Malise Ruthven ISLAMUL- Foarte scurta introducere Traducere: Florin Sicoie IM eo B.C.U. IASI ~ EDITURABSRRALLFACartea de fafd raspunde unei nevol urgente de a ne introduce in problemele Isiamului... Ea ne propune o serie de réspunsuri clare $i directe, angajandu-se fara patima sd risipeascd stereotipuri $i polemici inutile si indrumandu-/ pe cititor prin hdfisul dezbaterilor privind fundamentalismul islamic. Michael Gilsenan, Universitatea din New-York 6 APR 2005 »EXCELENTA IDEEA PUBLICARM SERIE FOARTE SCURTA INTRODUCERE, UN NOU CONCEPT AL GRUPULUI OxForD Universiry Press”. Nichovas Lezarp, GuaRoiAnPrefata Sa scriio ,Foarte scurta introducere” in religia a aproximativ o cincime din specia umand a reprezentat si reprezintd o sarcind care intimideaza. Scurtimea depinde de selectie, iar selectia de excludere. Data fiind vasla paleta de societati omenesti cuprinse sub eticheta de ,islamice”, orice proces de selectie sau de excludere trebuie sa atraga dupa sine sideformarea. in concentrarea pe anumite subiecte in detrimentul attora, sunt constient c& mi-am urmat propriile instincte $i prejudecati. Din punct de vedere profesional, sunt un ziarist devenit universitar, sim-am folosit de ambele-domenii in aceasta carte. Constient de faptul cd »lslamul’ este considerat de mult lume drept o forta ostila, drept un posibil fniocuitor al comunismuluica principal amenintare ideologica pentru liberalismul post-iluminist, am acordat politiciiislamice mai mult Spatiu decat s-ar considera justificat pentru acest subiect. Acelasilucru S-ar putea afirma despre capitolul asupra femeilor sifamiliei, subject Controversat care apare pe larg in titlurile stirlor despre lumea islamica. Inacelasi timp, universitarul din mine a incercat s4 evite stereotipurile Sau generalizarile facile care insotesc, de obicei, tratarea acestor subiecte controversate in media. Unele bruicane de inceput ale textului sau parti din el au fost citite de catre colegul meu James Thrower si de catre referentii universitari consultati de Oxford University Press. Le multumesc pentru numeroase sugestii pe care am incercat sa le integrez in redactarea finala, Deniz Kandiyotia citit un prim bruion al Capitolutui5,Malise Ruthven 6 si am integrat cat se poate de multe din valoroasele ei puncte de vedere si sugestii. Multumirile mele pentru efortul facut de ea intr-o perioada aglomerata a anului. Din cauza constrangerilor legate de timp, nici unuia dintre acesti lector nui-a fost prezentata redactarea finald, astfel incat scuzele obignuite, conform carora nimeni nu este raspunzator pentru unele erori, omisiuni si simplificdri exagerate ramase, trebuie subliniate cu mai multa forté decat de obicei. Eu singur sunt raspunzator pentru continutul acestei carti. O parte din materialul din Capitolul 6 a aparut sub forme diferite in The Middle East and North Africa, publicat de Europa Publications, ‘in Muslim Almanac, editat de catre Azim Nanji (Gale Research Inc.), giin London Review of Books. Nota traducatorului Toate citatele din Coran sunt preluate din editia aparutd la Editura Cartier in 1997, care actualizeaza traducerea din limba araba a Coranului facuta de Dr. Silvestru Octavian Isopescul, publicata in 1912, in editura autorului, la Cemauti.Sumar on fF WH = Lista ilustratiilor 8 Lista hartilor 11 Islam, musulmanisiislamism 15 Coranul si Profetul 36 Unicitatea divina 66 Shari‘a gi consecintele sale 90 Femeile si familia 110 Cele doua Jihad-uri 138 Anexa: Cei Cinci Stalpi ai lslamului 167 Referinte 173 Lecturi suplimentare 177 Indice 181Lista ilustratiilor 4 Unprim-plan al Kaaba (Casa Domnului), cuprinzand piatra neagra sacra, agezata in curtea central a Marii Moschei © Popperfoto 2 Terminalul Hajj, Jeddah Ashitecti: Skidmore, Owings si Merl Fotografie: R. Gunay, reprodusa prin amabila ingaduinta a Aga Khan Trust for Culture 3 Opagina decorata din Coran: exemplude manuscris Naskhi © World of Islam Festival 4 Haramal-Sharif (Domul Stancil si Moscheea al- Aqsa) Fotografie: |. Awwad, feprodusa prin amabila ingdduinté a Aga Khan Trust for Culture Sufigti savargind dhikr in apropiere de Omdurman Reprodusa prin amabila ‘ingdduinta a lui Trevor Mostyn Demonstratii dupa plecarea gahului, ianuarie 1979 © Gamma/Frank Spooner pictures, fotograf: A. Mingam Vedere aeriand a Damascului Fotografie: |. Serageldin gi S. El-Sadek, in Oragul arab, p. 96 Detaliu de mashrabyia Fotografie: S. Angawi, teprodusd prin amabila i ingdduinté a Aga Khan Trust | for Culture | Femei purtand valuri © Popperfoto10 Marea Moschee din Niono, " Mai Constructor sef: Lassina Minta Fotografie: K. Adie, reprodusa prin amabila ‘ingaduinfé a Aga Khan Trust for Culture Societatea Islamic din America de Nord Ashitect: Gulzar Haider Fotografie: G. Haider, reprodusa prin amabila ingaduinté a Aga Khan Trust for Culture 12. Dernisi, dintr-un manuscris din secolul al XVIl-lea © Weidenfeld & Nicolson Ltd 13. Sigla Hezbollah o OQ c = m = z im 7) } é = > 2Lista hartilor 1 Musulmaniiinlume 12 2 Ascensiunea sirdspandirea Islamului 13 3 Olume cucentrullaMecca 14moos HS 9406 8p ynw EW A gyeuojjeu erfeindod uyp yued0Lg connectedOSZ-p¥g ininwe}s] eaunisuedyg [72] yp9-ZE9 ninwels| eounsuedx3 jeay eaeyCapitolul 1 Islam, musulmani si islamism eschideti aproape orice ziar, dati drumul la radio sau la televizor, si vor exista relatari despre Islam. Multe din aceste telatari vor fi Insotite de imagini ale violentei ~ ca in Kashmir, Bosnia, Algeria sau Palestina. Imaginea islamului, aga cum reiese ea din ziare si de pe ecranele televizoarelor, este adesea aceea a unei credinte aspre, intransigente, ai c4rei adepti vor recurge la violenta, pentru apararea principiilor lor sau ca sa-si impund vointa asupra _altora, Cu toate acestea, pentru cei mai familiarizati cu musulmanii “sicu traditiile lor, imaginea unui ,|slam militant” nu se potriveste cu o credinta pe care cei mai multi dintre aderentii acesteia — care numara, probabil, un miliard pe tot cuprinsut lumii —o privesc ca nu mai putin pagnicd din punctul de vedere al temperamentului decat budismul sau crestinismul, Cuvantul Islam inseamna in araba iad el este strans legal, dn puncU vedere elisoivie de solace cuvantul care exprima pacea. Salutul general cu care se adres: -Tusulmani uit ars gain ests salou Gahan Phoosct Pogoareasuprata, SS Imaginea militanta reprezinta, in ochii multor musulmani, 0 deformare datoraté medillor occidentale. Exista solide temeiuri pentru acest punct de vedere. Intr-o era a campaniilor musgcatoare de presd, determinate de titlurile tabloidelor, existentele si valorile majoritatilor iubitoare de pace sunt inevitabil eclipsate de actiunile Minoritatilor zgomotoase, care cautd sd atragd atentia. Medile stirilor acfioneaza ca o oglinda deformatoare de balci, exagerand Spiritul militant al celor putini, in vreme ce minimalizeaza caracterul pasnic sau indiferenta celor multi.Malise Ruthven 16 Acestea nu sunt doar niste reflectii abstracte. Efectul cumulativ al perceptillor publice distorsionate alimenteaza procesul de creare de politici. Samuel Huntington, un influent profesor de la Harvard, afirmé ca ,|slamul are granite insangerate”. El prezice o ,ciocnire a civilizatiilor” intre Islam”, ,Occident’ gio China confucianista revita- lizata ca fiind cel mai probabil scenariu de conflict global dupa prabusirea marxism-leninismului. Adesea, sentimentele lui sunt con- firmate: in araba gi in alte limbi musulmane, cuvantul gharb, desi inseamna ,occident”, provine din aceeasi radacind ca si Gharib, | care semnifica ciudat, nefiresc, strain. Hranite de notiuni atavice despre fiecare ca ostilul ,celdlalt” — teme caré Se Tatind in urma pana in perioada Cruciadelor— asemenea previziuni se pot implini cu foarte multa ugurinta. O politica de confruntare: sau de retinere, predicata pe baza ideii ca ,Islamul” constituie o C0, pe tr Nova Ordine Mondiz arputea intr-adevar sa sa intareasca chiar acele forte politice din umea islamica care-si striga cel mai tare ostilitatea faté de Occident. Mitul confruntarii”, scrie Fred Halliday, un observator pertinent al problemelor internationale, ,este sprijinit din doua parti aparent contradictorii - din tabara celor care, mai ales in Occident, cauta sa transforme lumea musulmanda intr-un alt inamic si din aceea din tarile islamice care sustin confruntarea cu lumea nemusulmana, in particular occidentala”. Islamul ca identitate »lslam” reprezinta, in araba, un substantiv verbal, care in- seamna supunerea in mainile Domnului, aga cum este ea revelata prin mesajul si viata Profetului sau, Mahomed. In intelesul sau prin- cipal (de exemplu, aga cum este folosit in Coran gi in alte texte fundamentale) cuvantul musuiman se refera la cineva care se supune (de la participiul activ al verbului asiama, a se supune). Exista, totusi, un inteles secundar pentru ,musulman’, care poate fi umbrit de cel dintai. Musuiman este cineva nascut dintr-un tata musulman, care preia identitatea confesionala a parintelui sau fara17 Islam, musuimani si islamism a subscrie in mod necesar la convingerile si practicile credintei, exact in felul in care un evreu se poate autodefini ca ,evreu” farda respecta Halacha. In societatile neislamice, asemenea Musulmani pot subscrie la identitati laice si pot fi investiticu ele. Musulmanii din Bosnia, descendenti ai slavilor care s-au.convertit la islamism sub stdpanirea otomand, nu se remarca intotdeauna prin participarea la Tugaciune, abstinent de la alcool, izolarea femeilor si alte practici sociale atribuite musulmanilor credinciosi in alte parti ale lumii. Ei au fost desemnati oficial ca musulmani pentru a fi deosebifi de sarbi , (ortodocsi) si croati (catolici) sub fostul regim comunist iugoslav. ff Eticheta de musulmani’ le indica etnicitatea gi apartenenta de grup, \dar nu in mod necesar convingerile religioase. in acest context limitat (care se poate aplica $i altor minoritati musulmane din Europa siAsia), e posibil sd nu existe o contradicfie necesard intre faptul de a fimusuiman si faptul de a fi ateu sau agnostic, exact in modul in Care exist atei evrei si agnostici evrei, Dimpotriva, cuvantul cregtin a ajuns sa implice in uzul curent o afiliere strict confesionalé: un »ateu crestin’ — chiar daca expresia e folositd ocazional de unii feologi de avangarda ~ le pare celor mai tmulfi dintre oameni o Contradictie in termeni, desi putem inca vorbi despre cultura occi- dentala ca despre o cultura predominant crestina. Trebuie remarcat, totusi, cd aceasta definire laicd a ,musulmanilor” {uneori se folosesc termenii de. ,musulmani culturali” sau ,musuimani noininait’) éste foarte departe de a fi necontestata. Exact in felul in care fundamen- taligtii cregtini din America au redefinit termenul de »crestin® ca aplicandu-se exclusiv celor care impartagesc variantele lor parti- Culare (de obicei inguste) de credinta, si activigtii musulmani moderni au avut tendinta de a redesena granifele dintre ei si alti musuimani care nu le impartagesc punctele de vedere, in cazuri extreme mergand pand la a-i desemna pe acestia din urma drept .necredin- , ciosi”. In general, exista Pufind consecventa in modul in care sunt aplicate asemenea etichete. Acolo unde musulmanii, chiar dacé laici sau ,culturali”, sunt federalizati, ca in Bosnia, 0 generozitate retorica Ti va include printre credinciogi. Acolo unde, ca in Egipt, o Majoritate patrunsd de idei laice poate opta pentru colaborarea cuMaiise Ruthven 18 un guvern perceput de criticii acestuia ca prea laic, asemenea musulmani i nebigoti se Se pot descoperi ménjii cu peria »necredinjei. | Civile Islam” gi /,musulman® sunt pretutinden ndeni terri disputate. Islamul ca ideologie politica Feuvantu fundamentalist” a intrat inuz pentru a-idescrie pe acei |musulmani care cauta prin orice mijloace sa restabileasca sau. ; sdinstituie un stat islamic;Potrivit acestui punct de vedere, cade in sarcina statului islamic sd impuna supunerea fata de legea revelata a Istamului— Shari‘a. Termenul de, fundamentalist’ este vei m era predata ea in raahat poleseis anal americane, in ‘particulari impotriva va acelor doctrine care @ puneau sub semnul | ntrabai intelesul literal al unorevenimente supran gase zile, nagterea Fecioarei si invierea D intoarcere.a lui Cristos._Invatatii si ideologii musulmani socotiti ,fundamentalist” au adoptat cu totii niste interpretari modemiste si alegorice ale Coranului, in vreme ce, practic, toti musuimanii cre- dinciogi—nu numai cei considerati fundamentalist?” —vad in Coran Cuvantul etem, nemijlocit al lui Durmnezey/Punctu central pentru cei care cautd sa apere Islamul impotriva a ce eiconsidera ca fiind efectele corupatoare ale laicismului modem gi ale ,Occidentului” este mai degraba acfiunegdecat credinfa Acest program, oricat de neobignuite ar fi metodele sale de aplicare (inclusiv adoptarea de metode teroriste), se afla,in general, in acord cu nigte tipare istorice é tot parcursul istoriei, in cea ce priveste mica a existat tendinta ca ea sa fie definita i in relatie ai i degraba ¢ cupractiea decdt cu doctrina, Musulmanii care aveau Ite pareri decdt majoritatea in legtura cu probleme referitoare la ducere sau teologie erau, de obicei, tolerati doar in situatia in re comportamentul lor social se conforma standardelor general| | I 19 Islam, musulmani si islamism ———___-_______|slam,_musuimani si islamism acceptate. Radicalii sau activistii musulmani urmaresco »festaurare” alegii isiamice, sustinuta de puterea de stat, intag i conformismul,.gomportamental (ortopraxia) dec&t conformismmul Totusi, mijloacele adoptate in vederea atingerii acestui scop Pot varia in functie de institutiile politice ale tari respective. in unele fri, cum ar fi lordania, radicalii musuimani ocupéfotolii parlamentare. in Algeria gi, intr-o mai micd masura, In Egipt, acestia sunt angajati intr-un conflict armat cu statul. In Sudan si altédata in Pakistan, ei au exercitat sau exercita puterea din Spatele dictaturilor militare. in Iran, acestia opereazéi pe baza unui sistem hibrid, ocupéind fotolil de parlamentar.alesi de pe o lista restransd de candidatjcu idei asemanatoare. Cu toate acestea, chiar atunci cAnd, cain lordania, poate fi adoptaia optiunea democraticd drept mijloc indreptat spre un anumit scop, e posibil ca democratia ca atare sa fie respinsd. Majoritatea musulmanilor ay a intei militante ameni temelile ordinii intemationale: in formularea unuia dintre mentorii lor cei mai influenti, Said Abul Ala Maududi (1903-1 979), ei urmarese sa inlocuiasca suveranitatea poporului, exprimata printr-o legislatie parlamentard, cu ,suveranitatea lui Dumnezeu’, asa cum este re- velata aceasta, in desavarsirea si finalitatea ei, prin Shari‘a. Criticii acestei abordari— si exista multi - igi indréapta tirul impotriva a doud din argumentele ei. Din punct de vedere istoric, ei arata ca nici o societate islamica, chiar pe timpul marelui val de civilizatie islamica, n-a fost guvemata exclusiv potrivit legii islamice. Intotdeauna a existat o prapastie intre formularile teoretice ale Juristilor si exercitarea de facto a puterii politice. Mai mult decat atat, le diferente culturale $i geografice dintre soci islamicd a fost pretutindeni completata prin legi f cale obignuite. In termeni juridico-istorici, Shari‘a n-a constitui niciodatd o realitate.Malise Ruthven 20 Cea de-a doua critica, tintind mai departe, indreptata impotriva celor care insist asupra politizarii Isamului, este denaturarea. Departe dea fi exclusiv ,islamice”, ideologia sau ideologiile care au fost avansate sunt, de fapt, niste hibrizi care amestecd acele concepte islamice cu idei ale secolului XX, liberale si totatariste. ae cee Maududi, Said Qutb (1906- 966) si ayatolahul Khomeini (1902-1989) — au fost profund influentati de culturile politice gi intelectuale occidentale carora au pretins ca li se opun. Astfel, critica facutd de catre Maududi materialismului si decadentei morale occidentale a fost inspirata de atacurile fasciste asupra democratiei si de o admiratie pentru dictatorii din anii 1930. Chemareala actiune impotriva barbariei (jahiliya) alui Qutb, departe de a se baza pe Islamul traditional”, este cu totul moderna prin faptul cd subscrie la un angajament ,existentialist’, indreptat spre actiune, in vreme ce sustinerea lui, conform careia democratia $i dreptatea sociala au origini islamice, este considerata de unii ca fiind falsa, bazata pe o interpretare anistorica a textelor sacre ale Islamului. (PAnd si antisemnitismnul virulent pe care acesta |-a adoptat in urma conflictului arabo-israelian este, in parte, importat, bazat pe " preluarea necriticd a unor idei europene). In acelagi fel, Constitutia pslaitita a oni, ntodusd de Kamei 179, een 4 rife occidentale si istamice, nu o constitutie islamica” Pepe isa, Departe de a fi un subiect pentru legea islamicd, * Rhomeinia sustinut in mod clar ca statul islamic, ca succesor al Profetului Mahomed, are puterea de a nu fine cont de legea islamica, chiar iin chestiuni fundamentale ale credintei ca rugaciunea, postul si pelerinajul. In viziunea numerosilor critici ai lsiamului politic, musulmani si _ nemusuimani; islamul ca religie trebuie deosebit de Islamul ca jdeologie politica. A-I numi pe ultimul fundamentalism” este nu doar ogreseala; acest lucru face o concesie gratuita aparatorilor Istamului politic, sugerand ca apararea ,fundamentelor’ Islamului necesita, jn mod invariabil, o actiune politica. Musuimanii care contesté acest1 islam, musulmani si islamism punct de vedere argumenteaza ca, atata vreme cat un guvern nu-i impiedica pe credinciosi sd-si indeplineasca indatoririle reli- gioase, el nu poate fi considerat ca ne- sau antiislamic. Islamul si credinta p Autoritatile clasice fac o distinctie intre islamiaga cum este _Practicat de musuimani, pe de o parte, sl marlsau credinté ai mumin-| lui fcredinciosului), pe de atta. In razboaiele originare care au unificat Peninsula Arabica (vezi Capitolul 2), abandonarea de sine sau supunerea catre Dumnezeu, oricat de sincera, s-a produs cu ajutorul exterior al Profetului Mahomed si al adeptilor acestuia. Coranul face aluzie la o imprejurare in care un grup de arabi beduini sustin ca ar fi devenit credinciosi, si li se raspunde de catre Dumnezeu, prin mijlocirea Profetului: Voi nu credeti, ci sa Ziceti: «Suntem musulmani», pentru ca inca n-a intrat credinta in inimile voastre” (Coranul 49, 14). Credinta avea sa urmeze supuneriiin fata Profetului musulman, convingerile — recurgerii la harul sau divin. La timpul cuvenit, nivelul credintei cerute din partea dinciosului a devenit subiectul dezbaterii teologice /Puritanii Kharijfi (Retrasi) igi ingusteaza foarte mult plasa, negandu-le celor cu pacate grave dreptul de a se numi musulmani. Aceeasi tendinta puritand a fost reinviatd astazi de catre grupurile militante, care ti exclud pe musulmanii indoielnici sau conventionali de la ceea ce ei definesc prin umma, comunitatea mondiala a credinciosilor. Oponentii Kharijtilor, cunoscuti sub numele de Murji‘a, Ingaduiau ca practic oricine 4 poata fi considerat musulirian atata vreme cat proclam: | shahada, declaratia publicd de credinta pastratd cu sfintenie in formula wNu este D eu afara i e Trimisul Sau" teorces autoritati ia mai larga. Abu Hania, al carui nume a fost atribuit uneia dintre cele patru scoli oficiale ale Islamului sunnit, afirma ca ,aceia care stau cu fata cdtre Mecca la Tugaiciune sunt credinciosi adevarati sinicio actiune a lor nu-i poateMalise Ruthven 22 indeparta de credinta”. Cu timpul, o majoritate de musuimani aajuns _Zentau aspectele interioare si exterioare ale angelementuh credintei siactiunilor religioase. Manifestarile exoterice sau ,exterioare” ale credintei, prin grija acordata ritualului si stricta respectare a legii Shari‘a, iidefinea pe musulmani fata de lumea din afara; dar multi au ajuns sé considere cd adevarata piosenie trebuia cdutata in dimensiunile ezoterice ale credintei, cunoscute numai unei elite spirituale. In lipsa unei ierarhii sau ,Biserici” constituite oficial, membrii acestei elite erau recunoscuti dupa eruditia in ceea ce priveste disciplinele religioase gi dupa stépanirea practicilor spirituale sau ascetice, neinsusite, in mod normal, de majoritate. In rndul minoritatii siite, elita spirituald se caracterizeaza prin apropierea ei prin rudenie de Profetul Mahomed i de familia acestuia. Ezoterismul, inclusiv explorarea unor intelesuri ascunse in scrieri gi unele practici se- crete sau neconventionale, a devenit semnul distinctiv al migcarilor care se aflau in disidenta fata de majoritate, din punct de vedere politic sau ca factura religioasd. Viziunea foarte toleranta care caracteriza Islamul din punct de vedere exoteric, referindu-se la islam ca fiind distinct de iman, a ingdduit ca o mare varietate de dezvoltari spirituale sd se exprime fara valva. Desi cei aflati in cdutarea puterii politice au avut tendinta de a se drapa in simboluri religioase cu aceeasi aviditate cu care au facut-o cei din Occident in perioada premoderna, cu polemisti acuzandu-se reciproc cu dibaicie de erezie, istoria |slamului, marcaté, totusi, de violenta, este remarcabil de neafectata de formele de intolerant religioasd care si-au: aflat expresia in inchizitille medievale sispaniole. In timpurile moderne, sentimentul de angajament interior care-| leagad pe credincios de Dumnezeu printr-o relatie personala care poate transcende imperativele exterioare ale ritualului gi legii, in ciuda aparentelor contrare, a ajutat in mare masurd la individualizarea si laicizarea credintei. ici o relig}# n-ar fi putut prospera si supravietui, aga cum a prosperat$ta Supravietuit Istamul in vremurile moderne, daca s-ar3 Islam, musulmani si islamism —_ TT S_ musulmani gi istamism fi marginit in exclusivitate la formele exterioare sau exoterice de respectare. Nu mai putin ca alte religii moderne infloritoare, Islamul contine un bogat repertoriu de concepte, simboluri si discipline spirituale prin care credinciosii igi pastreaza identitatile gi sensul de a fi pe lume, sentimentul de a se afla in legdtura cu Dumnezeu. Criza cu care se confrunta multi musulmani in ceea ce priveste adaptarea la realitatile lumii contemporane nu este urmarea vreunei lipse de flexibilitate pe taramul ideilor. Din punct de vedere istoric, {slamul a dovedit o uriaga adaptabilitate in a cuprinde diferite sisteme culturale in structura sa boltita: ,familia’ avraamica a monoteismului din Asia occidental, care include iudaismul si crestinismul, ca gi Islamul. Criza Islamului modern — $i putini ar putea nega faptul cdo asemenea crizd exista — nu este atat o criza Spirituala, cat o crizd de autoritate — politica, intelectuala sijuridica, ca si spiritual, »Cea mai bund coniunitate” menita de Duninezeu pentru ,a impune ce este drept si a interzice ce este rau” — 0 comunitate care si-a dirijat cu Succes propriile-i treburi vreme de secole, fara amestec din afara - necesita o conducere. Cu toate acestea, in afara traditie’ minoritatii siite, o conducere care s dispund de un Sprijin universal straluceste prin absentd. Conducerea institutionala x In cadrul Islamului nu exista nici o ,Biserica”, nici un corp Oficial instituit, indrituit s& dirjjeze sau sa dicteze agenda religioasa, sd articuleze un punct de vedere islamic »Oficial’ comparabil celui al papalitatii sau al conducerii numite ori alese a Confesiunilor pro- testante. O data cu prdbusirea superstatului islamic, care n-a dainuit decat doud secole dupa moartea Profetului Mahomed, autoritatea religioasa a fost incredintata ‘ulama (sing.: ‘alim, ,barbat invatat’), 0 categorie de carturari al caror rol ca aparatori gi interpreti ai traditiei este mult mai apropiat de acela al rabinilor din cadrulMalise Ruthven 24 iudaismului decat de cel al preotiei cregtine. Ei nu au exercitat o putere politica, ci au actionat ca o bres in puterea stapanitorilor, sultanii (,autoritatile”) si emirii(,comandantii militari’), dintre care multi au ajuns fa putere prin forta armelor, interpretand si avand in ria A legea divin potrivit unor requii complexe, elaborate in academii, A dintre Azhar din Cairo, a } in 2a 4 mai veche | universitate in lume: ‘Desi rectorul ei Shaikh al-Azhar—se bilcul de tntaiétate printre ‘ulama sunnifi, opiniile acestuia nu-i obliga pe egalii sai; in mod analog, degi toate guvemele musulmane vor numi un muftiu oficial, un ‘alim inzestrat cu autoritatea de a face judecati legale in legaturd cu o diversitate de subiecte, opiniile sale sunt pur consultative daca nu produc efecte asupra unei judecati de tribunal, facute de un cadiu, adica de un judecator. Conducatorul este acela care jl numeste pe judecator, astfel incat traducerea in viata a legii teligioase, dar nu interpretarea acesteia, se afld sub controlul statului. Politicile educatiei de masa, initiate de majoritatea guvernelor post- coloniale, au condus la un declin relativ in materie de prestigiu si de autoritate al ‘ulama, pe masurd ce absolventii cu o educatie pre- ponderent laica si-au forjaty proprille interpretari a asupra textelor sacre ale Islamului, scurtcircuiténd corpul traditional de. carturari. Ca alternativa, in {ari care au fost mai putin supuse influentelor mo- dernizatoare, cum ar fi Afganistanul sau regiunile rurale din Paki- stan, ‘ulama sau aspirantii la pozitia de ‘ulama cauta, poate, sa exercite puterea in mod direct, orbi in fafa realitatilor complexe ale lumii modeme. In fiecare din cazuti, criza autoritatiintelectuale este, in ultima instant, aceeasi: ‘ulama, pregatiti in mod tracitional, nu au reusit s4 inglobeze gandirea modema sau reformatoare cantem- porana in discursul lor. Activistii care cauta sa-si ,islamizeze” societatile, aducandu-le mai aproape de ceea ce ei percep afilegea islamicd, ignord secolele de eruditie nuantata $i calificata prin care ‘ulama din trecut au impacat cerintele legii divine cu realitatile puterii politice si exigentele vietii de fiecare zi.25 Islam, musulmant si islamism Modernizarea juridica Faptul ca existd o prapastie serioasa intre cerintele legii islamice si practica juridica actual din cea mai mare parte a statelor majoritar musulmane este, in mod cert, mai degraba o chestiune de perceptie decat de realitate/La inceputul secolului XX, un mare jurist modem, Abd al-Razzaq Sanhuri, s-a strduit din résputeri si impace legea islamica cu sistemele legislative occidentale introduse sub guverndrile coloniale si post-coloniale ale statelor musuimane. Musulmanii radicali, care cer ca Shari‘a sé fie ,restaurata” in intregul ei, nu recunosc proportia in care aceasta actiuné, care a fost inglobata in legislatia interna a multor state musulmane, gaseste teren comun intre sistemele juridice aflate altadata in competitie. In practica, cererile de ,restaurare” a Shari‘a tind sa se concentreze asupra unor aspecte particulare ale legislatiei penale, mai ales asupra pedepselor corporale specificate in Coran siin traditia musulmand timpurie pentru delictele sexuale si pentru anumite categorii de hotii. in anumite regiuni ale lumii, pedepsele Audud (potrivit cdrora incalcarilor ,limitelor” sau ,granitelor’” stabilite de Dumnezeu in Coran lise harazesc pedepse specifice, cum arfiamputarea, pentru hotie, sau biciuirea, pentru relatii sexuale in afara csaitoriei) au cdpatat o semnificatie simbolicd tocmai pentru ca sunt considerate ca opundndu-se atitudinilor licentioase socotite a fi fost inspirate de un Occident ,decadent”. Mai putin controversata, interdictia islamica tradiffonald sau’nba,thteleasd ca actionaind impotriva tuturor sumelor de bani imprumutate cu dobanda, a condus la unele experimente creatoare in materie de impartire a riscului financiar sia participarii egale, din partea bancilor islamice, care tncearcd sd repartizeze riscurile asumate de imprumutatort slimprumutaf thtr-un mod mai echitabil decat face sistemul banca conventional. Aici, preocuparea islamica pentru echitate in relatiile de afaceri oferd o provocare pentru o lume postcrestina in care puterea corporativa prospera adesea in detrimentul nevoilor individuale sau familiale. In general, totusi, cererile de ,restaurare” a.Shari‘a fac parte din ceea ceMalise Ruthven 26 savantul progresist Muhammad Arkoun, ndscut inAlgeria, numeste »imagistica sociala” a musulmanilor — ,colectia de imagini’, pastrata in interiorul unei culturi, despre sine sau despre alte culturi, imagini care tind sa inlature analiza gi meditatia obiectiva de sine, in vreme ce hranesc fantezii care se bazeaza pe niste viziuni romantice, anistorice ale trecutului. Succese gi esecuri ale statului islamic Imagistica sociala sau, mai bine-zis, memoria sociala sta in miezul aspiratiilor colective care revin mereu la epoca de aur in care dar al-islam (sfera Islamului, distinsa in traditia juridica islamic de dar al-harb, sfera razboiului) se afla inca in expansiune, iar - Comunitatile musulmane excelau in toate artele civilizatiel. Nu incape nici o indoiald ca, la nivelul civilizatiei, o treaptd de cunostin|e, eruditie sirafinament! fra precedent fost realizata in. dar aLislam cu caleva secole inainte ca Renasterea s& se produca i in europa sau.cd,asa 2a stiir iflorin nutri in. Occi- dent, a fost ‘efectuatd I ‘in {ai 4rile musuimane, Un scurt text introductiv ca acesta de fata nu poate spera nici macar sa sugereze realizarile musulmanilor in domeniiie i in care au excelat—arhitecturd si desen, wodicna Dincolo de restrictile de iu, ramane, totusi, spinoasa problema a _mésurii in care asemenea realizari culturale sunt sislamice’, au continuiat realizrile civilizatilor precedente (in principal greaca sipersana). Istoricul american Marshall Hodgson facea deosebirea intre termenii de islamic” \(caracteristic religiei) si tislamizant (apartinand unei ‘structuri culturale si de societate din care face parte religia si despre care se poate spune ca aceasta din urma. 2 Isiam, musulmani gi Islamism conduce). Distinctia este una folositoare, chiar daca n-a fost pe larg adoptata, gi ridica, probabil, tot atatea intrebari cate réspunsuri. Mai aproape de ceea ce priveste acest eseu sunt problemele de autoritate si de putere. Mahomedanismul, ca si crestinismul, rivalul sau istoric, aspira la . universalifafé. Esecul dar ‘al-istam de a-$i pastra avantul initial si de a incorpora giobul in sfera sa de-abi dacé mai are nevoie de vreo explicate, date find limitdtle tebnolo- gilot preioderne: vasttatea teritorior cuprinse de arabi'n cel dint val de invazii este indeajuns de uluitoare intr-o erd in care distanta maxima pe care o putea strabate un om (in conditiile cele mai favorabile) va fi fost nu mai mare de cincizeci sau saizeci de kilometri pe zi. Totugi, chiar viteza si nivelul expansiunii initiale au constituit sursa problemelor politice care raman nerezolvate dupa treisprezece ‘Secole. Initial, lslamul s-a rspAndit pe aripile tribalismului. Supunerea in fafa lui Oumnezeu sia Profetului Sau" a fost, in prima instant, 0 Supunere in fala unei armate victorioase de beduini. De la inceput, Mesajul de dreptate sociala si egalitatea barbatilor (si, inca si mai problematic, a femeitor) in fata lui Dumnezeu, asa cum erau ex- primate in predicile lui Mahomed $i pastrate in Coran, s-au ridicat impotriva realitatilor puteriitribale si dinastice. Razboaiele Civile care S-au produs pe parcursul unei generatii de la moartea Profetutui (632), sciziunea dintre Sunniti si siti, prabusirea imperiului arab si fragmentarea politica produsa in siajul ei - toate aceste evenimente istorice dau marturie despre un proiect neimplinit: instituirea gu- vernarii divine pe pamant. In absenta unei Biserici sau a unui cler, realizarea proiectului a fost ldsata in seama sovaielilor unor entuziasti laici. Conducerea a fost asumatd de catre doud elemente, aflate adesea in contradictie unul fata de celailait. Pe de o parte, ea a trecut fa sefii tribali, pentru care Islamul (uneori in variantele sale cele mai heterodoxe, mai mesianice) a devenit liantul solidaritati tribale, forta ideologica care indrepta energiile, consumate anterior in lupte intestine, in afara, Spre cucerire; pe de alta, la ‘ulama, interpretiilaici ai legii, aparatoriMalise Ruthven 28 respectati ai traditiei, dar neposedand puteri executive si depinzand de straini, adusi uneori ca sclavi din regiuni indepartate, ca sa implineasca poruncile lui Dumnezeu. Un compromis nestatornic intre aceste doud institut, conducatorii militari si ‘ulama, a generat un precar echilibru constitutional i in ceea ce s-a numito ,civilizatie iptemationala’, cea di intai, poate, dinistorie. Dupa cum 1 afirma Marshall Hodgson’ cu pasiiine'si convingere, ,Aventura Islamului” a facut mult pentru a satisface necesitatile popoarelor din regiunile urbane asezate intre fluviile Nil si Oxus, facilitnd aparitia unei zone comune de comer, bazate pe valorile impartasite de dreptate si comportari corecte sub privirea lui Dumnezeu. Realizarea istorica (care apare poate, fara prea mare dena- turare, ca o epocd de aur in memoria social a musulmanilor) a fost contrabalansata de un izbitor esec la nivelul politicii puterii. Du expansiunea sa initial, itiala, imperiul araba sufent cimplozie. stig carta TsTémului,califatu, contestat la inceput de factiunisivale, afost treptat secat de legitimitate, ne masurd ce califul, .umbra lui Dumnezeu pe pamant’ devenea prizonierul paznicilor palatului, recrutati din triburilor, Memoria sociala s-a concentrat ‘asuprace citorva ign califi, cei patru ,Califi Bine-Calauziti” | Abu Bakr (632-644), “Umar (634+ -644), ‘Uthman (644-656) si ‘Ali ' (656-661), si marele Harun al-Ragid (786-809), monarhul ideal imortalizat in povestile din O mie si una de nopti, cand imperiul arab s-a.aflat Ja apogeul sau. Ceea ce memoria sociala nu poate, bineinteles, tinti este ambiguitatea esentiala a califatului. Eruditii dezbat inca daca lfatul a teprezentat ofunctie netie religioasa sau politica, ori o imbin lor doua, si 5 daca acest lucru este adeve it, Ince proportii. ‘ermenul este la fel de ambiguu ca si functia pe care o descrie. In Coran, el ji este aplicat lui Adami, primul barbat gi vicar al lui Dumnezeu, si lui David, un profet care este de asemenea rege. Ful ti arut in mod spontan dupa moartea Profetului sor clar sau reguli de succesiune, Primi patru calif sau latrony prin naciarriai eects29 Islam, musulmani si islamism _—_ OO _ musulmani $i Islamism potrivit obiceiutui tribal. Uni jurigti au afirmat cd dupa aceea adevaratul califat a incetat s& mai existe gi ca acei califi care au urmat au fost mai degraba monarhi sau regi. in scrierile ortodoxe, titlu! lif inseamnd in general loctitor sau Siccesora PoTeT MaRe (cain kh trasul Alah - locjitoral TarsisuluiluiDumpezeu), Calif Omeyyazi de inceput si unii dintre Abbasizii care au inlocuit utilizau titlul de khatifat Allah - vicar sau loctiitor al lui Dumnezeu (asa cum au facut unii suverani musuimani de mai tarziu, ca sultanul din Jogjakarta din Java). Pare impede ca pana la jumatatea secolului al X-lea califul exercita functi spirituale, aldturi de acelea politice pe care le avea, intarind conformismul religios. Dupo reactie popular’, indreptata impotriva stradaniilor califului al-Mamun de a impune ' ceea ce este uneori prezentat drept doctrinele rationaliste asupra inaltilor functionari ai st&p4niri, prin intermediu! mihna sau al sanchetei”, tendinta catre un control centralizat a fost abandonata, iar apararea ortodoxiei a trecut in seama ‘ulama. Prabusirea califatului are Fepercusiuni majore atunci cAnd comparam destinul guveméarii islamice cu acela al crestinatatii apusene, unde Biserica, sub controlul papal in general viguros, a pastrat un monopol asupra doctrinei si ritualurilor crestine, care a garantat salvarea. Desi monopolul catolic a fost, pand la urma, Spart, lunga hegemonie a Bisericii a generat transformari sociale care au depasit legaiturile de rudenie. Statul occidental a fuzionat pe masurd ce Biserica — corporatia ideala care intrupa persoana lui Cristos — a dat nastere unor vidstare laice, sub forma de orase gi ef califului de a irit&rt coni eligios. Cu exceptia slitilOF CFS u pastrat ideea unei autoritati spirituale transcendente, lipsa oricarei institutii centrale in cadrul Islamului, avand in sarcina Conducerea religioasd, a impiedicat aparitia contraponderii sale sub forma statului laic. Legislatia s-a dezvoltat separat de institutiile carora li se lésase in seamé intarirea ei, si, in acest fel, legeaMalise Ruthven 30 militaro-tribal a devenit norma. Aga cum au argumentat Patricia Crone si Martin Hinds, ,un stapanitor care nu are absolut nimic de spus in ceea ce priveste definirea legislatiei pe care si-au ales-o supusii sai ca sd traiascd nu-i poate conduce pe acestia altfel decat insens militar’. Ca sa se mentina, un asemenea stat trebuie inzestrat cu straini, si conducatorii capata ascultare ca straini, nu ca reprezentanti ai comunitatii. Desi in aceasta relatie a functionat un element de consens, a existat si, aga cum au aratat Crone si Hinds, ,0 totald lipsd de mecanisme institutionale in spatele acesteia. .. Statul era, deci, ceva agezat in varful, societati,.nu.cava.care-si avea radacini in, societate: si dat fiind faptul ca interactiunea dintre céle doud entitati era minima, si dezvoltarea politica era minima: dinastiile veneau si plecau, dar nu se schimbau decat dinastile”. Aceastd formulare exagereaza, poate, masura imobilitatii politice din statele musulmane, dar ea contureaza un punct important in ceea ce priveste legatura dintre stat si societatea civild in tinuturile musulmane anterior perioadei moderne (care incepe, in mare, din secolul al XIX-lea), cdnd conducatorii musulmani au devenit constienti de necesitatea de a introduce schimbari in propriile societati, in scopul de a face fata amenintarilor militare si economice ridicate de Occident. : O redesteptare religioasa? Oricat ar fi de numerosi expertii care sa nu fie de acord asupra implicatillor ei pe termen lung, resurectia respectaril islamice a obiceiurilor in viata de fiecare zi - tot mai ridicata frecventare a moscheilor, respectarea postului pe durata Ramadanului, prolife- rarea publicatillor religioase sub forma de tiparituri gi mijloace audio- vizuale, ca si accentul tot mai mare pus pe ,Imbracdmintea islamica”, mai ales pentru femei, este de netagaduit. Doi dintre factorii citati maifrecvent drept explicatie sunt nivelul fara precedent al urbanizarii giegecul statului postcolonial de a-si duce la indeplinire promisiunile.31 Islam, musulmani si islamism Migratia spre orase inseamné atat disparitia Vietii rurale, unde retelele familiale extinse reintaresc valorile sociale traditionale, cat si expunerea la viata urbana moderna, cu obiceiurile ei occidentale, La nivel politic, prabusirea comunismuiui si esecul marxismului ina depasi stigmatul ,ateismului” fac ca Islamul sd para o arma ideologica atragatoare impotriva regimutilor post-coloniale, percepute ca find corupte si autoritare, uneori tiranice. In {arile lipsite de institutii de- mocratice eficiente, moscheea si reteaua de activitati care o incon- joard se pot bucura de un anumit grad de imunitate. Daca guvernele indraznesc sa inchidd moscheile ,rebele”, ele confirma acuzatiite de lipsd de credinta lansate impotriva lor de opozanti. Expldzia tehnologiei informatice si, in mod particular, Fevolutia din comunicatiile audio-vizuale submineaza autoritatea elitelor cu stint de carte, in vreme ce expun un tot mai mare numar de oameni imaginilor pacditoase si adesea desfranate create de industrile publicitare gi de divertisment occidentale. In multe tari, o cregtere exponentiala in rata de urbanizare a alterat in mod decisiv echilibrul cultural gi demografic intre populatiile urbana sirurala, creand un nou proletariat numeros din migratorii recent urbanizati, sensibilila mesajele predicatorilor populisti si ale demagogilor. In tari precum Egiptul, migcarile politice islamice, prin organizatiile lor de binefacere, au fost capabile sd umple golurile datorate incapacitatii guvernului de a se ocupa de saracie si de lipsa de locuinte, ca si de alte probleme sociale cauzate de urbanizarea prea rapida. Sau un vid spiritual? Ih vremurile premoderne, inainte de perioada coloniala, socieiatile islamice erau legate laolalta nu numai prin solidaritati familiale-si de clan, ci si prin confreriile mistice sufiste, cdrora le apartineau cei mai multi membri adulti masculini din societatile ur- bane (vezi Capitolul 4). Desi resurectia islamic a fost intovaragita,Malise Ruthven 32 ‘intr-o oarecare masurd, de o revitalizare a practicilor sufiste, impactul combinat dintre lupta postcolonial nationalista gi migcarea mo- dernizatoare a condus la un declin drastic al sufismului, privit de modernizatori drept un semn de ,Inapoiere” si de puristii religiosi drept atins de erezie sau, chiar mai rau, de paganism. Cu toate acestea, in absenta unei preotimi, seicii (,batranii”), murshids (cdlduzele spirituale) sau pirs (dupa cum sunt cunoscufi in finuturile vorbitoare de limba persana sau urdu) sufisti au constituit o sursa atelectuale a depagit Fo. Desi unele confrerit sufiste a Bu avut un “Toc de frunte in luptele anticoloniale, altele au colaborat cu autoritatile coloniale. Cele din urmé au privit aceste autoritati ca pe niste aliati impotriva modernizatorilor gi reformatorilor care au deschis drumul migcarilor nationaliste moderne. Sufismul, cu ,viziunea de uniune gi unicitate”, cu orientarea ascetica indreptata catre lumea ceailalta si cu preocuparea sa pentru dimensiunile ezoterice ale credintei, transcende particularitatile lumesti ale politicii gi efectele inevitabil corupatoare ale puterii. Peter Von Sivers, un savant american de frunte, leaga in mod direct ascensiunea migcarilor politice moderne din cadrulistamului dé declinul sufismului, pe care mulfiil considera drept inima spiritualé sisufletul tstamului. Excluderea sufismului din ‘isputa dintre reformigtii de orientare laica si opozantii lor religiosi contribuie la o confruntare tot mai arida intre extreme violente. Concluzie: Islamul gi islamismul Resurectia religioasa din Isiamul modern constituie o reflectare a vitezei schimbarii sociale si tehnologice din lumea musulmana, in particular a efectelor distrugatoare ale unei cresteri rapide in urbanizare. In aceasta privintd, cauzele sunt similare celor din ‘America Latina si din unele parfiale Africii subsahariene, unde trecutul secol XX a cunoscut o crestere de masa in activitatile Bisericilor protestante. Cu toate acestea, intarirea respectarii islamice stricte