Sunteți pe pagina 1din 6

HORMONII SEXUALI

1. GENERALITĂŢI
1.1. NOŢIUNI GENERALE
Celulele specializate în vederea îndeplinirii diferitelor procese de eliminare se
grupează în organe ce poartă denumirea generală de glande. După rolul pe care
produsele lor îl joacă fata de organism, glandele se împart în excretoare şi
secretoare.
Exemple tipice de glande excretoare sunt glandele sudoripare. Ele asigura în
permanenţă eliminarea unor substanţe a căror acumulare în organism devine
vătămătoare imediat ce trece peste un anumit prag. Produsele de excreţie se
formează în glande prin captarea selectivă din sânge a substanţelor ce trebuie
eliminate, prin concentrarea lor şi prin evacuarea acestora în exterior printr-un
sistem de canale.
Glandele secretoare îndeplinesc un rol complex, produsele lor fiind
indispensabile pentru desfăşurarea normal a activităţii diferitelor organe sau
ţesuturi. Produsele de secreţie pot fi eliberate de către glandele ce le elaborează fie
în mediul extern, fie în mediul intern al organismului.
În raport ce aceste două alternative, există o secreţie externă sau exocrinie
(exo= în afară, crinein= a elimina, a elibera) şi o secreţie internă sau endocrinie
(endo= înăuntru), glandele respective căpătând denumirea de glande endocrine sau
exocrine.
Produsele rezultate din activitatea specifică a glandelor de secreţie internă
poartă denumirea de hormoni.
În alcătuirea sistemului endocrine intra următoarele glande cu secreţie
internă: hipofiza, epifiza, tiroida, paratiroidele, timusul, pancreasul, suprarenalele şi
glandele sexuale sau gonadele. Acestea din urmă sunt diferite după sex: organismele
masculine poseda testicule, iar organismele feminine, ovare.
Hormonii sunt produse ale glandelor endocrine care acţionează la distanţă de
locul lor de formare, influenţând desfăşurarea proceselor biochimice, metabolice şi

1
fiziologice din diferite organe, ţesuturi şi celule. Din punctul de vedere al modului
lor general de acţiune, hormonii fac parte, alături de vitamine şi fermenţi, din
familia de substanţe denumite biocatalizatori. Analog cu rolul pe care îl joacă
substanţele catalitice în desfăşurarea anumitor procese chimice, ei nu intervin direct
în reltiile biologice asupra cărora acţionează, dar prezenţa lor este un element
indispensabil pentru că reacţiile respective să aibă loc într-un anumit mod şi cu o
viteză şi intensitate adecvate necesitaţilor organismului.
Din punctul de vedere al constituţiei chimice, hormonii se împart în două
categorii: proteici şi steroizi. Hormonii hipofizei anterioare şi posterioare, hormonii
tiroidieni, insulina, sunt proteohormoni.

Fig.1.1- Hipotalamusul si hormonii


Sursa : https://alexandraturony87.wordpress.com/2018/04/20/ce-sunt-hormonii-steroizi-vs-
hormoni/
Hormonii steroizi sunt secretaţi de corticosuprarenale şi de glandele sexuale.
Nucleul ciclopentanfenantrenic este unitatea structurală chimică pe care o posedă
toţi hormonii steroizi.

2
Materiile prime din care se formează diferitele secreţii interne sunt foarte
variate, de la numerori aminoacizi şi unele elemente ce intră în constituţia
hormonilor proteici (iodul pentru tiroida) până la colesterol şi acetoacetate, de la
care porneşte sinteza hormonilor steroizi.
Ulterior sintetizării lor în celulele glandulare, hormonii sunt eliberaţi în
mediul intern al organismului. Eliberarea hormonilor din glandele endocrine are loc
într-un anumit ritm, dictat de necesităţile actvitatii diferitelor organe şi ţesuturi şi
controlat de un complex de factori care asigură reglarea funcţiilor endocrine. În
anumite limite poate există şi un depozit hormonal la nivelul glandelor endocrine;
asemenea rezerve hormonale pot fi folosite rapid în momentele în care necesităţile
organismului cresc mai mult sau mai puţin brusc.

1.2.CLASIFICAREA HORMONILOR DUPĂ LOCUL (ORGANUL) DE


PRODUCERE
a. Hormonii hipofizari: hormonul de crestere- somatotrop, tireotrop,
tireostimulina, tireotrofina, hormonul corticotrop, ACTH, hormonul foliculo-
stimulant, gonadotrop A, gonadotrofina A, hormonul luteinizant- gonadotrop B,
gonadotrofina B, hormonul de stimulare a celulelor interstiţiale, hormonul
luteotrop- hormonul gonadotrop C, gonadotrofina C, hormon melanocito-stimulant,
melanotrop, antidiuretic, hormonul ocitocic, ochitocina, oxitocina.
b. Hormonii suprarenali: hormonii medulosuprarenali, corticosuprarenali.
c. Hormonii tiroidieni: tetraiodotironina şi triiodotironina.
d. Hormonii pancreatici: insulina, glucagonul, urohipotensina, hipotoninele
A şi B, centropneina, vagotonina.
e. Hormonii sexuali: estrogeni, progesteronul, androgeni.

1.3.ROLUL HORMONILOR
Hormonul somatotrop are o acţiune directă la nivel cellular, stimulând
creşterea celulară prin intermediul diferitelor mecanisme enzimatice ale procselor

3
metabolice. Principala lui acţiune constă în favorizarea sintezei de proteine,
fenomen legat de procesele de creştere din organism.
Hormonul tireotrop stimulează dezvoltarea şi activitatea glandei tiroide şi
are o influenţă asupra metabolismului apei, favorizând reţinerea hidrică
extracelulara.
Hormonul corticotrop ( ACTH ) este stimulator al glandei
corticosuprarenala activând în special secreţia de hormone glucocorticoizi.
Hormonii gonadotropi A, B, şi C acţionează asupra glandelor sexuale.
Gonadotrofina A determina creşterea foliculului de Graaf din ovar şi stimulează
secreţia de estrogeni. Gonadotrofina B sau hormonal luteinizant determină apariţia
şi dezvoltarea corpului galben, prezenţa sa fiind indispensabilă procesului de
ovulaţie. Gonadotrofina B stimulează dezvoltarea şi activitatea secretorie a ţesutului
interstiţial testicular, intervenind astfel în dezvoltarea sexuală masculină.
Gonadotrofina C sau hormonal luteotrop sau prolactina participa şi el la formarea
corpului galben, dar ca acţiune specifică, la nivelul ovarului stimulează secreţia de
progesteron.
Insulina stimulează sinteza proteinelor şi a grăsimilor şi frânează formarea de
glucide din proteine şi grăsimi în procesul de gliconeogeneza.
Glucagonul intensifică descompunerea glicogenului în molecule de glucoză
la nivelul ficatului având efect hiperglicemiant.
Urohipotensina acţionează asupa aparatului cardiovascular având efect
hipotensor.
Centropneina influenţează excitabilitatea centrilor respiratori.
Glicocorticoizii cresc nivelul glucozei în sânge acţionând în sens contrar
insulinei.
Cortizolul, în afară acţiunilor sale asupra metabolismului glucidic şi protidic,
intervine în desfăşurarea proceselor chimice, metabolice şi funcţionale din diferite
organe şi ţesuturi.

4
1.4.HORMONII SEXUALI
A) Substratul genetic şi hormonal al sexualizării
Diferenţierea sexuală ia naştere şi se dezvoltă ca o necesitate a funcţiei de
reproducere prin care se asigura perpetuarea speciilor. Diferenţierea se realizează
prin două mecanisme principale, dintre care primul este constituit din factori
genetici, iar cel de-al doilea în factori hormonali.
Mecanismul genetic al diferenţierii sexuale este dublat la majoritatea
animalelor superioare de un mecanism hormonal. Principalele elemente ale acestuia
sunt hormonii sexuali. Locul de producere a hormonilor sexuali este situate în
gonade sau glandele sexuale- ovarul şi testiculul. La animalele superioare şi la om,
o cantitate suplimentară de hormone sexuali sunt secretaţi de corticosuprarenale.
Se poate spune că gonadele, care iniţial sunt un rezultat al diferenţierii
sexuale, devin, prin hormonii sexuali, factori activi ai acestei diferenţieri.
T. Berzin defineşte hormonii sexuali ca fiind “substanţe de creştere care
posedă acţiuni specifice pe care le exercită asupra unor organe specifice şi care
influenţează comportarea sexuală şi caracterele sexuale primare şi secundare”.
Gonadele fiecărui sex produc hormoni specifici. Ovarul secretă hormoni
estrogeni şi progesteron, iar testiculul, hormoni androgeni. Dar aceasta specificitate,
deşi accentuată, nu este absolută, deoarece fiecare dintre gonade secretă şi cantităţi
mici de hormoni caracteristici pentru sexul opus.
Hormonii sexuali cunoscuţi în prezent sunt de natură sterioidica.
B) Clasificarea hormonilor sexuali după acţiunea lor asupra
metabolismului animal
 Hormoni androgeni sau hormonii sexuali masculini, se caracterizează
prin acţiunea lor virilizanta, anabolica şi antigonadotropa;
 Hormoni estrogeni sau hormonii sexuali feminini au o acţiune de
feminizare şi participa la reglarea proceselor ciclului menstrual;

5
 Hormonii gestageni se caracterizează prin acţiunea lor asupra uterului şi
prin capacitatea lor de a facilita menţinerea sarcinii.
Aceasta clasificare a hormonilor, în hormoni sexuali masculini şi feminini
este într-o oarecare măsură arbitrară, didactică, având la baza două criterii-
rezultatul acţiunii fiziologice şi predominarea unui tip de hormoni, deoarece în
ultimul timp s-a stabilit ca organismul feminin sintetizează şi hormoni androgeni,
iar organismul masculin hormoni estrogeni.

Sursa : Gozariu, L., “Hormonii in biologia contemporana”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977, p.47

Fig. 1.2- Legătura genetică dintre hormonii sexuali masculini şi cei feminini
Explicaţia acestui fenomen constă în aceea că, progesteronul şi derivaţii săi,
care se formează din colesterol, este precursorul unic al hormonilor androgeni şi
estrogeni.(fig.1.2)