INTERNETUL, MIJLOC DE INFORMARE ŞI

COMUNICARE

Lector univ. dr. Mihai Gavotă

1
INTERNETUL, MIJLOC DE INFORMARE ŞI
COMUNICARE

Bucureşti - 2006

2
1. SCURT ISTORIC ..................................................................................................................... 6

2. NOŢIUNI FUNDAMENTALE, CONCEPTE ŞI TERMENI............................................... 8

REŢELE DE CALCULATOARE ......................................................................................................... 8
Criterii de clasificare a reţelelor ............................................................................................ 8
Topologii ale reţelelor ............................................................................................................ 8
Componentele hardware ale unei reţele ................................................................................. 9
Protocoalele unei reţele ........................................................................................................ 10
INTERNET ŞI WORLD WIDE WEB (WWW)................................................................................. 10
HTTP, HIPERLEGĂTURI, FTP, NEWS, ISP................................................................................ 11
BROADBAND, STREAMING, INTERACTIVE WEB-TV, MICROCASTING ........................................ 12
Broadband............................................................................................................................. 12
Streaming audio şi video (fluxuri audio şi video) ................................................................. 13
Interactive Web TV – Web TV Interactiv .............................................................................. 13
Microcasting (micro-difuzare).............................................................................................. 14
FORMAREA ŞI STRUCTURA ADRESELOR WEB ............................................................................. 14
Conexiune - port.................................................................................................................... 15
ADRESELE IP, CLASELE DE ADRESE IP ŞI REZOLUŢIA ADRESELOR ............................................. 16
COMENZI UTILE DIN LINIA DE COMANDĂ .................................................................................... 17
3. BROWSER-UL, NAVIGAREA WEB ŞI MOTOARELE DE CĂUTARE....................... 20
BROWSER-UL ............................................................................................................................. 20
NAVIGAREA WEB....................................................................................................................... 24
BROWSER CONTRA BROWSER ..................................................................................................... 27
MOTOARELE DE CĂUTARE.......................................................................................................... 30
Cum lucrează motoarele de căutare? ................................................................................... 39
Câteva reguli utile de construire a interogărilor.................................................................. 40
4. SECURITATEA ÎN INTERNET .......................................................................................... 42
CERTIFICATELE DIGITALE .......................................................................................................... 42
Autentificarea........................................................................................................................ 43
Confidenţialitatea comunicării ............................................................................................. 43
Criptarea simetrică, cu cheie publică şi cheie privată ......................................................... 43
VIRUŞI INFORMATICI ŞI FIREWALL.............................................................................................. 44
Viruşi informatici .................................................................................................................. 44
Firewall................................................................................................................................. 44
COOKIES, CACHE ŞI WEB-BUGS................................................................................................. 45
PERICOLE POSIBILE ATUNCI CÂND SE NAVIGHEAZĂ ÎN INTERNET ............................................... 47
REGULI ELEMENTARE CARE TREBUIE RESPECTATE ATUNCI CÂND SE NAVIGHEAZĂ ÎN INTERNET ŞI
PROGRAME DE PROTECŢIE CE POT FI UTILIZATE .......................................................................... 48

5. POŞTA ELECTRONICĂ ...................................................................................................... 50

SECURITATEA E-MAIL ................................................................................................................ 51
FORMAREA ŞI STRUCTURA ADRESELOR DE E-MAIL ..................................................................... 51
UTILIZAREA APLICAŢIEI E-MAIL OUTLOOK EXPRESS ................................................................. 52
LUCRUL CU MESAJE E-MAIL ....................................................................................................... 60
CREAREA CONTURILOR E-MAIL ŞI ABONAREA LA NEWSGROUPS ................................................. 70
Lucrul cu Outlook Express.................................................................................................... 70
Lucrul cu Netscape Messenger ............................................................................................. 75

3
6. LIMBAJUL HTML................................................................................................................. 80
STRUCTURA STANDARD A UNUI FIŞIER HTML ........................................................................... 81
Sfârşitul de linie .................................................................................................................... 82
Blocuri preformatate ............................................................................................................. 84
CULORI, FONTURI ŞI MARGINI..................................................................................................... 85
Culoarea de fond................................................................................................................... 86
Culoarea textului................................................................................................................... 86
Atribute multiple.................................................................................................................... 87
Setarea fontului de bază........................................................................................................ 87
Setarea marginilor paginii Web............................................................................................ 88
STILURI PENTRU BLOCURILE DE TEXT ......................................................................................... 88
SETAREA FONTURILOR ............................................................................................................... 91
BLOCURI DE TEXT....................................................................................................................... 92
LISTE .......................................................................................................................................... 94
Liste neordonate.................................................................................................................... 94
Liste ordonate........................................................................................................................ 95
Liste de definiţii..................................................................................................................... 97
TABELE ...................................................................................................................................... 98
Atribute.................................................................................................................................. 98
Tabele de forme oarecare ..................................................................................................... 99
Atribute Internet Explorer pentru tabele............................................................................... 99
Exemple ................................................................................................................................. 99
IMAGINI .................................................................................................................................... 103
Tipuri de fişiere pentru imagini .......................................................................................... 103
Inserarea unei imagini într-o pagină Web.......................................................................... 103
Alte atribute opţionale ale tag-ului <img>......................................................................... 104
Elemente înlocuitoare pentru imagini................................................................................. 104
Imagini de fond ale paginilor Web...................................................................................... 105
LINK-URI................................................................................................................................... 106
Interactivitatea unei pagini Web ......................................................................................... 106
Utilizarea unui text ca „zonă activă” ................................................................................. 106
Utilizarea unei imagini ca „zonă activă” ........................................................................... 107
Ancore ................................................................................................................................. 107
Instanţe multiple pentru un browser ................................................................................... 108
Alegerea culorilor pentru link-uri....................................................................................... 109
Link către un server FTP .................................................................................................... 109
Link către un server e-mail ................................................................................................. 109
Link către fişiere oarecare .................................................................................................. 109
DOCUMENTAREA UNEI PAGINI WEB ......................................................................................... 110
Descrierea unei pagini Web................................................................................................ 110
Cuvintele cheie pentru o pagină Web ................................................................................. 111
Drepturile de autor.............................................................................................................. 111
Persoana de contact ............................................................................................................ 111
Setul de caractere utilizat.................................................................................................... 111
Reâncărcarea automată a unei pagini Web........................................................................ 112
Comentariile........................................................................................................................ 112
SUNETE ŞI VIDEOCLIP-URI ........................................................................................................ 113
Formate şi link-uri pentru fişierele de sunet....................................................................... 113
Formate şi link-uri pentru fişierele videoclip ..................................................................... 113

4
 Sunetul de fond pentru o pagină Web ................................................................................. 113
HĂRŢI DE IMAGINI .................................................................................................................... 114
Folosirea unei imagini ca „hartă de imagini” .................................................................. 114
Coordonatele zonelor active ............................................................................................... 115
Utilizarea unei hărţi de imagini.......................................................................................... 116
FORMULARE ............................................................................................................................. 117
Atribute................................................................................................................................ 117
Un formular cu un câmp de editare şi un buton de expediere............................................ 118
Butonul Reset ...................................................................................................................... 119
Câmp de editare de tip „Password”................................................................................... 120
Butoane radio...................................................................................................................... 120
Casete checkbox.................................................................................................................. 121
Transmiterea fişierelor către un server - Upload............................................................... 122
Butoane ............................................................................................................................... 123
Lista de selecţie................................................................................................................... 123
Frame-uri ............................................................................................................................ 125
Atribute ale tag-ului <frameset>........................................................................................ 125
Exemple de cod care generează frame-uri ......................................................................... 125
Alte atribute pentru frame-uri............................................................................................. 127
Frame-uri in-line................................................................................................................. 128
7. INSTRUMENTE MODERNE DE COMUNICARE ŞI INFORMARE. MESAGERIA
INSTANTĂ, GRUPURILE DE DISCUŢII WEB, WEBLOG-UL, PROTOCOLUL ŞI
FIŞIERELE RSS ....................................................................................................................... 129
MESAGERIA INSTANTĂ ............................................................................................................. 129
WEBLOG-UL ............................................................................................................................. 130
GRUPURILE DE DISCUŢII WEB .................................................................................................. 132
PROTOCOLUL ŞI FIŞIERELE RSS ............................................................................................... 133
Structura standard a unui fişier RSS .................................................................................. 134
Agregatoare ........................................................................................................................ 136
8. ELEMENTE DE DESIGN ALE PAGINILOR ALE PAGINILOR WEB ...................... 138

9. INSTRUMENTE SOFTWARE DE GENERARE A PAGINILOR WEB ...................... 140

NOTE TAB PRO......................................................................................................................... 140
NETSCAPE COMPOSER.............................................................................................................. 141
MACROMEDIA DREAMWEAVER................................................................................................ 143
10. SIMULĂRI PRACTICE – INFORMAŢIE ŞI COMUNICARE.................................... 147
ÎNDRUMAR METODOLOGIC PRIVIND REALIZAREA PROIECTULUI ............................................... 148
11. TESTE DE AUTOEVALUARE ........................................................................................ 150

12. CÂTEVA ARGUMENTE FINALE .................................................................................. 162

GLOSAR MINIMAL DE TERMENI ..................................................................................... 164

BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................... 167

5
1. Scurt istoric
Proiectul ARPA
În anii ’60 în cadrul Departamentului Apărării Statelor Unite ale Americii
(DOD, Department of Defense) funcţiona Agenţia pentru Proiecte de Cercetare
Avansate (ARPA, Advanced Research Projects Agency). Agenţia primeşte ca proiect
de cercetare realizarea practică a interconectării reţelelor de computere ale bazelor
militare americane. Această inter-reţea (ARPA) trebuia construită astfel încât să
reziste unui atac atomic din partea unui potenţial inamic.

IP (Internet Protocol)
Protocolul IP a fost conceput special pentru a putea satisface obiectivele reţelei
ARPA în condiţii de atac inamic. Protocolul realizează dirijarea informaţiei într-o
inter-reţea.

Pachete
Conform acestui protocol, înainte de fi lansată în Internet o informaţie trebuie
împărţită în pachete. Fiecare pachet va avea capacitatea de a circula în mod
independent în Internet. Un pachet va conţine:
• adresa sursei;
• adresa destinaţiei;
• numărul pachetului în cadrul informaţiei;
• un identificator pentru informaţia transmisă.
Datorită faptului că pachetele conţin şi adresa destinaţiei, acestea pot circula
independent în Internet şi pot ajunge la destinaţie într-o ordine oarecare, la momente
de timp arbitrare. La destinaţie pachetele sunt repuse în ordine şi astfel informaţia
iniţială este refăcută.

1969, ARPANET
În anul 1969 la dezvoltarea proiectului ARPA au fost invitate să participe şi
patru universităţi civile americane. În acest an reţeaua ARPA se divide DARPA
(partea militară) şi ARPANET (partea civilă).

1975
A fost creat serviciul e-mail pentru primirea şi expedierea mesajelor
electronice.
Tot în acest an a fost creat serviciul TELNET care a permis comanda de la distanţă a
unui computer (remote control).

1979
Este creat serviciul UseNet specializat iniţial pentru informarea şi crearea
grupurilor de discuţii pe diferite domenii de interes ştiinţific.

Anii ‘80
Apare protocolul TCP/IP care aduce corecţii la vechiul protocol IP. În aceşti
ani încep să fie interconectate supercalculatoarele din centrele universitare americane.

Anii ‘90
După anul 1990 pe Internet îşi fac apariţia firmele comerciale. Aceste firme
prin investiţiile aduse contribuie foarte mult la dezvoltarea Internet-ului.

6
InterNIC
Deşi Internetul nu are o structură administrativă bine determinată, după 1990
se face simţită nevoia unui organism care supervizeze activităţile care se petrec pe
Internet. Astfel a apărut InterNIC.

RFC (Request for Comments)

Orice inovaţie adusă în tehnologiile legate de Internet care devine suficient de
matură pentru a fi acceptată unanim de către utilizatori este cunoscută sub forma unei
Cereri de Comentariu (Request for Coments). Există astăzi câteva mii de RFC-uri.

WWW (World Wide Web)

În 1991 în cadrul laboratoarelor de cercetare nucleară CERN, fizicianul Tim
Berners-Lee a inventat o metodă de expediere între cercetători a datelor ştiinţifice
(text şi imagini). Această metodă a condus la naşterea celui mai popular serviciu
Internet World Wide Web ( în traducere pânza de paianjen întinsă cât lumea întreagă).

Obiectivele generale ale cursului

După parcurgerea acestui curs veţi:
• cunoaşte noţiunile fundamentale legate de funcţionarea şi utilizarea Internetului;
• înţeleage principalele concepte şi termeni din Internet;
• fi în măsură să utilizaţi eficient un browser pentru navigarea pe Internet;
• fi în măsură să căutaţi eficient informaţii din Internet, cu ajutorul unui browser
Web folosind de motoarele de căutare;
• înţelege conceptele legate de poşta electronică şi de securitatea mesajelor;
• fi în măsură să folosiţi poşta electronică pentru primirea şi trimiterea mesajelor şi
a fişierelor ataşate;
• cunoaşte şi veţi utiliza eficient principalele servicii Internet (http, ftp, news);
• fi în măsură să proiectaţi şi să prezentaţi imaginea virtuală a unei organizaţii pe
Internet;
• fi în măsură să realizaţi pagini Web folosind o aplicaţie software specializată
pentru generarea de pagini Web;
• fi în măsură să realizaţi un site pentru prezentarea pe Internet a unei organizaţii;
• cunoaşte instrumentele moderne de informare şi comunicare în Internet
(mesageria instantă, grupurile de discuţii Web, fişierele RSS).

7
2. Noţiuni fundamentale, concepte şi termeni
Obiective specifice
După parcurgerea acestui capitol veţi înţelege:
- felul în care funcţionează reţelele de calculatoare conectate la Internet;
- utilitatea şi funcţionarea principalelor servicii şi protocoale utilizate în Internet;
- formarea şi structura adreselor Web (URL);
- structura adreselor IP şi felul în care se formează aceste clase de adrese;
- veţi fi în măsură să utilizaţi în linie de comandă principalele comenzi folosite pentru
verificarea conexiunilor la Internet.

Reţele de calculatoare
La modul cel mai general o reţea de calculatoare reprezintă o configuraţie de
echipamente de procesare de informaţie conectate prin linii de comunicaţie ce pot împărţi
în comun informaţia şi resursele disponibile.

Criterii de clasificare a reţelelor

În funcţie de tipul de conectare putem distinge: reţele conectate prin cabluri
speciale, prin radio, prin linii telefonice, prin fibră optică etc.
Indiferent de tipul mediilor de conectare, în funcţie de extinderea acestora,
reţelele pot fi:
- reţele locale - LAN (Local Area Network);
- reţele metropolitane - MAN (Metropolitan Area Network);
- reţele de arie largă - WAN (Wide Area Network);
În funcţie de mediul de interconectare distingem:
- reţele bazate pe cabluri:
o Ethernet – necesită cabluri speciale;
o HomePNA – utilizează liniile telefonice deja existente;
o HomePlug – utilizează cablurile reţelei electrice;
- Reţele fără cabluri (wireless):
o 802.11b – Wi-Fi cu o viteză de 11 Mbps;
o 802.11a – Wi-Fi5 cu o viteză de 54 Mbps.

Topologii ale reţelelor

Hardware-ul reţelelor include perifericele, plăcile de reţea şi toate celelalte
echipamente necesare pentru a realiza transmisia şi procesarea datelor în cadrul reţelei
(hub-uri, repetoare, switch-uri, routere etc).
Modurile în care sunt conectate cablurile, computerele şi alte periferice constituie
topologia fizică a reţelei, iar metoda utilizată pentru transferul informaţiei între staţiile de
lucru constituie topologia logică.
Principalele tipuri de topologie fizică sunt:

8
 - Linear Bus – reprezintă interconectarea calculatoarelor prin intermediul unui
cablu principal cu terminatoare la fiecare capăt;
- Star – în acest tip de topologie, fiecare nod de reţea (server, staţie de lucru sau
periferic) este conectat într-un hub sau switch central care controlează toate
funcţiile reţelei;
- Tree – acest tip de reţea combină caracteristicile topologiilor Linear Bus şi Star.
Ea constă într-un grup de staţii de lucru configurate în stea (Star), conectate
ulterior la un cablu liniar (Linear Bus).

Componentele hardware ale unei reţele

În afară de staţiile de lucru şi de servere, principalele componente ale unei reţele
sunt echipamentele care asigură transmisia semnalului: plăci de reţea, hub-uri, switch-uri,
repetoare de semnal, bridge-uri şi routere.
Plăcile de reţea sunt cele care realizează conectarea fizică între reţele şi staţiile
de lucru. Sunt principalele dispozitive care determină viteza şi performanţa unei reţele.
Conexiunile dintre cabluri şi staţiile de lucru, servere şi periferice sunt mediate de
către hub-uri. Unele modele sunt pasive , permiţând doar trecerea semnalului de la un
calculator la altul fără nici o modificare. În prezent majoritatea hub-urilor sunt active,
ceea ce înseamnă că ele vor amplifica electric semnalul transmis în reţea.
Deoarece un semnal pierde din amplitudine atunci când traversează un cablu, este
necesar să existe un dispozitiv care să îl amplifice. Acesta este un repetor. Repetoarele
pot fi dispozitive separate sau pot fi încorporate în hub-uri sau switch-uri. De exemplu
într-o reţea locală (LAN) care se bazează pe topologie Star cu cablu UTP, lungimea
maximă după care este necesar un repetor este de 100 m.
Switch-ul este un dispozitiv de reţea ce selectează calea prin intermediul căreia
datele sunt trimise către următoarea destinaţie. Switch-ul determină calea şi locul specific
din reţea în care trebuie trimise datele. Această funcţie poate fi îndeplinită şi de către
router dar switch-ul este un mecanism mai simplu şi mai rapid decât acesta. Timpul
necesar unui switch pentru a localiza punctul în care trebuie transmise datele se numeşte
latenţă şi reprezintă unul din principalele dezavantaje ale acestui dispozitiv, mai ales în
reţelele de mari dimensiuni.
Pentru a eficientiza funcţionarea reţelelor de mari dimensiuni se poate folosi un
dispozitiv numit bridge (pod). Bridge-ul monitorizează traficul dintr-o reţea împărţită în
două segmente, transmiţând pachetele de informaţie către locaţiile corecte. Majoritatea
bridge-urilor pot identifica mesajele, transmiţându-le ulterior automat către adresele
specificate ale calculatoarelor, permiţând astfel traficul continuu prin blocarea celui
inutil.
Router-ele transmit informaţiile între două reţele distincte, putând fi asimilate cu
bridge-uri inteligente, deoarece selectează dinamic cea mai bună cale pentru a transmite
un mesaj, prin analiza adresei de origine şi a celei de destinaţie. În plus ele pot analiza şi
traficul pentru a identifica care sunt segmentele cele mai solicitate, redirecţionând datele

9
pentru a evita aceste segmente. Router-ele sunt fi folosite şi pentru a realiza conectarea
unui LAN la Internet.
Gateway-ul este punctul dintr-o reţea care funcţionează ca poartă către o altă
reţea. De exemplu în cazul conectării unei reţele locale la Internet unul dintre
calculatoarele din reţea va avea şi rolul de gateway iar adresa lui va trebui cunoscută de
toate celelalte calculatoare din reţea.

Protocoalele unei reţele

Setul de reguli care guvernează comunicarea între calculatoarele unei reţele este
denumit protocol, acesta standardizând principalele caracteristici ale interconectării:
metode de acces, topologia fizică, tipurile de cabluri şi viteza de transfer a datelor. Cele
mai comune protocoale de reţea sunt: Ethernet, Fast Ethernet (bazat pe fibră optică),
LocalTalk dedicat mai ales calculatoarelor Macintosh, Token Ring (dezvoltat de IBM,
necesită o topologie Star), FDDI (Fiber Distributed Data Interface), ATM
(Asynchronous Transfer Mode), IEEE 802.11b, IEEE 802.11a.

O tehnologie modernă de conectare a calculatoarelor într-o reţea este Bluetooth.

Bluetooth nu reprezintă un nume sugestiv pentru tehnologia care îi poartă numele şi care
este destinată transferului de date multipunct la distanţă mică, fără fir, prin intermediul
undelor radio. Bluetooth permite transmiterea de date şi prin medii solide nemetalice la
distanţe uzuale cuprinse între 10 cm şi 10 m cu o viteză de până la 1 Mbps. Distanţa de
transmisie poate fi extinsă până la 100 m prin creşterea puterii de transmisie. Bluetooth
permite conexiunea în mişcare şi asigură un sistem de securitate performant deoarece
oferă autentificare şi codificare în protocolul său de bază.
În prezent această tehnologie este implementată în majoritatea dispozitivelor
moderne cum sunt: notebook-uri, laptop-uri, desktop-uri, telefoane mobile, imprimante,
dispozitive de acces în reţea etc.

Internet şi World Wide Web (WWW)

Internetul reprezintă cea mai mare inter-reţea WAN (Wide Area Network) din
lume care poate fi considerată ca fiind un sistem global format din calculatoare diferite
sau din reţele de calculatoare interconectate, ce utilizează un protocol comun de
comunicaţie. Ca şi un sistem de telefonie el permite calculatoarelor de oriunde din lume
să facă schimb de informaţii prin intermediul unor legături. Internetul constă într-o
multitudine de legături între calculatoare aflate la distanţă. Informaţia este transmisă de la
o legătură la alta prin intermediul unor calculatoare (router-e) care stabilesc rutele optime
pe care se vor transmite mesajele la destinaţii. Funcţionarea Internetului se bazează pe
filozofia client-server. Pe calculatoarele conectate funcţionează aplicaţii software de tip
Internet care pot fi aplicaţii de tip client sau aplicaţii de tip server. Aplicaţiile de tip client
lansează cereri de informaţii (servicii) către aplicaţiile de tip server care analizează
cererile şi apoi trimit informaţiile (serviciile) solicitate „clienţilor” îndreptăţiţi să le
primească. Aplicaţiile Internet corespund unor servicii Internet (WWW, FTP, E-MAIL,
NEWS) care se bazează pe protocoale corespondente (HTTP pentru WWW, FTP pentru
FTP, POP3 şi SMTP pentru E-MAIL etc). Astfel întâlnim în Internet aplicaţii de tip

10
server WWW, server FTP, server E-MAIL, server NEWS etc şi aplicaţii de tip client
WWW (browser-ul), de tip client E-MAIL şi NEWS (Outlook Express). Un protocol este
o combinaţie de reguli de comunicaţie şi formate de mesaje care trebuie respectate de
către aplicaţiile Internet pentru a face posibil schimbul de date şi de mesaje. Protocoalele
sunt standarde care furnizează servicii de comunicaţie între calculatoare.

WWW (World Wide Web care în traducere înseamnă „o pânză de păianjen ce

cuprinde întreaga lume”) este un serviciu Internet care permite calculatoarelor conectate
la Internet să transfere date hipertext şi hipermedia (text formatat, grafică, video sau
audio). WWW oferă prin intermediul protocolului HTTP posibilitatea de „legare” (link) a
documentelor Web din Internet. Dacă Internetul reprezintă baza de comunicaţie, serviciul
WWW permite localizarea documentelor Web prin intermediul unui sistem aproape
infinit de legături. Hipertextul Web trebuie interpretat ca un text care poate conţine
legături şi referinţe către alte documente şi informaţii Web pe care le poate identifica şi
apela.

HTTP, hiperlegături, FTP, NEWS, ISP

HTTP (HyperText Transfer Protocol) este un protocol de reţea proiectat special
pentru Web. Prin intermediul unui browser (Internet Explorer, Netscape Navigator etc)
utilizatorul poate accesa informaţia (text, imagini, sunete, animaţii) aflată pe un server
WWW. Transferul de informaţie se face prin intermediul protocolului numit HTTP,
protocolul de transfer a hipertextului şi a două aplicaţii software Internet: aplicaţia server
WWW şi aplicaţia client WWW (browser). De regulă browser-ul solicită server-ului Web
(WWW) o anumită pagină Web care este un fişier text ce conţine marcatori (tag-uri)
HTML. Ca răspuns al browser-ului server-ul Web va transfera către acesta o copie a
fişierului solicitat. După descărcare, browser-ul va parcurge acest fişier iar atunci când va
întâlni marcatori ce trimit către alte resurse (text, imagini, sunete etc) va solicita server-
ului copii ale acestor fişiere.
Limbajul de Marcare a HiperTextului (HTML) este un limbaj special de marcare
utilizat pentru crearea documentelor cu hiperlegături (hyperlinks).

Hiperlegăturile reprezintă marcatori ce realizează legături către alte documente

sau resurse Web. Link-urile (legăturile) transformă un text obişnuit în "hipertext" sau
"hipermedia". Ele permit trecerea rapidă de la o informaţie aflată pe un anumit server la
altă informaţie aflată pe un alt server oriunde în lume. Atunci când se navighează sub un
browser, link-urile apar ca zone active într-o pagină Web, adică zone pe ecran sensibile la
apăsarea butonului (de regulă cel stâng) al mouse-ului. Un click efectuat cu mouse-ul pe
un link este interpretat ca o cerere către un anumit server Web de a expedia către
computerul client o resursă către care link-ul respectiv punctează. În felul acesta paginile
Web devin interactive (adică răspund la acţiuni iniţiate de utilizator).

Pentru accesul direct şi performant la fişierele aflate pe server-ele FTP (File

Transfer Protocol) utilizatorii Internet pot folosi un serviciu special numit FTP. Prin
intermediul serviciului FTP ei pot transfera în mod rapid fişiere de la un sistem la altul.

11
De asemenea sunt necesare cele două tipuri de aplicaţii Internet (server FTP şi client
FTP).

Serviciul NEWS oferă posibilitatea funcţionării în Internet a unor liste de discuţii

grupate pe domenii şi subiecte de interes (Newsgroups). Utilizatorii acestui serviciu pot
selecta Newsgroups-urile dorite iar apoi pot citi mesajele sau articolele publicate. Dacă
doresc, ei pot răspunde acestora sau pot adresa întrebări utilizatorilor listelor. De
asemenea pot publica articole sau anunţuri noi. Unele Newsgroups sunt dedicate
evenimentelor de actualitate, dar serviciul News (ştiri) sau termenul newsgroups se referă
la grupuri de discuţii referitoare la un anumit domeniu sau subiect de interes, şi nu la
„ştiri” în sensul tradiţional al cuvântului. Informaţiile, articolele, mesajele (întrebările şi
răspunsurile) care compun ştirile sunt scrise de către oameni interesaţi de un anumit
subiect. Newsgroups există pe o reţea specială numită Usenet, care constituie o
componentă a Internet-ului. Categoriile unui Newsgroup sunt structurate ierarhic pe
domenii şi subdomenii de interes. În prezent există peste 3000 de newsgroups diferite, cu
subiecte variind de la unele de foarte mare interes ştiinţific până la cele frivole.

Un calculator sau o reţea de calculatoare pot fi conectate la Internet prin

intermediul unui furnizor de servicii Internet ISP (Internet Service Provider). Un ISP este
de regulă o societate care are unul sau mai multe calculatoare conectate la Internet prin
intermediul cărora pot fi conectaţi clienţii (abonaţii) pe baza unui cont (nume utilizator şi
parolă) obţinut de la furnizorul de servicii. Conexiunile cu clienţii pot fi realizate în
modalităţi diferite (prin intermediul unui modem telefonic, al unui modem cablu tv., prin
ISDN, fibră optică etc).

Broadband, Streaming, Interactive Web-TV, Microcasting

Broadband
În prezent cei mai mulţi utilizatori încă accesează Internetul prin intermediul
conexiunilor asigurate de o linie telefonică simplă (dial-up) şi a modemului de 56k.
Această conexiune nu este foarte performantă atunci când se doreşte transferul de fişiere
ce conţin imagini grafice de înaltă rezoluţie, fişiere audio sau video. Banda oferită de
linia telefonică este „îngustă” şi nu satisface întotdeauna transmiterea cantităţii imense de
informaţie pe care o presupune multimedia.
Rezolvarea (acestei probleme) o reprezintă accesul de bandă largă (broadband).
Prin broadband informaţia se poate transmite în Internet cu o viteză de câtteva zeci de ori
mai mare decât cea maxim permisă de un modem obişnuit de linie telefonică. Acest
câştig de viteză face posibil transferul de fişiere de dimensiuni foarte mari într-un timp
scurt. De exemplu prin broadband o întreagă enciclopedie multimedia poate fi trimisă în
doar câteva minute.

În mod obişnuit, există patru căi pentru a obţine un acces la o bandă largă.

1. Reţeaua digitală de servicii integrate (Integrated Services Digital Network -

ISDN). Liniile ISDN sunt dedicate conexiunilor dintre utilizator şi centrala

12
 telefonică. O linie ISDN este de două ori mai rapidă decât un modem de linie
telefonică de 56k.
2. Transmisia prin satelit. Prin intermediul conexiunilor la Internet asigurate de
sateliţi se pot transmite date de şapte opt ori mai repede decât printr-un modem
telefonic obişnuit. Abonaţii însă trebuie să aibă antene de satelit şi instalaţii
corespunzătoare pentru acest fel de transmisii.
3. Modem pentru cablu tv. Viteza unei conexiuni la Internet cu ajutorul unui
modem de cablu tv., furnizat de către companiile care asigură şi servicii de
televiziune prin cablu, poate ajunge până la 1 Mb pe secundă.
4. Linia digitală de abonat (Digital Subscriber Line - DSL). O linie DSL
suportă servicii Internet pe o linie de telefon obişnuită. Vitezele pot varia de la
640k pe secundă până la mai mulţi megabytes pe secundă, în funcţie de modem
şi de cablul folosit pentru a conecta modemul la calculator. O linie DSL
funcţionează dacă abonatul se află la cel mult 4,8 km distanţă de oficiul
telefonic central.

Un alt avantaj ale metodelor de acces de mai sus este că ele permit conectarea
permanentă la Internet.

Streaming audio şi video (fluxuri audio şi video)

Iniţial, când au apărut în Internet fişierele audio şi video de mari dimensiuni, era
necesar ca cei interesaţi, mai întâi să descarce respectivele fişiere pe calculatorul propriu
şi apoi (în local) să le asculte sau să le vizualizeze conţinuturile. În prezent, streaming-ul
permite utilizatorilor să asculte sau să privească începutul unui fişier video, în timp ce
restul continuă să se descarce. Prima parte a fişierului audio sau video este stocată într-un
buffer şi apoi lansată în execuţie, în timp ce simultan, o altă parte este descărcată,
realizându-se astfel transferul informaţiilor sub forma unui flux continuu de bytes.
Totuşi, uneori, datorită traficului aglomerat de pe Internet, este posibil ca
streaming-ul audio şi video să nu funcţioneze foarte performant (să prezinte întreruperi şi
o calitate scăzută a imaginii).

Interactive Web TV – Web TV Interactiv

Web - TV interactiv reprezintă un amestec între calculator, Internet şi TV. Cum
funcţionează acest serviciu? Dacă urmăriţi o emisiune şi doriţi să-i reamintiţi unui prieten
că este difuzată, puteţi apăsa un buton de pe telecomadă, ecranul televizorului se împarte
în două şi în cealaltă fereastră sunteţi conectat la Internet. Puteţi astfel trimite prietenului
un mesaj instant.
În 2001, în SUA cei mai mari furnizori de televiziune interactivă erau Microsoft’s
Web TV şi AOLTV. Cei în jur de un milion de abonaţi puteau naviga pe Web, discuta cu
alţi oameni (chat), trimite mesaje, în timp ce priveau la televizor. Serviciul lansat la
sfârşitul anului 2000 de către AOLTV oferă servicii similare care includ avertizări pentru
emisiuni preferate, mesaje instant, posibilitatea efectuării de cumpărături on-line, camere
de chat, e-mail (poştă electronică) şi conţinut de Web specializat.

13
Microcasting (micro-difuzare)
Cuvântul „broadcasting” (difuzare pe scară largă) a fost folosit la început pentru
transmisia radio apoi pentru televiziune, desemnând transmiterea unor mesaje către un
grup foarte mare şi eterogen de oameni.
Când au apărut reţelele de cablul TV şi radioul de un anumit format (de gen), a
fost creat „narrowcasting” (difuzare pe scară mai mică), ceea ce înseamnă că mesajul era
destinat unui public-ţintă, unui sub-segment mic, bine definit din totalul audienţei. De
exemplu există staţii de radio care se adresează doar tinerilor între 12 şi 22 de ani sau
doar celor care sunt interesaţi de politică.
Apariţia combinaţiei Internet-TV şi Internet-Radio face posibil serviciul
„microcasting”, adică transmiterea unui mesaj (audio sau video) către un număr mic de
oameni. Aceasta se poate realiza cu ajutorul unei camere Web TV sau prin instalarea unei
staţii Internet-Radio (care vor funcţiona prin streaming) şi a unei conexiuni la Internet.
Aplicaţiile acestei noi metode sunt nelimitate: de la transmisia în direct prin Internet a
unor programe muzicale, a unor ceremonii religioase (pe care le pot urmări doar cei
interesaţi de eveniment), până la video-conferinţe de afaceri, administrative sau
educaţionale.

Formarea şi structura adreselor Web

URL (Uniform Resource Locator) reprezintă un identificator unic al unei resurse
Internet. Prin resursă Internet înţelegem un calculator, un disc pe un calculator, un fişier
aflat pe un calculator sau un fragment dintr-un fişier aflat pe un calculator conectat la
Internet. Adresele URL definesc printr-o sintaxă generică accesul la resursele din Internet
şi servesc pentru localizarea acestora.
O adresă URL are următoarea sintaxă:
protocol://numegazdă.domeniu/cale/fisier.extensie#ancora
unde:
1. protocol reprezintă metoda de acces a resursei. Exemple de metode de acces:
- http reprezintă metoda de acces la resursele aflate pe Internet prin intermediul
serviciului WWW;
- ftp reprezintă metoda de acces la resursele aflate pe Internet prin intermediul
serviciului FTP;
- news reprezintă metoda de acces la resursele aflate pe Internet prin
intermediul serviciului NEWS.
2. numegazdă reprezintă numele calculatorului gazdă. El este stabilit de către
administratorul sistemului şi poate fi aflat prin intermediul comenzii hostname tastată din
promptul MSDOS (prin linia de comandă).
3. domeniu reprezintă numele domeniului pe Internet în care se află calculatorul.
Internetul este împărţit în domenii şi subdomenii. La nivelul cel mai înalt există
domeniile de nivel 1 ca de exemplu: com, org, edu, mil, net, us, ro, uk, etc. Aceste
domenii de nivel 1 sunt împărţite la rândul lor în subdomenii (domenii de nivel 2). De
exemplu domeniul ro cuprinde ca subdomenii pe snspa, comunicare, kappa, pcnet, etc.
La rândul lor domeniile de nivel 2 pot fi împărţite în alte subdomenii (domenii de nivel

14
3). De exemplu subdomeniul snspa din domeniul ro cuprinde ca subdomeniu pe
comunicare (vezi figura de mai jos).

net com ro edu

roedu netscape comunicare kappa snspa mit

developer comunicare

Pentru a obţine numele unui domeniu se parcurge ascendent structura arborescentă a

subdomeniilor până la rădăcină. Exemple de domenii:
- comunicare.snspa.ro (aici subdomeniul comunicare aparţine domeniului snspa);
- comunicare.ro (aici domeniul comunicare aparţine direct domeniului de nivel 1
ro);
- kappa.ro;
- yahoo.com.
Un computer are un nume unic pe Internet. Acesta este:
numegazdă.domeniu
Exemple de nume de computere pe Internet:
- fcrpnews.comunicare.ro
- www.comunicare.ro
- www.yahoo.com
4. cale reprezintă calea către un fişier aflat pe computerul de pe Internet.
5. ancora reprezintă un reper (etichetă) în interiorul unui fişier HTML.
Exemple:
- http://www.comunicare.ro
- http://www.comunicare.ro/CineSuntemNoi.html
- http://www.comunicare.ro/Internet/Internet.html/#cap5
- ftp://www.netscape.com/downloads/communicator
- news://msnews.microsoft.com/microsoft.public.windows.outlookexpress

Conexiune - port
Pentru a distinge protocoalele, aplicaţiile Internet utilizează pentru fiecare
protocol un număr unic, numit număr de port. Astfel există în mod implicit alocate pentru
HTTP portul 80, pentru FTP portul 21, pentru TELNET portul 23, pentru NEWS portul
119 ş.a. Toate porturile cu numere sub 1024 sunt considerate privilegiate.
Din această perspectivă o altă formă de exprimare a unei adrese URL este:
protocol://numegazdă.domeniu:port/cale/…

15
unde port este numărul portului pe care se doreşte conexiunea cu server-ul.
Iată în continuare (scrise cu caractere îngroşate) adresele unor staţii radio din
Internet care funcţionează prin streaming:

Smooth Jazz - Live from Monterey, California http://64.236.34.97:80/stream/1020

The spirit of KJAZ San Francisco http://205.188.234.33:8004
The 80s Channel (HIGH BANDWIDTH) http://205.188.234.66:8010
Bytes of Bluegrass http://66.0.32.210:8000
Radiostorm.com: HIP-HOP R&B http://69.28.156.65:12525
DJ Dread @ 420Club.com : www.itsReggae.com http://64.202.119.30:8020
AP News Live Audio Feed http://64.236.34.97:80/stream/1061
KCRW WorldNews http://205.188.234.68:8020

Pentru a putea asculta emisiunile acestor staţii este necesar un program (player)
care să poată lucra în streaming (Windows Media Player, Winamp, BestPlay v3.2 etc).

Adresele IP, clasele de adrese IP şi rezoluţia adreselor

Protocolul IP (Internet Protocol) asigură dirijarea pachetelor de date în Internet
pentru ca acestea să poată ajunge la destinaţie. Aşa cum am precizat anterior fiecare
pachet circulă independent în Internet întrucât el are încapsulată adresa destinaţiei la care
trebuie să ajungă.
Un computer conectat la Internet se poate fi identifica unic prin adresa lui IP,
numită şi adresa software. Această adresă este un număr binar pe 32 de biţi. De regulă
adresa IP se exprimă prin 4 grupe de numere zecimale cuprinse între 0 şi 255. Exemple
de adrese IP:
- 193.231.32.1
- 194.102.44.101

Adresele IP se grupează în clase. Există următoarele tipuri de clase:

clasa C este de forma: r.r.r.c
clasa B este de forma: r.r.c.c
clasa A este de forma: r.c.c.c
unde r reprezintă partea de reţea iar c reprezintă computerul. De exemplu clasa C
194.102.44.c poate avea cel mult 256 de drese IP, de la 194.102.44.0 la 194.102.44.255.

Conectarea calculatoarelor la o reţea Ethernet se face prin intermediul unor plăci

de reţea de tip Ethernet. Fiecare placă de reţea are o adresă hardware (înscrisă în
momentul fabricării) formată dintr-un număr pe 48 de biţi. De regulă această adresă se
exprimă prin 6 grupe de câte 2 cifre hexagesimale. Exemplu: 6d 34 5f 4e bc 9a.
Pentru a afla adresa hardware a plăcii de reţea se poate lansa comanda route print din
promptul MS-DOS (linia de comanda).

Deci există 3 identificatori unici pentru un computer pe Internet:

- numele, exemplu: www.comunicare.ro
- adresa IP (software), exemplu: 194.102.44.1

16
- adresa plăcii de reţea (hardware), exemplu: a1 b2 c3 23 ae f5

Trecerea de la un identificator la alt identificator se face prin intermediul unui

mecanism numit de rezoluţie a adreselor. Trecerea de la numele de domeniu la adresa IP
este realizată de către serviciul DNS (Domain Name Server).

Comenzi utile din linia de comandă

Pentru a verifica conexiunea la Internet există un număr de comenzi care se pot
introduce în linia de comandă.

Din meniul Start, Programs se alege Command Prompt (MSDOS-Prompt), sau din
meniul Start se alege opţiunea Run şi apoi se tastează command şi Enter.

hostname
Afişează numele de gazdă al computerului

17
ipconfig
Afişează adresa IP (software) a computerului, masca de reţea şi gateway-ul (poarta
implicită).

ping
Verifică conexiunea cu un computer prin trimiterea şi recepţionarea unui pachet de date
de dimensiuni reduse.

route print
Afişează adresa hardware a plăcii de reţea şi tabela de rutare.

18
tracert
Afişează serverele intermediare între un computer sursă şi un computer destinaţie.

Teme de reflecţie şi aplicaţii

- Enumeraţi principalele componente hardware ale unui reţele de calculatoare şi
explicaţi rolul fiecărei componente.
- Explicaţi cum funcţionează streaming-ul audio video.
- Explicaţi filozofia client-server.
- Definiţi structura unei adrese URL şi a unei adrese IP.
- Care sunt principalele clase de adrese IP din Internet şi cum se formează acestea?
- Explicaţi şi exemplificaţi felul în care se formează domeniile şi subdomeniile în
Internet.
- Experimentaţi şi lansaţi principalele comenzi din linia de comandă pentru verificarea
conexiunii unui calculator la Internet.

19
3. Browser-ul, navigarea Web şi motoarele de căutare
Obiective specifice
După ce veţi parcurge acest capitol veţi fi în măsură:
- să utilizaţi eficient un browser pentru navigarea în Internet;
- să salvaţi local informaţia dorită din Internet;
- să înţelegeţi felul în care lucrează motoarele de căutare;
- să utilizaţi eficient facilităţile motoarelor de căutare pentru formarea interogărilor şi
pentru găsirea informaţiei dorite din Internet.

Browser-ul
Browser-ul este o aplicaţie Internet de tip client WWW care respectă protocolul
HTTP (HyperText Transfer Protocol) ce permite realizarea de legături independente între
documentele Web în scopul vizualizării acestora. Browser-ul este un instrument software
necesar pentru navigarea în Web. Scopul principal al acestei aplicaţii este citirea textului
şi afişarea imaginilor sau a altor informaţii multimedia aflate pe un server Web. Browser-
ul poate consulta şi paginile Web aflate pe un calculator neconectat la Internet. În mod
obişnuit browser-ul recepţionează informaţia de afişat sub forma unor fişiere care conţin
texte scrise în limbajul HTML (HyperText Markup Language). Utilizarea browser-ului pe
un calculator legat la o reţea permite ca fişierele de pe un alt computer să poată fi copiate
în computerul gazdă şi apoi să fie consultate. Browser-ele moderne oferă facilităţi pentru
afişarea imaginilor, a video-clipurilor şi pentru redarea sunetelor.
Deschiderea (lansarea în execuţie) a unui browser se poate realiza dând double
click (sau click) pe pictograma browser-ului (exemplu Internet Explorer):
- din Desktop,
- din Launchbar (bara de lângă meniul de start) sau
- din meniul Start prin accesarea opţiunii corespunzătoare.
Închiderea browser-ului se poate realiza similar închiderii unei aplicaţii
Windows:
- dând click pe butonul x al ferestrei,
- alegând opţiunea Close din meniul File,
- tastând combinaţia de taste Alt-F4.
Atunci când se lansează în execuţie un browser Web, în funcţie de felul în care
este setat, va încerca să încarce o pagină Web (Home Page) aflată la o anumită adresă
URL sau va încărca o pagină vidă (Blank). Această primă pagină pe care o va afişa
browser-ul la startare se numeşte pagina de start (Home Page). Ea poate fi schimbată prin
intermediul dialogului Internet Options ce poate fi lansat din opţiunea cu acelaşi nume
aflată în meniul Tools al browser-ului sau în Control Panel.

20
 Afişarea unei pagini Web într-o fereastră nouă poate fi realizată lansând o nouă
instanţă a browser-ului şi retastând adresa URL a paginii dorite sau prin intermediul
meniului contextual al unui link (click pe butonul drept al mouse-ului) şi apoi alegerea
opţiunii Open in New Windows.

21
 Dacă se doreşte reafişarea aceleiaşi pagini Web (curente) într-o fereastră nouă, se
poate utiliza combinaţia de taste Ctrl-N sau se poate alege din meniul File al
browser-ului opţiunea New şi apoi Window.
Dacă se doreşte stoparea încărcării unei anumite pagini Web se poate apela la
butonul Stop al browser-ului aflat în Toolbar.

Refresh-ul (reîncărcarea) unei pagini Web existentă în fereastra browser-ului şi

care are deja adresa înscrisă în bara de adrese (Address) se poate realiza prin apăsarea
tastei F5 sau prin apăsarea butonului Refresh din Toolbar.

Barele de unelte (Toolbars) pot fi afişate sau „ascunse” prin intermediul opţiunii
Toolbars din cadrul meniului View al browser-ului şi pot fi configurate prin meniului
contextual al Toolbar-ului (opţiunea Customize).

Submeniul Toolbars disponibilizează opţiunea Customize (personalizare) care

dacă va fi lansată va oferi posibilitatea aducerii în barele de meniuri a butoanelor ce
realizează acţiunile dorite.

22
 Afişarea sau ascunderea imaginilor dintr-o pagină Web în fereastra unui browser
poate fi controlată prin intermediul dialogului Internet Options care prin Tab-ului
Advanced oferă posibilitatea setării opţiunii Show Pictures (afişarea cu imagini sau fără).

23
 Afişarea adreselor URL vizitate anterior poate fi realizată sub forma unui meniu
derulant (combo box) care apare atunci când se dă un click pe triunghiul cu vârful în jos
aflat în bara de adrese.

Accesarea butonului History din Toolbar oferă o altă modalitate de a afişa

adresele URL vizitate anterior. El va determina deschiderea unei ferestre noi în partea
stângă a browser-ului, ce va disponibiliza posibilitatea consultării şi selectării adreselor
URL vizitate în fiecare zi din săptămâna anterioară.

Navigarea Web
Deplasarea la o adresă Web se poate realiza în trei feluri:
1. prin tastarea adresei dorite în bara de adrese urmată de Enter:

2. prin alegerea unei adrese URL din „Istoria” barei de adrese;

3. prin intermediul unui link.

Atunci când prompter-ul mouse-ului se deplasează peste un text sau o imagine

care constituie zona activă a unui link, forma prompter-ului se schimbă (în mână) şi de
asemenea în funcţie de felul în care a fost scris codul paginii respective, este posibil să se
schimbe şi culoarea sau chiar forma acelui link. Dacă se dă click pe un link, se poate
realiza un salt la o anumită adresă (ancoră) din cadrul aceleiaşi pagini sau la o altă pagină
Web (ancoră) aflată pe acelaşi server sau pe un alt server. În funcţie de conţinutul noii
adrese URL se poate declanşa o operaţiune de download (descărcare a unei resurse din
Internet), transmiterea datelor unui formular sau se poate afişa un nou conţinut de pagină
Web.
Navigarea înainte şi înapoi printre paginile Web vizitate se poate realiza prin
intermediul butoanelor Back şi Forward.

24
 Atunci când se „navighează” sub un browser în Internet, este posibil să se
dorească memorarea adreselor URL ale unor pagini de interes, în vederea revenirii la
acestea şi altă dată. Această memorare este similară cu utilizarea unor semne de carte
„bookmarks” plasate la anumite pagini. În acest sens orice browser modern pune la
dispoziţie un sistem de memorare a adreselor paginilor favorite, şi de reaccesare a lor din
cadrul unui meniu numit chiar Favorites. Adăugarea (memorarea) în Favorites a adresei
URL a unei pagini curente aflate în fereastra browser-ului se face cu opţiunea Add to
Favorites selectată din meniul cu acelaşi nume (Favorites).

Prin intermediul meniului contextual, este posibilă adăugarea în Favorites a

adresei URL a unui link din pagina Web curentă.

25
 Afişarea unei pagini Web din bookmarks se poate realiza oricând prin selectarea
ei din meniul Favorites (Bookmarks).
Adresele URL ale paginilor Web memorate în bookmarks-uri pot fi grupate pe
domenii, subdomenii, subiecte şi problematici în folder-e şi subfolder-e speciale care pot
fi create, modificate sau şterse prin intermediul dialogului Organize Favorites. Acest
dialog se poate lansa din opţiunea cu acelaşi nume aflată în meniul Favorites.
Ştergerea bookmark-ului unei pagini Web se poate realiza prin intermediul
butonului Delete din cadrul aceluiaşi dialog Organize Favorites sau apăsând tasta Delete
când bookmark-ul respectiv este selectat.
Pentru a putea fi copiat un text (o secvenţă de text) dintr-o pagină Web se poate
utiliza mecanismul Copy & Paste. Mai întâi se va selecta textul dorit, apoi din meniul
contextual al selecţiei se va alege opţiunea Copy. În acest moment textul va exista în
memoria Clipboard. Pentru a fi copiat (duplicat) într-un alt document (Word, text, etc) se
va deschide respectivul document (dacă nu este deja deschis) iar apoi prin intermediul
comenzii Paste se va aduce textul din memoria Clipboard la destinaţia dorită.
Pentru a copia în Clipboard o imagine dintr-o pagină Web, se poate utiliza meniul
contextual aferent imaginii dorite. Din acest meniu se va alege opţiunea Copy, iar apoi
prin Paste, imaginea va fi copiată (duplicată) la o destinaţie (într-un document Word,
într-un editor grafic etc).
O adresă URL dintr-o pagină Web poate fi copiată în Clipboard similar copierii
unei imagini dar alegându-se din meniul contextual comanda Copy Shortcut. O altă
modalitate de a copia o adresă URL dintr-o pagină Web prin acelaşi mecanism Copy &
Paste o constituie opţiunea Properties.
Conţinutul unei pagini Web se poate salva ca fişier text (.txt) sau (.html) prin
intermediul opţiunii Save as existentă în meniul File al browser-ului. După selectarea
acestei opţiuni (Save as) apare un dialog (Save Web Page) prin intermediul căruia poate
fi selectată calea şi numele fişierului în care se va salva conţinutul paginii curente. De
asemenea se poate selecta tipul fişierului care va fi salvat (html, htm, txt).
Cel mai frecvent paginile Web oferă vizitatorilor link-uri speciale pentru
descărcarea unor arhive ce pot conţine fişiere de tip text, de tip imagine, de tip sunet,

26
video sau produse software. Aceste fişiere există arhivate (zip, rar, ace etc sau sub forma
autoextractabilă exe) pentru a putea fi descărcate mai rapid,.
Procesul de descărcare (download) a fişierelor din hard disc-ul server-ului pe hard
disc-ul calculatorului personal se poate realiza în mai multe modalităţi:
- dând click în link-ul respectiv;
- prin intermediul meniului contextual alegând opţiunea Save Target As;
- prin intermediul unui downloader (un program specializat pentru descărcarea rapidă a
unui fişier din Internet ex.: FlashGet, Download Accelerator, GetRight etc).
Salvarea unei imagini dintr-o pagină Web se poate realiza prin intermediul
opţiunii Save Picture As din cadrul meniului contextual (aferent imaginii) sau în cazul
browser-ului Internet Explorer v.6.x, alegând opţiunea Save this image din bara de unelte
ce apare atunci când prompter-ul mouse-ului se află deasupra imaginii.
Meniul File al browser-ului pune la dispoziţie posibilitatea de a previzualiza o
pagină Web înainte de tipărire prin intermediul opţiunii Print Preview.
Schimbarea orientării portrait (cu pagina aşezată pe lungime) sau landscape (cu pagina
aşezată pe lăţime) a unei pagini Web ce va fi tipărită, poate fi realizată prin intermediul
dialogului Print, secţiunea Layout. Dialogul Print devine disponibil dacă din meniul File
s-a ales opţiunea Print. Schimbarea dimensiunii hârtiei se poate realiza prin intermediul
opţiunii Page Setup din cadrul meniului File. După lansarea acestei opţiuni va deveni
disponibil dialogul Page Setup care prin câmpul Size (mărime) va permite modificarea
dimensiunii hârtiei pe care se va lista la imprimantă. Opţiunea Print a meniului File pune
la dispoziţie un dialog special prin intermediul căruia poate fi stabilit conţinutul ce va fi
tipărit: întreaga pagină Web, doar o pagină anume din cadrul documentului Web, un
frame (o secţiune, o sub-fereastră a unei ferestre a browser-ului), un text selectat, numărul
de copii ce se vor tipări.

Browser contra browser

În prezent Internet Explorer (IE) este cel mai preferat browser al celor ce
navighează în Internet (peste 80 % dintre aceştia folosesc IE). Preferinţele utilizatorilor
nu sunt întâmplătoare sau derivate dintr-o politică inteligentă de marketing a firmei
Microsoft. În urma unor studii fundamentate în literatura de specialitate se afrmă clar
faptul că IE este lider deoarece este cel mai performant comparativ cu celelalte browser-e
concurente.
Iată în continuare statisticile pe ultimul an a două portaluri educaţionale pe care le
conduc: Cercul virtual de Internet şi Seminarul virtual de baze de date
(http://linux.comunicare.ro/portal/Internet http://linux.comunicare.ro/portal/bd ). Aici
sunt evidenţiate şi vizitele aplicaţiilor de tip spider (păianjen) sau robots cum sunt
numite. Rolul şi funcţionarea acestor aplicaţii vor fi prezentate în capitolul următor
referitor la motoarele de căutare în Internet.

27
28
 Chiar dacă în prezent domină IE situaţia nu a fost aceeaşi dintotdeauna. Primul
browser grafic care a apărut în 1993 a fost Mosaic. Ulterior a apărut Netscape care a
dominat piaţa până în 1998. În prezent există un alt browser concurent cu multe atuuri
numit Opera care atrage tot mai mulţi utilizatori prin viteza mare de operare, spaţiul
redus pe care îl ocupă pe hard disc şi prin facilităţile pe care le oferă. Spre deosebire de
Internet Explorer şi Netscape care sunt produse gratuite (free) Opera nu este gratuit.
Iată în continuare interfaţa componentei Netscape Navigator care constituie
browser-ul Netscape.

29
 Pachetul de programe Netscape oferă şi alte componente cum sunt: Netscape
Composer şi Netscape Messenger. Netscape Composer pune la dispoziţie un instrument
grafic de construire rapidă a paginilor Web iar Netscape Messenger oferă similar cu
Outlook Express, două aplicaţii de tip client, una pentru e-mail şi a doua pentru serviciul
News.

Motoarele de căutare
Motoarele de căutare sunt servere specializate în stocarea de meta-informaţii
(adică a „informaţiilor despre informaţii”) care oferă utilizatorilor posibilitatea de a găsi
(regăsi) informaţiile dorite în site-urile în care acestea există.

Selectarea unui motor de căutare se poate face în mai multe feluri:

• tastând adresa URL a acestuia în bara de adrese şi apoi Enter;

• prin alegere din „istoria” barei de adrese sau din Bookmarks a adresei motorului de
căutare dorit (dacă acesta a mai fost accesat de curând sau dacă are adresa memorată
în Favorites);
• prin intermediul butonului Search din Toolbar care va deschide un dialog cu câteva
opţiuni de căutare: Find a Web page (pentru o pagină Web), Find a Person (pentru o
persoană), Find a map (pentru o hartă) etc.

30
 Iată în continuare câteva adrese ale celor mai puternice motoare de căutare:
www.google.com, www.yahoo.com, www.altavista.com, www.excite.com,
www.lycos.com, www.dogpile.com, www.hotbot.com.
În acest moment Google (www.google.com) conţine cea mai mare bază de date,
în care se găsesc peste 3 miliarde de pagini. Pentru a clasifica o pagină Web, Google
contorizează numărul de link-uri care conduc la aceasta. Deci o pagină Web cu cât va
avea mai multe trimiteri (referinţe) din alte site-uri, cu atât va avea un scor de relevanţă
mai mare.
Motoarele de căutare pun la dispoziţie mecanisme de căutare după unul sau mai
multe cuvinte cheie sau după fraze. Orice motor de căutare oferă minim o bară de căutare
Search (Caută) în care există un câmp de editare în care pot fi tastate aceste cuvinte sau
fraze şi un buton Search care odată apăsat va declanşa cătarea.

31
 Motoarele de căutare pun la dispoziţie opţiuni de a construi relaţii logice între
cuvintele cheie prin intermediul unor operatori logici cum sunt OR, AND, NOT.
Operatorul OR se utilizează de regulă între două cuvinte cheie, pentru a căuta
informaţii şi concepte sinonime, întorcând astfel toate înregistrările unice, ce conţin
primul, al doilea sau ambii termeni incluşi.
Operatorul AND (similar cu +) inserat între două cuvinte cheie va determina
întoarcerea strict a rezultatelor care conţin ambele cuvinte cheie. Dacă se combină mai
mulţi termeni căutarea va avea un grad mai înalt de specificitate.
Operatorul NOT (similar cu -) permite excluderea informaţiilor (paginilor Web)
care conţin termenii introduşi după el.
Dacă termenii pentru care se solicită o căutare sunt în engleză, atunci Google
oferă în plus operatorul ~ (tilda), care plasat înaintea unui cuvânt cheie determină şi
căutarea după sinonimele în limba engleză ale respectivului cuvânt (pe care Google le
cunoaşte).
Expresiile sau cuvintele cheie care trebuie găsite ca atare se înscriu între
ghilimele.
De exemplu dacă se doreşte o căutare pentru adrese Web care oferă informaţie
despre cuvintele programming şi Borland şi C++ atunci poate fi utilizată următoarea
formulare: programming AND Borland AND C++. Rezultatul căutării va fi:

32
 Dacă se doreşte o căutare mai complexă din care să fie exclus cuvântul Builder,
atunci se va utiliza: programming AND Borland AND C++ -Builder. Rezultatul
căutării va fi:

Unele motoare de căutare printre care se numără şi Google şi Yahoo pun la

dispoziţie facilităţi avansate de căutare şi oferă suport de operare pentru mai multe limbi.

33
 AltaVista (www.altavista.com) este un motor puternic pentru căutări cu caracter
general. O caracteristică utilă a acestui motor este aceea că de cele mai multe ori intuieşte
corect informaţiile înrudite cu cuvintele cheie sau expresiile tastate în caseta de interogare
şi afişează întrebări însoţite de butoane answers (răspunsuri) care dacă sunt activate pot
duce la listarea unor adrese URL relevante pentru căutare. AltaVista pune la dispoziţie un
instrument special Babelfish (babelfish.altavista.com) care poate traduce expresii sau
pagini întregi în şi din diferite limbi (engleză, franceză, italiană, spaniolă etc).

AltaVista permite cercetarea unui domeniu. Astfel dacă se va tasta:

34
host:nume_domeniu cuvânt_cheie vor fi listate informaţiile existente în server-ul
domeniului solicitat, corespunzătoare cuvântului cheie (exemplu: host:tvr filme). Sintaxa
prezentată funcţionează şi dacă se doreşte listarea unor informaţii dintr-o ţară,
corespunzătoare cuvântului cheie. În acest sens nume_domeniu se va înlocui cu numele
de domeniu al ţării (host:ro alegeri).

Pentru a căuta clipuri video cu AltaVista poate fi utilizată adresa:

www.altavista.com/video iar pentru a căuta fişiere audio se poate folosi adresa:
www.altavista.com/audio

Excite (www.excite.com) este un motor de căutare care în urma unei interogări pe

lângă link-urile (legăturile) către alte pagini Web mai listează şi alte informaţii utile
corespunzătoare căutărilor cum sunt: ştiri, calendar de evenimente, articole de
enciclopedie şi chiar legături către resurse audio şi video.

35
 Motorul permite la afişare, schimbarea ordinii de sortare după nume a rezultatelor
căutărilor.
O altă facilitate utilă care permite o rafinare suplimentară este şi butonul More
like this (mai multe ca şi acesta) prin intermediul căruia Excite poate realiza căutări
suplimentare după cuvintele cheie ale rezultatelor.
Dacă rezultatele unei căutări sunt irelevante pot fi alese cuvinte cheie dintr-o listă
Selected words to add to your search (cuvinte selectate pentru a fi adăugate căutării). În
acest fel poate fi realizată o îngustare a căutării.

Lycos (www.lycos.com) oferă pe lângă adresele URL ce apar ca rezultate ale unei
căutări, ştiri, oportunităţi, job-uri şi alte informaţii comerciale aferente. Prin, intermediul
facilităţii Advanced Search oferă posibilitatea unei căutări avansate.

36
 Prin intermediul subdomeniului multimedia, http://multimedia.lycos.com Lycos
pune la dispoziţie un motor special pentru căutarea informaţiiei multimedia în Internet.
De asemenea Lycos permite vizualizarea clipurilor video în flux direct (streming) la
adresa: http://video.lycos.com .

Dogpile (www.dogpile.com) este un motor de căutare complexă ce poate fi

aplicată mai multor servicii cum sunt: Web, News, Yellow Pages (pentru căutarea unei
companii, firme), White Pages (pentru căutarea unor oameni) etc. Dogpile este un
metacăutător deoarece pentru găsirea rezultatelor apelează şi la serviciile altor motoare de
căutare.

37
 HotBot (www.hotbot.com) este un motor de căutare util pentru localizarea
paginilor Web publicate într-o anumită perioadă. Căutarea poate fi realizată după anumite
expresii, titluri de pagini, nume de oameni şi adrese URL. HotBot permite de exemplu
selectarea informaţiilor corespunzătoare căutării ce sunt conţinute doar în paginile care au
fost actualizate în ultima săptămână.

38
 Un alt metacăutător foarte performant este programul Copernic Meta. Acest
software poate fi descărcat de la adresa: http://www.copernic.com . După instalare el
creează sub browser un Toolbar (copernic meta) care pune la dispoziţie instrumentele
necesare căutărilor în Internet.

Cum lucrează motoarele de căutare?

Toate motoarele de căutare înainte de a oferi rezultatele unei interogări parcurg
următoarele trei etape:
- generarea unui index;
- căutarea în index;
- sortarea rezultatelor.

39
 Majoritatea motoarelor folosesc o aplicaţie de tip spider (păianjen), care
„parcurge” Internetul pentru a construi un index. Această aplicaţie „vizitează” automat
foarte multe site-uri şi extrage toate adresele URL din fiecare pagină. Indexarea diferă în
calitate, în funcţie de frecvenţa de actualizare şi de eliminare sau adăugare a paginilor
Web în şi din index. Indexarea realizată de către aplicaţia spider include atât descrieri
invizibile ale paginilor Web numite metatag-uri ce pot fi adăugate ca marcatori HTML de
către creatorii acestor pagini cât şi titluri, subtitluri, cuvinte cheie şi expresii din pagini.
Dacă metatag-urile nu reflectă corespunzător conţinuturile din pagini pot apărea rezultate
irelevante şi astfel spiders-ii se pot înşela. De aceea unele motoare de căutare cum este
Yahoo nu se limitează doar la indexările realizate de spiders-i ci preferă validarea şi
completarea acestora de către operatori umani care în plus realizează şi scurte descrieri
completate de cuvinte cheie corespunzătoare. În acest fel rezultatele căutărilor devin mult
mai relevante.
După introducerea unor termeni în formularul de căutare şi lansarea interogării,
motorul de căutare caută termenii în baza sa de date apoi rezultatul interogării este supus
sortării conform unor algoritmi specifici fiecărui motor de căutare. Astfel rezultatul unor
căutări poate diferi în funcţie de motorul de căutare interogat. De asemenea unii clienţi
(companii comerciale) pot plăti motoarelor de căutare pentru a fi incluşi pe primele locuri
în listele cu rezultate corespunzătoare unor cuvinte cheie specifice.

Câteva reguli utile de construire a interogărilor

Atunci când se utilizează serviciile unui motor de căutare este evident faptul că se
va obţine o calitate a răspunsurilor care va depinde foarte mult de felul în care au fost
formulate cererile. În acest sens sunt recomandate câteva reguli de construire a şirurilor
de căutare:
- folosirea drept cuvinte cheie a unor substantive şi nume de obiecte;
- termenii cei mai importanţi trebuie să fie primii în şir;
- un şir de căutare ar trebui să conţină cel puţin 3 cuvinte cheie;
- cuvintele cheie trebuie combinate pentru a obţine subşiruri şi fraze încadrate
între ghilimele;
- se va evita folosirea cuvintelor comune, generice, în afara subşirurilor sau
frazelor;
- şirul va trebui să conţină cuvinte cheie a căror probabilitate de apariţie în
paginile căutate este mare;
- pentru rafinarea răspunsurilor se vor folosi în şirul de căutare sinonime ale
cuvintelor cheie şi operatori logici.

Teme de reflecţie şi aplicaţii

- Explicaţi filozofia client-server de funcţionare a unui browser.
- Experimentaţi funcţionarea unui browser pentru navigarea între diferite adrese (nume
de domenii şi subdomenii din Internet) şi încercaţi să salvaţi informaţii text şi imagini
din conţinuturile acestora. Listaţi la imprimantă conţinutul unei pagini Web.
- Explicaţi cum lucrează motoarele de căutare.

40
- Care sunt principalii operatori logici ce pot fi utilizaţi în căutări.
- Experimentaţi lucrul cu motoarele de căutare căutând explicaţiile unor termeni şi
informaţie aferentă din referinţele furnizate.
- Specificaţi particularităţile principalelor motoare de căutare.
- Încercaţi să traduceţi conţinutul text al unei pagini Web dintr-o limbă în altă limbă
utilizând facilitatea Babelfish din motorul de căutare altavista.

41
4. Securitatea în Internet
Obiective specifice
După parcurgerea acestui capitol veţi:
- conştientiza necesitatea securităţii în Internet;
- înţelege felul în care lucrează şi cum pot fi utilizate certificatele digitale;
- înţelege felul în care se raspândesc şi cum acţionează viruşii informatici;
- înţelege principiul de funcţionare al unui program firewall;
- fi în măsură să vă puteţi apăra împotriva atacurilor externe cu ajutorul unui firewall;
- fi în măsură să setaţi parametrii de securitate ai browser-ului;
- înţelege ce sunt şi cum acţionează cookie-urile, web-bugs, adware-ul şi spyware-ul;
- veţi fi în măsură să aplicaţi şi să respectaţi principalele reguli de protecţie atunci când
navigaţi în Internet.

Dacă până acum câţiva ani măsurile de securitate în Internet păreau să facă parte
doar din domeniul de activitate al specialiştilor, iată că în prezent situaţia este cu totul
alta. Astăzi a devenit necesar ca orice persoană care navighează în Internet să cunoască
aceste măsuri de securitate măcar la modul cel mai general. Acest lucru se impune
datorită creşterii exponenţiale a viruşilor ce pot fi propagaţi pe această cale, numărului
din ce în ce mai mare de atacuri atât la adresa server-elor cât şi la adresa celor ce
navighează în Internet, furturilor de identitate, de elemente confidenţiale, de valori din
spaţiul virtual. În prezent doar simpla navigare în Internet fără luarea unor măsuri de
securitate corespunzătoare poate provoca mari neplăceri. Iată de ce acest capitol nu putea
lipsi din prezentul curs.

Certificatele digitale
Un certificat este util pentru a identifica un produs. Acest lucru are sens numai
dacă posesorul certificatului are încredere în emitentul acestuia, numit şi autoritate de
certificare.
Atunci când aveţi încredere într-o autoritate de certificare, aceasta presupune că
aveţi încredere în exigenţa acesteia în ceea ce priveşte evaluarea cererilor de acordare a
certificatelor. Totodată aveţi încredere în faptul că autoritatea de certificare va actualiza
periodic şi va face publică o listă a certificatelor care nu mai sunt valabile. Această listă
va fi trimisă tuturor clienţilor sau poate fi consultată şi extrasă de aceştia din pagina Web
a autorităţii de certificare.
Certificatele sunt folositoare pentru o gamă largă de servicii de securitate, cum
sunt:
- Autentificarea – verificarea identităţii cuiva sau a ceva.
- Confidenţialitatea – asigurarea faptului că la anumite informaţii are acces numai un
anumit public.
- Criptarea – prelucrarea informaţiei astfel încât cititorii neautorizaţi să nu o poată
descifra.
- Semnături digitale – atestă integritatea mesajelor şi asigură acceptarea acestora.

42
Autentificarea
Autentificarea este deosebit de importantă pentru a face comunicarea sigură.
Utilizatorii trebuie să-şi dovedească identitatea în faţa celor cu care comunică şi la rândul
lor să verifice identitatea acestora. Verificarea identităţii în reţea este un proces complex.
Părţile care comunică nu se întâlnesc fizic şi din acest motiv o persoană răuvoitoare poate
intercepta mesajele sau poate încerca să se substituie altcuiva.
Certificatul digital este o acreditare obişnuită care dă posibilitatea verificării
identităţii. Aceste certificate digitale sunt criptate (codificate) pentru a limita posibilitatea
ca mesajele să fie interceptate, modificate sau contrafăcute. Tehnicile de criptare sunt
complexe astfel încât certificatele digitale vor fi dificil de modificat pentru ca o persoană
să se substituie alteia.

Confidenţialitatea comunicării
Schimbul de informaţii în reţea, inclusiv în Internet poate fi monitorizat (urmărit)
de persoane necunoscute şi posibil rău intenţionate. Reţelele publice sunt nesigure pentru
informaţia importantă şi cu un anume grad de confidenţialitate atunci când aceasta nu
este criptată. Oricine poate accesa reţeaua şi poate analiza fluxul de informaţii dintre două
puncte. Chiar şi reţelele locale private sunt vulnerabile la eforturile perseverente ale unor
răuvoitori care doresc să aibă acces fizic la informaţia din reţea.
Deci, utilizatorii care trimit informaţii importante între două dispozitive conectate
în orice tip de reţea vor trebui să folosească o tehnică de criptare pentru a asigura
confidenţialitatea acesteia.

Criptarea simetrică, cu cheie publică şi cheie privată

Criptarea poate fi imaginată ca şi când ceva de valoare este încuiat într-o cutie
rezistentă. Similar, decriptarea poate fi comparată cu descuierea cutiei şi accesul liber la
valorile dinăuntru. În calculator, datele importante sub forma unor fişiere de pe hard disc
sau fişiere transmise prin reţea pot fi criptate folosind o cheie de criptare. Atât datele
criptate cât şi cheia de criptare sunt prelucrate (transformate) astfel încât să nu poată fi
citite (înţelese) de persoane nedorite.
Cea mai simplă formă de criptare este criptarea simetrică, adică folosirea unei
chei de criptare care trebuie cunoscută de toţi cei care vor să decripteze informaţiile
respective.
O altă metodă este criptarea cu cheie publică ceea ce presupune existenţa a două
chei pereche între care există o legătură stabilită matematic.
O cheie, numită cheie privată, este păstrată secretă de către persoana care doreşte
să-şi asigure securitatea mesajelor primite, şi o altă cheie, numită cheie publică, este dată
celor care vor trimite persoanei în cauză mesaje criptate cu ajutorul ei. Aceste mesaje
criptate cu ajutorul cheii publice nu pot fi decriptate decât de către cel care cunoaşte şi
cheia privată pereche a cheii publice cu care au fost criptate. Oricine încearcă să
decripteze în mod fraudulos mesajul criptat, este posibil să descopere sau să afle cheia

43
publică cu care a fost criptat, dar este mult mai dificil să descopere două chei necesare
simultan procesului de criptare.
În general criptarea cu ajutorul unei chei publice nu este folosită pentru volume
mari de date. Această metodă este folosită în mod eficient pentru criptarea unor volume
mai mici de date şi pentru criptarea cheilor folosite la criptarea simetrică.

Viruşi informatici şi firewall

Viruşi informatici
Navigarea în Internet presupune implicit şi asumarea anumitor riscuri generate de
posibilitatea apariţiei unor pericole cum sunt: viruşii informatici, viermii de reţea,
spionarea conţinutului hard-discului calculatorului propriu, atacuri informatice externe în
scopuri distructive.
Atunci când printr-o procedură de descărcare (download) declanşată cel mai
frecvent prin accesarea unui link) se descarcă pe calculatorul propriu fişiere din Internet,
este foarte posibil ca acestea să conţină viruşi informatici. Fişierele descărcate pot fi sau
pot conţine documente Word (cu extensia .doc), foi de calcul Excel (.xls), baze de date
Access (.mdb), programe executabile (.exe), pagini Web (.htm, .html), arhive etc. Acestea
pot conţine diferiţi viruşi informatici (macrodefiniţii, viruşi de boot, viruşi care infectează
fişierele executabile, viruşi ai sistemului de operare etc) ce vor încerca să se instaleze în
calculatorul gazdă atunci când respectivele fişiere (virusate) vor fi accesate.
În acest sens după ce un fişier a fost descărcat din Internet nu este indicat ca el să
fie accesat imediat pe calculatorul local. Este necesar ca pe calculatorul local să fie
instalat un program antivirus (F-Prot, BitDefender, Norton Antivirus, F-Secure, Panda
etc) care de cele mai multe ori are o componentă activă ce verifică automat orice fişier
descărcat din Internet şi orice fişier accesat. Dacă programul antivirus nu are această
componentă atunci fişierele descărcate din Internet vor trebui verificate de către
programul antivirus prin declanşarea manuală a unei scanări.
Având în vedere că în prezent există creaţi peste 100.000 de viruşi informatici şi
că probabilitatea de infectare a unor fişiere cu aceşti viruşi este foarte mare, nu se mai
recomandă lucrul (mai ales în Internet) fără a avea instalate programe antivirus
corespunzătoare, actualizate cu ultimele „semnături” de viruşi informatici descoperiţi.

Firewall
În urma lansării în execuţie pe calculatorul personal a unor aplicaţii (descărcate
din Internet, a unor fişiere ataşate mesajelor e-mail, a unor programe externe) neverificate
corespunzător cu un program antivirus actualizat cu ultimele semnături, este foarte
posibil ca acestea să instaleze şi o aplicaţie de tip server numită „cal troian”. Această
aplicaţie va putea „servi” cu informaţia solicitată (din calculatorul infectat) pe un „client”
(hacker) care are o aplicaţie de tip client corespunzătoare. Informaţia va fi transmisă
clientului prin aceeaşi conexiune prin care calculatorul personal este conectat la Internet.
De asemenea este posibil ca o aplicaţie aflată pe un calculator extern conectat la
Internet să scaneze conexiunea calculatorului personal pentru a identifica anumite puncte
slabe ale acesteia care să permită penetrarea externă (prin intermediul unor „porturi”), în

44
scopul preluării controlului asupra calculatorului personal sau în scopul consultării
(copierii) fişierelor aflate pe acesta.
Pentru evitarea acestor pericole este indicat ca pe lângă programul antivirus, pe
orice calculator conectat la Internet să mai existe instalat un program special de tip
firewall („zid de foc”) care să filtreze permanent conţinutul informaţiei transmise sau
recepţionate prin conexiunea Internet şi care să identifice rapoartele „cailor troieni” şi
solicitările sau scanările externe ale unor aplicaţii de tip client. Programul de tip firewall
va trebui să fie în măsură să informeze despre aceste încercări şi să le stopeze acţiunile.

Cookies, Cache şi Web-Bugs

Un cookie este un fişier text pe care o aplicaţie server Web îl poate scrie prin
intermediul browser-ului într-un loc (folder) special pe hard-discul calculatorului client.
Cookie-urile pot fi scrise pe calculatorul client dacă browser-ul permite aceste drepturi
(de scriere) prin intermediul setărilor sale. În mod implicit browser-ul permite scrierea
cookie-urilor deoarece altfel multe site-uri nu ar mai putea fi vizitate pentru că interzic
accesul clienţilor care nu pot memora cookie-uri. Cookie-urile au o durată de viaţă
stabilită de către aplicaţia server. După expirarea acesteia ele se autodistrug. Cookie-urile
pot conţine şi informaţie înscrisă criptat. Prin intermediul cookie-urilor în calculatorul
client (al vizitatorului) se pot memora date despre vizitatori, despre preferinţele acestora
etc. Aceste informaţii pot fi citite apoi de către aplicaţia server la o nouă revenire în site şi
memorate ulterior într-o bază de date. În acest fel devine posibil „spionajul electronic”
foarte interesant în special pentru firmele comerciale care doresc să-şi cunoască cât mai
bine actualii sau viitorii potenţiali clienţi.
Deoarece de multe ori conexiunile Internet nu funcţionează foarte performant iar
unele pagini Web solicitate prin intermediul browser-ului este posibil să mai fi fost
vizitate anterior, s-a dovedit că o conexiune poate fi mult accelerată dacă în timpul
navigării aceste pagini sunt memorate într-o zonă specială (folder) pe hard-discul
clientului numită cache (memorie „tampon”), iar ulterior la o eventuală revenire în site,
dacă nu există modificări, în loc să fie descărcate din calculatorul server, respectivele
pagini să fie reîncărcate local, din zona de cache. În timpul navigării în cache-ul Internet
al browser-ului se memorează nu numai conţinutul text (HTML) al paginilor Web vizitate
ci şi resursele aferente acestora: imagini, sunete video-clipuri etc. ceea ce face ca
încărcarea acestor pagini în fereastra browser-ului să se producă mult mai repede.
Dimensiunea zonei de cache (în MB) poate fi modificată prin intermediul opţiunilor de
configurare ale browser-ului.
Cookie-urile şi fişierele memorate în zona cache Internet pot fi şterse dacă din
meniul Tools al browser-ului se va lansa dialogul Internet Options care prin intermediul
tab-ului General pune la dispoziţie aceste utilităţi (butoanele Delete Cookies şi Delete
Files).

45
 Web-Bug-ul este o formă foarte bine ascunsă de supraveghere a vizitatorilor unor
pagini Web. De cele mai multe ori un Web-Bug reprezintă o imagine grafică sub forma
unui fişier GIF „invizibil” ce poate fi „ascuns” în orice pagină Web sau mesaj e-mail
formatat HTML. Aceste imagini grafice au dimensiuni foarte reduse de regulă 1 x 1
pixeli şi sunt de culoarea fundalului, ceea împidică vizibilitatea lor. Foarte frecvent
banner-ele publicitare conţin astfel de fişiere. Prin intermediul Web-Bugs-urilor firmele
comerciale interesate pot obţine informaţii de identificare a utilizatrilor şi în timp pot
construi profile corecte ale preferinţelor acestora.
Dacă Web-Bug-ul este „ascuns” într-un mesaj e-mail formatat HTML atunci
firmele de publicitate interesate pot afla cu siguranţă când a fost deschis respectivul
mesaj, de câte ori şi unde a fost retransmis.
Web-Bug-ul acţionează şi asupra fişierelor Word dacă acestea conţin imagini sau
pagini salvate din Internet ce includ asemenea componente (Web-Bugs). Astfel dacă se
prelucrează documentul pe un calculator conectat la Internet se poate afla când a fost
deschis fişierul, şi de câte persoane a fost prelucrat.
Dacă scrierea cookie-urilor în calculatorul personal poate fi blocată, Web-Bugs-
urile pot fi evitate doar cu preţul renunţării la afişarea imaginilor din pagini. De cele mai
multe ori atât informaţiile despre utilizatori culese din cookie-uri cât şi cele provenite din
Web-Bugs-uri sunt înscrise automat în baze de date ale firmelor comerciale interesate şi
apoi sunt vândute şi revândute la preţuri foarte mari.

46
 Un program util pentru căutarea şi înlăturarea Web-Bugs-urilor este denumit chiar
Web-Bug şi poate fi descărcat de la adresa: www.bugnosis.org/download.html .

Pericole posibile atunci când se navighează în Internet

Ofertele gratuite inundă în prezent Internet-ul. Ele apar cel mai frecvent sub
forma sub forma banner-elor publicitare şi oferă fără plată sau cu costuri modice conturi
e-mail, găzduirea de site-uri, obţinerea numelor de domenii, furnizarea unor informaţii
comerciale, testarea unor produse, obţinerea de muzică şi CD-uri, medicamente
miraculoase, vacanţe de necrezut obţinute prin tragere la sorţi, oferte de lucru la
domiciliu etc. Foarte frecvent aceste oferte solicită prin intermediul unor formulare
detaliate, date despre utlizatori care pot determina divulgarea unor informaţii
confidenţiale, spionarea navigării în Internet, subscrierea automată la buletine de ştiri şi
reclame pentru diferite produse, generarea profilelor de utilizatori, furtul de identitate şi
chiar fraude. De asemenea multe informaţii despre utilizatori sunt vândute apoi altor
firme comerciale interesate.

Adware şi Spyware constituie alte pericole la care este supus utilizatorul Internet-
ului actual. Denumirea Adware provine de la Advertising Software (software de reclamă)
care însoţeşte programele freeware (adică programele care pot fi distribuite şi utilizate în
mod liber) şi care în acest fel compensează costul care ar fi trebuit plătit pentru utilizarea
acestora. Adware determină ca programul utilizat să se autofinanţeze prin afişarea de
reclamă. Utilizatorul poate opta să înregistreze programul în schimbul unei taxe şi astfel
să îndepărteze banner-ele publicitare sau să accepte afişarea reclamelor pe ecran. De cele
mai multe ori aceste componente de advertising includ şi software de spionare care poate
divulga multe date interesante despre utilizatorii programelor freeware (adresele IP,
sistemul de operare utilizat, tipul de browser, preferinţele acestora atunci când
navighează în Internet, tipul de conectare la Internet, nume de utilizatori, parole de sistem
şi parole utilizate în Internet, adresele e-mail ale celor cu care aceştia corespondează etc).
În acest sens un sinonim pentru Adware este şi Advertising Spyware (software de reclamă
şi spionare).
Software-ul inclus în categoria Spyware (de spionare) este cel care foloseşte o
conexiune Internet fără ştirea sau acordul explicit al utilizatorului. Aşadar software-ul de
tip Spyware poate transmite prin Internet unor servere anume acelaşi tip de informaţii ca
şi cele transmise de adware, dar fără ştirea şi acordul utilizatorilor. Cel mai frecvent
componentele spyware se instalează în zona de cache atunci când sunt vizitate anumite
pagini Web. În prezent doar simpla vizitare a unei pagini Web fără utilizarea unor măsuri
de protecţie corespunzătoare (program antivirus şi firewall) poate provoca instalarea unor
viruşi sau a unor componente spyware în calculatorul personal.

47
Reguli elementare care trebuie respectate atunci când se navighează în
Internet şi programe de protecţie ce pot fi utilizate
Iată în continuare câteva reguli elementare care ar trebui respectate de către
oricine navighează în Internet sau lucrează pe un calculator cu conexiune permanentă sau
parţială la Internet:
- utilizarea unui program firewall ori de câte ori este activă o conexiune
Internet;
- utilizarea unui program antivirus performant;
- alegerea unor parole greu de identificat;
- ştergerea frecventă a cookie-urilor a cache-ului şi a „istoriei” browser-ului;
- interzicerea partajării fişierelor;
- criptarea fişierelor din calculatorul personal ce conţin informaţie
confidenţială;
- criptarea conţinutului mesajelor e-mail;
- citirea cu atenţie a textelor scrise cu litere foarte mici înainte de a subscrie în
anumite site-uri Web;
- interzicerea schimbului de fişiere cu necunoscuţi (în special atunci când se
utilizează serviciile chat, mIRC, video chat, DC++, Kaaza etc);
- interzicerea instalării automate din Internet a unor componente software
necunoscute;
- evitarea zonelor „rău famate” în special a celor cu temă XXX.

În continuare vor fi prezentate adresele Web ale câtorva programe antivirus,

firewall, anti-adware, anti-spyware, criptoare de fişiere şi de mesaje e-mail care pot fi
utilizate pentru asigurarea unei mai bune protecţii a calculatorului personal:

• Programe utilitare antivirus:

- McAfee.com clinic (www.mcafee.com);
- Symantec Norton AntiVirus (www.symantec.com);
- F-prot (www.f-prot.com);
- RAV (Romanian Anti Virus www.rav.ro).

• Programe firewall:
- McAfee Personal Firewall (www.mcafee.com);
- Symantec Norton Personal Firewall (www.symantec.com);
- Kerio Personal Firewall (www.kerio.com);
- Zone Labs Zone Alarm (www.zonelabs.com).

• Programe anti-adware şi anti-spyware:

- Ad-aware (www.lavasoft.de)
- OptOut (grc.com/optout.htm)
- SpyChecker (www.spychecker.com)
- SpyRemover (www.itcompany.com/remover.htm)

• Programe de criptare a fişierelor:

48
 - BestCrypt (www.jetico.com);
- Network Associates PGP Personal Privacy (www.mcafee-at-home.com);
- Panda Software Pana Security (www.pandasecurity.com).

• Programe de criptare a mesajelor e-mail:

- Hush Communication HushMail (www.hushmail.com);
- Sigaba Secure (www.sigaba.com).

Teme de reflecţie şi aplicaţii

- Explicaţi principalele servicii ale certificatelor digitale: autentificarea,
confidenţialitatea, criptarea şi semnăturile digitale.
- Cum se formează şi cum acţionează viruşii informatici? Exemplificaţi.
- Cum acţionează programul firewall pentru a asigura o protecţie împotriva atacurilor
externe din Internet?
- Explicaţi ce sunt cookie-urile, web-bugs, adware-ul şi spyware-ul. Sunt ele
periculoase? Argumentaţi.
- Enumeraţi principalele reguli care trebuie respectate atunci când se navighează în
Internet.

49
5. Poşta electronică
Obiective specifice
După ce veţi parcurge acest capitol veţi:
- înţelege funcţionarea şi utilitatea serviciului e-mail;
- cunoaşte structura adreselor e-mail;
- înţelege spamming-ul şi importanţa securităţii e-mail;
- fi în măsură să lucraţi cu mesaje e-mail utilizând aplicaţia Outlook Express;
- fi în măsură să vă abonaţi la newsgroup-uri utilizănd Outlook Express şi Netscape
Messenger.

Serviciul e-mail (mesageria electronică) este în prezent unul dintre cele mai larg
răspândite servicii Internet deoarece permite transmiterea rapidă a mesajelor electronice,
este foarte ieftin, uneori chiar gratis, face posibil transferul de fişiere ataşate mesajelor,
asigură facilităţi performante de comunicare cum sunt: Reply, Forward, Quote, CC, BCC.
Web-Based e-mail este o interfaţă Web ce permite accesul la un cont de e-mail,
utilizând un browser Web. Astfel un cont de e-mail poate fi accesat de oriunde din lume,
de pe orice alt calculator conectat la Internet. Până în 2003 cele mai folosite servicii de
Web-Based e-mail erau Yahoo şi Hotmail Microsoft. Amândouă ofereau fiecărui
utilizator spaţiu gratuit pentru e-mail. Yahoo asigura 4 MB iar Hotmail 2 MB. Ulterior a
apărut Gmail al companiei Google care a surclasat oferta primelor două, deoarece de la
început a oferit un spaţiu gratuit de 1 GB pentru fiecare utilizator. În prezent Yahoo oferă
10 MB iar Microsoft lucrează pentru realizarea unui nou serviciu numit Windows Live.
Atunci când se transmit mesaje e-mail trebuie respectate câteva reguli elementare
de „bun simţ” ce constituie baza unei netetichete numite „Basic Electronic Mail
Netiquette”. Iată în continuare câteva dintre cele mai importante recomandări pe care
aceasta le face:
- să nu se redacteze mesajul unui e-mail numai cu majuscule;
- să se răspundă cu promptitudine mesajelor e-mail;
- să fie urmărit cu atenţie felul în care este redactat mesajul, avându-se în vedere faptul
că se foloseşte o exprimare scrisă, nonverbală;
- să se verifice cu atenţie mesajul înainte de a fi transmis, astfel încât acesta să nu
conţină greşeli gramaticale şi de ortografie;
- în cazul în care se răspunde la un mesaj, să nu se returneze întregul mesaj original ci
să folosească quot-area dublă (plasarea semnelor >>) numai înaintea rândurilor la
care se răspunde;
- să se folosească o semnătură electronică automată (care include informaţii despre
expeditor şi cum poate fi el contactat) dacă produsul software cu care se lucrează
(clientul e-mail) permite acest lucru;
- să nu se trimită fişiere ataşate nesolicitate;
- să se utilizeze linia Subject în care să se facă o descriere succintă a conţinutului
mesajului;
- să nu se trimită prin facilitatea forward glume decât dacă este foarte sigur că toţi cei
care vor primi mesajul doresc aceasta;

50
- dacă un mesaj este trimis la mai multe adrese e-mail odată, pe cât posibil să se
utilizeze Bcc (Blind Carbon Copy) şi nu Cc (Carbon Copy) care permite tuturor celor
care au primit mesajul să vadă toate adresele e-mail la care acesta a fost transmis;
- să nu se utilizeze facilitatea forward dacă se lucrează în reţeaua AOL (America On
Line).

Securitatea e-mail
Transmiterea de e-mail nesolicitat sau spamming-ul cum mai este denumită
această operaţiune, a devenit în prezent un fenomen îngrijorător datorită efectelor pe care
le poate produce: aglomerarea mesajelor în server-ele e-mail, îngreunarea citirii şi
selecţionării mesajelor utile de cele nedorite, pericolul consumării rapide a spaţiului
alocat pentru e-mail pe hard disc-ul ISP-ului (Internet Service Provider), încărcarea
conexiunilor Internet cu informaţie nedorită, posibilitatea infectării cu viruşi informatici
sau cu „cai troieni” prin intermediul fişierelor ataşate,.
În prezent există în Internet foarte multe firme comerciale, mici întreprinzători şi
hacker–i sau persoane rău intenţionate care folosesc frecvent această tehnică. S-au creat
mari baze de date de adrese e-mail care se vând foarte scump.
Există permanent pericolul ca adresa personală de e-mail să ajungă într-o astfel de
bază de date sau într-o listă de spamming. În acest sens trebuie acordată o atenţie sporită
faţă de persoanele cărora le dăm adresa de e-mail sau faţă de site-urile la care completăm
formulare care aproape de fiecare dată solicită şi această adresă. O altă posibilitate de
transmitere a adresei e-mail o constituie trimiterea mesajelor prin utilizarea opţiunii Cc
(Carbon Copy) care face vizibil întregul conţinut al listei de adrese e-mail la care au fost
trimise mesajele.
Pentru a lupta împotriva acestui fenomen există programe specializate pentru
înlăturarea din căsuţa poştală a e-mail-urilor nesolicitate, pe baza filtrelor ce pot fi
stabilite pentru anumite cuvinte sau grupuri de cuvinte ce s-ar putea afla în interiorul sau
în subiectul (Subject) acestor mesaje.
Deoarece mesajele e-mail pot fi formatate html (format care permite inserarea de
diferite script-uri realizate în alte limbaje) sau pot fi însoţite de fişiere ataşate, există
permanent pericolul infectării pe această cale cu viruşi informatici, cu „viermi de reţea”
sau cu „cai troieni”. În acest sens se recomandă atenţie sporită la deschiderea unor mesaje
e-mail primite de la adrese necunoscute sau la consultarea fişierelor ataşate, care pot
declanşa instalarea unor viruşi informatici, „cai troieni” etc în calculatorul gazdă.
Se recomandă existenţa pe calculatorul personal a unui program antivirus
performant, actualizat permanent (on line) cu ultimele „semnături” de viruşi informatici
nou apăruţi şi a unui program de tip firewall.

Formarea şi structura adreselor de e-mail

O adresa e-mail este compusă:
1. dintr-un şir de caractere care identifică numele utilizatorului, urmat de
2. semnul @, urmat de
3. numele domeniului (server-ului e-mail) unde există contul.

51
Exemple de adrese e-mail pot fi:
stanp@yahoo.com, stan.petre@comunicare.ro

Pe baza numelui de domeniu dintr-o adresă de e-mail se poate transfera mesajul

pe maşina destinatarului, iar pe baza numelui din adresă se realizează livrarea locală a
mesajului în căsuţa poştală a destinatarului.
O adresă e-mail nu poate conţine spaţii. Următorul mod de exprimare a acesteia
este greşit: stan petre @comunicare.ro.

Utilizarea aplicaţiei e-mail Outlook Express

Deschiderea unei aplicaţii e-mail se poate face din:
- Launchbar (bara de lângă meniul de start),
- din opţiunea corespunzătoare aflată în meniul de start sau
- prin intermediul unui shortcut existent în Desktop.

Cu un program de tip client e-mail, cum este Outlook Express, este posibil să
poată lucra mai utilizatori, fiecare dintre aceştia putând avea propria interfaţă Outlook şi o
securitate asigurată prin nume şi parolă care să nu permită decât un acces personalizat în
căsuţă poştală. Comutarea între diferite identităţi poate fi realizată prin intermediul
opţiunii Switch Identity din meniul File.

52
 După ce un utilizator a intrat în aplicaţie, el poate să-şi deschidă secţiunea Inbox
foarte simplu, dând click pe această opţiune aflată în secţiunea Folders.

53
 Outlook Express permite deschiderea unuia sau mai multor mesaje e-mail din
Inbox se poate realiza dând double click pe titlul acestora din fereastra din partea dreaptă
sus în care există afişate mai multe câmpuri: From (de la cine a fost primit mesajul),
Subject şi data primirii. Acestea se vor deschide în ferestre separate.

54
 Comutarea între mesajele deschise prin double click în ferestre separate, se poate
realiza activând ferestrele dorite printr-un click dat pe o porţiune din suprafaţa acestora
(dacă este vizibilă), sau selectându-le din Taskbar. Dacă se utilizează tastatura atunci
combinaţia de taste Alt-Tab oferă de asemenea posibilitatea selectării ferestrei mesajului
dorit.
Comutarea între mesaje se mai poate realiza dând click pe titlul mesajului sau prin
intermediul săgeţilor de direcţie sus şi jos acţionate în cadrul ferestrei mesajelor.
Întodeauna va fi deschis în secţiunea (fereastra) din dreapta jos, mesajul al cărui titlu este
selectat prin bara transparentă de culoare (albastră care îl acoperă).

55
 Adăugarea, ştergerea informaţiilor aferente mesajelor poate fi realizată prin
intermediul meniului contextual al barei de identificare a mesajelor din care va fi aleasă
opţiunea Columns. Această opţiune va disponibiliza un dialog cu acelaşi nume.
Dialogul Columns va permite alegerea informaţiilor aferente mesajelor e-mail
care vor fi afişate în coloanele din fereastra Inbox (dreapta sus) care conţine titlurile
mesajelor.

56
 În partea stângă a aplicaţiei Outlook Express există secţiunea (fereastra) Folders
care permite crearea unor folder-e noi (corespunzătoare unor anumite subiecte sau
problematici) în care pot fi mutate prin Drag & Drop mesajele dorite.
Mesajele nedorite pot fi şterse, ele ajungând în folder-ul Deleted Items de unde
pot fi recuperate printr-un mecanism similar cu Recycle Bin din sistemului de operare
Windows

Outlook Express permite crearea, actualizarea şi utilizarea unei liste de adrese

Address Book. În Toolbar există un buton cu acelaşi nume care face posibilă accesarea
listei. Apăsarea butonului Address Book din Toolbar permite crearea / actualizarea
agendei (listei) de adrese Address Book.

57
 Adăugarea unei noi adrese e-mail într-o listă de adrese se poate face apăsând
butonul New din Toolbar-ul dialogului Addres Book, sau prin intermediul secţiunii
Contacts (aflată în partea din stânga jos a aplicaţiei Outlook) apelând opţiunea New
Contact. Oricare dintre variante va lansa dialogul Properties care va oferi suport pentru
încărcarea în Address Book a unei noi adrese e-mail (şi a informaţiilor aferente acesteia).

58
 Adăugarea în Address Book a unei adrese de e-mail dintr-un mesaj primit se
poate realiza dacă din meniul Tools se va alege opţiunea Add to Address Book.

59
Lucrul cu mesaje e-mail
Un mesaj e-mail poate fi trimis mai multor destinatari şi prin metodele Cc
(Carbon Copy) şi Bcc (Blind Carbon Copy). Utilizarea acestor metode are sens doar în
cazul în care se doreşte trimiterea unui mesaj la mai multe adrese de e-mail odată.
Spre deosebire de metoda Cc care permite ca toţi destinatarii să poată vedea
adresele de e-mail ale tuturor celor care au primit mesajul, metoda Bcc (Blind=orb) nu
permite acest lucru.
Adresele destinatarilor din câmpurile Cc şi Bcc pot fi completate în mod similar
cu felul în care s-au completat adresele e-mail din câmpul To:.
Sub Outlook Express câmpul Bcc va fi vizibil doar dacă din meniul View va fi
selectată opţiunea All Headers.

60
 Crearea unui nou mesaj poate fi realizată prin apăsarea butonului New Mail din
Toolbar care va determina lansarea dialogului New Message specializat pentru crearea
mesajelor e-mail.

61
 După completarea câmpurilor Subject, To (eventual Cc) şi a conţinutului
mesajului, se va da click pe butonul Send (trimite) pentru trimiterea efectivă la adresa
(adresele) dorite.
Dacă s-a primit un mesaj e-mail acesta poate fi direct adresat sau poate fi un
mesaj e-mail transmis la mai multe persoane (adrese de e-mail) utilizându-se opţiunea Cc
(Carbon Copy). Carbon Copy se presupune că toate adresele de e-mail au fost înscrise
(de către expeditor) despărţite prin (;) în linia Cc.
Dacă se doreşte să se răspundă la mesajul primit prin returnarea totală sau parţială
a acestuia, având fiecare linie precedată de caracterul > există două posibilităţi:
- să se răspundă numai expeditorului şi pentru aceasta se va utiliza opţiunea Reply;
- să se răspundă atât expeditorului cât şi tuturor celor trecuţi în linia Cc, şi în acest sens
se va utiliza opţiunea Reply All.

În Toolbar există butoanele Reply şi Reply All iar în meniul contextual al

mesajului există aceleaşi opţiuni ce fac posibile aceste acţiuni.

62
 În cadrul dialogului New Message (apelat prin intermediul butonului New Mail)
există un câmp de editare To: special destinat pentru inserarea adresei destinatarului sau a
adreselor mai multor destinatari despărţite prin (;). Adresa sau adresele destinatarilor pot
fi introduse prin editare directă în câmpul To: sau în cazul în care se apasă butonul To:,
prin alegere dintr-un dialog de selecţie (Select Recipients) a adreselor e-mail care există
deja memorate acolo.

63
 Se recomandă ca orice mesaj e-mail să aibă înscris în câmpul Subject un titlu (o
descriere succintă a conţinutului). Inserarea unui titlu în acest câmp se poate face prin
editare de la tastatură sau prin intermediul mecanismului Copy & Paste.
De multe ori se simte nevoia ca unele mesaje primite să fie marcate (flag mark)
pentru că sunt foarte importante sau pentru a fi referite ulterior. Sub Outlook Express este
posibil ca în dreptul lor să fie plasat un steguleţ roşu. Dacă se va da click în coloana steag
(flag) din dreptul mesajului dorit, acesta va putea fi marcat cu un steguleţ iar dacă
mesajul este deja marcat, atunci se va demarca. Aceeaşi acţiune va putea fi realizată şi
prin intermediul meniului Message.
Atunci când se creează un mesaj e-mail, în Toolbar-ul ferestrei de redactare
există butonul Attach care dacă va fi acţionat va lansa un dialog Insert Attachment ce va
permite alegerea fişierelor ce vor fi ataşate mesajului.

64
 În timpul redactării unui mesaj sau înainte ca el să fie transmis, prioritatea
acestuia se poate seta prin intermediul meniului Message. Prioritatea unui mesaj poate fi
înaltă (High), normală (Normal) sau scăzută (Low). O altă posibilitate de a schimba
prioritatea mesajului o mai oferă şi butonul Priority din Toolbar.

65
 Trimiterea mesajului prin folosirea unei liste de adrese este o altă opţiune a
clientului Outlook Express. Fereastra de creare a unui mesaj pune la dispoziţie prin
intermediul meniului Tools, opţiunea Address Book ce lansează dialogul cu acelaşi nume.
Acest dialog face posibilă selectarea celor cărora le va fi trimis mesajul.

66
 După completarea câmpului Subject şi a conţinutului mesajului, se va da click pe
butonul Send (trimite) pentru transmiterea efectivă la adresele dorite.
Prin facilitatea Forward un mesaj primit poate fi "trimis mai departe" unor alţi
utilizatori (care nu se aflau in lista destinatarilor mesajului original). Mesajul original nu
poate fi modificat.
Pentru forward-area unui mesaj e-mail se poate utiliza butonul cu acelaşi nume
din Toolbar sau meniul contextual al mesajului.

Căutarea unui mesaj dintr-un folder poate fi realizată după unul sau mai multe
criterii cum sunt:
- numele expeditorului (câmpul From);
- numele destinatarului (câmpul To);
- un text din câmpul Subject;
- un text din câmpul Message;
- un interval de timp.

Butonul Find (găseşte) din Toolbar pune la dispoziţie un dialog special numit
Find Message (mesaje descoperite) care permite realizarea acestor căutări.

67
 Mesajele din fereastra de identificare a mesajelor (afişată în dreapta sus), pot fi
sortate crescător sau descrescător, după oricare din câmpurile (coloanele Received, From,
Subject etc) aflate în bara de identificare a mesajelor, dacă se dă click în numele acestor
coloane (câmpuri) sau dacă se accesează meniul contextual al fiecărei coloane.

De asemenea poate fi schimbată şi ordinea coloanelor de afişare. Întotdeauna

coloana cea mai importantă va fi plasată cel mai în stânga. Ordinea de afişare a
coloanelor (câmpurilor) poate fi realizată prin Drag & Drop asupra numelor acestora din
bara de identificare a mesajelor, sau prin intermediul opţiunii Columns din meniul
contextual al acestei bare. Dacă de exemplu se doreşte o sortare dublă după numele
expeditorului şi apoi după data primirii mesajelor, va trebui schimbată ordinea câmpurilor
From şi Received, apoi solicitat Sort ascending pentru From şi în cele din urmă pentru
Received.

68
 Pentru a tipări la imprimantă un mesaj, se poate solicita opţiunea Print din meniul
File sau se poate apăsa butonul Print din Toolbar. Această acţiune va determina lansarea
dialogului Print prin intermediul căruia vor putea fi stabilite configurările dorite înainte
de listare. Astfel se va putea stabili dacă se va tipări întregul mesaj sau numai o selecţie,
numărul de copii şi paginile (sau intervalul de pagini) ce se vor lista.

69
Crearea conturilor e-mail şi abonarea la newsgroups

Lucrul cu Outlook Express

Aplicaţia Outlook Express permite crearea conturilor e-mail şi a profilurilor de
utilizator corespunzător accesului la unul sau mai multe server-e e-mail. De asemenea
Outlook Express oferă posibilitatea abonării utilizatorilor la newsgroups-urile server-
elor ce asigură servicii News.
În continuare vor fi prezentaţi paşii care trebuie parcurşi pentru crearea unui cont
e-mail sub Outlook Express. Exemplificarea va fi făcută pentru accesul la serviciile e-
mail oferite de server-ul Yahoo.

1. Din meniul Tools se va alege opţiunea Accounts.

70
2. Apoi se va selecta secţiunea Mail, se va apăsa butonul Add (adaugă) şi din meniul
care va apărea se va alege opţiunea Mail.

3. În câmpul de editare Display Name, se va edita Numele utilizatorului, iar apoi se

va da click pe butonul Next

71
4. În câmpul E-mail address, se va înscrie adresa de e-mail a utilizatorului

72
5. În continuare se va selecta tipul de server e-mail (POP3 pentru server-ul Yahoo)
şi se va specifica numele server-elor pentru Incoming (POP3 or IMAP) şi
pentru Outgoing (SMTP). Pentru server-ul Yahoo aceste nume sunt:
pop.mail.yahoo.com (pentru Incoming) şi smtp.mail.yahoo.com (pentru
Outgoing):

6. În câmpul Account name se va specifica doar numele de cont (prima componentă

a adresei de e-mail fără @yahoo.com). Dacă adresa de e-mail este
stanp@yahoo.com aici se va specifica doar stanp. În câmpul Password se va
înscrie parola respectivului cont e-mail.

73
7. În final va apărea noul cont creat (pop.mail.yahoo.com):

74
Lucrul cu Netscape Messenger
Prin intermediul meniului Communicator şi a submeniului Server Tools, Netscape
Messenger oferă posibilitatea de a crea noi conturi de e-mail.

Mecanismul de generare a conturilor e-mail este asemănător cu cel al programului

Outlook Express şi nu se va mai insista pe prezentarea detaliată a acestuia.

În continuare va fi prezentată sub Netscape Navigator modalitatea de abonare la

Newsgroups.

75
1. Din meniul contextual al itemului news se va alege opţiunea Subscribe to
Newsgroups

2. Se va specifica în continuare numele server-ului şi portul pe care acesta

lucrează (portul implicit pentru serviciul News este 119). În exemplul de faţă se
doreşte abonarea la newsgroups-ul Borland (newsgroups.borland.com)

76
3. După apăsarea butonului < Ok > vor apărea toate adresele grupurile şi
subgrupurile server-lui selectat şi va putea fi aleasă adresa dorită. Abonarea la
Newsgroup se va realiza după apăsarea butonului < Subscribe >.

4. După parcurgerea acestor operaţii în itemul News vor apărea numele server-ului
de News şi numele subgrupului ales. În fereastra din dreapta sus vor fi afişate
titlurile articolele publicate şi discuţiile din Newsgroup. Printr-un singur click
dat în titlul unui articol, conţinutul acestuia va putea fi consultat în fereastra din
dreapta jos.

77
 5. Dacă se doreşte să se răspundă (prin Replay sau Forward) la un articol se poate
utiliza meniul contextual aferent:

Procedura de abonare la Newgroups sub Outlook Express este asemănătoare celei

prezentate anterior (oferită de Netscape).

78
Teme de reflecţie şi aplicaţii
- Explicaţi structura adreselor e-mail.
- Explicaţi în ce constă spamming-ul.
- Enumeraţi câteva reguli de netetichetă e-mail.
- Experimentaţi crearea conturilor e-mail utilizînd aplicaţia client Outlook Express.
- Experimentaţi crearea unei Address Book cu Outlook Express.
- Experimentaţi trimiterea şi recepţionarea mesajelor e-mail utilizând Outlook Express.
- Experimentaţi abonarea la newsgroups cu ajutorul aplicaţiei Outlook Express.
- Experimentaţi gestionarea mesajelor e-mail şi a informaţiilor din newsgroups
utilizând alte aplicaţii client specializate pentru lucrul cu aceste servicii.

79
6. Limbajul HTML
Obiective specifice
După ce veţi parcurge acest capitol veţi:
- cunoaşte structura standard a unui fişier HTML;
- fi în măsură să creaţi şi să utilizaţi blocuri preformatate, blocuri de text, stiluri pentru
text, liste, tabele, link-uri, hărţi de imagini şi frame-uri;
- fi în măsură să vă documentaţi paginile Web;
- fi în măsură să creaţi pagini Web interactive cu ajutorul formularelor;
- fi în măsură să creaţi pagini Web care să conţină obiecte multimedia (imagini, sunete,
videoclip-uri);
- fi în măsură să vă creaţi propriul Website utilizând cod HTML.

În prezent codul scris în limbajul HTML (HyperText Markup Language –

Limbajul de Marcare a HiperTextului) stă la baza majorităţii paginilor Web ce există în
Internet pe server-ele Web. Documentele HTML sunt documente de tip text şi se prezintă
sub forma unor fişiere cu extensia .htm sau .html. Ele pot conţine şi cod (script-uri)
realizat în alte limbaje (Java Script, Visual Basic Script etc) sau referinţe către module
create în alte limbaje (PHP, Flash, Shockwave etc).
HTML este un limbaj special de marcare utilizat pentru crearea documentelor cu
hiperlegături (legături către alte adrese sau documente Web). Acest limbaj este derivat
din SGML (limbajul de marcare standard generalizat – Standard Generalized Markup
Language).
SGML reprezintă un standard internaţional ce a fost creat în 1996 care şi-a propus
ca orice document SGML să poată fi rulat şi consultat pe orice tip de calculator şi sub
orice sistem de operare.
HTML moşteneşte trăsăturile SGML şi este considerat a fi o aplicaţie SGML
orientată pe obiecte. HTML este un limbaj care conţine un set de reguli utilizate pentru
formatarea documentelor Web. Paginile Web realizate în HTML (documentele HTML)
sunt independente de platformă şi de aplicaţie.
Dacă MS-Word este un limbaj procedural de formatare a documentelor, HTML
este un limbaj de marcare descriptiv.
HTML lucrează cu identificatori descriptivi de marcare denumiţi etichete (tag-
uri). Specific majorităţii comenzilor HTML este faptul că acestea se realizează prin
perechi de etichete una de început şi una de sfârşit. De exemplu pentru marcarea scrierii
unui text cu caractere îngroşate (bold) se va utiliza: <b> … text …</b>. Documentele
HTML fiind documente text ele pot fi realizate chiar cu un simplu editor de text cum este
programul Notepad. Orice aplicaţie MS-Office poate exporta documentele specifice în
format HTML. Codul generat în acest fel (prin export) este de multe ori foarte redundant.
În acest sens alte editoare performante de cod HTML cum este Dreamweaver (consideat
a fi cel mai performant în prezent) oferă facilităţi speciale de tipul Clean Up Word HTML
(curăţă documentele HTML create cu produsul Word).
Hipertext-ul HTML permite definirea legăturilor cu alte secţiuni din cadrul
documentului HTML sau cu documente Web aflate la alte adrese URL.

80
 Chiar dacă în prezent există multe editoare performante de pagini Web
(Dreamweaver, Frontpage, Netscape Composer etc) care oferă suport vizual de
dezvoltare, totuşi există multe cazuri în care acestea generează cod redundant, uneori
chiar eronat. Deoarece ele nu reuşesc întotdeauna să satisfacă cerinţele proiectanţilor doar
prin intermediul interfeţei vizuale de dezvoltare, pun la dispoziţia acestora şi fereastra de
cod HTML generat, în care pot fi făcute corecţii şi poate înscris codul propriu. Iată
motivul pentru care literatura de specialitate recomandă ca înaintea lucrului cu astfel de
editoare să fie cunoscute atât elementele esenţiale ale limbajului HTML cât şi tag-urile
cele mai importante. În continuare, toate acestea vor fi prezentate prin intermediul unor
exemple comentate sub forma unor mici aplicaţii HTML (fişiere HTML). Pentru început
se recomandă scrierea aplicaţiilor cu un editor de text sau lucrând direct în fereastra de
cod a unui editor performant de cod HTML.

Structura standard a unui fişier HTML

Orice fişier HTML trebuie să înceapă cu tag-ul <html> şi să se termine cu
</html>. El poate avea o secţiune introductivă (un „cap” - <head> … </head>) în care
ar trebui să se găsească un titlu al paginii (cuprins între <title> şi </title>) ce va fi afişat
în bara de titlu a browser-ului. Corpul (body) documentului HTML se va afla cuprins înte
tag-urile <body> şi </body>.
Iată în continuare un exemplu sugestiv pentru structura standard a unui fişier
HTML:

<html>
<head>
<title>
acesta este titlul primei pagini
</title>
</head>
<body>
Acesta este continutul primei pagini! El va fi vizualizat de catre browser.
</body>
</html>

Fişierul HTML propus poate fi realizat cu programul Notepad care va crea

implicit un fişier cu extensia .txt. Apoi, sub Windows Explorer extensia (.txt) va fi
redenumită în .html. Pentru a vedea extensiile fişierelor şi evident pentru a avea acces la
ele în vederea modificării, trebuie ca mai întâi sub Windows Explorer, sub meniul Tools
şi opţiunea Folder Options, în secţiunea View să fie debifată setarea Hide file extensions
for known file types (ascunde extensiile fişierelor pentru tipurile cunoscute de fişiere).
După redenumirea fişierului cu extensia .html el va putea fi vizualizat cu browser-
ul implicit printr-un click dublu dat în numele acestuia.

81
Observaţii:

- Un document HTML este format din text şi marcaje (tag-uri). Textul conţine
informaţia care va fi afişată în pagina Web iar marcajele precizează modul în care
acest text va fi afişat sau permit includerea în pagină a altor elemente (butoane, link-
uri, imagini, sunete etc.).
- Un marcaj (tag) poate fi format din:
a) Caracterul "<";
b) Caracterul "/" dacă marcajul este un marcaj final;
c) Un cuvânt cheie (numele tag-ului);
d) O listă de forma "atribut=valoare" dacă tag-ul are atribute;
e) Caracterul ">".
Exemple de marcaje: <html>, </html>, <body text=”red” bgcolor=”green”> unde
html şi body sunt elemente, text şi bgcolor sunt atribute iar "red" şi "green" sunt
valori.
- Un document HTML standard constă dintr-un bloc <html>…</html> care include
alte două sub-blocuri: <head>…</head> şi <body>…</body>.
- Blocul <body>…</body> cuprinde conţinutul propriu-zis al paginii HTML adică
ceea ce va fi afişat în fereastra browser-ului;
- Fără a fi obligatoriu se consideră elegant dacă fiecărui document HTML i se adaugă
un titlu. Acest lucru se realizează cu ajutorul unui bloc <title>…</title> inserat în
blocul <head>…</head>. Dacă blocul <title>…</title> lipseşte într-o pagină HTML
atunci în bara de titlu a ferestrei browser-ului va apărea numele fişierului.
- Un tag poate fi scris atât cu litere mari cât şi cu litere mici;
- Caracterele „spaţiu” şi „tab” multiple (succesive) sunt echivalate cu un singur
caracter „spaţiu”. Caracterele „CR” şi „LF” (generate de apăsarea tastei Enter) sunt
ignorate de către browser.

Sfârşitul de linie
Să admitem că se doreşte apariţia în pagina Web (adică în ceea ce va afişa
browser-ul) a mai multor linii distincte. Dacă vom crea următorul fişier sub forma:

<html>
<head>
<title>
Acesta este titlul primei pagini

82
 </title>
</head>
<body>
Prima linie
A doua linie
A treia linie
</body>
</html>

vom obţine următorul conţinut al ferestrei browser-ului:

Se observă că browser-ul va afişa (pe o singură linie) „Prima linieA doua linieA treia
linie” deoarece conform unei observaţii făcute mai sus caracterele de felul „CR/LF” sunt
ignorate. Trecerea pe o linie nouă se face numai la o comandă explicită care trebuie să
apară în pagina HTML. Această comandă este marcajul <br> (de la break line = sfârşit
de rând).
Pentru a funcţiona conform aşteptărilor fişierul trebuie modificat astfel:

<html>
<head>
<title>
Acesta este titlul primei pagini
</title>
</head>
<body>
Prima linie <br>
A doua linie<br>
A treia linie
</body>
</html>

Efectul acestor modificări va fi:

83
Blocuri preformatate
Pentru ca browser-ul să interpreteze corect caracterele „spaţiu”, „tab” şi „CR/LF”
ce apar în cadrul unui text, acest text trebuie inclus într-un bloc <pre>…</pre> ca în
exemplul de mai jos.
În mod implicit textul cuprins într-un bloc <pre>…</pre> este afişat cu caractere
„monospace” (monospaţiate).

<html>
<head>
<title>
acesta este titlul primei pagini
</title>
</head>
<body>
<pre>
Prima linie
A doua linie indentata
A treia linie de doua ori indentata
</pre>
</body>
</html>

84
Observaţii importante

- Un document (fişier) HTML are extensia .html sau .htm. El se numeşte şi fişier sursă.
- Un browser încarcă un document HTML (un fişier sursă), interpretează marcajele
conţinute în document iar rezultatul este afişat în fereastra browser-ului. Acest
rezultat al interpretării se numeşte pagină Web.
- Un document conţine marcaje (comenzi sau tag-uri). Există două tipuri de marcaje
sau tag-uri:
(a) De tip „bloc” (pereche) conform sintaxei <nume_tag> bloc de elemente
</nume_tag> caz în care acţiunea precizată de numele tag-ului şi atributele
acestuia are efect asupra blocului de elemente.
(b) De tip „solitar” (nepereche); de exemplu <br>.
- Un marcaj (un tag) este delimitat de caracterele „<” şi „>”.
- Sunt case-insensitive adică pot fi scrise atât cu litere mici cât şi cu litere mari:
(a) Numele tag-urilor;
(b) Numele atributelor;
(c) Valorile atributelor.
- O pagină HTML standard este formată dintr-un bloc extern <html>…</html> şi două
blocuri incluse: <head>…</head> (cap) şi <body>…</body> (corp).
- Trecerea la o linie nouă se face cu ajutorul tag-ului <br> (break).
- Afişarea întocmai a conţinutului unui bloc de text din fişierul sursă se face incluzând
acest bloc între tag-urile <pre> şi </pre> (preformatat).

Culori, fonturi şi margini

În acest subcapitol vor fi descrise setările de bază ale unei pagini Web: alegerea
culorii de fond, a culorii textului şi alegerea dimensiunilor paginii.

O culoare poate fi precizată în două moduri:

1. Printr-un nume de culoare. În acest fel sunt disponibile următoarele 16 nume de
culori: aqua, black, blue, fuchsia, gray, green, lime, maroon, navy, olive, purple, red,
silver, teal, white şi yellow.
2. Prin construcţia „#rrggbb” unde r,g sau b reprezintă cifre hexagesimale şi deci pot lua
valorile: 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 0, a, A, b, B, c, C, d, D, e, E, f sau F. Pentru a
stabili intensitatea fiecăreia din cele trei culori fundamentale (roşu, verde şi albastru)
sunt disponibile două cifre hexagesimale (00 pentru minim şi ff pentru maxim de
intensitate). Se pot defini astfel 65536 de culori. S-a folosit aici modelul de culoare
RGB (Red, Green, Blue). Conform acestui model, orice culoare se poate obţine din
amestecul a trei culori fundamentale: roşu, verde şi albastru. Deci „reţetele de
culoare” pentru culorile fundamentale sunt: #ff0000 pentru roşu, #00ff00 pentru
verde, #0000ff pentru albastru. Negrul, albul sau galbenul nu reprezintă decât
combinaţii ale intensităţii culorilor fundamentale (RGB). Astfel avem: #000000
pentru negru, #ffffff pentru alb şi #ffff00 pentru galben.
Observaţie: Este recomandat ca o culoare să fie delimitată prin două apostrofuri duble:
"…". Exemple: "blue" sau "#0f4eA8".

85
Culoarea de fond
Prin exemplulul următor se va prezenta modul în care poate fi stabilită culoarea
de fond a paginii Web.
Culoarea de fond a unei pagini se precizează prin intermediul unui atribut al tag-
ului <body>.
Atributele sunt necesare pentru a particulariza acţiunea precizată de numele tag-
ului. Aceste atribute apar în interiorul parantezelor ce delimitează tag-ul după sintaxa:
<tag atribut=valoare>.
Culoarea fondului paginii Web este setată prin atributul "bgcolor" al tag-ului
<body>. <body bgcolor=”culoare”> unde culoare se construieşte după unul din
modurile precizate anterior.
Pentru a realiza o pagină Web cu fondul de culoarea galbenă se poate proceda
astfel:

<html>
<head>
<title>
Culoare background
</title>
</head>
<body bgcolor="yellow">
Aceasta este o pagina Web<br>
cu fondul de culoarea galbenă.
</body>
</html>

Culoarea textului
Exemplul următor ilustrează cum poate fi setată culoarea textului unei pagini
Web. Acest lucru se face prin intermediul atributului "text" al tag-ului <body> conform
următoarei sintaxe:
<body text=”culoare”> unde valoarea atributului "culoare" se precizează ca la exemplul
anterior. Codul HTML al paginii Web următoare va afişa textul scris cu culoarea roşie:

<html>
<head><title>Schimbarea culorii textului</title>
</head>
<body text="#ff0000">
Aceasta este o pagină Web cu textul afişat cu culoarea roşie.
</body>
</html>

Exprimarea <body text="#ff0000"> este echivalentă cu <body text="red">.

86
Atribute multiple
Un tag poate avea mai multe atribute. De exemplu un tag cu trei atribute arată
astfel: <tag atribut1=valoare1 atribut2=valoare2 atribut3=valoare3>.
Următorul exemplu prezintă modul de construire al unei pagini Web cu fondul de
culoare galbenă şi textul de culoare roşie:

<html>
<head>
<title>Atribute multiple</title>
</head>
<body bgcolor="yellow" text="red">
Aceasta este o pagină Web cu fondul de culoarea galbenă<br>
şi textul de culoarea roşie.
</body>
</html>

Setarea fontului de bază

Pentru afişarea unui text într-o pagină Web se utilizează un font (adică un tip de
caractere) care este caracterizat de:
- Mărime (prin atributul "size");
- Culoare (prin atributul "color");
- Stil utilizat (prin atributul "style").
Acestea sunt atribute ale tag-ului <basefont> care este un tag nepereche (nu există
delimitator de sfârşit de bloc).
Sintaxa utilizată este:
<basefont size=număr color=culoare style=font>
unde:
- size poate fi 1, 2, 3, 4, 5, 6 sau 7; (se alege valoarea 1 pentru dimensiunea cea mai
mică a fontului şi valoarea 7 pentru dimensiunea cea mai mare);
- color este o culoare precizată prin nume sau printr-o construcţie RGB (vezi primul
paragraf).
- style poate fi un nume de font generic ca "serif", "sans-serif", "cursive", "monospace",
"fantasy" sau poate fi un ume de font specific instalat pe computerul clientului ca
"Times New Roman", "Helvetica" sau "Arial". Se acceptă ca valoare şi o listă de
fonturi separate prin "," de exemplu: "Times Roman, serif, monospace".

Atributele implicite sunt: size=3, color="black" şi style="Times New Roman".

În exemplul următor textul paginii Web are la început atributele implicite după
care noile atribute vor fi: "Arial", "green", 7.

<html>
<head>
<title>Setarea fontului de bază</title>
</head>

87
 <body>
În prima parte a prezentei pagini textul are atribute implicite.<br>
<basefont style="Arial" color="green" size=7>
În a doua parte a paginii textul este scris cu fontul "Arial", culoarea verde
şi marimea 7.
</body>
</html>

Setarea marginilor paginii Web

Poziţionarea conţinutului paginii Web faţă de marginile ferestrei browserului se
poate face cu ajutorul a două atribute ale tag-ului <body>:
- leftmargin (setează distanţa dintre marginea din stânga a ferestrei browser-ului şi
marginea din stânga a conţinutului paginii);
- topmargin (setează distanţa dintre marginea de sus a ferestrei browser-ului şi
marginea de sus a conţinutului paginii).

Observaţie: Ambele atribute pot primi următoarele valori posibile:

- un număr întreg pozitiv reprezentând o distanţă măsurată în pixeli;
- un procent din lăţimea respectiv înălţimea ferestrei browser-ului.

Iată în continuare un exemplu de setare a marginilor unei pagini Web:

<html>
<head>
<title>Setarea marginilor paginii Web</title>
</head>
<body leftmargin="100" topmargin="20%">
Aceasta este un exemplu de setare a marginilor unei pagini Web.
</body>
</html>

Stiluri pentru blocurile de text

În acest subcapitol vor fi prezentate posibilităţile oferite de limbajul HTML
pentru a seta stilurle caracterelor ce formează textul paginilor Web.
Stilurile care pot fi utilizate şi tag-urile corespunzătoare acestora sunt prezentate
în următorul tabel:

Tag-uri Explicaţie stil, comentarii

<b>…</b>, <em>…</em>, strong>…</strong> scrierea îngroşată (bold)

88
<i>…</i> scrierea cu caractere înclinate spre
dreapta (italic)
<u>…</u> scrierea subliniată (underline)
<strike>…</strike>, <s>…</s> scrierea cu caractere „secţionate”,
„tăiate” pe mijloc
<big>…</big> scrierea cu caractere cu o unitate mai
mare decât dimensiunea curentă
<small>…</small> scrierea cu caractere cu o unitate mai
mică decât dimensiunea curentă
_… scrierea indicilor (subscript)
^… scrierea puterilor (superscript)
<code>…<code>, <kbd>…</kbd>, <tt>…</tt> scrierea cu caractere monospaţiate
(similar scrierii cu maşina de scris)
<blink>…</blink> (numai pentru Netscape) scrierea cu caractere clipitoare. Aceste
caractere (clipitoare) pot fi afişate
doar sub browser-ul Netscape

Pentru ca un fragment de text să apară în pagină evidenţiat (îngroşat) el trebuie

inclus între delimitatorii <b> şi </b> (b vine de la bold = îngroşat).
Un text poate fi scris cu caractere cu o unitate de dimensiune mai mare decât cea
curentă dacă este inclus într-un bloc delimitat de tag-urile: <big> şi </big>.
Observaţie: Blocurile <big>…</big> pot fi imbricate. Iată un exemplu în acest sens:
<html>
<head><title><Formatare big</title></head>
<body>
Aceasta linie este formata din text normal.<br><big>
Aceasta linie este scrisa in intregime cu caractere marite cu o unitate.</big></br>
Normal <big>marit <big>mai mare <big>si mai mare.</big></big></big>
</body>
</html>

Pentru ca un fragment de text să fie afişat cu caractere cu o dimensiune mai mică

cu o unitate decât cea curentă acest fragment trebuie inclus într-un bloc delimitat de tag-
urile: <small> şi </small>.
Observaţie: Blocurile <small>…</small> pot fi imbricate.

89
<html>
<head><title><Formatare small</title></head>
<body>
Aceasta linie este formata din text normal.<br><small>
Aceasta linie este scrisa in intregime cu caractere micsorate
cu o unitate.</small></br>
Normal <small>mai mic<small>si mai mic.</small></small><br>
Normal <small>mai mic <big>normal <big>mai mare</big></big></small>
</body>
</html>

Un text va fi afişat cu caractere înclinate spre dreapta dacă va fi inclus într-un

bloc delimitat de tag-urile: <i> şi </i> (i vine de la italic).
Pentru a insera fragmente de text aliniate „sub-script” şi „super-script” aceste
fragmente trebuie delimitate de tag-urile  respectiv .
Următorul exemplu arată cum pot fi introduse fragmente de text sub-script şi
super-script. Îîn rândul al treilea al paginii Web se va afişa următorul text specific
limbajului matematic: F(y)=(x1+x2)2-y3. Iată fişierul sursă corespunzător:

<html>
<head><title><Scrierea sub-script şi super-script</title></head>
<body>
Aceasta linie este formata din text normal.<br>
In aceasta linie ^sus este superscript iar _jos este subscript.<br>
F_(y)=(x₁+x₂)²-y³
</body>
</html>

În urma rulării acestui cod HTML, fereastra browser-ului va afişa:

În exemplul următor vor fi introduse două tag-uri de tip bloc (pereche):

- <u> şi </u> utilizat pentru a insera un bloc de caractere subliniate;
- <strike> şi </strike> sau <s> şi </s> utilizate pentru a insera un bloc de caractere
secţionate pe mijloc cu o linie orizontală.

<html>

90
<head><title><Exemplul underline şi strike</title></head>
<body>
Aceasta linie este formata din text normal.<br>
<strike>Aceasta linie este in intregime sectionata de o linie orizontala.</strike><br>
In aceasta linie <u>underline</u> este subliniat iar <s>strike</s> este sectionat.
</body>
</html>

Setarea fonturilor
Un font este caracterizat de următoarele atribute:
- Culoarea (setată prin atributul color);
- Tipul sau stilul (setat prin atributul face);
- Mărimea (setată prin atributul size).
Toate aceste atribute aparţin tag-ului <font> care permite inserarea de blocuri de texte
personalizate.
Culoarea fontului poate fi stabilită într-un mod asemănător setării culorii
fundalului paginilor Web.
Pentru a scrie un fragment de text cu caractere de o anumită culoare se încadrează
acest fragment între delimitatorii <font> şi </font>, tag-ul <font> având setat atributul
color la valoarea necesară:
<font color=culoare>fragment de text de culoarea specificată</font>.
Pentru a scrie un text într-o pagină Web pot fi folosite mai multe fonturi (stiluri de
caractere). Există cinci familii generice de fonturi care sunt de regulă disponibile pe toate
computerele utilizatorilor: "serif", "sans-serif", "cursive", "monospace" şi "fantasy".
Alte fonturi mai specifice pot fi utilizate dacă acestea sunt disponibile pe
computerul client ca de exemplu: "Times" (un tip particular de "sans-serif"), "Helvetica"
(un tip particular de "serif"), "Arial", "Courier" (un tip particular de "monospace"),
"Western" (un tip particular de "fantasy") şi altele.
Tipul de font necesar poate fi setat prin atributul face al tag-ului <font>. Pot fi
introduse mai multe fonturi separate prin virgulă.
Exemplu:
<font face="Arial, serif, monospace">
În acest caz browser-ul va utiliza primul font pe care îl va recunoaşte.
Pentru a seta mărimea unui font se utilizează atributul size al tag-ului <font>.
Valorile acestui atribut pot fi:
- 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 (1 pentru cel mai mic font şi 7 pentru cel mai mare);
- +1, +2, etc pentru a creşte mărimea fontului cu 1, 2, etc faţă de valoarea curentă;
- -1, -2, etc pentru a micşora mărimea fontului cu 1, 2, etc faţă de valoarea curentă.
Exemple de utilizare:
<font size=”5”>…text…</font>

91
<font size=”+2”>…text…</font>
<font size=”-1”>…text…</font>
Iată în continuare un exemplu de utilizare combinată a mai multor atribute:
<font size=”5” color=”blue” face=”Arial”>…text…</font>

Blocuri de text
Dacă într-o pagină Web trebuie inclusă o adresă atunci poate fi utilizat un tag
dedicat: <address>…</address>. Multe browser-e afişează conţinutul cuprins între
acesti delimitatori cu formatul italic, începând pe un rând nou.
Pentru ca un bloc de text să fie indentat (marginea din stânga să fie decalată la
dreapta cu o anumită valoare) acesta trebuie inclus între tag-urile <blockquote> şi
</blockquote>. Adesea browser-ele adaugă un spaţiu suplimentar înainte si după un
blockquote.

Modalitatea cea mai eficace de delimitare şi de formatare a unui bloc de text se

obţine prin folosirea delimitatorilor <div> şi </div>.
Un parametru foarte util pentru setarea caracteristicilor unui bloc <div>
(diviziune) este align (aliniere). Valorile posibile ale acestui parametru sunt:
- left (aliniere la stânga);
- center (aliniere pe centru);
- right (aliniere la dreapta).
Iată în continuare căteva exemple de utilizare a acestui tag:

<div align=”left”>… Text …</div>

<div align=”center”> … Text …</div>
<div align=”right”> … Text …</div>

Trecerea la o linie nouă se poate face cu ajutorul tag-ului <br>.

Acest lucru este posibil şi cu ajutorul tag-ului paragraf <p>. Spre deosebire de
<br>, tag-ul <p> permite:
- inserarea unui extra-spaţiu înainte de blocul paragraf;
- inserarea unui extra-spaţiu după blocul de terminare paragraf </p>
- alinierea textului cu ajutorul atributului align având valorile posibile: "left", "center"
sau "right".
Iată în continuare căteva exemple de utilizare a acestui tag:

<p align=”left”>… Text …</p>

<p align=”center”> … Text …</p>
<p align=”right”> … Text …</p>

Într-un text sunt necesare titluri (header-e) de capitole (paragrafe) de diferite

dimensiuni. Header-ele pot fi introduse cu ajutorul tag-urilor <h1>, <h2>, <h3>, <h4>,
<h5> şi <h6>.
Observaţii:

92
- Toate aceste tag-uri se referă la un bloc de text şi trebuie însoţite de un tag de
încheiere similar, de exemplu: <h3>…</h3>.
- Aceste tag-uri acceptă atributul align pentru alinierea titlului blocului de text la
stânga (implicit), în centru şi la dreapta.
- Tag-ul <h1> permite scrierea unui titlu cu caracterele cele mai mari şi îngroşate pe
când <h6> permite scrierea unui titlu cu caracterele cele mai mici.
- Toate browser-ele introduc un extra-spaţiu înainte de a afişa un titlu.

Într-o pagină Web pot fi inserate linii orizontale. Acest lucru se face cu ajutorul
tag-ului <hr>.
Pentru a seta o linie orizontală se utilizează următoarele atribute ale tag-ului
<hr>:
- align permite alinierea liniei orizontale. Valorile posibile sunt: "left", "center" şi
"right".
- width permite alegerea lungimii liniei. Valorile posibile pot fi:
(a) numere întregi pozitive reprezentând lungimea liniei în număr de pixeli;
(b) numere între 1 şi 100 urmate de caracterul % reprezentând procentul din lăţimea
paginii pe care se va întinde linia.
- size permite alegerea grosimii liniei. Valorile posibile sunt numere întregi pozitive
reprezentând grosimea liniei în pixeli (valoarea implicită este 2).
- noshade când apare setează o linie fără umbră;
- color permite setarea culorii liniei.

Valori implicite sunt:

align=”left” width=”100%”, size=2 cu umbrire

Exemplu (linie aliniată central, lungime = 50%, grosime = 5 pixeli, fără umbră):
<hr align=”center” width=”50%” size=”5” noshade>

Blocul introdus de tag-urile <center> şi </center> aliniază la centru toate

elementele conţinute de el.

Caracterele speciale: spaţiu, ”, &, <, >, â, Â, î, Î, ă, Ă pot fi afişate dacă sunt
introduse în codul HTML într-un format special. Iată în continuare modul în care pot fi
introduse în paginile Web aceste caractere speciale:

Format caractere speciale (& va precede orice caracter special):

Space = &nbsp; (non breaking space)
” = &quot;
& = &amp;
< = &lt;
> = &gt;
â = &acirc; Â = &Acirc;
î = &icirc; Î = &Icirc;
ă = &atilde; Ă = &Atilde;

93
Liste
Într-o pagină Web pot exista trei tipuri de liste: neordonate, ordonate şi liste de
definiţii.

Liste neordonate
O listă neordonată este un bloc de text delimitat de tag-urile corespondente <ul>
şi </ul> ("ul" vine de la unordered list = listă neordonată). Fiecare element al listei este
iniţiat de tag-ul <li> (list item).
Observaţii:
- Lista va fi identată faţă de restul paginii Web;
- Fiecare item al listei începe pe un rând nou.

Următorul cod prezintă modul în care poate fi realizată o listă neordonată:

<html>
<head><title>Lista neordonată</title></head>
<body>
<h2>O lista neordonata</h2>
<ul>Seria INTERNET va cuprinde urmatoarele carti:
<li>HTML prin exemple
<li>JavaScript prin exemple
<li>Java prin exemple
</ul>
</body>
</html>

Pagina Web realizată astfel va afişa:

Observaţii:
- Elementele <h1>, <h2> şi <hr> au fost utilizate în acest exemplu pentru ca pagina
Web să aibă un aspect cât mai plăcut.
Tag-urile <ul> şi <li> pot avea un atribut type prin intermediul căruia să poată fi setat
caracterul ce prefixează fiecare element al listei. Valorile posibile ale acestui atribut sunt:
- "circle" (cerc) pentru "Ο";
- "disc" (disc plin) pentru " " (valoarea implicită);

94
- "square" (pătrat) pentru "".

Iată un exemplu de listă neordonată care va afişa un pătrat în partea stângă a fiecărui
item:

<html>
<head><title>Lista neordonată</title></head>
<body>
<h1 align="center"> Lista neordonată </h1> <hr>
<h2>O lista neordonata</h2>
<ul type="square">Seria INTERNET va cuprinde urmatoarele carti:
<li>HTML prin exemple
<li>JavaScript prin exemple
<li>Java prin exemple
</ul>
</body>
</html>

Se pot utiliza şi liste neordonate imbricate:

…
<ul> …text… (despre conţinutul listei)
<li> …text…(elementul 1)
<ul> …text… (despre conţinutul listei)
<li> …text…(elementul 1)
<li> …text…(elementul 2)
</ul>
<li> …text…(elementul 2)
<li> …text…(elementul 3)
</ul>
…

Liste ordonate
O listă ordonată de elemente este un bloc de text delimitat de tag-urile
corespondente <ol> şi </ol> (ol vine de la ordered list=listă ordonată). Fiecare element al
listei este iniţiat de tag-ul <li> (list item).
Observaţii:
- Lista va fi identată faţă de restul paginii Web;
- Fiecare item al listei va începe pe un rând nou.

Un exemplu de cod pentru crearea unei liste ordonate cu valorile implicite ale atributelor
este:

<html>
<head><title>Lista ordonata</title></head>

95
<body>
<h2>O lista ordonata</h2>
<ol>Pentru a realiza o pagina web trebuie:
<li>creat un fisier de comenzi in limbajul html;
<li>salvat fisierul cu extensia .html;
<li>incarcat fisierul html intr-un browser.
</ol>
</body>
<html>

Rezultatul rulării acestui exemplu va fi:

Opţional, tag-urile <ol> pot controla:

- un atribut type care să seteze tipul de caractere utilizat în ordonarea listei. Valorile
posibile sunt:
• "A" pentru pentru secvenţa de ordonare: A, B, C, D, etc (litere mari);
• "a" pentru pentru secvenţa de ordonare: a, b, c, d, etc (litere mici);
• "I" pentru pentru secvenţa de ordonare: I, II, III, IV, etc (numere romane mari);
• "i" pentru pentru secvenţa de ordonare: i, ii, iii, iv, etc (numere romane mici);
• "1" pentru pentru secvenţa de ordonare: 1, 2, 3, 4, etc (numere arabe) (setarea
implicită).
- un atribut start care setează valoarea iniţială a secvenţei de ordonare:
• exemplu: <ol type=”A” start=”3”> … </ol> va determina afişarea secvenţei de
ordonare începând de la valoarea a 3-a (adică începând cu litera C)

Opţional tag-ul <li> poate seta prin atributul value valoarea particulară a unui
item din listă. Iată un exemplu:

<html>
<head><title>Lista ordonată cu parametrii</title></head>
<body>
<ol start="3"> <b>Iata un exemplu de lista ordonata care utilizeaza atributele start si
value</b>
<li>prima linie a listei;
<li value="5">a doua linie a listei;
<li>a treia linie a listei.
</ol>

96
</body>
<html>

Rularea acestui fişier HTML va afişa:

Iata un exemplu de lista ordonata care utilizeaza atributele start si value

3. prima linie a listei;

5. a doua linie a listei;
6. a treia linie a listei.

Liste de definiţii
O listă de definiţii este este formată dintr-o succesiune de termeni, fiecare termen
fiind urmat de o definiţie a lui.
Observaţii:
- Întreaga listă de definiţii se înscrie între tag-urile corespondente: <dl> şi </dl> (dl
este prescurtarea de la definition list=listă de definiţii);
- Un termen al listei este iniţiat de tag-ul <dt> (definition term=termen de definiţie);
- Definiţia unui termen este iniţiată de tag-ul <dd> (definition description=descrierea
definiţiei);
- Definiţia unui termen începe pe o linie nouă şi este indentată.

Următorul exemplu crează o listă de definiţii formată din doi termeni:

<html>
<head><title>Lista de definitii</title></head>
<body>
<h2>O lista de definitii</h2>
<dl><b>Glosar de termeni pentru ………</b>
<dt>Termenul 1
<dd>Explicatia primului termen ………
<dt><br>Termenul 2
<dd>Explicaţia celui de-al doilea termen ………
</dl>
</body>
<html>

În fereastra browser-ului se va afişa

Glosar de termeni pentru ………

Termenul 1
Explicatia primului termen ………

Termenul 2
Explicaţia celui de-al doilea termen ………
97
Tabele
Aşa cum s-a putut constata până acum posibilităţile de aranjare a textului într-o
pagina Web sunt limitate. Tabelele permit crearea unei reţele rectangulare de domenii,
fiecare domeniu având propriile setări pentru culoarea fondului, culoarea textului,
alinierea textului etc.
Pentru a insera un tabel se utilizează tag-urile corespondente: <table> şi </table>
(table înseamnă tabel).
Un tabel este format din rânduri. Pentru a se insera rânduri într-un tabel se
utilizează tag-urile: <tr> şi </tr> (tr este prescurtarea de la de la table row=rând de
tabel).
Un rând poate fi format din una sau mai multe celule ce conţin date. O celulă de
date se introduce folosind tag-urile <td> şi </td>(table data=date în tabel).

Atribute
Tag-urile <table> </table>, <tr> </tr>, <td> şi </td>, pot controla următoarele
atribute:

- align=left, center, right (aliniere stânga, central, dreapta)

- border=size (dimensiunea în pixeli a chenarului)
- bgcolor=color (culoarea fundalului)
- width=value (valoare lungimii în pixeli sau sau valoarea pe orizontălă în % faţă de
dimensiunea ferestrei)
- height=value (valoare înăţimii în pixeli sau sau valoarea pe verticală în % faţă de
dimensiunea ferestrei)
- cellspacing=value (valoare în pixeli, setează distanţa dintre două celule vecine)
- cellpadding=value (valoare în pixeli, setează distanţa dintre distanţa în pixeli dintre
marginea unei celule si conţinutul ei)
- <hspace>=value, <vspace>=value. Setează zona din jurul unui tabel pe orizontală şi
verticală. Funcţionează doar sub Netscape.

Alinierea conţinutului unei celule

98
 Alinierea pe orizontală a conţinutului unei celule se face cu ajutorul atributului
align care poate lua valorile:
- left (la stânga);
- center (centrat);
- right (la dreapta);
Observaţie: valoarea implicită este center (centrat).

Alinierea pe verticală a conţinutului unei celule se face cu ajutorul atributului

valign care poate lua valorile:
- baseline (la bază);
- bottom (jos);
- middle (la mijloc);
- top (sus).
Observaţie: valoarea implicită este middle (la mijloc).

Tabele de forme oarecare

Un tabel trebuie privit ca o reţea rectangulară de celule. Cu ajutorul a două
atribute ale tag-ului <td> o celulă se poate extinde peste celulele vecine. Astfel:
- extinderea unei celule peste celulele din dreapta ei se face cu ajutorul atributului
colspan a cărui valoare determină numărul de celule care se unifică la dreapta;
- extinderea unei celule peste celulele de sub ea se face cu ajutorul atributului
rowspan a cărui valoare determină numărul de celule care se unifică în jos.

Observaţie:
Sunt posibile extinderi simultane ale unei celule pe orizontală şi pe verticală.

Atribute Internet Explorer pentru tabele

Următoarele atribute ale tag-ului <table> funcţionează numai sub browser-ul
Internet Explorer (nu şi sub Netscape Communicator):
- background permite setarea unei imagini pentru fondul unui tabel. Primeşte ca
valoare adresa URL a imaginii folosite pentru fond;
- bordercolor permite setarea culorii pentru chenarul unui tabel;
- bordercolorlight permite setarea culorii pentru chenarul 3D (tridimensional) al unui
tabel;
- bordercolordark permite setarea culorii pentru chenarul 3D (tridimensional)al unui
tabel.

Exemple
Exemplul 1 – un tabel simplu

<html>
<head><title>Un tabel simplu</title></head>
<body>

99
<h2>Un tabel simplu format din doua linii si trei coloane</h2>
<table border="5">
<tr>
<td>celula 11</td>
<td>celula 12</td>
<td>celula 13</td>
</tr>
<tr>
<td>celula 21</td>
<td>celula 22</td>
<td>celula 23</td>
</tr>
</table>
</body>
</html>

În urma consultării acestei pagini Web în fereastra unui browser se va afişa:

Observaţii:
În mod implicit un tabel nu are chenar. Pentru a adăuga un chenar unui tabel se
utilizează atributul border al tag-ului <table>. Acest atribut poate primi ca valoare orice
număr întreg (inclusiv 0) şi reprezentă grosimea în pixeli a chenarului tabelului.
- Atributul border poate să nu fie urmat de o valoare, caz în care tabelul va avea un
chenar de grosime implicită egală cu 1 pixel;
- O valoare egală cu 0 a grosimii chenarului semnifică absenţa chenarului;
- Când are grosime nenulă chenarul unui tabel un are aspect tridimensional.

Exemplul 2 – un tabel colorat

Într-un tabel culoarea de fond se poate seta cu ajutorul atributului bgcolor care
poate fi ataşat:
- întregului tabel prin intermediul tag-ului <table>,
- unei linii prin intermediul tag-ului <tr> sau
- unei celule de date prin intermediul tag-ului <td>.
Valorile pe care le poate primi atributul bgcolor sunt cele cunoscute pentru o culoare.
Culoarea textului din fiecare celulă poate fi setată cu ajutorul tag-ului:
<font color="valoare">…</font>.

<html>

100
<head><title>Tabel colorat</title></head>
<body>
<h2>Un tabel colorat</h2>
<table border="3" bgcolor="yellow">
<tr>
<td>galben 11</td>
<td bgcolor="green">verde 12</td>
</tr>
<tr bgcolor="red">
<td>rosu 21</td>
<td bgcolor="cyan">cyan 22</td>
</tr>
</table>
</body>
</html>

Rezultatul rulării acestui cod va fi:

Exemplul 3 – un tabel cu celule extinse

Cu ajutorul atributelor colspan şi rowspan ale tag-ului <td>, o celulă se poate

extinde peste celulele vecine.
Exemplul următor arată modul în care într-o reţea rectangulară de 4x4 celule se
formează celule extinse.

<html>
<head><title>Exemplu pentru colspan si rowspan</title></head>
<body>
<h2>Un tabel cu celule extinse</h2>
<table border>
<tr>
<td rowspan="3">c11<br>c21<br>c31</td>
<td>c12</td>
<td colspan="2" rowspan="3"> c13, c14<br>c23, c24<br>c33, c34</td>
</tr>
<tr><td>c22</td></tr>
<tr><td>c32</td></tr>
<tr><td>c41<td colspan="3">c42, c43, c44</td></tr>

101
</table>
</body>
</html>

Exemplul 4 – atribute Internet Explorer pentru tabele

<html>
<head><title> Atribute Internet Explorer</title></head>
<body>
<h2>Atribute "Internet Explorer"</h2>
<table border=5 cellspacing=10 bordercolorlight="red" bordercolordark="blue">
<tr bgcolor="yellow">
<td>c11</td><td>c12</td><td>c13</td>
</tr>
<tr bgcolor="yellow">
<td>&nbsp; </td><td></td><td></td><br>
</tr>
</table>
</body>
</html>

102
Imagini
O facilitate foarte utilă a limbajului HTML este posibilitatea pe care o oferă
pentru a include imagini în paginile Web prin intermediul unor adrese URL.

Tipuri de fişiere pentru imagini

Imaginile pot fi stocate în fişiere în mai multe formate. Cele mai utilizate formate
în care sunt memorate fişierele de imagine în paginele Web sunt:

- GIF (Graphics Interchange Format) (au extensia ".gif");

- JPEG (Joint Photographic Experts Group) (au extensia ".jpeg" sau ".jpg");
- BMP (BitMap) (au extensia ".bmp") (Numai sub browser-ul Internet Explorer);
- TIFF (Tagged Image File Format) (au extensia ".tif" sau ".tiff");
- PCX (PC Paintbrush);
- PNG (Portable Network Graphics) (au extensia ".png").
Observaţie: Cele mai răspândite formate sunt GIF şi JPEG. Formatul GIF utilizează 8 biţi
pentru definirea unei culori şi deci poate afişa doar maxim 256 de culori. Formatul JPEG
alocă 24 de biţi pentru o culoare şi poate afişa maxim 16.777.216 de culori.

Formatul GIF permite următoarele trei facilităţi:

1. imagini întreţesute (interlaced images) sunt imaginile care apar integral în pagina
Web dar pe măsură ce sunt încarcate claritatea imaginii creşte;
2. imaginile transparente (transparent images) sunt imagini care nu au culoare de fond
astfel încât ceea ce se află în spatele imaginilor devine parţial vizibil;
3. imaginile animate (animated images) sunt fişiere imagine speciale care conţin o
succesiune de imagini care sunt afişate periodic în pagina Web.
Observaţie: Cele mai multe aplicaţii de prelucrare a imaginilor permit salvarea fişierelor
imagine astfel încât facilităţile enumerate mai sus să fie exploatate.

Inserarea unei imagini într-o pagină Web

Pentru a insera o imagine într-o pagină Web se utilizează tag-ul <img>
(image=imagine). Pentru a putea identifica imaginea care va fi inserată se utilizează un
atribut al tag-ului <img> şi anume src (source=sursă). Valoarea acestui atribut este
adresa URL a imaginii.
Observaţii:
- Dacă imaginea se află în acelaşi folder cu fişierul HTML care face referire la
imagine, atunci adresa URL a imaginii este formată numai din numele imaginii
inclusiv extensia. Exemplu: "nume.extensie" unde nume este numele fişierului
imagine iar extensie este extensia fişierului imagine.

103
- Exemplele care urmează presupun că fişierele imagine utilizate se află în folder-ul
curent.

Iată în continuare un exemplu simplu care inserează într-o pagină Web a imagine
(aol_sl.gif) aflată în folder-ul curent.

<html>
<head><title>Inserarea simpla unei imagini</title></head>
<body>
<h2>Prima pagina web care contine o imagine</h2>
<img src="aol_sl.gif">Text dupa imagine.
</body>
</html>

Alte atribute opţionale ale tag-ului <img>

- border – specifică grosimea în pixeli a chenarului unei imagini
- width şi height – specifică dimensiunea imaginii pe orizontală şi pe verticală.
Aceste atribute pot avea ca valori numere întregi (pixeli) sau procente %.
- align=left, right, top,middle, bottom – pentru aliniere.

Exemplu:
<img src="nume.jpg" align=”center” border=”5” width="200" height="20%">

Elemente înlocuitoare pentru imagini

Deseori dimensiunea unei imagini de înaltă rezoluţie ocupă mulţi KB, şi implicit
timpul de încărcare al paginii Web în fereastra browser-ului creşte cu atât mai mult cu cât
conexiunea dintre client şi server este mai lentă.
Pentru ca în acest timp utilizatorul să poată vedea totuşi ceva se apelează la două
atribute ale tag-ului <img> care înlocuiesc imaginea pe perioada încărcării:

- atributul alt admite ca valoare un text care se va afişa în locul imaginii, sau ca
explicaţie a imaginii;
- atributul lowsrc admite ca valoare adresa URL a unei imagini de joasă rezoluţie (de
mică dimensiune) încărcabilă rapid chiar şi pe conexiunile nu foarte performante.
Există aplicaţii de prelucrare de imagini care permit transformarea unei imagini într-o
imagine asemănătoare de joasă rezoluţie şi de mărime mult mai mică decât imaginea
originală numită thumbnail.

104
Exemplu: <img src="nume1.gif" lowsrc= "nume2.gif" alt="Explicatie">

Imagini de fond ale paginilor Web

O imagine poate fi utilizată pentru a seta fondul unei pagini Web. În acest sens se
foloseşte atributul background al tag-ului <body> având ca valoare adresa URL a
imaginii stabilite pentru fundal. Dacă dimensiunile imaginii sunt mai mici decât
dimensiunea ferestrei browser-ului, atunci imaginea se multiplică pe orizontală şi pe
verticală până se completează întregul fundal.
Pentru ca în timpul defilării unei pagini Web foarte mari imaginea de fond să
rămână fixă se utilizează atributul bgproperties al tag-ului <body> fixat la valoarea
"fixed". Acest atribut funcţionează numai sub Internet Explorer.

Exemplu: <body background="Nume.gif" bgproperties="fixed">

Tabelele pot conţine alte tabele dar şi imagini şi texte. Exemplul următor
ilustrează acest lucru:

<html>
<head><title>Tabel cu text si imagini</title></head>
<body>
<h2>Un tabel de tabele de imagini si texte</h2>
<table border>
<tr>
<td>
<table border>
<tr><td><img src="aol_sl.gif"></td></tr>
<tr><td>America on Line Preview</td></tr>
</table>
</td>
<td>
<table border>
<tr><td><img src="cnn_sl.gif"></td></tr>
<tr><td>CNN Interactive</td></tr>
</table>
</td>
</table>
</body>
</html>

105
Link-uri

Interactivitatea unei pagini Web

Link-urile (legăturile) transformă un text obişnuit în "hipertext" sau
"hipermedia". În acest fel ele permit trecerea rapidă de la anumite informaţii la altele
(informaţii ce se pot afla) pe un anumit server sau pe alte server-e Web.
Link-urile sunt „zone active” din paginile Web, adică zone din fereastra browser-
ului sensibile la apăsarea butonului stâng al mouse-ului.
Un click efectuat pe un link este interpretat ca o cerere către un anumit
server din Internet de a expedia calculatorului (aplicaţiei) client resursa către care link-ul
respectiv punctează.
În felul acesta paginile Web devin interactive (adică răspund la acţiuni iniţiate
de utilizator).
În mod normal, într-o pagină Web, atunci când cursorul mouse-ului se află
deasupra unei zone active (link), forma acestuia se va schimba automat într-o „mână”.
Efectuând click pe această zonă, browser-ul va trimite către serverul ce stochează resursa
respectivă o cerere de expediere. Server-ul WWW (World Wide Web) (ce stochează
resursa) primeşte cererea, o analizează şi dacă stabileşte că cel care a lansat-o este
îndreptăţit să o primească, atunci expediază către utilizator (aplicaţia client) resursa
solicitată. Dacă resursa solicitată reprezintă o pagină Web în format HTML, atunci
server-ul expediază un fişier „.html” împreună fişierele aferente (referite de acesta care
pot fi: fişiere de imagine, de sunet, video etc). Vechea pagină din browser va fi înlocuită
de noua pagină.

În pagina Web link-urile se inserează prin intermediul tag-ului <a> (prescurtatrea

de la anchor=ancoră) şi a unui atribut href (referinţă) care are ca valoare adresa URL a
resursei solicitate.

Utilizarea unui text ca „zonă activă”

Iată un exemplu care realizează într-o pagină Web un link pe baza unui text:

<html>
<head><title>Un link pe baza de text</title></head>
<body>
<h2> Un link pe baza de text </h2>

106
<a href="http://www.comunicare.ro">Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice</a>
</body>
</html>

În acest exemplu zona activă, adică zona din pagina Web care devine sensibilă la
apăsarea butonului stâng al mouse-ului, este formată din textul (Facultatea de
Comunicare şi Relaţii Publice) cuprins între tag-urile <a> şi </a> iar href specifică
între ghilimele adresa URL corespunzătoare ("http://www.comunicare.ro").

Utilizarea unei imagini ca „zonă activă”

Zona activă a unui link poate fi şi o imagine. Iată în continuare un exemplu care
inserează într-o pagină Web un link bazat pe o imagine:

<html>
<head><title>Un link pe baza de imagine</title></head>
<body>
<h1>Utilizarea unei imagini ca "zona activa"</h1><hr>
<a href="a.html"><img src="aol_sl.gif"></a>
</body>
</html>

Pentru ca acest exemplu să funcţioneze trebuie ca fişierele "a.html" şi "aol_sl.gif"

să existe în folder-ul curent. Un click dat pe imaginea AOL Preview va determina
încărcarea paginii a.html în fereastra bowser-ului.

Ancore
Într-o pagină Web pot exista adrese (ancore) către care să se definească legături.
O ancoră se defineşte de asemenea prin acelaşi tag <a>. Pentru a identifica ancora
se utilizează atributul name al tag-ului <a> care primeşte ca valoare un nume dat ancorei
(de exemplu "ancora1"). Specific ancorelor este faptul că înaintea numelor acestora se
inserează caracterul „#”. Deci pentru a insera un link către ancora "ancora1" definită în
aceeaşi pagină se utilizează tag-ul <a> având atributul href de valoare "#ancora1".
Ancorele pot referi adrese din cadrul (interiorul) aceluiaşi fişier HTML sau adrese
din cadrul (interiorul) altor fişiere HTML externe. Pentru a introduce un link către o
ancoră definită în altă pagină aflată în acelaşi folder, atributul href va primi o valoare de
forma: "nume_fisier.html#nume_ancora".

107
Exemple de ancore din cadrul aceluiaşi fişier HTML:

<a href="#ancora1">Salt către ancora nr.1</a><br>

<a href="#ancora2">Salt către ancora nr.2</a><br>
………
<a name="ancora1">Prima ancoră<br>
Text corespunzător pentru ancora 1
…
<a name="ancora2">A doua ancoră<br>
Text corespunzător pentru ancora 2
…

Exemplu de ancore în cadrul altui fişier HTML:

<a href="pag1.html#ancora1">Salt către ancora nr.1 din fişierul pag1.html</a><br>

<a href="pag1.html#ancora2">Salt către ancora nr.2 din fişierul pag1.html</a><br>

Instanţe multiple pentru un browser

La începerea unei sesiuni de navigare în Internet, pe calculatorul client (al
utilizatorului) se lansează în execuţie o instanţă a browser-ului folosit, care încarcă
pagina Web solicitată.
Dacă în timpul sesiunii de lucru se efectuează un click pe un link către o pagină
nouă, atunci în mod implicit noua pagină o va înlocui pe cea precedentă folosindu-se
aceeaşi instanţă (fereastră) a browser-ului.
Dacă dorim ca pagina nouă solicitată să fie încarcată într-o altă fereastră decât cea
curentă, atunci trebuie lansată în execuţie o nouă instanţă a browser-ului care va afişa
noua pagină. Acest lucru se poate realiza prin intermediul atributului target (ţintă) al tag-
ului <a> care poate primi următoarele valori:

- "_blank" (încărcarea are loc într-o fereastră nouă);

- "_parent" (încărcarea are loc în fereastra părinte);
- "_self" (încărcarea are loc în aceeaşi fereastră);
- "_top" (încărcarea are loc în fereastra „top” a frame-urilor curente).

108
Alegerea culorilor pentru link-uri
În mod normal într-o pagină Web se pot utiliza trei culori pentru link-uri. Aceste
culori pot fi setate cu ajutorul a trei atribute ale tag-ului <body>:
- link pentru link-urile nevizitate;
- vlink pentru link-urile vizitate;
- alink pentru link-urile active.

Exemplu: <body link="red" vlink="yellow" alink="blue">

Link către un server FTP

Pentru conectarea la un server Internet specializat în transferul de fişiere (server
FTP File Transfer Protocol) se utilizează protocolul "ftp://" împreună cu adresa server-
ului FTP şi localizarea fişierului pe server.

Exemplu: <a href="ftp://ftp.netscape.com" >Link catre serverul FTP al Netscape</a>

Link către un server e-mail

Într-o pagină Web se pot afla link-uri care permit lansarea în execuţie a alicaţiei
de expediere a mesajelor electronice. Pentru aceasta se utilizează în construcţia adresei
URL serviciul Internet "mailto:" urmat de o adresă e-mail validă.

Exemplu:
<a href="mailto:stanp@yahoo.com">Transmite un mesaj e-mail către Stan Petre</a>

Link către fişiere oarecare

Într-o pagină Web pot exista link-uri către orice tipuri de fişiere aflate pe orice
server Web. Pentru aceasta în fişierul HTML se utilizează tag-ul <a> având valoarea
atributului href egală cu adresa URL a fişierului destinaţie.

Exemple:
<a href="http://www.comunicare.ro/curs1/manual.zip">Descarcă manualul …</a>
<a href="manual.pdf>Consultă manualul .pdf …</a>
<a href="manual.doc">Consultă manualul .doc …</a>

109
<a href="prezentare.ppt">Consultă prezentarea …</a>

Documentarea unei pagini Web

Meta-informaţiile sunt informaţiile despre „modul de organizare a informaţiilor”.
În cazul unei pagini Web meta-informaţiile vor furniza date despre modul în care a fost
creată această pagină.
Meta-informaţiile nu sunt vizibile într-o pagină Web. Ele sunt conţinute în fişierul
sursă „.html” şi sunt utilizate de serverele Web aflate în INTERNET, specializate în
stocarea de „informaţii despre informaţiile” stocate pe diferite site-uri. Meta-informaţiile
sunt culese de către aplicaţiile speciale ale motoarelor de căutare numite spiders sau
robots. Serverele specializate în stocarea şi indexarea de meta-informaţii oferă
utilizatorilor motoare de căutare puternice care permit regăsirea informaţiilor (a adreselor
la care aceste informaţii există). Câteva exemple în acest sens sunt: www.google.com,
www.yahoo.com, www.altavista.com, www.excite.com, www.lycos.com etc.
Meta-informaţiile adică informaţiile despre informaţiile conţinute într-o pagină
Web se introduc cu ajutorul tag-ului <meta> plasat în interiorul blocului
<head>…<head>. Acest tag se utilizează cel mai frecvent împreună cu trei atribute:
- name;
- http-equiv;
- content.

Cele trei atribute se folosesc în perechi "name/content" sau "http-equiv/content".

Descrierea unei pagini Web

Pentru a face cunoscut motoarelor de căutare din Internet scopul pentru care a fost
creată o pagină Web poate fi inserat un element <meta> având atributele:
- name setat la valoarea description;
- content setat la un şir de caractere ce conţine o descriere generală a paginii.
Iată în continuare un exemplu de utilizare:

<html>
<head>
<title>Valea Prahovei</title>
<meta name="description" content="Site-ul prezintă informaţii importante despre
Valea Prahovei …">
</head>
<body>
………
<body>
</html>

110
Cuvintele cheie pentru o pagină Web
Cuvintele cheie oferă o altă metodă de descriere a informaţiilor conţinute de o
pagină Web. Cuvintele cheie trebuie alese cu atenţie pentru ca informaţia indexată pe
baza lor de către spiders, să poată fi regăsită corect în bazele de date ale mooarelor de
căutare.
Pentru a preciza cuvintele cheie ale paginii Web se utilizează:
- atributul name setat la valoarea keywords;
- atributul content care va primi ca valoare lista cuvintelor cheie separate prin ",".
Iată un exemplu de utilizare:

<meta name="keywords" content="romania, munti, carpati, sinaia, predeal,

brasov, cota, 1400 …">

Drepturile de autor
Atributul name poate fi utilizat pentru a furniza informaţii legate de autorul
paginii şi despre Copyright (drepturile de autor). Exemplul următor ilustrază aceste
lucruri:

<meta name="author" content="Stan Petre">

<meta name="copyright" content="fcrp.ro">

Persoana de contact
Pentru a putea furniza informaţii despre persoana care se ocupă de administrarea
site-ului se utilizează atributul http-equiv. În acest caz valoarea atributului content va
conţine o adresă e-mail eventual urmată în paranteze rotunde de un nume complet al
persoanei.
Exemplu:
<meta http-equiv="from" content="stanpetre@comunicare.ro (Stan Petre)">
<meta http-equiv="reply-to" content=="ionpetre@comunicare.ro (Ion Petre)">

Setul de caractere utilizat

Setul de caractere se stabileşte prin intermediul atributului charset. În mod
implicit setul de caractere al unei pagini Web este western. Opţional acest set de caractere
poate fi stabilit prin următoarea exprimare:

<meta http-equiv="content-type" content="text/html; charset=ISO-8859-1">

Pentru a se putea utiliza diacriticele limbii române trebuie ales setul de caractere Sud-Est
European:

111
<meta http-equiv="content-type" content="text/html; charset=ISO-8859-2">

Reâncărcarea automată a unei pagini Web

O utilizare interesantă a atributului http-equiv este aceea de a seta reîncărcarea
automată în fereastra browser-ului a aceleiaşi pagini (de exemplul pagina cu evoluţia
cursurilor la o bursă) sau a unei pagini noi.
În acest fel se obţin facilităţi dinamice pentru un Website. Pentru a reîncărca
aceeaşi pagină la un interval precizat de secunde se utilizează atributul http-equiv setat la
valoarea refresh iar atributul content setat la valoarea numărului de secunde după care se
doreşte ca pagina să fie reactualizată.

Exemplul 1. Aceeaşi pagină va fi reâncărcată după 5 secunde:

<meta http-equiv="refresh" content="5">

Exemplul 2. O altă pagină (cuprins.html) va fi reâncărcată după 9 secunde:

<meta http-equiv="refresh" content="9; url='cuprins.html'">

Comentariile
Comentariile sunt blocuri de text utile care prezintă informaţii de proiectare utile
despre modul în care a fost scris un fişier sursă „.html”. Comentariile sunt ignorate de
către browser la încarcarea paginii.
Pentru a insera un bloc de comentarii se utilizează sintaxa:
<!--
Comentarii …
…
-->

Blocul de comentarii poate fi plasat oriunde este necesar în cadrul paginii „.html”
şi se poate extinde pe mai multe rânduri;

112
Sunete şi videoclip-uri

Formate şi link-uri pentru fişierele de sunet

Sunetele pot fi stocate în fişiere în diferite formate. Unele dintre acestea sunt
recunoscute de browser-e şi deci pot fi inserate în paginile Web.
Formatele şi extensiile corespunzătoare cel mai frecvent utilizate în paginile Web
sunt următoarele:
- Formatul AU/µ-law cu extensia „.au”;
- Formatul AIFF/AIFC cu extensiile posibile „.aiff” sau „.aif”;
- Formatul WAVE/WAV cu extensia „.wav”;
- Formatul MPEG Audio cu extensia „.mpeg2” sau „.mp2”, „.mp3”;
- Formatul MIDI cu extensia „.mid”.

Un link către un fişier de sunet se realizează folosind tag-ul <a> destinat

legăturilor către orice tip de fişiere unde atributul href va avea valoarea egală cu adresa
URL a fişierului de sunet.

Exemplu: <a href=”sound.wav”> Lansare fişier de sunet <a>

Formate şi link-uri pentru fişierele videoclip

Videoclipurile pot fi stocate în fişiere în diverse formate. Unele dintre acestea
sunt recunoscute de browser-e şi deci pot fi inserate în paginile Web.
Cele mai frecvent utilizate în paginile Web sunt formatele următoare:
- Formatul MPEG cu extensiile posibile „.mpeg” sau „.mpg”;
- Formatul QuickTime cu extensia „.mov”;
- Formatul AVI cu extensia „.avi”.

Un link către un fişier de videoclip se realizează folosind tag-ul <a> destinat

legăturilor către orice tip de fişiere unde atributului href va avea valoarea egală cu adresa
URL a fişierului videoclip.

Exemplu: <a href="film.avi">Link catre film</a>

Sunetul de fond pentru o pagină Web

Pentru ca vizitarea unei pagini Web să fie însoţită de un sunet de fond browser-ul
Internet Explorer acceptă tag-ul <bgsound>. Fişierul de sunet va fi precizat printr-un
atribut al tag-ului <bgsound> şi anume src (source=sursă).
Un al doilea atribut al tag-ului <bgsound> poate fi loop (buclă) care permite
precizarea numărului de repetiţii care vor fi executate până când sunetul de fond va
înceta. Valorile posibile pentru loop sunt:
- "-1" sau "infinite" pentru ca sunetul de fond să se repete de un număr infinit de ori;

113
- un numar întreg pozitiv pentru ca sunetul să se repete de un număr precizat de ori.

Exemplu: <bgsound src="spacemusic.mid" loop="-1">

Hărţi de imagini

Folosirea unei imagini ca „hartă de imagini”

În capitolul referitor la imagini s-a specificat faptul că o imagine poate fi utilizată
ca „zonă activă” adică sensibilă la apăsarea butonului stâng la mouse-ului. Pentru aceasta
imaginea trebuie să fie inserată în documentul HTML între tag-urile <a> şi </a>.
Există însă posibilitatea creării hărţilor de imagini (Image Map) care permit ca
diferite zone ale unei imagini să fie definite ca link-uri către diferite pagini Web.
Crearea unei hărţi de imagini presupune două etape:
1. Definirea unei imagini ca „hartă de imagini”. Pentru aceasta se foloseşte tag-ul
<img> însoţit de două atribute:
- Atributul src care primeşte ca valoare adresa URL a fişierului de imagine ce conţine
imaginea folosită pe post de „hartă de imagini”;
- Atributul usemap a cărui valoare va fi de forma "#harta1" unde "harta1" este numele
hărţii definit la punctul 2.
Observaţii: „harta de imagini” se poate afla şi într-o altă pagină Web caz în care atributul
usemap va primi o valoare de forma:
- "nume_pagina.html#harta1"; sau
- "www.map.ro/harti/harta1".
2. Definirea hărţii.
Definirea hărţii se face în interiorul unui bloc special delimitat de tag-urile <map> şi
</map>. Un atribut obligatoriu al tag-ului <map> este name care primeşte ca valoare
un nume (numele hărţii; de exemplu "harta1").
O hartă este formată din mai multe zone. Fiecare zonă se introduce cu ajutorul tag-ului
<area>.
Tag-ul <area> are trei atribute obligatorii:
- Atributul shape (formă) determină tipul de „zonă activă” şi poate lua numai trei
valori posibile:
a) rect pentru zone de formă dreptunghiulară;
b) circle pentru zone de formă circulară;
c) poly pentru zone de formă poligonală;
d) default pentru restul imaginii care nu este acoperit de niciuna din zonele de
tipul precizat mai sus.
- Atributul coords determină coordonatele zonei.
- Atributul href care primeşte ca valoare adresa URL a paginii către care punctează
link-ul zonei respective.
Observaţie: dacă la valoarea unui atribut href nu apare nimic sau dacă apare atributul
nohref (fără valori suplimentare), atunci acea zonă nu punctează către nici un alt
document.

114
Coordonatele zonelor active
Pentru determinarea coordonatelor unei
X
figuri geometrice (dreptunghi, cerc sau poligon) se
utilizează un sistem de coordonate rectangular având
originea în colţul stânga-sus al imaginii utilizate ca
hartă, axa OX orizontală şi orientată spre dreapta iar
axa OY verticală şi orientată în jos (vezi figura Y
alăturată).
Unitatea de măsură este pixelul.

Un dreptunghi este determinat de

coordonatele vârfurilor stânga-sus (x1, y1) şi dreapta- x1 x2
jos (x2, y2) (vezi figura alaturată). X
Atributul coords primeşte o valoare de forma y1
"x1,y1,x2,y2".
Exemplu: coords="100, 100, 200, 200"
y2

Un cerc este determinat de coordonatele x

centrului (x,y) şi de raza cercului (r) (vezi figura
alăturată). X
Atributul coords primeşte o valoare de forma "x,y,r”.
Exemplu: coords="400, 200, 100" y r

Un poligon este determinat prin succesiunea de

coordonate ale vârfurilor (x1, y1), (x2, y2), (x3, y3) etc.
(x1,y1) (x2,y2) X
Atributul coords primeşte ca o valoare de forma: "x1,
y1, x2, y2, x3, y3, …".
Exemplu:
coords="100,300,200,300,400,400,100,400" (x4,y4) (x3,y3)

115
Utilizarea unei hărţi de imagini
Admitem că avem creată imaginea din figura 100 200 300 400 500 600
alăturată şi că această imagine este salvată pe
disc în folder-ul curent de lucru sub numele de
harta.gif. 100
Întrucât dimensiunile de afişare a imaginii vor fi
setate la 600 X 500 pixeli, figurile geometrice 200
vor avea coordonatele:
- "100,100,200,200" pentru pătrat; 300
- "400,200,100" pentru cerc;
- "100,300,200,300,400,400,100,400" pentru 400
poligon.
500

Iată în continuare codul HTML care va genera această “hartă de imagini”:

<html>
<head><title>Image map</title></head>
<body>
<h1>O harta de imagini</h1>
<img src="harta.gif" usemap="#harta1" width="600" height="500">
<map name="harta1">
<area shape="rect" coords="100,100,200,200" href="p2.html">
<area shape="circle" coords="400,200,100" href="p3.html">
<area shape="poly" coords="100,300,200,300,400,400,100,400" href="p4.html">
</map>
</body>
</html>

116
Formulare
Un formular este un ansamblu de „zone active” alcătuit din butoane, căsuţe de
selecţie, câmpuri de editare, etc. O sesiune de lucru cu o pagină Web ce conţine un
formular cuprinde următoarele etape:
1. Utilizatorul completează formularul şi îl expediază unui server;
2. O aplicaţie dedicată pe server analizează formularul completat şi (dacă este necesar)
stochează datele într-o bază de date;
3. Serverul expediază (dacă este necesar) un răspuns utilizatorului.
Un formular este definit într-un bloc delimitat de tag-urile corespondente <form>
şi </form>.
Observaţii:
- Blocurile <form> nu pot fi imbricate;
- Într-o pagină Web pot fi create oricâte formulare.

Atribute
Există două atribute esenţiale ale tag-ului <form>:
1. Atributul action precizează ce se va întâmpla cu datele formularului odată ce acestea
ajung la destinaţie. De regulă valoarea atributului action este reprezentată de adresa
URL a unui script aflat pe un server WWW care primeşte datele formularului,
efectuează o prelucrare a lor şi expediază către utilizator un răspuns.
- Exemplu: <form action="htttp://www.map.ro/cgi-bin/nume_script.cgi">.
- Scripturile pot fi scrise în limbajele PHP, Java Script, Perl, C sau Unix shel.
- Observaţie: valoarea atributului action poate fi de asemenea o adresă validă de e-
mail caz în care datele formularului sunt expediate prin poştă electronică la adresa
specificată. În acest caz nu are loc o prelucrare a datelor din formular revenind
destinatarului responsabilitatea citirii şi interpretării corecte a datelor primite.
Exemplu: <form action="mailto:stanp@yahoo.com">
2. Atributul method precizează metoda utilizată de browser pentru expedierea datelor
formularului. Pentru method sunt posibile următoarele valori:
- get (valoarea implicită). În acest caz datele din formular sunt adăugate la URL-ul
precizat de atributul action.
Nu sunt permise cantităţi mari de date (maxim 1 Kb);
Între URL şi date este pus "?". Datele sunt adăugate după sintaxa:
"nume_camp=valoare_camp". Între diferite seturi de date este pus "&".
Exemplu:"http://www.fcrp.ro/cgi/NumeScript.cgi?num1=val1&num2=val2"
- post. În acest caz datele sunt expediat separat. Sunt permise cantităţi mari de date.
(chiar de ordinul MB-lor).

117
Un formular cu un câmp de editare şi un buton de expediere
Următorul exemplu prezintă un formular ce conţine un câmp de editare şi un
buton de expediere a formularului prin e-mail.
Majoritatea elementelor unui formular sunt definite cu ajutorul tag-ului <input>.
Pentru a preciza tipul elementului se foloseşte atributul type al tag-ului <input>. Pentru
un câmp de editare acest atribut primeşte valoarea text.
Alte atribute importante pentru un element <input> sunt:
- Atributul name permite ataşarea unui nume fiecărui element al formularului;
- Atributul value permite atribuirea unei valori iniţiale unui element al
formularului.
La expedierea formularului se transmit către server perechi de forma
"nume=valoare" care cuprind numele elementului unui formular şi valoarea acestui
element.

Un buton de expediere al unui formular se introduce cu ajutorul tag-ului <input> în

care atributul type este setat la valoarea submit. Acest element poate primi un nume prin
atributul name. În mod implicit pe buton apare scris "Submit" sau valoarea atributului
"value" dacă această valoare este setată.

Iată în continuare un exemplu elocvent în acest sens:

<html>
<head><title>Un formular simplu</title>
<h3>Un formular cu un camp de editare si un buton de expediere</h3><hr>
<form action="mailto:mgavota@fcrp.ro" method="post">
Nume si prenume:
<input type="text" name="nume" value="Inscrieti numele aici">
<input type="submit" value="Expediaza">
</form>
</body>
</html>

118
 Pentru tag-ul <input> de tipul câmp de editare (type="text") alte două atribute
sunt pot fi utile:
- Atributul size specifică lăţimea câmpului de editare. Dacă valoarea tastată într-un
câmp de editare depăseşte această lăţime atunci se execută automat un scroll al
acestui câmp.
- Atributul maxlength specifică numărul maxim de caractere pe care le poate primi un
câmp de editare. Caracterele tastate peste numărul maxim de caractere vor fi ignorate.

Butonul Reset
Dacă un element de tip <input> are atributul type setat la valoarea reset atunci în
formular se va insera un buton pe care scrie Reset. La apăsarea acestui buton toate
elementele din formular primesc valorile implicite (definite odată cu formularul) chiar
dacă aceste valori au fost modificate de utilizator.
Un buton Reset poate primi un nume cu ajutorul atributului name şi o valoare
printr-un atribut value. Pe un buton Reset este scris textul Reset dacă atributul value
lipseşte sau valoarea atributului value în caz contrar.

Exemplu:

<html>
<head><title>Un formular simplu</title>
<h3>Un formular cu butoane si campuri de editare</h3><hr>
<form method="post" action="mailto:mgavota@fcrp.ro">
Nume : <input type="text" name="nume" value="Numele">
Prenume: <input type="text" name="prenume" value="Prenumele"><br><br>
<input type="reset" value="Sterge">
<input type="submit" value="Expediaza">
</form>
</body>
</html>

119
Câmp de editare de tip „Password”
Dacă se utilizează tag-ul <input> având atributul type setat la valoarea password
atunci în formular se introduce un element asemănător cu un câmp de editare obişnuit
(introdus prin type="text"). Toate atributele de la un câmp de editare rămân valabile.
Singura deosebire constă în faptul că în câmpul de editare nu apar caracterele în clar ci
numai caractere "*".
La expedierea formularului însă se transmite în clar valoarea tastată într-un câmp
de tip password.

Exemplu:

…
<form method="post" action="mailto:mgavota@fcrp.ro">
Nume:<input type="text" name="nume"><br>
Prenume:<input type="text" name="prenume"><br>
Password:<input type="password" name="parola"><br>
<input type="reset" value="Sterge"><br>
<input type="submit" value="Expediaza">
</form>
…

Butoane radio
Butoanele radio permit alegerea, la un moment dat, a unei singure variante dintre
mai multe variante posibile.
Butoanele radio se introduc prin tag-ul <input> având atributul type setat la
valoarea radio.
Observaţii:
- Toate butoanele ce aparţin unei familii de butoane radio au acelaşi nume setat prin
atributul name.
- Atributul value primeşte ca valoare un text care va fi expediat server-ului împreună
cu numele familiei de butoane.
- Atributul checked (fără alte valori) permite selecţia implicită a unui buton dintr-o
familie de butoane radio. Cel mult un atribut checked poate să apară pentru o aceeaşi
familie de butoane radio.

Exemplu:

<html>
<head><title>Butoane radio</title></head>
<body>
<h2>Un formular cu butoane radio</h2><hr>
<form method="post" action="mailto:stanp@fcrp.ro">
Alegeti sexul:<br>
Barbatesc<input type="radio" name="sex" value="b" checked>

120
 Femeiesc<input type="radio" name="sex" value="f"><br><br>
<input type="reset">
<input type="submit" value="Ok">
</form>
</body>
</html>

La expedierea formularului se va transmite una din perechile "sex=b" sau "sex=f"

în funcţie de alegerea facută de utilizator.

Casete checkbox
O casetă de tip validare (checkbox) permite selectaea sau deselectarea unei
opţiuni. Pentru inserarea unei casete de tip checkbox se utilizează tag-ul <input> cu
atributul type setat la valoarea checkbox.
Observaţii:
- fiecare casetă poate avea un nume definit prin atributul name;
- fiecare casetă poate avea valoarea implicită „selectat” definită prin atributul checked;
- fiecare casetă poate avea setat atributul value cu valoarea care va fi inclusă în
perechea "name=value" ce va fi expediată odată cu formularul. Dacă acest atribut
lipseşte atunci se va expedia perechea "name=on". Casetele care sunt deselectate nu
trimit către server perechi "name=value".

Exemplu:

<html>
<head><title>Checkbox</title></head>
<body>
<h2>Un formular cu casete checkbox</h2><hr>
<form method="post" action="mailto:stanp@fcrp.ro">
Alegeti meniul:<br>
Pizza <input type="checkbox" name="pizza" value="o portie">
Nectar <input type="checkbox" name="nectar" value="un pahar">
Bere <input type="checkbox" name="bere" value="o sticla">
Cafea <input type="checkbox" name="cafea" value="o ceasca"><br><br>
<input type="reset">

121
 <input type="submit" value="Ok">
</form>
</body>
</html>

Transmiterea fişierelor către un server - Upload

Dacă se doreşte transmiterea (upload) conţinutului unui fişier atunci numele lui
va fi valoarea dintr-o pereche "name=value" a unui formular iar tag-ul <input> va avea
atributul type setat cu valoarea file. Deci atributul value primeşte ca valoare adresa URL
a fişierului care va fi expediat odată cu formularul. Această valoare poate fi tastată într-un
câmp de editare ce apare odată cu formularul sau poate fi aleasă prin intermediul unei
casete de tip File Upload sau Choose File care apare la apăsarea butonului Browse… din
formular.

Iată în continuare un exemplu de cod HTML frecvent utilizat în procedurile de upload:

<html>
<head><title>Upload</title></head>
<body>
<h2>Upload</h2><hr>
<form method="post" action="mailto:mgavota@fcrp.ro">
Alegeti fisierul:
<input type="file" name="" enctype="multipart/form-data"><br><br>
<input type="reset">
<input type="submit" value=" Ok ">
</form>
</body>
</html>

122
Butoane
Într-un formular pot apărea butoane. Când utilizatorul apasă un buton se
declanşează în execuţie o funcţie de tratare a acestui eveniment. Limbajul HTML nu
permite scrierea unor astfel de funcţii (acest lucru este posibil dacă se utilizează limbajele
„Java Script”, „PHP", „Visual Basic Script” etc).
Pentru a insera un buton într-un formular se utilizează tag-ul <input> având
atributul type setat la valoarea button. Alte două atribute utile ale elementului button
sunt:
- Atributul name permite ataşarea unui nume butonului;
- Atributul value primeşte ca valoare textul care va fi afişat pe buton.

Exemplu:

…
<form action="mailto:stanp@fcrp.ro">
Acesta este un buton:
<input type="button" name="butonul1" value="Apasati aici"><br>
</form>
…

Lista de selecţie
Lista de selecţie permite utilizatorului să aleagă unul sau mai multe elemente
dintr-o lista finită de elemente posibile.
Lista de selecţie este inclusă în formular cu ajutorul tag-urilor corespondente
<select> şi </select>.
Elementele unei liste de selecţie sunt incluse în listă cu ajutorul tag-ului
<option>. Două atribute ale tag-ului <option> se dovedesc utile:
- Atributul value care primeşte ca valoare un text ce va fi expediat server-ului în
perechea "name=value". Dacă acest atribut lipseşte atunci către server va fi expediat
textul ce urmează după <option>.
- Atributul selected (fără alte valori adiţionale) care permite selectarea implicită a unui
element al listei.

123
Exemplu:

<html>
<head><title>Lista de selectie</title></head>
<body>
<h2>Lista de selectie</h2><hr>
<form method="post" action="mailto:mgavota@fcrp.ro">
Universitatea absolvita:<br>
<select name="universitate" size="3">
<option value="B"> Universitatea Bucuresti
<option value ="CL" selected> Universitatea din Cluj
<option value="TM"> Universitatea din Timisoara
<option value="IS"> Universitatea din Iasi
</select><br><br>
<input type="reset">
<input type="submit" value=" Ok ">
</form>
</body>
</html>

124
Frame-uri
Frame-urile (sub-ferestre) permit delimitarea în fereastra browser-ului a unor sub-
ferestre în care să fie încărcate mai multe documente HTML diferite.
Frame-urile sunt definite într-un fişier ".html" special în care blocul
<body>…</body> este înlocuit de blocul <frameset>…</frameset>. În interiorul
acestui bloc fiecare frame este introdus prin tag-ul <frame>. Un atribut obligatoriu al
tag-ului <frame> este src care primeşte ca valoare adresa URL a documentului HTML
care va fi înărcat în acel frame.
Definirea frame-urilor se face prin împărţirea ferestrelor (şi a sub-ferestrelor) în
linii şi coloane.

Atribute ale tag-ului <frameset>

- Împărţirea în sub-ferestre de tip „coloană”" se face cu ajutorul atributului cols.
- Împărţirea unei ferestre într-un număr de sub-ferestre de tip „linie” se face cu ajutorul
atributului rows.
- Valoarea atributelor cols şi rows este o listă de elemente (pentru fiecare sub-fereastră
câte un element) separate prin virgulă care descriu modul în care se face împărţirea.
Elementele listei pot fi:
Numere întregi de pixeli;
Procente din dimensiunea ferestrei (ex.:50%);
"n*" care înseamnă n părţi din spaţiul rămas posibil.

Obs: Dacă mai multe elemente din listă sunt setate cu * atunci spaţiul rămas
disponibil pentru ele se va împărţi în mod egal.

Exemplul 1: "200, *, 50%, *" înseamnă o împărţire în 4 sub-ferestre, prima fiind

de 200 de pixeli, a treia fiind jumătate din spaţiul total disponibil, a doua şi a patra
ocupând restul de spaţiu rămas disponibil în mod egal.
Exemplu 2: "200, 1*, 50%, 2*" înseamnă o împărţire în 4 sub-ferestre, prima fiind
de 200 de pixeli, a treia fiind jumătate din spaţiul total disponibil, a doua şi a patra
ocupând restul de spaţiu rămas disponibil care se împarte în trei părţi egale, a doua
fereastră luând o parte iar a patra fereastră luând 2 părţi.

Exemple de cod care generează frame-uri

Exemplu de cod 1

<html>
<frameset cols="*,*">
<frame src="p1.html">
<frame src="p2.html">
</frameset>
</html>

125
 Exemplu de cod 2

<html>
<frameset rows="100,*,10%">
<frame src="p1.html">
<frame src="cnmv.jpg">
<frame src="p3.html">
</frameset>
</html>

Exemplu de cod 3

<html>
<frameset rows="*,*" cols="*,*">
<frame src="p1.html">
<frame src="p2.html">
<frame src="p3.html">
<frame src="p4.html">
</frameset>
</html>

Exemplu de cod 4 – O pagină Web cu 3 frame-uri mixte

<html>
<frameset cols="20%,*">
<frame src="p1.html">
<frameset rows="*,*">
<frame src="p2.html">
<frame src="p3.html">
</frameset>
</frameset>
</html>

126
Alte atribute pentru frame-uri
- bordercolor setează culorile pentru chenarul frame-urilor
- border setează dimensiunea în pixeli a chenarului unui frame. Valoarea implicită este
de 5 pixeli.

Exemplu:

<html>
<head><title>Frame-uri cu border</title></head>
<frameset cols="20%,*" border="2">
<frame src="p1.html">
<frameset rows="*,*">
<frame src="p2.html" bordercolor="green">
<frame src="p3.html">
</frameset>
</frameset>
</html>

- frameborder – setează chenare vizibile sau invizibile

• frameborder=”yes” chenare vizibile
• frameborder=”no” chenare invizibile

Exemplu: <frameset cols="20%,*" frameborder=”no”>

- scrolling setează bara de defilarea unui frame. Valorile posibile sunt:

• scrolling ="yes", barele de defilare sunt adăugate întotdeauna;
• scrolling ="no", barele de defilare nu sunt utilizabile;
• scrolling ="auto", barele de defilare sunt vizibile doar atunci când este necesar
(informaţia pe verticală sau pe orizontală nu este vizibilă integral în sub-
fereastră).

Exemplu:

<frameset cols="*,*,*">
<frame src="p.html" scrolling="yes" noresize>
<frame src="p.html" scrolling="no" noresize>
<frame src="p.html" scrolling="auto" noresize>
</frameset>

- noresize dacă este prezent inhibă posibilitatea implicită a utilizatorului de a

redimensiona frame-ul cu ajutorul mouse-ului

127
Frame-uri in-line
Un frame in-line se inserează într-o pagină Web în mod asemănător cu o imagine.
Pentru a insera un frame in-line se utilizează tag-ul <iframe>…</iframe>.
Atributele acceptate de acest tag sunt în parte preluate de la tag-urile <frame> şi
<frameset>:
- src, border, frameborder, bordercolor, marginheight, marginwidth, scrolling, name,
noresize;
sau sunt preluate de la tag-ul <img>:
- align, width, height.

Iată în continuare un exemplu de pagină Web care conţine un frame in-line:

<html>
<head><title>Farme in-line</title></head><body>
<h2>Aceasta pagina Web contine un frame in-line</h2>
<iframe width="60%" border=2 bordercolor="red" name="ifr" src="p.html">
Daca vedeti acest text inseamna ca browser-ul dumneavoastra nu suporta frame-
uri in-line.
<a href='pffil.html">Pagina fara frame-uri in-line</a>
</iframe>
</body>
</html>

Teme de reflecţie şi aplicaţii

Pentru toate aplicaţiile utilizaţi doar editorul de text Notepad.
- Creaţi o pagină Web care să conţină doar un text simplu de bun venit.
- Documentaţi această pagină şi formataţi un bloc de text. Inseraţi apoi o listă de
definiţii, un tabel, o imagine logo şi împărţiţi pagina în două frame-uri verticale.
- Daţi interactivitate paginii prin inserarea unor link-uri şi a unui formular.

128
7. Instrumente moderne de comunicare şi informare.
Mesageria instantă, grupurile de discuţii Web, Weblog-ul,
protocolul şi fişierele RSS
Obiective specifice
După ce veţi parcurge acest capitol veţi:
- înţelege funcţionarea şi utilitatea mesageriei instante în comparaţie cu serviciul e-mail
clasic;
- fi în măsură să utilizaţi o aplicaţie client de tip messenger;
- înţelege utilitatea instrumentului interactiv de informare şi comunicare numit
Weblog;
- înţelege modul în care lucrează grupurile de discuţii Web şi cum pot fi utilizate ele în
informare şi comunicare;
- cunoaşte structura fişierelor RSS;
- fi în măsură să creaţi fişiere RSS şi să le utilizaţi pentru propria informare şi pentru
documentarea clienţilor unei companii.

Mesageria instantă
Mesageria instantă utilizează ca principal instrument de comunicare programul
client numit messenger. Chiar dacă încă în prezent cel mai preferat serviciu de
comunicare este mesageria (poşta) electronică (e-mail), în ultimii ani un rival tot mai
puternic al acesteia îşi face din ce în ce mai mult simţită prezenţa în Internet. Rivalul este
mesageria instantă care prin intermediul programelor de tip messenger şi al serviciilor
oferite devine tot mai mult preferata utilizatorilor Internet. Mesageria instantă a fost
creată la începutul anilor 1970 şi a rulat sub forma aplicaţiei Talk pe computerele DEC
PDP-11. Puterea ei a crescut începând cu anul 1996 când au fost create reţeaua şi
aplicaţia ICQ Messenger.
În prezent există mai multe reţele de mesagerie instantă între care cele mai
importante sunt: Microsoft MSN, Yahoo, Skype, ICQ, Paltalk, care au foarte mulţi
utilizatori. La începutul anului 2006 lider era MSN Messenger cu 204 milioane de
utilizatori, urmat de Skype cu peste 100 de milioane şi Yahoo cu 78 milioane. Aceste
reţele sunt preferate deoarece prin intermediul programelor messenger oferă atât
mesagerie instantă pe bază de text scris cât şi alte servicii gratuite cum sunt mesageria
instantă vocală, telefonia Internet (voice over IP), transmisia şi recepţia video în timp real
cu camere video web (webcam-uri).
Este de reţinut că spre deosebire de e-mail mesageria instantă face posibilă şi
comunicarea audio şi video în timp real. În prezent pentru convorbirile audio între
calculatoare realizate prin voice over IP liderul este Skype. Pentru a fi posibilă
comunicarea audio şi video, programele de tip messenger utilizează tehnologii de
comprimare a fluxurilor (streaming) audio şi video.

Interfeţele programelor Windows Live Messenger şi Yahoo Messenger sunt:

129
Weblog-ul
Conform Enciclopediei Wikipedia Un weblog (prescurtat blog) este o publicaţie
web ce conţine articole periodice, ce au de obicei caracter personal - asemenea unui
jurnal, fiind afişate în ordine cronologică inversă. Termenul de Weblog-ul a fost creat de
către Jorn Barger în 1997 – (caută cu un motor de căutare Weblog History).
Dacă la început weblog-urile erau actualizate manual, cu timpul au apărut
instrumente software care să automatizeze acest proces şi care au făcut acest gen de
publicaţii accesibil publicului larg. O caracteristică principală a blog-urilor dar şi a
instrumentelor software cu care pot fi create, actualizate, configurate şi moderate este
faptul că ele lucrează sub interfaţa browser-ului. Există şi instrumente software locale cu
care pot fi generate blog-uri ce ulterior vor fi postate prin intermediul unui serviciu FTP,
pe un server ce le va găzdui şi le va face vizibile în Internet. Codul generat se bazează pe
o bază de date şi pe un limbaj de script PHP, ASP, Perl, Java, C etc. În prezent există
multe website-uri care găzduiesc gratis blog-uri şi care oferă prin intermediul serviciului
WWW instrumente software pentru dezvoltarea şi configurarea blog-urilor utilizând
browser-ul. Un asemenea portal poate fi găsit la http://www.tripod.com .
Tematica blog-urilor variază foarte mult - de la jurnale personale la subiecte
economice şi politice, comerciale, filosofice, artistice, turistice, la aplicaţii software, noi
apariţii media, e-learning ş.a. Un blog poate aparţine unui autor, mai multor autori, unei
companii sau unei întregi comunităţi.
Multe weblog-uri sunt interactive şi permit vizitatorilor să scrie comentarii
publice, să pună întrebări, să ridice probleme noi, să aibă puncte de vedere personale. În
acest fel se pot crea în jurul blog-urilor comunităţi de oameni interesaţi de tematică. Alte
blog-uri, foarte puţine în prezent, nu sunt interactive.

130
 Totalitatea weblog-urilor şi a autorilor de blog-uri a fost denumită blogosferă.
Despre Blogosfera românească se poate spune că deşi se află la început, ea se
dezvoltă rapid. Dacă în 2003 apărea primul serviciu de blogging WeBlog.ro, ce constituia
prima comunitate închegată de blog-eri, în noiembrie 2005, puteau fi numărate
aproximativ 10.000 de blog-uri. Însă numarul celor active cu adevarăt în care se scrie
frecvent este doar în jur de 1.500. Deşi blog-urile româneşti active nu sunt foarte multe,
totuşi, comunitatea blog-erilor români constituie o nouă sursă de informare publică şi un
nou mijloc de a intra în contact cu persoanele interesate, cu clienţii, cu oameni din
întreaga lume. În plus, ca ajutor pentru blog-erii români, în 2006 a fost lansat forumul
blog-erilor din România, http://forum.blogoree.ro.

O mare parte a blog-urilor româneşti o găsim indexată la:

http://rss.mioritics.ro/
http://www.blogcatalog.ro/
http://www.blogosfera.ro/
http://www.blogmania.ro/

Un exemplu de blog găzduit de Tripod (http://www.tripod.com) este:

Instrumentele software on line ale acestui blog sunt:

131
Grupurile de discuţii Web
În prezent devine din ce în ce mai prezentă în spaţiul Web o nouă formă de
comunicare sub forma grupurilor de discuţii interesate de o anumită problematică. Aceste
grupuri sunt monitorizate de un moderator care le poate crea, configura şi modera prin
intermediul unor instrumente software disponibile on line.
Pentru a putea fi accesate grupurile necesită înscrierea ca membru. Calitatea de
membru poate fi liberă sau poate necesita aprobarea moderatorului care poate stabili şi
drepturile de acces ale membrilor la resursele grupului (publicarea mesajelor, fişiere,
fotografii, link-uri, baza de date, sondaje, calendar). Moderatorul poate şterge mesajele
nesemnificative şi poate coordona un calendar de activităţi al grupului.
Spre deosebire de NEWS (care utilizează serviciul NEWS), aceste grupuri
funcţionează on line sub interfaţa browser-ului pe baza serviciului WWW.
În prezent cel mai utilizat suport software dedicat grupurilor de discuţii Web este
oferit de Yahoo: http://groups.yahoo.com . Un astfel de grup este prezentat în imaginea
următoare. El este dedicat discuţiilor despre sistemul de operare Symbian de pe
telefoanele mobile Nokia:

132
Protocolul şi fişierele RSS
Menţinerea la curent cu informaţiile dorite din Internet este o activitate din ce în
ce mai dificilă, deoarece în fiecare zi apar noi şi noi site-uri Web. Navigarea clasică poate
deveni greoaie atunci când se doreşte să fie consultate doar cele mai noi ştiri şi detalii ale
acestora.
RSS (Rich Site Summary) este un protocol deschis de publicare a informaţiei pe
Web. Un fişier RSS (Rich Site Summary) feed este un fişier text, care descrie conţinutul
unui site, fiind actualizat odata cu acesta. Iniţial serviciul RSS a fost utilizat de Netcape
pentru a crea pagini My Netscape. Ulterior RSS a fost adoptat de serviciile de informare
(news syndication services ), şi de weblog-uri.
RSS este considerat a fi şi prescurtarea de la RDF (Resource Description
Framework) Site Summary sau de la Really Simple Syndication.
RSS este important pentru că permite informarea despre actualizări ale resurselor
on line fară a se face apel la e-mail-uri, implicit reducând posibilitatea de a se primi spam
şi viruşi.
Un fişier RSS include un logo, linkul la site, un câmp de descriere şi itemii de
noutate. Fiecare item conţine URL-ul articolului respectiv, titlul şi o scurtă descriere.
Sistemele numite agregatoare – aggregators sau harvesters, citesc RSS-urile şi
informează abonaţii lor asupra modificărilor de pe site, informaţia fiind astfel transmisă

133
unei audienţe largi - syndicated. Informaţia din fişierele RSS poate fi stocată în baze de
date, care permit o accesare cu multiple criterii de cautare.
Prin RSS pot fi accesate cele mai recente informaţii inclusiv ştiri pe scurt,
articole, fişiere audio, fotografii şi clipuri video într-un singur loc dedicat. Astfel nu mai
este necesarsă navigarea printr-o mulţime de site-uri pentru a afla ştirile care interesează.
Fişierele RSS pot fi vizualizate printr-un cititor RSS.

Structura standard a unui fişier RSS

Structura standard a unui fişier RSS este:

<rss version="2.0">
<channel>
<title>Titlul</title>
<link>Adresa URL a link-ului></link>
<description>Numele autorului şi descrierea pe scurt</description>
<image>
<url>Adresa URL a imaginii care conţine logo-ul site-ului</url>
<title>Titlul site-ului</title>
<link>Adresa URL a site-ului</link>
</image>
<item>
<title>Prima informare</title>
<link>Adresa URL a link-ului către prima informare</link>
<description>Descrierea primei informări ….</description>
<pubDate>Data şi ora publicării</pubDate>
</item>
<item>
<title>A doua informare</title>
<link>………</link>
<description>………</description>
<pubDate>………</pubDate>
</item>
…
</channel>
</rss>

Exemplu:

<rss version="2.0">
<channel>
<title>Mihai Gavota's Web Pages</title>
<link>http://www.procesualitatea.ro/bestplay</link>
<description>Author: Mihai Gavota</description>
<image>
<url> http://www.procesualitatea.ro/bestplay/bestplay.gif</url>
<title>BestPlay</title>
<link>http://www.procesualitatea.ro/bestplay/BestPlay.html</link>
</image>
<item>
<title>Conti software and libraries</title>
<link>http://www.procesualitatea.ro/bestplay/IndexConti.html</link>
<description>
It is possible even for beginners in C or C++ programmers who do not know
WINDOWS API or other environments that generate WINDOWS executable files

134
 (EXE standalone). CONTI is a powerful functions library, written in C
language and using WINDOWS API interface. The library is a high level
language itself, easy to be used in programs for Windows applications.
</description>
<pubDate>Wed, 05 Jul 2006 17:16:44 GMT</pubDate>
</item>
<item>
<title>BestPlay</title>
<link>http://www.procesualitatea.ro/bestplay/BestPlay.html</link>
<description>
BestPlay is one of the best multimedia - players with HiFi quality and
dynamic sound. Please compare BestPlay audio sound with other audio
players sound and you will see the difference. This software includes many
original functions created for special sound and video processing.
</description>
<pubDate>Wed, 12 Jul 2006 17:16:45 GMT</pubDate>
</item>
<item>
<title>Conti FtpServer</title>
<link>http://www.procesualitatea.ro/bestplay/ContiFtpServer.html</link>
<description>
Conti FtpServer is fast, powerful and robust multi-threaded FTP (File
Transfer Protocol) server for Windows. Conti FtpServer is a solution to
have your music, movies, pictures, documents, archives, and other files on
line in seconds, to distribute files on internet or on your network. This
powerful FTP Server may be used for business, corporate or even home use.
It uses through a fully graphical interface. It is extremely easy to use.
Conti FtpServer doesn't require special training and can be easily setup
even by inexperienced users.
</description>
<pubDate>Wed, 12 Jul 2006 17:16:45 GMT</pubDate>
</item>
</channel>
</rss>

Editarea fişierelor RSS feed se poate face cu orice editor simplu de text (.txt de exemplu
Notepad).
Definirea unui canal se face între tag-urile <channel> şi </channel>.
În secţiunile channel şi item trebuie actualizate trei informaţii:
• title - numele site-ului
• link - URL-ul home page-ul site-ul
• description -o scurtă descriere a site-ului
Imaginea RSS feed (tag-ul image) este opţională.
Imaginea (logo-ul) se poate descrie prin intermediul subsecţiunilor:
• title - numele imaginii, utilizat pentru tag-ul alt
• url - URL-ul imaginii
• link - URL -ul unde se va ajunge după click pe imagine – de obicei e url-ul
canalului
• opţional se pot folosi width pentru lăţimea imaginii în pixeli şi height pentru
înălţimea imaginii în pixeli.
Articolele pe care vizitatorii le pot citi pe site, sunt puse între o pereche de tag-uri
<item> şi </item>, cuprinzând informaţiile:
• title – titlu articol
• link - URL-ul articolului
• description - sumar articol, pot apărea şi numele autorului şi data publicării.

135
Caracterele speciale pe care fişierele RSS le pot folosi în afişare sunt aceleaşi ca la
fişierele HTML. În acest sens se utilizează & şi ; pentru delimitare. Exemplu: &amp;
pentru & sau &gt; pentru >, sau &lt; pentru < (vezi subcapitolul Blocuri de text al
capitolului – Limbajul HTML).
Atunci când se încarcă pe un server un fişier RSS este bine ca el să fie pus în acelaşi
director cu pagina principală (home page).
Icon-ul cel mai frecvent utilizat în paginile Web pentru a se indica link-urile către fişiere
RSS este: RSS.

Agregatoare
Există două tipuri de agregatoare: centralizate şi personale.
Un agregator centralizat este utilizat de un numar mare de persoane. Fiecare
utilizator se abonează la o colecţie de RSS-uri, pe care le poate sorta pe categorii, poate
realiza căutări în baza de date a agregatorului care conţine itemii tuturor RSS-urilor
monitorizate.
Unele agregatoare sunt free, cum este Bloglines - http://www.bloglines.com.
Un agregator personal este o aplicaţie software care rulează local. El poate
accesa un agregator centralizat sau direct un canal RSS. Exemple sunt: RSSReader -
http://www.rssreader.com, Active Web Read - http://www.deskshare.com/awr.aspx,
Amphetadesk - http://www.disobey.com/amphetadesk, FeedDemon -
http://feeddemon.com/feeddemon/index.asp.
Agregatoarele fac parte dintr-o categorie mai largă de aplicaţii, numite harvesters.
Acestea preiau metadate aflate pe diferite servere şi le furnizează într-o formă specifică
diferitelor aplicaţii. De exemplu cea mai cunoscută initiativă metadata harvesting în
educaţie este Open Archives Initiative (OAI) - http://www.openarchives.org/, care
permite accesul la articole academice.
Cautarea Google cu ‘"metadata harvesting" projects’ va localiza proiecte
similare.
Alte aplicaţii sunt headline viewers, al căror scop este de a furniza o listă de titluri oferite
de un agregator. O astfel de aplicaţie este HeadlineViewer -
http://www.headlineviewer.com. Deosebirea dintre un headline viewer şi un agregator
personal constă în aceea că primul oferă o listă de canale legate de o anumită topică,
nefiind necesară o înscriere. Agregatorul personal solicită însrierea.
Alte informaţii despre RSS pot fi găsite la adresa:
http://msdn.microsoft.com/msdnmag/issues/04/04/XMLFiles/default.aspx
O aplicaţie (un agregator personal) software locală foarte mult folosită în citirea
informaţiilor RSS sub Windows (rss reader for win32-systems) este programul freeware
wTicker. El poate fi descărcat de la adresa:
http://www.chip.de/downloads/c1_downloads_13015057.html#
Interfaţa programului este simplă, intuitivă şi foarte uşor de utilizat.

136
Teme de reflecţie şi aplicaţii
- Experimentaţi lucrul cu messenger-ele Windows Live Messenger şi Yahoo.
- Documentaţi-vă din Internet cu informaţie suplimentară referitoare la Weblog.
- Specificaţi avantajele Weblogs. Vizitaţi câteva Weblogs din Internet.
- Experimentaţi abonarea la grupurile de discuţii Yahoo.
- Care este structura fişierelor RSS?
- Creaţi un fişier RSS pentru documentarea clienţilor unei companii.
- Experimentaţi informarea RSS din mai multe canale de documentare utilizând un
RSS-Reader.

137
8. Elemente de design ale paginilor ale paginilor Web

Un element esenţial pentru oricare site este uşurinţa în navigare în cadrul

acestuia. Aici sunt importante etichetele şi indicaţiile (tool tip-urile) care descriu exact şi
în acelaşi timp succint destinaţia şi/sau rezultatul unui anumit link. Vizitatorul trebuie să
poată identifica rapid legăturile pe care doreşte să să le urmeze.
Orice vizitator trebuie să ştie în orice moment unde se află în site şi de aceea
trebuie proiectată foarte atent structura modului de navigare. Astfel în cazul unui
meniu trebuie marcată secţiunea aleasă de vizitator. În cazul unui meniu cu submeniuri
este util ca în momentul în care s-a realizat o selecţie a unui element de meniu să se
deschidă submeniul acestuia şi să se ascundă cel al opţiunii selectate anterior.
Link-urile către pagina principală (home page) şi către cele de start ale
categoriilor trebuie plasate pe fiecare pagină. În site plasarea categoriilor importante se
va face la începutul unei pagini iar a celor adiţionale mai jos. Este recomandabil
includerea în fiecare pagină a unor link-uri către secţiunile cele mai importante ale site-
ului. Pentru o navigare uşoară se poate furniza şi o hartă a site-ului.
Dacă în pagină există multe informaţii (care depăşesc dimensiunea verticală a
ferestrei browser-ului) atunci se vor plasa link-uri către partea superioară a paginii astfel
încât vizitatorul să nu fie obligat să deruleze înapoi toată pagina pentru a merge mai
departe.
Chiar dacă site-urile bazate pe imagini grafice impresionează mai mult, totuşi de
cele mai multe ori vizitatorii caută informaţii bazate pe text. În acest sens formatarea şi
prezentarea textului reprezintă elemente importante de design în realizarea site-ului. Un
procedeu mult utilizat este cel de a realiza o serie de rezumate despre conţinutul
secţiunilor (sau al articolelor) astfel încât vizitatorul să poată găsi foarte repede ceea ce
caută. Este recomandabil utilizarea unui sistem piramidal astfel încât vizitatorul să poată
vedea încă de la început câteva detalii despre subiect şi dacă doreşte să poată accesa tot
textul.
Se recomandă ca secţiunile de link-uri să fie separate de text. De asemenea
secţiunile de link-uri se vor plasa la începutul şi la sfârşitul textului pentru a nu distrage
atenţia în citirea şi înţelegerea acestuia.
O problemă importantă o reprezintă alegerea caracterelor cu care va fi scris
textul. Browser-ele vor afişa diferit textul în funcţie de tipul lor şi de sistemul de operare
sub care lucrează. Nu trebuie folosite fonturi care este probabil să nu existe pe sistemul
de operare al vizitatorului. Caracterele diacritice vor fi afişate corect sau nu în funcţie de
meta tag-urile utilizate în pagini şi de configurarea browser-ului. De exemplu pentru a
putea fi realizată corect scrierea cu diacritice româneşti trebuie ca fontul utilizat să fie
instalat la client iar în paginile Web să existe: <meta http-equiv=”content-Type”
content=”text/html;charset=ISO-8859-2”>.
Studiile efectuate în privinţa formatării textului au indicat că este mai uşor de citit
un paragraf aliniat la stânga decât unul centrat sau aliniat la dreapta.
În ceea ce priveşte browser-ul şi rezoluţia, unele site-uri specifică în mod expres
aceste elemente (browser-ul, rezoluţia şi adâncimea de culoare) pentru care au fost
proiectate. Grafica utilizată în site reprezintă un subiect foarte important ce trebuie
cunoscut de către proiectanţii de pagini Web. Atunci când se începe proiectarea unui site

138
Web primul lucru care trebuie efectuat este stabilirea unei scheme de culori. Deşi pare o
decizie simplă schema de culori aleasă poate atrage sau îndepărta mulţi vizitatori.
Cu cât sunt utilizate mai multe culori într-un un site, cu atât mai mult se dovedeşte
un aspect neprofesional al proiectării acestuia. Una dintre schemele de culori folosite cel
mai frecvent este text negru pe fond alb. Pentru ca scrisul să fie lizibil culoarea sa şi cea a
fondului trebuie să fie complementare. În general se obişnuieşte ca textul să aibă o
culoare închisă, în timp ce fundalul să aibă una deschisă. Site-urile care utilizează o
schemă inversă celei prezentate sunt mai obositoare, ceea ce determină cel mai frecvent
ca un vizitator să nu încarce mai mult de trei pagini. Totuşi schema de culori reprezintă
un element subiectiv şi de aceea se recomandă dacă este posibil, ca fiecare vizitator al
site-ului să-şi poată alege interactiv o schemă de culori care îi convine cel mai mult. O
adresă Web la care pot fi întâlnite mai multe scheme de culori recomandate poate fi
găsită la www.colorschemer.com.
Imaginile reprezintă un element grafic de atracţie al site-ului. Ele pot fi statice
sau animate, însă în ambele cazuri se recomandă ca dimensiunea lor să fie cât mai mică,
pentru a determina o viteză ridicată de încărcare a paginilor site-ului.
Într-un site imaginile pot fi ajutătoare sau detaliate. Cele ajutătoare au dimensiuni
mai mici şi o rezoluţie mai scăzută. Opţional prin accesarea lor pot deveni vizibile
imaginile detaliate care au dimensiuni mai mari şi rezoluţii mai bune. Este bina ca suma
imaginilor ajutătoare de pe o pagină să nu depăşească câteva zeci de kb.
Cel mai frecvent se utilizează în paginile Web imagini în format GIF sau JPEG.
Formatul GIF este mai bun pentru redarea imaginilor care au suprafeţe fără detalii.
Totuşi formatul GIF este limitat doar la o paletă de maxim 256 culori. Imaginile care
conţin diferite tonalităţi de culoare pot fi redate cel mai bine în formatul JPEG care
permite afişarea a peste 16 milioane de culori. Imaginile animate sunt de tip GIF animat
care permite memorarea unei secvenţe formate din mai multe imagini succesive ce pot fi
afişate cu o anumită viteză de rulare în mod transparent sau nu. Dacă se doreşte utilizarea
unor animaţii speciale pot fi folosite obiectele flash - Macromedia, dar care necesită
foarte multe resurse atât în proiectare cât şi în afişare, ceea ce determină pentru vizitator
necesitatea de a avea o lăţime de bandă destul de mare pentru a nu aştepta foarte mult
încărcarea acestora.
Foarte frecvent fişierele de tip imagine au foarte multe culori şi nuanţe. Astfel ele
tind să fie foarte mari şi implică un timp mare de descărcare, ceea ce poate determina pe
unii vizitatori să abandoneze consultarea site-ului. Fişierele de tip imagine care se vor
utiliza în paginile Web trebuie să fie optimizate. Există mai multe metode pentru a
realiza un compromis între o imagine cu multe culori şi o viteză crescută de descărcare a
ei. Dimensiunea fişierelor de tip imagine poate fi micşorată prin reducerea paletei de
culori şi prin reducerea dimensiunilor orizontale şi verticale ale imaginii. Rezoluţia
standard pentru imaginile de Web este de 72 dpi.

139
9. Instrumente software de generare a paginilor Web
În prezent există multe programe performante, foarte utile în generarea paginilor
Web. Unele dintre acestea oferă o interfaţă grafică de dezvoltare iar altele sunt mai mult
bazate pe dezvoltarea de cod HTML. De asemenea toate aplicaţiile importante din suita
MS-Office (Word, Excel, Powerpoint, Access) oferă posibilitatea „importului” şi
„exportului” din şi în format HTML a documentelor cu care lucrează.
Între programele specializate în generarea paginilor Web în format HTML, care
sunt cel mai frecvent utilizate în prezent, pot fi enumerate: Macromedia Dreamweaver
(considerat a fi cel mai performat la ora actuală), Frontpage, Netscape Composer,
NetObjects Fusion, Macromedia Homesite, Adobe GoLive, HotDog, Xara, Namo
WebEditor, HotMetal, CoffeCup HTML, Note Tab Pro, HandyHTML, AceHTML,
EasyHTML, CuteHTML. Întrucât o prezentare exhaustivă a acestor programe ar depăşi
cu mult nivelul propus pentru prezentul volum şi deoarece multe din facilităţile şi
procedurile de lucru pe care produsele software enumerate le oferă sunt asemănătoare, se
va insista doar pe prezentarea selectivă a celor mai importante modalităţi de lucru şi
elemente de interfaţă grafică şi de editare ale următoarelor programe: Note Tab Pro,
Netscape Composer şi Macromedia Dreamweaver.

Note Tab Pro

Este un program foarte performant de editare a documentelor de tip text. Poate
lucra simultan cu mai multe documente odată şi oferă suport pentru generarea codului
paginilor HTML. Programul poate fi folosit free (liber) într-o variantă mai restrânsă.
Chiar dacă la fel ca şi Notepad, Note Tab Pro este un program bazat doar pe
editarea textului şi nu oferă o interfaţă grafică de dezvoltare, totuşi acest produs software
are foarte multe calităţi care îl ridică mult deasupra editorului de text implicit al
sistemului de operare Windows (Notepad). Note Tab Pro oferă un suport software foarte
puternic pentru crearea textului care stă la baza codului HTML. În acest sens pune la
dispoziţie doi asistenţi software şi un toolbar special pentru generarea de cod HTML.
Aceste elemente sunt relevate în imaginea următoare.
În continuare este prezentat modul în care suportul specializat pentru producerea
de cod HTML vine în ajutorul utilizatorului atunci când se doreşte introducerea codului
corespunzător unui tabel:

140
Codul generat de acţiunea anterioară (inserarea unui tabel) este evidenţiat prin textul
selectat de mai jos:

Netscape Composer
Netscape Composer este un program care completează suita Netscape, foarte util
în generarea facilă a paginilor Web. Fiind o componentă Netcape, Netscape Composer
poate fi folosit în mod liber. Programul utilizează o interfaţă grafică de dezvoltare şi este
intuitiv, fiind în acest sens uşor de folosit chiar de către persoane care nu cunosc decât
elementele esenţiale ale limbajului HTML.

141
 Interfaţa grafică pe care o oferă este în parte asemănătoare cu cea a produsului
Word. Astfel pot fi inserate cu uşurinţă prin intermediul unui Toolbar specializat, obiecte
specifice limbajului HTML cum sunt: linii, imagini, link-uri tabele etc şi poate fi formatat
textul din pagină într-un mod similar cu cel din Word. Efectul acţiunilor de inserare a
obiectelor şi de formatare este imediat şi apare instantaneu în fereastra grafică de editare.
Fereastra grafică prezintă informaţia conţinută, într-un mod similar în care aceasta ar
apărea sub un browser Netscape. Deoarece între cele două browser-e utilizate cel mai
frecvent (Netscape şi Internet Explorer) pot apărea unele diferenţe la afişarea paginilor
Web este recomandat ca pagina HTML generată să fie verificată şi sub Internet Explorer.
Iată în continuare interfaţa grafică a acestui produs software:

O parte din codul generat de către Netscape Composer, corespunzător cu

conţinutul ferestrei grafice anterioare este:

142
Macromedia Dreamweaver
Macromedia Dreamweaver este considerat în literatura de specialitate, ca fiind cel
mai performant editor de cod HTML pentru paginile Web. Dreamweaver este o
componentă a suitei Macromedia care oferă în plus şi alte programe performante cum
sunt Flash (un editor de grafică şi animaţie interactivă, foarte mult utilizată astăzi în
paginile Web sub forma componentelor Flash .swf), Fierworks şi FreeHand (două
editoare grafice de asemenea foarte performante).
Programul Dreamweaver oferă o interfaţă grafică intuitivă, puternică, care pune la
dispoziţie multe instrumente şi facilităţi utile dezvoltatorilor profesionişti de pagini Web
cum sunt:
- generarea de cod JavaScript ce poate fi inclus în paginile Web pentru a da
acestora o interactivitate mai mare,
- inserarea de cod PHP,
- inserarea de controale ActiveX,
- corectarea automată a codului HTML eronat,
- optimizarea codului HTML,
- includerea componentelor Flash şi Fireworks,
- o gestionare puternică a tuturor paginilor Web şi obiectelor ce compun un site,
- o aplicaţie de tip client FTP prin intermediul căreia poate fi actualizat cu uşurinţă
la distanţă, conţinutul unui Website,
- posibilitatea de a verifica funcţionarea codului generat sub mai multe browser-e,
- asistenţi software,
- un tutorial de autoinstruire foarte bine realizat etc.
Dreamweaver se adresează în primul rând dezvoltatorilor profesionişti de pagini
Web. Se consideră că pot lucra bine cu acest program şi dezvoltatorii începători, care
cunosc limbajul HTML. De multe ori se apreciază în mod greşit că Dreamweaver se
adresează celor care doresc să creeze pagini Web, dar care nu trebuie să cunoască
limbajul HTML, deoarece interfaţa grafică foarte puternică a produsului substituie acest
lucru. Trebuie menţionat faptul că nu întotdeauna un editor de pagini Web bazat pe o
interfaţă grafică de dezvoltare va genera un cod HTML performant, care să corespundă
de fiecare dată exigenţelor aşteptate. Este de remarcat faptul că Dreamweaver pune la
dispoziţie utilizatorilor două ferestre:
- una în partea de sus care conţine codul HTML pe care produsul îl generează
instantaneu atunci când se lucrează grafic (în a doua fereastră) şi
- cea de-a doua în partea de jos care conţine şi reprezintă grafic toate componentele
paginii Web. În această fereastră se poate dezvolta într-un mod vizual conţinutul
paginii HTML.
Iată în continuare interfaţa de dezvoltare a produsului:

143
 Fereastra de dezvoltare grafică (din partea de jos) şi fereastra de cod (din partea
de sus) funcţionează sincron. Orice modificare făcută într-una dintre aceste ferestre se
reflectă instantaneu în cealaltă. Iată în continuare un exemplu elocvent care prezintă felul
în care se reflectă reciproc cele două ferestre:

În interfaţa de dezvoltare Dreamweaver sunt de remarcat secţiunile din bara

Insert care disponibilizează bare de instrumente ce conţin obiectele specifice care pot fi

144
inserate în pagină (Common, Layout, Text, Tables, Frames, Forms, Media etc). Oricare
dintre aceste obiecte generează atunci când este plasat în fereastra grafică un cod HTML
corespunzător cu atributele corespondente din secţiunea Properties (aflată în mod normal
sub fereastra grafică). Atributele din secţiunea Properties pot fi modificate interactiv.
Codul integral generat (în fereastra de cod) corespunzător ferestrei grafice de mai
sus este:

<html>
<head>
<title>Exemplu de pagina HTML realizata in Dreamweaver</title>
<meta http-equiv="Content-Type" content="text/html; charset=iso-8859-2">
</head>
<body>
Aceasta este <font size="4"><b><i>o pagină Web</i></b></font> realizată în
<b>Dreamweaver</b>.<br><hr>
<table width="40%" border="1" bgcolor="#FFFFCC">
<tr>
<td><div align="center"><b>Coloana 1</b></div></td>
<td><div align="center"><b>Coloana 2</b></div></td>
</tr>
<tr>
<td><div align="center">11</div></td>
<td><div align="center">12</div></td>
</tr>
</table>
<br>
</body>
</html>

Este de remarcat felul în care codul este redactat automat într-o formă identată, foarte
lizibilă şi faptul că acesta poate fi evidenţiat în culori diferite în funcţie de conţinut.
Dreamweaver oferă suport pentru testarea sub mai multe browser-e a funcţionării
paginii pe care a generat-o:

Deoarece unele produse cum este Word-ul oferă în urma „exportului” un cod
HTML redundant, Dreamweaver, asigură prin intermediul meniului Commands un suport
software pentru „curăţare”:

145
 Suportul de autoinstruire pentru utilizarea produsului este interactiv şi foarte bine
realizat:

146
10. Simulări practice – Informaţie şi Comunicare
-I-

1. Deschideţi un document Word nou. Introduceţi datele dvs. de identificare pe primul rând
al documentului şi salvaţi fişierul sub numele examen.doc în folder-ul Modul 7.
2. Descrieţi în câteva cuvinte facilităţile serviciului www şi salvaţi răspunsul în fişier.
3. Deschideţi o aplicaţie de navigare pe Internet.
4. Schimbaţi pagina de start în http://www.comunicare.ro; accesaţi pagina de start a
aplicaţiei.
5. Deschideţi o nouă fereastră în aplicaţie şi accesaţi URL-ul http://www.snspa.ro.
6. Reveniţi la prima fereastră şi accesaţi link-ul Cine suntem noi? existent în această pagină.
7. Salvaţi pagina Web în format html.
8. Copiaţi primele trei rânduri din această pagină în fişierul examen.doc.
9. Reveniţi la pagina iniţială şi tipăriţi-o (pe imprimanta disponibilă sau în fişier în folder-ul
Modul 7) în format tip vedere.
10. Salvaţi fişierul examen.doc şi închideţi toate aplicaţiile existente.

1. Deschideţi o aplicaţie electronică de e-mail.

2. Introduceţi adresa e-mail a facultăţii în Address Book.
3. Folosind lista de adrese (Address Book) veţi trimite un mesaj nou către această adresă.
4. Introduceţi Rezultate modul 7 în câmpul Subject şi ataşaţi fişierul examen.doc.
5. Trimiteţi mesajul şi sortaţi mesajele din Sent Items după Subject în ordine
descrescătoare.
6. Deschideţi primul mesaj din folder-ul Sent Items.
7. Selectaţi primul paragraf şi tipăriţi selecţia (pe imprimanta disponibilă sau în fişier în
folder-ul Modul 7).
8. Veţi retransmite mesajul (Forward) către adresa stanp@yahoo.com.
9. Introduceţi adresa bdacnciu@hotmail.com în câmpul To şi trimiteţi mesajul.
10. Închideţi aplicaţia.

- II -

1. Deschideţi un document Word nou. Introduceţi datele dvs. de identificare pe primul rând
al documentului şi salvaţi fişierul sub numele de informatii.doc.
2. Deschideţi o aplicaţie de navigare pe Internet.
3. Accesaţi URL-ul http://www.comunicare.ro .
4. Adăugaţi adresa paginii în Bookmarks (Favorites).
5. Introduceţi în fişier adresa paginii de start a aplicaţiei şi salvaţi.
6. Accesaţi pagina de noutăţi (News ) folosind hyperlink-ul existent.
7. Copiaţi sigla facultăţii (sau adresa locaţiei imaginii) în fişier şi salvaţi.
8. Setaţi aplicaţia astfel încât să încarce doar textul, nu şi imaginile şi reîncărcaţi pagina
folosind butonul potrivit.
9. Schimbaţi orientarea paginii în tip vedere şi salvaţi pagina în format html.
10. Salvaţi fişierul şi închideţi toate aplicaţiile existente.

1. Deschideţi o aplicaţie electronică de e-mail.

2. Sortaţi mesajele din Inbox după subiect în ordine crescătoare.
3. Deschideţi primul mesaj care are fişiere ataşate.
4. Deschideţi un nou mesaj de e-mail şi copiaţi textul din mesajul anterior în mesajul nou.
5. Introduceţi adresa e-mail a facultăţii în câmpul To şi stanp@yahoo.com în câmpul Cc.
6. Introduceţi Test Informatie si Comunicare în câmpul Subject şi trimiteţi mesajul.
7. Reveniţi la primul mesaj şi marcaţi-l (cu un steguleţ).
8. Salvaţi unul din fişierele ataşate mesajului în folder-ul Modul 7.
9. Tipăriţi primul mesaj în 2 copii (pe imprimanta disponibilă sau în fişier în folder-ul Modul
7).
10. Închideţi aplicaţia.

147
- III -

1. Deschideţi un document Word nou. Introduceţi datele dvs. de identificare pe primul rând
al documentului şi salvaţi fişierul sub numele test1.doc.
2. Descrieţi pe scurt termenul de HTTP, introduceţi răspunsul în fişier şi salvaţi.
3. Deschideţi o aplicaţie de navigare pe Internet şi accesaţi URL-ul:
http://www.ecdl.org.ro .
4. Copiaţi sigla ECDL în fişier şi salvaţi.
5. Accesaţi pagina fundaţiei ECDL folosind image link-ul cu sigla ECDL existentă.
6. Copiaţi data din colţul din dreapta sus al paginii de Web în fişier şi salvaţi.
7. Reveniţi la pagina anterioară şi salvaţi-o în format txt.
8. Accesaţi pagina de start a aplicaţiei şi copiaţi URL-ul acesteia în fişier.
9. Schimbaţi orientarea paginii în tip portret şi tipăriţi.
10. Salvaţi fişierul şi închideţi toate aplicaţiile.

1. Deschideţi o aplicaţie electronică de e-mail.

2. Creaţi un nou sub-folder în folder-ul Sent Items.
3. Numiţi acest folder Folder Test.
4. Sortaţi mesajele din folder-ul Sent Items în ordine crescătoare după subiect.
5. Mutaţi câteva mesaje care au fişiere ataşate în Folder Test.
6. Marcaţi toate mesajele din Folder Test.
7. Deschideţi un nou mesaj şi introduceţi adresa stanp@yahoo.com în câmpul To.
8. Introduceţi Rezultate modul 7 în câmpul Subject şi ataşaţi fişierul test1.doc.
9. Trimiteţi mesajul şi la adresa bdacnciu@hotmail.com folosind funcţia Carbon copy (Cc) .
10. Închideţi aplicaţia.

Îndrumar metodologic privind realizarea proiectului

1. Obiectivul:
• Crearea unui site pentru o organizaţie publică sau privată (de preferat reală şi nu
ipotetică).
2. Alegerea organizaţiei:
Studenţii se vor orienta către acele firme sau organizaţii care vor accepta colaborarea
cu ei pe perioada realizării proiectului. Pot fi firme sau organizaţii:
• la care studentul este angajat sau lucrează în colaborare;
• pe care studentul le cunoaşte foarte bine;
• care acceptă realizarea unui site de către student pe o perioadă determinată.
3. Documentarea în vederea realizării proiectului presupune:
• interviuri cu managerii organizaţiei, cu angajaţii, clienţii, partenerii sau cu
publicul larg despre scopul şi activităţile organizaţiei;
• strângerea informaţiilor sub formă de text, imagini, sunete, videoclipuri etc. legate
de organizaţie;
• strângerea de sigle, logo-uri, adrese, liste de parteneri, oferte de produse etc.;
• fonturi şi culori favorite.
4. Proiectarea presupune:
• stabilirea conţinutul fiecărei pagini web, a imaginilor şi a legăturilor dintre ele;
• stabilirea elementelor constituente ale paginii principale (Home page);
• stabilirea unei hărţi a site-ului;
• stabilirea aplicaţiilor care vor fi utilizate pentru realizarea paginilor web (editoare
HTML, editoare grafice);
• proiectul va avea minim 5 pagini în format HTML şi minim 5 imagini;

148
• toate link-urile vor fi funcţionale şi vor trebui să existe link-uri sau butoane pentru
navigarea în site (înainte, înapoi, către pagina principală ş.a.).
5. Implementarea proiectului presupune:
• optimizarea imaginilor pentru web (orice imagine va fi sub 100KB);
• crearea paginilor web, inserarea imaginilor şi a legăturilor;
• introducerea de diacritice româneşti dacă site-ul va fi în limba română;
• introducerea datelor legate de autorul proiectului.
6. Testarea proiectului presupune
• corectarea textului, a legăturilor;
• verificarea funcţionării corecte pe mai multe computere, având monitoare de
rezoluţii diferite (800 X 600 pixeli, 1024 X 768 pixeli etc), utilizând mai multe
browsere (Internet Explorer, Netscape Navigator, Opera etc.).
7. Predarea proiectului presupune
• alegerea suportului (dischete sau CD);
• alegerea datei de predare (ziua programată pentru examen).

Teme de reflecţie şi aplicaţii

- Documentaţi-vă suplimentar asupra subiectului „Elemente de design ale paginilor
ale paginilor Web”. Utilizaţi şi informaţia furnizată de către motoarele de căutare.
- Analizaţi o organizaţie publică sau privată a cărei imagine pe Internet va fi
prezentată prin intermediul unui website care va face obiectul proiectului.
- Documentaţi-vă şi adunaţi resursele necesare (imagini, informaţii despre produse
posibilităţi de contact etc).
- Realizaţi harta website-ului.
- Experimentaţi lucrul cu programul Dreamweaver pentru generarea paginilor Web
ale proiectului.
- Testaţi funcţionarea website-ului.

149
11. Teste de autoevaluare
1. Proiectul ARPA şi-a propus:
a) realizarea primei reţele locale de calculatoare
b) realizarea unei reţea de reţele de calculatoare
c) realizarea unei reţele publice de calculatoare

2. I.P. reprezintă:
a) un proiect Internet
b) un serviciu Internet
c) un protocol Internet

3. WWW este un ………….. Internet care permite transferul informaţiei

în format …… ………

4. Serviciul FTP este destinat pentru:

a) transferul de informaţie multimedia
b) transferul de fişiere
c) transferul de protocoale
d) transferul mesajelor e-mail
e) transferul către alte locaţii Internet

5. Serviciul WWW lucrează prin intermediul protocolului:

a) FTP
b) TELNET
c) NEWS
d) HTTP
e) SMTP

6. Serviciul e-mail este un serviciu de poştă electronică care poate lucra pe baza
protocolului …………… şi care pe lângă transferul de …………… electronice permite şi
transferul de …………… ataşate.

7. Serviciul NEWS
a) este un serviciu de “CHAT”
b) permite accesul activ la grupurile de discuţii pe domenii de interes
c) este un serviciu de informare pentru ştirile de presă
d) este un serviciu de securitate al ştirilor
e) permite informarea în Internet pe baza serviciilor WWW şi FTP.

8. Protocolul HTTP asigură metoda de acces la resursele din Internet în format

…… ……… prin intermediul serviciului …… ……

9. Sintaxa URL este:

…………… :// …………… / …………… / …………… # ……………

150
10. Adresa IP este un număr binar pe ……..… de biţi care se exprimă prin …….……
grupe de numere zecimale cuprinse între 0 şi …...…

11. Specificaţi care din următoarele adrese IP sunt corecte:

a) 193.100.256.1
b) 194.128.129.199
c) 251.100.100.1
d) 0.0.0.0
e) 127.0.0.1

12. Adresele IP se grupează în clase de adrese. Există …………… tipuri de clase.

13. Găsiţi corespondenţa corectă între clasele de adrese şi forma lor de exprimare
(r = reţea, c = calculator)
clasa C
clasa B
clasa A

14. O clasă de tip C poate avea cel mult

a) 512 adrese
b) 256 adrese
c) 255 adrese
d) 128 adrese
e) 64 adrese

15. În cazul în care se schimbă adresele IP corespondente unui domeniu, este obligatorie
şi schimbarea numelui de domeniu ?
a) da
b) nu

16. Nivelul reţea este nivelul fizic reprezentat de mediul prin care circulă pachetele de
date. La acest nivel există mai multe protocoale în funcţie de tipul reţelei de computere.
Acestea pot fi:
a) …… ………
b) …… ………
c) …… ………

17. Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte ?

a) Plăcile de reţea au o adresă hardware unică înscrisă în momentul fabricării.
b) Plăcile de reţea nu au o adresă hardware unică. Adresele lor pot fi modificate.
c) Adresa hardware a plăcilor de reţea este un număr pe 48 de biţi format din 6 grupe
de câte 2 cifre hexagesimale.

18. Trecerea de la numele de domeniu la adresa IP este realizată de către serviciul ……

19. Browser-ul Internet este o aplicaţie de tip ……………

151
20. Tehnologia client-server presupune
a) existenţa unui browser instalat pe calculatorul client
b) existenţa unei aplicaţii de tip server
c) existenţa unei aplicaţii de tip client
d) existenţa unui server Web instalat pe calculatorul server
e) existenţa serviciului www şi a protocolului http.

21. Este posibilă funcţionarea unei aplicaţii de tip server şi a unei aplicaţii de tip client pe
acelaşi calculator ?
a) da
b) nu

22. Comanda ping

a) listează numele gazdă al computerului
b) verifică conexiunea cu un computer prin trimiterea şi recepţionarea unui pachet de
date de dimensiuni reduse
c) listează adresa hardware a plăcii de reţea şi tabela de rutare
d) listează server-ele intermediare între un computer sursă şi un computer destinaţie

23. Comanda hostname

a) listează numele gazdă al computerului
b) verifică conexiunea cu un computer prin trimiterea şi recepţionarea unui pachet de
date de dimensiuni reduse
c) listează adresa hardware a plăcii de reţea şi tabela de rutare
d) listează server-ele intermediare între un computer sursă şi un computer destinaţie

24. Comanda route print

a) listează numele gazdă al computerului
b) verifică conexiunea cu un computer prin trimiterea şi recepţionarea unui pachet de
date de dimensiuni reduse
c) listează adresa hardware a plăcii de reţea şi tabela de rutare
d) listează server-ele intermediare între un computer sursă şi un computer destinaţie
e) listează adresa IP a computerului, masca de reţea şi poarta implicită

25. Comanda ipconfig

a) listează numele gazdă al computerului
b) verifică conexiunea cu un computer prin trimiterea şi recepţionarea unui pachet de
date de dimensiuni reduse
c) listează adresa hardware a plăcii de reţea şi tabela de rutare
d) listează server-ele intermediare între un computer sursă şi un computer destinaţie
e) listează adresa IP a computerului, masca de reţea şi poarta implicită

26. Comanda tracert

a) listează numele gazdă al computerului

152
 b) verifică conexiunea cu un computer prin trimiterea şi recepţionarea unui pachet de
date de dimensiuni reduse
c) listează adresa hardware a plăcii de reţea şi tabela de rutare
d) listează server-ele intermediare între un computer sursă şi un computer destinaţie

27. Stuctura standard a unui fişier HTML este:

<html>
<……. ……..>
<title>…<…… ……>
…
</head>
<body>
…
</body>
<…… ………>

28. Într-un document HTML culoarea poate fi specificată conform modelului de culoare
RGB (Red, Green, Blue). Construcţia rrggbb specifică culoarea prin intermediul a trei
grupe de numere …… ……….

29. Găsiţi corespondenţa corectă între codurile de culoare şi culorile rezultate

FFFFFF
000000
FF0000
00FF00

30. Într-un document HTML setarea fontului de bază al paginii se realizează prin
intermediul tag-ului <……. ……..> (font, basefont, head, style). Un parametru al acestui
tag prin intermediul căruia poate fi setată dimensiunea fontului este SIZE. Dimensiunea
maximă este ……..…….. (6,7,8,12).

31. Culoarea codificată 0000FF este …….……..

32 Setarea marginilor unei pagini Web se face prin intermediul atributelor leftmargin şi
topmargin care pot apărea în tag-ul …….…….

33. Scrierea cu caractere îngroşate (bold) se realizează cu ajutorul tag-urilor

a) <b>…</b>
b) <u>…</u>
c) <big>…</big>
d) <bold>…</bold>
e) <basefont>…</basefont>

34. Scrierea cu caractere înclinate se realizează cu ajutorul tag-urilor

a) <b>…</b>
b) <u>…</u>

153
 c) <i>…</i>
d) <bi>…</bi>
e) <italic>…</italic>

35. Sub Internet Explorer scrierea cu caractere clipitoare se poate realiza

a) prin intermediul tag-urilor <blink>…</blink>
b) prin gif-uri animate
c) prin intermediul obiectelor ActiveX

36. Care exprimări sunt corecte

a) <font size=”5”> … text … </font>
b) <font size=”-3”> … text … </font>
c) <font size=”+2”> … text … </font>
d) <font size=”8”> … text … </font>
e) <font size=”10%”> … text … </font>

37. Blockquote realizează:

a) marcarea unui bloc de text
b) identarea unui bloc de text
c) mărirea unui bloc de text
d) spaţierea unui bloc de text

38. Într-un document HTML pot fi introduse mai multe spaţii “blanc” succesive
utilizând:
a) mai multe caractere “blanc”
b) şirul de caractere “&nbsp”
c) şirul de caractere “&blanc”
d) şirul de caractere “&space”

39. Specificaţi variantele corecte în care un paragraf poate fi aliniat prin atributul align
introdus prin intermediul tag-urilor <p> … </p:
a) <p align=”left”> … text … </p>
b) <p align=”right” > … text … </p>
c) <p align=”top”> … text … </p>
d) <p align=”bottom”> … text … </p>
e) <p align=”center”> … text … </p>

40. Tag-ul pentru trasarea liniilor orizontale este …….…….. . Parametrii acestui tag pot
fi: width, align, color, noshade şi …….……. Ultimul parametru este utilizat pentru
specificarea grosimii în pixeli a liniei.

41. Documentele HTML pot conţine

liste ordonate specificate prin …….…. şi
liste neordonate specificate prin …….…..

42. Pentru listele de definiţii se utilizează tag-urile:

154
 a) <li>, </li>, <dl>, </dl>, <dt>, <dd>
b) <dl>, </dl>, <dt>, <dd>
c) <list>, </list>, <dl>, </dl>, <dt>, <dd>

43. Pentru a insera un tabel într-o pagină Web utilizăm <table> şi </table>.
În cadrul acestor tag-uri:
- fiecare rând al unui tabel (table row) se specifică prin tag-ul …….……..
- fiecare celulă de date (table data) dintr-un rând se specifică cu tag-ul …….…….
Grosimea în pixeli a chenarului tabelului se stabileşte prin atributul …….……..
Culoarea de fond a unui tabel se stabileşte prin atributul …….…….

44. Distanţa dintre două celule vecine ale unui tabel poate fi setată cu parametrul ……..
Distanţa dintre marginea unei celule şi conţinutul ei poate fi setată cu parametrul ……..

45. Dimensiunile unui tabel pot fi setate în tag-ul <table …> prin intermediul
parametrilor width şi height. Aceşti parametrii pot avea valori specificate:
a) în cifre absolute
b) procentual
c) mixt (în cifre absolute şi/sau în procente)

46. Prin intermediul atributului valign conţinutul unei celule dintr-un tabel poate fi
aliniat:
a) …….……..
b) …….……..
c) …….……..
d) …….……..

47. Într-un tabel extinderea unei celule peste celulele din dreapta ei se face cu ajutorul
atributului …….……. iar extinderea unei celule peste celulele de sub ea se face cu
atributul …….…….

48. Specificaţi atributele care pot fi utilizate sub Internet Explorer pentru setarea imaginii
din fundal şi a felului în care apare chenarul unui tabel.
a) background
b) bordercolor
c) bordercolorlight
d) bordercolordark

49. Unele dintre cele mai cunoscute extensii ale fişierelor care conţin imagini grafice
sunt:
……..…….. ………………. ………..…….. ……………. …..….. ……..

50. Care dintre următoarele formulări sunt corecte:

a) <img src=”a1.gif”>
b) <img src=a1.gif width=200 height=20%>
c) <img src=”a1.gif” align=”right” lowsrc=”a2.gif” alt=”Explicaţie”>

155
 d) <img lowsrc=”a2.gif”>

51. Prin intermediul tag-ului <body> poate fi setat fondul unei pagini Web.
Culoarea de fond a paginii se stabileşte prin atributul …….…….
Imaginea de fond pentru pagină se stabileşte prin atributul ……..……..

52. Pot fi inserate imagini în celulele unui tabel ?

a) da
b) nu

53. Pot fi inserate împreună şi imagini şi text în celulele unui tabel ?

a) da
b) nu
c) numai utilizând anumite setări speciale

54. Următoare secvenţă de cod html

<a href=”a1.gif”><img src=”a2.gif”>TEXT</a>
realizează:
a) un link pe imaginea a1.gif care la accesare va face posibilă afişarea imaginii
a2.gif
b) un link pe imaginea a2.gif care la accesare va face posibilă afişarea imaginii
a1.gif
c) un link pe imaginea a2.gif şi cuvântul TEXT care la accesare va face posibilă
afişarea imaginii a1.gif
d) un link pe imaginea a1.gif care la accesare va face posibilă afişarea cuvântului
TEXT
e) un link pe imaginea a2.gif care la accesare va face posibilă afişarea cuvântului
TEXT

55. Următoarea secvenţă de cod html

<a href=”p1.html”><img src=”a.gif”>TEXT</a>
realizează:
a) un link pe imaginea a.gif care la accesare va face posibil saltul la pagina p1.html
b) un link pe imaginea a.gif şi cuvântul TEXT care la accesare va face posibil saltul
către pagina p1.html
c) un link pe imaginea a.gif care la accesare va face posibilă afişarea cuvântului
TEXT

56. Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte:

a) sunt posibile link-uri către imagini şi către adrese din cadrul paginii curente
b) sunt posibile link-uri către fişiere locale şi externe de tip documente Word
c) sunt posibile link-uri către alte pagini Web locale sau către alte adrese IP
d) sunt posibile link-uri către anumite adrese din interiorul unor documente Word
e) sunt posibile link-uri doar în condiţiile în care există lansate o aplicaţie de tip
server şi una de tip client

156
57. Pentru a lansa o pagină nouă în aceeaşi fereastră, într-o fereastră nouă sau într-un alt
frame, tag-ul <a> poate utiliza atributul target care acceptă valorile _blank, _parent, _self,
_top. Exemplu: <a href=”pag3.html” target=”_blank”>Lansare pagina 3</a>.
Semnificaţiile valorilor target sunt:
….….…….. – încărcarea are loc într-o fereastră nouă anonimă
……..……. – încărcarea are loc în fereastra părinte
……..…… – încărcarea are loc în aceeaşi fereastră
……..…… – încărcarea are loc în fereastra “top” a frame-urilor curente

58. Stabilirea culorilor pentru link-uri se poate face în cadrul tag-ului <body> prin
intermediul atributelor link, vlink, alink.
Exemplu: <body link=”red” vlink=”yellow” alink=”blue”>
Semnificaţia pentru fiecare atribut este:
a) ……. …….. – controlează culoarea pentru link-urile nevizitate
b) ……. …….- controlează culoarea pentru link-urile vizitate
c) ……. ……..- controlează culoarea pentru link-urile active

59. Sunt posibile link-uri către:

a) adrese ftp
b) adrese e-mail
c) adrese news

60. Aplicaţia Outlook Express este o aplicaţie Internet de tip client pentru servicii:
a) e-mail
b) ftp
c) news
d) www

61. Dacă pagina curentă este pag1.html atunci următoarea secvenţă de cod html
<meta http-equiv=”refresh” content=”5”; url=’pag2.html’”>
va declanşa:
a) reafişarea paginii curente după 5 secunde şi închiderea paginii pag2.html
b) reîncărcarea paginii curente după 5 secunde şi actualizarea conţinutului pag2.html
c) încărcarea după 5 secunde a paginii pag2.html
d) reactualizarea după 5 secunde a conţinutului paginii pag2.html

62. Pentru a introduce comentarii sau secvenţe de cod (script-uri) din alte limbaje (Java,
Script, VB Script, PHP, PERL) într-o pagină html se utilizează tag-urile:
a) <comment> </comment>
b) <!-- şi -->

63. În cadrul paginilor Web pot fi inserate şi link-uri către fişiere de sunet sau de tip
videoclip. Specificaţi câteva dintre cele mai cunoscute extensii ale unor astfel de fişiere.
…….…….. …….…….. …….…… …………..
…….…….. …….…….. …….…… …….…….

157
64. Dacă lansarea în execuţie într-o pagină Web a unui fişier de sunet se face prin
intermediul unui link atunci tag-urile folosite vor fi:
a) <a …>… </a>
b) <play …> … </play>
c) <sound …> … </sound>

65. Sub browser-ul Internet Explorer sunetul de fond într-o pagină Web se setează prin
intermediul tag-ului …….……..

66. Într-o hartă de imagini atributul usemap este un parametru care aparţine tag-ului:
a) <imagemap … >
b) <map … >
c) <img … >

67. Prin intermediul tag-ului area într-o hartă de imagini pot fi controlaţi următorii
parametrii:
……..…….. …….…….. …….…….. …….……. ...………..

68. Într-un formular definit între tag-urile <form> şi </form> parametrul action:
a) precizează numele unui script, al unui program aflat pe server care vor prelua şi
prelucra datele formularului sau o adresă e-mail
b) precizează metoda utilizată de browser pentru expedierea datelor formularului

69. Parametrul action al tag-ului <form> poate specifica şi trimiterea datelor din formular
la o adresă e-mail. Ex.: <form action=”mailto: aionescu@hotmail.com”>
a) da
b) nu

70. Parametrul method al tag-ului <form> precizează metoda utilizată de browser pentru
expedierea datelor. Găsiţi variantele corecte valorile pe care (method) le poate avea.
a) get
b) input
c) post

71. Este obligatoriu ca un formular să conţină un buton destinat pentru expedierea datelor
conţinute ?
a) da
b) nu

72. Un formular poate conţine următoarele obiecte specificate de parametrul type al

tag-ului input:
…….……… ……..…….. ……..…….. ……..……..
…….…… ……..……… …….…… ……..…….

73. Un formular poate conţine:

a) liste de selecţie cu selecţie simplă şi cu selecţii multiple

158
 b) câmpuri de editare multilinie
c) blocuri button
d) frame-uri

74. Frame-urile sunt definite într-un fişier .html special în care blocul ..………..… este
înlocuit cu blocul <frameset>…</frameset>

75. Câte frame-uri vor apărea ca rezultat al execuţiei următorului tag

<frameset rows “*.*”, cols=”*.*”>
a) 2 frame-uri
b) 3 frame-uri
c) 4 frame-uri
d) nici un frame deoarece tag-ul este scris incorect

76. Execuţia tag-ului <frameset rows=”100, *, 10%>

va determina
a) împărţirea ferestrei browser-ului în trei frame-uri orizontale
b) împărţirea ferestrei browser-ului în trei frame-uri verticale
c) împărţirea ferestrei browser-ului în două frame-uri orizontale
d) împărţirea ferestrei browser-ului în două frame-uri verticale

77. Enumeraţi minim trei instrumente moderne de comunicare apărute în ultimii ani:
................... ................... ...................

78. Mesageria instantă utilizează ca principal instrument de comunicare programul client

numit .....................

79. Un fişier RSS include:

a) un logo
b) linkul la site
c) un câmp de citire
d) itemii de noutate

80. Fişierele RSS sunt fişiere de tip:

a) RTF (Rich Text Format)
b) Text simplu
c) Imagine grafică
d) Audio-video format

81. Spre deosebire de NEWS (care utilizează serviciul NEWS), grupurile de discuţii Web
funcţionează on line sub interfaţa browser-ului pe baza serviciului
a) FTP
b) RSS
c) WWW

82. Enumeraţi numele a minim cinci motoare de căutare dintre cele mai cunoscute:

159
......................... ......................... ......................... ......................... .........................

83. Operatorul AND poate fi utilizat într-o interogare a unui motor de căutare?
a) Da
b) Nu

84. Motoarele de căutare pot fi apelate prin protocolul HTTP?

a) Da
b) Nu

85. Certificatele digitale se utilizează pentru:

a) autentificare
b) confidenţialitate
c) criptare
d) semnături digitale

86. Web-Bug reprezintă

a) un fisier HTML
b) un fişier text
c) un cookie
d) imagine grafică sub forma unui fişier GIF „invizibil”

87. Web-Bug poate acţiona asupra fişierelor Word dacă acestea conţin imagini salvate din
Internet?
a) Da
b) Nu

88. Selectaţi recomandările făcute de netetichetă pentru mesajele e-mail::

a) să nu se redacteze mesajul unui e-mail numai cu majuscule;
b) în cazul în care se răspunde la un mesaj, să nu se returneze întregul mesaj original
ci să folosească quot-area dublă (plasarea semnelor >>) numai înaintea rândurilor
la care se răspunde;
c) să se folosească o semnătură electronică automată;
d) să se utilizeze linia Subject în care să se facă o descriere succintă a conţinutului
mesajului;
e) dacă un mesaj este trimis la mai multe adrese e-mail odată, pe cât posibil să se
utilizeze Bcc şi nu Cc;

160
Răspunsuri:
1.b; 2.c; 3. serviciu, hipertext; 4.b; 5.d; 6. SMTP, POP3, IMAP, mesaje, fişiere; 7.b;
8. hipertext, WWW; 9.protocol, nume.domeniu, cale, fisier.extensie, ancora;
10. 32, 4, 255; 11.b,c,d,e; 12. 3; 13. clasa C r.r.r.c, clasa B r.r.c.c, clasa A
r.c.c.c; 14.b; 15. b; 16. Ethernet, Token Ring, FDDI; 17. a,c; 18. DNS; 19. client;
20. b,c; 21.a; 22.b; 23.a; 24.c; 25.e; 26.d; 27. head, /title, /html; 28. hexagesimale;
29. FFFFFF alb, 000000 negru, FF0000 roşu, 00FF00 verde;
30. basefont, 7; 31. albastru; 32. body; 33. a; 34. c; 35. b,c; 36. a,b,c; 37. b; 38. b;
39. a,b,e; 40. <hr>, <size>; 41. <ol>…</ol>, <ul>…</ul>; 42. b;
43. tr, td, border, bgcolor; 44. cellspacing, cellpadding; 45. a,b,c;
46. top, baseline, bottom, middle; 47. colspan, rowspan; 48. a,b,c,d;
49. bmp, gif, jpg, pcx, tif, png; 50. a,c; 51. bgcolor, background; 52. a; 53. a;
54. c; 55. b; 56. a,b,c; 57. _blank, _parent, _self, _top; 58. link, vlink, alink;
59. a,b,c; 60. a,c; 61. c; 62. b; 63. wav, mid, au, aif, mpg, mov, mp3, avi;
64. a; 65. <bgsound>; 66. c; 67. shape, coords, href, alt, title; 68. a, b; 69. a; 70. a,c;
71. b; 72. submit, reset, text, radio, checkbox, file, image, password; 73. a,b,c;
74. <body>..</body>; 75. c; 76. a,b; 77. mesageria instantă, weblog-ul, RSS, grupurile de
discuţii Web; 78. messenger; 79, a,b,c,d; 80. b; 81. c; 82. Google, Yahoo, Excite,
Altavista, Dogpile; 83. a; 84. a; 85. a,b,c,d; 86. d; 87. a; 88. a,b,c,d,e.

161
12. Câteva argumente finale
În timp, descoperirile ştiinţifice au schimbat fundamental modul de comunicare şi
relaţionare al oamenilor. Noile forme de comunicare au influenţat, fiecare în felul ei
societatea.
Tiparul, a făcut posibilă în secolul XV multiplicarea textului şi a determinat o
creştere a circulaţiei informaţiei, care în cele din urmă, a reprezentat baza pe care s-au
clădit multe schimbări radicale ale acelor vremuri.
În secolul XX radioul şi televiziunea au adus sunetul şi imaginea. Prima generaţie
mass-media electronică a extins accesul individului la informaţie, exercitând asupra unei
largi părţi a populaţiei o influenţă de omogenizare. Această dezvoltare a avut un rol
important în formarea societăţii informaţionale, o realitate fundamentală a epocii
prezente.
În ultimii ani o nouă tehnologie comunicaţională începe să se impună: reţelele
interactive de calculatoare ce fac posibilă stocarea şi livrarea unei mari cantităţi de
informaţie către unul sau mai mulţi receptori.
Informaţia procesată digital în aceste reţele poate fi multiplicată, manipulată şi
distribuită cu mare uşurinţă. Mai mult, spre deosebire de comunicarea unidirecţională
specifică mass-mediei tradiţionale, reţelele interactive se bazează pe un flux
comunicaţional omnidirecţional care permite utilizatorului asumarea unui rol activ. Mulţi
cercetători susţin că reţelele interactive deţin potenţialul de revoluţionare a modului
nostru de a comunica, a munci, a cumpăra şi a ne distra. Revoluţie sau nu, un lucru este
însă cert: ele au şi vor avea un impact semnificativ asupra vieţii noastre.
În prezent cea mai accesibilă şi întinsă reţea interactivă este Internetul, „reţeaua
reţelelor”. Un sinonim tot mai mult utilizat pentru Internet este „autostrada
informaţională”. Până acum 10-15 ani, utilizarea Internetului era limitată doar la câteva
medii universitare, ea exista doar în lumea oamenilor de ştiinţă, a cercetătorilor şi a
studenţilor. În prezent, Internetul are sute de milioane de utilizatori, rata de creştere
exponenţială nefiind egalată de nici un alt mediu tradiţional.
Creşterea utilizării Internetului a fost şi este determinată de îmbunătăţirea
interfeţelor de acces reprezentate în principal de browser-ele de navigare, care au devenit
din ce în ce mai prietenoase, de scăderea costurilor serviciilor de telecomunicaţii, a
calculatoarelor şi aparatelor adiţionale (modem etc) şi, poate cel mai important, de
posibilitatea de a uşura comunicarea dintre oameni şi de a prezenta informaţie ştiinţifică,
comercială, publicitate şi divertisment.
Presiunea creată de creşterea explozivă a Internetului din ultimii zece ani a
determinat marile firme de software să-şi regândească politicile de dezvoltare a
produselor informatice astfel încât acestea să respecte standardele de interfaţă Windows
în lucrul cu utilizatorul şi să ofere pe lângă facilităţile specifice programelor de aplicaţie
şi facilităţi de comunicare şi acces prin Internet. Astfel, firme cum sunt Microsoft,
Borland-Inprise, IBM, Macromedia au început să creeze medii vizuale de dezvoltare
rapidă a aplicaţiilor software în care clasele de obiecte Internet deţin o pondere din ce în
ce mai mare. Posibilităţile oferite de aceste produse au determinat dezvoltatorii de
aplicaţii software să utilizeze noile tehnologii şi să includă în aplicaţiile lor facilităţi de
comunicare cu utilizatorii, de accesare la distanţă a datelor şi informaţiilor de comerţ
electronic, de documentare, toate acestea prin intermediul serviciilor Internet.

162
 Autoritatea britanică Ofcom care controlează independenţa şi respectarea regulilor
de funcţionare a posturilor de televiziune, radio şi telecomunicaţii a realizat în anul 2006
un studiu statistic la nivel internaţional din care rezultă clar că mediile clasice de
comunicare se află în declin. Raportul de cercetare a arătat că generaţia tânără cu vârste
cuprinse între 16 şi 24 de ani petrece săptămânal cu 7 ore mai puţin timp în faţa
televizorului decât media naţională preferând seviciile de streaming audio-video on line
din Internet. În aceeaşi situaţie se află radioul clasic şi presa scrisă care prezintă din ce în
ce mai puţin interes pentru generaţia tânără. Această tendinţă va determina faptul ca în 5 -
6 ani când generaţia tânără va deveni publicul-ţintă al publicităţii care finanţează şi
susţine în prezent mediile clasice de comunicare situaţia să se schimbe radical.
Companiile de publicitate se vor orienta cu preponderenţă către Internet determinând
căderea mediilor clasice de comunicare (televiziune, radio, presa scrisă) care nu se vor
putea adapta noilor cerinţe din motive financiare sau de atitudine.
Noile sistemele de operare oferă deja funcţii şi programe performante care fac
posibilă informarea şi comunicarea în Internet. Este evident faptul că în actualul context
aceste funcţii şi programe trebuie cunoscute şi utilizate eficient de către cei care doresc să
profite de oportunităţile şi beneficiile oferite de Internet.

163
Glosar minimal de termeni

browser / aplicaţie software de tip client utilă pentru vizualizarea fişierelor

navigator conţinute de un server WWW
client o staţie de lucru, un terminal sau un PC, o componentă software,
solicitând o activitate de la un server
client e-mail un program specializat de primire şi transmitere de e-mail-uri.
Exemplu : Microsoft Outlook, Eudora, etc.
download copierea unui fişier de pe un calculator server pe calculatorul
client utilizat
e-mail poşta electronică; serviciu de reţea oferind facilităţi de schimb
electronic de mesaje şi fişiere ataşate între utilizatori

Flash tehnologie ce permite realizarea unor animaţii interactive. Pentru

rularea acestora sub browser este necesar să fie instalată o
componentă software corespunzătoare (plugin player Flash)
FTP File Transfer Protocol; protocol Internet pentru transferul de
fişiere
GIF Graphic Interchange Format – format grafic elaborat de firma
Compuserve. O imagine GIF poate conţine până la 256 de culori,
permiţând realizarea animaţiilor şi stabilirea transparenţei pentru
anumite culori din imagine.
hiperdocument colecţie de noduri înrudite, legate prin hiperlegături. Un
hiperdocument poate conţine hiperlegături către date care există
intern în acelaşi document.
hiperlegătură un set ce poate conţine una sau mai multe ancore; uzual se
foloseşte termenul „legatură”.
hipertext format al informaţiei în care documentele sunt legate unul cu
celălalt printr-un set de cuvinte selectate (marcate în text); pentru
fiecare cuvânt marcat în document, hipertextul dă posibilitatea
creării unei legături logice cu alt document care explică
semnificaţia conceptului sau dă detalii suplimentare referitoare la
el.
HTML HyperText Markup Language; limbaj de marcare care defineşte
modul de structurare a unui document hipertext
HTTP HyperText Transfer Protocol; protocolul utilizat în comunicarea
dintre o aplicaţie client şi o aplicaţie server WWW.
Internet Explorer browser, aplicaţie software de navigare (de tip client WWW)
ISP companie furnizoare de servicii Internet („Internet Service
Provider”); în afara unei conexiuni la reţea (Internet), aceste
companii mai pot oferi şi alte servicii – găzduire de site-uri

164
 (hosting), e-mail etc.
Java limbaj de programare orientat pe obiecte dezvoltat de către Sun
Micro Systems. Aplicaţiile realizate în acest limbaj pot fi rulate
pe orice platformă.
Java applet miniaplicaţie scrisă în Java capabilă să ruleze sub un browser.
JavaScript limbaj de scripting realizat de firma Netscape. Aplicaţiile scrise
în acest limbaj pot fi rulate sub browser. Acest limbaj este înrudit
cu Java dar fără a dispune de forţa acestuia este deosebit de util
în realizarea unor efecte interactive integrate în paginile Web.
JPEG Joint Photografic Experts Group – reprezintă un standard de
stocare a imaginilor într-o formă comprimată capabil să afişeze
16,7 milioane de culori.
link, hyperlink zonă de text sau imagine pe care se poate face click pentru a se
realiza transferul (saltul) la altă pagină sau site Web
meniu o listă afişată, cuprinzând opţiuni sau funcţii din care utilizatorii
pot alege una pentru a activa programele sau operaţiile dorite
Netscape browser, aplicaţie software de navigare (de tip client WWW)
Navigator
PNG Portable Network Graphics – format de fişiere pentru imagini,
conceput ca un urmaş al formatului GIF şi care elimină
restricţiile acestui format. Nu este compatibil cu browser-ele mai
vechi.
procesare distribuirea resurselor calculator într-o reţea, utilizând un client
client/server (o staţie de lucru sau un terminal), un server care asigură puterea
de calcul, o reţea care conectează împreuna clienţii cu server-ele
şi un software care rulează pe server şi pe client.
reţea o configuraţie de echipamente de procesare de informaţie
conectate prin linii de comunicaţie pentru a împărţi informaţia şi
resursele.
server un nod sau un proces care execută un serviciu sau un set de
servicii înrudite pentru clienţii săi. Vezi client.
TCP/IP nume generic folosit pentru un set de protocoale de reţea pe
diverse niveluri; unele dintre acestea, cum ar fi IP, TCP şi UDP
furnizează funcţiile de nivel inferior necesare celor mai multe
aplicaţii, altele sunt protocoale dedicate unor funcţii specifice.
Telnet protocol de tip terminal virtual care asigură posibilitatea de a
controla de la distanţă un calculator conectat la Internet.
tipul mediului un atribut al datelor care descrie natura prezentării. Valoarea
acestui atribut poate fi una din următoarele:
- text

165
 - sunet
- imagine (ex.: fotografie)
- grafică (ex.: desen)
- animaţie (grafică animată)

- film (imagine animată)

upload copierea unor fişiere de pe calculatorul client pe un calculator
server.
URL Universal/Uniform Resource Locator; defineşte modul de
localizare, numele a unui nod sau adresa unei resurse din
Internet.
VRML Virtual Reality Modeling Language – limbaj de descriere a
scenelor care permite crearea unor imagini grafice
tridimensionale şi interactive, similare cu cele din unele jocuri
video. Pentru vizualizarea acestora este necesar să fie instalat sub
browser o componentă software (plugin) corespunzătoare.
WEB Abreviere pentru WWW (World Wide Web); este constituit
dintr-o colecţie neorganizată de milioane de documente
răspândite pe servere în întreaga lume. Între aceste documente se
poate „naviga” cu ajutorul link-urilor sau folosind adresele URL
ale paginilor dorite.
WWW World Wide Web (numit şi W3); serviciu Internet şi sistem de
informare bazat pe hipertext, permiţând navigarea (deplasarea)
de la un document la altul în cadrul unei reţele de informare.

Teme de reflecţie şi aplicaţii

- Documentaţi-vă suplimentar utilizând serviciile furnizate de motoarele de căutare din
Internet şi îmbunătăţiţi glosarul de termeni.
- Evaluaţi manualul şi dacă veţi considera necesar trimiteţi autorului prin e-mail
(mihai.gavota@comunicare.ro), propunerile dumneavoastră de îmbunătăţire.

166
Bibliografie

Courtner, Gini Iniţiere în Microsoft Office 2000, Editura ALL,

Marquis Annette Bucureşti, 1999
Eddings, Joshua How the Internet Works, Ziff-Davis Press, Emeryvile,
California, 1994
Gavotă, Mihai Baze de date, Bucureşti, Editura SNSPA, 2001
Gavotă, Mihai Noi deschideri în învăţământul universitar. Premise şi
soluţii informatice, Bucureşti, Editura Licorna, 2004
Gugoiu, Teodoru HTML prin exemple, Editura TEORA 2000
Holotescu, Carmen Ghid eLearning, Editura Solness, Timişoara, 2004
Jamsa, K. Programarea Web, Editura ALL, Bucureşti, 1999
Jinga, Ioan Evaluarea performanţelor şcolare (Gavotă, Mihai – coautor
Gavotă, Mihai şi autor al secţiunii informatice), Bucureşti, Editura Afeliu
1996, 1999
Jinga, Ioan Manual de pedagogie (Gavotă, Mihai - coautor şi autor al
Gavotă, Mihai secţiunii e-learning), Bucureşti, Editura All, 2006
Joseph, R. Dominik The Dynamics of Mass Communication. Media in
the Digital Age, McGrow-Hill, New York, 2002
Kerman, Phillip Macromedia Flash 5, Editura Teora 2001
Lon, Coley Dreamweaver 4 şi Firewors 4 în imagini, Editura Kondyli,
Timişoara, 2001
Pătruţ, Bogdan Internet pentru începători, Editura Teora, 2003
Tyler, Denise Microsoft FrontPage 98, Editura TEORA 1999
Crystal D. Erickson
*** Informatică Internet, Note de Curs
*** Informatică Internet, Curs Multimedia
*** Dreamweaver, FrontPage, Netscape Composer,
Fireworks – Help şi Tutorial
*** Colecţia de reviste PC Magazin (1995-2006)
*** Colecţia de reviste PC Word (1992-2006)
*** Colecţia de reviste Chip (1995-2006)
*** Colecţia de reviste Xtreme PC (1999-2006)

Notă:
În realizarea cărţii s-au folosit şi foarte multe resurse din Internet, studii sau articole
scrise de diferiţi autori din lumea întreagă.

167