COMPORTAMENTUL POLUANILOR N SOL

Poluantii pot fi definii ca fiind substante introduce in mediu ca urmare a

activitatilor antropice si care dauneaza sanatatii madiului (fauna, flora, om). Ei sufera
dupa emisia in mediu fenomene de transport, transformare si transfer. Aceste fenomene
contribuie la raspandirea si distributia lor in diverse medii precum si la modificarea
formei chimice.
Fenomenele de transport au drept rezultat deplasarea polunatilor in sol la distanta
fata de sursa. Aceasta dispersare are loc in sol prin:
- difuzie deplasarea moleculelor de poluant, in toate dierctiile, ca urmare a
existentei unui gradient de concentratie;
- advectie deplasare pe orizontala a poluantului odata cu fluidul purtator( aerul
sau apa) pe directia de deplasare a fluidului.
Poluantii aflati sub forma gazoasa se realizeaza prin difuze ca urmare a existentei
unui gradient de concentratie intra artul atmospheric si porii de apa in care se afla acestia.
La nivelul solului deplasarea poluantilor in solutia solului se realizeaza prin difuzie
la nivelul microporilor si prin advectie la nivelul macroporilor , prin antrenarea de catre
apa de infiltratie (prin eluviere) in deplasarea sa in profilul de sol.
Din cauza structurii poroase a solului, apa din acvifer se deplaseaza si ascendant,
opunandu-se fortelor gravitationale, ca urmare a fortelor capilare care apar intre peretii
porilor si apa. Acest fenomen are loc datorita fortelor adezive dintre materialul peretilor
porilor si moleculele de apa care sunt mai puternice decat fortele coezive dintre
moleculele de apa.
Ca urmare a fenomenelor de transformare polunatul sufera o modificare structural
transformandu-se in alt compus prin:
procese chimice (oxidare, reducere, hidroliza, neutralizare, eliminare,
substitutie, fotoliza)
procese bilogice (procese metabolice, descompunere bacteriana)
procese de dezintegrare radioactive (numai in cazul elementelor radioactive)
Solul este un sistem trifazic foarte complex. Ca urmare a fenomenelor de transfer
poluantii se pot distribui in toate fazele solului.
 Pentru a intelege modul de raspandire a poluantilor in mediu este importanta
intelegerea proceselor de transfer a acestora dintr-o faza in alta, dintr-un mediu in altul.
Distributia poluantilor in mediu poate fi caracterizata de fenomene de:
transfer solid- lichid;
transfer lichid-lichid;
transfer lichid- gaz;
bioacumulare (transferul apei lipide)
Poluarea prin fenomene de transfer de masa are loc in sisteme eterogene, poluantul
trecand dintr-o masa in alta (apa- aer, aer- sol, apa- solid, aer- poluant, apa- poluant, etc.)
prin:
evaporare/ condensare;
adsobtie/ desorbtie;
absorbtie/ desorbtie;
solubilizare/ precipitare;
Toate aceste trei categorii de fenomene (3T) se pot desfasura simultan in sistemele
natural complexe.
Atat procesele care au loc in sistemele omogene cat si cele care au loc in sisteme
eterogene depind de:
- proprietatile speciei poluante;
- proprietatile mediilor cu care acesta vine in contact (mediul de transport, mediu
receptor)
Pentru unii poluanti solul se comporta ca si mediu de transport (de exemplu
poluantii solubili in apa sunt transportati de apa din precipitatii pana in acvifer), iar
pentru altii solul reprezinta un rezervor (de exemplu pentru unele metale grele care
formeaza compusi greu solubili).
Proprietatile poluantilor
A)Volatilitatea unui compus poate fi definita ca fiind tendinta unei specii chimice
aflate in faza lichida sau solida de a se evapora si este exprimata prin presiunea de
saturatie a vaporilor de deasupra acelei faze. Pentru o temperatura data, pentru o serie de
compusi presiunea de saturatie descreste rapid cu cresterea masei moleculare, iar pentru
un amestec este depententa de fractia molara a compusului in amestec. Volatilitatea este,
in general, mare pentru compusii organic si creste cu scaderea dimensiunii moleculelor
compusilor.
B)Persistenta unui produs chimic in mediu este data de rezistenta acestuia la
transformare in procesele chimice sau biologice. Viteza de degradare depinde de
conditiile de mediu, persistent fiind caracterizata prin timpul de stationare in mediu sau
timpul de injumatatire. Copusii organic rezistenti la degradare, care afecteaza sanatatea
animalelor si oamenilor si in special acei compusi care au fost identificati ca fiind
acumulati in lanturile trofice din zonele arctice, au fost denumiti generic Poluanti
Organici Persistenti (POP).