Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TEHNOLOGII
DE REMEDIERE
TEHNOLOGII DE REMEDIEREA SOLURILOR CONTAMINATE
Tehnologiile de remediere a solurilor pot fi clasificate dup modul de aciune asupra
contaminanilor n trei categorii:
Poluarea din surse difuze (fertilizare, combatere duntori, ploi acide) se poate
reduce printr-un management adecvat al produciei agricole i prin folosirea unor
ingrminte minerale i pesticide cu impact redus asupra mediului, prin utilizarea unor
produse ale biotehnologiei sau, n cazul depunerilor atmosferice, prin reducerea polurii
atmosferice n regiunea respectiv. Remedierea n sine a acestor forme de poluare difuza
nu se poate realiza practic, n special datorit suprafeelor foarte man, a dispersiei foarte
mri a unor poluani aflai n concentraii mici pe suprafee mari.
Remedierea solurilor se practic n cazul emisiilor accidentale de compui care
reprezint un pericol asupra sntii omului, plantelor i animalelor. Principalele surse
de poluare accidental a solului sunt:
-
solul contaminat este contactat cu un agent sub forma gazoas sau lichida de
a.
b.
prealabil din locatia initiala (Fig. 46). Solului contaminat poate fi tratat:
in afara amplasamentului (in limba engleza off site) - solul este excavat i
izolare;
izolare.
material organic prezent lichide apoase in sol; cunoscand continutul de carbon organic al
solului inainte de contaminare se poate estima cantitatea de carbon organic suplimentar
provenit in urma poluarii solului respectiv;
in compui biodegradabili in apa subterana sau solutiile apoase care se obtin in urma
spalarii solurilor, prin masurarea oxigenului consumat la descompunerea compuilor
organici dizolvati in prezenta mi croorganismel or;
echivalente de oxigen necesara oxidarii compuilor organici din apa contaminata intr-un
mediu putemic oxidant (bicromat de potasiu sau permanganat de potasiu in mediu de acid
sulfuric);
raportul CCO/CBO care indica daca apa contaminata poate fi tratata eficient
tehnologiilor in situ de decontaminare care implica deplasarea unor fluide prin solul
contaminat: spalare cu apa, extracfie cu abur sau in vid, bioremediere in situ. Daca in sol
exista straturi altemante cu permeabilitafi foarte diferite, la suprafata de contact dintre
acestea se formeaza canale prin care fluidele circula preferential scazand astfel eficienta
de remediere. Straturile de sol formate din particule de dimensiuni mari scad eficienta
proceselor de vitrificare, extracfie chimica, stabilizare-solidificare.
procesele metabolice. in schimb, un sol cu umiditate scazuta este propice pentru aplicarea
procedeelor termice, solurile cu umiditate mare conducand in acest caz la consumuri
energetice ridicate.
pH-ul
solubilitahi contaminantilor de natura anorganica. La valori mici ale />H-ului, cele mai
multe specii sunt solubile i pot migra prin sol putand contamina i apele subterane. La
valori ridicate ale pH-ului, speciile anorganice (metalele grele) formeaza compui cu
solubilitate scazuta. Eficienta proceselor de schimb ionic ?i floculare este redusa la valori
extreme de pH.
Valorile extreme ale pH-ului afecteaza fi activitatea microbiana din sol. Acesta
intervine asupra functiilor celulare ale organismelor, transportului prin membrana fi
echilibrului reactiilor catalitice. Cele mai multe soluri se caracterizeaza prin valori de pH
cuprinse in intervalul 5-9, interval pentru care microorganismele prezente in sol prezinta
toleranta. Activitatea microbina maxima se inregistreaza In domeniul de pH 6,5-7,5, cu
toate ca exista i specii care pot supravietuii In conditii extreme (soluri prea acide sau
prea bazice).
reducere care au loc in sol (inclusiv cele biochimice). Valoarea potentialul redox a unui
sistem indica masura in care un compus se oxideaza sau se reduce in acel sistem. Cu cat
potentialul redox este mai mare in sol cu atat conditiile sunt mai oxidante, au loc procese
de oxidare chimica sau de oxidare aeroba. Daca potentialul redox al solului are valori
negative, atunci In sol au loc procese de reducere chimica sau biochimica (descompunere
anaeroba).
Pentru ca o reactie redox sa aiba loc trebuie ca in sol sa existe acceptori de
electroni (O2, NO3', Fe(III), Mn(IV), S042 etc.). La reactiile redox pot participa atat
compui anorganici (oxidarea cianurilor cu hipoclorit de sodiu, reducerea cromului
hexavalent in mediu acid) cat i compuji organici (degradare biochimica).
poata fi uor indepartat din sol prin spalare cu apa, el nu trebuie sa fie prea putemic
retinut pe particulele de humus (faza organica) sau argila i sa se solubilizeze ufor in
solutia solului (faza apoasa). Cu cat un compus este mai hidrofil (K ow<10) cu atat este
mai solubil in apa, coeficientii de adsorbtie sunt mai mici, factorii de bioconcentrare
pentru speciile acvatice sunt mai mici. La valori mari ale Kq W (>104), compuii sunt
hidrofobi, sunt putin solubili in apa i tind sa se acumuleze pe suprafete solide de natura
organica cum ar fi soluri cu con^inut ridicat de humus i in specii acvatice.