Din toata lumea ce-a trecut prin viata naratorului,tata a fost figura cea mai dura,cea mai

enigmatica.In copilarie tatal i se parea voinic,demn si vesnic.Voinic intr-adevar era,fiindca nu se

gasise oameni in Horodiste ca sa-l dea la trinta.Demn era in masura,in care poate fi un taran cu
patru copii si patru hectare de pamint.Cit despre vesnicie-fireste,se schimba si el putin cite
putin,dar parca sfida lumea inconjuratoare.Multi dintre eroii viitoarelor carti ale lui Ion Druta au
imprumutat acele calitati ale tatalui. Cind se gindeste la tata,naratorul se pomeneste gindinduse la trei oameni feluriti-tata din Horodste,tata din Ghica-Voda,cit mai traia mama,si tata din
Ghica-Voda,ramas vadaoi.Despre tatal din Horodiste stie foarte putine,deoarece cu copii cei mai
mici,ocazional,scimba doua-trei vorbe.Familia tinea doi cai bunicei,asa ca tata era rar pe
acasa.Betiv nu a fost,dar i-a placut mereu sa stea cu oamenii la un pahar de vorba,mai ales ca
era un bun povestitor.Mult mai greu era sa-l aduci de pe la crisme,sau de pe la butoiul
cuiva.Biata mama,incercase de mai multe ori,si o patise rau,asa ca nu se mai ducea.Il trimitea
pe Ion dupa el,si mare ii era mirarea,cind ii vedea pe amindoi venind de mina.Cind traiau in
Horodiste,Ion si mama se intelesese,precum ca mama ii da voie sa vinda citeva oua din cotet,in
timp ce el va pleca dupa tata prin sat.Cind il gasea la vreun chef,el se strecura neobservat pina
la tata,apoi acesta il vedea,si-l arata tuturor,fiind foarte mindru de fiu,dupa care Ion ii zicea de
mancarea si mamaliga ce-l astepta acasa,si plecau impreuna spre casa.Biata mama mereu
suferea si nu mai stia la ce sa se mai astepte.Odata,povestea mama,in ziua de Pasti a stat el un
pic la masa,apoi a iesit pina afara.Nu a mai tras acasa pina seara,venind obosit si flamind.A
doua zi nu a vrut sa povesteasca unde a fost.Dar,niste femei i-au spus,ca alaturi de barbatii
lor,au jucat carti pe un cimp la marginea Horodisteii,fireste la bani.Toata ziua pierduse,dar seara
recuperase tot.Un alt jucator care pierduse tot,si nu voia sa-l lase pe tata in cistig,puse la bataie
doua hectare de aratura,iar tata cistigase pamintul.Spre marele sau ghinion,tata mai avea si
patima de a intepa mereu pe cei din jur.Cind acel amarit a venit sa are pamintul,tatal mereu il
intepa.Intr-o vara cind tata a plecat pina in Horodiste,la intoarcere,prin ripa Pacheloaiei acel
om,si cu alte rude l-au pindit pe la spate,si l-au batut crunt.Neavind multe neamuri in Horodiste
nu a plecat sa se razbune,de altfel nici nu se prea simtea in paguba.Nu a mai jucat in
carti,pentru bani,niciodata,dar acel obicei de ai intepa oamenii si l-a pastrat pina la moarte.