ALEKSANDR SOLJENITIN

VITELUL si STEJARUL
NSEMNRI DIN VIATA LITERAR
Volumul II
ALEKSANDR SOLJENItN, romancier si istoric rus, s-a nscut la 11 decembrie 1918 la Kislovodsk,
Rusia. A luptat n cel de-al doilea rzboi mondial, n 1945 a fost arestat pentru c scrisese o scrisoare n
ca-e l critica pe Stalin si a petrecut opt ani n nchisoare si n lagre de munc fortat si nc trei ani n
exil. Reabilitat n 1956, i s-a permis s se stabileasc la Riazan, unde a devenit profesor de matematic
si a nceput s scrie, n 1962 public nuvela O zi din viata luilvan Denisovici, care i aduce notorietatea.
Continu s scrie romane si povestiri, care circul ns n samizdat sau snt publicate n Occident, n
1970 i se atribuie Premiul Nobel pentru literatur, dar refuz s se duc la Stockholm s-1 primeasc, de
team c nu i se va mai permite s se ntoarc n tar. La aparitia, n 1973, a primului volum din
Arhipelagul Gulag, este vehement atacat de presa sovietic, apoi, la 12 februarie 1974, arestat, acuzat
de trdare si expulzat, n decembrie si ia n primire Premiul Nobel. Din 1975 se stabileste n Statele
Unite, unde continu s scrie, abia n 1990 recptndu-si cettenia rus. n prezent, locuieste n Rusia.
Alte scrieri: Primul cerc (1968), Pavilionul cancerosilor (1968), August 1914 (\912),Lenin la Zurich (1975),
Problema rus" la sfrsitul secolului XX (1994), Un grunte ntre pietrele de moar (1998), Rusia sub
avalans (1998) etc.

COMPLETAREA A PATRA
Iunie 1974
SOCOTEALA, MI VOINICE, IESI BINE, N-AM CE ZICE
Precedenta completare, a treia, era deja gata, dar mai rmsese de redactilografiat, de microfilmat, de
expediat textul n Occident, de ascuns resturile, cnd la 28 decembrie, la Peredelkino, la dacea familiei
Ciukovski unde se gsea din toamn noul meu loc de schimnicie hibernal, n timpul obisnuitei mele
pauze pentru un dejun frugal, ascultnd emisiunea BBC de amiaz, am avut surpriza s aud c la Paris
apruse n rus primul volum al Arhipelagului. Surpriz numai n ce priveste data, cci eu l cerusem si-1
asteptam pentru 7 ianuarie, de Crciunul ortodox. Dar, cu precaritatea filierei noastre, cererea mea
sosise prea trziu; si editorii nostri1, cu abnegatia aceasta care nu cunoaste nici duminici, nici repausul de
sear, si n ciuda mijloacelor asa de restrnse nct ntr-o bun zi vor provoca uimire, devansaser
calculele mele. Cu zece zile numai, dar tocmai pe zile se joac soarta unei literaturi clandestine: soare de
n-ai la seceris pcat de rodul multor luni de munc.
Am auzit n-am tresrit si am continuat s-mi vd de varza mea. Cte gesturi nu fcusem eu n acesti
ani, gesturi care toate preau a izvor din disperare si nici unul dintre ele nu trezise nici o reactie din
partea guvernului. M deruta aceast slbiciune, rigiditatea acestui zid sau a acestui bustean urias, pe
nedrept numit aici stejar, numai de dragul proverbului.2 De-attea ori trecuse chestia asta de ce n-ar
mai trece nc o dat?...
O or mai trziu mi-am ars mna la resoul cu gaze si, n ciuda arsurii, a trebuit s m duc la Moscova; mi
ziceam n sinea mea:
1 Editura n limba rus YMCA Press. (N.t.)
2 Vitelul vru stejarul s-1 rstoarne, dar rmase fr coarne." Acest proverb i-a inspirat autorului titlul
memoriilor de fat. (N.t.)
s fie vorba de un simbol? Dar, mpreun cu toti apropiatii mei, aveam sentimentul c triesc o
srbtoare si asa am petrecut seara. si ce eliberare: m ascunsesem, m camuflasem, romanul l pur-
tasem l salvasem! De aceast pietricic stnjenitoare, lacrima noastr pietrificat, mi-am eliberat
umerii, si am fcut-o acolo unde trebuie. Nu ndrzneam nici mcar s-o pstrez acas, dar acum, de
lenea v-o biruiti, poftiti, prieteni, de-o cititi!
Ani multi la numr m stpnise gndul c publicarea Arhipelagului o voi plti cu viata. Pentru asa ceva, ei
nu pot s nu-ti taie capul: altminteri, ei n-ar mai fi ei, imperiul li s-ar duce de rp. Ca s-ti pstrezi capul,
trebuie s pleci din vreme n Occident. Dar dac esti aici, atunci este normal s tragi de timp, c doar om
esti si tu: bun, s scrii primul nod si apoi pe-al doilea si n-ar fi ru s ajungi pn la al patrulea, cnd Lenin
a sosit deja la Petrograd si cnd romanul istorico-militar se transform exploziv ntr-unul revolutionar, si o
dat cu acestea s si dispari sub ruinele arznde. si ntre timp si Vitelul s-1 isprvesti de schitat. (Dac
am putut s-1 duc la bun sfrsit, o datorez numai faptului c am isprvit la timp Completrile I-II-JQI; dac
nu le-as fi scris la vremea lor, n-as mai putea s-o fac astzi, cnd toat aceast tensiune a clandestinittii
a ncetat, cnd iat-m proiectat ntr-o viat cu totul schimbat, cnd sub fereastra csutei mele alpine
luceste cupa nsorit a muntilor elvetieni, si cnd nu mai e nevoie s-mi pzesc manuscrisele, si cnd
vorbesc fr teama c peretii ar putea avea urechi. Alt viat.) Asa s-au trgnat lucrurile si cu
Arhipelagul de la primul lor termen, si tot asa mai departe pn cnd, iat, mprejurrile n-au mai avut
rbdare.
si ct de evident este pentru cel ce stie s vad: ct de mult au slbit ei! Ridicaser bariera conventiei
referitoare la drepturile de autor, subred palisad n fata unui taur furios; ei credeau c Arhipelagul se va
mpiedica de aceast conventie, nc de la 23 decembrie, Pankin, seful Agentiei Centrale pentru Drepturi
de Autor, ameninta: contractul, ca si orice alt angajament, va fi considerat ca lipsit de valabilitate"
conform legislatiei n vigoare; dar cine se mai teme de o zgrietur de pisic atunci cnd ncepe s se
aud suierat de sbii izbind cu putere? Declaratia Agentiei Centrale pentru Drepturi de Autor, dat chiar
naintea aparitiei Arhipelagului, lsa s se nteleag c pentru ai nostri era mai usor s pun pumnul n
gur unor editori strini dect mie, care eram n (ar. Dar si acesta era un calcul fals: Arhipelagul nu fcea
obiectul unui contract. Ei puteau opri orice roman, chiar si Octombrie saisprezece al meu, si pretentiile lor
tot le-ar fi dat juristilor prilej de reflectie fondat? nefondat? Dar a ncerca s prinzi Arhipelagul n latul
din firele subtiri ale sicanei avoctesti era semnul unei prea vdite neputinte. Editorii americani se grbir
s declare, chiar s adreseze rugmintea insistent ca autorittile sovietice s-si ncerce fortele n
aceast afacere, s intenteze un proces la tribunal. (A trecut un an si jumtate si recent Pankin, ca
motanul care, negsind lapte n ulcic si linge musttile, a grit: tare doreau occidentalii ca noi s pornim
un proces contra Arhipelagului, dar i-am dezamgit.)
Uimitor: nc din august confiscaser cartea, o examinaser. Aveau sub ochi aceast mas
incandescent, care atinsese deja punctul de topire si ei tot se mai gndeau: temperatura este
insuficient, metalul n-o s curg? N-am pregtit nici rigole, nici tipare, nici forme n care s toarne
metalul. Reusisem s-i ametesc n gara Kazan, reusisem s pclesc ministerul iubirilor mele.1 Au dormit
toat luna octombrie, au dormit toat luna noiembrie. (N-au nceput s se miste dect n luna decembrie:
mi-au trimis prin post un craniu si niste oase, anunturi mortuare decupate din publicatia newyorkez
Novoe russkoe slovo dar cine din Uniunea Sovietic mai primeste asa ceva, numr de numr?;
promisiuni c m lichideaz pn la sfrsitul anului dar pn la acest sfrsit de an, eu i-am devansat!)
Exemplu de nepsare, caracteristic pentru un sistem birocratic hipertrofiat. Merita osteneala de a crea
contraspionajul cel mai redutabil din lume si nu numai de a rata aceast carte mortal pentru ei, ci si de a
o scoate cu propriile lor mini la suprafat? Merita osteneala de a crea cel mai mare aparat
propagandistic din lume si a nu pregti nici mcar un argument contra acestei crti ucigtoare?
n prima sptmn, ncremenire total, n 4 ianuarie, agentia TASS a nceput s difuzeze declaratii
prpstioase, dar numai pentru strintate, fr s le traduc n limba rus, fr s le publice pentru uzul
compatriotilor: ne-a stricat Anul Nou... vrea s semene nencredere ntre popoare... ponegreste poporul
Uniunii Sovietice... prezint regimul hitlerist ca pe un regim uman... Cel cruia propaganda antisovietic
nu i-a luat mintile va respinge
' KGB, mai nainte Minister al Securittii Statului. (N.t.)
s fie vorba de un simbol? Dar, mpreun cu toti apropiatii mei, aveam sentimentul c triesc o
srbtoare si asa am petrecut seara. si ce eliberare: m ascunsesem, m camuflasem, romanul l pur-
tasem l salvasem! De aceast pietricic stnjenitoare, lacrima noastr pietrificat, mi-am eliberat
umerii, si am facut-o acolo unde trebuie. Nu ndrzneam nici mcar s-o pstrez acas, dar acum, de
lenea v-o biruiti, poftiti, prieteni, de-o cititi!
Ani multi la numr m stpnise gndul c publicarea Arhipe-lagului o voi plti cu viata. Pentru asa ceva,
ei nu pot s nu-ti taie capul: altminteri, ei n-ar mai fi ei, imperiul li s-ar duce de rp. Ca s-ti pstrezi
capul, trebuie s pleci din vreme n Occident. Dar dac esti aici, atunci este normal s tragi de timp, c
doar om esti si tu: bun, s scrii primul nod si apoi pe-al doilea si n-ar fi ru s ajungi pn la al patrulea,
cnd Lenin a sosit deja la Petrograd si cnd romanul istorico-militar se transform exploziv ntr-unul
revolutionar, si o dat cu acestea s si dispari sub ruinele arznde. si ntre timp si Vitelul s-1 isprvesti
de schitat. (Dac am putut s-1 duc la bun sfrsit, o datorez numai faptului c am isprvit la timp
Completrile I-II-III; dac nu le-as fi scris la vremea lor, n-as mai putea s-o fac astzi, cnd toat aceast
tensiune a clandestinittii a ncetat, cnd iat-m proiectat ntr-o viat cu totul schimbat, cnd sub
fereastra csutei mele alpine luceste cupa nsorit a muntilor elvetieni, si cnd nu mai e nevoie s-mi
pzesc manuscrisele, si cnd vorbesc fr teama c peretii ar putea avea urechi. Alt viat.) Asa s-au
trgnat lucrurile si cu Arhipelagul de la primul lor termen, si tot asa mai departe pn cnd, iat,
mprejurrile n-au mai avut rbdare.
si ct de evident este pentru cel ce stie s vad: ct de mult au slbit ei! Ridicaser bariera conventiei
referitoare la drepturile de autor, subred palisad n fata unui taur furios; ei credeau c Arhipelagul se va
mpiedica de aceast conventie, nc de la 23 decembrie, Pankin, seful Agentiei Centrale pentru Drepturi
de Autor, ameninta: contractul, ca si orice alt angajament, va fi considerat ca lipsit de valabilitate"
conform legislatiei n vigoare; dar cine se mai teme de o zgrietur de pisic atunci cnd ncepe s se
aud suierat de sbii izbind cu putere? Declaratia Agentiei Centrale pentru Drepturi de Autor, dat chiar
naintea aparitiei Arhipelagului, lsa s se nteleag c pentru ai nostri era mai usor s pun pumnul n
gur unor editori strini dect mie, care eram n tar. Dar si acesta era un calcul fals: Arhipelagul nu fcea
obiectul unui contract. Ei puteau opri orice roman, chiar si Octombrie saisprezece al meu, si pretentiile lor
tot le-ar fi dat juristilor prilej de reflectie fondat? nefondat? Dar a ncerca s prinzi Arhipelagul n latul
din firele subtiri ale sicanei avoctesti era semnul unei prea vdite neputinte. Editorii americani se grbir
s declare, chiar s adreseze rugmintea insistent ca autorittile sovietice s-si ncerce fortele n
aceast afacere, s intenteze un proces la tribunal. (A trecut un an si jumtate si recent Pankin, ca
motanul care, negsind lapte n ulcic si linge musttile, a grit: tare doreau occidentalii ca noi s pornim
un proces contra Arhipelagului, dar i-am dezamgit.)
Uimitor: nc din august confiscaser cartea, o examinaser. Aveau sub ochi aceast mas
incandescent, care atinsese deja punctul de topire si ei tot se mai gndeau: temperatura este
insuficient, metalul n-o s curg? N-am pregtit nici rigole, nici tipare, nici forme n care s toarne
metalul. Reusisem s-i ametesc n gara Kazan, reusisem s pclesc ministerul iubirilor mele.1 Au dormit
toat luna octombrie, au dormit toat luna noiembrie. (N-au nceput s se miste dect n luna decembrie:
mi-au trimis prin posta un craniu si niste oase, anunturi mortuare decupate din publicatia newyorkez
Novoe russkoe slovo dar cine din Uniunea Sovietic mai primeste asa ceva, numr de numr?;
promisiuni c m lichideaz pn la sfrsitul anului dar pn la acest sfrsit de an, eu i-am devansat!)
Exemplu de nepsare, caracteristic pentru un sistem birocratic hipertrofiat. Merita osteneala de a crea
contraspionajul cel mai redutabil din lume si nu numai de a rata aceast carte mortal pentru ei, ci si de a
o scoate cu propriile lor mini la suprafat? Merita osteneala de a crea cel mai mare aparat
propagandistic din lume si a nu pregti nici mcar un argument contra acestei crti ucigtoare?
n prima sptmn, ncremenire total, n 4 ianuarie, agentia TASS a nceput s difuzeze declaratii
prpstioase, dar numai pentru strintate, fr s le traduc n limba rus, fr s le publice pentru uzul
compatriotilor: ne-a stricat Anul Nou... vrea s semene nencredere ntre popoare... ponegreste poporul
Uniunii Sovietice... prezint regimul hitlerist ca pe un regim uman... Cel cruia propaganda antisovietic
nu i-a luat mintile va respinge
1 KGB, mai nainte Minister al Securittii Statului. (N.t.)
aceast carte... Pretext pentru a atribui realittii sovietice racilele capitalismului... Un pamflet pltit n
valut..." n uscciunea acestei argumentatii detectm toat deruta si teama lor. Asta-i tot? Timp de o
jumtate de secol, ei au ucis milioane de oameni si asta-i toat aprarea lor? Dar pe toti i-a ntrecut
comunistul francez Laroche, la 7 ianuarie, la televiziunea moscovit: Soljenitn nu a reflectat (n
Arhipelag...) recolta record de anul trecut si, n general, nu ia n consideratie (pe deasupra mormintelor)
realizrile economice ale URS S!... Una dup alta, la repezeal, lovituri neputincioase care nu fac nici un
ru.
n acele zile s-a simtit un fel de indignare contra mea. Eu n-am urmrit ns acest lucru, apoi treaba s-a
ngrosat. Mi se relata despre aceasta, n vitrinele agentiei TASS", pe strada Gorki, era expus un mare
afis (eu personal nu 1-am vzut) care arta cum niste monstri cu trmbite si tobe fac reclam operelor lui
Soljenitn", nftisat ca un schelet compus dintr-un craniu galben si niste oase negre. Caricatura era
nsotit de aceste splendide versuri ale vestitului poet A. Jarov:
Tot ticluind ntruna, miseleste,
Soljenitn, mustind de-al calomniei cheag,
Unor strini suspecti atta le slujeste
nct acestia fac din el un steag.
Sau asemenea expresii ale fidelittii:
De la comitetul raional Sverdlov al PCUS. Cu un sentiment de profund indignare am aflat despre
noile actiuni trdtoare s-vrsite de Soljenitn n scopul de a lovi n interesele statului sovietic si ale
ornduirii socialiste. Zarva antisovietic strnit de propaganda burghez n jurul ultimei lui scrieri arat
nc o dat n mod clar c acest om s-a rupt definitiv de societatea noastr si slujeste pe fat adversarilor
nostri ideologici, l nfierm cu mnie pe acest renegat si trdtor, si considerm c pentru el nu este loc
pe pmntul sovietic! Colectivul redactiei revistei Tnra gard."
Tnra gard... si cnd te gndesti c eu i aprasem n fata celor de la Novi mir...
De Anul Nou m-am apucat din nou de pronosticuri Ce vor face ei?" lat-le:
1. Asasinat Deocamdat exclus
2. Arestare si condamnare Putin probabil
Posibil
Posibil
Lucrul cel mai de dorit pentru
mine si cel mai stupid pentru ei
Foarte posibil
Nu-i exclus, dar e devreme Nu-i exclus
3. Deportare fr arestare
4. Expulzare n strintate
5. Proces intentat unei edituri occidentale
6. Campania de pres vi-znd discreditarea crtii
7. Discreditarea autorului Foarte posibil (cu concursul fostei
mele sotii)
8. Tratative
9. Concesii, delimitare: nainte de 1956 nu am fost noi". (E un motiv si acesta pentru care am pus
subtitlul1: 1918-1956.)
Deocamdat asasinatul era exclus din cauza prea marii publicitti, cci dac nu asta era cauza, atunci
care era? S vedem sensul afirmatiei c era exclus posibilitatea producerii lui n orice moment. S rpui
un schior solitar si unde mai pui chiar n pdurea de la Barvina era un fapt care putea s jeneze
autorittile, mai ales c aceasta este zona lor special", inaccesibil muritorilor de rnd. Nimeni, n afar
de-ai lor, nu ptrunde acolo. Dar nici la Rojdestvo nu le-ar fi fost deloc greu s m lichideze (uneori, sub
diferite pretexte, veneau indivizi a cror calitate de agenti era mai presus de orice ndoial), ar fi putut s-o
fac si pe un drum ntunecos, n trenuletul electric care merge seara la Peredelkino. Dumnezeu m-a avut
n paza lui, nu i-a lsat s mearg asa de departe. Dar exist solutia expulzrii peste granit, unde pot
s-mi fac imediat de petrecanie, cci n alt tar nu mai rspund ei de mine. Deportarea undeva n
Siberia nu mi se prea o mare nenorocire, c doar eram obisnuit cu asa ceva. Numai c n loc s scriu
despre revolutie, va trebui s scriu despre lucruri din istoria vechii Rusii.
Cu ultimele dou puncte ns i credeam prea destepti. Or, ei nu puteau s se ridice la un asemenea nivel
de ntelegere a lucruri-
1 Arhipelagul Gulag are ca subtitlu: ncercare de investigatie literar 1918-1956. (N.t.)
lor. Totusi, din septembrie erau n posesia Scrisorii" mele ctre conductori", ar fi putut s fac niste
apropieri, s reflecteze. (De fapt, o citise careva dintre ei?...) Planul meu era partial urmtorul: dup ce i-
am lovit cu Arhipelagul n moalele capului s-i ametesc imediat cu perspectiva derutant, schitat n
Scrisoare", s-i ademenesc pe pista punctului 9. n decembrie, le-am trimis avocatului si editorilor mei
indicatia s publice Scrisoarea" automat la douzeci si cinci de zile dup primul volum al Arhipelagului.
Adic, mai nti s dea conductorilor douzeci si cinci de zile pentru reflectie si apoi, fr s mai astepte
ceva, s proiecteze n afar, asupra publicului, aceast ambiguitate, aceast confuzie, pentru ca ele s
planeze nu numai asupra slii cu usile nchise a biroului politic, ci si pentru ca sefii cei mari s stie c
toat lumea este cu ochii atintiti asupra alegerii pe care o vor face.
si de un lucru eram ncredintat: totul putea nc s evolueze n diferite moduri. Nu era posibil ca la vrful
conducerii s nu fi meditat nimeni asupra Scrisorii". (Mcar ceilalti, cei care mine vor lua locul celor de
azi: ca un drum posibil pentru ei, ca o iesire din impas.)
Din cauz c Arhipelagul a iesit mai repede de sub tipar, scadenta Scrisorii ctre conductori" s-a
decalat si ea mai n fat: de la 31 la 22 ianuarie. Dar din momentul n care TASS, furioas, a nceput s
fac spume la gur, tonul conciliant al Scrisorii" mele putea, pe acest fundal sngeriu, s fie luat drept o
concesie din partea mea, drept un semn c m-a cuprins frica; oamenii n-ar mai fi remarcat nici data de 5
septembrie". Intentionam ca dup Arhipelag s ncerc imediat s dau un brnci bolovanului imens care
este statul nostru. Acest proiect s-a dovedit ineficient, prost conceput. Da, Arhipelagul era chemat s
schimbe istoria, de asta snt sigur, dar nu asa de repede si, probabil, nu ncepnd cu Moscova. si pe 10
ianuarie m-am aruncat asupra unei ocazii cu totul ntm-pltoare si am oprit tiprirea Scrisorii". Treaba
aceasta mi-a reusit datorit unei fraze conventionale spuse la telefon n ultimul moment; chestiunea este
c Scrisoarea" nu era de important minor si plecase deja la cules. A fost stopat.*
* La vremea aceea era ceva pe care eu, nc necunoscnd scala a ceea ce pretuieste Occidentul, nu-1
ntelegeam: Scrisoarea" n-ar fi fcut dect s micsoreze efectul Arhipelagului si s-mi fug pmntul de
sub picioare n momentul
Posibil era si o alt combinatie, una mai logic. Era cea pe care eu, mai nainte, deja o avusesem n
vedere: cuplarea Scrisorii ctre conductori" cu Nu triti n minciun". Aceasta din urm avea deja patru
ani de lncezeal si asteptare. Aici era vorba de dou fete ale unuia si aceluiasi deziderat: si poporul, si
guvernul trebuia s se scuture de una si aceeasi ignominie.
De altminteri, ncepnd publicarea unei asemenea crti cruciale precum Arhipelagul si, dup ea, a tuturor
celorlalte scrieri care se acumulaser, aveam eu n fond nevoie de miscri si artificii tactice? Crtile mele,
oricum, si urmau cursul lor. (Despre un asemenea mod de viat visez si astzi. Nu e simplu s iesi dintr-
o lupt ndelungat; iat, m aflu deja de patru luni n Europa si vor mai trebui multe luni de zile pentru a
lmuri complet lucrurile, pentru a spune tot ce am de spus, pentru a para loviturile crora nc le snt
tint; dar ceea ce vreau cu adevrat este s m cufund cu totul ntr-un spatiu de liniste, s scriu si
crtile mele n-au dect s-si urmeze cursul. Comportamentul oamenilor l explicm, de obicei, prin
mprejurrile vietii sociale, dar de fapt si legile vrstei si ale mutatiilor noastre interioare ne conditioneaz
deciziile sociale.)
Dup contramandarea Scrisorii" m-am linistit: n-au dect s fluiere si s huiduiasc, deocamdat eu mi-
am fcut treaba. Veti veni, m veti luai Luati-m, snt dispus s merg si la nchisoare. Stare de aprare
pasiv. De altfel, serios vorbind, eu si sotia nu ne asteptam la represalii. De multe ori scapi nepedepsit si,
de la un moment dat, ncepi s te iluzionezi c si n viitor te vei bucura de aceeasi impunitate. Alia, de
data aceasta, era foarte convins c, n afar de injuriile din pres, n-o s fie nimic, c autorittile or s
nghit acest hap. Eu nu credeam c este asa, dar m comportam ca si cnd ar fi fost exact asa: nu m-am
sechestrat n apartamentul nostru de la Moscova cel lipsit de lumina zilei (ca s ne aprm de privirile
indiscrete si de camerele de luat vederi, tineam perdelele lsate zi si noapte), de aer si de lrgime, ci,
pasnic, mergeam la Pere-delkino, mi umpleam pe ndelete plmnii cu aerul proaspt de sub pini si, ntr-
un ritm, pentru mine neobisnuit de lent (ah, acelor zilisoare, ce-o s le mai duc dorul!), mi finisam
articolele pentru culegerea Voci din strfunduri. Acum mi vine chiar greu s cred
cel mai hotritor al luptei. A avut grij Dumnezeu de mine si aici. (Adnotare din 1978.)
c viata noastr, n acea lun ianuarie, a avut o curgere asa de do-moal, lin, monoton, n perioada
cnd presa ne mprosca n fel si chip, unii prieteni veneau la noi si ne spuneau: numai la voi acas este
liniste si pace". Noi nici nu citeam, nici nu cutam s citim toate acele injurii de care glgia ntreaga
pres, nici mcar idee n-aveam despre amploarea acelei campanii mpotriva noastr. Alia redactilo-grafia
ultimele capitole ale Vitelului, le microfilmam, le pregteam pentru expediere. La popasul meu din afara
orasului ascultam radio pe sturate: Arhipelagul meu mi venea pe calea undelor1 ca tr-indu-si viata lui
proprie, plin de propriile lui dureri, ca si cnd n-ar fi fost niciodat construit de mine, ca si cnd n-ar fi fost
posibil s fie creat de mine si aceast rentlnire m misca pn la lacrimi. Ecoul international trezit de
editia rus a crtii a depsit n vigoare si n densitate toate asteptrile. Eh, desigur, occidentalii
amestecau aceasta cu propriile lor probleme, mai aproape de ntelegerea lor: pe de o parte, teribilele
revelatii despre Arhipelagul barbar si pe de alt parte, ridicarea interdictiei de a circula cu masina
duminica n RFG; pe de o parte, viata din Arhipelag, viat pe care mintea omeneasc n-o poate concepe
ca posibil si pe de alt parte, sptmna de lucru de trei zile din Marea Britanic. Criza petrolului suflase
asupra Occidentului arhiprosper si aceste prime, nc slabe, restrictii l fcuser insensibil la necazurile
noastre. Spre cinstea lui ns, Occidentul n-a perceput penuria de benzin ca fiind o suferint mai mare
dect suferinta acelor bstinasi martiri ai Arhipelagului. Numai n prezent, nu, numai n acest moment
nteleg eu ct de uimitor este modul n care Dumnezeu a dus la ndeplinire aceast sarcin. Cnd, n tot
cursul anului 1962, Ivan Denisovici se fofilase prin samizdat pn la Kiev, pn la Odessa, si fr ca un
singur exemplar ntr-un an de zile (prin ce minune?) s treac frontiera Tvar-dovski atta se temea, iar
eu ctusi de putin; eu, n ardoarea mea, chiar doream ca Denisovici s se smulg din captivitate
nedesfigurat , nu ntelegeam deloc c numai asa si tocmai asa, mostenind de la Hrusciov, m
nfundam, crampon imposibil de extras, n zidul Kremlinului. Exemplarul de la Leningrad al Arhipelagului
nu a fost ars, cum am cerut eu, cum eram convins c s-a fcut, ci a czut n minile securistilor. Aceast
ntmplare a avut ca rezultat publicarea
1 n cursul unei serii de emisiuni occidentale consacrate citirii n ruseste a operei. (N.t.)
lui precipitat, n rcnetele lor furioase. Tocmai pe aceast cale, Arhipelagul a cptat valoarea unei
mrturii irecuzabile. Astzi, aici, n Occident, aflu c din anii '20 au aprut aici pn n treizeci de crti
despre Arhipelag, ncepnd cu nfiintarea lui n insulele So-lovki. Este, asadar, vorba de crti care s-au
publicat, tradus, divulgat si care s-au pierdut iar s fi strnit vreun ecou, fr s fi convins sau mcar
s fi trezit pe cineva. Trstur caracteristic, omeneasc, a satiettii si a multumirii de sine: totul a fost
spus si totul a intrat pe-o ureche si a iesit pe cealalt, n cazul cu Arhipelagul sovietic s-a fcut simtit si
adierea gloriosului vnt socialist: trii socialismului i se pot ierta si nelegiuiri incomparabil mai mari dect
cele ale lui Hitler, cci ele nu snt dect hecatombe la picioarele unui altar al luminii. Dac 1-as fi publicat
n premier n Occident, Arhipelagul ar fi pierdut nc de la aparitie o jumtate din forta sa de izbire.
Iar acum, constatm chiar cu uimire modul n care a fost nteles: Un prjolitor semn de ntrebare asupra
celor cincizeci de ani de putere sovietic, asupra ntregului experiment sovietic de la 1918 ncoace"
(Vorwrts). Soljenitn povesteste ntregii lumi adevrul despre lasitatea partidului comunist" (The
Guardian). Poate c ntr-o zi vom considera aparitia Arhipelagului ca pe un reper mar-cnd nceputul
destrmrii sistemului comunist" (Frankfurter All-gemeine). Soljenitn cheam la pocint. Aceast carte
poate s devin cartea de cpti a renasterii nationale, dac cei de la Kremlin vor fi n stare s-o citeasc"
(Deutsche Welle).
O asociatie de editori americani s-a declarat dispus s publice materialele de istorie pe care guvernul
sovietic ar dori s le contra-pun Arhipelagului. Dar asemenea materiale nu existau, n cincizeci de ani,
clii nu avuseser cum s-si strng justificri. si n ultima jumtate de an, avnd deja cartea la
Securitate, ei nu gsiser timp s se ocupe de aceast chestiune. Au publicat n New York Times un
articol searbd al lui Bondarev (ca si cnd Arhipelagul s-ar referi la cel de-al doilea rzboi mondial, iar nu
la nchisorile si lagrele sovietice, ca si cnd subiectul ar fi Stalingradul si generalul Vlasov. Dar despre
mine ce se spune? C scrierile mele snt lipsite de adevr artistic, c nu nteleg moralitatea, c dau
dovad de sentimente antislave si de nihilism national, c snt certat cu ntreg poporul.) Au publicat si n
Izvestia un articol iarsi despre generalul Vlasov, un articol amplu; am deschis ziarul, zicndu-mi:
bun, de data aceasta, vor dezminti: n chestiunea de a sti cine a eliberat Praga de nemti, documentele, ei
le au; pe cele pe care nu le au, le vor fabrica, si cum as putea eu acum s-mi convoc tovarsii de celul?
Eh bine, nu! le-a lipsit tupeul, n-au dezmintit esentialul: c singura actiune militar a diviziilor lui Vlasov a
fost btlia contra nemtilor pentru Praga!
Departe de a fi nregistrat vreun spor de inteligent de-a lungul unei jumtti de secol, ba, din acest punct
de vedere, chiar n regres fat de acea organizatie sireat care a fost Kominternul anilor '20, presa
sovietic stia una si bun: njurtura birjreasc, hituiala grosolan. Ostilittile le-a deschis Pravda din
14 ianuarie: Drumul trdrii". Articolul avea valoarea unei directive: aveau s-1 reproduc a doua zi toate
ziarele centrale si locale, ceea ce nsemna deja un tiraj de aproape cincizeci de milioane. Tot n ziua
urmtoare Lit-gazeta a indicat un termen special pentru a m desemna: vlasovian literar. si, cteva zile,
chestia asta a continuat s se reverse din toate tipografiile, din toate vitrinele. si principala pungsie
consta n faptul c nchisorile, lagrele nu erau mentionate nicieri ca tem a crtii; toat cartea
incriminat nu era, dup prerea adversarilor mei, dect o jignire adus memoriei celor morti n rzboi; si
mai ales se spunea, ntr-o formul elegant-netransparent: s-ar prea (dar aceast opinie poate fi
retractat) c acest nemernic, adic eu, are trei masini si apoi mai era aceast bucat savuroas, mai
excitant dect orice, aruncat multimii: Ticlosul! Ce-i lipsea?!"
A doua zi dup ce Pravda dduse semnalul, am fost asaltati, n apartamentul nostru din Moscova, de
telefoane de amenintare care au durat trei sptmni. Nou arm a secolului douzeci: prin tr-itul
impersonal al unui telefon poti s dai nval ntr-o cas bine zvorit si s-1 ntepi drept n inim pe cel
pe care 1-ai trezit din somn, fr ca tu, intrusul, s te ridici de la biroul tu sau din fotoliul n care te-ai
asezat ca s degusti un cocteil.
Acest tip de conversatie a nceput brusc-mrlneste: D-mi-1 pe Soljenitn!" Dar cine esti dumneata?"
D-mi-1, snt un prieten de-al lui!" Sotia mea a pus receptorul n furc. Din nou sun telefonul. Ea
ridic receptorul fr s spun un cuvnt (nici da", nici alo") aceeasi dogit voce de mrlan: Poate c
am stat si noi n lagre, dar nu ne-am vndut patria, ai nteles?? Noi n-o s-1 lsm pe cinele sta s
umble n libertate, ajunge!!" (Erau cuvnt cu cuvnt expresii de-ale raportului CC din decembrie numai
14
c fr cine".) Atacul la telefon era ceva neasteptat, neobisnuit; era nevoie de nervi tari, de prezent de
spirit, de rspunsuri ingenioase, de o voce ferm (nu ne impresionati, nu v mai obositi!). Alia s-a adaptat
repede la situatie, se descurca bine. Asculta, asculta n tcere toate injuriile, apoi pe un ton calm:
Spuneti, la Securitate salariul se d de dou ori pe lun sau o dat, ca la armat?" n asemenea
cazuri, cel de la captul firului totdeauna se fstcea. Sau chiar i ncuraja prin interjectii, dndu-le rgazul
s se exprime, dup care intervenea ea: Ati spus tot? Ei bine, n acest caz transmiteti-i lui Iun
Vladimirovici (adic sefului KGB) c, dac se bizuie pe cadre asa de mrginite, o s aib necazuri."
Apelurile telefonice erau n asa fel dirijate si aveau o asemenea continuitate nct prietenii nostri nu mai
reuseau s ia legtura cu noi, iar noi ce era s facem? S nu ridicm receptorul? Dar dac poate ne suna
chiar un prieten? Am reusit totusi s dau de veste despre acest bombardament telefonic (si, n aceeasi
sear, posturile de radio occidentale, Dumnezeu s le dea sntate, transmiteau deja stirea despre
atacurile prin telefon). Voci de brbati si voci de femei, invective, amenintri, obscenitti si asa fr
ntrerupere pn la unu noaptea, apoi o pauz si din nou ncepnd de la sase dimineata. Cteva telefoane
a primit si Ciukovski, la Peredelkino; o insultau pe Lidia Korneevna, m cereau pe mine: sotia lui se
simte ru". (N-a fost o ntmplare c, n aceste zile, toat povestea asta a coincis cu excluderea L.K. din
Uniunea Scriitorilor, n parte si ca rzbunare c m-a adpostit. Prin corespondenti [35], am reusit si s
rspund la aceast msur. Din fericire, cineva ne adusese de curnd un dispozitiv de nregistrare pe
magnetofon a convorbirilor telefonice; si eu tot prin telefon, fr s m sinchisesc de Securitate, o
instruiam pe Alia cum s branseze, iar ea, tot prin telefon, verifica dac si cum functioneaz aparatura
respectiv: si iat, dup cum se vede, vom nregistra pe caset fragmentele cele mai interesante...
Civilizatia creeaz arma ea creeaz si contraarma. Efectul s-a produs, adversarii nostri au nceput s
fie mai prudenti, s vorbeasc mai cuviincios, s simuleze c ne vor binele (ne temem s nu-1
aresteze!").
In acea prim sear s-a pus la cale o lovitur mai puternic dect zbrnitul telefoanelor se pare c s-a
mizat pe mnia poporului: niste indivizi au fost convocati n curte la Kozitki; au fost mobilizate aici si cteva
zeci de militieni, ca s ne protejeze, dar nu s-au spart geamuri si n-a fost nevoie de interventia fortelor de
protec-
15
tie"; este clar c ntre timp se schimbase consemnul, ntr-o bun zi o s aflm si noi ce s-a ntmplat pn
la urm.
Dar apelurile telefonice s-au succedat timp de dou sptmni, desi cu o frecvent mai mic dect n
prima zi, n schimb ntr-un mod mai diversificat:
...Vlasovianul nc mai trieste?...
.. .I-am citit toate operele si m rugam pentru el; dar vd n prezent c idolul meu nu este dect un
rebut.
Uneori se auzea si cte un strigt de indignare (dup noua mea declaratie n fata presei):
Dar ce mai face acest ticlos?!! Nu se astmpr, nu?! Temele nu att se ncrucisau, ct se nlocuiau
unele pe altele, la
comand: ntr-o zi sau dou, numai amenintri cu moartea; apoi numai admiratori dezamgiti"; apoi
numai prieteni de lagr"; apoi voitori de bine, cu sfaturile lor: s nu iesi pe strad, sau s ai grij de copii,
sau s nu faci cumprturi de la alimentara cci s-ar putea s-ti dea produse otrvite. Dar uimitor era
faptul c printre aceste sute de apeluri telefonice nu a fost nici unul ct de ct inteligent, ct de ct rafinat;
falsitatea era detectabil chiar de la primul cuvnt, de la primul sunet, oricare ar fi fost continutul. si toti se
ncurcau ndat ce erau ridiculizati. si pentru a nu-si consuma din timpul lor liber, toti au nceput s caute
a-si ndeplini sarcina" numai n orele de program.
n felul acesta s-a ncercat distrugerea moralului familiei mele si, prin repercutare, a moralului meu. Dar
cu a doua mea sotie, Securitatea a avut ghinion. Alia nu numai c a rezistat atacului, dar si a tinut pasul
cu toate obligatiile ei curente. Treaba mergea, familia tria si mai trziu micutii nostri vor ntelege c
pruncia lor n-a fost deloc una banal!
Paralel cu atacul prin telefon (si, se ntelege, prin pres) se desfsura si un atac prin post. Scrisorile
ostile care soseau prin post purtau totdeauna adresa mea complet, dar erau anonime. Au reusit s-si
fac drum ctre mine si cteva scrisori amicale (eroarea cenzurii: Deutsche Welle indicase adresa noastr
fr s precizeze numrul apartamentului si de aceea aceste scrisori treceau prin-tr-o alt cartare, nu
erau retinute), ba de la muncitori" din Ural, ba de la copii ai unor zeki dispruti.
Campania de pres sovietic, zgomotoas, furioas si incoerent, a fost asa de stupid nct n cteva zile
a pierdut partida pe arena
16
international. New York Times avertiza: Aceast campanie poate s aduc URSS un prejudiciu mai
mare dect nssi editarea crtii." si Washington Post: Dac fie si numai un fir de pr i se va clinti lui
Soljenitn, schimburile culturale si comertul vor fi curmate." A le curma sau a nu le curma; exagerare,
binenteles; destinderea era un obiectiv care nicicum nu trebuia ratat, ns, citind ziarele occidentale,
liderii Kremlinului puteau s-si pun niste probleme: doar n-o fi dracu-n persoan acest Soljenitn; merit
oare ca din cauza lui s dm peste cap tot jocul international? Presa occidental fcea un cor asa de
puternic n aprarea mea nct excludea din capul locului asasinatul si arestarea.
Dar atunci, toate aceste ltrturi unde duceau, la ce serveau? Spre ce antrenau ele nesbuit pnzele
cenusii ale ziarelor noastre? (n ce m priveste, n aceast campanie de pres, eu vedeam deja o
victorie, pentru c, vocifernd la adresa lumii ntregi, ei neglijau simpla, banala, discreta arestare.) Dar ei
ncepuser campania impulsiv, cu rutate, fr s fi elucidat totul pn la capt; ncepuser, dar n acelasi
timp ntrtaser milioane de ignoranti din tarsi acum lupta se ddea, nainte de toate, pentru ei,
pentru compatriotii mei. De altfel, si pentru Occident, povestea prea s devin oarecum de nenteles: de
ce nu m justificam eu mcar cu un cuvnt? Poate n calomnie era o parte de adevr?
Iat deci c trebuie renuntat la a mai moti n timpul ncierrii. Pentru aceasta ar trebui o fire diferit de
a mea.
Eu am rspuns prin dou lovituri: o declaratie pe 18 ianuarie [36] si un scurt interviu acordat revistei Time
pe 19 ianuarie [37]. n declaratie am rspuns la acuzatiile cele mai nedrepte si mai jignitoare aprute n
ziarele sovietice, nghesuind totul n dou mici pagini; n interviu mi-am explicat pozitia: un rspuns fratilor
Medvedev, pe care-1 ratasem n noiembrie; si un ndemn de a ne trezi la realitate adresat mie nsumi, lui
Saharov si tuturor celor care, n conditii de tumult si prigoan, pierduser simtul msurii: eram
recunosctori pentru tot ce fcea Occidentul n aprarea noastr, dar trebuia ct mai repede s fim n
stare s mergem cu propriile noastre picioare; si att timp ct nu mi se pusese clusul n gur nu se stia
ce efect va avea acolo Nu triti n minciun" trebuia s fac s se ia cunostint si de acest important
sfat al meu adresat tineretului, de aceast unic sperant real a mea; si apoi, pur si simplu, potrivit
nevoii
17
resimtite de sufletul meu, s rsuflu usurat: Mi-am fcut datoria fat de cei dispruti..."
Gemetele si zbuciumul osemintelor alor nostri s-au potolit: lucrurile au fost spuse si auzite...
Multe posturi de radio si de televiziune le-au difuzat. Multi le-au aflat din ziarele din 21 ianuarie, ziua
comemorrii unei jumtti de veac de la moartea lui Lenin, eveniment care n ziua aceea nici n-a fost
evocat. Dintr-un salt piezis si dintr-o musctur instantanee, cte btlii n-a cstigat el cit a trit! Dar
cum le pierdea el acum dup o jumtate de secol, nc nu s-a spus, nc nu se vede dect pe jumtate.
BBC: Campania de dou sptmni mpotriva lui Soljenitn n-a reusit s-1 intimideze si s-1 reduc la
tcere."Die Welt: Dac-1 nltur, Moscova va fi nevoit s plteasc un pret analog celui al
Budapestei si al Pragi."
si asa am tinut noi piept toat sptmna care a urmat dup semnalul Pravdei n ciuda tuturor! Am tinut
piept si chiar agentia TASS a fost obligat s reactioneze. Dar cum s reactionezi la apelul prin care
ndemnam tineretul s nu mint, s reziste brbteste? Ei bine, iat cum: Soljenitn mproasc cu noroi
tineretul sovietic, spunnd c acesta este lipsit de curaj." Dar aceasta era n 22 ianuarie, si n ziua aceea
la Washington n fata cldirii Clubului National de Pres a avut loc o manifestatie a unor intelectuali
americani de diverse orientri, ceea ce pe mine m-a mbrbtat foarte mult. Acolo s-au citit extrase am
Arhipelagul, s-a strigat n gura mare: Jos mi-nile de pe Soljenitn! Lumea ntreag e cu ochii pe voi!" Era
ziua de 22; atunci cnd Arhipelagul aprea deja n nemteste si cnd primul tiraj se epuiza n cteva ore.
Noi am tinut piept o sptmna, cu ea se fcea aproape o lun de cnd apruse cartea, luna cea mai
dificil, cnd capul de pod este. nc asa de mic, cnd lumea nc n-a cititdar a nteles deja asa de multe
lucruri! De-acum, capul de pod se lrgea, citirea acestei crti n Occident ncepea s ia proportii de mas,
si n ritmul pe care-1 luaser lucrurile era chiar greu s le prevezi consecintele. Iat ce mi-am notat pe 23:
si ce dac dusmanul va tremura si se va retrage (va ncepe s recunoasc trecutul)? N-o s m mire
chestia asta." (nc de la o dat anterioar, mai precis, imediat dup editia rus, ar fi trebuit s apar
editia american. Eu fcusem totul pentru ca s se ntmple acest lucru, dar din cauza a dou sau trei
personaje seci si interesate, educate n
18
spirit occidental, se alesese praful de toat trimiterea de Rusaliile anului 1968; editia american va ntrzia
sase luni de zile, nu m va asigura pe timpul ct voi trece peste prpastie si numai pentru acest motiv,
cred eu, s-a produs deznodmntul care s-a produs. Dar se putea face, s-ar fi putut face un pic mai
trebuia ca liderii nostri s bat n retragere, dac de Anul Nou 1974 toat America ar fi citit efectiv
cartea, n timp ce Kremlinul nu stia dect s depene una si aceeasi poveste cum c aceast carte i
preamreste pehitleristi...)
La data aceea, eu vedeam lucrurile n felul urmtor: dac din prima lun s-ar fi hotrt ce-o s fie cu mine
din clipa de fat lupta cstiga n amploare si n profunzime: de-acum, chestiunea era de a sti dac
masina de propagand va nghiti nc o dat Rusia sau aceasta i va rmne n gt. Minciuna presei va
continua iarsi si iarsi s se rspndeasc liber sau n sfrsit va ntlni rezistent? Credeam n
posibilitatea unui viraj favorabil si cu att mai mult ntelegeam sensul situatiei n care m aflam: declaratiile
mele ulterioare trebuiau s tinteasc nu Occidentul, ci niste adrese din interiorul trii.
La sfrsitul lui ianuarie, invectivele presei au devenit si mai virulente si mai numeroase, se strngeau
cearsafuri peste cearsafuri de semnturi, acum si ale unor personaje cunoscute. Dar si tineri temerari
naintau unul cte unul, ca n ntmpinarea mortii; ieseau n fat ntr-o angajare deplin, dezarmati,
oferindu-se gloantelor Dima Borisov, Boria Mihailov, Jenia Barabanov. Coincidenta fcea ca fiecare
dintre acestia s aib sotie fr serviciu si cte doi copii mici. si Lidia Korneevna a spus sus si tare cine pe
cine a trdat [38]; rspunsul ei este scnteietor din punct de vedere literar. Invectivele presei aveau un
sunet de-ti zgria auzul, dar de departe, din Vest, ncepea s se vad clar c declaratiile mele aveau un
caracter net ofensiv" n timp ce autorittile preau s bat n retragere, cheltuind multe eforturi, dar
degeaba.
si zvonuri trsnite cu trisca rspndite si gndacii bat din tobe ca dracii, fiecare la locul su mbrncea ct
putea, n timp ce ziarele si deversau injuriile, Securitatea l costuma pe Vitkevici, colegul meu de scoal,
n vederea unui interviu ce urma a fi dat cuiva din Vest. O asemenea ntorstur era stupefiant: m
nvinuia Securitatea de a nu fi fost suficient de constant fat de ea, de a nu-i fi dat peste mutr din clipa n
care ne cunoscuserm, cum o fceam astzi. Eu nsumi m asteptam la discreditarea persoanei mele
mai
19
mult ca la orice, dar m asteptam ca lucrul acesta s nu se fac dect prin prima mea sotie. Nu
presupuneam c n aceast afacere va fi atras si prietenul meu din tinerete. Ce n-am fost eu n ochii lor:
politist, ghestapovist si acum turntor al Securittii Statului. As fi preferat s nu rspund deloc, prea
des eram solicitat. Dar o dat ce-ai intrat n hor, trebuie s joci. Ct priveste rspunsul, hai s tragem
clopotul ct putem de tare [39].
si, din nou, radioul si presa mondial mi-au venit n ajutor. Contra unor insurgenti narmati, poti face uz
de tancuri, dar mpotriva unei crti?" mpuscarea, Siberia, casa de nebuni n-ar face dect s confirme
dreptatea lui Soljenitn." Propaganda s-a dovedit a fi un bumerang..." si nu era prima dat cnd Giinter
Grass mi aducea sprijinul su pn departe rsuntor.
si am avut atunci impresia c tocmai cstigasem o nouL faz a btliei. Am tras o nou salv, iar atacurile
lor parc ncep s moar sau s-au terminat (cum se ntmplase si-n septembrie)? Pozitiile mele s se fi tot
ntrit? Pe 7 februarie mi-am notat: Pronostic pe februarie: n afar de denigrare este putin probabil ca
din partea lor s mai urmeze ceva, mai degrab o pauz." Era o nechibzuint din partea mea s scriu asa
ceva, mai ales c nu uitam c, de cnd m stiam, sfrsitul lui ianuarie si nceputul lui februarie mi-
aduseser ntotdeauna necazuri: n acele zile se ngrmdiser multe primejdii ncercuire, arestare,
etap funest, operatie si altele mai mrunte , dar, o dat depsite, totul se potolea imediat. Ceea ce-
mi doream cel mai mult era asta, pauza: s tac, s m nfund n brlo-gul meu asa cum de-attea ori,
dup o confruntare, m retrse-sem si-mi pusesem lact gurii. Desi, dat fiind desfsurarea btliei, era
chiar pcat s iei pauz.
Omul are particularitatea de a tri perioadele cumplite si catastrofice ale vietii sale la fel ca pe cele
obisnuite, preocupat cum este de lucrurile simple de fiecare zi; si numai apoi, de departe, ntor-cnd
capul, si zice: ia uite domnule, mi se frmita pmntul sub picioare; ia uite domnule, si nc la lumina
fulgerelor!
Eu unul n-am remarcat nici o schimbare de directie. Dar sotia mea, la nceputul lui februarie, a mirosit o
schimbare de ru augur: faptul c asaltul telefonic contra apartamentului nostru ncetase si c nssi
campania de pres lncezea ntr-o oarecare msurtoate acestea fiind lucruri de care autorittile se
serviser pn acuma pentru a-si masca indecizia. (Brejnev s-a ntors din Cuba, fapt cruia
20
eu nu i-am dat important. Or, el era asteptat pentru a se lua o decizie n ce m priveste.)
Prin multitudinea de zvonuri, rspndite n cursul acestei luni, erau si unele premonitorii, dar care, asa
cum se ntmpl ntotdeauna, treceau neobservate si care puteau la fel de bine si s fie date uitrii atta
timp ct autorittile nu putuser s-si opreasc alegerea asupra unei msuri de luat. Astzi, revznd
buletinele radio din acea lun, constat cu surprindere c la 18 ianuarie, corespondentul BBC transmitea
din Moscova c exist indicii dup care lucrurile tind spre o expulzare". La fel de surprins descopr c la
20 ianuarie, G. Svirski1, aflat deja n emigratie, declara: Pe Soljenitn o s-1 mbarce cu forta ntr-un
avion." Parc ar fi citat un text deja tiprit! si cnd te gndesti c eu admiteam eventualitatea unei
expulzri, dar iat-o, sub aceast form, cea mai elementar s fiu bgat cu forta ntr-un avion, si
numai eu, fr familia mea nu stiu de ce, nu mi-o imaginasem, mi scpase. (Da, acum, cnd parcurg
aceast carte n vederea tipririi ei, mi revin n memorie unele lucruri: n martie 1972, cineva chiar ne
prevenise c pn la urm asa se va ntmpl, cu alte cuvinte c dup un arest provizoriu voi fi expulzat.
Uitaserm complet de asta, nu ne-am mai amintit-o niciodat!...) si eram departe de a gndi c se vor lipi
asa de tare de mine cuvintele pe care la l februarie cancelarul Brandt le adresase tinerilor socialisti (ctusi
de putin bucurosi de asta, ei ar fi preferat s vad pmnrul nghitindu-m): n Germania Occidental,
Soljenitn ar putea s triasc si s lucreze nestingherit." A spus-o si n-a mai retractat-o.
Expulzarea putea s aib loc acum, dar ea ar fi putut s aib loc, si nc nu o dat, si nainte: totusi,
niciodat nu se ajunsese la ea. Dar dac va avea loc, atunci, eu si cu Alia ne-o imaginam n felul urmtor:
ne vor ncercui locuinta, ne vor ncercui pe noi toti mpreun, ne vor tia telefonul si ne vor da ordin s ne
pregtim n grab sau mai pe ndelete. Dac ne-am fi gndit mai profund, ne-am fi putut da seama c o
asemenea manier nu convenea autorittilor. Dar niciodat n-am avut parte de rgazul de a reflecta mai
n voie: eram vesnic prinsi n agitatia treburilor curente. Era deja al treilea an de cnd aveam asupra
noastr o hrtiut intitulat Cu-
1 Grigori Svirski, autorul unei scrieri despre antisemitismul din URSS, Ostaticii, emigrase recent n Israel.
(N.t.)
21
tremur de pmnt", cu variantele urmtoare: zguduitura ne atinge mpreun, sau pe fiecare n parte, sau
n cltorie dar niciodat nu ne-am apucat s-o elaborm n detaliu. Dar dac reiau toti acesti ani
sptmn cu sptmn, constat c pe fiecare dintre acestea le-am umplut, ca si cnd ar fi fost cea mai
important dintre toate, cu o activitate util: am scris ceva, am finisat degrab ceva sau am corectat o
variant mai veche, am recopiat, am fotografiat, am difuzat (si cte frmntri privind rezolvarea unei
probleme: lucrul acesta e mai bine s-1 tinem acas? Sau s nu-1 tinem acas? si ncercm azi asa,
mine asa), am expediat n strintate, am ntocmit scrisori explicative menite s nsoteasc o trimitere
sau alta. si prinsi n clestele acestor griji si al ncierrii cu adversarii nostri, n-am mers niciodat destul
de profund pentru a transforma n grafic Cutremurul de pmnt".
La 8 februarie, Arhipelagul a aprut n Suedia; frontul care m sprijinea se lrgea. si n Norvegia, dup
interventiile din Storting (parlament), ministrul afacerilor externe i-a exprimat ambasadorului sovietic
ngrijorarea opiniei publice norvegiene. A urmat luarea de pozitie a partidului social-democrat daneztot
n favoarea mea. (Dar tot sulubin cu socialismul moral"...) Lucram n liniste la Peredelkino. Dar, deodat,
un telefon intempestiv de la Alia: a primit o citatie prin care eram convocat la procuratura general [40],
de urgent, la sfrsitul zilei de lucru. (Imposibil ca de la Peredelkino s ajung acolo la ora fixat, chiar
dac m-as fi deplasat cu o vitez de sinucigas, cum de n-au luat n consideratie acest lucru, de ce
scriseser asa?) Legndu-se de neregularitti ca, de pild, absenta numrului de iesire (asa de
caracteristic le era lucrul de mntuial, asa de mare le era graba), nementionarea motivelor pentru care
eram convocat, nespecificarea calittii n care eram citat (era absolut necesar s-i sicaneze, ea din priviri
sfsia aceast notificare), sotia mea a respins convocarea.
n sufrageria familiei Ciukovski, telefonul era de ani de zile n unul si acelasi loc, pe o msut sculptat,
de form oval, la peretele opus ferestrei, asa c n cursul si mai ales spre sfrsitul unei zile mohorte,
totul era cenusiu. si lund receptorul si auzind vor-bindu-se de procuratura general, mi-am amintit
imediat primind n inim acelasi pumnal ca atunci cum n acest loc, acelasi de-atunci, din
septembrie '65, n acelasi semiamurg, auzisem, iesind din acelasi receptor, vocea lui L. Kopelev: Cauza
ta a fost
22
transmis la procuratura general." Cauza mea, la data aceea, era arhiva confiscat, cu Banchetul
nvingtorilor si cu Cercul, si transmiterea la procuratura general nsemna tribunal. (De ce nu s-au decis
ei atunci la aceasta rmne o enigm. Ar fi reusit.) n momentul acela, la procuratura general, Cercul
meu zcea pur si simplu ntr-un seif. Dar era ceva profetic n toate acestea: opt ani mai tr-ziu, n acelasi
loc, avea s m muste acelasi sarpe amortit.
Pe scurt. Vociferez mpotriva lor de sapte ani; trebuia ca, pn la urm, s dea si ei un ordin.
La telefon, eu cu Alia vorbeam totdeauna cifrat, disimulat, tre-cnd totul prin Lubianka. La fel am procedat
si acum, ca si cum aceast convocare la procuratur nu era cine stie ce (ea nici n-a telefonat imediat).
Dar am nteles amndoi c treaba era serioas. Serioas, cu aceast rezerv totusi c vara trecut l
convocaser pe Saharov n acelasi loc, dar, una peste alta, asta nu fusese dect pentru o discutie menit
s-1 determine s pun capt activittii lui nedemne", ns totdeauna atitudinea autorittilor fat de mine
s-a deosebit de cea pe care ele au avut-o fat de Saharov. O abordare nomencla-turist oblig la luarea
n consideratie a unor fapte ca acestea: autorittile i-au conferit lui Saharov de trei ori Steaua de aur", au
profitat de serviciile lui si nu le este usor s treac acum cu buretele peste meritele lui. Dar eu, att ct m
stiu ele, snt flaconul de amoniac la nasul lor; ele nu vd n mine altceva. S m convoace Ia o
mustruluial asta nicicum nu puteau s-o fac. Dar atunci la cel si de ce la sfrsitul zilei de lucru, si al
ultimei zile lucrtoare a sptmnii? Acest aspect ar trebui aprofundat. Nu, analogia era de natur s
deruteze. (Se foloseau de ea ca s m ademeneasc?...) Era limpede c eu cu picioarele mele nu m voi
duce acolo, dar aveam impresia c-mi mai rmnea ceva spatiu, ceva timp.
Nu trecuser dou ore deodat tropit de brbati n pridvor si o btaie foarte violent n geamuri;
bteau exact cum bteau cei de la Ceka, imperios, ca pentru o ultim somatie. Or, Lidia Kor-neevna nu
stia nimic: pentru a nu o ntrerupe din lucru, eu nc nu-i spusesem nimic n legtur cu procuratura si
acum, cu sufletul la gur, nu mai aveam timp s-i explic. Ne-au luat pe nepregtite, le-am dat drumul s
intre n cas! (L.K. spune c dac ar fi stiut nu le-ar fi deschis.)
Snt trei insi. Cu pretextul cel mai stupid: pentru repararea dacei (treab de care nu se vor apuca)
veniser deja de dou ori, ntoc-
23
miser un deviz" (trseser cu ochiul la mine si la camera mea) si iat din nou trebuie s ntocmeasc
un deviz". M rodeau din priviri; nsotiti de L.K. pe jumtate oarb, fac turul camerelor. Deodat sun
telefonul si specialistul n reparatii, intrusul, n casa altuia, nsfac receptorul, ascult, mormie si n
aceeasi clip, nemaintocmind nici un deviz, iat-i plecnd cu totii. L.K. i-a urmat si a reusit s vad
dincolo de poart masina si doi sau trei alti indivizi.
De ce nu m-au luat chiar atunci, chiar acolo? (Iat de ce: ei nu veniser dect pentru a verifica dac nu
cumva eu fugisem n cele dou ore de cnd mi devenise cunoscut convocarea la procuratur. Calmul cu
care-i rspunsesem la telefon sotiei mele nu demonstra nimic: ei cunosteau deja si maniera mea de a
vorbi cu subtext si dexteritatea cu care dispream pentru luni de zile. Dac ntr-o or sau dou as fi
disprut unde s m gseasc pe ntinderile nemrginite ale Patriei? Cci pn la 14 februarie trebuia
adus la ndeplinire ordinul biroului politic cu privire la expulzarea mea. Dar deocamdat au verificat si au
constatat c n-am fugit. si au pus sub supraveghere dacea de la Peredelkino n ideea c luni si-asa m
duceam la procuratur si astfel totul se va petrece mai pasnic, mai discret, fr o arestare
zgomotoas.)
Un lucru prea clar ca lumina zilei: veniser dup mine. Ba nu, impunitatea, dup attea episoade deja
consumate, si mai ales inertia muncii care de-attia ani nu m lsase niciodat s m mpotmolesc, s m
nfund, s m ncurc undeva aceast inertie deci m mpiedica s-mi abandonez pe loc toat munca,
s-mi fac metodic pregtirile si, dimineata, s-o ntind la Moscova. Era la sfrsi-tul unei zile de vineri si, timp
de dou zile si dou nopti, o smbt si o duminic, eu cu Alia am fi putut s rezolvm problemele cele
mai urgente, combinnd, reflectnd, convinsi c de-acum Cutremurul de pmnt deja ncepuse! (Desi,
desigur, smbt si duminica nu formau un interval n care noi s fim la adpost de nvala lor, ar fi putut
foarte bine si s dea buzna peste noi.) Dar nu, eu am mai rmas nc trei nopti si dou zile la
Peredelkino, continundu-mi molatec traiul obisnuit si nefinisnd nimic, plutind parc n imponderabilitate
si fiind n acelasi timp tot pe pmnt; si chiar luni dimineata, plecnd n grab, dar nu chiar cu noaptea-n
cap, spre Moscova, mi-am lsat a?a cum se gaseau urmele vietii cotidiene, biroul plin cu toate cele>
crtile.
24
[ Pe 11 dimineata, n drum spre Moscova, stiam deja ce aveam
s rspund la procuratur. Dar n-am sosit chiar asa devreme, si curierul procuraturii (un
ofiter, binenteles, dar cu un zmbet jenat) se prezentase, iat, att de matinal, chiar la nceputul zilei de
lucru, cu o nou convocare, nct n-am mai avut timp s discut cu Alia
4 asa cum s-ar fi cuvenit si, n prezenta lui, a acestui curier, dup ce
l-am instalat n antreu, mi-am recopiat la masin rspunsul [41 ] pe
\ care l-am lipit, n loc de semntur, pe adresa de convocare. Ope-
| ratiunea a durat destul de mult, ceea ce pe ofiterul-curier, n antreu,
l a fost de natur s-1 calce pe nervi; de fiecare dat cnd i treceam
. prin fat, nu stiu de ce, srea n picioare si lua pozitia de drepti.
t, Dup ce s-a vzut cu rspunsul n mn, a multumit si a plecat n
? asa mare grab si fr s mptureasc foaia, nct i-am strigat: Pu-
r neti-o n plic, plou." Nendemnatic, a pus-o n plic.
t A nceput btaia loveste-1 cu zel pn s te loveasc el! Cu-
, rierul nc nu plecase cnd am nceput s le telefonm coresponden-
t tilor, s-i chemm la noi. Mai nti pentru a le aduce la cunostint
t rspunsul meu. Dar sentimentul ncepea s m mping mai de-
parte, la mn aveam mncrici dup asemenea cuvinte, ce alt-fr ceva mai era interzis a se
spune? Dac iei cuvntul, atunci spune
i' tot ce ai pe suflet. si lund al treilea volum al Arhipelagului, noi
; am transcris un fragment din partea a saptea care privea deja epoca
lui Brejnev: Fr lege". Au venit de la New York Times, de la BBC, le-am citit pasajul n fata
microfoanelor lor. Aceste dou rspunsuri, n interval de cteva ore, erau la nltimea situatiei.
Iar noi nu ncepuserm nici mcar s ne pregtim, s ne lum .^ rmas-bun de la cunoscuti.
Aceast btlie nu este prima nu
j; este mai ameninttoare dect cele dinainte.
t Dar, dup rspunsul meu insolent din dimineata zilei cu pricina,
* de ce nu veniser s m ridice imediat, dac totul fusese deja hot-rt? Deocamdat
speraser c m voi 4uce personal la procuratur (si, cu caracterul meu, era asa de simplu s m
deranjez pn acolo; ea este chiar alturi, n piata Puskin, la dou minute de mers pe
t jos, si nu este vreun KGB blestemat) prinde gsca si bag-o n
1 sac! m-ar fi arestat imediat, fr zgomot, fr martori. Dar de
: ce nu m-au ridicat luni si nici marti, si m-au lsat s trmbitez s
aud toat lumea? Poate c le-a fost fric de vlva fcut n jurul rezistentei mele? Dac m-as fi prezentat
la procuratur, ar fi nsemnat c eu nc le mai recunosteam autoritatea, nseamn c
25
le-as mai fi dat speranta c prin presiune m puteau face s nego-ciez cu ei.
Spre sear am iesit cu sotia s ne plimbm putin, s vorbim de una, de alta pe bulevardul Strastnoi
(Narskinski): acolo era locul nostru preferat pentru discutii ceva mai lungi si ar fi de mirare ca ei s nu
ne fi ascultat niciodat conversatia de-acolo (ce-i drept, ne strduiam s vorbim schimbnd fr ncetare
orientarea gurii). Acel bulevard Strastnoi cu extremitatea devenit, prin lrgire, aproape UP crmpei de
parc mi-era drag prin el nsusi, dar si pentru c era aproape de Novi mir, de cte ori n acest loc nu m
ntlnisem eu cu cei de la Novi mir\ De data aceasta eram urmriti de aproape, pe fat, de niste indivizi
dintre care unul, chipurile beat, s-a izbit cu pieptul de mine. Dar cnd n-am fost noi urmriti?
ntmplarea de-acum nu era un motiv s marcm cu o bifa special aceast zi.
Noi fceam socoteala c, n linii mari, eram mai gata ca oricnd, toate crtile importante erau la loc sigur,
inaccesibile KGB-ului. si c trebuia s ne pregtim n vederea unei arestri, s strngem lucrurile de prim
necesitate. Dar creierii nostri erau obositi, functionau cu ncetinitorul: pentru o adevrat discutare a
Cutremurului de pmnt s-a produs, dar chiar s-a produs? ne lipsea rigoarea; ne cuprinsese un fel
de lncezeal. Repetam, ca si n trecut, c voi rezista doi ani la nchisoare pentru a apuca s-mi vd
publicate toate operele, dar c mai mult, nu garantam. Ziceam c n lagr nu voi lucra nici o singur zi,
dar c n regim de nchisoare as putea si s scriu. S scriu ce? Istoria Rusiei sub form de povestioare
pentru copii, ntr-o limb transparent, fr a nfrumuseta subiectul. (M-am gndit la asta din momentul n
care au venit pe lume fiii mei, dar m voi apuca vreodat de o asemenea treab?) Ne puneam problema
ca momentul unei vizite s-1 transformm ntr-un prilej de iesire n lume a textelor de valoare. Cum m
voi comporta la interogatoriu, la proces (n privinta asta m hotrsem de mult: nu le voi recunoaste
competenta si nu voi sta de vorb cu ei).
Era o zi fr soare... moin (pmntul era alb sub stratul de zpad, arborii si bncile din parcuri erau
negre); iat c se lsa amurgul, lumini ostile ardeau la agentia de pres Novosti, n ambele sensuri ale
bulevardului rulau masini cu farurile aprinse. Ziua era pe punctul de a expira, nu ne nhtaser.
26
Sear pasnic ncummnd o zi de munc. Lucram cu totii la ultima pelicul cu Donul linistit1. Radioul ne
ddea de veste c ntreaga lume bubuia de rspunsul meu de azi-dimineat. Am adunat strictul necesar
pentru un detinut, dar nu am gsit sacul iat c ne-am boierit: n-am mai pregtit sacul de puscrie!
Noaptea, chinuit de insomnia mea obisnuit, am fcut si ceva treab bun, am adus unele modificri
Scrisorii ctre conductori": aprecierile si propunerile rmneau neschimbate, dar trebuia s elimin nota
persuasiv, prezent n varianta anterioar si care, acum, ar fi sunat ca o slbiciune. Cci dac ei vor citi
vreodat aceast scrisoare atunci s-o citeasc n aceast variant, dat publicittii. Oare o fi citit-o
careva dintre ei pe aceea predat la ghiseul CC?
si astfel eram cu sufletul mpcat, n-aveam nici un fel de presimtiri, nu m apsa nimic. Nu m-am grbit
s verific, s ard, s ascund mai profund cci n munca mea, mine si peste o sptmn, voi avea
nevoie de toate cele de pn acum, si atunci la ce bun s le supun acestor cazne?
De dimineat ne-am nhmat iarsi la treab, fiecare la masa lui. La Alia se strnseser multe lucruri
periculoase si toate se aflau pe mas. Ora zece, ora fixat pentru convocarea de ieri. Ora unsprezece.
Ora dousprezece. Ei nu vin. Lucrm fr s ne spunem un cuvnt. Ce bine lucrm! ni se ia de pe
suflet ultima greutate: au dat napoi! Viata merge mai departe!! n rspunsul meu st scris: S fie judecati
cei vinovati de genocid! Sie pace, si calm, s-au lins pe bot si au dat napoi. Or s nghit si altele. Nici
un patriot n-a telefonat, nimeni n-a dat buzna peste noi n apartament, nici un individ suspect nu si-a
artat nasul sub porticul de la intrare. Poate c n-au venit din cauz c, iat, corespondentii strini stau
de veghe n apropiere de casa noastr?
Eu nici mcar nu-mi verificasem cum trebuie vastul birou aglomerat cu tot felul de hrtii, nu remarcasem o
fotocopie destinat de mult vreme arderii. Mai ru dect att: pe mas zceau scrisori din strintate de
la oamenii mei de ncredere, de la editori: trebuiau studiate si arse de urgent si nici pentru asta nu era
timp. Da, mi amintesc, iat explicatia: pe 14 seara aveam ntlnire cu un occi-
' Nu este vorba de romanul lui solohov, ci de un eseu critic anonim si postum, prefatat de Soljenitn.
Eseul, intitulat Cum curge Donul linistit, l acuz pe solohov de plagiat. (N.t.)
27
dental (cu Stig Frederikson, vezi Completarea a Cincea) si m grbeam s pregtesc necesarul si
numai necesarul n vederea trimiterii pe care-mi propuneam s-o fac n seara aceea.
Acum am posibilitatea s dezvlui un fapt aproape de necrezut si motivul pentru care nici KGB-ul nu-1
credea, nu-1 admitea: este vorba de faptul c multe trimiteri n Occident eu le efectuam nu prin
intermediari, nu printr-o filier, ci prin mine nsumi, cu propriile mele mini. KGB-ul i fila pe cei care
veneau la mine, pe cei care ieseau de la mine si pe cei cu care acestia se ntlneau ulterior dar, n
mentalitatea lor de viziri, judecind totul dup ei, nici generalii maiori, nici mcar maiorii nu puteau s-si
imagineze c un laureat al Premiului Nobel n persoan se fofila ca o haimana prin colturi ntunecoase, la
ore imposibile, schimbnd sapca (pe cea obisnuit tinnd-o n rucsac), se ascundea prin ganguri fr
felinare si pasa plicul. Niciodat nu m-au filat si niciodat nu m-au prins asupra faptului! si, de m-ar fi
prins, ce triumf ar fi fost, ce recolt!... Ce-i drept, m avantaja n privinta aceasta faptul de a locui n afara
orasului cnd la Rojdestvo, cnd la Jukovka, cnd la Peredelkino, de obicei din unul din aceste locuri
plecam la ntlniri. De la Rojdestvo puteam s-o iau la picior vreo cinci verste pe o cmpie neted pn la o
halt de cale ferat; n-aveam dect s m mbrac ca pentru o plimbare la tar, s-o iau nonsalant spre
pdure si apoi fceam un ocol si m nfundam de nu m mai stia nimeni. De la Jukovka puteam s nu iau
obisnuitul tren electric (la gar, iscoadele pndeau n permanent) m duceam n cealalt directie, si
cu autobuzul de centur ajungeam la Odintovo. De la Peredelkino aveam drum pn la halta Miciurinet.
Pentru aceasta, nu ieseam ca de obicei la strad, ci treceam prin curtea din dos pe unde nu se mergea
niciodat iarna, o luam pe o alt strad, apoi, n plin noapte, pe crrile nzpezite si pustii. si, nainte de
aceasta, trebuia s-o sun pe Alia; conversatii linistitoare, nct, nu-i asa, puteam s m culc. si trebuia s
las la fereastr mica lumin de noapte. Dar dac din n-tmplare trebuia s plec la nthiire chiar din
Moscova, atunci trebuia ori s ajung cu trenul n afara orasului, s rtcesc prin ntuneric si s m
rentorc la Moscova, sau, sau... Nu, deocamdat s pstrm aceste retete de folosire a intrriior'si iesirilor
din oras, ele vor fi de folos si altora... si mai rmnea si mersul pe jos, n pas accelerat. La cincizeci si
cinci de ani nu m consideram prea btrn pentru o asemenea activitate, ba ea chiar m-a ajutat s
ntineresc
28
si mi-a ridicat tonusul. Burtosii de securisti nu m credeau n stare de asemenea lucruri; acum vor citi si
se vor cruci. La ora trei dup-amiaz, srind peste masa de prnz, 1-am luat pe Stepan, bietelul meu de
cinci luni, si am plecat s m plimb prin curte. Sub reflectorul tuturor ferestrelor, al tuturor trectorilor si al
locuitorilor imobilului, m-am apucat s defilez cu hrtiile mele, ca de obicei, citind un pic, apoi reflectnd.
Linistit zi se nimerise s fie. si numai acum se ivi ocazia s citesc aceste scrisori din strintate a
doua zi trebuia s le rspund. Astfel, n vzul tuturor, fr nici un camuflaj protector, m plimbam pe lng
Stiopka: el dormea si eu citeam scrisori conspirative.,. Dar nu mi-a fost dat s le citesc pn la capt
pentru c iat-m fat-n fat cu Igor Rostislavici safarevici.
Dar oare nu e timpul s scriu si despre el n mod deschis? n momentul n care aceast carte va iesi de
sub tipar, el deja va fi pus n circulatie Socialismul su si-si va fi primit crucea sau Dumnezeu l va scuti
de calvar. La data aceea erau deja trei ani de cnd pregteam, mpreun cu Igor safarevici, Voci din
strfunduri.
Ne cunoscuserm la nceputul lui 1968. Constient de valoarea timpului si nepunnd nici un pret pe
bsclia practicat la un pahar de butur, renuntasem la multe relatii; m dezamgiser mai ales cele
cu oameni din mediul academic. Nu-mi inspira ncredere nici omul acesta; i-am fcut o vizit de o
jumtate de or. Carura, prestanta acestui om era imediat perceptibil nu numai n silueta lui, ci si n tot
modul lui de viat, te convingea. Dar prima noastr discutie nu s-a soldat cu nimic concret, ea fiind
marcat si de interventia unui element ntmpltor, apt s-i imprime o not de ridicol: el avea pe mas
niste crti postale cu peisaje colorate de la Marea Adriatic, unde fusese ntr-o misiune stiintific. Habar
n-am de ce mi le-a artat. Lui nsusi chestia asta nu i se potrivea deloc, imposibil de imaginat ceva cu
care s se afle ntr-un contrast mai izbitor. Concluzia mea a fost c autorittile l rsfat cu trimiteri n
delegatie peste hotare (si era tocmai dimpotriv!). Pe asemenea oameni, gndeam eu, nu te poti bizui n
nici o actiune, n general, am vzut attia academicieni si pot s spun c tuturor le place s debiteze
lucruri interesante si chiar ndrznete, dar cnd e vorba de convenit o modalitate de a actiona si de a
rezista, toti se mprstie care ncotro i-am zis eu si am plecat. Deocamdat n-am gsit nimic care s
ne apropie. Mai trziu. De la a treia ntlnire a nceput s se contureze posibilitatea conlucrrii noastre.
Anul acela a fost, se pare, anul
29
cel mai agitat al miscrii democratice"; era deja riscant s evoci anii 1900 si 1910: numai contestare,
numai strigte de vrem libertate!", iar asupra a ceea ce va fi mai ncolo nimeni nu reflecta cu
responsabilitate n fata nefericitei noastre tri ca s nu se reediteze o experient strident si un
masacru intern. tara, tara ca atare putea s si crape.
Noi toti sntem din carne si oase, nu exist oameni plmditi din metal; nimnui, absolut nimnui nu-i este
dat s fac fr efort primii (mai ales primii) pasi spre ipostaza neclintirii n fata primejdiei si apoi spre
acceptarea sacrificiului. La noi, n Rusia, snt dou mii de oameni care se bucur de o celebritate
mondial si, n ce-i priveste pe multi dintre ei, de una mult mai rsuntoare dect a lui safarevici (pe
pmnt, matematicienii snt o prezent palid, rarisim). Din punct de vedere civic, toti acestia snt, din
cauza lasittii lor, niste zerouri; iar cei care au pornit de la acest punct zero si au crescut pn la a deveni
arbori nu snt mai mult de zece, printre ei fiind si safarevici. Mi-a fost dat s observ la el, desi nu adesea,
nu n detaliu, aceast crestere silentioas a tulpinii civice. Detasndu-se de multimea capetelor plecate si
spinrilor ncovoiate, safarevici a intrat si n comitetul drepturilor" al lui Saharov: nu c-si punea vreo
sperant n eficienta acestei organizatii, dar i era rusine v-znd c nimeni nu mai adera la ea si nu si-ar
fi iertat faptul de a nu ajuta.
Intrarea n arena luptei civice, pentru un om fr studii umaniste, este nu numai o crestere din punctul de
vedere al curajului, este si o transfigurare a ntregii constiinte, a ntregii sfere de preocupri, este o a
doua specialitate dobndit n anii maturittii, o aplicare a inteligentei la un domeniu neglijat de altii (n
acest caz, sau ti abandonezi specialitatea de baz, cum fac unii, sau nu ti-o abandonezi, asa cum nu si-o
abandoneaz acest dublu colos de safarevici care a rmas pn n ziua de azi un matematician de clas
mondial, un om debordnd de viat si de activitate). Cnd asemenea cazuri r-mn superficiale, avem de-
a face cu fenomenul diletantismului; cnd ns snt reusite, ele se constituie n exemple de spirite
originale, apte de o percepere proaspt si viguroas a realittii. Asemenea spirite nu snt mpovrate de
prejudecti transformate n sloganuri; n vnturtoarea criticii, ele separ pleava de boabele pline de
continut. (I.R. si-a nceput aceast a doua activitate ntr-o manier cu totul personal, pentru el nsusi,
plecnd de la muzic, si anume
30
de acolo de unde era cel mai firesc s plece de la genialul, de, la tragicul sostakovici care fcea
concesii cui nu trebuia, dar spre care el, I.R., se simtise totdeauna atras, ncerca s nteleag prin^ ce ne
misc sostakovici sufletele si ce le promite el acestora o asemenea lucrare se impune de la sine, dar
nimeni n-a fcut-o. Pentru a publica un asemenea articol, binenteles, nu exista nicieri nici o posibilitate
si nu exist nici azi. Studiul despre sostakovici 1-a condus pe I.R. la generalizarea urmtoare: starea
spiritual a lumii, n liniile ei mari, trebuie considerat ca fiind marcat de o criz de nereligiozitate, ca
reprezentnd pragul unei noi ere spirituale.)
Dup cum se vede, trei nume mari au intrat n aceste nsemnri literare, trei personalitti care au fcut
sau fac istoria noastr civic. S remarcm un lucru: dintre ei, numai Tvardovski este, de la nceput pn
la sfrsit, om de litere. Saharov este fizician, safarevici matematician; si unul, si cellalt, n fond, au fcut o
treab care nu era a lor, pentru motivul c n Rusia nu-i mai puteai cere nimnui s-o fac. (Dar si n ce m
priveste trebuie s spun c eu n-am o pregtire literar, ci una matematic si dac am iesit teafr din
ncercrile prin care am trecut, o datorez numai matematicilor; fr ele nu m-as fi descurcat. Asa snt
conditiile din Uniunea Sovietic.)
n plus, safarevici a venit pe lume cu legtura cea mai vie, cea mai carnal, cea mai organic: legtura lui
cu pmntul Rusiei si cu istoria Rusiei. La el, dragostea de Rusia avea ceva ptimas poate pentru a
acoperi ratrile anterioare ale generatiei noastre? si ce perseverent n a cuta modalitatea n care,
punndu-si la contributie capul si minile, s plteasc un pret care s fie pe msura acestei iubiri. El era
gata mai degrab s moar n patrie si pentru ea, dect s se salveze n Occident, n privinta aceasta, eu
aproape c n-am ntlnit, printre intelectualii sovietici de astzi, pe cineva care s-1 egaleze. Era
nentrecut n vigoarea si constanta unui sentiment ca acesta: peste mri si tri este veselie, dar este
veselia altora, la noi este jale, dar este jalea noastr.
Examinnd si reexaminnd timp de doi ani culegerea noastr Voci din strfunduri si materialele care
afluiau spre ea, trebuia ca eu si safarevici, n contextul sovietic, s formulm toate acestea undeva n
plin natur. Ne angajam, n scopul acesta, n lungi plimbri, cnd n mprejurimile Jukovki, cnd printre
neasemuit de frumoasele ; coline din apropiere de Rojdestvo (granita dintre regiunile Moscova
31
si Kaluga) sau, o dat (n toiul luptei inopinate" din 31 august 1973, nainte ca eu s fi aflat despre
confiscarea Arhipelagului), lng satul Serednikovo (fost satul lui Stolpin, dup cum am aflat mai trziu),
cu izbele lui rsfirate, cu tristele lui paragini (ruinat la colectivizare, mistuit de flcri n timpul rzboiului, el
nu si-a mai revenit niciodat), cu minunata lui bisericut din vremea lui Aleksei Mihai-lovici si cu cimitirul
su. Am traversat prul limpede care curge n valea domoal si sinuoas dintre Ligaciov si Serednikovo;
ne-am oprit pe un minuscul pod de lemn nnegrit de vreme, pod pe care, n fiecare zi lsat de
Dumnezeu, femeile cuvioase l trec pentru a urca dealul si a cobor povrnisul spre biseric. Am privit
amndoi undele strvezii ale apei n curgere permanent printre ierburi si arbusti.
Ce amintire va rmne din toate acestea... dac... n-o s mai fii n Rusia! am zis eu.
safarevici, mereu asa de retinut, evitnd s pun patos n exprimarea unui sentiment, de team ca acesta
s nu par exagerat, a rspuns, totalmente crispat, de parc i-ai fi scos sufletul si inima din el asa cum,
cu crligul unditei, i scoti unui peste mruntaiele:
Dar este imposibil s triesti n afara Rusiei! El a emis cu atta intensitate acest imposibil" nct ai fi zis
c n afara Rusiei nu exist aer, nu exist ap.
Cu prospetimea, impartialitatea, lipsa de prejudecti a inteligentei sale riguroase, safarevici a abordat si
problema socialismului, cu acea degajare si cu acea detasare ironic, inaccesibil astzi lumii
occidentale hipnotizate de stnga politic, n culegere n-a ncput dect un articol de dimensiune potrivit;
safarevici a nceput s scrie o carte n care s prezinte o panoram istoric amnuntit, plecnd de la
Babilon, de la Platon, de la statul incasilor, pn la Saint-Simon si Marx. El nu avea dect slabe sperante
c va putea accede la izvoare dup ce va fi aprut Voci din strfunduri.
n ultimele sptmni, ultima versiune a acestei crti era la mine; trebuia s-o citesc, dar n-aveam timp.
Copia dactilografiat de care dispuneam era, am observat eu, foarte neclar si atunci am ntrebat dac
nu se poate s mi se dea una mai clar, n ziua de 12 februarie, ctre ora patru dup-amiaz, Igor mi-a
adus deci un alt exemplar al crtii lui, si-a lsat servieta n apartament si a cobort la mine n curte. si aici,
n plin zi, expusi tuturor privirilor si, cine stie, poate c si ascultati (noi mai avuseserm cteva asemenea
foarte impor-
32 ".
tante convorbiri, seara, n curtea noastr, si trntorii de la Securitate, dac ne-ar fi auzit fie si numai o
singur dat, n-ar fi luat ei msuri pentru confiscarea si stoparea culegerii noastre?) chiar aici, cu gura
spre pmnt de teama laselor, schimbnd nencetat orientarea fetei, am continuat s examinm cum
stteau lucrurile cu culegerea. Am discutat fr s ne deranjeze cineva sau ceva. Rmnea s facem
schimb de exemplare. Pentru aceasta trebuia s urc n apartament. Lsnd pentru un minut copilul cel
mic cu Mitea, copilul cel mrisor, m-am dus cu Igor n cas. In afar de Socialismul, Igor a bgat n
servieta lui mare, deja umflat, si dou articole de-ale mele pe care le terminasem de curnd si urmau s
intre n culegere. Acesta a fost momentul n care s-a auzit soneria de la intrare.
Alia a ntredeschis usa lsnd lantul, a revenit si a spus: Din nou de la procuratur, acum snt doi. Cu
aceeasi convocare: spun c este ceva de lmurit." Era deja aproape de ora cinci, sfrsitul zilei de lucru.
Este ceva de lmurit? Ziua avusese o curgere asa de linistit, toat agitatia se potolise deja. Este ceva
de lmurit? Bine, hai s mergem mpreun, s deschidem. si, aruncnd pe mas scrisorile din strintate
pe care nu putusem s le citesc, m-am dus spre usa de la intrare; din biroul meu ddeai ntr-un coridor
separat, apoi n antreul unde parcam cruciorul copiilor. si inima nu-mi semnala nimic ru, triam un
moment de destindere! Pentru a deschide usa, trebuia mai nti s-o nchizi, s iei lantul; sotia ncearc s-o
nchid, dar simte c ceva o mpiedic s fac lucrul acesta. Ah! vechiul procedeu: cineva bag piciorul
ntre us si tocul acesteia si n-o las s se nchid. Vechiul procedeu!" am tras eu o njurtur cu voce
tare dar unde au disprut vechile reflexe de zek? dup acest picior, cum puteai s nu ntelegi si s
deschizi usa? Tocire a instinctului de aprare, pierdere a deprinderii. si totusi discutaserm, eu cu Alia,
ne fcuserm planuri: cnd vor veni s perchezitioneze, vom actiona n cutare si n cutare mod, s nu-i
lsm s ne depseasc numeric, s nu le permitem s intre mai multi dect vom fi noi, persoane adulte
(n vederea perchezitionrii, ar putea strecura vreo hrtie fals n asa fel nct nici s nu ne dm seama) si
s ncercm, dac nc nu ne-au tiat firul, s le telefonm prietenilor, s-i prevenim. Dar, n definitiv, nu
snt dect doi n definitiv, dac este vorba numai de lmurirea unor lucruri... si astfel nu ne asigurm
rgazul de a amna, de a gndi, adic ne supuneam jocului lor, asa cum am povestit eu nsumi n
Arhipelag, si iat acum
33
ne supunem din nou. Prin cte trebuie s trecem noi, oamenii, ca s ne nvtm minte? Este adevrat c
mai ieri-alaltieri, noi i-am lsat pe curieri s intre n cas si nu s-a ntmplat nimic.
Dac nu le-as fi deschis usa, ei, binenteles, ar fi spart-o. Dar s fi continuat s sune, s bat? Tot s-ar fi
dus dup speracluri. Or, pe scar se circul des: nseamn c operatiunea s-ar fi desfsurat n vzul
lumii, s-ar fi auzit, s-ar fi observat. Poate un sfert de or am fi rezistat, si atunci, este foarte clar, am fi ars
ceva, am fi lmurit unele lucruri, ne-am fi promis ceva unul altuia... Foarte prost am nceput-o: pur si
simplu, le-am deschis. (Vai, totul lsa de dorit, nu se va vedea acest lucru dect dup plecarea mea si,
unde mai pui, nu imediat: n timp ce sotia venise dup mine, securistii deja stricaser, fcuser de
nefolosit iala englezeasc, si de-acum era imposibil s mai ncui usa! A nu deschide nsemna de la bun
nceput a nu deschide, dar cum s-o dai s-o nimeresti? si noi care voiam s rezistm asediului!)
si primul, si apoi al doilea intrar asa cum se intr la niste oameni, dar deodat, tsnind dintr-un ungher
ntunecos din casa scrii, cei de la coada formatiunii ncepur s-i mping pe cei din fat. n aceste
conditii, n-am reusit s ne dm seama (si la ce bun ucenicia ta de opt ani, tontule?) c ei deja fcuser sir
compact ntre cuier, landou, msuta telefonului si ne mpingeau napoi, ne tot mpingeau napoi pe mine
si pe sotia mea. Erau opt, care n civil, care n uniform, toti nalti si vnjosi!!!
Am nceput s strig si s repet ceva fr cap si fr coad Ah! asa procedati?!... Asa care va s
zic?!..." asta era, desigur, exteriorizarea sonor a unei furii neputincioase. Atunci un zdrahon tuciuriu,
mbrcat ntr-o sub luxoas, dndu-si aere de respectabilitate, desfcu o map rigid de genul acelora n
care se tin diplomele pentru fruntasii n ntrecerea socialist, dar n aceasta era o foaie mare, alb,
nesifonat, cu stema trii. Consilier superior de justitie Zverev! Mandat de aducerel" spuse el si-mi vr
n mn un stilou ca s semnez. Am refuzat, binenteles.
lat-m nfierbntat, intempestiv; ce repede te strbate o flacr si, ct ai clipi, nici tu judecat, nici tu
memorie dar atunci la ce bun te-au antrenat, catrule?! Dar unde este mndria ta de ocnas, de lup?
Mandat de aducerel Cnd esti nfierbntat, ce simplu arat treaba asta: zu asa, pentru c m convoac la
ei si eu nu m duc, au venit cu tot detasamentul. Ora este legal, operatiunea la fel.
34
Mandat de aducere? M supun (o spun cu voce tare), eu, cel deja nghesuit n cutiut", eu, cel deja
mpins de ei la iesire. S m bat cu opt insi?N-am s-o fac. Mandat de aducere? Niste cuvinte simple,
lesne de priceput: cobor, revin, procuratura e la doi pasi. Nu, dedublare: plec, binenteles, asa cum se
pleac la nchisoare, asa cum ne-am si pregtit n aceast perspectiv (,,nu v dati n spectacol strig
ei se ntoarce imediat!"). Trebuie s m duc s-mi caut n birou sacul de puscrias, m duc, si doi insi
se nghesuie dup mine, clcnd-o pe picioare pe sotia mea. Le cer s rmn pe loc nu! (Se
ntrevede, negru ca un nor, safarevici, monument de neclintit, tinnd n mn servieta arhiplin de algebr
si de socialism.) si iat-ne n biroul meu, eu cutnd sacul, ei necednd nimic din terenul cucerit, o namil
de cpitan n manta de militian msu-rndu-mi obraznic biroul, loc secret si interzis, accesibil numai celor
ce-mi erau apropiati, dar simt c iau foc! nu m mai gndesc la asta, nu vd c pe mas este
etalat, mprstiat toat conspiratia, el nu are dect s ntind mna. L-as da afar din biroul meu (dar se
lipeste de mine ca de un arestat, are o sarcin s nu sar de la fereastr, s nu-mi tai venele, s nu m
rnesc, s nu m spnzur ce-i pe masa mea, pe el nici nu-1 intereseaz). Dumneavoastr aveti ordin
s m perchezitionati?" mi revin eu. Nu" rspunde el. Ah, nu? Atunci v rog s iesiti afar de
aici!" strig sotia. Parc ar fi de piatr, asa de nu se clintesc. He, he, sculetul meu nu-i pregtit! Este
un altul, sculetul pentru galosii de scoal ai lui Mitea; n acest sculet snt hrtiile pe care le duc
totdeauna de le ard n afara orasului, adic cele mai importante si iat c n-au fost arse si, pe
deasupra, le mai si rstorn pe un scaun, n acest sculet mi pune Alia lucrurile pregtite pentru puscrie.
Dar secu-ristii snt n prada unei asemenea febre (sau lipsiti ca si mine de drepturi civice) nct nici nu se
uit la hrtii, grija lor nefiind alta dect aceea ca eu s rmn ntreg si s n-o sterg. Am luat sculetul, m
ntorc acolo de unde am plecat, parcurgem cu totii n sens invers micul coridor, ne mbulzim si nu trag
de timp, ba chiar m grbesc iat ciudtenia, de ce m grbesc eu? Acum ar fi momentul s-mi bat
putin joc de ei - s m asez la mas pentru un dejun de o jumtate de or, s discut cu familia despre
treburi cotidiene? n mod sigur i-as face de rsul lumii, m pricep la asta! De ce am adoptat ritmul
securistilor? Iat de ce: ca s-i scot ct mai repede din cas (plec eupleac si ei si apartamentul
rmne
35
curat). Acum m gndesc la un singur lucru: s m mbrac mai prost, la port s semn cu un puscrias,
asa cum de altfel m si pregteam: o cciul veche, o scurt din piele de oaie (scurta pe care o
adusesem din surghiun). Securistii mi pun n brate vesta mea de blan Iat ce aveti, mbrcati-o!" Ei
bine nu, nu snt asa de prost, nu m pcliti voi cu asta: pe planseul de ciment n ce o s ne nfsu-rm?
Nu-mi iau rmas-bun de la nimeni, asa snt de grbit! (asta pentru c m voi ntoarce n curnd?)
numai de la sotie, si aceasta deja din pragul usii, nconjurati de securisti, ca n aglomeratia din troleibuze,
ne srutm srut de adio, fr grab, cu retrezirea constiintei c s-ar putea s fie pentru totdeauna.
Atunci s m ntorc? Atunci s mai fac niste pregtiri? Atunci, s trgnez lucrurile, s le frnez, ce-o
s ias? Nu, simt c iau foc. (si totul vine de la o prim eroare de calcul, de la faptul c am fost asa de
prost de i-am lsat s intre n cas; si acum stau ca pe jar pn cnd nu-i scot din apartament, pn cnd
nu-i trag dup mine; n zpceala mea, nu mai stiu cine pe cine scoate.)
Pe ndelete i fac sotiei semnul crucii. Ea mi-1 face mie. Securistii snt deconcertati.
Ai grij de copii.
si nu-mi mai ntorc privirile si, cobornd scrile, nici nu vd pe unde calc. Cum era si de asteptat: afar,
aproape lipit de usa din fat (au urcat-o pe trotuar) o masin (pentru ca eu s am mai putini pasi de
fcut n teren descoperit, corespondentii strini doar ce plecaser). Binenteles, portiera masinii o
deschiseser larg, ca s m poat mpinge rapid nuntru. Asa este mereu la ei; acest procedeu este
folosit chiar si n celelalte tri ale Europei. N-are nici un rost s opun rezistent acum, am si luat-o din loc;
m asez pe mijlocul banchetei din spate. Doi insi au srit nuntru, cte unul de pe fiecare latur,
portierele s-au nchis cu zgomot; soferul si ofiterul de lng el se asezaser primii masina demareaz,
n oglinda retrovizoare vd c din spate vine o a doua masin, tot plin. Patru cu mine, patru acolo, altfel
spus, eu i-am mbarcat pe acestia opt, nu-i asa? (De-abia acum nteleg un lucru: soferul si ofiterul si, se
pare, si gardienii din dreapta si din stnga mea snt cu totii altii; unde or fi cei opt ai mei?) De ce o fi
trebuind s mergem cu masina, sta nu e drum s-1 faci cu masina, pe jos, prin usile din spate, ar fi mai
aproape. Intrm pe strada Puskin; pe strada Puskin este sens unic, asa c trebuie s ocolim pe strada
Petrovka. Iat si bule-
36
vardul Strastnoi. Ieri ne ntrebam: si dac se ntmpl ceva cum o s fie? Ieri, puiul de ger nc nu
cedase de tot, n prezent e zloat, stergtorul se plimb pe parbriz, iar eu observ c rulm pe banda din
stnga: pentru a ntoarce nu cobornd, spre procuratur, ci ur-cnd, n directia liniei de centur Sadovaia.
Ah! asta e... zic eu. (Ca si cnd as fi asteptat altceva. Dac merg la nchisoare, ce important are n
care merg? Tot din cauza acestei febrilitti m-a luat gura pe dinainte. Dar iat c deja m-a linistit acest
simplu viraj la stnga, la poarta Petrovski.) Mi-am scos cciula (cei doi au tresrit), mi-am pus-o pe
genunchi. M nseninez din nou, mi revin. Cum am scris eu nsumi cndva despre precedenta mea
arestare:
n trup, n oase, n tot ce am, Coboar ncet pacea senina A celor care merg la ghilotin.
Am simtit nevoia, nu stiu de ce, s-mi pipi cu dou degete g-tul, ca pentru un masaj.
Lsati mna n jos m atentioneaz pe loc gardianul din dreapta, ncordat ca un arc.
mi cunosc drepturile. Nu umblu cu obiecte ascutite si tioase i rspund eu cu un calm
binecuvntat, recent recuperat.
M masez. Ciudat, dar asta m usureaz mult. Din nou m atentioneaz cel din dreapta (cel din stnga
tace, dintre doi tlhari care m flancheaz, unul este totdeauna mai ru dect cellalt):
Lsati mna jos! (Par eu a m sugruma?)
mi cunosc drepturile i rspund eu, masndu-m.
De pe linia de centur Sadovaia, o virm la dreapta. Cu sigurant, mergem la Lefortovo. Ne vom
completa colectia: uneori am fost chemat acolo la interogatoriu, dar la carcer n-am stat niciodat.
si iat ce simplu se termin toate: vitelul s-a tot luat n coarne cu stejarul, liliputanul s-a tot ncontrat cu
Leviatanul, presa mondial bubuia: Singurul rus de care se tem autorittile!... Submineaz marxismul si
umbl liber prin centrul Moscovei!" si, una peste alta, n-a fost nevoie dect de dou masini, de opt
oameni, si treaba s-ar fi putut face cu si mai putin cheltuial.
Asupra mea coborser pacea si senintatea si, n ce m priveste, svrseam a doua greseal: eram
absolut convins c m aresteaz.
37
Nu m asteptam din partea lor la atta fermitate, nu credeam c-si vor asuma un asemenea risc, i
subapreciam dar ce s-i faci? Snt tari, trebuie s-o recunoastem. Eram tot timpul gata pentru arest;
eventualitatea aceasta nu era de natur s m mire, mergeam spre deznodmnt.
(Sotia, desprinzndu-se cu greu din mbrtisarea mea si fr s astepte s ias toti securistii care se
ngrmdiser n antreu, a dat buzna n birou, a strns de pe masa mea si de pe a ei tot ceea ce prezenta
un pericol imediat. A ascuns asupra ei tot ceea ce ar fi fost imposibil de reconstituit, iar pe celelalte, de
mai mic important, le-a ars pe o tav metalic. Este vorba de o tav pe care noi o tineam permanent n
birou pentru a arde pe ea, pe msur ce le aveam, convorbirile fcute n scris"1. La un moment dat, ea
alearg la telefon telefonul era deconectat; era clar c ei asteptau prin preajm. Dar de ce nici unul
dintre ai lor nu vine lng ea? Nu se aud nici convorbiri, nici pasi, n apartament este liniste ce s-a mai
ntmplat acolo? Pipindu-se, constatnd c lucrurile ascunse i stteau lipite bine de trup, s-a dus n
antreu, si acolo ce s vad: din cei opt rmseser doi huiduma de cpitan de militie" si acelasi
curier", timidul care venise prima dat. Bu-un, nseamn c asteapt o echip nou, va fi perchezitie.
Copiii ns au rmas amn-doi pe strad nici vorb ca femeia s-si permit a se duce dup ei: aici,
locul nu poate fi lsat nepzit. Dup ce i-a fcut semn lui I.R.2 s apere usa, ea s-a ntors iarsi n birou.
El a rmas de paz, a barat trecerea, fr s se despart de servieta lui care trebuie s fi cntrit njur de
20 de kilograme. Acum o a doua sortare a hr-tiilor, deja mai sistematic, dar fcut tot cu viteza
fulgerului. Te doare sufletul s arzi toate acestea, dar pentru unele lucruri pe care nu le arzi n asemenea
minute s-ar putea ca mai trziu s-ti frngi minile. Unelt, de pild foile volante, pot fi dispersate n crti,
cci ei, n caz c le descoper, nu pot s fac nici o reconstituire. Fumul de la arderea hrtiilor umple
biroul, nu se elimin suficient de bine prin ferestruic, ajunge, desigur, si la nrile celor din antreu
1 n cursul unei convorbiri se pun pe hrtie, pentru interlocutor, cele ce, din cauza microfoanelor ascunse,
ar fi riscant s fie pronuntate cu voce tare. (N.t.)
2 safarevici. (N.t.)
38
dar ei nu se urnesc de-acolo!... Nici suprare, nici enervare, nici deprimare, nici ochi iritati o furie
retinut: sotia mea sorteaz, asaz, arde cu o iuteal imposibil ntr-o situatie obisnuit. Dar cte alte
documente de tot felul diversitate de scrisuri reflectnd diversitatea oamenilor! si tot Octombriel si apoi
toate schitele mele munti de plicuri si de mape. Imposibil s le dai de cap pn s vin perchezitia,
indiferent la ce or ar veni ea! Alia s-a dus n antreu, dar ei nu mai erau acolo: tot timpul se uitaser la
ceas. Douzeci de minute dup plecarea escortei, unul spusese: Mergem?" Cellalt: nc dou, trei
minute." Apoi au plecat fr s spun un cu-vnt. Douzeci si dou de minute? Nu e procuratura, nu e
Lubianka... Lefortovo? Numai atunci, dup plecarea lor, se constat c usa nu se mai nchide, c iala e
spart; Ignat, cel de un an si jumtate, se fofileaz pe palier. A plecat dup ceilalti copii; curtea, se spune,
este plin de militieni. La ce rezistent se asteptau ei? La ce interventie?.. . Sotia face numere peste
numere de telefon, desi nu este nici o sperant de nicieri. Nu este liniste vtuit, cineva este pe fir si
face de gard (s vad cine cu cine vorbeste la telefon?): ton, numr fcut corect si, imediat,
ntrerupere, si din nou ton prelungit. Dar a renunta imposibil: 1-au luat si nimeni nu stie! si sotia
continu s fac numere. Cel mare, Mitea, 1-a adus din curte pe Stiopka, acum trebuie mers la grdinit,
dup Ermolai. Poate c de acolo, de la o cabin, se va putea telefona corespondentilor. si deodat
prin ce ntmplare? nu s-a mai ntrerupt legtura, si Alia, cu sufletul la gur, reuseste s-o contacteze pe
Irina Jolkov-skaia: Fii atent, acum o jumtate de or, 1-au luat pe A.I., cu forta, mandat de aducere prin
constrngere, urgent!" si a pus receptorul n furc; si n vitez, numrul urmtor! si iarsi, nu se stie de ce,
la dou numere s-a putut vorbi. Apoi, ntoarcere la tactica precedent a ntreruperii, pentru aproximativ o
or si jumtate. Dar trei snt de-ajuns telefoanele ncep s sune n toat Moscova.)
mprejurrile cunoscute ale lui Lefortovo. (Chiar cnd s m lansez n cursa pentru premiul Lenin,
venisem aici s studiez Lefortovo vzut din afar; asa ceva nu stric niciodat.) Portile glisante
cunoscute, curtea, galeria ncperilor unde veneam la ntlniri noi, cei de la saraskoi Marfino. Pn s
sosim, deja s-a cam ntunecat, nu snt suficiente felinare pentru a ilumina curtea, ctiva ofiteri snt deja
aici, m asteapt. Da, fr fals modestie: n istoria lui Lefortovo,
39
acesta nu este un moment ca oricare altul, si nu m-ar mira s fie prezent si vreun observator de la CC. i
nteleg, atta am ltrat, atta am amenintat c pn la urm, uite, m-au nhtat. Ca Pugaciov1 n
vremea Ecaterinei iat-1, am pus mna pe el, n sfrsit!
S-au luat msuri de rigoare ca la lupt: acolo unde masina trebuie sa se opreasc la fix, au organizat un
cordon circular format din vreo zece oameni n timp ce altii alearg de colo pn colo, au stabilit care
portiere trebuie deschise si care nu si n ce ordine s se coboare din masin. Continuu s stau linistit pe
locul meu, deocamdat scaunul e moale, nuntru e cald si mai bine de-asa nici n-o s fie. Coborti!"
pe latura dinspre treptele nchisorii.
si iat ce ntrebare mi vine subit n minte, fr s fi conceput-o ctusi de putin anticipat: cum as putea
cobor n maniera cea mai jignitoare, cea mai suprtoare pentru ei? Sculetul meu pentru galosi este de
culoare nchis si are o bretea lung pentru a putea fi agtat n cuier. Mi-1 arunc pe spate si-1 fac astfel
s semene cu o desag de cersetor. Ies agale din masin si intru n nchisoare ctiva pasi pn la
trepte, apoi treptele, dup aceea peronul. Cu cciula czceasc tocit, cu cojocelul de croial
ciobneasc de Ka-zahstan (se mbrcase de parc mergea la pescuit", va spune dup aceea Maliarov,
si nu gresea), aveam mersul legnat al celui care se ntorce acas, mpovrat de desaga plin cu
pomana pe care a strns-o aveam aerul celui care se ntoarce la bojdeuca sa si nu are pe nimeni n jur.
Dar cabinetele de anchet au fost mutate n alt parte, n prezent aici fiind boxele pentru perchezitii
corporale: totul din piatr, o mas goal, dou bnci goale, un bec prpdit atrn de tavan. Doi t-rnusi
zdrentrosi si murdari sedeau pe o banc zeki, mi-am zis eu. (Apoi s-a dovedit c erau martori adusi
de alturi, de la biroul serviciilor de spatiu locativ! Se respect legalitatea, nu-i asa?...) M-am asezat si eu
pe cealalt banc si mi-am pus sacul alturi.
Nu, n-as fi crezut asa ceva. Sincer s fiu, nu m asteptam la asa ceva.
Ei se hotrser.
1 Conductor al unei mari rscoale a cazacilor si a tranilor n vremea Ecaterinei a Il-a; capturat si adus
ntr-o cusc la Moscova, a fost tras pe roat. (N.t.)
40
E devreme, a zis vulpea prins n capcan. Dar trebuie s ai stiinta de a nnopta aici.
n acest moment a intrat nelipsitul responsabil cu scotocirea, un ms hotrt, fizionomie cenusie si
inexpresiv. El mi-a fcut propunerea entuziast de a-mi arunca lucrurile pe mas. si acest procedeu,
absolut banal ntr-o nchisoare, era asa de simplu, asa de usor de nteles si chiar cinstit, asa de strin de
orice gnd de nselciune, nct i te supuneai, ceea ce eu am si fcut fr s ridic vreo obiectie:
regulamentul e regulament, noi sub semnul lui am crescut, cci cum vreti ca o nchisoare s-1 primeasc
n interiorul ei pe un detinut fr s-1 perchezitioneze la intrare? Ar fi ca si cnd te-ai aseza la mas fr
lingur sau fr s te speli pe mini. I-am predat deci cciula, cojocelul, cmasa, pantalonii, n speranta
c cinstea cu cinste se rsplteste si c le voi recupera imediat (a venit si un flcu ca s ajute, ca s
pipie custurile; nu le-a pipit prea tare, as zice). Responsabilul cu scotocirea nici mcar nu m-a grbit
s m dezbrac la pielea goal pstrati-v locul pe banc deocamdat. si n momentul acesta a aprut
un colonel: uniform strlucitoare, pr crunt, unul dintre aceia de pe care atrn crnurile.
Atunci cnd mi imaginam viitoarea mea ncarcerare devenit ceea ce eram n prezent, cu toat forta si
importanta pe care le cucerisem prin lupt stiam precis c judectorul de instructie n-o s scoat nimic
de la mine, c mai degrab mor dect s-i spun ceva; c nu voi recunoaste competenta tribunalului, c-1
voi recuza din capul locului, c voi tcea pe toat durata procesului, c numai la ultimul cuvnt i voi zice
cteva de la obraz; dar mai era ceva: eram sigur c nu m voi supune regimului umilitor pe care
nchisoarea l impune detinutilor nostri politici. Eu nsumi am scris destul n Arhipelag despre felul n care
tineretul, chiar si n anii '20, apra mndrele traditii ale prizonierilor politici rusi de altdat: de pild, a nu
te ridica n picioare cnd intr sefii nchisorii etc., etc. De altfel, acum, ce am de pierdut? Dac nu snt n
stare eu s opun rezistent, atunci cine ar putea s-o fac mai bine ca mine?
Dar dup ce am parcurs primul coridor al nchisorii, luminos si curat (crud n curtenia lui), dup ce m-am
asezat n prima box pe prima banc si dup ce m-am lsat att de usor scotocit da, din obisnuint,
asa cum se las muls vaca am nceput deja s m ntreb: dar ce s-a ales din linia mea de conduit?
Masina se n-vrtea nevoind s stie (sau prefcndu-se c nu stie) dac are n fat
41
un om cu renume sau un anonim. Totusi eu m simt puternic cnd mnnc ct mi pofteste inimioara, cnd
m plimb ct vreau, cnd dorm pe sturate si cnd pot s-mi asigur niste elementare conditii de viat: s
am ce-mi pune sub cap, s am cu ce s-mi protejez ochii, cu ce s-mi protejez urechile. Dar, acum, iat-
m aproape lipsit de toate acestea, si deja o parte a capului meu arde de hipertensiune; dac, n plus, n
fata sefului nchisorii, mi-ar arde de principii si la nivel de fleacuri, nimic n-ar fi mai usor dect s m aleg
cu vreo carcer, cu frig, foame, umezeal, sciatic, si la revedere si n-am cuvinte; la cincizeci si cinci de
ani nu mai snt combatantul de douzeci si sapte de ani, rumen la fat, care n prima sa celul era
ntrebat: din ce statiune climateric provii? si astfel simteam acum c s-ar putea s nu am destul fort s
m bat pe dou fronturi: si mpotriva judectorului de instructie, si mpotriva sefilor nchisorii. si poate c
era mai rezonabil s-mi rezerv toate fortele pentru primul front si s renunt imediat la a mai lupta pe al
doilea si duc-se dracului.
si atunci, mpreun cu suita, a venit n uniform strlucitoare colonelul cel crunt si cam siret.
De ce nu v ridicati n picioare? Eu snt seful penitenciarului Lefortovo, colonelul Komarov! a spus
el cu aplomb, desi pe un ton delicat.
Anterior mi imaginasem, sub diverse forme, aceste scene, dar numai n celul (cci seful nu vine s-1
vad pe detinut nainte ca acesta s ajung n celul). Iat, stau pe pat si invit: Dar luati loc si
dumneavoastr." Sau rezumativ: n vechea Rusie, prizonierii politici nu se ridicau n picioare n fata
sefilor nchisorii. Nu vd pentru ce n Rusia sovietic..." Sau ceva despre inflexibilitatea atitudinii mele.
Sau s recurg la un siretlic: s m ridic n picioare de ndat ce aud cheia rsucindu-se n broasc
adic s rezulte c nu pentru ei m-am ridicat n picioare.
Dar iat-m n boxa pentru scotocire, aproape dezbrcat si luat prin surprindere; vd n fata mea aceast
suit, aud dndu-se ordinul formal, opozabil tuturor celor de-aici, de a ne ridica n picioare, si dup ce deja
am socotit c trebuie s-mi pstrez fortele pentru lucruri mai importante ncet, ca pentru altcineva, a
lehamite, ca pentru o corvoad, m ridic.
Dar, de fapt, nu este asta o prim concesie din partea mea? Nu este nceputul nfrngerii? Cum or fi
raportat sus despre faptul c
42
m-am supus regulilor nchisorii? Oare pentru careva de-acolo de sus o fi sta un motiv de a-si freca
minile de bucurie? Este foarte posibil ca ei s-si fi propus s m nfrng nc din prima sear si atunci
de ce s nu ncerce s-si ating acest scop?
Bun acum urmeaz noi atacuri, noi cedri: un ofiter cu un formular n mn mi cere numele
prenumele patronimicul, anul si locul nasterii caraghios, nu? S nu rspund? Dar eu stiu bine c
asta se cere la toti, stiu bine c, pur si simplu, asta-i regula. Am rspuns, (nfrngerea continu?)
Doctorita, o tipic muiere cu slujb la penitenciar. V doare ceva? Nu. (S v spun vou c am
tensiune?) Nu-i nimic: stetoscopul, respirati, nu respirati, ntoar-ceti-v, ndeprtati bratele. S nu m
supun examenului medical, s refuz? Ar fi o prostie, ntre timp scotocirea se apropie de sfirsit si din nou:
ntindeti bratele! (Zu, m-am supus procedurii de ncepere a scotocirii, ce mai vreti acum de la mine?)
ntoarceti-v, asezati-v... Bine a zis cine a zis: barba, si-un fir de-i vei neglija, curnd n-o vei mai avea.
Dar iat ceva ce este straniu, ceva ce iese din obisnuitun nou medic si face aparitia, un brbat; nu se
poate spune c are aer de intelectual acest dihor de puscrie, dar este foarte grijuliu, foarte atent cu
mine: permiteti s v examinez si eu? Pulsul, din nou stetoscopul. (Zu, gndesc eu, mare lucru n-o s
auziti, inima este n regul dea Domnul s aib toat lumea inim sntoas ca a mea; snt de un
calm uimitor, snt cu larii si penatii mei, aici totul mi-e familiar, n-am de ce s am palpitatii.) n timpul
acesta, ticlosul scoate un tensiometru: permiteti? Ei bine, nu tocmai la msurarea tensiunii ar trebui s
m opun? Nu-mi mai pot ascunde punctul slab, trag cu coada ochiului la cadran, simt pulsatiile: 16-17, si
nu e dect un nceput, nc n-am petrecut nici o singur noapte la aceast nchisoare. Nu, n-o voi duce
mult. V deranjeaz tensiunea?" m ntreab el. Aceast tensiune, de cte ori nu vorbiserm noi la
telefon despre ea, n auzul securistilor care ne interceptau; vorbeam absolut pe fat; despre ce altceva
puteam vorbi la telefon? Nu, nu."
Eu m-am supus regulamentului, dar iat, vedeti cum se comport ei?Nu-mi restituie boarfelel De ce?
Pentru ceas, pentru cruciulita de la gt mi se d chitant: asta este n regul, desi n-am putut s nu fac
discutie n legtur cu cruciulita. A fost prima disput. Am nevoie de ea n celul!" Nu mi se d pe motiv
c e din metal. Dar lucrurile moi, crora li s-au palpat custurile, n care nu se ascunde
43
nici un accesoriu din fier si nici o copc metalic pentru ce nu mi se restituie aceste lucruri?? Rspuns:
snt date la dezinfectie. n inventar, m rog, este indicat totul, pn si aprtoarea pentru ochi fcut de
mine. Altdat, asa ceva nu exista. Dar poate c tehnica penitenciar a fcut progrese cu care eu nu snt
la curent, de ce nu s-ar face acum o dezinfectie? Art cu degetul spre cojoc: Asta nu se bag n etuv,
totusi!" Am nteles, nu-1 vom bga." Chestia asta m-a uimit, dar am pus-o pe seama noilor proceduri,
n locul lucrurilor mele, o cmas de corp arhigrosolan, care zgrie, este normal. si o vest neagr,
jumtate nchisoare, jumtate azil de btrni, asa ceva nici de fric n-ai cumpra. Dar, pe deasupra, un
costum, unul adevrat; c e bun, c nu e bun, este o chestiune despre care acolo n-am putut s-mi fac o
idee; si bocanci (fr sireturi) asta, deci asta este mbrcmintea care li se d acum oamenilor? La noi,
la sarask, era si carnaval, ne mbrcau n costum. Peste o or sau dou mi vor restitui tot ce este al
meu. Ne punem n miscare. Un gardian n fat si unul n spate, acompaniament de ncltri lovind
planseul, coridoare, nise practicate n peretii coridoarelor1 toate acestea ca si altdat. Privesc cu
interes: vreau s aflu unde poate s fie acest sistem american de coridoare metalice suspendate despre
care mi s-au povestit attea n legtur cu Lefortovo; acum am s le privesc cu propriii mei ochi. La etajul
unu. Mare lucru n-o s vezi, s-a mai inventat ceva: plasele dintre etaje au fost acoperite cu pnz de cort
cenusie, pas de a mai vedea ceva prin plas de la un etaj la altul. Un fel de circ lugubru si mut, noaptea
ntre dou spectacole.
(Urmare apelurilor telefonice s-au adunat cinci persoane, n frunte cu Saharov; picheteaz n strada
Puskin n fata Procuraturii Generale n parte pentru a manifesta, n parte pentru a vedea dac eu ies
sau nu. La apartamentul nostru nu ncetau s soseasc, n virtutea caracterului exceptional al situatiei,
oameni apropiati nou si oameni din afara cercului acestora, cte doi, cte trei, cte cinci; dup fiecare, usa
era prins cu un lant si se blbnea, lsnd o deschiztur prin care se putea vedea o priveliste
dezolant. Primilor
1 Nise n care gardienii l mping pe detinutul pe care-1 escorteaz cnd o alt escort trece pe lng ei. n
felul acesta detinutii snt mpiedicati s se vad. (N.t.)
44
veniti, Alia le-a povestit ce si cum a fost, iar apoi acestia, la rndul lor, au povestit altora; ntre timp, ea s-a
apucat din nou de hrtii: o, ce de mai snt, de-abia acum si d seama ct de multe snt, a trit lrg ele
fr s le observe. Mereu aceeasi furie rece, dublat de o eficace stpnire de sine. Gndurile i rtcesc,
ca si cnd n-ar avea nici o legtur cu ea, fr s-o exaspereze: ce vor face cu el? l vor omor? Imposibil!
Dar si arestarea prea imposibil! Dar o anim si alt fel de gnduri, gnduri precise: cum s procedeze,
ncotro s-o ia.)
S nu pierd din vedere numrul celulei. Nu 1-am observat, s-ar prea c nu exist. Snt convins c
psesc ntr-o celul individual intru: de individual este individual, judecnd dup dimensiuni, dar are
trei paturi, doi bieti stau ntinsi si trag din tigar, e o fum-raie general. Ei bine, la asta nu m asteptam
deloc: de ce nu ntr-o celul individual? si fumatul: cndva si eu fumam, gseam o plcere n asta; acum,
dup zece minute, mi vjie capul. Mergnd pe linia foarte bun a fermittii ar trebui s tac. Mergnd pe
linia slbiciunii declar: V rog s m plasati n celul individual. Nu suport fumul de tigar."
Locotenent-colonelul care m nsoteste mi rspunde politicos c va raporta aceasta acolo unde trebuie,
n general, ei snt foarte politicosi; poate c acum acesta este noul stil, mai stii? (dac facem abstractie
de njurturile cu care acelasi loco-tenent-colonel, intrnd n celul, i-a gratificat pe cei doi tovarsi de
suferint ai mei).
Da, da, n conditiile n care ei snt politicosi si eu calm, este ca si cum nu i-as fi prsit de un sfert de
secol, ca si cum le-as fi prieten la cataram. Dar iat explicatia: dac am acest calm asa de imperturbabil,
aceasta se datoreaz faptului c m-am conformat regulilor penitenciarului. Altminteri, m-as fi epuizat
complet n certuri meschine. Desi n-a fost premeditat, pn la urm atitudinea mea s-a dovedit
inteligent: na-v trupul meu, suciti-1 si rsuciti-1; dar de calmul meu o s plesniti! Dac, acolo, delegatul
CC, spe-rnd n reusita misiunii sale, se apuc s m interogheze eu ce s fac, s m nfurii? S fac
tapaj? S m manifest ca un isteric? Pe dracu! N-am ridicat glasul, n-am accelerat ritmul, stau pe pat
ai zice c visez; fac miscare prin celul top-top, btrneste. si dac ei si fceau socoteala cum c
eu deodat am s m nspi-mnt, am s ncep s tremur, s solicit te miri ce sau s cersesc vreun
45
armistitiu, atunci tocmai din cauza calmului meu se va alege praful de socotelile lor. (De ce m-au bgat n
celul cu acestia doi? n ideea c acestia m vor trage de limb? E caraghios s mizezi pe asa ceva;
s m influenteze snt prea slabi s-o fac. Ca s
nu m sinucid? S nu-mi zdrobesc capul lovindu-1 de perete?__
Ehei, nici chiar asa.)
Au ncuiat usa. Bietii snt cam derutati. si cu fumatul cum r-mne? De ce tineti ferestruica nchis?
Pentru c e frig, nu prea ni se d cldur; ne nvelim cu mantalele si tot ne e frig. Bun, cu toate acestea,
dup ce ati fumat, trebuie s aerisim putin.
Da, da. Mi se povestise, celulele tot nu s-au schimbat: closetul cenusiu si murdar, dar nu si tineta; pe
mas, pahare, dar ele nu mai valseaz sub urletul si trepidatia tevilor aerodinamice de-alturi ca
odinioar; liniste, si ct e de pretioas; de tavan atrn un becu-let luminos, mbrcat ntr-o sit; pe o polit
pine neagr, mult nc nenceput, si e deja sear. Ferestruica de la us scrtie fr ncetare; asta
nseamn c, n afar de gardianul de serviciu, multi altii se zgiesc la noi. Uitati, uitati, 1-au luat. Cum s
nu ti se pun un nod n gt?
M tin pe mine nsumi sub observatie si constat cu bucurie c nu ncerc nici un fel de senzatii de
nceptor. M uit la tovarsii mei de celul (acesti nceptori snt preocupati numai de propriul lor necaz).
Snt tineri; unul este oaches, siret, plin de viat, asa de agitat nct nu st o clip locului; 1-au nhtat,
spune el, exact acum douzeci si patru de ore, nc nu si-a revenit; al doilea este blond, nici el se pare n-
are nc trei zile, nu e arestat, chipurile, ci retinut, dar realitatea este alta: dac nu e bolnav apatic,
buhav, palid cum este atunci poart multe semne ale unei deja lungi sederi la nchisoare: asa snt falsii
detinuti, iscoadele. Cei doi deja se tutuiesc si, probabil, primul i-a povestit totul celui de-al doilea... Nu
ntreb: de ce snteti nchisi?", ci de ce v acuz?" De trafic de valut.
Deliciul vietii de nchisoare, pe care ei nc nu 1-au descoperit, este mersul de colo pn colo prin celul.
Patru pasi mici dar conteaz. Acest mers l practic de cnd m stiu si, iat, acum mi prinde bine din
nou. Ctinel-ctinel. Mi-ar fi plcut s calc n asa fel nct s nu se aud nici un zgomot, dar ghetele
astea, ale oricui numai ale mele nu, parc snt fcute din lemn. Ferestruica scrtie
46
veselie, ei ne privesc; pentru ei sntem un spectacol care nu reuseste s-i sature. S-auhotrt...
(De la procuratur, de la o cabin public, grupul lui Saharov telefona din cnd n cnd c este liniste si c
i s-a spus: Aici nu este nici un Soljenitn." Ai nostri se adunau n numr din ce n ce mai mare n
buctria lung si ncptoare; erau deja de fat si niste corespondenti strini, dar cei cu perchezitia
ntrziau s apar. Trebuiau asteptati? Sotia era coplesit de cte decizii avea de luat: acum, s mprstie
hrtiile pe la prieteni si cunostinte? Acestia le vor ascunde, care la subsuoar, care n serviet, care n
sacos? Dar poate c tocmai asta asteapt ei, ceilalti? si ndat o s-i culeag unul cte unul pe-ai nostri,
o s-i nghesuie n autodube, acolo o s-i perchezitioneze fr nici un fel de mandat si fr proces-verbal,
si apoi pas de mai demonstreaz ceva... Nu, nu trebuie s actionezi ca un cap nfierbntat. Niste oameni
nevinovati ar nghiti si chestia asta. (si poate c nici nu e vorba de o arestare? Poate c nc mai exist
sansa ca el s se ntoarc? Se ntoarce ntr-o or", au spus cei care 1-au ridicat. De atunci snt deja trei
ore. Este arestat, e clar.) Prietenii au propus s-1 ia cu ei pe Ermolai, cel de trei ani, ca s nu vad si el
cele ce se petrec n juru-i. Lsati-1 s se obisnuiasc, si el este un Soljenitn.")
S-au hotrt. Fapt este c ei nu ntelegeau c eu eram ca acea biciclet-capcan pe care nemtii o
abandonau pentru noi n mijlocul drumului: iat-o ntins pe jos, la ndemna oricui, fr aprare, dar
ncearc numai de te urc pe ea, de te sprijin pe ea si din ctiva dintre ai nostri nu mai rmnea dect
amintirea. Totul este de mult n Occident, totul este de mult n circulatie. Acum, programul automatizat se
va declansa de la sine: testamentul meu nc dou volume ale Arhipelagului ~ iat acest Vitel, cu
Completarea a Treia. Un scenariu si un film. Noptile prusiene. Banchetul nvingtorilor (salvat, vezi
Completarea a Cincea). Piesa despre SMERs. Poemul de lagr. Cercul-96. Capitolele despre Lenin.
Nodul al doilea... Ei nu-si dau seama, este evident, de toat puterea exploziv a ncrc-turn. Ei bine, o
s-o ptiti voi! Dac n-ar fi toate astea, m-as per-Pe i, m-as consuma acum mai ru dect nefericitul meu
vecin. Dar, cum, smt calm. Socoteala mea a iesit bine. Sper c si a voastr.
47
Bietii mi propun s iau pine de pe polit si pesmeti. De mn-cat, probabil, as mnca. Mi-amintesc un
amnunt: acas, la ora trei, mi s-a propus s iau masa de prnz. Nu, m duc s-1 plimb pe Ste-pan", am
zis eu. Asa c snt nemncat de azi-dimineat, am intrat n celul flmnd si pn mine dimineat nu se
mai d nimic, tot ce a fost de distribuit s-a distribuit. Proast pornire pentru un detinut, n ajunul primei zile
de anchet penal. si m trezesc fr porrmoneu n buzunar, fr o rubl, fr o copeic pentru vreo
cumprtur de la vreun chiosc, asa de tare ce m-am grbit! Pine? si voi ce-o s mncati? Dar noi nu
vrem. Ni se d de prisoseste. V prisoseste?! Miracol, de nerecunoscut, ncep s-1 pipi. Duppi-nea
negrisoar, obisnuit la Moscova, aceasta de aici este destul de mizerabil, lutoas, coapt n conditii
programat mai rele. Nu-i nimic, o s m obisnuiesc.
Dar ce nseamn asta? Au trecut deja dou ore si lucrurile mele nu-s. Votez" (ridicnd degetul), ndat,
cu operativitate, careva dintre ei deschide ferestruica: se nghesuie cu totii aici, si iat un ofiter, apoi un al
doilea. Vorbesc, fr s fac nici cel mai mic zgomot nu clamndu-mi, ca odinioar, drepturile si chiar
cu nonsalant (n acei ani, toat forta mea tinea de sonoritatea vocii mele, dar acum este vorba de o cu
totul alt fort: crtile mele cstig din ce n ce mai multi cititori): e timpul s mi se returneze lucrurile, au
expirat toate termenele de dezinfectare. Se fac demersuri de clarificare... Chestiunea este n curs de
clarificare." Ce dracu-i de clarificat aici? n sfirsit, poate c acum snt noutti peste tot. (Uit s-i ntreb pe
bieti: si lucrurile lor, a luat mult timp dezinfectarea lor?) Fr palton o mierliti; noaptea, cu o singur
ptur, e frig spun bietii. Deodat, usa se deschide, un locotenent-colonel pseste n fat si un alt
gradat mi-aduce a doua ptur, care vine direct din depozit, care n-a mai fost folosit. Bietii snt uimiti
cine o mai fi si individul sta (adic eu)?... Asadar, dezinfectarea tine pn dimineata? Straniu. Bine, fie.
Ce-ar trebui s fac eu acum? S adorm mai repede. Obisnuiesc ca la ora nou s fiu n pat, nu mi-e
rusine s m culc si la opt, dar aici la zece se d stingerea oficial; ncearc deci s adormi. Pentru prima
confruntare de mine, cea care decide totul, este prima noapte. Fericit frna pe care seara o pune
mersului lucrurilor, gnduri pe un fundal de nepsare iat acum ocazia s cstig o or, dou, trei.
Somnifere nu, si noaptea va fi alb, acum lucrul cel mai important este s dorm. Dar este in-
48
terzis: am voie s m ntind peste ptur, fr s m dezbrac, fr s m acopr. Stau ntins, numai c
mi atrn capul. Ce jos este! (si cum s ascund faptul c am devenit alergic la o pern prea joas?) Iar
bietii nc o tigar fiecare, apoi nc una, dar de fiecare dat au grij s aeriseasc, l simt pe
negricios frmntndu-se lng mine: De fapt, cine a putut s vorbeasc? Cine? Asta m intereseaz, si
nimic altceva." El si sotia lui pe care o adora, era clar, voiser s-si fac o viat n conceptia lor, un pic
mai roz ceva mobilier, si cumpraser de curnd si masin: ceea ce un muncitor, ntr-o tar normal,
poate s-si ofere pur si simplu din salariu, pe cnd la noi trebuie s te descurci pe ci ilegale. La
perchezitie i se confiscaser nu stiu ce mruntei si acum trebuia s explice provenienta acestor bani.,
Auzi, tinere", i zic, n general, chestiile astea discut-le mai putin n celul. Snt microfoane pe aici, nici o
grij n privinta asta. Poate c a fost o nscenare de la nceput pn la sfrsit. ntelegi? Chestia asta
pritoceste-o mai mult n tine." A rmas pe gnduri. I-am mai povestit nc vreo dou sau trei lucruri din
experienta mea de puscrias, asta asa pn s ne ia somnul. Deodat, un zornit de chei rsucindu-se n
broasca de la us. Exact ca odinioar la Lubianka cu putin nainte de stingere, la interogatoriu. Dar, n
prezent, noaptea, nu se mai efectueaz interogatorii? (n ce m priveste, eu nici ziua n-am s deschid
gura.)
Totusi, un locotenent-colonel, fr s m fi strigat vreodat pe nume, fr s m fi ntrebat vreodat cum
m cheam, m invit s ies. Dup stingere, pentru nimic n lume nu m-as fi dus. Dar acum treac-
mearg; poate mi vor restitui cojocelul ce bine e s te nfsori n el: chiar asezat pe niste linii de tren,
chiar ntr-un bou-vagon, chiar pe o dusumea de lagr. De fapt, aproape c nu am de mers, dat fiind
celula pe care au ales-o; nu am timp nici s arunc o privire la pnzele astea de cort. Un ofiter n fat, un
ofiter n spate si colonelul, seful de la Lefortovo, de-a curmezisul drumului: pe lateral, v rog. Un mic
vestibul un alt mic vestibul usa unui birou. Ecleraj deosebit. Privire circular asupra scaunelor: doi
au luat deja loc (nu disting chipurile de unde ies stia, cine snt? Deghizati?), si cei care au sosit o dat
cu mine snt cinci. La masa principal un omulet, chelie lucioas, cap tuguiat, st arcuit si, de sub
lampa de birou, hrtiile i trimit un reflex alburiu. Iar, n mijlocul ncperii, la o distant la care oamenii
normali nu se asaz, un scaun, chiar sub lmpi, vizavi de cel cu capul tuguiat;
49
acolo este locul unde, conform semnului pe care mi-1 fac colonelul si locotenent-colonelul, trebuie s m
asez. Ce s-i faci; mai bine s stai pe scaun dect n picioare. M asez. si, simt, toti cei din spatele meu s-
au asezat n semicerc. Tcem.
tuguiatul sef m tot pipie cu privirea, ca si cnd n-ar fi vzut niciodat fiint omeneasc.
Nu-i nimic, nu m slbi tu cu pipitul.
si, incisiv, strduindu-se s fie chiar ptrunztor:
Soljenitn??
A gresit. Trebuia s ntrebe: Numele de familie?"... Bine, fie, m-ati ridicat, snt n minile voastre:
El nsusi. Din nou incisiv:
' Aleksandr Isaici? Linistitor:
Exact.
Atunci, cu ntreg volumul sonor si cu importanta pe care e capabil s si-o dea:
Eu snt Maliarov, loctiitorul procurorului general al URSS!
A-a-a... Am auzit de dumneavoastr.
Citisem asta la Saharov. Dar Saharov n-a spus c loctiitorul procurorului general este asa un mititel.
Citind ceea ce a scris el despre acest ins, puteai s crezi c este vorba de un mastodont al nomenclaturii,
un Oskolupov.1
Dar el nu se ntinde la vorb, e un tip operativ. Sau probabil c nu poate s respire aerul unei ncperi n
care m aflu si eu; se grbeste:
Dau citire hotrrii...
Nu mi-amintesc pentru moment cine ratific" el sau procurorul general n persoan, dar, una peste
alta, de hotrt a hotrt" consilierul principal de justitie, acest Zverev cu suba lui luxoas; acesta venise
aproape ca un simplu militian, la apartamentul nostru, dar aici, nota bene, conduce operatiunea n locul si
n numele ntregului birou politic.
1 Generalul de brigad Foma Gurianovici Oskolupov, sef al sectiei de tehnici speciale a Ministerului de
Interne, de care depinde saraska de la Mavrino m Primul Cerc. (N.t.)
50
...Pentru... pentru... Snteti acuzat n baza articolului 64! (o fi avnd si litera sau alineatul?)
Eu, cu o voce somnolent, eu, nestiutor ca un mujic:
stiti, despre codul sta nou... (cci n-are dect treisprezece ani)... habar n-am. Ce-i asta, 64?
O fi fost asa ceva n bunele timpuri de odinioar, sub ttucu Sta-lin; dac te-ai ales cu zece ani de lagr,
fa bine si nvat pe de rost, pe ntuneric, fiecare subpunct.
Maliarov, parc iesit dintr-o goace, face niste ochi de rac:
Trdare de patrie! Rmn neclintit.
(si-au reocupat locurile toti cei cinci din spatele meu se asteptau ei ca eu s m arunc asupra
procurorului?)
Semnati! ntoarce foaia ctre mine, m invit s m apropii de mas.
Fr s m clintesc, dau drumul cuvntului ndelung meditat, pun punctul pe i:
Eu nu voi participa nici la ancheta, nici la procesul dumneavoastr. Faceti-le fr mine.
Se astepta la asta, n mod sigur. Mirarea lui nu este chiar asa de mare:
Nu v cerem dect s semnati c vi s-a adus la cunostint.
Eu, punctul de vedere, mi 1-am spus.
El nu discut n contradictoriu, ntoarce foaia de hrtie si o semneaz singur.
Ah! Cum m presase judectorul de instructie, acum douzeci si nou de ani, pe mine, cel lipsit de
experient! El stia c n fiecare om rmn niste straturi neforate. si ct e de bine s te afirmi ca un bloc
turnat dintr-o bucat; ei nici mcar nu ncearc, nu se aventureaz s fac presiune, s forteze nota.
Ancheta nu va fi dificil: nu va fi nevoie de concentrare cerebral. Pe toti i-am prevenit, pe toti: vorbiti,
strngeti tot ce doriti; de contrazis, eu n-am s v contrazic niciodat, pentru c nu voi rspunde la nici o
ntrebare.
Asa si trebuie procedat. Asta este cea mai bun tactic.
Asta-i tot. n aceeasi ordine se ridic cei din semicerc, m ridic si eu, un ofiter n fat, un ofiter n spate,
trecem prin dou ves-tibule minile la spate! (fr brutalitate, amintind cu delicatete obligatia de a
respecta o anumit disciplin). Desigur, as putea foarte bine s nu accept. Dar eu, pozitia cu minile la
spate, o accept. Eu,
51
cu minile la spate, dac ati sti, am chiar mai mult ncredere n mine nsumi: de ce s le las s se legene,
s creeze aparente; eu, cu minile la spate, devin, ct ai clipi, zekul de otel, intru n rezonant cu milioane
de oameni. Nici nu stiti ce efect ntritor poate s aib asupra unui zek acest crmpei de stearp
promenad fcut sub escort.
si s-a terminat, iat-m deja n celul. Bietii: Deci care-i treaba?"
S vorbesc, s nu vorbesc?
De fapt, nu-mi mai amintesc: pn n cincisprezece ani asta-i sigur. Dar, desigur, nici ntlnirea cu
plutonul de executie nu este exclus.
Da, au ndrznit; nu i-as fi crezut n stare. Poftim: au si variante. Unde-i minte, e si prostie.
[Acum, imposibil de reconstituit minut cu minut. Dar convocarea la Maliarov a fost pn n ora 21. Sotul
dumneavoastr este retinut" i s-a comunicat telefonic sotiei la ora 21 si 15. Mesajul adresat de
ambasadorul nostru Ministerului Afacerilor Externe al RFG, prin care anunt c se va prezenta a doua zi
dimineat pentru a face o declaratie important, a intervenit destul de trziu seara dup ora european,
adic mai trziu dect apelul telefonic*. O asemenea succesiune a faptelor nu exclude posibilitatea ca, n
primele ore ale detentiei mele si n momentul cnd am fost dus la Maliarov, hotrrea lor cu privire la
expulzarea mea s fi fost gndit pn la ultimul detaliu. (si dac fusese hotrt, mai era necesar articolul
de Cod Penal?) Ei nc mai sperau c eu am s tremur n fata lor si atunci, si-or fi zis ei, de ce nu ne-
ar fi la ndemn s-i smulgem niscaiva concesii? Dac a existat un asemenea calcul, nonsalanta mea
rigiditate 1-a spulberat.
n receptor, o voce semidoct i-a propus sotiei mele s cear telefonic informatii a doua zi dimineat de la
judectorul de instructie Balasov, acelasi la care, chipurile, urmase s m prezint eu. Asadar, Soljenitn
este arestat. Sotia a pus receptorul n furc si, ndat,
* ntr-adevr, sarcina lor era s gseasc: o tar dispus s colaboreze cu ei, dispus s m primeasc;
si o modalitate de redactare a cererii. (Adnotare din 1978.)
' ...... . (..i, . ! J, , .t*_Bi i
y i k*. O
52
au nceput s zbrnie alte telefoane, rspndind stirea de-a lungul si de-a latul Moscovei.]
n sfrsit, prin ferestruica de la us se anunt stingerea. Hai, acum, mai repede; cndva aveam aceast
rapiditate: pturile desfcute, jos vesta! Jos pantalonii! Dar asta nu-i totul; este frig, ce-i drept, ah!
canaliile, mi-au luat cojocelul! si sosetele mele de ln! Hai, repede. Atta s-au grbit s notifice actul de
acuzare mine, atentie, de dimineat vor declansa instructia judiciar. si n agitatia general, n
aceast forfoteal, pe neobservate, tusti cu ghetele sub pern! Vechi procedeu la care zekul recurgea
pentru a fi sigur de ele, dar aici pentru ca s am eu sub cap un suport mai nalt. Becul m deranjeaz la
ochi, trebuie s mi-i acopr cu prosopul, Ja Lu-bianka era voie. O s ni se cear oare s tinem minile pe
ptur, nu sub ea? Poate nu. S dorm! S respir adnc, adnc, adnc. (S respir ce? n celul nu este
aer, eu am si uitat ce-i acela aer.)
Ei nu, jigodia a observat c, sub patul meu, locul e gol, a deschis ferestruica usii si a strigat:
Pune-ti ghetele sub pat!
n lipsa ghetelor, am tot ncercat s dau pernei o form convenabil. Apoi am nceput s respir profund. si
am adormit.
[Copiii nu adormeau, erau speriati de zgomot, de lumin, de toate aceste voci. Soseau fr ncetare alti si
alti oameni, fr a pune la socoteal grupul lui Saharov revenit de la procuratur. (si totusi aceast mas
de nenfricati simpatizanti n apartamentul unui om arestat nseamn c trim vremuri noi! V-ati dus pe
copc, bolsevicilor, oricum ati socoti-o!...) Din apartamentul nostru, Saharov rspundea radioului
canadian: Arestarea lui Soljenitn este o rzbunare pe cartea lui. Este un afront adus nu numai literaturii
ruse, ci si memoriei victimelor." De la Stockholm ni se telefona si de la Amsterdam, Hamburg, Paris, New
York, oaspetii luau aparatul, confirmau detaliile. Dar, n gnd, si ziceau: dac 1-au luat pe Soljenitn cu
toat carisma lui atunci, cine nu va mai putea fi arestat? Atunci pe cine vor rade mine?
Cine n-a cunoscut conspiratia nu va ntelege aceste ezitri chinuitoare: unde e mai bine s pstrez
lucrurile? S le duc de-acas? S le las? n acest moment snt toti acesti vizitatori s le dau lor n
pstrare? Pe toti, probabil, n-or s-i nhate. Dac ratezi acest moment, mine dimineat te pomenesti cu
ei peste tine si-ti iau totull
53
Dar a le mprti nseamn a-i nenoroci pe oameni. si vei reusi dup aceea s strngi toate aceste lucruri?
Bun, pn se limpezeste situatia, s ne multumim cu ce putem ngropa pe aici, prin apropiere.]
Nu e mare lucru s adormi seara; mare lucru e s dormi dup prima atipire. Tot ce a fost ru peste zi se
revars atunci cnd te trezesti din prima atipire si te arde n piept si te arde la inim; cum s mai
adormi? Nu vorbesc aici de gemetele, nici de zbaterea traficantului de valut de lng mine, nici de
tutunul cu care el m afum toat noaptea, nici chiar de acest bec drcesc care-mi nenoroceste ochii
nu, ci de greselile mele de calcul, de gafele mele; de unde Dumnezeu se ivesc ele n creierul sta
neadormit, care-i legea aparitiei si reaparitiei lor nencetate!
Mai mult ca orice m frigea la ficati ntrebarea: cum se desfsoar perchezitia, acolo, la Alia? Probabil c,
de cu sear, m sturasem de impresii adunate si de evenimente trite, sau era vorba de o frn care
ncepuse s actioneze n minepn arunci nu intrasem n panic la ideea perchezitiei de acas. Dar
acum totul se raporta la aceast descindere, totul prea s-mi fie imputabil. De ce am deschis usa?! Am
fi putut avea o jumtate de or pentru a arde, pentru a aduna, pentru a ne coordona. De ce m-am grbit
s plec? Au rmas pe loc aproape toti, pe aceia, opt la numr, eu nu i-am mai vzut apoi; acelasi Zverev
conduce acolo perchezitia? si a trebuit ca lucrurile s se combine astfel: dou Socialisme din-tr-o dat
si safarevici cu ele, la fata locului. Servieta poate c el nc nu si-o va da dar din ea a scos un
exemplar si mi 1-a pus pe mas si nu va reusi s-1 ascund! Bine c a luat articolele mele pentru
culegere; dar celelalte exemplare snt, ce mai, tot pe mas; si apoi proiectele altor autori, pe jumtate
terminate, ai, ai, ai. De Voci din strfunduri s-a ales praful; trei ani de pregtire s-au dus pe apa smbetei.
Da. si scrisorile din Occident pur si simplu pe mas, nu-i nevoie s le cauti, n-ai dect s ntinzi mna si
s le iei! N-au existat niciodat situatii n care s se fi rtcit vreuna, iar acestia le vor citi, iar noi ne
punem pe mas toate crtile!... Multe trebuie s fie acolo... Da! Corecturile la Scrisoare ctre
conductori", fcute n ultima noapte. De fapt, e vorba de ceva mai ru! Ultima anex la Donul linistit
nu vom mai putea s-o expediem, dar destinatarii nostri vor afla totul! Da! nc o pelicul, pe jumtate
voalat, un duplicat al trimiterii anterioare: trebuia s-1
54
ard, am uitat s-1 duc dincolo de bariera orasului, si acas e greu s-l distrugi acel trofeu... ntr-adevr
nu are sens, este absolut rusinos s-1 predai. Da! si n dulapul ignifugat acolo e tot Vite-lul\ Tot Vitelul,
transcris pe curat! mi vine s urlu n toat celula, s m dau cu capul de pereti, s alerg! Anii snt
astfel o loterie: mie mi se pare cnd c la mine este locul cel mai sigur si strmgem totul la mine, cnd c
miroase a ars si crm undeva sacul, l ngropm. si din Captivii nu este un exemplar acas? Ce s mai
vorbim de Nodul al Doilea si de capitolele referitoare la Lenin? Toate acestea se afl acum n minile
l9r. Doamne Dumnezeule, am fost ca o stnc, douzeci si cinci de ani de conspiratie, succese pe toat
linia, numai succese si apoi un asemenea esec. si tot ceea ce le rmnea de fcut si la care, din
lasitate, nu se hotrser niciodat era, pur si simplu, s vin direct la mine. si cu asta, basta. Cap la cap
cu mine era nefericitul traficant de valut: gemea, se zvrcolea, se consuma, si aprindea tigri. Dormi
i ziceam eu , dormi, mai ales de forte o s ai nevoie." Nu cine m-a vndut?", iat care era durerea
lui. n afar de propriile noastre greseli, faptul de a fi fost trdati de cei de lng noi este cel care ne doare
ntotdeauna si mai mult ca orice. Iar al doilea dormea ne-ntors.
(Spre miezul noptii, oboseala rzbise picioarele, capul, ochii; orice luciditate dispruse. Nici mcar frmturi
de gnduri, ci un fel de tal-mes-balmes; totusi Aliei nu-i era pic de somn. Se gndea s ia a treia oar la
mn hrtiile, dar nu mai avea nici o vlag, si aduse aminte atunci c, de la micul dejun, nu mai mncase
nimic si c, pn s fie arestat, sotul ei nu apucase s se aseze la masa de prnz. Tava folosit pn
atunci pentru arderea hrtiilor devenise prea mic, drept pentru care a fost nlocuit cu un lighean mare
plasat jos pe dusumeaua din buctrie: un fel de rug care asa avea s rmn acolo timp de o lun si
jumtate.
Dar o perchezitie a avut loc n noaptea aceea, numai c nu aici, ci la Riazan: paisprezece securisti au
descins la domiciliul familiei Radughin, prieten mie, la care de cnd snt n-am pstrat nici mcar un capt
de hrtie. Ei veniser pentru o captur gras/pentru un lucru mai ru dect Arhipelagul oare pe acest
Vitel l cutau? singura pies care le mai lipsea. si n-au gsit nimic.
. 55
si n Crimeea, n ndeprtatul Ak-Meceti, la btrnii Zubovi, tovarsii mei de deportare, s-a fcut
perchezitie, si tot n zadar, cci la ei nu mai era nimic de gsit.)
Atmosfera se nfierbnta, tare se nfierbnta, Dar cu intermitente. Cu ce snt mai bune conditiile de
detentie de-acum fat de cele anterioare? Capul este liber de aceste calcule istovitoare: si dac m
ntreab asa? Ei bine! Eu i rspund asa si dac m ntreab altfel? Eu i rspund altfel. Ce libertate:
nici un fel de rspuns, mai duceti-v dracului!... M potoleam respirnd profund, m rugam si m lsam
nvluit de aburii binefctori ai somnului. Dar, dup ei, din nou cruda luciditate. Capul mi arde, se
congestioneaz, am totusi cei doi pumni sub pern tot e prea jos. Aliei i-am promis c n nchisoare si
n lagr voi rezista doi ani, c orice mi s-ar n-tmpla doi ani voi rezista. Pentru a sti c toat opera mea
a fost publicat si pentru a muri linistit: e btut n cuie. si acum mi dau seama de un lucru: am fcut
promisiuni care m depsesc. As putea rezista nc multi ani, sub orice conjunctie astral, cu conditia s
am aer, liniste si posibilitatea de a scrie. Dar aici, n dou luni, n-o s dau ortul popii? Durata minim a
instructiei: dou luni. Nu-i ceva de groaz si nu voi face nici o concesie, dar mi voi pierde viata.
si, cu detasare, mi si vedeam viata ca pe ceva ncheiat. Nimic de zis, mi-o trisem sub semnul reusitei.
De anatemele mele, nici acestor conductori, nici succesorilor lor nu le va fi dat s scape, nici n cincizeci
de ani. Voiam, voiam s continuu a scrie noduri, mai mult ca orice noduri; dar si pentru att ct am
reusit s fac, ludat fie numele Domnului! Dac trec peste mruntele nereusite n lupta cu perchezitia,
constat c totul mi-a reusit, crtile au fost trimise la tipar, iar cele n proces de elaborare, schitele,
variantele, planurile toate se afl n minile ferme si sigure ale Aliei. Este bine s prsesti viata lsnd
n urma ta o mostenitoare demn. si mai snt si cei trei fii care vor creste si ntr-un fel oarecare vor
continua linia printelui lor.
[Noaptea, ei n-au dormit. Au verificat, au ars, dar nu mult, Ie pare ru, cci scrierile arse nu vor mai putea
fi reconstituite. Oare vor veni mine dimineat? Dar atunci de ce nu n seara asta, imediat? Deodat,
ea si-a adus aminte de ceva! si-a adus aminte si a nceput s caute: vara trecut, nainte de lupta
inopinat, a fost
56
scris o declaratie privind incompetenta unui tribunal n materie de literatur rus, declaratie rmas n
ciorn si deci nefolosit si abandonat. Iar ieri, pe bulevardul Strastnoi, el a repetat: nu va recunoaste n
nici un fel legitimitatea interogatoriilor, nici a instructiei, nici a tribunalului. Ea a ghicit unde s caute! A
gsit!! [42] Atunci, s-1 expedieze! n plin noapte?... Minile i ard! Cum s fac s nu ntrzie? Conform
legii", ncepnd cu ora 6, ei pot veni; o vor surprinde, o vor reduce la tcere, nu se va sti nimic. Trebuie
expediat de ndat, n timpul noptii!! S dea un telefon corespondentului? Cui? Din diferite considerente,
la Figaro (Lacontre). Puteti veni? Am o rugminte ctre dumneavoastr." Vin n cinci minute!" (Cum?
De acas de la unul care este arestat, se telefoneaz, noaptea, unui corespondent strin s vin si ei nu-
1 intercepteaz?? Da, snt n declin, snt n declin bolsevicii. O, unde esti tu, nfoca-tule Dzerjinski?...) Alia
se asaz la masina de scris si bate imediat 10 exemplare pe hrtie pelur. Lacontre este corespondent de
pres; de ce n-ar culege el stiri? Este legal. El ruleaz cu grij exemplarele, asigur c le va distribui la
toate agentiile. Aplecat. Se continu trierea hrtiilor. Cte scrisori venite de la altii trebuie arse, cte schite
trebuie salvate! Dar, Dumnezeule, ce mai e si asta? Dou role ntregi de pelicul. Trebuie s le derulezi,
s le derulezi ndelung pe sub lup ca s te convingi: da, astea-s inutile, duplicate, la foc cu ele. Dar de
ars, ard prost. Lng lighean, hrtiile asteapt la rnd s fie arse. n linii mari, pregtirea pentru perchezitie
este destul de ireprosabil. Dar dac vin, nu trebuie s li se deschid (iala a fost deja reparat):
Consider c arestarea lui Soljenitn este ilegal; cu att mai mult o perchezitie n absenta lui. Fortati usa!"
Ora sase dimineata. Ei nu vin. Iat c s-a fcut ora sapte, copiii se trezesc, pentru adulti nu-i vreme de
dormit.]
Straniu; n noaptea aceasta nu a fost frig n celul, desi ferestruica din us s-a deschis nu o dat. Dar nu
si de la rsuflarea mea s-a nclzit atmosfera n celul. Imposibil s pipi radiatorul, pentru c este
mbrcat complet ntr-un cofraj de protectie, l regleaz, desigur, gardienii care, probabil, efectueaz
aceast operatiune separat pentru fiecare celul; altminteri cum ar putea s creeze regimul dorit? (Iat,
mi zic eu acum, pentru mine au dat cldur.)
Cea mai obisnuit ridicare de oblon: sub lumina becului de noapte scrtitul care nsoteste deschiderea
ferestruicii din us. Desigur,
57
parc-i un fcut: n momentul acesta, toti dorm; nu, misc-te, ri-dic-te repede. Au btut la toate usile cte
o dat, acum bat a doua oar: cine-i de serviciu n celul? Puneti peria n functiune, dati cu mtura. Dar
ce delicii: s te mbraci, s-ti faci n asa fel patul nct te-ai putea ntinde din nou pe el. (O scam de la
aceste paturi mi s-a lipit de hain.) Nimic mai sumbru ca o dimineat de puscrias, de cte ori nu s-a scris
despre asta, cte asemenea dimineti nu s-au perindat! Mereu sub aceeasi orbitoare lumin nocturn din
tavan, la aceeasi fereastr ntunecat s astepti acum evenimentele obisnuite ale nchisorii: pine,
uncropul, inspectia de dimineat, nainte de nou jumtate nu va fi dus nimeni la interogatoriu.
Cum s nu fie asa! Scrtitul ialei, si din nou locotenent-co-lonelul, n planul din spate un cpitan (grade
prea nalte pentru o or asa de matinal, dar eu nu cunosc regulamentele actuale si n-as putea spune
care dintre ei este seful) si fr acel cine are nume care ncepe cu S1"1...?, fr cel mai mic dubiu
din gesturi si din cuvinte, reiese clar: eu snt cel care trebuie s ias.
Zu asa, ai zice c s-a strnit vreun incendiu! n orice nchisoare care se respect, timp de dousprezece
ore dup baie, nu te bag n celul (dar apropo, de ce nu m-au dus la baie.?); n timp ce aici chiar
inculparea a fost notificat de la primul interogatoriu! stia se grbesc.
Mergem n aceeasi directie ca ieri, dar chiar n fata biroului zugravului"2, o schimbm. Iat infirmeria! Cei
doi medici de ieri, dar ofiterii rmn tot mai n urm, se eschiveaz. Babeta nu se amestec, asist ca o
simpl infirmier, iar brbatul, plin de solicitudine, m ntreab cum m simt.
Ah! fiarelor, totusi ceva nu v d voie s m sfsiati, vreun consemn ceva. S-mi deschid sufletul n fata
anchetatorului penal? Nici vorb. Dezbrcati-v pn la bru. ntindeti-v. Unde ati avut tumoare. stie totul,
miselul; si nu m palpeaz ru, urmreste chiar conturul calcificrii. nseamn c nu-i un medic prt. mi
ia din nou tensiunea: aceasta este destul de ridicat pentru o asemenea or matinal, da. Ce luati, de
obicei, contra tensiunii?" Mi-este
1 Pentru a nu le spune pe nume unor detinuti n fata altor detinuti si mai ales n prezenta celor din
celulele vecine, nu se pronunt dect initiala. (N.t.)
2 Soljenitn ia n deridere numele lui Maliarov, a crui etimologie evoc un zugrav. (N.t.)
58
imposibil s-i ascund aceste amnunte: ei le-au auzit deja de o sut de ori la telefon. Ierburi", i rspund
eu. Dar care?" Pi ce, or s-mi fac ei aici ceai medicinal? Dar ce am eu de pierdut? Dac, n timpul
anchetei, mi neglijez tensiunea, cum am s rezist pn la urm!! si obrznicindu-m: unele se vnd ca
infuzii gata pregtite: mces, tintaur". El se ntelege dintr-o privire cu infirmiera care, cu capul n dulap,
aduce deja fiola familiar, tintaur! (si de ce s te miri; aici din zece detinuti, opt snt adusi n situatia de a
se vedea cu tensiunea crescut.) Beau lichidul care mi se toarn l beau pe stomacul gol, ce bine e, ce
grozav de bine e!
napoi n celul. Bietii snt uimiti: eu trebuie s le par un privilegiat, n orice caz nu unul de-al lor. Chestia
asta m amuz si pe mine: am auzit si eu legende despre detinuti celebri, am vzut si eu cum l tratau pe
Vorobiov, colonelul de MAI acum mi se creeaz si mie acele conditii?
Dar iat si ratia de mncare. De fapt, nu este ratia: la ferestruic, pe o tav, pine tiat bucti; ntinde
mna si ia ct vrei. Ah! ce viat! Bietii n-au deloc poft, n-au luat dect o jumtate de pine. n timp ce
stau pe pat, m apuc groaza:
E, e! ce faceti! sar din pat si, uitnd de toate bunele maniere ale privilegiatului si aruncnd o umbr
pe toate legendele ce s-ar putea broda pe contul meu, bag capul pe ferestruic si nsfac dou pini
ntregi. Apoi m rzgndesc si dau o treime dintr-o pine napoi.
Pn disear o mntuim pe toat, nu v dati seama?
si m si apuc s mnnc. De altfel, nu ,te obisnuiesti ntr-o zi cu pinica de la Lefortovo, singur constiinta
nu e n stare s te fac s-o nghiti, trebuie si s ncepi s te obisnuiesti.
si iat zahrul si apa nclzit, chiar vag colorat. Zahrul este ca n 1945, cci patria nu s-a mbogtit;
nu este mcar zahr cubic alb, ci de acela tos pmntiu, trimis de Fidel Castro. S-1 pstrezi toat ziua
pe o bucat de hrtie? l ia vuitul; mai bine l pui n apa nclzit si gata.
Nu, nu-i adevrat! Ne-au adus casa! Dimineata, casa, n plus? Incredibil. si ce cantitate! Aproape un
castron plin. De sase sau sapte ori portia care se ddea cndva la Lubianka la masa de prnz. stia ne
ndoap, zu asa!...
Nu, nu chiar ne-ndoap: fr grsime, asta-i clar, n schimb sare cu nemiluita. si cu toat nalta mea
constiint de detinut, totusi nu
59
pot s mnnc aceast fiertur. Iat cu ce or s m dea gata pur si simplu: cu excesul de sare urmat de
salturi ale tensiunii.
Intre timp are loc inspectia de dimineat. si cu un aplomb din ce n ce mai mare, dar mai mult pentru a
m amuza iat c-mi vine n minte ideea de a raporta n bun si cuvenit form c am nevoie de un
regim alimentar fr sare. (Oricum, stiu dinainte c nu-mi vor da ceva mai srat dect aceast casa.)
(Sotiei mele i se pare o vesnicie pn la ora nou, cnd va putea s sune la procuratur. Magazinul s-a
deschis cumprare de alimente n perspectiva asediului, n noaptea aceasta, evenimentele lumii
exterioare par a se fi oprit, dar iat dimineata dezndejde, team: ce va afla Ia telefon, ce se va abate
asupra noastr acum? Bratele-i cad dis-de-dimineat ea e obosit de parc ar fi seara trziu. Ora
nou, n sfrsit. i telefoneaz acestui Balasov. Evident, la captul firului, nimeni nu ridic receptorul. Sun
si iar sun, din zece n zece minute. Nu, nu... Ce s mai cread acum? Ce-au fcut cu ell Nici un semn
de ceva viu, n receptor sun a pustiu, ntre timp s-a ntunecat si gndurile o pornesc aiurea: 1-au omort.
Telefonul lor nu exist, nici urm de Balasov nu exist, nimeni niciodat nu va ridica receptorul, din
partea lor nimeni niciodat nu va rspunde. Pentru c 1-au omort. Cum de n-a nteles ea acest lucru
ieri?A trebluit, a schimbat ascunztorile, a ars. si oriunde va bate ea se va izbi de un zid. Cineva i
sugereaz s sune la Andropov. n bun logic sovietic da. Dar s-i ceri asasinului s-ti dea
informatii? Pentru nimic n lume! Nu vor avea ncotro, vor trebui s dea ei nsisi un anunt! Numai c de
unde atta rbdare ca s astepte pn atunci?... Totusi, ei nu vin s perchezitioneze de ce? Cci, n
douzeci si patru de ore, noi putem s ascundem totul. Sau consider c ne aflm n minile lor, c n-au
nevoie s se grbeasc? Sau poate, la urma urmei, cazul nu este grav? Dac 1-ar fi omort, cum de nu s-
au precipitat, cum de n-au confiscat totul pn la ultimul rnd scris? Ea se apuc de splat, se strnsese
mult lenjerie de-a copiilor.)
Sosi vremea interogatoriilor 1-au chemat pe unul dintre bieti, apoi pe cellalt, numai pe mine nu.
ncepea s se lumineze, chiar se crpa de ziunu n curtea nchisorii Lefortovo, desigur, ci deasupra
curtii; cci n curte era mohoreal, iar dincolo de fe-
60
reastra celulei, un fel de zori btnd n galben. si de trei ori blestematul bec din tavan va arde funerar
toat ziua facnd imperceptibil trecerea spre noapte, Eh! ti-aduci aminte de luxoasele celule de la
Lubianka, mai ales acelea de la etajele superioare! Au prescurtat ministerul n Comitetul de pe lng...'",
dar schema de personal, nici o grij, au mrit-o, si din toate nemuritoarele si glorioasele celule ale Cldirii
Interioare si-au fcut birouri.
Pe furtunaticul traficant de valut 1-au supus primului interogatoriu si apoi 1-au readus n celul. Pe cel
umflat la fat 1-au luat pentru a-i extrage un dinte (n definitiv, nu acesta este singurul motiv pentru care
era el asa de abtut si asa de concentrat?) I-au pus n vedere biatului meu c este arestat. Dar, dup
primul interogatoriu, el s-a linistit ntru ctva (cum se ntmpl dup acest linistitor dialog initial: Negi?
Neg! Atunci, bine, semneaz, du-te si reflecteaz. Anchetatorul are nevoie de un prim reper de la care
s-si nceap munca lui de artist). Eu 1-am prevenit asupra modului n care se putea desfsura
cercetarea si i-am spus cum s-si fixeze o linie precis si cum s se tin de ea pn-n pnzele albe. L-am
mai povtuit ca, acolo unde nu va putea s nu cedeze, s-si pregteasc explicatii convenabile. L-am
edificat, de asemenea, asupra metodelor principale ale anchetatorilor. Spuneti-mi, cum este n lagre?
m ntreab el, ntelegnd, dup dou nopti de nchisoare, n ce const inevitabilul. Oo, multe s-au
schimbat, dar pot s-ti povestesc cte ceva despre cele vechi... i povestesc. Orizontul intereselor sale se
lrgeste rapid (n acest iepure speriat ncepe deja s mijeasc sufletul nemuritor al zekului). Primul
simptom interesul pentru interlocutor: si eu cnd am fost internat? Pentru ce? i povestesc putin, apoi
mi zic: de ce s nu las o urm vie? Pe mine or s m nghit, nimeni n-o s m mai vad viu, dar acesta
se va duce n lagr si va povesti si povestea se va lti.
Tu n-ai citit ceva n genul lui Ivan Denisovicil
N-nu. Dar se vorbea despre el. Chiar dumneavoastr snteti Ivan Denisovici?
As! nu snt eu... si de un anume Soljenitn n-ai auzit vorbin-du-se?
1 Vechiului Minister al Securittii Statului (MGB) i-a urmat n 1954 KGB, Comitetul Securittii Statului de
pe lng Consiliul de Ministri al
61
Da, da... nu s-a scris despre el n Pravda! Apoi cu mai mult nsufletire, dar si cu mai mult jen: un
trdtor, nu-i asa, discutia devine incomod. Dar el ncepe s-si dea seama cu cine are de-a face, si
aminteste, ntreab: atunci, ce, aveti capitaluri n strintate? si nu puteti s plecati acolo?
Ba da.
si atunci?
N-am plecat.
Cum?? Cum?? Uluit, cu picioarele pe pat; i pomenesc numai de Premiul Nobel, de cele saptezeci
de mii de ruble, se ia cu minile de cap, geme de durerepentru mine: dar cum am putut eu s renunt?
m ntreab el si se mir n continuare: si cnd te gn-desti cte masini se pot cumpra pe banii stia!
cte... si n exclamatiile sale, n regretele sale nu era nici urm de invidie; asta este pentru mine, asta nu
este pentru el! Pur si simplu, n conceptia lui sovietic despre lume nu putea s ncap o asemenea
bizarerie: s ai posibilitatea s pleci pentru a ncasa saptezeci de mii de ru-ble-aur si s nu pleci.
(Pentru a-i ntelege si pe sefii nostri cei mai mari nu e nevoie s mergi s cauti mai sus; nu la asta le este
si lor capul ntotdeauna: cum s construiasc dacea pe banii statului, mai nti pentru ei, apoi pentru copiii
lor? Motiv pentru care ei se si nfuriau pe mine, realmente neputnd s nteleag de ce nu plec eu de
bunvoie.)
Vecinul, cu picioarele strnse sub el, sedea pe pat, iar eu, agale, umblam de colo pn colo, ct permitea
ncperea, n ncltrile altuia, rigide ca lemnul, sub lumina glbuie drmuit de fereastr, si aceast voce
n care se simtea o vie compasiune m-a fcut s-mi dau seama de faptul c ntr-adevr, de bunvoie si
nesilit de nimeni, venisem aici s m sinucid, n 1970, prin cei de la Stockholm, mi se deschisese calea
spre destinul unor scriitori din bunele timpuri de odinioar, spre posibilitatea, apanaj al unora dintre
predecesorii mei, de a m instala undeva pe o mosie izolat, unde s am cai, un ru, alei, un semineu,
bibliotec si unde s scriu si s tot scriu zece ani, douzeci de ani. Dar eu n-am permis ca toat acea
viat, de neconceput n prezent, s se realizeze, nici ca lucrarea mea de cpetenie, opera mea literar,
s se mplineasc n totalitate, si eu nsumi am pribegit nc trei ani si am venit s crap n nchisoare.
si m cuprinde un regret. Regretul de a nu fi plecat n 1970...
62
n trei ani nu mi s-a ntmplat niciodat s regret acest lucru: ce i-am mai atacat, si ce nu le-am zis! Pn
atunci acest regim nu avusese parte de o asemenea stigmatizare. si iat acum mi-a iesit de sub tipar
Arhipelagul, din cea mai bun pozitie de aicil
Am satisfactia datoriei mplinite. De ce m-as plnge? Dar: este usor s accepti o moarte inevitabil, este
greu ns s-o accepti pe cea pe care tu nsuti ai ales-o.
Usa. Din nou locotenent-colonelul. Deci, este pentru mine. Un gest cu valoare de invitatie. De data
aceasta este rndul meu s merg la interogatoriu. M-au dus jos, acolo unde cndva se aflau birourile
anchetatorilor penali si unde acum snt boxele de primire. si, n boxa vecin cu cea n care m-au scotocit
ieri, se afl pe mas nu stiu ce bulendre. Ba da, stiu ce: o cciul din blan de lutru sau dracu stie din ce:
un palton, habar n-am din ce este fcut; o cmas alb, alb; o cravat; sireturi pentru ghete! subtiri,
scurte, cu astea nici vrabia n-o sugrumi, dar, cu toate acestea, este vorba de nsemnele unui om liber, si
n locul grosolanei si asprei mele cmsi de corp lenjerie ruseasc traditional, secular, folosit att la
armat, ct si la nchisoare. Locotenent-colonelul, un pic jenat:
Iat, priviti... mbrcati-le pe toate.
Le ghicesc intentia: vor s-mi subtilizeze cojocelul si draga mea jachet din pr de cmil:
Ce s fac eu cu astea? Dati-mi lucrurile mele! Ct le mai tineti n etuv?
Locotenent-colonelul, si mai deconcertat:
Mai trziu, mai trziu... Acum este absolut imposibil. Dumneavoastr veti pleca imediat...
Veti pleca... Exact ceea ce-mi spusese generalul de brigad Travkin atunci cnd am fost arestat si din
Germania am plecat avnd ca destinatie o nchisoare din Moscova.
.. .Dar costumul, pstrati-1 pe dumneavoastr. Ai, ai, ai!... Ia te uit, e frumos costumul! n celul lucrul
sta nu se vedea,
dar aici, la lumina zilei: cum m ntinsesem eu pe ptura nchisorii, si haina si pantalonii nu ai obtine
acest efect, dac 1-ai cuta cu tot dinadinsul si snt plini nu de puf, nu de fulgi, ci de niste scame albe,
mrunte, mruntele, nu cu sutele ci cu miile, ca firele de pr de cine! Locotenent-colonelul ncepu s se
agite, chem un locotenent, ceru o perie de haine, si bine c e un robinet la ndemn, i ordon
locotenentului s curete haina, dar nu asa, stropeste-1 nti
63
cu niste ap, si apoi perie-1, dar numai ntr-un sens, numai ntr-un sens! Eu nu m obosesc s-i ajut cu
ceva eu o tin una si bun: dati-mi cojocelul, jacheta din pr de cmil si pantalonii mei... Haina au
curtat-o, dar pantalonii snt deja pe mine, si iat-i, stnd pe vine cnd unul, cnd altul, n fat si-n spate,
locotenentul si loco-tenent-colonelul mi perie mie pantalonii; nu e o treab usoar, firele astea de ln se
prind asa de tare de lucruri nct a ncerca s le scoti cu unghiile unul cte unul e trud zadarnic si apoi,
vezi bine, si timpul e msurat.
si unde trebuie s merg? N-am nici o ndoial: undeva sus sau chiar la guvern, nici mai mult nici mai putin
la biroul lor politic la care visa Maiakovski?1 Acum deci, pentru prima si ultima oar, n sfrsit vom sta
putin de vorb! Eu, uneori, asteptam un asemenea moment, asteptam un semn c vor s se edifice
asupra unor lucruri, c snt interesati s discute; n sfrsit, s nu-i fi interesat cazul meu? si atunci cnd am
scris Scrisoarea ctre conductori" aceasta era pentru a tine loc de o convorbire de genul acesta si
nu fr a spera c va urma una efectiv: eu nu voiam s abandonez cu totul aceast sperant; dac
printii lor, m ntrebam eu, au fost niste rusi simpli, niste mujici pentru multi dintre ei, atunci copiii nu pot
totusi s fie pur si simplu niste renegati? S cred c ei nu snt dect niste hrpreti, niste indivizi care
triesc numai pentru ei si pe care tara, chiar de-ar pieri, nu-i intereseaz? Nu avem dreptul s ne pierdem
orice sperant de a convinge altminteri n-am mai fi oameni. Snt ei realmente lipsiti de ultima urm de
omenie?
O discutie serioas; poate discutia capital a vietii mele. Nu trebuie s ntocmesc vreun plan, el exist de
mult n sufletul si n mintea mea; argumentele vor veni de la sine, eventualilor interlocutori sus-pusi le voi
vorbi ca un om absolut liber, asa cum subordonatii lor n-o fac niciodat. Cravata? nu mi-o pun, luati-o.
Snt mbrcat. Moment de nehotrre: s m scoat sau s nu m scoat. Ceilalti au sters-o, nu se ntorc.
Asteapt masinile pentru Piata Veche? Constat c ei nu se ntorc. Nu se ntorc. A reaprut locotenent-
colonelul. Scuzndu-se din nou:
1 n poezia Domoi (Smergem acas) scris n 1925, Maiakovski ncepe s viseze despre un raport
prezentat de Stalin n numele Biroului Politic si care ar celebra cuceririle poeziei n acelasi capitol cu
realizrile industriei grele. (N.t.) ........
' 64
Va trebui s mai asteptati un pic... se fereste s pronunte sintagma jenant, oribil n celul", dar,
dup gesturi, dup itinerar, mi dau seama: ne ntoarcem n celul.
Mereu aceleasi pasaje, ncep s mi le amintesc n detaliu. Nu, pn la urm aici nu este vorba de un circ,
ci de o nav n reparatie, o nav cu toate pnzele jos.
Traficantii mei se dau repede la o parte: cmasa alb este ntr-un contrast izbitor cu ntreaga ambiant a
celulei. si m-as aseza pe prur, dar mi-e jale de truda locotenent-colonelului, asa c merg de colo pn
colo.
Merg si, n gnd, dialoghez cu biroul politic. Am sentimentul c n dou sau trei ore voi reusi s-i urnesc
dintr-un anumit punct, c-i voi face s triasc un reviriment. Pe fanaticii biroului politic leninist, pe
berbecii turmei staliniste era cu neputint s-i impresionezi. Dar pe acestia caraghios, nu? mi se
pare c este cu neputint. Cci Hrusci1 el deja ntelegea ceva.
[Tu n-o s speli mult vreme rufe; problemele nu-ti dau pace, capul ti vjie din cauza lor. Ce-i de fcut cu
Testamentul-program? si cu Nu triti n minciun"? n cteva locuri, acestea snt deja gata de lansare
dac autorul lor va fi s moar sau s fie arestat sau deportat. Dar ce se ntmpl acum? Ei nc mai
sovie? nc nu stiu ce hotrre s ia? S m tin la arest? Sau se gndesc c poate nici nu m mai aflu
printre cei vii? Dar, vedeti dumneavoastr, dac au venit, nseamn c s-au decis. Nu mai rmne dect
atacul! Lansarea! si s se pun data de ieri. (si actiunea va demara peste cteva ore.) n acest moment
sun din Zurich avocatul Heeb: Cu ce-i pot fi util doamnei Soljenitn?" Deocamdat, ntrebarea este chiar
rizibil, desi emotionant: cu ce poate el s fie util?! Deodat, o idee o fulger: da, desigur! Cu voce
solemn n aparat: Rog pe maestrul Heeb s procedeze imediat la publicarea tuturor operelor lui
Soljenitn pstrate n depozit pn la data de azi!" N-are dect s asculte Securitatea!... Apoi telefonul
sun ntr-o veselie dar e ca si cnd ar suna n apartamentul altcuiva: de la aceste apeluri telefonice, ea
n-are ce s astepte. Snt oameni care sun din diverse capitale, dar sotia mea n-are ce s afle de la ei si
nici ei de la ea.]
1 Crbusul", porecl dat lui Nikita Hrusciov. (N. t.)
65
Au venit dup mine. Au venit s m ia. De-acum, ce-o vrea Dumnezeu! Eu grbesc pasul, este circul mut
al noptii, de data aceasta se merge departe. Dar nu-i asa: din nou angajare imediat pe un coridor lateral,
trecem de cabinetul medicului, iat-1 pe colonelul Komarov, lng el un alt colonel, apoi intrm n acelasi
birou n care ieri m-au declarat trdtor de patrie; numai c, n prezent, ncperea, n contrast cu ziua
posomorit de-afar, este inundat de lumin. si la biroul de ieri acelasi Maliarov de ieri, eh da! Ma-
liarov n sus, Maliarov n jos. De ce m-or fi gtit asa? si, pentru mine, mereu scaunul din mijlocul ncperii.
si ofiterii superiori iau Ioc n spate, pregtiti s sar n ajutorul lui Maliarov n caz c eu m-as arunca
asupra lui.
si cu tonul la fel de grav ca si ieri, la fel de surescitat de importanta textului su, subliniind fiecare cuvnt
n parte:
Decretul Prezidiului Sovietului...
si din aceste trei cuvinte, mie totul mi este deja perfect clar; pe celelalte le ascult numai cu o ureche,
doar pentru a le controla, lat-i cum n interval de optsprezece ore fac s varieze prelucrarea la care snt
supus: cnd prin comprimare, cnd prin ntindere. Dar constat cu bucurie c nu m deformez deloc: ieri nu
m-am tasat, azi nu m ntind.
nseamn c n-au avut poft s stea de vorb cu mine, ei nsisi stiu totul. Voi stiti totul, dar atunci la ce
bun rachetele voastre, infanteria voastr motorizat si securitatea voastr cu artificierii si santajistii ei
de ce bat toti n retragere cci bat n retragere, nu-i asa? Vitelul se lua n coarne cu stejarul
ntreprindere aparent zadarnic. Stejarul n-a czut dar nu-i asa c parc s-a lsat ntr-o parte? Nu-i
asa c un pic a cedat? n timp ce vitelului nici fruntea nu-i sufer, nici cornitele; da, da, iat-1: si reia
alergarea, nu stiu ncotro alearg*.
Dar secundele curg, trebuie s evaluez rapid situatia.
Eu nu pot dect cu familia. Trebuie s m ntorc la familia mea.
" O idee ar fi fost s m deporteze n Siberia, dar Ia data aceea n-au ndrznit s-o fac. n caz c ar fi
facut-o si c Occidentul ar fi protestat, ei 1-ar fi linistit spunndu-i c eu nu snt la nchisoare si c
destinderea si comertul nu trebuie s sufere din cauza mea. Deportarea, din punctul lor de vedere, ar fi
reusit, (n ce priveste regimul de detentie, pe acesta l-ar fi nsprit treptat Adnotare din 1978.)
66
Maliarov, n costum negru de ceremonie, cmas mai alb dect a mea, s-a ridicat n picioare; cu capul
dat pe spate, st ca un actor plantat n mijlocul camerei:
Familia v va urma.
Trebuie s plecm mpreun. i
Asta nu se poate.
Iat deci. Ce manier neasteptat de a expulza un om. Dar, dac m gndesc bine, eu zic c nici nu au
alt cale dect aceea de a m expedia val-vrtej.
 Dar unde este garantia?
Dar cine o s v despart? * Poate c, n general, e bine s nu faci vlv n
jurul tu.
Atunci, eu trebuie... dac ntr-o secund nu te orientezi, necesarmente ratezi ceva: cu ei, asa este
ntotdeauna trebuie s redactez o declaratie.
De ce o declaratie? Nici acum nu-i nteleg rostul; ca si cnd o declaratie ar avea vreo important n cazul
n care ei hotrsc altfel. Dar aceasta este pur si simplu pentru a cstiga timp, vechi reflex de puscrias
care caut s se agate de ceva. Maliarov reflecteaz:
La OVIR1? Scrieti.
La nici un OVIR. Decretul este al lui Podgorni. Lui. Reflecteaz, mi spune s m apropii de birou, pe
o latur, mi
d hrtie.
Eu scriu, scriu. Enumerarea membrilor familiei, date de nastere. O adaug pe btrna mtus Ira din
Gheorghievsk; aceasta este singura posibilitate de a o lua. (Greseal: ei se tem c am s sparg placa de
geam, dar eu mi scriu pasnic declaratia.) Ce s mai inventez?
Cu avionul... eu nu pot.
De ce?
Nu-mi permite sntatea.
Eu, ce-i drept, nu am deloc experienta cltoriilor cu avionul, o singur dat am zburat pn la Kiev si a
fost vai de urechile mele.
De o imobilitate solemn (este vorba de o operatiune aproape militar, care poate s-i aduc si o
decoratie). A fcut un semn cu capul, n sfirsit, va reflecta.
1 Departamentul de vize si pasapoarte; aici se regleaz toate deplasrile sovieticilor care merg n
strintate, n particular ale acelora care prsesc definitiv URSS. (N.t.)
67
Eu nu am avut timp s analizez si s-mi dau seama c ei nu pot risca s m trimit cu trenul: dac pe
drum se produc ca din senin demonstratii, diverse evenimente? si apoi, dureaz mult.
. Apoi, napoi n celul. Eu tin dinadins minile la spate, snt mai tare asa. Intru; lumina este stins. Sntem
n toiul zilei, de la amiaz pn la ora unu, instalatia electric este n pauz. Doamne, ce ntuneric, ce
atmosfer nchis, funerar. si am impresia c tlpile mele ating mai usor, tot mai usor dusumeaua, c
m nalt n zbor, c ies din acest sicriu. Astzi, spre dimineat, m-am mpcat cu gndul c-mi mai rmn
dou luni de trit, si acestea n conditiile n care snt obligat s suport anchete, internri. si, deodat, se
dovedeste c nu sufr de nici o boal, c nu snt vinovat de nimic; nici mas de operatie, nici butuc
pentru tierea capului, pot s-mi triesc viata mai departe!
Al doilea biat iar lipseste, dar confidentul meu m devoreaz din priviri; asteapt s-i povestesc. Dar mi-
e jen s-i spun. Cnd din celulele de la Butrki m conduceau din nou la ntlnirea cu ceea ce se cheam
libertatea, eu jubilam, clamam saluturi, dar acum nu stiu de ce mi-e jen. si apoi, n prezent, s vezi si s
nu crezi: n celul exist ziar n fiecare zi. Biatul mi stie numele, mine si el o s citeasc Decretul.
Mirarea va fi mai mare dect cea de astzi: ah! da, da asa I-au pedepsit!
Ferestruica se deschide cu zgomot. Dejunul. Ne apropiem s-1 lum. Ciorb de varz si casa de ovz.
Dar m pomenesc c tin n mn niste castroane care n-au nimic comun cu cele obisnuite; pe moment nu
nteleg. Biatul si ia portia si se duce s-o mnnce pe parul lui; eu m asez pe unicul loc de la msut.
Duc la gur prima lingur de ciorb de varz ce-i asta? Ciorba nu este srat deloc, adic este asa
cum mi place mie si asa cum nu se putea pregti la nchisoare. Deci, la comanda mea, mncare fr
sare! si cu deliciu culeg tot ce este n castron, sorb aceast ciorb de varz, ciorb de nchisoare dar
ciorb ruseasc, simpl, frugal, nu o oarecare zeam lung. Apoi si casa de ovz, nedreas cu nimic,
dar o portie n-cincit n comparatie cu cea de la Lubianka, si cu ct mai consistent! La mine, n Captivii,
biatul nostru rpit din Europa, debarcat pe aeroportul din Berlin, si recunoaste n portia de ciorb
soldteasc bunul ce i se restituie: amarnica lui patrie. Asa si eu acum: cu aceast casa, cu aceast
ultim portie de mncare ruseasc, mi iau adio de la Rusia.
68
Nu m-au lsat s-mi termin dejunul; zgomot de iale, trebuie s ies. n sfrsit, bine c mcar am apucat s
mntui ciorba de varz. si feliilor de pine le-am dat drumul pe scndur: cine o s le dovedeasc acum?
mi vr o bucat n buzunarul hainei; de aici pn la aceste Europe, va mai fi nevoie de ceva haleal, l
mbrtisez pe biat, i urez toate cele bune iat-m plecat. N-am reusit s retin n detaliu toate
coridoarele de la Lefortovo, dar mi-amintesc bine de acel loc unde de fiecare dat m fceau atent s nu
m lovesc cu capul de partea de sus.
n boxa de primire mi snt restituite ceasul, cruciulita; semnez de primire. Locotenent-colonelul avu o
tresrire: ce-i cu buzunarul la umflat? i art pinea. sovie; bun... nu-i nimic.
Din nou trebuie s asteptm, n timpul acesta, smecherosul comandant al nchisorii Lefortovo vine s-mi
tin companie. Nemai-fcnd impresie cu galoanele si zorzoanele sale, ba chiar avnd o min cumva
vistoare, ce atras se simte el de mine! Ca de tot ce este tainic, inexplicabil, nesupus legilor vietii, ca de
traiectoria unui meteorit. Ai zice chiar c mi zmbeste amabil. Plecndu-si capul ntr-o parte, m priveste
insistent:
Dumneata la ce scoal de artilerie ai nvtat?
La a treia de la Leningrad.
Iar eu la a doua. Sntem de-un eat.
mi vine si mie s rid. n aceeasi epoc, alergam, elevi cu matele chiorind de foame, visnd la tunuletele
ncrucisate de pe petlite. Numai c acum el are pe epoleti nsemnele Ministerului de Interne. si de ce o fi
ncruntit asa? Iar la mine nici un fir alb.
Da... Luptam amndoi de aceeasi parte a baricadei, dar acum dumneavoastr snteti de cealalt parte
a ei.
Eh, drgutul de limbaj leninisto-trotkist care a marcat durabil trei generatii; pentru ele, ntreaga lume e pe
baricade dincolo de care nu le e dat s vad tufisurile si zmeurisurile peisajului natural. Baricadele ca
baricadele, dar de partea dumneavoastr sofale si fotolii foarte moi. Iar de partea noastr minile la
spate!"
Iesim. Din nou cordonul n curte; din nou pe bancheta din spate ntre doi insi, la nghesuial. si seful
de ieri, al misiunii, cel care m-a luat de-acas, aceeasi cciul, acelasi guler; si figura aceea prea
cunoscut, ce-i cu ea? Ia te uit, ce uituc snt! Pi, sta este medicul meu! Cel de ieri, cel de azi de la
revrsatul zorilor. Iat, dac as fi privit mai atent, as fi nteles mai multe: ncepnd din chiar
69
momentul cnd am iesit din cas, medicul, cu geamantnasul lui, m-a nsotit ca o umbr, pas cu pas; ei
erau cu ochii pe mine.
Portile blestemate s-au deschis, plecm. Dou masini, n cealalt snt patru; opt, asadar, si de data
aceasta. Am ncercat s-mi pipi din nou girul, gest care i-a fcut s-si concentreze imediat vzul si auzul
asupra mea.
E moin si astzi, zloat pe strzi, masinile se stropesc unele pe altele. Am trecut de gara Kursk. Am
trecut de trei gri. Virm si nc o dat virm pe bulevardul Leningrad. Ne ndreptm spre Gara
Bielorus? De unde am fost adus n stare de arest, cndva, venind din Europa. Nu, trecem pe lng. Pe
acest bulevard noroios la culme, n aceast zi lesioas, noroioas, care poate fi destinatia noastr dac
nu aeroportul seremetievo? ncepnd din vara trecut, de cnd cu groaznica noastr sedere la Firsanovka,
nsusi drumul acesta mi-este odios.
Eu nu pot cltori cu avionul, i spun medicului.
El se ntoarce spre mine si, ntr-un limbaj pe deplin al omeniei, nu n cel al puscriei:
Nu se poate schimba nimic, avionul asteapt.
(Dac as fi stiut eu de ct timp astepta! De trei ore! Pasagerii snt la captul puterilor, unii au si copiii cu ei.
Cauza ntrzierii nimeni n-o stie. si dou echipe tehnice, una dup alta, au verificat starea aparatului. si
din Europa dispecerii ntreab ce se ntmpl; ai nostri mint: ceat.)
Dar eu voi fi cu dumneavoastr, am toate medicamentele. Din nou cordon n semicerc de data
aceasta n jurul pasarelei
de mbarcare: si ce s-ar ntmpl dac as sri n lturi si as lua-o la fug? Pasarela duce la salonul din
fat. n salon, sapte civili, plus al optulea medicul care m nsoteste, n afar de medic, echipa este
iarsi pe de-a ntregul nou (ei au trebuit s-i pregteasc pe toti acesti oameni de paz, s-i nvete
meserie). Mi se indic un loc precis, spre culoar, si pe rndul de mijloc, iat, aici. ntre mine si hublou, un
vecin; n spatele nostru doi insi; n fat unul. si doi de cealalt parte a culoarului. si n spatele lor, doi. Asa
c m vd nconjurat ca de o centur. Dar iat-1 si pe medic: se apleac spre mine grijuliu si-mi explic
ce medicament este recomandabil s iau imediat, care dup o jumtate de or, care dup dou ore; si,
sub ochii mei, extrage fiecare tablet din ambalajul de fabric, de-monstrndu-mi n felul acesta c nu
este otrav. De altfel, una dintre
70
tablete, dup ct m taie pe mine capul, este un somnifer, pe aceea n-o iau. (Vor s m adoarm pe drum
sau s m drogheze?) Dar ce, asa de mult o s dureze zborul? l ntreb eu cu naivitate. Cte ore?"
Descumpnindu-se, el d dovad de si mai mult naivitate: Vedeti dumneavoastr, exact nu stiu nici
eu..." si asteptarea ia sfrsit: usile de acces se nchid cu zgomot, inscriptia ndemnnd la prinderea
centurilor de sigurant se aprinde. Vecinul meu, si el foarte grijuliu: Dumneavoastr n-ati mai mers cu
avionul? Iat, asa se prinde centura. si luati bomboane pentru decolare, ajut foarte mult." Din minile
stewardesei n albastru. Ea, deocamdat, este cu att mai nevinovat cu ct habar nu are cine snt acesti
clienti. Simpli cetteni sovietici de-ai nostri?
si avionul ruleaz pe pista mohort, acoperit de o zpad murdar. Pe lng alte avioane sau pe lng
nu stiu ce cldiri, nu mai disting nimic: si unele, si altele mi repugn, ca toate aeroporturile, dar tot acest
ansamblu nu este mai putin ultimul fragment de Rusie pe care-1 vd.
Plec din Rusia pentru a doua oar: prima oar, am plecat Ia bordul unor vehicule ce se ndreptau spre
front, cu trupele angajate n ofensiv:
Supune-te pmnt strin! Deschide-ne portile tale!
Dar din strintate n-am revenit dect o singur dat: din Germania si pn la Moscova, nsotit de trei
securisti. si din nou plec din Moscova, tot n compania lor; numai c de data aceasta, ei snt opt. Arestare
de-a-ndoaselea.
Decolm, avionul trepideaz: mi fac semnul crucii si trimit un salut pmntului care se ndeprteaz.
Securistii rmn cu gura cscat.
(Aceste solicitri telefonice nu aduc mare lucru... Deodat, apartamentul rsun de plnsete: Este n
avion! L-au expulzat! n Germania Occidental!" Cineva anunt la telefon c prietenii lui Boli au lansat
zvonul cum c acesta si asteapt musafirul la Frankfurt. E verosimil? Poti s crezi n asa ceva? Ei nsisi
au rspndit acest zvon ca s abat atentia de la nchisorile lor subterane. N-am s cred dect atunci
cnd am s aud vocea lui A.I. Ce caut n chestia asta prietenii lui Boli? E spectacol... Atunci de ce au
venit s-1 ia n formatie de opt la unu? Ca, arestndu-1, s-si atrag oprobriul lumii
71
ntregi pentru a-1 expulza? Dar iarsi si iarsi sun agentiile strine, una dup alfa. Ministerul
Afacerilor Interne al landului Renania de Nord-Westfalia a confirmat: Este asteptat n Germania
Occidental. .." Ba mai mult: Deja a sosit si se afl n drum spre resedinta lui BoU!" Deci este
adevrat?... Dar de ce se bucur toti? Cci, n definitiv, este o nenorocire, o violent, nu mai putin dect
lagrul... L-au expulzatcuvntul este strident, strin... L-au expulzat: atunci la noi va fi confiscare? Ah!
Ar fi trebuit s distribui ce era de distribuit, am pierdut timpul! Ea arde, nu se opreste din ars. Primele
telefoane, este felicitat pentru ce, pentru nenorocirea asta?...)
Apoi totul le este mai familiar cititorilor dect mi este mie: zborul prin diferite straturi de nori; pe
deasupra norilor, soarele, ca deasupra unei cmpii nzpezite. si pe ce rut mergem, mi fac calcule: ce
or e (aproximativ dou, cu 15 mai mult dect amiaza real), cum zburm n raport cu soarele si
rezult o linie ntre Minsk si Kiev. Deci putin probabil s mai facem vreo escal n URSS si deci, deci...
Viena? Nu-mi pot imagina altceva, nu cunosc nici iti-nerariile, nici aeroporturile.
Zburm... suspendati ntre cer si pmnt. La stnga, nainte, soarele arunc o lumin orbitoare asupra
ntinderilor albe ca zpada ale norilor. Dar celulele, pentru oamenii care gndesc altfel, continu s fie n
asa fel fcute nct n tavan becurile de noapte s-au si aprins si ard pn n miezul zilei urmtoare.
Doamne, dac-mi redai viata cum s drm aceste celule?
Cam prin multe am trecut n nici douzeci si patru de ore. Scaun moale, bomboanele. Dar, n buzunar,
port o bucat de pine de la Lefortovo; este o fapt comparabil cu cea a eroului din basme care reuseste
s smulg, s aduc de la vrjitoarea cea rea un fragment de obiect material: ca s nu uite c situatia
prin care a trecut a existat aievea, n-a fost un vis.
Credeti-m, chiar si fr aceast buctic de pine, eu tot n-as uita.
Traversarea unui spatiu aerian are valoare de simbol: am lsat n urma mea cincizeci si cinci de ani; cine
stie cte si unde m asteapt surprizele viitorului? A fi suspendat este ca o ntrebare: am trit eu cum
trebuie? Am trit cum trebuie. Nu te iluziona acum: ntr-o lume nou, complicatii noi.
lat-m suspendat ntre cer si pmnt. M gndesc si n-am nici rgazul, nici pofta de a-mi studia escorta.
Unul dintre ei a scos un
. 72
aparat de radio... mutr zmbitoare... vesel misiune; arde de nerbdare s-i dea drumul, l ntreab pe
cellalt: se poate? (Cine-i seful nu stiu, nu vd nici un sef.) M ncrunt ostentativ, dau din cap: M
deranjeaz" (n gnd). I se face semn; el si pune aparatul acolo de unde 1-a scos. Cei doi din spate s
fie de alt factur? citesc ziare nemtesti, Frankfurter Allgemeine. Diplomati, sau ce? Ct despre
securisti, plictiseala i face s nu stea locului, citesc reclamele mprstiate pe ici, pe colo, prospectele... si
orarele. Orarele Aeroflotului? Cu mare lene, ca si cnd si pe mine m-ar cotropi o plictiseal infinit, iau un
orar si cu aceeasi lene mi-arunc ochii peste el. La tipurile de avioane nu m pricep. Destinatii de zbor
exist o multime, exist Viena, exist Zurich, dar ca timp nici una nu pare a se potrivi. La unu si jumtate-
dou nu pleac nici un avion spre o destinatie european convenabil. Asta nseamn c mi s-a dat un
avion special? Da, pentru asta se gsesc bani n vistieria statului nostru; Rusia revolutionar n ipostaz
de nabab. Situatie chiar de neconceput. Ne balansm ca o cobilit. A fi suspendat ntre cer si pmnt si a
ntelege un singur lucru: asemenea ore nu snt multe ntr-o viat de om. Oricum ai lua-o, este o victorie.
Vitelul nu s-a dovedit mai slab dect Stejarul. Orict m-as concentra asupra a ceea ce vreau, nu-mi iese
pasienta. Acas, cu ce prad s-or mai fi ales cei cu perchezitia? (Dar nu m mai frmnt ca n timpul
noptii.) si ai mei, acolo, ce-or fi fcnd la ora asta?
[Toate posturile de radio au repetat deja de zece ori: el este la bordul avionului a aterizat o masin
l duce acas la Boli. si cnd nimeni nu se mai ndoia de asta: Avionul va sosi ntr-o or si jumtate."
Atunci, ministrul cum a putut s declare c el (Soljenitn) a sosit de mult"? si toti corespondentii la rndul
lor? Deci nimeni nu 1-a vzut n carne si oase?? Atunci, ce spectacol mai e si sta?! Nu zboar n nici o
directie?!? Atunci, nu era nc asta, nenorocirea!? Ba da, iat-o... Curg informatiile, care mai de care: este
nc n zbor... a aterizat deja... nc n-a decolat de la Moscova, cursa se amn! si atunci, totul devine clar
o dat pentru totdeauna: l vor duce de aici. l vor duce n Egipt sau n Cuba, se vor descotorosi de el
si-si vor declina orice rspundere pentru persoana lui. Bine, bine, ticlosilor, o s v rmn ca un os n gt,
o s v popularizez eu!]
Stewardesa mparte cafea cu biscuiti. S bem deci, ne prinde bine, economisim pinica. Medicul m
ntreab din nou cum m simt, ce
73
senzatii am, dac nu vreau s mai iau o tablet. Nimic de zis, mi-a artat atta amabilitate chiar din
momentul n care am fost scos din Lefortovo, probabil c a si dormit la nchisoare. Iertati-m, care e
prenumele si patronimul dumneavoastr?" Interlocutorul meu pe loc se mbtoseaz si, cu o voce aspr:
Ivan Ivanci." Ah! actiunile mele au sczut!...
Dar, ia stati asa! Cettenia drag inimii mele mi s-a luat, nseamn c acum snt un om liber, ia s dau eu
o fug pn la toalet. Unde-i asta? Cu sigurant n coada avionului. Fr s spun cuiva vreun cuvnt m
ridic cu de la mine putere si iat-m plecat n grab spre locul cu pricina. Cu asa grab nct am luat-o cu
dou secunde naintea panicii care avea s-i cuprind si care avea s fie cu att mai mare dup aceea.
Deschid usa mai ncolo tot salon? si complet gol! Ce vreti, socialismul si poate permite acest lux.
Vreau s merg mai departe, dar n acest moment trei brbati m prind din urm printre ei si Ivan
Ivanci", care, chipurile ngrijorat, m ntreab: Ce s-a ntmplat? Cum ce s-a ntmplat? M dut, la toalet.
Pi, nu acolo, nu, n borul avionului! Ah! n botul avionului; bun, de acord. M ntorc. Pe asta nc o pot
lua ca pe un exces de amabilitate. Dar sosind la toaleta din fat, constat c nu pot s nchid usa dup
mine: tot n directia aceea se nghesuie si doi secu-risti, de altfel nencercnd s mi-o ia nainte. Politete
nvtat la scoala detentiei: doriti s priviti? Poftiti, la brbati, uitati, asa. se face. Asa, asta-i tot. Permiteti!
Desigur, poftiti, ei mi fac loc s ies. Totusi, pe scaunul de lng al meu, la hublou, a luat loc un altul, unul
mai buldog; cel dinainte n-a fost la nltimea ncrederii acordate.
l cercetez cu atentie pe noul meu vecin: totusi, ce mutr de asasin! Apoi pe ceilalti, cu aceeasi atentie.
Printre ei snt trei sau patru despre care poti fi aproape sigur c au asasinat, si dac vreunul dintre ei a
ratat ocaziile de pn n prezent, atunci, fr ndoial, el este gata s se fac remarcat chiar astzi... Dar
ce plant agttoare mai snt si eu, cum de pot s m las ncntat n felul acesta? n cine am crezut? n
Maliarov, n Podgomi? Eu, un veteran al puscriei si a doua zi, numai si numai greseli, nseamn c
m-am dezobisnuit. Oare un detinut autentic subtirel, sonor si transparent" va cuteza s cread fie
si ct negru sub unghie, fie si pentru un minut ntr-un procuror sovietic sau ntr-un presedinte sovietic?
Eu! Putine cazuri stiu eu cnd, dup rzboi, n oricare capital european, haidii nostri, ziua pe strad,
si mpingeau victima n masin si o
74
duceau n beciurile ambasadei? si apoi o expediau unde voiau ei? n fiecare ambasad sovietic snt
destule asemenea ncperi, asemenea semicavouri din piatr, solide; nu-i obligatoriu s mi se repartizeze
mie o celul la Lefortovo. Acum, la Viena, n aceast timorat Austrie neutr, o masin a ambasadei se
va lipi pur si simplu de scara avionului gol, acesti opt indivizi m vor mpinge nuntru fr efort (dar ce
spun eu! Aici, n interiorul avionului, vor face din mine un balot si, sub aceast form, m vor debarca;
cte cazuri de acestea nu s-au vzut!). Cteva zile m vor tine la ambasad. Decretul a fost publicat, m-au
expulzat cnd, unde? nu snt obligati s aduc acest lucru la cunostinta corespondentilor de pres.
si, cteva zile mai trziu, cineva m va gsi asasinat pe marginea unei sosele austriece si pentru ce ar
trebui s fie fcut rspunztor pentru aceasta guvernul sovietic? n toti acesti ani, din pcate, cei care au
rspuns de mine au fost ei, si n aceasta a constat securitatea mea dar acum ei nu mai au aceast
rspundere, nu-i asa?
Tot acest plan, pe care tocmai l intuisem, era n asa msur n stilul KGB, nct nici nu mai era nevoie s
fie verificat, cercetat. Cum de nu putusem s-mi dau seama de el din capul locului?... Ce-i de fcut
acum? Iat ce conduit mi impun: ct mai mult nepsare, m odihnesc, m decontractez, zmbesc, ba
chiar schimb cteva cuvinte cu unul sau altul dintre ei m las totalmente pe mna lor. [Mcar s nu m
fac balot legat cu sfoar mcar s-mi pot scoate picioarele. Nu stiu, nu stiu deloc rnduielile de pe
aeroporturi, dar se poate ca, La aterizarea avionului, s nu fie nici un politist prin apropiere. si dac e, fie
si numai unul, voi reusi s scot un strigt s se aud. Hai, hai, vino de m salveaz, nemteasca mea
nvtat n copilrie si de atta amar de vreme abandonat! Compun fraze n minte, compun: ,Jferr
Polizei! Achtung! Ich bin Schrifts-teller Solschenizyn! Ich bitte um Ihre Hilfe und Verteidigung!" (Domnule
politist! Atentie! Eu snt scriitorul Soljenitn! V cer ajutor si protectie!) Voi reusi s strig asta? Chiar dac
numai pe jumtate si chiar dac mi-astup gura el o s nteleag!]
si acum m multumesc s-i observ. Somnolez pe jumtate si observ: ce mutre au stia? Ce-si spun ntre
ei? Au aerul de a se pregti pentru actiune? Ce lucruri au cu ei? Vd c aproape toti au minile goale.
Adic libere.
Dar n curnd snt deja trei ore de cnd zburm. Cam multisor. Ct o fi pn la Viena asta? Habar n-am, nu
m-am interesat niciodat
75
de asta. Dar iat, ncepem s reducem din altitudine. si nu pot s m abtin de a mai face un test: nu cu
grab, ci cu zbav, pe crarea deja cunoscut m duc la toaleta din botul avionului. Cu zece minute
nainte de aterizare, mai snt eu un zek sau nu mai snt? n spatele meu doi tipi, si unul dintre ei chiar
pare a-i reprosa celuilalt c nu i-a spus nu stiu ce. (Adic pentru ca unul s fi putut lua pozitie naintea
mea.) Oare asta mai are vreo important?" zm-besc eu. Pi cum s nu; iat, eu v deschid usa." si,
si de data aceasta, se planteaz amndoi n prag, ca eu s nu m pot nchide nuntru. Un mic fior mi
strbate sira spinrii: nu, treaba nu-i asa simpl. Ceva pun ei la cale. (Abia acum mi dau seama: ei
aveau ordin s nu m lase s m sinucid sau s m rnesc, s m mutilez ca borfasii cnd nu vor s fie
transferati n alt parte. Bine le-ar fi stat s m duc sugrumat!)
Fie. M asez la locul meu initial si. nepstor si relaxat, trag cu coada ochiului. Coborm. Mai jos. Se
zreste un oras mare. Pe un fluviu. Un fluviu nu asa de larg, dar nici ngust. Dunrea? Spuneti dac stiti.
Descriem un cerc. Nu prea se vd parcuri si suburbii vie-neze, mai mult industrie, dar la ora actual unde
nu-i industrie?... Ah! Iat si aeroportul. Rulm pe pist. Printre alte cldiri se ridic una pe care scrie
Frankfurt-am-Main". Aha!... Rulm, virm este politie, este, si nu putin, dac identific eu bine
uniforma. si, n general, lume destul de mult, vreo dou sute de persoane, asa c voi avea la cine s
strig.
Ne oprim. De afar se aduce pasarela. Ctiva dintre ai nostri se precipit spre cabina de pilotaj si revin.
Eu totusi nu mai am rbdare, si este un gest firesc pentru un pasager: unde-i paltonasul meu (cel de la
Lefortovo, confectionat de fratii nostri cehoslovaci), trebuie s-1 mbrac, nu-i asa? Ei m ncercuiesc
imediat si, pe un ton imperativ: Rmneti pe scaun!" Asta nu-i a bun. Rmn pe scaun. Trei sau patru
tipi alearg, se agit, ceilalti stau pe scaune n jurul meu ca niste tigri. Eu, nepstor, rmn locului: ntr-
adevr, la ce bun s transpir n acest palton? si, deodat, din cabina de pilotaj, soseste pn aici n salon,
transant, rostit cu voce tare, comanda:
mbrcati-1! Scoateti-1 afar!
Totul este de natur s m umileasc, nu se poate striga asa dect cu referire la un zek. Da, mi repet
frazele mele nemtesti. De altfel, paltonul 1-am mbrcat fr ajutorul nimnui. si cciula. Totusi, nu m-au
fcut balot. Deodat, din pragul cabinei de pilotaj unul dintre
76
cei opt d nval spre mine, nas n nas, piept n piept si iat-1 aproape lipit de mine. Din aceast
pozitie mi paseaz cinci hrti-oare cinci sute de mrci germane.
De ce, de ce?? Snt zek, de ce s nu le iau? Cci de la ei mi primesc ratia, ciorba de varz... Dar, totusi,
fac pe gentlemanul:
Permiteti... Fat de cine voi fi ndatorat?
(Ct snge nu ne-au supt ei. Din 1918 ncoace, au cstigat ei vreodat vreo rubl prin munc cinstit?)
Fat de nimeni, fat de nimeni...
si dispru din calea mea, nici mcar figura nu i-am vzut-o ca lumea, pur si simplu nu 1-am observat.
si de-acum am cale liber. Securistii stau deoparte, pilotul a cobort. O voce:
Coborti!
Bine. Cobor. De o parte si de alta, nu mai snt cei doi tipi s m nghesuie ca ntr-o cutie. Cobor trei sau
patru trepte arunc totusi o privire napoi, snt dezorientat. Ei au rmas pe loc! Astfel, forta malefic a
rmas toat n avion.
si nimeni nu mai coboar; snt singurul pasager.
Atunci trebuie s fiu atent unde pun piciorul, s nu care cumva s m poticnesc. Arunc, de altfel, si o
privire nainte, ntr-un cerc larg, evident dincolo de o linie interzis, asteapt vreo dou sute de persoane,
aplaud, fotografiaz sau nvrt o manivel. Pe mine m-asteapt? stiu ele despre ce este vorba? Iat, la
aceast primire, la acest foarte simplu lucru, nici nu m asteptam. (Eu am uitat cu totul c nu ai dreptul s
aduci pe cineva ntr-o tar fr s fi cerut acordul acesteia. tine de moravurile comuniste ideea c nu
trebuie s ceri nimnui un asemenea acord, asa cum nu s-a cerut nimnui permisiunea de a ateriza la
Praga n 21 august.)
La captul de jos al pasarelei m asteapt, zmbind, un om foarte simpatic, si destul de fluent n limba
rus:
Peter Dingens, reprezentant al Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Federale.
si se apropie o femeie: mi ofer flori.
Cinci si cinci minute, ora Moscovei. Snt exact douzeci si patru de ore de cnd, busculndu-se unul pe
altul, au nvlit n apartament, nici nu mi-au lsat timp s m pregtesc... Pentru numai douzeci si patru
de ore, snt, desigur, cam multe cele ce s-au ntmplat.
Dar un al doilea interval de douzeci si patru de ore a si nceput o masin a politiei m scoate din
aeroport prin iesirea de rezerv,
nsotitorul meu mi propune s mergem la Boli si gonim pe sosea, vorbind deja de aceast viat, care a si
nceput.
Rulm cu 120 de kilometri pe or, dar, si mai rapid, o alt masin a politiei ne depseste, ne ordon s
tragem pe dreapta. Din aceast a doua masin sare un tnr roscat; el mi ofer un enorm buchet pe
care-1 nsoteste cu explicatia urmtoare:
Din partea Ministerului Afacerilor Interne al landului Renania-Palatinat. Ministrul presupune c acesta
este primul buchet pe care-1 primiti de la un ministru de Interne!
Oh, da! Oh, da, desigur! De la ai nostri, numai ctuse. Mi s-a refuzat chiar si dreptul de a locui cu ai mei...
[Corespondentilor strini din Moscova li s-a adus la cunostint decretul prin care mi s-a retras cettenia.
Familia sa va putea s-1 regseasc ndat ce ea va dori acest lucru." Pn nu aud vocea lui, n-am
s cred n existenta acestei posibilitti." Acum din RFG: amnuntele primirii la aeroport. O asemenea
chestie nu este cumva o nscocire? Nu e vorba de un actor care tocmai a aterizat? Telefoneaz
corespondentul lui New York Times: el tocmai 1-a sunat pe Boli si a vorbit cu Soljenitn... n sfrsit, este el
nsusi cel care sun. n biroul unde, nu mai departe de ieri, la dou mese de lucru se termina, ntr-o liniste
ncordat, ceea ce era de terminat, n biroul n care apoi s-au npustit securistii si n care au fost arse
attea lucruri, acum se mbulzesc patruzeci de persoane prieteni, cunostinte pentru a asista la
convorbire... M-au acuzat de trdare... M-au mbrcat din cap pn-n picioare, n haine de securist...
colonelul Komarov... Aici s-a rspndit zvonul (1-au lansat n mare grab, n-au avut timp s-i dea o form
mai credibil) c de bunvoie am ales expulzarea n loc de nchisoare. ti-ai luat vreun angajament
scris?" Ce vorb-i asta la tine, nici prin cap nu mi-a trecut." n sfrsit, acum ce-o s le mai dea el la
cap\
Acum, de-acolo, o s le dea la cap!!]
Seara, n stucul lui Boli, ne-am fcut drum printre dou siruri de masini ale corespondentilor de pres,
deja parcate de-a lungul strdutelor nguste. Bombardati de blituri foto, am srit drept n cas; pn
noaptea trziu, apoi de cum s-a crpat de ziu, ne-a fost dat s auzim larma corespondentilor pe la
ferestre. Dragul de Hein-rich si-a lsat, bietul de el, balt programul de lucru si mi-a oferit
78
din plin ospitalitatea sa. A doua zi dimineata era, dup cum mi s-a explicat, inevitabil s ies din cas, s
devin prada fotografilor si s spun cteva cuvinte.
S spun cteva cuvinte? Toat viata am fost torturat de imposibilitatea de a spune cu voce tare adevrul.
Toat viata mea am cutat s fac o bres prin care acest adevr s ias la lumina zilei. si iat-m pn la
urm liber cum n-am fost niciodat, fr secure deasupra capului si cu zecile de microfoane ntinse spre
gura mea, ale celor mai mari agentii internationale vorbeste! si este chiar ne- ' firesc s nu vorbesc!
Acum pot s fac declaratiile cele mai senzationale si ei se vor ntrece n a le difuza... Dar n
interiorul meu, ceva s-a blocat. Oare din cauza rapidittii transbordrii n-am avut timp, nu s m
pregtesc pentru a vorbi, ci mcar s m dumiresc ce-i cu mine? Este si asta. Dar mai este si altceva:
deodat mi s-a prut nedemn s m lansez n invective aici, unde snt la adpost, s vorbesc aici, unde
toti vorbesc, unde acest lucru este permis. si ce s mai spun dup Arhipelag!
Iat tot ce mi-a iesit din gur:
Am vorbit destul atunci cnd eram n Uniunea Sovietic. Acum voi tcea.
si acum, retrospectiv, mi spun: a fost bine, intuitia nu m-a nselat. (si cnd, ulterior, familia mea a sosit la
Zurich, si cnd din nou corespondentii au dat nval, presupunnd c de data aceasta, totusi, nemaiavnd
a m teme de ceva, voi spune cteva cuvinte nici atunci n-am mai avut nimic de adugat.)
Voi tcea spunnd aceasta, aveam n vedere s-mi impun a tcea n fata microfoanelor; n ce priveste
pozitia mea n Europa, am conceput-o, nc din primele ore, din primele minute, ca pe o activitate n
sfrsit nestingherit de nimeni si de nimic: douzeci si sapte de ani scrisesem pentru sertar, de la mare
distant poti s publici ct poftesti, lucrul nu-ti iese ca lumea. Numai acum pot s-mi strng, cu srg si
devotament, recolta. Esential pentru mine era faptul c, iesind din zona mortii de la Lefortovo, m
vedeam trimis s-mi public crtile.
Dar la noi, acolo, n Rusia, declaratia mea putea fi interpretat si ntr-un mod ambiguu: dar cum vine asta
voi tceai Cum poti s taci atunci cnd attora li se pune pumnul n gur? Pentru ei, acolo, esentialul
era violenta pe care o exercitaser asupra mea, pe care 0 exercitau si asupra altorasi eu s tac? Ei
percepeau acest lucru
79
n sonoritatea stihinic a versurilor lui Lermontov La moartea unui poet, sonoritate mprumutat atunci de
rndurile pline de mnie ale lui Reghelson [43]. Li se prea (impresie de moment) c era mai bine ntr-un
lagr sovietic dect s fi trit n felul acela n strintate. Astfel si printre oamenii cei mai apropiati,
diversitatea durittilor vietii poate, chiar si n douzeci si patru de ore, s produc o diversitate de
perceptii.
[,,M-au mbrcat, din cap pn-n picioare, n haine de securist..." o infamie! si asta pentru ca adevratele
lui haine de exilat s r-mn la ei? noroiul e lipicios. Ca si cnd trupul lui ar continua s rmn
sechestrat Ia ei. Trebuie s reintre n posesia hainelor lui. Dar cum s ptrunzi la Lefortovo? E zvorit.
Telefonul? Aceste numere nu figureaz n cartea de telefoane. Telefoanele anchetatorilor? Unii si mai
cunosc tortionarii. Dar anchetatorul ti d un numr de telefon la care nu mai rspunde nimeni.
Procuratura? N-avem telefonul nchisorii Lefortovo." Dar dumneavoastr 1-ati dus acolo pe
Soljenitn." Noi nu stim nimic." Joia, la Lefortovo, este zi n care detinutii pot primi pachete si aminti
ea si plec direct acolo. Trebuie s bat la ghiseul nchis: Chemati-1 pe colonelul Komarov!" n perete se
aud niste chei rsucite n iale si, nsotit de doi aghiotanti (ei sar si, de fiecare parte, iau pozitia de drepti),
un tip cu crnurile atrnnde, crunt, plin de important:
Colonel... Petrenko, directorul penitenciarului Lefortovo!
De partea aceasta a baricadei poti s fluieri s suieri dup numele de familie! si cu att mai mult dup
lucruri... Arse! n aceeasi zi, spune el, au fost arse. Sau mprtite ntre ai lor? Sau confiscate n vederea
vreunor falsuri?]
Cte nu-i rmneau ei de fcut! i rmne acum de fcut lucrul cel mai important, s-1 nceap si s-1
termine: toat enorma mea arhiv, schite fcute de-a lungul a doisprezece ani si destinate, n
perspectiv, multelor Noduri, trebuia s aduc toate acestea n Elvetia, pe calea aerului, pe uscat sau pe
mare, fr s piard nici o hrtiut, nici unul dintre aceste plicuri folosite de obicei ca dosare, pentru ca
apoi n aceleasi sertare s le plaseze n acest birou, n momentul n care l va mbarca pentru acolo, si,
pe drum, s aib grij ca nici o hrtie important (si printre hrtiile mele, putine snt neimportante) s nu
treac prin cercul de fier al politiei de frontier,
80
s nu permit celor de la vam a le reproduce cu ajutorul a vreo zece aparate de fotocopiat gata s intre
n functiune, si, se ntelege, s nu-i lase s le retin; cci, practic, KGB nu poate, practic, puterea
sovietic nu poate s lase n libertate nici mcar o foit care nu-i este pe plac.
si de aceast sarcin, sotia mea s-a achitat cu bine. n caz contrar, aici, n exil, cu ran deschis, cu
sufletul sfsiat, n-as fi fost dect un infirm, iar nu un scriitor.
si aceast poveste, bine ar fi s-o includ si pe ea chiar n aceast carte. Dar este imposibil, imposibil...*
Iunie 1974 Sternenberg, pe nltimile orasului Ztirich
' Acum, da, pot ncredinta tiparului cele scrise (Completarea a Cincea); Dar cnd oare le voi publica??
(Adnotare din 1978.) "i
81
COMPLETAREA A CINCEA
1974-1975
INVIZIBILII
Nikolai Ivanovici Zubov
n orice epoc, nestiuti de lume, triesc pe pmnt niste oameni talentati nu n a scrie ceva pentru
posteritate, ci n a pstra ceva pentru interlocutorii lor att pentru cei mai vrstnici, ct si pentru cei care
vor fi tineri atunci cnd depozitarul amintirilor va fi deja btrn. si atta timp ct acest cap nc nu si-a
pierdut echilibrul, atta timp ct, cu blnda ntelepciune a vrstei lui, nc ne lumineaz calea el este un
izvor la care ne potolim setea de cunoastere a trecutului si la care, mai departe, nvtm noi nsine cum
s ne gospodrim viata.
Cu un asemenea talent deosebit, si nc din primii ani ai tineretii, era nzestrat Nikolai Ivanovici. Revolutia
1-a prins n postura de observator aflat la vrsta de douzeci si doi de ani, atent si druit cu o bun
memorie si toat acea lume a Rusiei de odinioar, iremediabil prbusit n cteva luni, s-a pstrat
uimitor de vie n amintirea lui, ce-i drept, nu ca un mare tablou dintr-o bucat, pentru c N.I. nu avea o
viziune politic asupra vietii, ci ca o multime de crm-peie strlucitoare. Chiar si la btrnete, N.I. putea s
extrag din adncuri si s expun un crmpei despre rnduielile de Ia calea ferat, despre particularittile
geografice ale unor localitti, despre viata functionrimii, despre existenta unor orsele, despre niste
amnunte de mna a treia, dar remarcabile, ale istoriei noastre. Povestea totdeauna lucruri pe care lui
nsusi i era cu neputint s le priceap pn la capt si pe care era cu neputint s le gsesti n crti, n
schimb, desi contemporan al rzboiului civil, nu putea s povesteasc aproape nimic despre acesta: l
trise ca spectator, nu ca participant. Capul
82
lui prea s refuze a nmagazina date despre acest talmes-balmes ngrozitor. Viata omului, luat
individual, trebuie s fac fat attor sarcini si evenimente cu caracter personal, nct ea e n stare s-si
urmeze cursul si independent de evenimentele cu caracter general. De timpuriu i-a murit tatl si
aceast vrst adolescentin la care Kolea Zubov a rmas orfan s-a manifestat att de puternic n el, nct
i-a determinat caracterul pn la btrnete: atitudine juvenil fat de viat, mndrie bieteasc purta
totdeauna cu el un briceag, stia s fac manual multe lucruri si cu femeile era, oarecum pe ascuns,
tandru, dar si timid. Pn la ultima suflare, si-a respectat si si-a iubit mama, nendrznind s se opun
hotrrilor ei. Dar ea era plin de tot felul de idei fixe si plin de vointa de a le impune fiului ei. Una dintre
aceste idei era aceea c un biat prea tandru si inteligent trebuie s se nsoare cu o femeie din popor si
c pentru aceasta trebuie s mearg n popor. si la terminarea faculttii de medicin, ea 1-a trimis n
gubernia Novgorod ca s lucreze un timp ntr-o cooperativ productoare de ulei. ntr-adevr, cunostinte
despre fabricarea uleiului si despre gubernia Novgorod, tnrul si-a nsusit pentru toat viata. Dar uite c
problema cstoriei a rezol-vat-o prost. Nu le plcea s se vorbeasc n casa lor despre aceast femeie
isteric din popor, iar eu despre ea nu stiu nimic. Oricum, ea a adus destul nenorocire n viata lui Nikolai
Ivanovici, astfel nct el nsusi a trebuit s-o prseasc, lund cu sine pe cei trei copii: pe linistitul si
inexpresivul fiu care nu 1-a continuat niciodat n nici o privint si care a crescut ca un strin, si pe cele
dou fiice cu nebunie ereditar de la mama lor. si cu acest brbat, cu un divort la activ si cu trei copii
nereusiti, s-a mritat nefericita vduv Elena Aleksandrovna. Era acum femeie la treizeci si trei de ani si-i
murise primul sot, mai vrstnic dect ea cu douzeci si cinci de ani. Viata cu acesta ea si-o amintea ca pe
cea mai nalt treapt pe care o poate atinge fericirea pe pmnt. Remritndu-se, s-a supus vointei
soacrei, din cauz c N.I. n-a mai ndrznit niciodat s ias de sub aceast voint. si n anii '30, n plin
regim sovietic, deci ntr-un ev care nu se mai caracteriza nicicum prin pozitia subaltern a femeii n
familie, ea s-a autoeducat n spiritul acceptrii acestui nou destin, s-a retras ntr-un ev mediu al ei". si,
apoi, pe cei doi soti i-a ajuns mna lung a NKVD si i-a aruncat n lagr. (Povestea lor am relatat-o n
Arhipelagul Gulag, partea a IlI-a, capitolul 6, si n Pavilionul cancerosilorKadminii.) , -
83
Dup activitatea n domeniul productiei de ulei, N.I. a putut s se ntoarc la medicin si s se
specializeze n ginecologie. Acest fapt nu putea s nu dea rezultate. Aici s-a format si sensibilitatea
rafinat a minilor si drzenia tandr a caracterului si, poate, si ceva derivat din indecizia tinereasc n
relatiile cu toate aceste fiinte de sex opus de pe Pmnt. Cred c a fost un ginecolog de o rar miestrie,
a fost o bucurie si o usurare pentru paciente. Ele i pstrau un statornic sentiment de recunostint, iar el
s-a simtit pn la btrnete atras de meseria lui chiar si dup ce, ctre anii '70, n urma muncii depuse si n
ciuda ntreruperilor cauzate de internrile n lagr, s-a pensionat, el a rmas binevoitor si receptiv ori de
cte ori a fost solicitat s intervin n cazul unei nasteri dificile sau al unei femei grav bolnave. Aflat deja la
vrsta de saptezeci si cinci de ani, si-a realizat unul dintre proiecte: a organizat, ntr-o scoal medie
local, pentru fetele din clasa a zecea, un curs despre tot ce este rusinos", despre situatiile pentru care
ele trebuie s fie pregtite, dar despre care printii lor nu le vorbesc direct niciodat; astfel, fetele erau
determinate s renunte la obiceiul de a-si transmite unele altora informatii confuze n materie, soldate
apoi cu traume pentru toat viata. Era n intentia lui si scrierea unei crti ca un fel de curs pedagogic pe
aceast tem.
Specialitatea medical 1-a ajutat pe Nikolai Ivanovici s supravietuiasc celor zece ani de lagr (si s-o
aranjeze pe Elena Aleksandrovna ca infirmier si ani la rnd s locuiasc n acelasi loc din incinta
lagrului). Dar multipla lui dexteritate l mpingea tot timpul Ia meserii manuale, printre care una casnic,
de mult ndrgit: mpletitul. Toate cele necesare si de prim important bard, cleste le avusese si
acas pn n momentul arestrii, si chiar n perioada de lagr linistit i le pregtiser mesterii lui; apoi si
n deportare se fcuse luntre si punte ca s si le procure, n clipele de rgaz ardea de dorinta de a
mpleti, si anume ceva interesant, n el, toate astea coexistau printre niste strengrii refulate; l stpneau
de asemenea o pasiune deosebit pentru latin (drumurile lagrului l puseser n contact cu marele
latinist Dovatur, si prin protectie medical i aranjase acestuia s tin chiar lectii de limba latin!...
infirmierelor), si dintre ndrgitele si captivele jocuri conspiratia. Personal, N.I. se tinuse totdeauna
departe de politic (totusi, pe cine nu mpinge lagrul la reflectii? avea cu M.P. lakubovici, semi-
bolsevicul, lungi discutii despre istoria Rusiei), asa c el nsusi de
84
conspiratie, n fond, nu avea nevoie, dar n orele lui de rgaz nu obosea s-i elaboreze procedeele. Astfel
avea un procedeu care permitea ca prin post deschis s intri n corespondent conspirativ cu un
partener aflat departe si nefamiliarizat cu nici un fel de trucuri, nti i se trimitea o poezie inofensiv cu
rugmintea fierbinte de a o memoriza. Dup ce te convingeai c a primit-o, urma a doua scrisoare n care
i spuneai c poezia a fost un acrostih. Omul citea coloana primelor litere: Dezlipeste plicul" si l
dezlipea deja pe al doilea, pe cel de-acuma. Aici pe fsia lipit, i se explica n scris modul n care el va
primi informatia urmtoare: fie ntre copertele unei crti, fie pe fundul dublu al unei casete sau culmea
miestriei! ntr-o simpl carte postal, dac mai nti o pui n ap cald si apoi o desfaci n straturi.
Fantastic tehnic! Simpla carte postal, N.I. o stratifica, pe partea interioar scria ceea ce trebuia, o
lipea (el stia si prepara o multime de cleiuri), si apoi scria textul exterior n asa fel nct rndurile
exterioare s se astearn peste cele interioare, care devin astfel neidentificabile, n toate regimurile de
cenzur, crtile postale rmn aproape totdeauna neverificate, trec peste diferite bariere mai usor dect
toate celelalte forme de corespondent. (Trebuie spus c liberalistii sovietici se temeau de o asemenea
corespondent conspirativ si adesea nu o sprijineau.)
n lagr, toat aceast tehnic Nikolai Ivanovici o folosea n mod curent, dar nu lsa s se vad n
interesul cui. Aici a fcut el cunostint cu moscovitul Alfred stiokli, eruditul specialist n teoria literaturii.
Acesta i-a spus c, dac ar fi stiut cum s ascund unele lucruri, ar fi scris n lagr o nuvel despre
epoca lui Spartacus si ar fi descris prin analogie (asa cum face majoritatea temerarilor din literatura
sovietic) psihologia de sclav, pornind de la cea de zek. N.I. ns i-a oferit imediat un excelent procedeu
de pstrare: nu mfundnd filele ntre coperte de carte (aceasta ar fi necesitat multe coperte), ci ncleind
copertele multor foi de manuscris cu un asemenea clei, nct la desfacerea n straturi s se pstreze
scrisul. Au verificat si au constatat c rezultatul era excelent. si stiokli a nceput s scrie. Cnd se
strngeau file pn la grosimea unei coperte, N.I. le ncleia si le tinea absolut la vedere n fata
scotocitorilor din administratia lagrului. Apoi stiokli sau a fost transferat n alt lagr sau si-a abandonat
nainte de vreme proiectul. Fapt este c pe toate cele scrise de el N.I. nu numai c le-a pstrat, dar le-a si
scos din lagr, le-a luat cu el n exil si apoi i-a scris lui stiokli,
85
aflat acum la Moscova n libertate: veniti s v luati manuscrisul! stiokli i-a rspuns derobndu-se sub
diferite pretexte amabile. Eu 1-am simpatizat foarte mult pe acest autor ascuns, pe acest confrate al meu.
Noi credeam c el nu ntelege aluziile din scrisori si c socoteste c opera lui s-a pierdut, n 1956 m-am
dus si eu la Moscova. Cu aceast ocazie, Nikolai Ivanovici mi-a ncredintat misiunea s-1 gsesc pe
stiokli si s-i spun fr ocolisuri ce si cum. Dar vai, reabilitat, cu cariera stiintific restabilit, reinstalat n
apartamentul lui de pe Petrovka, stiokli pierduse interesul fat de scrierile lui din lagr: s mai zic cineva
c trim n sclavagism! Toat povestea aceasta mi amintea de Maksim Maksimci, devotatul si neluatul
n seam personaj lermontovian.
La Kok-Terek, n exil, N.I. a sosit cu cteva luni naintea mea. Sotia i fusese luat de lng el si trimis n
tinutul Krasnoiarsk (msura era urmare nu a premeditrii celor de la Ceka, ci a neglijentei celor de la
Ministerul de Interne). Dup un an au adus-o napoi, aici. Btrna mam, din cauza creia se ntmplase
toat povestea cu arestarea acestei perechi, a venit si ea trs-grpis s-si vad fiul. A venit si una dintre
fiice, aflat deja n pragul dementei complete, dar toate astea ulterior. Dar deocamdat el tria singur
deja totalmente albit, dar sprinten ca un tnr, usctiv, mic de statur, cu fata nseninat de un zmbet.
Avea niste ochi asa de luminosi nct nici o cuttur nu puteai s nu i-o observi si s nu i-o tii minte. Ne
ntlniserm n spitalul raional, unde eram internat din cauza unei boli enigmatice, care se declansase
exact n momentul eliberrii (erau metastazele anuale ale cancerului, dar nc nu le identificase nimeni,
N.I. fiind primul care le-a bnuit). Trebuie s spun c nu el m-a tratat si c ntlnirea noastr a fost ca de
la zek la zek. si n curnd, dup externarea mea, nu stiu cum s-a fcut c am mers mpreun prin aul, am
intrat ntr-o ceainrie, unde am stat la un pahar de bere. Eram doi brbati singuri: el si astepta sotia; pe
mine, n ultima perioad de lagr, m prsise sotia. El mergea atunci pe cincizeci si opt de ani, eu pe
treizeci si cinci, iar n prietenia care se legase ntre noi era ceva tineresc pe care-1 ntretinea si aceast
situatie a noastr de nefamilisti, si temperamentele tineresti ale amndurora, si aceast senzatie de
minunat nceput al nceputului vietii, senzatie care pune stpnire pe detinutul eliberat, si chiar primvara
stepei kazahe cnd nfloresc ginghilul parfumat si ghimpele
86
cmilei dar si ntia primvar de dup moartea lui Stalin si ultima primvar a lui Beria.
Dar cu ct vrsta lui Nikolai Ivanovici era mai mare dect a mea, cu att era mai mare optimismul lui: s
ncepi viata la cincizeci si opt de ani, ca si cnd pn arunci n-ai fi trit. Totul este distrus si nc netrit!
Pe oameni i-am atras de partea mea totdeauna de la prima n-tlnire, de la prima vedere. Nikolai Ivanci
m-a ncntat asa de mult din prima clip, mi s-a destinuit n asa msur, nct repede m-am hotrt s-mi
deschid si eu sufletul n fata lui. n exil, el a fost primul si ultimul n fata cruia m-am deschis. Seara ne
duceam pn dincolo de captul micii colonii, ne asezam pe o movilit la malul unui vechi canal de irigatie
si-i citeam, i citeam din stocul meu de poezii (dar si de proz), verificnd n ce msur i plceau aceste
compuneri ale mele. n perioada detentiei mele, el a fost al noulea cruia i-am servit asemenea lecturi,
dar primul care m-a surprins cu o reactie nici de laud, nici de critic, ci de uimire. Cum de-ti obosesti
creierul, purtnd n dumneata toate acestea ani de zile? ntreba el. Un alt loc de pstrare dect memoria
mea nici nu-mi permiteam, eu m obisnuisem deja cu ncordrile ei, cu vesnicele repetri iar el se
apucase s mi-o degreveze. si peste cteva zile mi-a fcut cadou un prim dispozitiv uimitor prin
simplitatea lui, prin adecvarea lui la ambianta cea mai srccioas, pentru c nu trezea bnuieli, dar si
pentru c era usor de mutat dintr-un loc n altul: o ldit din placaj, dintre acelea folosite la expedieri si
care, n marile orase, au un pret de nimic, dar care nu se pot cumpra n exil. Un asemenea obiect, de
care detinutul trebuie s aib grij si s-1 foloseasc pentru mruntisuri, nici nu face not discordant cu
mobilierul srccios dintr-o ncpere cu pmnt pe jos. Ldit avea fund dublu, dar placajul nu i se
ndoia, si numai niste mini de ginecolog putuser, palpnd din dou prti, s potriveasc cele dou
funduri n asa fel nct s lase un spatiu ntre ele. Apoi erau dou cuisoare care, am constatat, nu erau
btute n placaj, ci montate strns. Cu ajutorul unui cleste plat, acestea puteau fi scoase rapid; cdea o
mic bar, se deschidea o cavitate secret si att de adnc si ntunecoas ct se dorea; era vorba de un
spatiu de o sut de centimetri cubi, un teritoriu care, desi fcea parte din cel al URSS, era iesit de sub
controlul puterii sovietice. Acolo repede puteai s arunci, de acolo re-puteai s scoti ceea ce trebuia,
repede puteai s te asiguri c
87
nu se rostogoleste nimic, c nu se produce nici un zgomot care s te dea de gol. n conditiile n care,
scriind, eram nevoit s fac literele ct mai mici, aceast cavitate oferea suficient spatiu pentru tot ce as fi
consemnat n cinci ani de lagr, (n textul principal al Vitelului am scris: o idee fericit si un ajutor bine
venit din partea unei persoane", dar am scris-o ntr-un context care s dea de nteles c asta a fost dup
cltoria la Taskent exemplu de denaturare menit a face s nu planeze nici o bnuial asupra lui
Nikolai Iva-novici. Din aceast zi de mai 1953, cnd am primit cadoul, am nceput putin cte putin s-mi
astern pe hrtie cele dousprezece mii de rnduri: versuri, un poem, dou piese.)
M cuprinsese entuziasmul: momentul cnd ti se anunt eliberarea nu este mai putin important dect cel
cnd iesi pe poarta lagrului! si lui N.I. i luceau ochii, iar zmbetul, n ciuda musttilor si a brbutei
crunte, l ntinerea: a prins bine, n-a fost zadarnic pasiunea lui pentru conspiratie!
ntr-o colonie micut, unde exilati politici erau mai putin de patruzeci de oameni, iar printre acestia nici
zece rusi, deci ntr-o asemenea colonie a trebuit ca un subversiv autor amator s dea din prima clip
peste un nnscut conspirator amator! Oare nu-i asta o minune?
Mai trziu, N.I. a aranjat pentru mine un dispozitiv secret si ntr-un birou grosolan. Spatiile pentru pstrare
cresteau, accesibilitatea era perfect, si, ntr-adevr, chestia asta mi-a usurat mult activitatea de scriitor
ilegalist: n ultimul minut, nainte de a pleca la scoal, ascundeam totul n bordeiasul meu solitar pe care-
1 ncuiam cu un mic lact, si plecam pentru multe ore, timp n care m simteam perfect asigurat: nici hotul
n-avea de ce s fie tentat, nici agentul co-menduirii nu gsea, nu captura nimic. si acum, cu toat enorma
(dubla) solicitare din partea scolii, reuseam s m uit n fiecare zi n manuscrisele mele, s scriu cte ceva
n fiecare zi si acelasi lucra n toate duminicile, cu exceptia celor n care ne mnau la munc n colhoz. Iar
pentru repetarea si pregtirea lectiilor noi nu mai pierdeam o sptmn la lun. Acum puteam s-mi
definitivez textele: le vedeam cu ochi proaspeti si eram convins c memoria mea nu va avea de suferit
din cauza eventualelor modificri.
Ajutorul acordat mie de Nikolai Ivanovici n momentele cele mai dezolate ale distrusei si dezndjduitei
mele vieti si simpatia artat mie de Elena Aleksandrovna, venit si ea printre noi ast-toamn, au fost
fluxul de cldur si lumin care m-a fcut s nu simt lipsa
restului omenirii de care m ascundeam. E. A. sosise, iar eu asteptam aprobarea de plecare la un
dispensar oncologic, la o moarte aproape sigur. Cumplit a fost conjunctura n care ne-am cunoscut si
de aceea discutam la modul pragmatic despre apropiatul meu deces si despre modul n care ei trebuiau
s gestioneze avutul meu. N-am vrut s las manuscrise n casa lor, ca s nu le complic existenta, dar pe
parcela mea am ngropat n pmnt o sticl cu poemul din lagr si piesele, si singurul care stia acest loc
era N.I. Din clinica oncologic de la Taskent (mai trziu din Torfoproduct, precum si din Riazan) le-am
trimis adesea scrisori consistente si dense, asa cum, n viata mea, nu mai scrisesem nimnui niciodat.
Ambii Zubovi apartineau acelei foarte bune jumtti din efectivul fostilor detinuti, care, ct va tri, nu-si va
uita stagiul de lagr si care vede n acesta lectia suprem a vietii si a ntelepciunii. Aceasta m-a si fcut
s m simt legat de ei ca de rudele mele, iar dup vrst (N.I. era putin mai tnr dect rposatul meu
tat), aproape ca de printii mei, dar nu tuturor le este dat s aib cu printii lor momente asa de
interesante si de vesele ca acelea pe care le-am avut eu cu Zubovii. Ne trimiteam biletele prinse de
zgarda unui ctel (acesta alerga de la o cas la alta, stiind cine-i expeditorul si cine destinatarul),
mergeam mpreun la cinematograful micii colonii sau sedeam la taifas n chioscul lor de chirpici, la
marginea stepei pustii. si cu mai mult sinceritate dect se obisnuieste a se manifesta n relatiile cu
printii, ne jeluiam mpreun c eu nu puteam s m nsor din cauza manuscriselor si cutam o
modalitate ca totusi s m nsor cu cineva.
Cnd n primvara lui 1954 am fost rspltit cu sansa de a m nsntosi si, naripat de sentimentul
bucuriei, am scris Republica muncii, atunci i-am avut n vedere aproape numai pe ei, gndul meu fiind s
le-o citesc n mod special lor, acestor vechi fosti detinuti si binecuvntati prieteni ai mei. S le-o citesc
dar nici intentia aceasta nu era simplu de realizat: fiica lor reprezenta un risc, iar izba n care locuiau era
nghesuit ntre alte izbe, or eu voiam s interpretez, cu voce tare, toate rolurile din pies. Bordeiul meu
ns avea o pozitie mai bun, drumul de acces la el se vedea de la o sut de metri. Dar piesa era foarte
lung, o dat si jumtate mai lung dect este acum. Citirea ei cu antracte cu tot lua cinci ceasuri, or a
avea musafiri attea ceasuri n timpul zilei era de natur s trezeasc
89
bnuieli din partea vecinilor si a comenduirii, pe lng faptul c nici slujba si nici gospodria nu permiteau
acest lucru. si astfel n-a rmas dect o singur solutie: cnd deja se ntunec, ei s vin s stea o noapte
la mine. Era o noapte cald, de sfrsit de iunie si solemn selenar, asa cum numai noptile stepei
nemrginite pot fi. Dar a trebuit s tinem ferestrele nchise ca s nu fim auziti si astfel tot aerul proaspt
1-am lsat afar, noi fiind nevoiti s stm n zpuseala mbibat de mirosul lmpii cu gaz. n antracte ne
aeriseam, iar eu ieseam n curte s vd: nu s-a furisat careva prin preajm? Nu trage careva cu urechea?
Dar ne pzeau cinii Zubovilor... la o adic, ar fi nceput s latre, n noaptea aceea a renviat n fata
noastr, n toat cruzimea culorilor lui, tabloul vietii de lagr senzatie pe care lumea o va ncerca peste
douzeci de ani, citind Arhipelagul, iar noi am ncercat-o n noaptea aceea. Dup spectacol am iesit cu
totii n aerul noptii de-afar: aceeasi lumin de necuprins revrsat asupra ntregii stepe, numai luna
trecuse de partea cealalt a boltii ceresti, micuta colonie adormise de mult, vlul subtire al cetii de
dinainte de mijirea zorilor ncepuse deja s se lase, ceea ce fcea s sporeasc si mai mult aparenta de
fantastic. Zu-bovii erau tulburati, poate si datorit faptului c acum pentru prima dat credeau cu adevrat
n mine, exprimndu-si prerea c, iat, aici, n acest bordeias, se pregteste ceva uluitor. si
cvincvagenara Elena Aleksandrovna, sprijinindu-se de mna sotului ei, deja n cu-rnd sexagenar, a spus:
si ce senzatie de tinerete avem! Senzatia de a fi fat-n fat cu privelistile sublime ale vietii!"
Pe noi, pe fostii detinuti, viata nu ne-a rsftat cu privelisti sublime.
De-abia ncepusem, eu si Nikolai Ivanci, s nu mai fim nevoiti a accepta amputrile practicate de lagr
asupra venitului nostru bnesc si deci s cstigm ca oameni care presteaz o munc n libertate", c,
aidoma unor bieti ajunsi la maturitate, ne-am si realizat visul dintotdeauna: ne-am cumprat cte un
fotoaparat. (Lucrul acesta s-a fcut pe baza unei documentri temeinice, s-a studiat mai nti teoria, dup
carte. Iar, n curnd, N.I. i-2 transmis n scris fabricii Smena" observatiile lui critice cu privire la modul n
care fusese proiectat aparatul.) Totusi, plcerea acestei meserii nu mai putea s mping n planul doi, ci
numai s stimuleze pasiunea noastr pentru conspiratie: dar cum s pui n slujba cauzei noastre
fotografia? Am studiat amndoi dup manual tehnica reproducerii, iar
90
n deplasrile mele pentru tratament la Taskent mi-am procurat substante chimice originale si am
nvtat s fac excelente reproduceri. O magazie din chirpici, neterminat, cu niste ziduri fr acoperis, mi-
a servit de adpost contra vntului si m-a ferit de ochii vecinilor: ndat ce sosea mohoreala de scurt
durat n Kazahstan, m grbeam s-mi montez instalatia portabil si, prinznd lumina natural
permanent (dac se nnoreaz sau ncepe ploaia, trebuie s te lasi pgubas), m grbeam s-mi
fotografiez liliputanele foite manuscrise (cea mai mare 13x18 cm). Dar toat munca fin si important i
revenea lui Nikolai Ivanovici: s scoat legtura unei brosurele englezesti oarecare, s fac n ambele
coperte locuri pentru pstrare ca niste plicuri, s repartizeze n plicuri fsii a cte patru cadre, dar si n
cteva straturi, si s fac totul n asa fel nct brosuric s par c doar ce a iesit din magazin! Desigur,
cea mai complicat lucrare de legtorie pe care a facut-o vreodat N.I., dar era n-tr-adevr ceva
admirabil! (Singurul lucru care ne nelinistea era acela c, din cauza srurilor de argint, legturile de
carton ieseau mai grele dect ne asteptam.) Acum nu ne rmnea dect s-1 gsim pe acel nobil turist
occidental, care se plimb pe undeva prin Moscova si-si permite riscul de a lua o carte subversiv din
minile unui trector grbit... Un asemenea turist nu s-a gsit, apoi mi-am refcut textele, acestea s-au
perimat. Cartea aceasta am pstrat-o ca pe o amintire despre munca minunat a lui N.I., ns n
momentul dezastrului din 1965 am ars-o. Dar si acum mi st n fata ochilor. Erau piesele lui Bernard
Shaw, n englez, dar n editie sovietic.
Noi, eu si Zubovii, ne puseserm n gnd s ne stabilim definitiv la Kok-Terek, asa cum era nscris n
actele noastre, dar n primvara lui 1956, cnd a fost desfiintat tot exilul politic, eu am plecat imediat si ei,
desi nu mai erau prizonieri ai Ministerului de Interne, au rmas pe loc. Rmnerea lor la Kok-Terek a fost
consecinta dificulttilor cu care se luptau n viata de fiecare zi: le era greu s mai schimbe locul, fortele lor
fizice scdeau, iar mama lui era bolnav; dement, fiica lui umbla creanga prin Kok-Terek, a rmas
gravid, se pare, cu presedintele sovietului stesc, a nscut, purttoare a numelui de Zubov fiind, pe
minile unei kazahe si, pn la urm, a disprut ntr-un ospiciu. (Uimitoare ereditate: crescnd ntr-o familie
ruseasc, plecnd de mic copil din Kazahstan, nefiind niciodat educat n spiritul imitatiei si neavnd un
exemplu n sensul acesta, biatul prefera poza musulmanului care st cu picioarele strnse sub
91
el.) Cealalt fiic, un an mai trziu, s-a aruncat de pe fereastra trenului electric din suburbiile Moscovei.
Tehnica de pstrare elaborat de N.I. era asa de usoar si de comod transportabil, nct dup aceea mi-
a trimis-o prin post n Rusia Central, la Torfoproduct: mi-a expediat trei asemenea lzi care mi-au
folosit nc multi ani, si chiar nainte de expulzarea mea din URSS nc mai fceam uneori uz de ele.
Cnd ns m-am mutat la Riazan (m-am unit din nou cu prima mea sotie, Natalia Resetov-skaia, care deja
avea la data aceea sase ani de csnicie cu altul pas gresit, foarte scump pltit ulterior de noi amndoi)
si cnd acolo, n conditiile n care aveam masin de scris, volumul materialelor pstrate a crescut brusc,
fiecare lucrare avnd-o n 3-4 exemplare mi-au trebuit noi spatii de pstrare. Dar N.I. m-a instruit asa
de bine, nct si mie mi-au venit idei destul de ingenioase: cnd i-am fcut plafon dublu dulapului, cnd am
nghesuit manuscrisele n interiorul picupului si asa greu.
Ce bun mi se pruse locul nostru de surghiun, atta timp ct tri-serm cu ideea c sntem pironiti de el
pentru eternitate, ntr-adevr ce mult l ndrgiserm! si ce dezolati am fost cnd a aprut darul liberttii si
toti au plecat pe capete. Pentru Zubovi, cale de ntoarcere n mprejurimile Moscovei nu mai era (bilete
de cltorie retur n tara trecutului nu se vnd!" era reflectia preferat, dar trist, a lui N.I. dup ce trise
experienta lagrului). Atunci n Crimeea? si lua elan E.A. Ea avusese la Simferopol o tinerete fericit.
Toat Crimeea era, pentru ea, o amintire scump, n conditiile rnduielilor sovietice, orice om are la
picioare niste ghiulele care-1 mpiedic s se urneasc din loc, si atunci n ce situatie se poate gsi un
fost detinut si, unde mai pui, si nereabilitat? (N-au putut s le ierte totul si s le dea si lor pentru scurt timp
mcar adpostul care se d pn si unui dezertor.) Pe un fost detinut nu vrea s-1 primeasc absolut
nimeni nicieri. Dup multe scrisori si cereri, autorittile au fost n sfrsit de acord s-i dea doctorului
Zubov un loc la Ak-Mecet (acum Cernomorskoe) o micut colonie dosnic, asezat ntr-un tinut
dezolant din Crimeea de nord-vest. n 1958 s-au urnit si, cu toate greuttile, au plecat. Din Crimeea, din
tot ce evoc aceast denumire si din tot ce si bmintea Elena Aleksandrovna, putine lucruri mai
rmseser; njur: step pustie ca si la Kok-Terek si chiar localitatea avea acelasi aspect de peisaj pustiu
si prjolit (nu stiu ce mi-a venit de am fcut o glum: Kok-Terek, unde comsomolistii
92
au spat pn au dat de mare", dar am nteles c i-am jignit) n schimb, plaj ntins, autentic ap de
Marea Neagr, si, ceea ce este mai important, nu departe de cas o banc ntr-un golfiilet, unde sotii,
lundu-se de mn, se duceau n flecare sear s priveasc apusul de soare. Cu uimitoarea lor capacitate
de a-i face fericiti ne cei din jur si de a fi ei nsisi multumiti cu orice lucru ct de mic, Zubovii recunoscuser
c Ak-Mecet era un loc fericit pe care, ct au trit, nu 1-au mai prsit niciodat. E. A. nu mai era tnr
cnd si-a pierdut cu totul mobilitatea, iar acum st culcat de-a binelea, nemaiputnd s se deplaseze nici
pn la acea banc. Ei stiau s triasc: interiorizati, ascultnd amndoi, sub un acoperis linistit, o muzic
vesperal, ntretinnd amndoi corespondent cu prietenii si acesta era universul lor.
Mica masin de scris mi-a dat posibilitatea s-mi fac copii de pe toate operele mele si, n felul acesta, a
aprut necesitatea de a le pstra dispersat. si n-ar fi trebuit s-i mpovrez pe btrni, dar nimeni nu-mi
era mai apropiat si mai demn de ncredere dect ei. n 1959, de Ia Riazan mi-am dus la ei toate piesele,
poemul inspirat din viata de lagr si Primul Cerc (96 de capitole), care atunci mi se prea deja gata.
si din nou N.I. si-a transformat rudimentara sa mobil de buctrie, dublndu-i fundurile si peretii, ca s
ascund lucrurile mele.
Din Riazan am continuat s ntretin o corespondent cordial cu ei, si amnuntit, dar numai att ct era
prudent ntr-o situatie n care cenzura era cu ochii pe noi. Cnd Tvardovski mi 1-a acceptat pe Denisovici,
oamenii crora am avut dorinta cea mai fierbinte de a le povesti despre acest succes au fost Zubovii. Dar
n scrisoare nu ncpeau toate nuantele. Asa c de Pastele lui 1962, dup ce am terminat cu nc o
redactilografiere a Cercului, m-am grbit, cu un exemplar asupra mea, s plec la Zubovi, n Crimeea.
Acolo, n atmosfera familiar mie, la o mas rotund asemntoare cu cea care era cndva la Kok-Terek,
le-am povestit dragilor mei btrnei despre incredibilele evenimente de la Novi mir. E.A., jumulind n
timpul acesta cocosul tiat pentru un prnz festiv, cu fulgii n mn, se oprea uimit si anume pentru
faptul c asa de asemntor se repetau agreabilele reuniuni n trei de la Kok-Terek, numai c acum
aveam acces la electricitate mie nsumi mi se revela, pare-se pentru prima dat, cu toat claritatea,
acest miracol: cci noi niciodat
93
nu speraserm s vedem ceva tiprit n timpul vietii noastre! Dar oare chiar se va tipri?...
n alt loc va trebui s-mi tin gura: pregtindu-m pentru orice neplcere la aparitia lui Denisovici, mi-am
fcut n acea primvara nc trei fotocopii complete a absolut tot ce scrisesem pn atunci. si sub
pretextul unui voiaj estival al meu si al sotiei mele, am plecat s le dispersm pe la prieteni din vremea
detentiei. Una am lsat-o la incomparabilul si bunul meu prieten si tovars de detentie, Ni-kolai
Andreevici Semionov, mpreun cu care compuneam pe dusumelele de la Butrki si de la hidrocentrala
din Perm Zmbetul lui Buda (n Cercul Potapov). El a primit-o si a pstrat-o cu credint pn am ars-o
eu. Pe a doua voiam s-o las undeva lng Kizel, la Pavel Baraniuk (n Captivii si n Tancurile Pavel
Gai), eroul lagrului. M-am dus fr s nteleg c pn la Pavel se putea ajunge numai cu masinile
Ministerului de Interne si c el nsusi devenise supraveghetor de lagr, dar n scrisori nu recunostea
acest lucru; aceast pierdere este o ran, pn n prezent neexplicat, dar de nteles: asa de mult 1-au
strns cu usa dup rscoala noastr de la Ekibastuz. Cu o capsul de microfilme n buzunar, ca, nu-i asa,
cu o bomb, o zi ntreag am hoinrit cu fereal prin Kizel, una din capitalele Gulagului, ca nu cumva
ntmpltor, din bnuial, din greseal, s m nhate vreuna dintre nenumratele patrule de aici. Astfel c
nici n-am mai ajuns la Pavel, si bine c s-a ntmplat asa. Pe a treia am lsat-o la Ekaterinburg, la Iuri
Vasilievici Karbe, prietenul meu de ncredere de la Ekibastuz, omul acela nobil si totdeauna calm. El tot
cu bunvoint a primit-o si tot cu credint a pstrat-o undeva ntr-o pdure, n pmnt. n mai 1968, el a
murit, aproape n aceeasi zi cu Arngold Suzi (amndoi cardiaci, si n acele zile au fost nu stiu ce
fenomene solare). si acum nu-mi aduc aminte: mi-o fi restituit toate materialele si eu le-am distrus, sau
microfilmul acela se afl si n ziua de azi n vreo pdure din Urali.
O dat cu publicarea lui Denisovici, cercul corespondentei, al cunostintelor, al obligatiilor mele, precum si
aria mea de culegere a materialelor s-au lrgit exploziv si, corespunztor, s-a mrit si atentia cu care m
urmrea neadormitul Zreim. Tot mai rar puteam s le trimit Zubovilor scrisori amnuntite, tot mai putine
idei puteam s exprim n acestea. Eu si nainte, din cte-mi amintesc, ca productivitate munceam ct cel
putin cinci oameni, dar pn la iesirea la suprafat mai aveam totusi scurte rgazuri pentru scrisori, pentru
94
taifasuri. Acum nu le mai aveam. Ce-i drept, n vara lui 1964, jai Ivanovici a venit s ia parte, alturi de
mine si de sotia mea, la orima cltorie cu masina noastr de la Moscova pn n Estonia. Din nou,
toat atmosfera dintre noi era una de apropiere si ntelegere. Dar el iarsi s-a dat la fund n mica lui
colonie care a devenit zona interzis" (stationarea flotei militaro-maritime); a rezultat un exil pe de-a-
ndoaselea: ca s ajungi la ei trebuia de-acuma s obtii un permis de la MAI-ul regional. Dar Zubovii nsisi
se miscau tot mai putin, Elena Aleksandrovna era tintuit la pat, Nikotai Ivanovici, din cauza surdittii tot
mai accentuate, nu mai putea s asculte radioul occidental. Cu timpul s-au nchis n mica lor lume static,
s-au adncit n clasici, iar dintre lucrurile noi, le urmreau numai pe acelea care ajungeau pn la ei, mai
adesea nu cele mai bune. Experientele si ritmurile noastre nu se mai potriveau unele cu altele,
corespondenta cu sabia cenzurii deasupra capului si pierdea aproape orice sens: aluziile nu mai erau
sesizate, sufereau interpretri gresite.
n octombrie 1964, n timpul noptii, cnd au aflat despre rsturnarea lui Hrusciov, Zubovii au ars toate
scrierile mele aflate n pstrarea lor si m-au anuntat despre aceasta printr-o fraz conventional, ntr-o
scrisoare. Asa ne si nteleseserm: dac, dup prerea lor, apare o primejdie grav, ei snt liberi s ard
totul. Atunci lor, si nu numai lor, li s-a prut c n cteva zile va ncepe un dezastru general. Chiar n acele
zile si din acelasi motiv mi-am trimis n Occident (cu V.L. Andreev) rola de microfilme pe care n-o lsasem
la Kizel, asa c rugul Zubovilor nu m-a afectat prea tare: aveam acum destule exemplare. si iat c
singurul rezultat a fost acela c din dou exemplare ale Banchetului nvingtorilor am rmas numai cu
unul.
Dar dup nc un an, confiscarea arhivei lui Teus s-a tradus pentru mine prin aceea c nu mi-a mai
rmas absolut nici un exemplar din Banchetul nvingtorilor. Ce-i drept, l editaser la CC, n tiraj secret;
poate c exemplarele de la ei se vor pstra pentru viitor, dar m durea sufletul c acum pentru mine
Banchetul era pierdut, n 1966 m-am ntlnit cu Nikolai Ivanci la Simferopol, altminteri nu era chip s
ajungi la el. L-am ntrebat dac a ars totul, absolut totul. Mi-a rspuns, sigur de sine, c singurul lucru
care se pstrase ntim-pltor era o variant timpurie a Cercului: acum, mpreun cu el, am ars-o si pe
aceasta ntr-o sob, la Simferopof. si n anul 1969, N.I. a venit la Moscova, a trecut pe la Rojdestvo;
situatia rmnea
95
aceeasi, nu m mai ndoiam c de la Banchet mi luasem adio pentru totdeauna. Dar n 1970 mi-a scris
c ar trebui s m duc n vizit la o foarte veche cunostint de-a lui din Moscova. Asta mi-o spunea ntr-o
fraz cam obscur pe care eu n-am descifrat-o pn la capt (era de domeniul trecutului ambianta de la
Kok-Terek, cnd ne ntelegeam asa de usor unul pe altul si ne miram de ct de greu ne pricepeau
corespondentii nostri liberi; lunga desprtire ne-a pus si pe noi n situatia de a ne pricepe greu unul pe
altul). Nu m-am dumirit, n primvara lui 1971, N. Resetovskaia, de care eram deja desprtit, si-a luat un
permis de la MAI si s-a dus pentru cteva zile la Zubovi. Spetind n influenta nobil si atenuant a
Zubovilor, eu, printr-o scrisoare, i-am rugat s-o primeasc. La data aceea nu puteam s prevd n minile
cui o va arunca divortul nostru pe fosta mea sotie: c din clip n clip ea va deveni, c pentru mine deja
a devenit mai periculoas dect orice iscoad si pentru c este gata s se alieze cu oricine mpotriva
mea, si pentru c stie multe lucruri secrete, nainte de aceasta, luase de la Zubovi aproape tot teancul de
scrisori pe care eu le adresasem acestora chiar n acei ani cnd ea m prsise; avea nevoie de ele
pentru a-si umple lacunele memoriilor. si neintuindu-i intentiile, N.I. tocmai pe ea a rugat-o s-mi
transmit istoria secret a peripetiilor prin care trecuser scrierile mele si i-a dictat adresa mea.
De pe urma fiicei demente, Zubovilor le rmsese acel plod conceput la Kok-Terek, acel nepot-kazah, de
nevoie crescut de ei, ajuns deja la vrsta de treisprezece ani, handicapat si de o rutate neobisnuit, ntre
timp l dduser la un internat pentru copii greu educabili (ce chin pn 1-au vzut si acolo! si cu pretul
ctor rugminti si cciuleli!). Venind ntr-o scurt nvoire la bunici si certndu-se cu acestia (amenintndu-i -
si nu era prima dat cu moartea), nepotul nu s-a mai abtinut si, ntr-un acces de furie, i-a spus unei
vecine cum c el i are la mn pe btrni" c a descoperit c acestia tin ascunse n mobil scrieri
antisovietice"! Ce s-ar fi ntmplat cu Zubovii, dac el ar fi reusit s mearg cu denuntul pn la capt!
expulzarea din colonia vecin cu baza militaro-maritim ar fi fost msura cea mai blnd si cea mai
usoar ce s-ar fi luat mpotriva lor, dar n situatia lor, asta si asa ar fi nsemnat o condamnare la moarte.
Dar vecina 1-a informat ndat pe N.I. Acesta s-a apucat repede s caute si a descoperit o ascunztoare
de care uitase -si n ea Banchetul nvingtorilor, Republica muncii si alte mrunti-
96
suri. Le-a gsit imediat o alt ascunztoare. Nepotul a observat c lucrurile cu pricina dispruser si,
nfuriindu-se, a nceput s dr-cuie. Dar N.L stia deja c Banchetul trebuie pstrat s-1 tin acum era
ns periculos: dac-1 denunta careva? si nu stia cum s-mi comunice si nici s vin la mine nu putea. si
totusi 1-a mai tinut nc vreo cteva luni! Atta s-a prelungit, fiindu-le deja peste puteri, o conspiratie
nceput asa de vesel la Kok-Terek, cu saptesprezece ani n urm.
n vara lui 1970 au venit de la Leningrad s se odihneasc la Cernomorskoe niste cunostinte de-ale
cunostintelor lui de-ale aceluiasi Dovatur, latinistul, specialistul n istoria antic: Irina Va-lerianovna,
doctorand a acestuia, si sotul ei, Anatoli lakovlevici Kuklin, amndoi printi tineri ai unei fetite. De la
prima lor sosire aici si din prima zi n care au fcut cunostint cu Zubovii, acesti tineri au fost cuceriti de
acea atmosfer de cald cordialitate care-i nconjura totdeauna pe cei doi btrni. si acum, pe deplin
ncreztor n Kuklini, Nikolai Ivanovici le-a dat lor manuscrisele mele regsite, urmnd ca ei s mi le
restituie cu prima ocazie, iar dac situatia va lua o turnur proast, s le distrug. Din cauz c
transportul sovietic si modul de viat sovietic au particularittile pe care le au, ei, din trenul direct
Crimeea-Leningrad, nu puteau s coboare la Moscova. Cnd ns a fost la Moscova, Irina mi-a trimis un
bilet prin Rostropovici, dar totul era asa de neclar si asa de multi veneau la mine cu fleacuri, nct de data
aceasta am continuat s-mi vd de treab, n-am rspuns.
si iat c n iunie 1971, fosta mea sotie, circumspect ostil, dar care atunci nc mai lua n calcul
posibilitatea de a m recupera, mi-a transmis, ntr-un moment nu nc dintre cele mai rele ale ei, toat
aceast poveste si adresa. M-am strduit s primesc aceast adres fr s-i acord mare important
(ntorcndu-m o dat de la Leningrad, ea m-a ntrebat ce si cum, iar eu i-am rspuns c m-am dus
degeaba, c cei de acolo au ars totul demult). Dar, n ce m priveste, peste dou zile eram deja la
Leningrad, n aleea Sapiorni, unde ntr-un demisol umed, prpdit, al unei cldiri vechi, acesti tineri
minunati si nenfricati pstrau deja de un an si iat erau n stare s-mi retumeze intact materialul meu
exploziv, suduit cu cuvinte nspimnttoare pretutindeni n discursuri si n ziare. Eram din nou n posesia
Banchetului.
91
mi deveniser dragi acesti tineri. Dintr-o cu totul alt generatie (eu si Liusa le spuneam Infante si
Infant" nume de cod), ei m-au ajutat n activitatea mea literar clandestin, care avea deja o vechime
de un sfert de veac, m-au ajutat numai ntr-un episod, numai pentru a salva o pies dar oare nu vor
plti ei pentru asta cu ruinarea propriei lor vieti? S-au oferit s m ajute si n continuare; amndoi snt
istorici si amndurora le repugn s fie prtasi la ntretinerea minciunii oficiale vor si ei ceva cu care s-
si mprospteze plmnii. Dar putin a fost aerul curat de care au avut parte, n elanul lor doreau mai mult
dect puteau: n curnd li s-a nscut si a doua fiic, dar au continuat s locuiasc n acelasi beci dezolant,
si Anatoli s-a mbolnvit, si minile i s-au umflat, si bani nu avea se cdea ca nu ei s m ajute pe
mine, ci eu s-i ajut pe ei. Ultimul lucru pe care 1-am auzit despre ei, nainte de expulzarea mea din tar,
era c lui Anatoli ncepuser s i se fac mizerii la serviciu. Poate c asta n-avea nici o legtur cu mine.
Dar poate c totusi avea. Legtura mea special cu N.I. era clar chiar si prin Resetovskaia: ea se
grbea s-si publice, ct snt eu n viat, amintirile despre mine si pentru asta nu s-a dat n lturi de la
nimic, a scris, spre stiinta tuturor (n 1972, n Vece), c Zubovii au fost colaboratorii mei cei mai apropiati
n exil, c citeau toate scrierile mele despre lagr si c erau depozitarii Cercului\ Eu ns continuam s
corespondez cu ei deschis prin post, chiar si n ultimul an le-am trimis pachete. (O dat, Nikolai Ivanovici
mi-a trimis un om simpatic, unul dintre cei 227 de povestitori ai Arhipelagului, Andrei Dmitrievici Goliadkin,
cu o scrisoare, ocolind astfel posta. Mai trziu, A.D. a fost cavaler de onoare la cununia mea religioas cu
Alia astfel, n mod indirect, N.I. a fost si el prezent n acel rol de tat care pn atunci nu-i reusise
niciodat.) Din cauza dificulttilor cu care se confruntau, Kuklinii dou veri nu s-au mai dus la Cer-
nomorskoe. Dar n 1974 de-acum eu eram n exil s-au dus.
S-au dus si toamna s-au ntors cu o veste care mie mi-a parvenit n Elvetia abia n iarna urmtoare: n
noaptea de 12 spre 13 februarie, cnd m-au arestat, la Zubovi au venit cekistii s fac perchezitie. O,
nenorocitilor, cnd o s ne lsati n pace? Amnunte nu stiu, dar nu mi-e greu s-mi imaginez scena:
bti n us, spaim a inimii chinuite a fostului detinut, btrnete neajutorat, doi oameni care-si arunc
halatele pe umeri, N.I. suferind de surditate aproape total. .. cti ani mai are viata n sac: 40-50-60 mereu
cu cekisti, mereu
98
cu perchezitii? ntrebri despre Soljenitn. Ce aveti scris de el? lat-i cotrobind peste tot, dau peste niste
scrisori (si cteva datnd din perioada Kok-Terek, care nu i-au fost date Resetovski, cele mai intime,
printre ele si unele de stnga", desigur, si poate, unele care exprim recunostint pentru Banchet, dar
mai degrab, cele de stnga snt arse...)
Orict s-ar mpleti frnghiuta...
si eu cu ce pot s-i ajut? Cum s-i salvez? S apelez la opinia public occidental? Necazurile altora deja
o obosiser.
S-ar putea ca securistii s fi stiut din auzite ceva despre niste pereti dubli, si s fi verificat si mobila si
perdelele? n acel interval de douzeci si patru de ore, nu numai la Zubovi, ci si prin mrginimi de
provincie ndeprtat au cutat principala" mea ascunztoare (nu stiu de ce ajunseser la concluzia c
eu mi ascund scrierile n provincie). Greseau: principala mea ascunztoare era deja la Zurich, n seif. Au
plecat cu buzele umflate, nu fcuser dect s chinuie niste btrni.
Dar poate c acesta a fost ultimul soc din viata lor. Cu ani n urm, btrnul si ngropase capricioasa
mam. Cele dou fiice nu mai erau n viat. Fiul era si nu era. E.A. avea o singur sor care tria n
Crimeea. Totdeauna bucurosi s aib de-a face cu tinerii, iat c lor nu le-a fost dat s aib urmasi
directi, n fiecare primvar, N.I. continu, probabil, s-si tin cursul scurt cu fetele din clasa a zecea,
pentru ca ele s nu-si schilodeasc viata. Uneori i se solicit ajutorul la casa de nasteri. si n tot restul
timpului se ocup de treburile casei si o ngrijeste pe E.A., care aproape nici nu se mai ridic din pat.
O viat de om! n nchisori, n lagre, n deportare o viat de om, dar iat c ea este deja pe sfrsite.
M-am asezat s scriu aceste pagini si, convocati de memorie, toti cei cu care m-am sftuit, cu care am
colaborat, cu care m-am ajutat, aproape toti nc n viat si cu sabia deasupra capului, m nconjoar ca
niste umbre prietenoase; eu le vd ochii si le aud glasurile mai atent dect am fcut-o n toiul luptei.
Necunoscuti, ei riscau totul, neprimind n schimb nici mcar recunoasterea oamenilor, acea recunoastere
care nfrumuseteaz pn si moartea. si multora nu le va fi dat s mai apuce publicarea chiar si a acestor
nsemnri. -i
99
Iat ce ntorstur au luat lucrurile: eu snt teafr si nevtmat, iar ei toti snt la discretia clului.
Am o presimtire, am o credint: eu tot am s m ntorc n Rusia. Dar pe care dintre ei nu-1 voi mai gsi?*
* Pentru brosura lui kaghebist, sectura de Rjezaci 1-a gsit si din nou 1-a chinuit si pe bietul Nikolai
Ivanovici. (Adnotare din 1978.)
Iar n 1984 mi-a parvenit stirea c ambii Zubovi au decedat. Dumnezeu s-i odihneasc n mprtia sa!
(Adnotare din 1986.)
100
2 Nikolai Ivanovici Kobozev
Despre acest om intentionam s scriu o poveste separat. si ca s-o fac nu m-a mpiedicat altceva dect
vesnica mea alergtur, vesnica mea lips de timp. Povestea despre modul n care sistemul sovietic a
stiut s distrug mintile cele mai luminate ale Rusiei, chiar si cnd nu le-a aruncat n nchisoare.
N.I. Kobozev a fost unul dintre oamenii cei mai inteligenti pe care i-am ntlnit vreodat. A fost un mare
specialist n fizic si chimie, dar, mai mult dect att, nscriindu-se n nobila traditie a stiintei ruse
anterioare, el, concomitent cu cercetrile lui principale, n timpul consacrat profesiunii ca si n timpul su
liber, analiza si confrunta fapte si probleme ale stiintelor paralele, precum si ale filozofiei, ale istoriei
Rusiei si ortodoxiei. Ce-i drept, si timp pentru a medita pe-ndelete, destinul i-a acordat mai mult dect
multora din acest veac.
Toate trsturile biografiei lui, faptul c nu 1-a nghitit si nu 1-a rsnit masina Arhipelagului, se explic prin
aceea c n permanent a avut probleme cu sntatea. Pn la vrsta de douzeci de ani, nc la
nceputurile puterii sovietice, se misca n societatea celor fr asemenea probleme, fcea excursii cu
brcile pe undeva prin Altai. Dar de la sfrsitul anilor douzeci, cnd a nceput oprimarea si lichidarea
ntregii intelectualitti tehnico-stiintifice care scpase pn atunci, mbolnvirile lui s-au tinut lant. Profesor
la universitatea din Moscova, el, de la jumtatea anilor treizeci, nu mai venea s tin prelegeri: agorafobia
a fcut ca aceste iesiri, chiar si la lucrri n laboratorul su, s devin din ce n ce mai rare si la un
moment dat s nceteze cu totul. Pe studenti si aspiranti a nceput s nu-i mai primeasc dect acas.
Treptat s-a obisnuit cu viata cantonat numai n cele dou-trei camere ale unui apartament orsenesc
cu veche mobil maronie, cu bibliotec, apoi cu tablourile extravagant-interesante ale fiului su de
doisprezece ani, atmate de pereti.
101
Ferestrele i ddeau spre Tverskaia-Iamskaia, decenii Ia rnd linistit, dar n ultimul timp huruitoare si
poluat din cauza nentreruptului flux automobilistic, asa c sihastrul, nici mcar noaptea, nu a mai avut
parte nici de liniste, nici de aer. Iar noaptea era pentru el principalul segment de timp, ca pentru toti
oamenii care sufer de insomnie si duc o viat dezordonat: fr miscare si fr aer, somnul vine tot mai
trziu, tot mai trziu n noapte, ba chiar si spre dimineat, orele de lumin diurn devin ore de somn,
desteptarea la masa de prnz. Provocat de boli, aceast dezordine, prin influent invers, agraveaz
bolile si decrepitudinea. Nu mi-ar fi greu s enumr bolile de care nu a suferit Kobozev. O mn o avea
scrn-tit de la cot si nu putea s ia nimic cu ea, a doua i tremura toat cnd tinea o lingur sau o
furculit, asa c sotia lui i mruntea si-i muia hrana, ca unui copil, de aceast asistent avnd nevoie si
din cauza unui ulcer stomacal, i venea pe nas lichidul cefalo-rahidian, la un moment dat a nceput s
simt o slbiciune a picioarelor care apoi i-au paralizat cu totul, din care cauz a ajuns s fie plimbat n
fotoliu; suferea de un concurs de afectiuni ale oaselor, ale sirei spinrii, ale sistemului circulator,
complicate fenomene medulare pn la urm, boli aprute totdeauna mai multe deodat, si tratamentul
unora era contraindicat pentru celelalte. Nu o dat s-a internat n spitalepentru sptmni, pentru dou
luni; uneori, deodat ncepea s umble prin camere, zmbea; vara si-o petrecea la Uzkoe: mai nti ntr-un
sanatoriu academic scump, apoi banii mputinndu-i-se, pur si simplu ntr-o izb. Mergnd la el si nc ntr-
o perioad cnd se simtea mai bine, nu puteai sti dac-1 gsesti stnd pe scaun sau stnd lungit pe pat.
Cu duiumul se abtuser bolile asupra lui, ca asupra celui iubit de Dumnezeu, aproape mai multe dect
asupra biblicului Iov, dar niciodat nu se scandaliza de situatia lui, ci zmbea supunndu-se smerit vointei
lui Dumnezeu. De statur era mic, iar lungit n pat si ncovoiat de boli, semna cu un ghemulet absolut
neajutorat, aducnd tot mai mult a copil.
n ciuda faptului c se manifesta rar n lumea stiintelor sociale, Kobozev se afla permanent n dizgratia
administratiei, tiprirea lucrrilor lui nu era ncurajat, si numai niste discipoli energici obtineau, prin
drzenia lor, finantarea activittii laboratorului. Iar studiile profesorului, care depseau cadrul slujbei" lui,
nu erau ctusi de putin ncurajate, pentru ele nu se gsea loc, asa cum n tara sovietic nu se gsea loc
pentru nimic original. Kobozev fcuse studii
102
privind raportul optimal (2:1) pentru orice cercetare raportul dintre tenacitatea vectorial si pasivitatea
brownizat. Crui plan stiintific puteau s-i corespund asemenea studii asupra unui asemenea raport
abordat n general din punctul de vedere al vietii si al naturii? Era un noroc dac unor asemenea studii li
se fcea loc n Buletinul cercettorilor naturiio revistut necitit de nici unul dintre cei cu activitate
stiintific, revistut care nu stiu de ce n-a fost suprimat n epoca tarist. Ctre anul 1948, absolut
independent de Wiener, nestiind nimic despre lucrrile acestuia, Kobozev a elaborat de unul singur, n cu
totul alt terminologie si metodologie, ceea ce dincolo de ocean a devenit cibernetica si care peste opt
ani a ptruns si la noi. Kobozev era un autor la fel de nepublicabil ca si mine dar mie, cu temele mele,
nu-mi prea ru, ns de ce nu-1 publicau pe el, pe naturalist? A fi tinut n permanent cu lactul la gur,
a fi osndit la mutenie permanent, a fi pus permanent n imposibilitate de a-ti anunta prin pres
descoperirile, toat aceast constrngere se suprapunea, exasperant si apstor, bolilor lui deprimante si
strii lui de captiv ncarcerat ntr-o camer fr aer, aproape fr lumina zilei, ntr-o camer ce ddea
spre o strad duduind de automobile de la cinci dimineata pn la dou noaptea.
si cu toate acestea n ultimii ani a fost n stare s scrie o strlucit lucrare intitulat Cercetare n domeniul
termodinamicii unor procese ale informatiei si ale gndirii (1971, editat de Universitatea de Stat din
Moscova): n URSS a fost publicat din nebgare de seam, n strintate nu a fost tradus tot din
nebgare de seam, n aceast carte, el a reformulat, din punct de vedere termodinamic, toat
cibernetica si a dat fundamentarea termodinamic a existentei lui Dumnezeu.
Dup ce a citit nuvela Ivan Denisovici, scoas de samizdat, a nceput s se intereseze foarte tare de
mine. Pe prima mea sotie, care-i fusese doctorand, a rugat-o s-i mijloceasc o ntlnire cu mine. nc
de la prima convorbire am cptat ncredere unul n cellalt, si de atunci s-au adncit treptat convorbirile
noastre din acele putine seri cnd zboveam la el. Am nceput s-i dau s citeasc manuscrise de-ale
mele nc necunoscute de altii; era un cititor srguincios si analitic. Reiesise de la sine ct era de greu s
asiguri pstrarea tuturor acestor manuscrise; si el a fost acela care a propus amenajarea unei
ascunztori, dar a uneia amplasate nu la nde-mn, ci undeva n adncime. Aceasta mi si era de
trebuint mai
103
mult ca orice. Coincidenta foarte profund a vederilor noastre m fcea s-i ncredintez, fr rezerve,
orice lucrare de-a mea. Kobo-zev, cu credint si fermitate, a pstrat din 1962 pn n 1969 toate
exemplarele de baz ale tuturor principalelor mele manuscrise (nu la el, ci la sora cumnatei fratelui lui
care pierise n nchisoare; pe ea eu n-am vzut-o dect o singur dat si nici mcar nu-mi amintesc cum o
cheam, dar i snt recunosctor pentru totdeauna. Mi le aducea si le ducea fiul ei, Aliosa, dup ce se
fcuse mare). Aceast ascunztoare, la vremea aceea, era cea mai complet si pentru lucrri
neterminate, pentru schite si creionri pe care oricum nu puteam n nici un chip s le tin acas. Ea era ca
o temelie solid pentru toat activitatea mea: certitudinea c toate ale mele se vor pstra, orice s-ar
ntmpla cu mine.
n 1969, toate aceste manuscrise le-am mutat la Alia.
Oricare dintre conversatiile mele de sear la Kobozev includea referiri la neastmprul inteligentei lui,
aflat n miscare perpetu. Problemele, el le cntrea cluzit fiind de o gndire proaspt si
independent. Era pasionat de Dostoievski, de Vladimir Soloviov. Colosale, neobisnuite idei mi ddea,
reparnd avariile aduse traditiei si ajutndu-m s ies din ignorant. Foarte acut resimtea naufragiul
spiritului rus n secolul al XX-lea. In materie de religie, era un ortodox simplu, fr complicatii, i plcea s
m descoas asupra ideilor-cheie ale viitoarei mele opere cu subiect din istorie. Cel mai adesea m
eschivam: nu cu idei si abordeaz un romancier materialul, ele se cristalizeaz n nsusi procesul
creatiei. El insista: bun, si totusi, cum altfel! Cu revolutia din februarie cum e? Cum e cu rsturnarea
tarului si cu nsusi principiul monarhiei? Revolutia din februarie includea n sine cu necesitate si pe cea
din octombrie? si de ce att de micile retrageri din timpul acelui rzboi preau niste catastrofe, iar cele att
de mari din timpul acestuia din urm snt tolerabile? Da, Kobozev mi deschidea capul si spre probleme si
spre domenii pe care eu, din cauz c o tineam tot ntr-o alergtur, n-as fi reusit s le cuprind. Multe si
nepretuite lucruri as fi putut s culeg de la el, dac n-as fi fost atunci ntr-o asemenea tensiune. Desigur,
cu timpul urma s rspund la toate acestea, dar ntruct simtea c n-o s mai apuce s citeasc opera
mea viitoare, Nikolai Ivanovici se grbea s discute anumite aspecte ale ei.
104
ntlnirile noastre aveau loc totdeauna seara, si nu devreme, si totdeauna trebuia s m grbesc pentru a
prinde trenul de noaptea trziu, si s nu spun niciodat tot ce aveam de spus.
L-am invitat s participe la culegerea Voci din strfunduri. Voia s scrie. Dar n-a mai gsit puterea s-o
fac.
Coloana vertebral nu-1 mai ajuta deloc. Prin Rostropovici i aduseserm o curiozitate de medic din
Kazahstan, dar degeaba. si cele mai noi medicamente strine i le procuraserm, dar s-1 scpm de boli
nu s-a putut. Tot anul 1973, Kobozev 1-a petrecut deja n lupt cu moartea, ntr-o stare de
semiinconstient.
S-a ntmplat ca, pe ruta pe care kaghebistii m-au dus de la Lefor-tovo la aeroportul seremetievo, s trec
tocmai pe Tverskaia-Iam-skaia, pe sub ferestrele lui, si mi-am adus aminte de el chiar n acel moment,
am tras cu coada ochiului la poarta lui, pe unde, adesea cu manuscrise asupra mea, intram totdeauna pe
ntuneric, ca s strbat apoi o curte, asigurndu-m de fiecare dat c nu m urmreste nimeni.
si peste o lun a murit.
Veniamin Lvovici si Susanna Lazarevna Teus
ntre ei era o mare diferent de vrst, diferent pe cale de a se sterge la vremea cnd i-am cunoscut eu
(aveau deja un nepot, iar fiul preda matematica la institut, ca si ambii lui printi). Veniamin Lvovici, dup
cum mi povestea el acum, autoflagelndu-se, fusese n tinerete un nversunat comunist fr de partid";
n anii '30, cic, ar fi socotit c era un act de bravur s informeze GPU despre activitatea dusmnoas a
cuiva (asta nu nseamn c, efectiv, a si procedat asa; el nu voia dect s dea o idee despre atmosfera
general, comunizant). Istoria luase o asemenea ntorstur nct acum nu toti erau capabili fie s-si
aminteasc, fie si s cread ei nsisi, fie s dea dovad de brbtia de a spune pe nume lucrurilor de
dinainte, dar el le spunea. Pe Susanna, tatl ei, Lazar Krasnoselski, o educase n spiritul unui iudaism
riguros (n primii ani ai puterii sovietice, ea si lua prietenele de la scoal si le ducea la Pastele evreiesc
dar aceasta s-a terminat cu o blnd mustrare). Mai trziu, toat aceast mentalitate s-a subtiat, a
disprut, sub imperiul ideologiei de atunci. Cu sotul nu avea divergente. Tot cercul lor era alctuit din
oameni crora epoca sovietic le adusese prosperitate: vrul primar al Su-sannei Lazarevna era mare
procuror, nsusi Veniamin Lvovici era laureat al premiului Stalin (n domeniul industriei aviatice) si
profesor.
Furtuna s-a dezlntuit asupra lor, ca si asupra multora, la rscrucea anilor '50, cnd au nceput
persecutiile antievreiesti. Timp de ctiva ani, Veniamin Lvovici a trebuit s mearg s predea la Riazan,
Susanna pstrndu-si buletinul de Moscova, dar locuind si ea la Riazan. Se schimbase epoca se
schimbaser si Teusii, amndoi, si naintea multora: ncepuser s considere ca rusinoase simpatiile lor
anterioare pentru comunism, si tot mai constant le umplea pieptul si tot mai profund se lsa asimilat n ei
binomul credint-iubire
106
pentru Israel. si n diferitele momente speciale ale vietii, n divergentele psihologice ale sotilor, acest
ptimas sentiment comun i-a unit trainic si a astupat complet acea fisur periculoas, aprut atunci cnd
Veniamin Lvovici, iesind la pensie la nceputul anilor '60, fcuse pasiune pentru antropozofie, ndeletnicire
prnd a-1 ndeprta pe om cu totul de viata normal" a tuturor celorlalti iar Susanna a rmas pn la
sfrsit femeia laic, natural, iubitoare de viat.
La Riazan, Teusii fcuser cunostint cu N.A. Resetovskaia si cu brbatul ei de-atunci. Ei au rmas
prieteni cu N.A. si dup ce s-au ntors la Moscova.
n 1960 m-a cuprins pentru prima dat disperarea din cauza lipsei de perspectiv a activittii mele literare
clandestine: eram ca ngropat de viu, rarii tovarsi de lagr care veneau la Riazan nu pretuiau cele scrise
de mine; sotia, ncntat de Cerc, gsea c Ivan Denisovici era anost, monoton", iar Lev Kopelev
spusese: realism socialist tipic". Prin Kopelev aveam atunci unicul acces la lumea literar, dar asa cum
n anul 1956 el mi respinsese tot ceea ce adusesem din deportare, tot asa acum, dup ce a fost la
Riazan, mi-a refuzat si tot ceea ce am scris n continuare, inclusiv Cercul. Eu ns eram convins c toate
aceste scrieri nu snt chiar asa de slabe, dar dup doisprezece ani de munc solitar aveam nevoie s le
mai testez pe cineva, n toti anii de dup eliberarea din lagr m-am simtit, n libertatea acordat de
regimul sovietic, ca un captiv ntr-o tar strin; rudele nu erau dect fosti detinuti mprstiati prin toat
tara, siliti s se dea la fund; tot restul era ori puterea asupritoare, ori masa asuprit, ori intelectualitatea
sovietic, tot cercul cultural care prin minciuna lui activ slujea opresiunii comuniste. Un cerc sau un grup
social care s m poat citi si accepta, eu nu-mi imaginam. Dar, desigur, puteau fi si exceptii fericite,
ntlniri diverse. Sotia mi-a propus s ncerc s-mi dau manuscrisele s le citeasc Teusii, care se
numrau printre cunostintele ei. La sfrsitul verii lui 1960 ne-am dus la dacea lor de lng Moscova.
Am dat, ntr-adevr, peste un cuplu exceptional, peste niste foarte interesanti parteneri de conversatie:
sotul un om cu niste judecti neobisnuite, ascutite, extrem de liber exprimate, viznd nu numai
domeniul politic, ci si cel spiritual; sotia o femeie fermectoare, delicat, emannd afectivitate din toat
fiinta ei. Am observat eu, ce-i drept, c el era cam confuz, c din cauza grabei avea niste discontinuitti n
idei, dar n discutie trstura asta era chiar simpatic,
107
si mai era la mijloc si un oarecare amestec de zpceal n probleme ale vietii de flecare zi dar ce
problem aveam eu? Doar aceea de a hotr dac le dau s citeasc. M hotrsem. si le-am dat s-854
(o variant mai tioas a lui Denisovici) scrierea cea mai inofensiv pe care o aveam atunci, ns
pasul acesta a fost pentru mine foarte riscant: nc niciodat nu lsasem fereastr ntredeschis spre
sufletul meu unui om pe care s-1 fi cunoscut att de putin si pe care s nu-1 fi verificat pe baza datelor
ce mi le soptea inima, n goacea mea, protejat si nchis, ncepea s apar prin propria mea voint!
ca un fel de fisur, anume acea crptur prin care suier vntul si duce departe o tain de pret.
Cstigam doi cititori, dar puteam s-mi pierd munca tuturor anilor petrecuti n lagr, n deportare si n
libertate", si chiar si capul.
Rezultatul citirii materialului cu pricina a fost exploziv. De-atta entuziasm, Veniamin Lvovici si pierduse
echilibrul si linistea. El a numit povestirea nu o simpl reusit artistic, ci un eveniment istoric. si a fcut
imediat un gest arbitrar: neconsidernd necesar nici mcar s m ntrebe, s-a dus la amicul su, docentul
Kameno-mostski, actualmente decedat, si nc la un docent, mai vrstnicul lui prieten si ndrumtor n ale
antropozofiei, lakov Abramovici (numele lui de familie nu mi-1 amintesc, dar stiu c locuia pe strada
suhov) s le ncredinteze si lor impresiile lui despre text, s-1 citeasc amndurora. (ntr-o vreme, mai
la nceput, 1-a dat spre citire si fiului su.) si pe toti i-a cuprins exaltarea, iar V.L. repeta solemn: Acum
slobozeste, Doamne, pe robul tu!" Dup aceea, nici ei, nici Kamenomostski nu s-au putut abtine si au
venit mpreun la Riazan. Despre lakov Abramovici nu mi se spusese nimic, stiam c textul fusese citit de
Kamenomostski. (si printre alte laude a fost si afirmatia lor c i-a miscat delicatetea eroului principal si a
autorului fat de Cezar Markovici. Kamenomostski a rostit o fraz care mie mi-a sunat atunci straniu: c,
dup prerea lui, prin aceast trstur, povestirea mea reabiliteaz poporul rus".) si acum amn-doi
voiau s citeasc. Nu le mai dau ceva de citit? Nu mai am vreo noutate? m ntrebau ei.
Dar pe mine tare m-a socat aceast scurgere neasteptat! Mi se strngea inima ca de o mare nenorocire,
ca de o prbusire care s-a si produs. Dar cine i-a permis! si zmbeste asa de senin ca si cnd nu s-a
ntmplat nimic: toti se bucur, alt reactie nu au. O, ce greu e s iesi din clandestinitate!... Cteva zile le-
am petrecut
108
sub apsarea acestor gnduri. De ndreptat ceva, nu mai era posibil. A trebuit ca treptat s m mpac cu
aceast bres, cu lrgirea cercului celor care stiau despre ce este vorba. Scurgerea, ntr-adevr, nu s-a
produs. Treptat m-am obisnuit cu situatia.
Scurgerea nu s-a produs, dar au aprut cititori inteligenti, sinceri, seriosi. Povestirea mea a fost
apreciat imediat ca epocal pentru ei, pentru literatura sovietic si pentru tar. Autorul care, la drept
vorbind, n sinea lui asa si gndea despre sine cum era s nu se nmoaie? S-a creat un mic anturaj, n
care se citeau si se discutau una dup alta scrierile mele. Sotia lui Kamenomostski, fost, dup cum s-a
aflat, actrit la Mali teatr, a chemat pe cineva de acolo; eu citisem n apartamentul lor Luminare n vnt,
ce-i drept, nu cu mare succes, nssi hotrrea mea de a-1 oferi pe Denisovici spre publicare n Novi mir
se maturizase n mine datorit nu numai impulsului dat de congresul al XXII-lea, ci si succesului
neasteptat pe care aceast povestire l repurtase cu un an mai devreme n cercul restrns al prietenilor
familiei Teus. Acest microsucces mi-a dat certitudinea c nuvela va fi acceptat de cei care n-au fost
detinuti. (Alte divizri, curente mai mrunte n societatea cultivat, eu nc nu presupuneam c ar exista,
nu concepeam.)
Asa s-a si creat atunci la Moscova singurul grupulet de cititori, apropiat mie. si cnd peste un an m-am
afirmat n Novi mir si n-am mai fost o oarecare pietricic rotund n prundis, unul dintre milioanele de
fosti detinuti mi-am adus (n picup) de la Riazan la familia Teus al doilea (primul era deja la Kobozev)
set de texte dactilografiate si fotocopiate. (Pentru fiecare text aveam fotocopie executat de mine nsumi,
pregtit pentru a fi expediat peste granit sub pseudonimul Stepan Hlnov si retusat n locurile prea
autobiografice, care ar fi putut s m dea de gol. Dar prietenia cu Novi mir mi s-a oferit din plin si mi-a
redirectionat toate planurile.
Dac toate acestea se pstrau la Teus, era firesc si s-i permit s le citeasc pe toate la rnd. Un
entuziasm asemntor celui strnit de Ivan Denisovici i-a produs stiu tancurile adevrul. Pornind de la
Captivii, el mi fcea consideratii si observatii cum c din negarea bolsevismului nu se poate simpatiza n
nici un caz cu miscarea Albilor din rzboiul civil: n rzboi, chipurile, poporul ar fi fost, stihinic si unanim,
alturi de Rosii si nu ntmpltor bieti de nousprezece ani erau promovati n posturi de comandanti de
regiment. (Tot asa considera c dreptul colhoznic asupra pmntului este o
109
performant categoric n utilizarea pmntului. Mari sperante si punea n varianta iugoslav a
socialismului. Toate acestea rmseser n el, ncrctura conceptual a vietii pe care o trise se
sedimentase n el.)
Veniamin Lvovici, iesit de curnd la pensie, trupeste mai bolea din cnd n cnd, dar intelectualiceste era
plin de vigoare (cunoscuta remarc sovietic: la pensie ori mori, dac deja te-ai transformat ntr-un
automat care munceste, ori nfloresti, dac ti-ai pstrat cele omenesti). De-acuma, principala lui
preocupare era antropozofia, citea una dup alta crtile lui Rudolf Steiner, ntocmea conspecte ale
manuscriselor antropozofice ale acestuia si ale altora (si foarte struitor ncerca s m atrag si pe mine,
dar n-a reusit). Antropozofia i ddea o nalt viziune general si permitea aplicatii speciale si iat,
dup ce niciodat nu se interesase de teoria literaturii si de profunzimile limbii ruse, el se ocupa acum cu
studierea limbii lui Ivan Denisovici si analiza, ntr-o abordare proaspt si sensibil, sonoritatea
cuvintelor si multitudinea de straturi a semnificatiei lor. Aceast lucrare, ncredintat de el samizdatului,
era citit cu plcere. El nsusi, din proprie initiativ, a purces aproape imediat la al doilea articol:
Soljenitn si misiunea spiritual a scriitorului", n acest articol, el arunca o privire asupra epocii staliniste,
ncadrat n tabloul general al istoriei universale. Fiind ct p-aci s-i spun pe nume antropozofiei (nou-
nscuta stiint a spiritului", indicatii din stiinta spiritului"), el, expunndu-i ideile esentiale, ntredeschi-dea
o fereastr spre sine nsusi. Ce-i drept, politiceste era prudent, niciodat n-a folosit cuvinte precum:
socialism, leninism, comunism, putere sovietic". (De altfel, aici, probabil, nici nu era vorba de prudent,
ci de rmsite ale anterioarelor lui convingeri orto-doxiste, fiindc el era sincer cnd rostea sintagme si
fraze precum nocivitatea micii proprietti n agricultur, crimele comise de Biseric de-a lungul istoriei",
clii albgardisti taristi", cultul conductorilor revolutiei, din cele spuse nu rezult deloc c toat cauza
revolutiei a fost fals si vicioas din capul locului... Revolutia s-a produs si, prin urmare, a fost un act
necesar al istoriei, o fapt a unor forte spirituale superioare"...) Aprnd povestirea mea de atacurile deja
declansate atunci de ctre oficialitti, Teus, ce-i drept, gsea n suhov o slab dezvoltare a gndirii si o
personal libertate moral", dar pentru Tiurin trecea cu rea-voint. Dar citind n acest timp deja multe
lucrri de-ale mele pe care nimeni nu le citise, si avndu-le
110
n fata ochilor, V.L. nu putea s se abtin de la a face aluzii la faptul c n anii activittii mele literare
clandestine scrisesem probabil si alte lucruri, nc necunoscute nou"; si deja fr nici o fereal cita n
articol bucti ntregi din poemul meu despre viata de lagr, nepublicat nici pn azi, nemaicitit de nimeni,
si multe fragmente din scrisorile primite de mine de la cititori; toate acestea alctuiau o parte important a
articolului si cu att mai mult atrgeau privirile KGB care-si putea spune: autorul este, fr ndoial, foarte
apropiat lui Soljenitn. ns aceste articole, aceast orientare a muncii lui constituiau acum pentru Teus
obiectul de interes al vietii lui si ce inim trebuia s ai ca s-i interzici aceste lucruri? Dar ct de nebun
s fiu eu ca dup toate acestea s mai pot lsa n pstrarea lui manuscrise de-ale mele? O asemenea
greseal nu mi se poate ierta. Custodelui unor manuscrise secrete nu i se potriveste nicicum rolul de
recenzent public al acestora. Bine ar fi fost ca articolul, o dat scris, s fie tinut secret. Dar avnd ceva
important din punct de vedere spiritual, V.L. nu putea s reziste dorintei arztoare de a-i mprtsi cuiva
ideile lui pe tema n discutie. si acest al doilea articol V.L. a nceput s-1 dea spre citire deocamdat,
se pare, numai unor alesi". Dar, n mod irezistibil si stihinic, articolul si asa a nceput s ias la suprafat,
numai c sub pseudonimul Blagov". Aflndu-m la Moscova, eu, ncrcat cu sacose grele cu alimente,
fceam, acum de fiecare dat, un lung ocol ca s ajung pe Mtnaia la Teusi, unde nu era nevoie s m
ascund, s m prefac, ci unde era atta cald cordialitate si unde puteam s povestesc absolut deschis
despre ntmplrile mele si s m sftuiesc. M atasasem de ei. Erau asculttori excelenti, n special
Susanna Lazarevna cu talentul ei de a se apropia de oameni si de a-i ntelege. Ea era dintre acele femei
care se caracterizeaz prin aceea c oricare dintre ele, singur ntr-o companie, este suficient ca s-ti
strneasc pofta de a povesti. Astfel, ei au fost primii ctre care mi-am descrcat sufletul la Moscova,
primii crora le-am povestit toate peripetiile mele cu Novi mir si altele. Era ca si cum asupra Teusilor ar fi
trecut traditia prieteniei si a convorbirilor sincere pe care, deportat, o legasem cu Zubovii. Teusii mi
deveniser asa de apropiati, nct n 1964, cnd familia mi s-a destrmat din nou, ei au fost oamenii de
ncre- t dere si ai sotiei mele si ai mei, mediatori si mpciuitori. (Atunci fisura s-a ncleiat pentru nc sase
ani de chin.)
111
Dar caracterul strns al relatiilor noastre V.L. l ntelegea ca pe o mare libertate n a dispune de
manuscrisele mele nepublicate, n a le da s fie citite de rudele si persoanele apropiate, printre care si de
tnrul su prieten si discipol n antropozofie, Ilia Zilberberg, lucru de care eu de asemenea nu stiam; se
repeta acelasi procedeu ca si cu Kamenomostski n prima perioad dup ce facuserm cunostint, n
iunie 1964, Veniamin Lvovici, fr s m previn, fr s-mi cear acordul, i-a chemat pe sotii Zilberberg
s vin pentru a face cunostint cu mine n apartamentul familiei Stein, unde eu trebuia s m ntlnesc
cu el, si i-a prezentat ca pe rude ale sale.
n acei ani n care-mi tineam manuscrisele Ia Teusi si le povesteam cu de-amnunrul despre toate cele
(le desenam uneori si discutia mea cu Diomicev si rdeam de el; cred c tocmai de aici i-a parvenit lui
Diomicev la CC banda magnetic imprimat cu povestirea mea), ei locuiau ntr-o camer, ntr-un
apartament la comun, or dincolo de peretele subtire era un individ pensionat din Ministerul de Interne!; e
prost ca noaptea, m asigurau ei n legtur cu acest individ, si are o fiic adult care e la fel ca el; tot ce
e posibil, mi spuneam eu, si asa si era, dar totusi Interne! Pe mine, fost detinut, cum de m prsise
vigilenta? si asa de categoric! Ce-i drept, pe atunci la Moscova nc nu-si punea nimeni problema
interceptrii convorbirilor, nc nu exista acest concept de microfon n tavan", n privinta aceasta nimeni
nu avea temeri serioase. Dar... o simpl spargere a ialei si o simpl perchezitie n absenta stp-nilor!...
Nici nu pricepe individul despre ce e vorba... vor sti ele Organele s-1 lmureasc, atunci cnd filajul va
duce la acest apartament. Acum m mir: ct de mult mi pierdusem simtul obisnuit al prudentei chiar cu
Teusii, cum am putut s-mi tin comoara la ei mai mult de trei ani! si n conditiile n care locuinta lor era
asa de nesigur si de nencptoare da, i-am mpovrat destul de mult.
Imprudent era V.L. si cu convorbirile telefonice (ca, de altfel, si multi dintre noi, atta timp ct n-am simtit
foarte clar pericolul dar chiar si n statiunea climateric Druskeniki le povestea unor oameni cu totul
strini, unor cunostinte ntmpltoare, despre prietenia lui cu mine nu stiu dac nu le-a spus si ceva
despre niste scrieri nc nepublicate, n acest timp, un exemplar al celui de-al doilea articol al lui a plecat,
numai c fr stirea cui trebuia, dar se afla n mod precis la CC.
112
Dup ce am aflat despre aceasta V.L. mi spusese chiar atunci si eu luasem ca pe semnalul unui
pericol extrem la nceputul lui iunie 1965, mi-am luat lucrurile pe la Teus, am reusit s m c-rutez cu
picupul la Anicikovi, noii mei prieteni (schita 6). Asadar, trecnd prin faza obisnuitului mers pe frnghie,
fiind tint a tuturor ochilor si urechilor KGB totul s-ar fi terminat cu bine? da, totul s-ar fi terminat cu
bine pentru lucrurile mele, dac la transferul lor am fi verificat rafturile din dulapul lui V.L. pentru ca s nu
r-mn, din neatentie, ceva pe-acolo. Sau dac V.L. ar fi ndeplinit cu strictete conditia pe care o
convenisem cu el: din manuscrisele mele, pe care el n permanent le scotea din picup ca s le
reciteasc si s le recenzeze, s nu ia dect unul si, dup ce 1-a folosit, s-1 pun neconditionat napoi.
Dar, dezordonat de felul lui, V.L. luase, se vede treaba, aproape vreo zece dintre manuscrisele mele, le
scosese din picup, nu-1 mai pusese pe nici unul napoi si, n general, uitase de ele. Eu am luat picupul,
dar au rmas acolo piesele cele mai incriminatoare: Banchetul nvingtorilor, versurile despre lagr,
Republica muncii, ciorne de nenlocuit si altele!
Dar si aceasta nc s-ar mai fi putut repara: cteva zile mai trziu, intentionnd s plece era var ntr-
o excursie, V.L. a dat peste periculoasele mele lucrri. El, printr-o telegram, nc mai putea s m
cheme de la Riazan. Totul s-ar fi putut repara dac V.L. ar fi fost pe deplin constient de realitate si ar fi
nteles toat primejdia care m pndea. Dar, cu totul imprudent, chiar imprudent, el mi-a bgat toate
secretele ntr-un pachetel si, fr s aib dreptul de a face chestia asta, fr stirea mea, le-a dat s stea
peste var la Zil-berberg, cu care legtura lui Teus era att de n vzul lumii, nct la fel de bine putea s le
lase n continuare n apartamentul lui. (Din lista materialelor luate se vede c, pe lng acel pachet, era
acolo si un paragraf pe care V.L. l copiase n mod samavolnic din Arhipelag] Cu zece ani nainte de
publicarea acestuia!)
Dar ce s-i faci! Faptul acesta i se prea att de neimportant, nct atunci cnd la sfrsitul verii am fost la ei
si apoi, din prostie, am adus de la Novi mir tot la bietii de ei geamantanul cu Primul cerc, V.L. nici nu
si-a mai amintit, nu mi-a mai spus c dduse peste aceste piese si le ncredintase lui Zilberberg!
Zilberberg a avut un concediu mai lung si a lipsit deci mai mult dect Teus si kaghebistii 1-au asteptat
s se ntoarc. S-a ntors si n seara de 11 septembrie, ei au descins si la Teus, si la Zilberberg.
113
Kaghebistii au confiscat Banchetul si versurile despre lagr. A fost lovitura cea mai cumplit din cei
acum deja mpliniti douzeci si cinci de ani ai mei de activitate literar conspirativ. S-au ales praful si
pulberea de eforturile nentrerupte, depuse timp de optsprezece ani. Dar cel mai devastator era faptul c
aceasta mi se n-tmpla ntr-un moment foarte delicat! Tot viitorul Arhipelag nu-1 aveam dect ca pe o
lucrare ce nc nu depsise faza de nceput, si erau si cele dou sute si ceva de mrturii ale unor fosti
detinuti, mrturii care nc nu-si gsiser un loc. si toate acestea vor pieri acum? si nu vor mai fi fcute
cunoscute niciodat de nimeni? si niciodat aceste voci de dincolo de mormnt nu se vor face auzite?
Imediat a trebuit s ard si materialele rmase la Riazan, or acolo erau si lucruri de nenlocuit, pierdute
acum pentru totdeauna.
Eram asa de suprat si de distrus! Din neglijent si din indolent, V.L. rupsese un fir urzit cu mult
rbdare, pe care eu l mpletisem din lumina crepuscular a celulei, prin gropi, mutri dintr-un lagr ntr-
altul, puscrii, deportri, sederi ilegale la Torfoprodukt si la Riazan l rupsese si nici nu ntelegea ce
fcuse si-mi propunea numaidect o sustinut colaborare pe mai departe.
Dar KGB lsa impresia c nu-1 cuta dect pe Blagov", autorul acelui articol. Acum erau chemati la
interogatoriu si Teus, si Zilber-berg. Primele convocri la Lubianka nu snt usoare; desigur acest lucru era
pentru ei un soc. Dar acel articol nu mirosea a prnaie. Iar Balaurul, nu stiu de ce, nc nu se hotrse s
m frece cu smir-ghel. A gresit. si KGB prea s nu fi observat Banchetul meu. Deocamdat. (Peste
cteva luni s-a pus masinria n miscare.) Pn la urm ns ancheta n cazul articolului lui Blagov a fost
suspendat, dosarul lor clasat.
Dar propriile mele greseli m ardeau la ficati: cum de putusem s nu fiu ferm n salvarea cauzei mele, mai
din vreme! Mi-era greu s m mai vd cu V.L. M-am rupt de Teusi pentru mult timp.
A trebuit s treac ani si s se cicatrizeze rana, s se ndrepte lucrurile s nu pier, ba chiar dimpotriv,
s ies nvingtorpentru ca aceast amrciune s-mi treac si s devin posibil rennoda-rea
legturilor.
n 1970 am nceput s m ntlnesc din nou cu Teusii, desi fr cldura de altdat, mbtrniser, erau
bolnavi, inspirau compasiune. Prin aceasta, nu cu mai putin mrinimie a ncercat Susanna Lazarevna s-
o ajute si s-o linisteasc pe sotia mea n momentul rup-
114
tuni noastre familiale definitive, a gsit pentru acest demers resurse sufletesti. Veniamin Lvovici avea tot
mai des probleme cu sntatea si pierderi de memorie. Se grbea s-si termine lucrarea n care investise
multi ani si n care studia destinele evreimii, lucrare superioar n conceptie, cu multe idei importante. Eu
am citit-o cu interes si cu folos. Neavnd canalele lui, V.L. m rugase s-i fac o fotocopie si s i-o trimit lui
Zilberberg, ntre timp emigrat n Occident cu indicatia s fie publicat fr nici o modificare, corectare,
abreviere". M-am conformat si am trimis-o. Dar nu se stie de ce n-a urmat nici un rspuns, mi-am zis c
fotocopia n-a ajuns la destinatar (n realitate a ajuns); n 1972 am pregtit un al doilea exemplar al ei. L-
am expediat. Dar Zilberberg nu s-a grbit s rspund nici pn n ziua de azi.*
* n 1976, Zilberberg a editat la Londra o carte care pe mine m-a uimit foarte mult: Discutie necesar cu
Soljenitn, titlul avnd aerul unei emanatii a comitetului de partid. Z. mi reproseaz c eu stiam c arhiva
mea era la el: pasmite, n timpul singurei mele ntlniri cu el (cu Z.) V.L. ncepuse pe un ton calm s ne
spun ceva si eu (Z.) am auzit cum el (V.L.) a spus la el, artnd cu mna spre mine (Z.), iar dumneata
(Soljenitn) ai dat aprobator din cap". Toat chestia asta este o inventie mai trzie a lui Zilberberg nsusi:
el, din neatentie (n-as vrea s spun c n mod premeditat), ntlnirea o postdateaz din 23 iunie 1964 (mi-
amintesc precis pentru c a fost n ajunul plecrii mele n Estonia, unde urma s lucrez n timpul verii) n
iunie 1965. A doua eroare pe care el o face aici este urmtoarea: n 1965 i s-a ncredintat nu arhiva"
mea, pstrat normal si iat, la nevoie, transmisibil, ci fragmente ntmpl-toare ale ei, pe care Teus
uitase s mi le restituie si numai de aceea i le-a pasat lui Zilberberg. si pe aceste dou erori, Zilberberg
construieste multe dintre acuzatiile lui, n special morale, ctre care are o usoar nclinatie. Dup prerea
lui, evenimentul central a fost ancheta n cazul articolului lui Blagov" (de altfel tratamentul pe care ni
1-au aplicat nu amintea de anchetatorii stalinisti", nici unul dintre ei nu a fost prea antipatic"); si, care va
s zic, el a fost uluit de faptul c eu nu am dat fuga" imediat la ei s ne sftuim ce si cum vom face mai
departe". De altminteri, Zilberberg atunci nu cuta si nu putea s-si dea seama de adevratul scop al
perchezitiei". (Dintr-un motiv de nenteles, Zilberberg a omis s mentioneze n procesul-verbal publicat al
perchezitiei numele kaghebistilor, pcat.) Dar de-abia acum, din cartea lui Zilberberg, aflu despre niste
vizite suspecte pe care persoane cu misiune special i le fceau lui Teus mai nainte, la nceputul lui
1965, ba pentru lectii de matematic", ba pentru o traducere tehnic"; si chiar despre o nregistrare a
unei discutii libere pe care Teus si Zilberberg o avuseser afar, nregistrare de mai multe ore fcut pe
band de magnetofon niciodat V.L. nu m-a prevenit n legtur cu acest episod si deci nici eu n-am
devenit mai atent. Greseste Zilberberg si atunci cnd afirm c la Secretariatul Uniunii Scriitorilor,
115
Relatiile mele cu Teusii au fost, n ultimii ani, bune, desi prietenia noastr de altdat nu s-a mai refcut,
n mai 1973, Veniamin Lvovici a decedat.
n 1967, eu as fi fost primul care a rostit n public numele lui Teus. Realitatea este urmtoarea: am rostit
acest nume si pentru c pn atunci vorbitorii tribunelor fcuser gargar cu el deja de multe ori, si faptul
c am asociat n public numele noastre a ntrit pozitia lui Teus. Dar cartea depseste cu mult cadrul
acestor erori, ea transformndu-se ntr-o ^lipic mpotriva mea.
Lund fat de mine o atitudine profesoral, n urma unui episod de cincisprezece minute n care mi-a fost
bgat pe gt, el produce o sut cincizeci de pagini de amintiri si lmuriri, cu referire la cunostinte"
apropiate pe care nu le numeste, persoane din planul al treilea si al patrulea, care toate spuneau" nu stiu
ce nu stiu cui. Zilberberg, cu permanenta lui lips de tact, cu aerele lui de superioritate, d lectii, cu
aplomb mi face mult moral (ca toti oponentii lasi, ne-omitnd s loveasc n mine pentru declaratiile de
cint si mrturisirile pe care le-am fcut public), si iat: chiar vrea s-mi dea ajutor spiritual ca s-mi
dobn-desc armonia interioar. Mie, fost detinut suferind de deformarea iremediabil pe care mi-a
provocat-o Gulagul (pozitie si a lui V. Laksin), mi d lectii despre legile comportamentului moral ntr-o
societate normal (sovietic): mpotriva puterii sovietice, eu foloseam, chipurile, metode inferioare", pe
cnd ar fi trebuit s le folosesc pe unele dintre cele superioare"; n viata literar-social, eu am intrat",
dup prerea lui, pe baza unei minciuni intrinsece" (mpotriva PCUS) si ea transpare ca niste pete de
rugin n nsemnrile mele autobiografice si n multe manifestri publice de-ale mele, si a ptruns si n
operele mele artistice". (Iar n manifestrile mele publice, el constat aberatia vizual att de
caracteristic" mie.) Comportarea mea n lupta corp la corp cu Puterea este fapt de om sovietic": cum
am putut eu s m umilesc prezentnd o informatie despre reabilitare (cnd pe mine m declaraser
ghestapovist)? Atunci de ce m-am recunoscut autor al Banchetului (si apoi nu destinui c acesta este
prea autobiografic),.. .trboiul n jurul Banchetului". Vitelul el deja 1-a citit, a nteles, n sfirsit, ce ran
dureroas a fost pentru mine dezastrul din 1965, ce restant pe viat a nsemnat pentru mine proiectul
Arhipelagului nedus la bun sfirsit si al istoriei anului 1917 dar de ce, m ntreab el, n-am studiat cu ei
tactica anchetei n cazul articolului lui Teus? Dac Zilberberg a nteles att de putin si mrimea poverii
mele de-atunci, si dimensiunea sarcinii ce rspuns puteam s-i mai dau? Pe fiecare poet, si nu numai
o dat n viat, trebuie s-1 ating o copit de mgar. Este adevrat c nu i-am rspuns atunci: rspunsul
i-1 dau numai aici, n contextul relatrii despre toti Invizibilii.
Dar mai bine ar fi dac ar explica de ce nu a publicat, de ce a tinuit, de ce a dat deoparte lucrarea pe
care a primit-o de la Teus. Altminteri, despre prietenia lui cu acesta se exprim astfel: cel mai mare dar
al destinului", s-a revrsat asupra mea sub forma unui har", afinitate sufleteasc". Murind V.L., mai
mrturiseste el, pentru mine ncepe o nou etap a vietii". Dar de ce o fi decretat el c tocmai cartea
nvttorului su nu trebuie s vad lumina tiparului? (Adnotare din 1986.)
116
4 Estonienii
n Ivan Denisovici am afirmat, prin eroul meu, c printre estonieni n-am ntlnit oameni ri. Afirmatie,
desigur, exagerat, pentru c si unii dintre ai lor au contribuit la aruncarea si mentinerea Estoniei n
bratele comunismului; unii dintre ai lor au fost si n Comisia Extraordinar de la nceputurile regimului
sovietic, dup cum au fost si asemenea estonieni care au ajutat la nfrngerea albilor la Livni n 1919 (ce-
or fi cutat ei acolo?) dar aceast mprejurare nu-mi toceste sentimentul de om de lagr care-mi spune
c toti estonienii pe care i-am vzut snt oameni cumsecade, cinstiti, linistiti. (Dac ludenici, n 1919, ar fi
avut curajul s le spun: snteti independenti!" nu i-ar fi eliberat ei lui, poate, si Petrogradul?)
Sentimentul acesta s-a nscut din vinovtia noastr a tuturora fat de ei, din familiarizarea cu aceste sute
si sute de necunoscuti mie, vorbitori ai unei limbi necunoscute. Dintre ei, numai unul mi-a fost apropiat,
unul ca un punct luminos n fruntea acestei serii tovarsul meu de celul de la Lubianka, ArnholdSuzi,
de atunci disprut, pierdut, se prea, pentru totdeauna (nu mi-a parvenit dect un zvon cum c ar fi invalid
n sectia Spasski a Steplagului). Apoi pe la Ekibastuz a trecut meteoric eroicul si pitorescul Georg Tenno,
dar el era un estonian petersburghez, complet rusificat, ofiter de marin sovietic. (Despre amndoi
multe n Arhipelag.)
Cnd Ivan Denisovici a aprut n Novi mir si eu sedeam ca un popndu la hotel Moscova", pe fostul
Ohotnii Riad, Tenno, printre primii, m-a sunat si a venit imediat la mine. n lagr nu ne cunoscuserm de-
aproape, dar apoi, trecuti prin proba tuturor celor ntm-plate, ne-am mprietenit instantaneu. Atlet si
gimnast, el se ocupa acum cu popularizarea culturismului" (cuvnt greoi pentru dezvoltarea corpului
uman), preda, tinea prelegeri. Dar si n aceasta el era
117
cel dinainte: dac nu putem s ne eliberm de ctusele noastre, arunci cel putin s ne pregtim trupul
pentru saltul viitor. Toti prietenii lui apropiati erau numai fosti detinuti (el este cel care mi-a fcut
cunostint cu Aleksandr Dolgan, pentru care era exemplu de conduit n lagr si n viat). si sotia lui,
Natasa Tenno, inghermanlandez din Petersburg, cndva o femeie fragil, cu prul de culoarea inului, era
si ea acum o fost detinut, trecut prin multe ncercri, si ea, ca si sotul, cu zece ani de privare de
libertate executati. Profesa aceeasi filozofie ca noi toti: eterne snt lagrul, nchisoarea, lupta, clii
comunisti, iar viata n libertate este o ciudtenie vremelnic. (Scriind n Arhipelag despre sotii Tenno n
libertate, am artat c ei nu se puteau stabili n nici un loc, peregrinau: locuim cnd ntr-o zon, cnd ntr-
alta" spuneau ei.) Astfel, dintr-o dat, ne-am mprietenit prin spirit, nu a fost nevoie de munc de
lmurire cu nimeni, si eram gata s facem front comun n fata primului pericol care s-ar fi ivit.
Din afluenta de scrisori de dup Denisovici am pescuit o dat si scrisoarea de suflet a lui Arnhold Suzi:
toat familia lui fusese deportat n Siberia, numai recent li se permisese, se vede treaba, s se ntoarc,
dar fr dreptul de a locui n oras; se opriser undeva ntr-un ctun, lng Tartu. Sotia i-a murit de cancer.
n vara lui 1963 ne-am vzut la Tartu minunat orsel medieval, universitar, cu numeroase inscriptii
latinesti, cu un munte-parc la mijloc. Tot asa de sever si clar era privirea lui Arnhold luha-novici, ca
odinioar Ia Lubianka, prin aceiasi severi ochelari cu ram de baga, dar si pierduse vigoarea fizic,
declin la care se aduga cruntetea prului si a musttilor. Sotia i murise deja; din ctun a venit singur Ia
ntlnire; Arno, fiul su, o ducea greu la Tartu, ne-avnd locuint, iar fiica ffeli, venit de la Tallin si profitnd
de neatentia autorittilor, obtinuse cumva aprobarea de a locui si ea acolo. Despre acesti copii acum
Amo era cstorit, iar Heli avea un bietel ascultasem cndva o poveste n celula de la Lubianka.
Lipsea numai fratele lor mai mare, Heino: plecase cu nemtii, iar acum tria n Statele Unite. si familia lui
Suzi, nearanjat, dispersat, era nc una dintre cele fericite: unora, asociati cu el n jurul ineficientei
cauze" a crerii unei Estonii independente, nici acum, dup douzeci de ani, nu li se permitea s se
ntoarc n patrie; iar multe familii deportate rmneau nc n Siberia. si n mijlocul acestui popor, n
mijlocul acestei trisoare, a fost aruncat ca o scnteie traducerea
118
lui Denisovici, prima traducere n URSS, editat n cel mai ieftin tiraj de mas; mi-a rmas n minte un
calcul: o carte la patru-cinci familii, deci incomparabil mai mult dect pentru cititorii de limb rus. Cartea
aceasta, au citit-o n Estonia aproape toti si acum eram nconjurat aici de o atmosfer familial, de o
cordialitate total, cum nu mai ntlnisem niciodat n lumea sovietic. Datorit si faptului c atunci n
Estonia spiritul sovietic era slab, te simteai n tara aceasta mai acas ca oriunde, (n partea ruseasc a
Uniunii, acel spirit nc asteapt s se primeneasc, s se primeneasc.) si mi-am dat seama c nu pot
s plec de aici cu una cu dou si pentru totdeauna.
si deja n vara urmtoare, n 1964, dobndind un Moskvici" si umplndu-1 pn la refuz, m-am dus cu
sotia n Estonia ca s lucrez acolo n timpul verii. S-a ntmplat c noua mea colaboratoare activ, E.D.
Voronianskaia, din Leningrad, si petrecea verile tot n Estonia, si deja i se nchinase un loc ntr-un ctun
de lng Vra, ntr-o minunat zon cu lacuri. Acolo ne-am pus la lucru cele trei perechi de mini: n ctun
femeile dactilografiau cu schimbul varianta Cer-cului-87, mai urzictoare n multe detalii ale ei; iar eu
locuiam ceva mai ncolo, pe un delusor mpdurit cu pini, unde pentru lucru aveam o mas cu picioarele
mplntate n pmnt; pentru acces era o potec bttorit, iar n caz de ploaie te adposteai ntr-un cort.
Prin niste crnguri linistite puteai ajunge la un lac misterios. Pentru prima dat n viata mea am petrecut o
var nu cu tracasri, cu regim de concediu, cu constrngerea unor trambalri grbite, ci una cu portile
larg deschise pentru lucru. si ea, acea var, a rmas legat de Estonia, tar care mi-a devenit si mai
drag. Pregteam textul Cercului si n plus ornduiam, combinam din Mnturi si micul meu Arhipelag
anterior si noile materiale despre lagr, relatrile martorilor. si aici, pe dmbul de lng Vra, s-a nscut
forma definitiv a Arhipelagului mare si s-a cristalizat pentru mine o metod nou de asamblare
armonioas a unor materiale acumulate haotic.
M simteam asa de bine n Estonia nct m preocupa n continuare ideea de a-mi aranja aici, pentru
orice eventualitate, un loc foarte secret, nu oriunde, ci la ai mei. Ratiunea cu prudenta ei si inima-
prooroac mi ddeau ghes s-mi pregtesc o Ascunztoare, n Uniunea Sovietic, slujbasul statului nu
poate s plece ntr-un loc stiut numai de el, dar eu acum cu dispens de la scriitori, eliberat de
obligatiile fat de scoalpot! si ne-am dus s ne vedem prietenii si n acelasi timp s cunoastem
locurile. .;,,v>,
119
Ctunul n care locuia familia Suzi la ntoarcerea din deportare se numea Haava, era nu departe de
Tartu. Ei locuiau de fapt ntr-o cas ce apartinea Martei Martnovna Port, vduva unui savant biolog. Lat-
n umeri, aceast femeie, cu fata lat ce exprima hotrre, se remarca prin tria si puritatea caracterului.
Activitatea rposatului ei sot se caracterizase prin loialitate si apolitism; n acelasi spirit crescuser si fiii
ei, acum oameni cu cariere strlucite (unul era ar-hitect-sef al orasului Tallin). Familia lor o ducea bine
sub Soviete, asa c Martei Port, cluzit de sentimentul matern si de instinctul de autoconservare
personal, i-ar fi fost mai simplu s nu sprijine niste ilegalisti. Dar ea a adpostit o familie czut n
dizgratie precum cea a lui Suzi, adpostise si alti estonieni pe care-i ruinase deportarea, iar acum fr pic
de sovire mi propune pe loc s vin n secret la Haava si s lucrez aici ct poftesc. Foarte bine era aici:
patru camere spatioase si nalte, cu ferestre uriase, cu sobe vechi, cu rezerv de lemne, puteai s-ti
imaginezi ce plcut trebuie s fie iarna aici... Iar vara si priasul de alturi, si pduricea, i multumisem,
dar am lsat totul pentru mai trziu si, pregtindu-m s plec si eu nsumi necreznd c va trebui s m
folosesc vreodat de aceast ofert, nu-mi ddeam seama ct de curnd se va pune problema.
Dup aceea ne-am dus la Piarna. Acolo Tenno si sotia erau oaspeti ai lui Lembit Aasalo si acesta fost
detinut, un tnr care se mprietenise cu Tenno n lagrul disciplinar siberian Andziuba din perioada deja
post-stalinist. Era lagrul n care autorittile trimiteau elementele cele mai incorigibile. Lembit primise
acest nume n cinstea unui erou al eposului estonian si, cred, pe merit, n acel an, el, probabil, nc nu
mplinise treizeci de ani, dar era uimitor prin aliajul de experient de lagr, absolut stpnire de sine,
excelent pricepere n ale politicii, dragoste de Estonia si nzuint fierbinte spre restabilirea vietii firesti si
a istoriei acestei tri, precum si remarcabila capacitate de munc. Era pedolog si, dup ce si-a luat
diploma n aceast profesie, a nceput un curs de istorie la universitatea din Tartu, dar fr s ntrerup
activitatea care-i asigura existenta; si cu toate acestea, locuind n oras, sustinea cu propriile lui forte
gospodria ce-i revenise ca mostenire la Rae, la optzeci de kilometri de oras: l durea inima vznd cum
moare Estonia ctunelor si cum tineretul pleac la oras. n timpul liber" si completa biblioteca; noaptea
citea, ntruchipa concret idealul intelectualului care lucreaz cu pmntul, era si viguros trupeste, si
inteligent, si
120
bine fcut si toate aceste calitti trecuser prin proba dur a lagrului, unde fusese aruncat de pe cnd
era un bietandru. Eram convins c el va fi unul dintre cettenii de frunte ai viitoarei Estonii
independente. Numai, Doamne fereste, de nu 1-ar lua la ochi autorittile sovietice nainte ca el s ajung
asa de departe. Sotiei nu i-am artat drumul spre ctunul lui: ca s n-o mpovrez cu lucruri ne care nu
avea nevoie s le stie, i-am pus conditia ca, n timpul cltoriei spre acea destinatie, s stea culcat pe
bancheta din spate si s nu priveasc drumul, n aceeasi var, Lembit sosise la noi lng Vra si cinase
mpreun cu Voronianskaia, creia i-1 prezentasem sub un nume fals.
n acel adpost de rezerv, si mai dosnic si mai tainic, eu aduceam a doua oar si o mas pliant.
Aceast cltorie n-a fost fr peripetii. Lembit cu Evi, sotia sa, si cu un estonian, de meserie so-bar,
trebuiau s mearg n ctun ca s mute o sob. Au mers n masina mea, Tenno fiind si el cu noi. Eram
ntr-o curs vesel pe sosea, la un moment dat am cotit pe un drum noroios spre ctun. Eu n-am redus
viteza, masina a nceput s patineze, din neobisnuint am n-trziat s iau piciorul de pe acceleratie. si, n
masin fiind, ne-am pomenit alunecnd de pe un povrnis ntr-un mic lac, si mai s ne ducem la fund. S-a
nimerit ns sub masin un bustean, un copac tiat plin de crengi, suficient ca s n-o lase s se duc la
fund, insuficient ca s-i distrug cu totul bara de directie. Slav Domnului c am scpat teferi! Ne-au scos
cu ajutorul unui tractor, trebuia s reparm masina. La statia de service, un estonian lungan, de o
neglijent neestonian, a scpat n capul meu si al lui Tenno o foarte grea ram metalic de la o
estacad: lui Georg aproape c i-a zdrobit umrul, iar mie mi-a adugat o cicatrice la rdcina nasului.
Cu toate acestea i-am ndrgit pe estonieni pe ei nu te poti supra nici pentru asa ceva.
n toamna aceea a fost rsturnat Hrusciov, iar situatia mea s-a agravat. La nceputul primverii lui 1965,
ne-am dus din nou n Estonia, n ctunul Martei, am zbovit acolo zece zile, m-am adaptat locului a
fost bine. si aici am dactilografiat ultima variant a Tancurilor, si tot aici mi-am lsat, pentru orice
eventualitate, un lucru la care tineam foarte mult: Masinuta de scris Rena" Rheinmetall. (Pe ea mi-am
btut singur de cteva ori toate crtile raele de tain, mai strns dect la un interval, respectnd pauzele la
121
fiecare rnd, potrivind cu mna mrimea intervalului. si, btrn si ea, m serveste si astzi, n exil.)
La 13 septembrie 1965 s-a dezlntuit furtuna asupra mea. Mi-a parvenit stirea despre dezastrul cu arhiva
de la Teus, eu avnd n timpul acesta toate materialele si manuscrisele Arhipelagului asupra mea. Totul
era sub form de petice de hrtie si fragmente, ne-fiind scris ca lumea dect Ocna. Dar la data de care
vorbesc, acest estonian spate al frontului se consolidase ntr-att nct nici nu m-am gndit la o alt solutie
de salvare a comorii mele, la un alt refugiu unde s-mi fi terminat opera, dac scpm dect, fireste, la
Estonia. sedeam la Rojdestvo n vzul tuturor asteptnd de la o or ia alta s fiu arestat sau
perchezitionat, iar la Moscova, la Bolsaia Pi-rogovka, la Nadia Levitskaia, seara, pe ntuneric, Tenno o
asteptase pe sotia mea de la care, n lift, n mare tain, a primit tot ceea ce constituia atunci Arhipelagul.
(Dac acesta s-ar fi prpdit, cred c pentru nimic n lume nu 1-as mai fi scris, n-as mai fi avut rbdarea
si capacitatea de a-1 reconstitui. O asemenea pierdere este o catastrofa si o durere fr margini. Dar n
toti acesti ani de lupt istovitoare si de conspiratie, Dumnezeu m-a ajutat s nu-mi pierd munca unei
perioade att de ndelungate. Toat aceast operatiune cu Tenno a fost exceptional de bine gndit. A
doua zi, el, degajat, fr urmritori, a plecat n Estonia, si peste nc o zi totul a fost ascuns n ctun, la
Lembit. Iar prin Heli (reusisem s le dau prilejul de a se cunoaste), Georg a anuntat c n iama aceea era
posibil ca eu s vin la Marta. si totul era pregtit n detaliu si m astepta.
Trecuse toamna neagr a lui 1965, nu m arestaser, n seara de 2 decembrie, dup ce am plecat de la
Novi mir si am ajuns la locuinta din oras a familiei Ciukovski, mi-am ras barba si m-am urcat ntr-un taxi
avnd la volan pe Liusa. (Curtea lor era foarte observabil; poate c nc de atunci, vizavi de intrarea lor
principal, exista, sub masca unui punct de agitatie, un centru operativ al KGB, si s m fi ajutat raderea
brbii? dar poate c nu m urmriser ndeaproape. Nici pn n ziua de azi nu nteleg indecizia
manifestat de KGB n toamna aceea, dar mi-o voi explica eu cndva.) n trenul de Tallin, printre
estonieni, m strduiam s tac, cu conductorul foloseam expresii estoniene foarte simple, nc din lagr
mi spuneau estonienii c semn cu ei, iar n cltoriile mele prin Estonia observam de asemenea c
lucrul acesta mi prindea bine.
122
La Tartu, orasul meu preferat, am ajuns ntr-o dimineat cu z-nad si chiciur, cnd vechea lui
universitate era foarte mpodobit si cnd, mai ales, orasul prea s se identifice total cu lumea de dincolo
de granitele URSS, cu Europa, si aceasta si datorit faptului c toti de aici evitau s vorbeasc ruseste,
iar eu, n mn cu un ghid de conversatie amatorist, nu impuneam nimnui limba mea. Pe mine, desigur,
m recunosteau dup accent, dar un rus care se strduieste s nvete estoniana este asa de neobisnuit
nct este mereu primit cu cldur, n aceast zi, lsnd geamantanele Ia Arno Suzi, am umblat mult prin
oras, cumprnd n stnga si-n dreapta alimente s-mi ajung patru sptmni, si pentru prima dat n
viat am avut senzatia c m aflu ntr-o emigratie proteguitoare: parc as fi plecat de-a binelea din
URSS, parc as fi scpat de hituiala blestemat a KGB. Acest sentiment linistitor m-a ajutat s m apuc
mai repede de lucru.
Tinerii Suzi se mirau de felul meu de a percepe realittile de prin partea locului. Ei stiau bine c aici totul
este radiografiat si c toate iscoadele snt la fel si c eu nsumi, aparitie deosebit de singular printre
estonieni, as putea s atrag bnuieli asupra mea si asupra lor ca gazde ale mele (slav Domnului nu
s-a ntmplat acest lucru, nu s-a aflat). Cu toate acestea, el nu ezita s m adposteasc si s m ajute.
Nu mai era nici chiar asa de tnr, trecuse de treizeci si cinci de ani si deja chelise. Petrecuse deja sapte
ani de cumplit deportare siberiana, unde avusese n grij o bunic, o mam si o sor. Au urmat umilirile
si ngrdirile rezervate celor ce nu prezentau ncredere din punct de vedere politic: dificultti n a urma o
anumit form de nvtmnt, n a obtine aprobarea de a se stabili undeva, n a alege un loc de munc;
toat viata lui n-a fost dect o lupt pentru scuturarea jugului, cum s nu chelesti? Avea aptitudini
exceptionale pentru stiintele economice, pentru analiz, ar fi putut fi un savant sau, n cel mai ru caz, om
de afaceri si organizator dar a fost fericit s fac o munc inferioar de ajutor de sef ntr-un oarecare
birou de constructii, pentru faptul c i s-a dat apartament ntr-un bloc cu multe etaje, neizolat fonic, rece,
prost construit: trei cmrute, dintre care una era pur si simplu o cusc. In asemenea conditii locuiau
patru persoane (fiica, avnd deja trei ani, si o fat strin, de zece ani, pe care de mil o luaser de la
tar ca s-o creasc), la care se aduga Arnhold luhanovici. Acesta sedea o lun aici la Tartu, la fiul su, o
lun la fiica sa la Tallin (unde
123
regimul buletinelor de identitate nu-i permitea s zboveasc prea mult). si n aceste dou ierni cu
sosirile, cu plecrile, cu expeditiile mele dup alimente i mai deranjam si eu, uneori si nnoptam la ei.
Eu m grbeam totdeauna, Arno era si el prins totdeauna cu treburile prilejurile de a vorbi ntre noi
erau rare si scurte. El fcea ns consideratii foarte ptrunztoare despre societatea occidental. (Ctiva
ani mai trziu si-a cumprat o cas spatioas ntr-un ctun, rzleat cum snt toate casele ntr-un ctun, si
ce fericit era!)
A doua zi, cnd se ngn ziua cu noaptea, Amo m-a dus cu taxiul pn la Haava, el ntretinndu-se cu
soferul, eu nedeschiznd gura. Asa am nceput o viat de om tinuit, regim sub care am lucrat dou ierni
la rnd, 1965-1966 si 1966-1967: cu adevrat absolut inaccesibil KGB-ului si n afara ariei de circulatie a
zvonurilor. Marta Port nu le-a spus fiilor ei, nici n anii aceia, nici mai trziu, c eu am locuit n ctun, n
casa ei.
Ambele ierni au fost asa de asemntoare din punctul de vedere al modului de viat pe care mi 1-au
prilejuit, nct amnuntele mi se amestec n memorie, n prima iarn am rmas aici saizeci si cinci de
zile, n a doua optzeci si una. si n aceste dou perioade, teancul materialelor si al primelor capitole ale
Arhipelagului s-a transformat ntr-o lucrare gata dactilografiat: saptezeci de coli de autor (fr partea a
sasea). Asa ca n aceste o sut patruzeci si sase de zile petrecute n tain n-am lucrat de cnd snt, era
ca si cnd n-as fi fost eu, cineva parc m minase, scrisese cu mna mea, ca si cnd eu n-am fost dect
percutantul resortului care sttuse strns o jumtate de secol si care acum si dduse drumul. Nu citisem
nimic, doar din cnd n cnd pe noapte cte o foaie din blocnotesul cu extrase din Dai, si fiecare cuvintel
mi era ca o foarte dulce pictur de rou. Radioul occidental l ascultam numai n timp ce eram la mas,
sau m gospodream, sau fceam focul la sob. La sapte seara, deja frnt de oboseal, m culcam. La
ora dou noaptea m trezeam, complet refcut, sream din pat si la lumina intens a becurilor ncepeam
s lucrez. Ctre ultima parte a intervalului matinal, la ora zece, de obicei, aveam deja realizat norma de
munc pentru o zi plin, si imediat ncepeam norma a doua pe care pn la masa de la ora sase o
ndeplineam, n a doua iarn am rcit strasnic, am avut dureri si frisoane. Afar erau treizeci de grade
minus. Cu toate acestea spr-geam lemne, nclzeam soba, o parte din treburi o fceam stnd n
picioare, lipindu-m cu spinarea de soba nclzit n loc s-mi pun
124
cataplasme cu fain de mustar, o alt parte stnd lungit sub pturi, s' a?a am scris, cu treizeci si opt de
grade temperatur, singurul capitol umoristic (Fostii detinuti o natiune"), n a doua iarn, n principal,
n-am mai fcut altceva dect s dactilografiez, dar cu multe mici modificri si reuseam s fac cte o
coal de autor pe zi! Un asemenea salt si un asemenea succes au fost posibile numai pentru c m-am
simtit eliberat de team si de constrn-eeri. n alte prti ale Uniunii as fi rit cu teama c vor veni si m
vor surprinde lucrnd la ceea ce lucram. Aici, n primele sptmni ale primei ierni nc mai aveam o
strngere de inim, nc nu-mi revenisem din socul provocat de confiscarea arhivei (n greaua mea
situatie am compus atunci trei rugciuni pe care mi le-am notat). Nu mi-am pstrat nici o legtur cu
lumea exterioar; n ce priveste cele ce se ntmplau acolo, mi spuneam c, poate, casa mea era deja n
curs de devastare despre aceasta nu stiam nimic precis, iar radioul atunci nu informa asa de repede si
amnuntit despre persecutiile din URS S. Dar tot ce se ntmpla n lumea exterioar nici nu putea s m
ating pentru c m aflam n afara ei si m identificasem cu materialul meu tainic, si singurul, si ultimul
scop al vietii mele era acela ca din aceast identificare s se nasc Arhipelagul, chiar dac ar fi fost ca de
aici s mi se trag moartea. Heli Suzi, care n timpul acela m vizita uneori, mi-a spus c las impresia
cum c nu mai apartin de nimeni si de nimic n aceast lume, c m desprind si merg, absolut de unul
singur, nu se stie ncotro. Tocmai dup asemenea cuvinte a fost nevoie s fac o cltorie prin toat
Estonia pentru ca finalmente s ajung la Lembit, la Piarna s dau o parte din manuscrise, iar o parte s-
o iau; pentru mai mult sigurant nu tineam totul la mine. Am cltorit cu un autobuz de noapte, timp de
cteva ore, aproape fr opriri; lumina nu ardea n interior, toti pasagerii motiau pe scaunele rabatabile,
nimeni nu vorbea, nici un radio nu se auzea; autobuzul negru alerga, de parc ar fi fost gol n mijlocul
unui spatiu nocturn gol, doar claxona si, cu farurile, punea n evident, n lungul soselei, pete albe de
zpad. M vedeam ntr-o situatie ca aceea n care m vzuse Heli: un autobuz gol (peste Neva, peste
Nil, peste Sena") m ducea deodat prin toat lumea, m ducea pe mine singur prin ntunericul de
crbune sau m scotea cu totul din lume, eram gata pentru orice, numai s reusesc s termin
Arhipelagul, chiar dac, revenind n lumea exterioar, as fi
125
fost pus la zid. Acestea au fost sptmnile de vrf si ale victoriei mele, si ale nsingurrii mele.
n realitate, eram singur, n conditiile n care m ajutau, m pzeau asemenea prieteni credinciosi?...
n deportare, Heli se mritase cu un brbat de vrsta ei, un esto-nian. Dup ce s-a ntors acas, el a
devenit un artist cunoscut. Pe ea a prsit-o. Fiul luhan a rmas la ea. O salva minunata cunoastere a
limbii germane, pe care o preda la conservatorul din Tallin; locuia n afara orasului, la niste rude, ntr-o
vechitur de cas prin care trecea vntul fluiernd; apa o aducea din curte, cu gleata, pn la etajul unu,
si tot cu gleata scotea lturile; soba o nclzea cu lemne. Aceast femeie ducea o viat foarte grea, dar
se mngia cu faptul c fiul ei crestea cum numai n vis creste un copil: harnic, asculttor, serios, la scoal
premiant, de timpuriu cstigat la ideea national si la preocuparea pentru politic, tot timpul gata s ajute.
(Eu aproape c 1-am mpins pe el, copilul de paisprezece ani, spre fotocopiere m-a ajutat s fac o
fotocopie a Arhipelagului, iar curnd dup aceea a nceput s fac el singur totul.) si trei prietene ale
HelieiEllo, Erika si Ruti mpreun cu ea s-au angajat s-mi pstreze ciornele, copiile dactilografiate,
materialele toate acestea mpreun au format un fond important care undeva exist si astzi. Separat,
lucrurile cele mai importante le pstra Lembit. n a doua iarn el a devenit student la fr frecvent al
Universittii din Tartu; cnd a venit la sesiunea din iama, ne-am ntlnit n oras, ntr-un loc convenit; el
avea n serviet prtile lips ale Arhipelagului. L-am dus s-i fac cunostint cu Suzi-seniorul si cu Suzi-
juniorul, si ce bucurie si cldur ne-a cuprins, ca o flacr mngietoare, sufletele! n acele dou ierni,
Arnhold luhanovici si terminase memoriile, n estonian: viata elitei intelectuale a orasului Tallin naintea
celui de-al doilea rzboi mondial, n timpul rzboiului ntre ciocanul sovietic si cel german, slaba
ncercare de a forma un guvern esto-nian la sfrsitul lui 1944 si lagre, lagre, lagre. Cte ceva din
amintirile lui din lagr mi-a ncredintat si mie n Arhipelag: erau rspunsuri la chestionarul meu, menite s
astupe anumite goluri din materialul aflat la dispozitia mea, dar, mai mult dect orice, m-a ajutat cu teribilul
capitol intitulat Copilasii". Amo si Heli se ntreceau n a-mi povesti despre exilul lor siberian. Tatl si fiica
reusiser s-mi ia din mn si s citeasc unele capitole. Heli avea un dezvoltat simt artistic si-mi fcea
uneori observatii interesante. Un
126
crciun l-am petrecut mpreun cu toat familia lor (la estonieni, n jurul bradului se adun numai ai lor).
Prima mea iarn n ascunztoare s-a ntrerupt dureros, mai devreme dect avusesem eu n vedere: o
sptmn mi mai rmsese de stat acolo (dar o sptmn, cnd esti n vitez, nseamn foarte mult, n
alt situatie nici o lun nu-ti ajunge s-ti rezolvi problemele), cnd ce vd prin zpada nalt, ncltat n
pantofi (ncltminte mai adecvat nu avea, viat de orsean), noat spre mine bietul septuagenar
Arnhold luhanovici. Telegram pe adresa lor din Tartu. Din Riazan: Vino imediat, Ada." Era clar c era
de la sotie, dar de ce Ada? Asemenea apelativ nu exista la noi, de un asemenea nume nu auzisem
niciodat, ea putea pur si simplu s nu semneze, lucrurile tot clare erau. Dar n aceast Ada" era
cumva vreo aluzie infernal1! Acolo se pune la cale vreo ticlosie infernal!... Ce avea ea n vedere?
Ceva periculos si presant se ntmplase, fr ndoial. Viata linistit, munca fcut din pasiune totul se
risipeste ntr-un ceas, ia o ntorstur brusc, nu mai ai parte de liniste sufleteasc, totuna e si dac nu
mai lucrezi, adio manuscrise de neuitat, poate c din lumea exterioar n-am s m mai ntorc niciodat la
voi. nc mai trebuie s le ascund la loc sigur: n termene neprevzute, fr ntlniri si cltorii stabilite
acest lucru este mai greu ca orice. Care va s zic, manuscrisele rmn deocamdat la Arno, pe la care
trecusem nu o dat. Trenul de noapte pn la Moscova. De-acolo sun imediat la Riazan, rspunsul: mai
repede! Mai repede! vino! n sfrsit iat-m la Riazan, iat-m cu barba ras, deja deconspirat, reperat: ce
s-a ntmplat??? Pi nimic. Aproape din toamn, tu nu mai locuiesti la Riazan, si eu tot timpul singur. Pur
si simplu, nu mai puteam s astept. (Dar de un an si jumtate la noi deja totul este n destrmare, totul
este pe moarte.) si trebuie s primim apartament n Riazan, dar sovietul orsenesc tace... Dar de ce
Ada"? Pi, trebuia s m semnez cumva, pentru Estonia trebuia s semnez cu un nume nerusesc, si
mi-a venit n minte Ada.
Din toamna trecut prinsese pic pe Arhipelag: ar fi avut curajul si s-1 publice, dac ar fi semnat alturi
de mine dar dac pentru Arhipelag plec si chiar s-1 scriu acas nu mai pot atunci s nu mai aud
de el. (Am avut ocazia s ascult nregistrarea unui in-
In limba ras ad nseamn iad", infern". (N.t.) v, s, , , ....,,.--.
127
terviu pe care ea, n 1974, cnd Arhipelagul abia iesise, 1-a dat ziarului Figaro n prezenta lui K.
Semionov, delegat al APN s-o asiste n pregtirea unei crti mpotriva mea. Ea a declarat atunci c
Arhipelagul nu este dect folclor de lagr, c este o cercetare nestiintific a unei teme nguste, speculat
n Occident, si c eu aleg numai fapte care confirm ideile mele preconcepute.)
Iarna urmtoare la Haava am trit sufleteste mai degajat: nu m-a mai apsat gndul c m vor aresta, c-
mi vor cuta si-mi vor rvsi lucrurile ascunse. Tot mai sigure mi preau lucrurile din jurul meu: acesti
pereti deja familiari, marile ferestre geruite, soba veche cu ingenioasa ei usit de font, bufetul vechi,
tabloul de grup repre-zentnd pescari estonieni. Deja fr team m avntam pe schiuri si n mprejurimi:
vecinii stiau c printre ei se afl un profesor din Moscova", un prieten de-al lor care se strduieste s
vorbeasc n estonian. Uneori, n serile cu lun, m plimbam pe un teren pe care-1 bttorisem cu
umbletul meu ncoace si-ncolo, deprins din vremea detentiei, si m invada bucuria la gndul c am o carte
deja aproape gata, o carte care deja dobndise grandoarea unui edificiu, n aceast iarn mi-am lsat
barb, nu am ras-o. Nici asa nu mi-au dat de urm, nu puteam s-i dm not mare Securittii Statului, (n
iarna lui 1975 n Estonia ctiva au fost arestati, ctiva au fost sicanati dar de tinerii Suzi si de prietenele
Heliei nu s-au atins.*)
n a doua iarn eram pus pe fapte din ce n ce mai temerare, n-clzindu-mi la sobit spinarea bolnav
era spre Boboteaz , mi-a venit ideea unei scrisori ctre congresul scriitorilor. Chestia asta prea atunci
un pas ndrznet, chiar periculos. Terminnd de lucru, m-am dus la Tallin la familia Suzi ca s
refotografiez acum tot Arhipelagul. A.I., lundu-si rmas-bun de la mine, m-a felicitat pentru felul n care
concepusem scrisoarea". Chiar prietenii mei estonieni, nemaivorbind de estonienii care nu-mi erau
apropiati, nc aveau dificultti n a ntelege ideea mea cum c eliberarea lor, a tuturor, nu poate s
nceap dect de la Moscova, printr-o und de soc strnit de la centru. La nceputul lui 1967 nc putine
erau indiciile unei asemenea evolutii, dar mie mi s-a limpezit aceast perspectiv atunci, cnd de la
douzeci de ani de activitate literar clandestin am trecut la ciocniri deschise. Estonienii, n sufletul lor, i
consi-
* si nici pn azi nu s-au atins de aceste persoane. (Adnotare din 1978.)
128
derau asupritori pe toti rusii, eu fiind pentru ei o stranie exceptie de la regul.
si nc o dat, n vara urmtoare, mpreun cu sotia, m-am dus cu masina la Ascunztoarea mea, ne-am
luat masina de scris, ne-am luat rmas-bun nestiind c era ultimul de la Marta Mart-novna si de la
Amhold luhanovici. Iar Heli a mers cu noi ca s viziteze Leningradul cea mai simpl actiune, dar si n
fiecare actiune simpl conspiratorul trebuie s prevad legturile pe care trebuie s le stabileasc si pe
cele de care trebuie s se fereasc. Eram nclinat s-i fac cunostint cu Voronianskaia ce bine, mi
ziceam, locuiesc aproape una de alta, va fi o legtur n plus. Din fericire ns nu le-am fcut cunostint.
De aceea Heli (ca si Lembit!) nu a nimerit n jurnalul nefast tinut de Voronianskaia. n interogatoriile de
cinci zile si cinci nopti de la Casa Mare, Voronianskaia n-a putut s dea numele nici unui estonian, tot ce
stia ea (dar sper c si ascundea) era c n general estonienii" m ajutau (si dac stia ceva n plus, de
vin snt eu), dar n-a precizat nici un nume, nici un loc.
si n aceeasi primvar, n acelasi iubit Petersburg al lui, n prezenta mea, Tenno s-a mbolnvit: cauza
era, probabil, o intoxicare brusc, el bnuia c i se trage de la un salam. Voia s se vindece prin
nemncare si, nc bine dispus, mi-a povestit, sase ore ct a durat cltoria retur cu trenul, multe despre
viata lui. (Peste cteva zile, n aceeasi lun mai, el a depus n multe cutii postale din Moscova scrisoarea"
mea ctre congresul scriitorilor". A fost cel mai activ difuzor al acestui document. El nc nu-si ddea
seama de natura bolii incipiente.) Dar, n realitate, era vorba de un cancer insidios, care n cinci luni de
zile 1-a si dobort. Erou, lupttor, atlet dintre toti cei evocati n aceast schit, el era cel mai viguros,
cel mai ndrznet, chiar cel mai ndrjit, un om n deplin maturitate si bucu-rndu-se de sntate si a
murit naintea tuturor. Pe el, ca pe multi fosti detinuti, oameni vigurosi si curajosi, 1-a ruinat mrunta
tracasare nervoas n conditiile bunului plac al regimului sovietic. N-a rezistat acestei tracasri. El este
unul dintre eroii principali ai Arhipelagului si una dintre principalele surse de inspiratie ale acestei crti
dar n-a apucat s triasc nici mcar pn la ultima redactilogra-fiere, necum pn la triumful de astzi.
Ultima dat am fost la el pe 22 septembrie 1967 cu o or nainte de a merge la lupta din secretariatul
Uniunii Scriitorilor. Doamne! Se fcuse subtire ca un rus voinicul de altdat; pe acest fus atrna, pleostit
si supraabun-
129
dent acum, draga lui flanel de marinar. Fata lui avea culoarea p-mntie de dinaintea mortii, i se
descrnase; trupul chinuit i se ningea de durere. A rmas nerealizat aprigul lui plan de a-i face de
petrecanie lui Molotov. Ca un pduche cenusiu se plimba acest clu pe aleile de la Jukovka, si minile
lui Tenno nu putuser s-1 ajung, nc mai avea prietenul meu firea de lupttor si puterea de a evalua
lupta care m astepta, chiar de a renflori pentru o clip, dar nu avea puterea de a se recunoaste bolnav
si cu un picior n groap. si sotia lui mi fcea cu ochiul s m aliniez tuturor celor care-1 minteau cum c
n cazul lui era vorba de o ocluzie temporar a stomacului si c n curnd o s scape de ea o s se
nsntoseasc.
Cred c n ziua aceea m-am btut asa de bine pentru c de la patul de suferint al unui detinut veneam la
niste porci de scriitori.
Un an mai trziu, de Crciun, am fost pentru ultima dat la Tallin. mpreun cu Heli si Lembit am aprins,
dup obiceiul estonian, lu-mnri la mormintele lui Arnhold Suzi si Georg Tenno. Ei snt acolo, nu departe
unul de altul, la Pirita.
Ah, scumpii mei estonieni! Ce mult ati fcut voi pentru cauza noastr comun! Sufleteste m-am legat
pentru totdeauna de voi.
O, attia dintre voi ati plecat unul cte unul, prieteni ai mei din vremea detentiei, coprtasi la lupta mea
subteran! Ajut-i, Doamne, pe cei nc n viat s nu calce pe mine cu explozie ntrziat.
Necazul pe care 1-am ptit cu Arhipelagul n 1973 reedita ntr-o oarecare msur necazul din 1965 cu
prima mea arhiv. Dar, n rest, nu m-am lsat cuprins de slbiciune, nu mi-am pierdut curajul, n-am
devenit inactiv, nu m-am ascuns si am tras pn la Paris firul exploziv. Vrtejurile agitatiei, ale ntlnirilor si
prevenirilor brusc-ne-cesare semnau cele de-acum cu cele de-atunci. Trebuia s-i previn si pe
estonieni si, sprijinindu-m pe cele nc ascunse si pe locui unde erau ascunse, s tin n mn chiar
destinul Arhipelagului.
Spre norocul meu, Heli tocmai sosise la Moscova, la niste cursuri de dou luni. si cu ea, si cu vduva lui
Tenno m-am ntlnit de trei ori n aceeasi camer n care murise Georg si din care, potrivit sistemului
locativ sovietic de tip sclavagist, vduva nu putea s plece, ci trebuia s ndure totul pe loc.
Locul mobilei, ea deja l schimbase n asa fel nct nu mai vedeai, uitai privelistea mortuar anterioar.
Chinuit, mbibat de fumul de tigar al celor din jur, mbtrnit, ea presta o munc za-
130
darnic la odiosul APN si de munca aceasta trebuia s se tin pn la pensie. Napa! Public
Arhipelagul, poate s nu public c Ghera voia s-1 omoare pe Molotov?" I-a scprat flacra nestins a
ochilor: Public!"
Dar cum s te ntlnesti, cnd s-a produs necazul cu Arhipelagul si cnd, fr ndoial, Securitatea din
Moscova sttea cu ochii pe mine si m ameninta cu ghearele? S v spun un secret: la locurile interzise,
unde n-ai voie s lasi urme, cel mai bine este s te duci la ora cinci dimineata (fr s aprinzi lumina n
camera ta). Oricum ti-ar supraveghea kaghebistii locuinta, si la unsprezece seara, si la unu noaptea, si la
trei, dar spre cinci dimineata o las mai moale, cci nimeni nu lucreaz din constiint; la KGB de mult
nu se mai lucreaz din constiint; poate c niste ochi electronici clipesc, dar n-are cine s le prelucreze
semnalele. La cinci dimineata iesi pe strad n cartier nici napoia, nici naintea ta nu e nimeni, nici om,
nici masin. Probabil c nu mai esti urmrit, n primul troleibuz te asezi spre vatman singur sau cu
cineva care nu are nimic suspect si cobori singur, nu e greu s verifici dac ai pe cineva prin preajm.
Abia se deschid primele usi ale metroului trec pe lng tine ctiva oameni, toti oameni obisnuiti,
naturali si nu ai probleme cu nici unul.
Astfel, poc-poc din tocuri printre gunoierii matinali, treceam prin-tr-o curte cunoscut, imens, nc pustie;
fr s m aud cineva, fr lift, urcam niste scri si, neasteptnd s sun la us (apartament la comun,
vecina nu trebuia nici s vad, nici s aud), Nata Tenno, fr nici cel mai mic zgomot, mi si deschidea
(prima dat, de la telefonul public, m ntelegeam cu ea asupra orei, iar apoi r-mnea stabilit s ne
vedem ca data trecut", cu o jumtate de or mai devreme"), si Heli, care nnopta la ea de cu sear,
deja m astepta.
Prima dat am alergat la ele: acolo, n Estonia, trebuiau s ard totul, ca s se salveze. A doua oar, mai
relaxat: s astepte putin, pn la un anumit semnal. Dar a treia oar am spus stop: nu trebuie ars, ci
tradus n estonian, n curnd trebuie s-1 dm s circule din mn n mn.
Totusi, mersul istoriei este n favoarea noastr!
Elizaveta Denisovna Voronianskaia
La iesirea de sub tipar a lui Ivan Denisovici, suvoiul de scrisori adresate mie era asa de mare si de
presant nct, dac m-as fi ocupat numai de ele, dac as fi nceput s-i rspund fiecreia, nu mi-ar mai fi
rmas nici timp pentru altceva, nici posibilitatea de a urma linia pe care mi-o dicta constiinta, si n-as mai fi
fost scriitor. Tocmai urmnd linia mea, am reusit s m feresc de aceast primejdie. M strduiam s retin
tot ceea ce era fecund n aceste scrisori uneori compuse n cheia de stnga" de ctre cineva din lagr,
uneori asternute pe cte saisprezece pagini mototolite scrise cu un ciot de creion. Din aceste scrisori se
ntmpla cteodat s transpar si un alt imponderabil de care de asemenea aveam mare nevoie acela
al disponibilittii unuia sau altuia de a m ajuta operativ si dezinteresat, ndat dup miracolul"
hrusciovist, cettenii sovietici, scriindu-mi, exprimndu-si simpatia fat de mine, ludndu-m, multumindu-
mi sau oferindu-mi ajutorul lor, nu mai riscau nimic. De sutele de scrisori superficiale, ocazionale, ba chiar
si false, se distingeau, prin puritatea tonului, cele sincere. Cu ajutorul unor asemenea scrisori i-am
pescuit pe ctiva dintre viitorii mei Invizibili, printre ei si pe Elizaveta Denisovna.
Chiar din prima ei scrisoare (si ea era o maestr strlucit n a le scrie) se vedea ct de mare i era cinta
pentru trecutcinta unei femei care nu gustase din amarul vietii de lagr. Pn atunci, adic timp de
cincizeci si sase de ani, dusese o viat cu nimic deosebit de cea a cetteanului sovietic de rnd: nu
participase la nelegiuiri, dar nici nu li se mpotrivise, votase disciplinat acolo unde i se ceruse; uneori,
ajutat de inteligenta ei ascutit si ironic, ntelegea nselciunea, alteori, luat de valul indiferentismului
din viata social, nu o ntelegea. Politiceste, nu era incompatibil cu nimeni,
132
valul terorii din trecut nu-i afectase viata dar avnd trsturile unui caracter irezistibil ca un uragan, ea,
urmare a congresului al XXH-lea si a lui Ivan Denisovici (fratele ei dup tat!), a nceput s aib
remuscri n fata poporului (ea nssi era abia din prima generatie cu instructie scolar), s dispretuiasc
partidul si s urasc institutia KGB-ului. Nu era dintre aceia care fac epoca, ci dintre aceia r>e care-i face
epoca, dar devenise deja foarte profund si dobndise o mare putere de ptrundere. Revirimentul de-
atunci a fost al ntregii societti dar n cazul multora schimbarea nu s-a produs dect pe jumtate si a
fost marcat de reveniri si de baterea pasului pe loc. Elizaveta Denisovna ns nu s-a mai abtut pn la
moarte de la aceast orientare a anului 1962 si nu a mai cunoscut limite n revolta ei mpotriva
asupritorilor, dar si mpotriva ntemeietorilor, si s-a mbogtit intelectual din mers, n mare msur si din
crtile mele. n scrisori (n cele n cheia de stnga"), ea se exprima aproape mai dur dect noi toti, asa
nct si pstrarea lor era riscant. (Iar n cercul nostru se stabilise ferm: toate scrisorile n cheia de
stnga" s fie arse imediat.) Nu pregeta s copieze de mn, s dactilografieze, s dea prietenilor, s-mi
trimit mie diferite pasaje perfide si scandaloase din ntemeietori. si n aceast ndrjire a ei mpotriva unei
epoci debusolate si apoi din nou stalinizate, se lsa condus mai mult de sentiment dect de intelect.
Printre versurile ei preferate erau si urmtoarele:
De iubesti, iubeste cu nesbuint, Dac tai, atuncea taie pn-la os.
Cu aceeasi repeziciune si se lsa cuprins de entuziasm, si nega motivul care o entuziasmase.
Aceast puternic pornire, acest elan subit nu doar de a ajuta, ci de a se pune n slujba unei cauze, a
reiesit din prima ei scrisoare ctre mine. I-am rspuns, ntre noi a nceput s functioneze o relatie
epistolar, n vara lui 1963 s-a ivit si prilejul de a ne cunoaste gesturi largi si tonuri furtunoase au
nsufletit ndat atmosfera. Pentru viitorul R-17, am rugat-o, nc din prima iarn de dup aceast
ntlnire, s cerceteze niste editii rare din anii '20, s culeag amnunte caracteristice epocii respective si
aspecte ale modului de viat de atunci. (M grbeam si eram atunci n faza unei ample regrupri de forte
n vederea unei noi crti, adunam material pentru cele douzeci de Noduri dintr-o dat, nu-mi ddeam
seama c pentru asa ceva
133
se cere mai mult de o viat de om.) Ea s-a achitat binisor de aceast sarcin: a rscolit o multime de
pagini tiprite si a strns bob cu bob elementele caracteristice; avea si gust artistic si un deosebit de
dezvoltat simt al anecdoticului. Iar n vara urmtoare, n ctunul de lng Vra, a rebtut mpreun cu
mine Cercul. Pn atunci lucrase ca directoare a bibliotecii geologice de pe Moika. n ntmpinarea
cerintelor mele, a nvtat repede, usor si bine s bat la masin, lucru cu care pn atunci nu se ocupase
niciodat. Din primele ei lucrri pentru samizdat au fost Frmele mele crora tot atunci ea, cu de la sine
putere, le-a adugat Rugciunea, dat ei numai pentru a o citi. Rugciunea a zburat din minile
delstoare ale E.D. si a ajuns s fie publicat n toat lumea si acesta a fost pentru mine un prim
avertisment de care n-am tinut seama.
Dup cum spunea ea, din cauza caracterului ei coleric, viata ei avusese un curs nefericit, cu omul iubit nu
se mritase, si a trit ntotdeauna singur. Din cauza brbiei proeminente si a nasului mare si ascutit, era
urtic. Dar spiritul scnteietor cu care ntretinea o conversatie si fcea glume, izbucnirile de umor si furie,
pornirile spre actiune, spre manifestri de ospitalitate, i eclipsau neajunsurile fi-zionomice, o fceau s
par chiar mai tnr dect era. Mai mult dect orice n viat iubea muzica, reusea s mearg la cele mai
bune concerte din Leningrad, alerga prin orasul de pe Neva, n cutarea unor cinematografe de mna a
doua unde era un film cu un concert dirijat de Karajan (asemenea filme nu erau prezentate la un
cinematograf central). Nu exagera cnd scria: Muzica si oamenii demni snt sprijinul vietii mele. Dup o
muzic bun simt c parc mi se mprospteaz sufletul." (Vorbele acestea s-au confirmat: E.D. ne-a
procurat, mie si sotiei, bilete la Recviemul lui Mozart la Capel, a stat cu noi, a ascultat nlcrimat. si tot
ea ne-a fcut cadou Recviemul lui Verdi.) l adora pn la uitare de sine pe sostakovici (dac mi-ar
permite, i-as spla hainele si galosii"); acum acest sentiment ea l mprtea ntre el si mine, dar avea
mare grij ca primul s nu fie nlturat de al doilea, si cu durere primea stirile despre conduita social
lamentabil a idolului ei. (Ca Ivan Karamazov cu diavolul, asa snt eu cu sostakovici nu pot s m
mpac cu aceast situatie. Lucrurile se complic prin aceea c el s-a dat cu ei si n acelasi timp este si
singurul care i-a anatemizat n muzic.") Infatigabil, citea n englez, desi nu fr dictionar, si,
imperturbabil, o alterna pe Agatha Christie cu Joyce. i plcea s-i citeasc pe nteleptii din
134
diferite epoci si s-si extrag aforisme. Infatigabil, transcria paragrafe ntregi n scrisorile ctre prieteni:,
A explica prin jocul ntm-plrii facerea lumii este la fel de naiv ca a sustine c simfoniile lui Beethoven s-
au creat prin niste puncte care s-au aflat ntmpltor pe o bucat de hrtie." (Asta nu nsemna c devenise
credincioas.) Era entuziasmat de Nabokov, pe care nu pregeta s-1 apere de reprosuri- Cuvintele de
spirit citate din abundent se mbinau cu pro-priiie ei cuvinte de spirit de bun calitate, nainte, pn s
nceap a se nsira bolile, scrisorile ei erau vesele, chiar scprtoare, n cercul nostru restrns,
ncepusem s-i spunem Queen Elizabeth", iar prescurtat Q.
Desigur, ntr-o lume liber si normal, cnd ti alegi pentru serviciu colaboratori cu plat conform unui
principiu profesional, nu te opresti la o fiint att de schimbtoare, impulsiv, pripit. Dar n
semiclandestinitatea mea, nelund oamenii ca prestatori de servicii, ci ca prieteni, ca ajutoare entuziaste
si binevoitoare, n-am putut s nu-i acord deplin ncredere acestei femei. (si nu m-as ci nici n ziua de
astzi, dac n-ar fi fost moartea ei groaznic.) Dac as fi fost prea mofturos n materie de selectie, ar ft
nsemnat s m condamn la a rmne aproape singur.
Q a noastr locuia aproape de Raziezjaia, pe strada Romenskaia dar la ce numr? Scara
ntunecoas, roas, murdar, zu c era o reminiscent din Petersburgul lui Dostoievski. Soneria era
ceva fr legtur cu electricitatea, nu era un buton alb, ci o srm groas si grosolan care iesea n
afar ca un lat printr-o gaur fcut n usa ntunecoas trgeai de ea, si undeva n interior rsuna un
clopotel ameninttor. Se ddea la o parte un zvor dintat si greu. Deschidea nssi E.D. (asteptnd la ora
fixat) sau careva dintre vecini neaprat se mai iteau si de la alte usi niscaiva fete nu prea
binevoitoare, crispate, lunguiete. Neanderthalieni", trogloditi" asa-i numea Q pe vecinii ei. Locuinta
avea patru odite diferite care ddeau ntr-un coridor sinuos, ngust, orb, vesnic mirosind a petrol de la
lmpile de gtit care stteau acolo, a buctrie si a canalizare mizerabil. Tot apartamentul era ca o
pester neanderthalian. n lunga ei camer-nis, cu o ferestruic spre afar, Q avea o oglind lateral
care te uluia, te soca, prin falsa ei dubl adncime. si numai inchiznd usa acestei camere si tresrind de
fiecare dat din cauza oglinzii, puteai, cu ajutorul unui radio cu picup Q tinea o multime
135
de discuri minunate , s te izolezi fonic de toti neanderthalienii" care se auzeau prin subtirii pereti
desprtitori.
si totusi, dup ce-mi rupeam picioarele prin Petrogradul de altdat, mi plcea s vin n aceast
cmrut-nis, s m nfund n fotoliul suferind de btrnete si uzur, s ascult muzic foarte bun, s iau
o gustare, s beau un ceiulet, s verific materialele pregtite, s m amuz de alternanta entuziasmelor si
indignrilor lui Q. Motivele care o fceau s treac prin asemenea stri erau diverse. Aspectul ntunecos
a) casei, al scrii, al apartamentului, mie nu-mi prevestea nimic, de altfel m obisnuisem cu tot felul de
cotete, nu stiu dac lui Q i prevestea ceva.
Q mi-a fcut cunostint cu IN. Medvedeva-Tomasevskaia (vezi schita 14), vduva lui B.V. Tomasevski,
prietena ei de la Institutul de Istoria Artelor. Iar eu i-am fcut ei cunostint ba cu E.G. si E.F. Etkind (mult
bine a fcut Ekaterina Fiodorovna pentru Q o vizita cnd era bolnav, o ajuta cu medici, o gzduia la
ea la daced], ba cu Liza sipovalnikova, fosta mea elev de la Riazan (ctiva ani, ele au fost foarte bune
prietene; Liza, n cltoriile ei la Moscova si la Riazan, ne-a fost si agent de legtur), ba cu L.A.
Samutin; cu acesta legase o prietenie solid, dar spre nenorocirea amndurora: pn la urm, aceast
prietenie s-a dovedit funest si pentru ea, si pentru el. Dar cu toti ea a fost sincer si credincioas, iar cu
mine mai mult dect cu oricine. Impetuoasa ei nechibzuint a fcut-o (noi nu stiam) s-si tin, ncepnd
cu un anumit an, un jurnal despre ntlniri, actiuni, despre scrisori n cheia de stnga" (si supuse arderii!)
primite de ea ce mai, un jurnal de conspiratori Asta i trebuia... si minat de acelasi capriciu de
romantic cu capu-n nori voia s fie depozitara unui document pentru istorie, altfel unele lucruri pot s
piar si s fie date uitrii a luat apoi hotrrea nefericit de a nu-si arde exemplarul intermediar din
Arhipelag, asa cum era obligat s-o fac.
Exemplarul meu din Arhipelag, unul din cele dou, era dactilografiat nghesuit. De aceea, n februarie
1967, n trecere venind din Estonia, i 1-am dat lui Q ca, redactilografiindu-1, s-i lase spatii mai mari ntre
cuvinte si rnduri. Aceasta pentru a avea posibilitatea de a mai corecta si finisa textul. si n atmosfera
ostil a unui apartament la comun, n cmruta ei sufocat de dulapuri si pereti, riscnd a fi oricnd
clcat de ctre cineva care ar bnui-o c adposteste ceva ce-i drept, la data aceea locatara era deja
la pensie si sedea
mai mult acas la masa la care mnca, ntruct alta nu avea, Q a ciocnit ntr-o veselie la masina de
scris pn a terminat toate cele o mie cinci sute de pagini si, unde mai pui, n trei exemplare. Mai trziu,
pe un asemenea exemplar am fcut eu ultimele corecturi.
De aceast carte, de cum a cunoscut-o n acele zile (si pn la moarte), Q se apropia vrjit, cu adoratie
si spaimparc se simtea legat fatalmente de ea, o punea mai presus de toate celelalte crti ale mele.
Dar tocmai acei termeni admirativi n care se exprima despre aceast carte n-au mpiedicat-o s le
vorbeasc despre noutatea ca atare si chiar s le mprumute pagini prietenelor ei apropiate o, n total
numai unui numr nu mai mare de una sau dou persoane! Din cauza spatiului extraordinar de strmt n
care se misc nu stiu dac ntreaga lume sau numai cea a intelighentiei rusesti, aceast informatie,
scurgndu-se ctre dou leningrdence, a ajuns instantaneu (prin Nina Pahtusova) la una dintre
prietenele din Moscova, dar nu la una oarecare, ci la una foarte apropiat nou, la minunata tarevna"
(Natalia Vladimimvna Kind). Aceasta ne-a transmis-o nou, iar Q era spionat de mai nainte ca zvonul si
manuscrisul s se fi rspndit mai departe.
Dar pentru mine nici aceast lectie n-a constituit un avertisment serios, m-am limitat la niste reprosuri de
o severitate neconvingtoare: cci totul s-a terminat asa de bine, asa de drgut, asa de comic, n cercul
nostru nici nu s-a pus problema dac n-ar trebui s-o nlturm pe Q de la activitatea si de la toate
secretele noastre.
n conditiile aparent largii" (apoi tot mai ngustei) simpatii a societtii fat de mine noi, care eram chiar
n miezul activittii, am fost totdeauna mai putini de zece, iar la centrul de coordonare era Liusa
Ciukovskaia. si de munc era istovitor de mult, si mereu ca-n jocul de-a v-ati ascunselea: s nu duci
manuscrise totdeauna, s nu le lasi peste tot, s nu suni de la orice telefon, s nu vorbesti sub orice
tavan, si s nu pstrezi texte dactilografiate, si s arzi indigoul, iar corespondenta s-o trimiti numai cu
vreo ocazie, prin post nu se poate. Devotamentul sincer fat de cauz prea a fi trstura cea mai
important la ce bun s te legi de niste neajunsuri secundare?
In primvara lui 1968, cnd eram puternic presat de aparitia iminent a romanelor mele n Occident si
cnd era pe terminate ultima corectur a Arhipelagului, noi, pentru a accelera, hotrserm s ne adunm
la Rojdestvo cu trei dactilografe (Liusa, Q si sotia mea
137
Natasa) pe dou masini si s lum cu asalt lucrarea. Asa am si fcut: timp de treizeci si cinci de zile,
pn undeva n prima decad a Iui iunie (pn s se adune toti vilegiaturistii) fr s deschidem fereastra
pentru aerisirea camerei umede ca s nu se aud tcnitul masinilor de scris am efectuat
dactilografierea definitiv a Arhipelagului. (si chiar n ziua cnd am terminat aceast treab a aterizat la
noi N.I. Stoliarova ca s ne spun c n Occident a aprut n ruseste Cercul si s-mi spun la ureche c
se intentioneaz ca peste o sptmn, de Rusalii, s se expedieze pelicula cu Arhipelagul. Dintr-un nalt
turn nevzut btuse ceasul meu.)
Dup acea clac din luna mai, colaborarea noastr cu Q a nceput s se diminueze fireste, de la sine:
eu terminasem toate lucrrile care necesit o imens munc de dactilografiere, o multiplicare urgent, si
trecusem la Roata rosie, n acei ani slbise si devenise mai dificil legtura cu toti cei de la Leningrad.
Instalndu-m Ia Rostropovici, mergeam mai rar Ia Leningrad, pe scurt, nu mai mergeam ca s stau la
bibliotec si nici numai ca s fac turul orasului, ca nainte, ci, pentru o mai bun cunoastere, s ating
toate locurile vechiului Petrograd, destinate a figura n trama lui Martie si s m consult de urgent cu
cunosctorii anumitor evenimente. Q ns continua s-mi cear insistent s-i dau de lucru si iar s-i dau
de lucru. Iesise la pensie si faptul c dobndise ndemnarea de a bate la masin o ajuta s cstige si ea
un ban n plus. ns pierzndu-si mobilitatea din cauz c ncepuse s schiopteze, ea acum, pe tot
parcursul celor douzeci si patru de ore multiplicate cu numrul mohortelor zile petersburgheze, sedea
nchis n hruba ei din apartamentul neanderthalian, timp avea din belsug si cerea de lucru pentru
suflet". si fcuse deja si multe alte lucrri: redactilografiase suplimentar Cercul-96, redactilografiase
suplimentar August. Redactilografiase capitole din manuscrisul intitulat Scara Donului linistit" si avnd ca
autor pe I.N. Tomasevskaia. Atunci s-a nscut n capul Liusei si al lui Q ideea de a salva textul
redactilografiat intermediar al Arhipelagului, pentru a introduce numeroasele corecturi din ultima
redactare, si pentru a include chiar capitole ntregi. Idee superflu, cci deja nu mai era loc de pstrare si
era pcat s distrugi cele trei exemplare n plus: poate cndva vor prinde bine. Aceast lucrare, Q o
fcuse partial, apoi devenise clar c nu va reusi s-o duc Ia bun sfrsit. Atunci, ca s nu lsm variante,
am hotrt s distrugem exemplar cu exemplar. Dar toti depozitarii temporizau
138
si se mpotriveau: un exemplar a fost ascuns prin O.A.L., unul a fost ngropat lng dacea lui E.G. Etkind,
iar exemplarul personal al lui Q era la dacea lui L.A. Samutin, lng Luga, tot, zice-se, ngropat, n martie
1972 am fost la Leningrad pentru ultima oar si cei de-acolo numai de primul exemplar m-au asigurat c
a fost distrus. Iar al doilea si al treilea erau ntregi, desi eu cerusem de mult vreme s fie arse si n
acei moment eu cu minile mele le-as fi scos si le-as fi ars pe amndou, dar pmntul era nghetat,
trebuia s astept anotimpul cald. Etkind, pe lng prudent si luciditate, avea n caracter puseurile acestei
temeritti, asa se face c riscase inutil nc o iarn, dar apoi mi-a spus 1-a ars. Iar Q nc din var
refuza, n scrisori m implora s-1 pstrez, abia n toamna lui 1972 mi-a trimis o descriere pitoreasc si
patetic despre modul n care ea si Samutin arseser exemplarul: n decorul creat de frunzisul galben si
purpuriu care cdea au aprins un rug si, suspinnd (ea), au ars pn la ultima fil mndrete de text
dactilografiat... (Dar n realitate nu arseser nimic, ea m-a mintit.) Nu puteai s nu dai crezare descrierii
patetice fcute de Q. I-am scris, spre consolare, c n curnd am s-i druiesc un exemplar adevrat.
Dup previziunile si intentiile mele ar fi urmat s editm Arhipelagul n primvara lui 1975. Dar deja
prinseser contur alte termene.
Din scrisorile ei din ultimii ani rzbteau presimtiri ale unor lucruri pe care atunci nici Q, nici noi nu le
vedeam (acum ns snt vizibile, le putem strnge mpreuna): Rog cerurile s nu se nruiasc nici acum
si nici n viitor. Pentru alt deznodmnt m pregtesc, nvt pe de rost sonetul al saizeci si saselea de
Shakespeare" (Strig dup moarte...). Da, n-as vrea s nimeresc n gura unei hiene." Zilele acestea am
fcut o plimbare pn la Casa Mare, din fericire, n problema unuia dintre geologi. Confortabil cas,
drguti oameni..." (Dar oare ei i ddeau vreo important?)
Tocmai pentru c n ultimii ani eu cu Q nu am mai desfsurat activitti conspirative serioase si ntlnirile
noastre au fost rare, nu prea mi-am fcut griji n legtur cu ct este ea de prudent n comportamentul pe
care-1 are n societate. Ea ns, cu pendularea ei zgomotoas ntre extreme, de la team la deplina
nepsare, i trimitea prin post Liusei Ciukovskaia scrisori foarte pline de vorbe de duh, dar si cu aluzii, si
cu semnturi enigmatice, ca de pild a dumneavoastr Vorojeikina", iar data urmtoare cumva altfel.
Adresa Liusei era si a mea, scrisorile erau verificate minutios, si urechiusele scoase
139
afar nu puteau s nu atrag asupra lor atentia KGB. Dup Premiul Nobel se ivise posibilitatea s-mi ajut
prietenii, i-am aranjat cumva si Elizavetei Denisovna un transfer valutar: din Franta, dar de la o persoan
fictiv; ea nu putea gsi pe nimeni realpoate c si acest transfer neobisnuit a facut-o suspect. A fost si
o mprejurare exterioar: probabil, s-a aflat c Liza sipovalnikova se ntlneste cu Q, si kaghebistii s-au
interesat despre Voronianskaia la vecinii de apartament ai Lizei; apoi toat povestea prea s se fi
terminat. Dar chiar dac n-ar fi fost nici unul dintre aceste repere (acum ce simplu e s le confrunti) tot
ar fi devenit cunoscute vechile mele ajutoare din cauz c fosta mea sotie, N.A. Resetovskaia, strnsese
legturile cu noii si bunii ei prieteni din APN si le dduse acces nengrdit la arhiva ei (si la o parte dintr-a
mea, pe care refuza s mi-o restituie; curnd dup aceea si scrisorile mele ctre ea le-a predat celor de la
APN pentru ca acestia s le comercializeze n Occident). Erau la ea fotografii de-ale lui Q si de-ale altora
bine c de ctiva ani N.A. nu mai cunostea pe nici unul dintre noile mele ajutoare. si cu Samutin (el i-a
luat cu mult zel partea n divortul nostru) N.A. se ntlnise nu o dat, sub reflectorul direct al kaghebistilor.
KGB putea s loveasc n diferite persoane. Pentru nceput a fost aleas Q ca una care sttea pe
margine, fr nume, fr aprare, dar care, si prin trsturile ei de caracter, se pare, promitea s cedeze
n urma unei lovituri neasteptate si a unei prelucrri. Dar dac n-ar fi pstrat exemplarul distrus" si n-ar fi
tinut un jurnal aceast arestare s-ar fi soldat cu un esec.
Aproape pn la saizeci de ani, E.D. si pstrase mobilitatea, optimismul, sprinteneala si, ca multi oameni
care nu au bolit aproape niciodat n viata lor, spera s-o tin tot asa si n continuare. Dar n 1965 s-a dus
pe litoralul caucazian, a clrit" bieteste acolo si deodat si-a rupt piciorul. si n urma acestui prit de
oase rupte, a rmas infirm pe viat. Cu fractura la Leningrad. Chinuitorul, superficialul, inumanul
tratament gratuit" sovietic. O jumtate de an la pat, apoi doi ani de schioptat cu dureri, anchiloz a
ncheieturii deformate (din cauza tratamentului incorect). Apoi piciorul cumva s-a ntremat, dar au aprut
umflturile, aritmia cardiac, sufocrile, n urma tuturor acestor tratamente slbesc si am senzatia
profund c snt un fel de pod al casei, pod n care toate mruntaiele mele snt ntinse ca niste rufe pe
sfori. Cum m privesc n oglind, mi vine s mbrac feregeaua." si cu toate acestea, n 1973, n ultima
140
ei var, n ciuda tuturor bolilor si a piciorului nevindecat, ea (m-nreun cu prietena ei, Nina Pahtusova) s-
a dus din nou n Crimeea si tumefiat, sufocndu-se", s-a ctrat pe coastele muntelui. Era foarte
ndrgostit de Crimeea de la care, iat, simtea c-si ia adio. n ultimele sptmni petrecute acolo le-a
tot dat trcoale un individ suspect, un oarecare Ghenrih Moiseevici Gudiakov, poet moscovit dintre cei
nepublicabili". Acesta i citea mereu din versurile lui Gumiliov si din ale lui. Q 1-a invitat la ea ca s
citeasc Cercul, Pavilionul, pe Avtorhanov. Ninei Pahtusova poetul i se prea suspect, dar Q sustinea cu
trie c nu poti s fii toat viata nencreztor n toti oamenii. Cu aceleasi mijloace intentiona s-1
culturalizeze n aceast var si. .. pe un procuror pensionar, neasteptat unchi" al unei neasteptate noi
vecine de apartament. Stranie miscare loca-tiv: neanderthalienii" muncitori din acest groaznic,
sepulcral, mizerabil apartament de secol al XlX-lea au fost mutati undeva n conditii mai bune, iar n locul
lor s-a instalat cu plcere nepoata unui procuror! (Mai avuseserm un avertisment n urma cruia nu
luaserm msurile de rigoare: ast-primvar, nc nainte de Crimeea, veniser la E.D. dou fete
dornice" s lucreze ca dactilografe particulare dar n realitate n-au fcut dect s ia caracterul literei de
la masin si s dispar.)
Pe amndou le-au arestat la Leningrad pe peronul grii Moscova, la 4 august, le-au desprtit: pe
Pahtusova au dus-o acas pentru perchezitie; acas la Q, probabil c o si efectuaser. Din acest
moment nu mai stim nimic despre ea dect amnuntul urmtor, ultimul: n cele cinci zile de interogatorii
nentrerupte (de la 4 la 9 august, dar n cazul Elizavetei Denisovna poate si dup aceast dat, nu stim)
pe Pahtusova au pus-o fat-n fat cu ea o singur dat n Casa Mare, la toalet si Q (tras la fat,
buze inflamate, ochi strlucitori) i-a soptit: Nu te ncptna, eu am povestit totul!"
Nina Pahtusova era o femeie foarte hotrt si serioas, care, cu prilejul unor expeditii geologice,
hoinrise mult pe lng insulele Arhipelagului, cruia ncercase s-i fac, pentru noi, o hart. Aceast
hart nceput nimerise si ea acum n minile KGB. Pahtusova a fost interogat la fel de struitor cinci zile
si cinci nopti, dar n-a cedat n nici o privint. Dar si jurnalele E.D. si scrisorile pstrate de ea au fost
confiscate tocmai la perchezitia din apartamentul Pah-
141
Ne putem imagina ce groaz trebuie s-i fi fost lui Q la anchet: si pentru c era btrn, bolnav, cu
sczut capacitate de mpotrivire; si pentru c era ceva nou, cu care pentru prima dat fcea cunostint
pe propria ei piele, desi tot ce avea s i se ntmple i era cunoscut n totalitate din Arhipelag; si pentru c
era constient de greselile svrsite, de suferintele pe care, prin propria ei vinovtie le va provoca unor
oameni ce mult o chinuiau aceste gnduri; si mai mult dect oricepentru c propriul ei jurnal se afla
pe masa anchetatorului si nu mai putea s se dezic, s refuze a rspunde, ci trebuia s se descurce, s
interpreteze, s inventeze, s atenueze . ce mult o chinuiau aceste gnduri! Probabil, nu putuse s se
eschiveze de la niste mrturisiri n legtur cu Etkind, inevitabil n legtur cu Liusa Ciukovskaia; oare
fcuse mrturisiri si n legtur cu Irina Nikolaevna Tomasevskaia, n legtur cu lucrarea despre
paternitatea Donului linistiti Dar pentru ea lucrul cel mai greu si inevitabil a fost s dea Arhipelagul pe
mna autorittilor si s le spun c acesta se gsea la Samutin.
Leonid Aleksandrovici Samutin era un fost vlasovian, ziarist anticomunist, ca prin minune scpat de glont
la sfirsitul rzboiului, cu stagiu de zece ani la Vorkuta, constrns s mai triasc acolo nc cincisprezece
ani. Reusise, la vrsta pensionrii, s se stabileasc, pe ci ocolite, la Leningrad, n toat nenorocirea
noastr, el era cel mai lipsit de aprare. El mi-a dat ulterior explicatia cum c nu putuse s nu le arate
kaghebistilor locul, cci, chipurile, n alte locuri ale terenului respectiv se pstrau si alte lucruri. Putea si
s nu explice, cci se gsise n imposibilitatea de a se dezice.
Dar iat ce este interesant: kaghebistii aflaser deja de trei spt-mni despre Arhipelagul ngropat si
nu s-au dus dup el. Nu cumva pentru c se temeau c se va produce o explozie? La asta ei nu se
gndesc niciodat. Dar atunci de ce?*
* Acum la Samizdat au aprut nsemnrile deja rposatului Samutin, Cum a fost confiscat Arhipelagul.
Din acestea aflu acum cu uimire c Samutin (se vede treaba, stia de mult despre dispozitia mea ca
Arhipelagul s fie ars, dar m mintise si el alturi de E.D.), de regul, nu a sacrificat manuscrisul, ci pur si
simplu 1-a tinut n podul dacei, mpreun cu Cercul-96, pust tot atunci la secret. Un asemenea hal de
superficialitate, eu nu puteam s-mi imaginez! Dup cteva luni au mai aprut n pres si alte memorii ale
lui Samutin", scrise asa cum le-au dictat cekistii, dup cum mrturisesc vduva si fiica rposatului dar
poate ulterior si ajustate de KGB. (Adnotare din 1990.)
142
Despre ce s-a ntmplat mai departe cu E.D. n august, nu avem nici o stire precis. Toate informatiile
provin de la suspecta nou vecin, sor medical, nepoat de procuror. Dup versiunea acesteia, E.D.,
eliberat dup cinci zile si revenit acas, sedea tot timpul n camer, umbla de colo pn colo si spunea:
Eu snt Iuda, am trdat attia oameni nevinovati!" (Desigur, amarnice trebuie s fi fost autoimputrile,
ncercrile de a uita: nspimnttoare nu erau acele lucruri cu care o speria Casa Mare, ci tocmai
aceast oroare a unei vieti solitare zdrobite, si gndurile c prietenii poate au pierit, si o carte de valoare,
memorie a ctorva milioane de oameni, nu va mai aprea.) Apoi, cic, din cauza unui atac de inim s-a
internat n spital (cu ajutorul aceleiasi vecine), unde a stat o sptmn. Apoi s-a ntors acas, n curnd,
probabil n ultimele zile ale lui august, s-a spnzurat n acel coridor strmb, ntunecos, unt mirositor, venit
parc din Dostoievski. (Dar aceeasi sor medical, dup ce buse la parastas un pahar n plus, ncepuse
s fantazeze cum c pe trupul Elizavetei Denisovna erau rni de cutit, snge si c nu asa se spn-zur
oamenii.*)
C Elizavetei Denisovna i se interzisese s ncerce a sufla vreo vorb cuivareiese clar din metodele
obisnuite ale GB si din dispozitia dat Ninei Pahtusova. Dar a respectat ea consemnul? Sau dimpotriv: a
ncercat s ia legtura cu noi si tocmai de aceea a fost omort? Este ngrozitor s-ti imaginezi scena
fioroas a unui asasinat ntr-un ntunecos apartament-pester.
n acel august, Nina Pahtusova a trecut de cteva ori pe Romen-skaia nici o fereastr a apartamentului
nu este luminat. A ndrznit s urce pn acolo, a tras de latul de srm, a fcut s sune teribilul clopotel,
dar n-a iesit nimeni. (Telefon n apartament nu era.) Fuseser evacuati toti? Nu mai existau nici martori,
nu mai exista nici loc al actiunii, acolo nu mai locuia nimeni.
E.D. avea, se vede treaba, n Leningrad o rud analfabet, Dusia, un fel de verisoar de-al doilea, care
nu cunostea pe nici unul dintre noi. Nici noi n-o cunosteam pe ea. Numai ea singur a fost anuntat c a
murit E.D. Dar cine a anuntat-o? Nu militia, ci securitatea
Dup multi ani, n emigratie, I. Vinkovetki mi scria c anchetatorul, in-terognd-o curnd dup moartea
E.D. pe colaboratoarea lui (a lui I.V.) de la institutul geologic, i-a spus cu mndrie acesteia: Dup
interogatoriile mele, oamenii se spnzurau." (Adnotare din 1986.) ; ,, , >.,. .,A
143
statului. si s-a dat o explicatie: pe Voronianskaia au mpins-o la moarte niste intelectuali. Nu exista nici un
risc: femeia era analfabet, de pe margine, nu cunostea pe nimeni. Nu i-au artat cadavrul, dar i-au
precizat data nmormmtrii.
Dar oamenii de la tar pstreaz, chiar si n marile orase, intuitia si memoria reperelor pdurii si ale
cmpului. Cndva, demult, Dusia o condusese pe E.D. pn la casa lui Samutin care, stia ea, era un
prieten apropiat al verisoarei ei si vzuse usa principal pe unde intrase aceasta. Cuta acum dup
amintire si casa, si usa principal, dar cum s procedeze mai departe? S-a hotrt: va bate la rnd la
fiecare us si va ntreba: Ati cunoscut-o pe Elizaveta Deni-sovna Voronianskaia? Usa lui Samutin s-a
dovedit a fi prima care i-a iesit n cale, la parter, si locatarii erau acas! Asadar, o femeie analfabet a fost
mai ingenioas dect KGB si a legat prima verig a lantului care va face ca Arhipelagul s zguduie ca o
explozie ntreaga lume.
Iar Samutin n-a stiut nimic pn n ultima zi, el doar se mira de ce E.D., totdeauna prietenoas, nu sun,
nu scrie, nu vine trebuie s se fi ntors din Crimeea. Acum moarte subit, si iat data nmormntrii:
mine, 30 august, corpul nensufletit se afl la barcile Botkin. Iar despre arestare, despre anchet nici
Dusia nu stie nimic. Bine, voi fi acolo, spune el.
Idee fireasc: s-i nstiinteze pe cei din familia Etkind despre care el stia, din povestirile E.D., c au
oarecare legtur cu mine si c locuiesc lng Mnstirea Aleksandr Nevski, unde snt si barcile. si n
aceeasi zi de 29 a sunat la familia Etkind:
 Cunoasteti o anume Voronianskaia? A murit. Eu snt un cunoscut de-al ei. ngroparea mine, la
14.30, la morg. De ce a murit? Nu stiu... Anuntati pe cunoscutii nostri comuni (pe mine)...
si imediat telefonul familiei Etkind s-a ntrerupt pentru dou ceasuri. Toate telefoanele au fost interceptate
n ziua aceea, desigur. Dar KGB n-a reusit s le ntrerup imediat.
La Leningrad s-a nimerit s fie n acele zile Lev Kopelev. Etkind 1-a rugat s-mi comunice mie. Kopelev
nu stia ct de serios se mpletea aceast moarte cu toate firele conspiratiei noastre, si n-a cutat
intermediari, ci a sunat-o pe Alia la Moscova: Spuneti-i lui Sania c a murit Elizaveta Denisovna,
dactilografa lui."
Pentru KGB trebuie s fi fost o surpriz si un motiv de furie: o tain deplin, la adpost de orice
indiscretie, iar intelectualitatea
144
asta diabolic a si mirosit-o. Peste trei ceasuri, cu trenul de zi, pot s plec din Moscova si spre sear s
fiu la Leningrad. Ei stiau de trei sptmni unde se afl Arhipelagul si nu se grbeau. Dar dac m duc
acum si-1 iau?... Telefonul lui Kopelev a avut n continuare efectul unui detonator si a fcut s se
precipite evenimentele.*
n ziua de 30, la ora 14.30, s-au strns la barcile Botkin urmtoarele persoane: Samutin, sotii Etkind,
Zoia fiica Tomasevski, si Galia prieten de ocazie a Zoiei. Li s-a rspuns c rposata a fost dus
de-acolo cu dou ore n urm. Cum se poate asa ceva?" __vPi, atunci a fost liber masina."
Dar unde-i Dusia? Ea, pentru orice eventualitate, venise, ca la tar, mai devreme si cu acea masin
funebr plecase la cimitir.
Lui Etkind i-a venit n minte s ntrebe: dar ce s-a notat n registru? Care este cauza mortii? Functionarul
de-acolo n-a refuzat s rspund: Asfixie mecanic." si a explicat: Spnzurare. Sinucidere." Nu se
poate! Faceti confuzie?"... Dar nici dumneavoastr nu stiti!" s-a mirat functionarul bune rude!...
Pe lng morg se tot nvrtea un individ, ce s mai vorbim.
S-au asezat toti cinci n automobilul familiei Etkind, s-au dus la cimitirul Sudului departe, n afara
orasului, spre nltimile de la Pulkovo orasul mortilor de pe lng capital care n-au pile ca s fie
ngropati n conditii mai bune, excrescent a unui oras suprapopulat. In masin au fost discutii aprinse:
De ce? Ce s-a ntmplat? si-au amintit de certificatele de valut: s fi sugrumat-o neander-
* Din memoriile lui Samutin (cele adevrate) astzi se pot preciza unele lucruri: n aceleasi ore ale zilei de
29, kaghebistii 1-au arestat de pe strad, 1-au dus la Casa Mare si el imediat s-a oferit s le predea
Arhipelagul. (M mir, vechi locatar al lagrului, fost vlasovian, admis ntr-un mod att de neobisnuit s
locuiasc n Leningrad, ntr-o asemenea pozitie precar, el avea n carnetul de nsemnri o multime de
adrese ale unor oameni pe care acum putea s-i trasc dup el si dispunea din belsug de literatur
samizdat; acum se temea c-i vor descoperi acea literatur samizdat si, o dat cu ea, si Arhipelagul, dar
cel mai mult se temea s nu-si traumatizeze sotia si copiii printr-o perchezitie acas!... El ns nici
corporal n-a fost perchezitionat.) In noaptea spre 30, kaghebistii au primit la dacea lui Arhipelagul. Este
clar c 1-au obligat s tac: s nu sufle nimnui nici o vorb despre asta. Dar n dimineata zilei de 30 si-
au adus aminte c le trebuia semntur de la el cum c le-a dat de bunvoie ce le-a dat, si nc o dat 1-
au trt la ntlnire la hotelul Evropeiskaia". (Adnotare din 1990.)
145
thalienii? Samutin: ia s-au mutat, acolo nu mai locuieste dect o sor medical cumsecade." Ekaterina
Fiodorovna, sotia lui Etkind: Sinucidere? Nu se poate! Eu o cunosc destul de bine." V spun eu, sta
e asasinat politic!" a strigat careva.
Cimitir deprimant prin monotonie. Un imens maidan desfundat, argil (ce tare ti se lipeste asta de tlpi
pe vreme de ploaie!). Nici un pomisor. Totul este mprtit n dreptunghiuri: cte 36 de rnduri si 24 de
morminte pe fiecare rnd. Este interzis s se pun cruci la morminte sau s fie mprejmuite cu garduri.
Mormintele au aspectul unor czi din beton, la cpti vsle" cu tblite albastre pe care snt scrijelite
numele, numele dup tat si prenumele rposatului, anul nasterii si al mortii, fr precizarea zilei si a
lunii. Czile" se acoper cu pmnt n care se pot sdi flori. Prin pasaje, crucioare motorizate transport
repede sicriele, cei care le nsotesc merg n pas alergtor. Cimitir de tip socialist. Dup model Fourier?...
Celor sositi li s-a artat mormntul nemusuroit, avnd nfipt la capt un bt. (Chiar si dup un an,
mormntul ei rmsese tot ?no-nim; mai treceau pe-acolo Liusa si Tomasevskaia.)
Devenea tot mai clar c la mijloc era ceva necurat. Cei sositi nu se cunosteau defel ntre ei. Etkind, cu
precautia de rigoare, 1-a ntrebat pe Samutin: Nu cumva or fi luat ceva de la ea?"* Pentru Galia, vorba
aceea: unul cu cheful si altul cu mahmureala. Dar ea nu era implicat cu nimic n toat povestea asta.
Dusia i dduse lui Samutin adresa unde face ea astzi parastasul. Apropo de adresa asta: Galia, poate
te duci dumneata acolo? Mai afli ceva!" Galia s-a dus, exact cnd trebuia. Erau acolo oameni simpli,
prieteni de-ai Dusiei, si sora medical Lidia. si ea a povestit versiunea ei, si de la ea o stim si noi.
S zicem c a fost chiar sinucidere atunci, chinuit fizic, de unde atta fort la Elizaveta Denisovna s
caute crlig, frnghie?
n ce-1 priveste pe Samutin: dup ce a predat Arhipelagultrebuia si s ascund, si s tac? Ce-o fi fost
n mintea btrnului fost detinut?
* Iar Samutin, care n timpul drumului ascunsese celorlalti faptul c Arhipelagul fusese luat, i-a spus
scrie el - imediat lui Etkind: Totul e la ei, moartea E.D. are legtur cu aceasta." Dar Etkinzii nu stiau
ce puteau s fie acest totul, ei nu cunosteau faptul c Samutin tinuse la el n mod samavolnic Arhipelagul.
Ei credeau c era vorba de vreo arhiv a E.D. (Adnotare din 1990.)
146
Plafoanele" ascult, filarea apartamentului, filarea la tot pasul continutocmai prin asta si corecteaz
GB-ul deficienta, se asigur c nu va mai avea loc nici o scurgere!
Dar poti s te tii dup o femeie la locul de munc?... La locul de munc se ntelege.
Dar nici nu mai trebuie nimic! iat ct de scurt este circuitul stirilor n marile orase: la slujb, la Institutul
de Mine, numai unei femei, colegei ei pe nume Arsanskaia (despre al crei brbat se stie c este prieten
cu Kopelev, iar Kopelev este chiar acum la Leningrad, dup cum povestea n cursul zilei Etkind), numai
ei, acolo, n orele de lucru si sub acoperisul locului de munc, i povesteste despre cele ntmplate sotia
lui Samutin.
E simplu?*
si Arsanskaia se duce pur si simplu acas si-i povesteste sotului.
Iar sotul chiar intentiona s se duc la Kopelev, si se si duce efectiv; e deja seara trziu.
si la 12 noaptea, Kopelev i telefoneaz duios lui Etkind: Fima, nu poti s vii imediat la mine?"
Asta era pe 31 august, seara, a doua zi. KGB-ul le-a blocat pe toate si totusi toate snt cunoscute!
Suprat de deranj, Etkind i atrage atentia chiar la telefon c nu se sun la o asemenea or. Totusi, se
duce. ntlnire cu Arsanski. Mai e un tren de noapte spre Moscova. si e ceva cu totul inofensiv s te duci
la Serghei Maslov, proprietarul outsider al unui apartament. Transmiteti-i numai att: 1-au luat pe Arhip!"
(Noi, cei care cunosteam cartea, o numeam uneori n felul acesta.)
Simplu dar nu foarte. Se trezeste apoi Etkind, noaptea, si-si pune brusc ntrebarea: dar ce am fcut
noi? Maslov nu ntelege despre ce este vorba; trecnd si prin alte cteva guri, Arhip" devine Arhiv". Este
o aberatie care nu poate s dea dect btaie de cap.
Anuntul acesta, Maslov i-1 aduce, asa cum 1-a nteles el, lui,, Kome " (Vmceslav) Ivanov, la Moscova, pe
l septembrie, dimineata. Acesta din urm asa si ntelege: a fost luat arhiva. si spre sfrsitul zilei,
* Acestea ne-au fost povestite tot atunci n cercul lui Kopelev-Etkind, dar Samutin nu scrie nimic despre
acest subiect. Se teme s nu-si pun sotia ntr-o situatie neplcut? Dar, probabil, din 30 pn n 31,
constiinta i-a suflat c despre Arhipelag nu se poate tcea; sau poate c nssi sotia lui a fcut chestia
asta, fr stirea lui Samutin? (Adnotare din 1990.)
147
el si Liusa, nc foarte bolnav dup accidentul de automobil, aduc la mine, la Firsanovka, anuntul
denaturat. Eu mi-am exprimat ndat ndoiala: Arhiv? Arhip? (Dar ce arhiv avea Q? Dar nici Arhip nu
mai exist de mult.)
Eu si Liusa ne enervm si facem greseli. Vrem s stim, trebuie totusi s stim exact si repede: ce, ce
anume au luat? si ea l roag pe Aliosa sipovalnikov (prin sor se cunoaste cu Samutin) s se duc, s
vad, s ntrebe.
Nu-i corect, pentru c l bgm pe biat n bucluc. si nu intuim bine ce posibilitti i-au rmas lui Samutin.
Tnrul si ia cu curaj sarcina n primire. Se duce la apartamentul asediat. Dar chiar dac
1 se va rspunde n scris si chiar dac arde hrtia, nu risc s fie arestat la iesire? si Samutin rspunde
de sub plafoane: Au luat? Primul cerc." Sub plafon el nici nu trebuie s vorbeasc, desigur.
Dar la l septembrie seara pleac la Moscova Etkind cu precizarea unei litere. La Liusa, la Peredelkino. si
ea, la fel de bolnav, a plecat cu taxiul spre Moscova, a traversat toat Moscova si s-a ndreptat spre
nord, spre Firsanovka, pentru a-mi aduce (seara de
2 septembrie) aceast singur liter. Acum nu mai exista nici o ndoial: Arhipelagul fusese confiscat.
Pe 3 ziua m duc la Moscova, la Alia. Avem doi copii si chiar n aceste zile l asteptm pe al treilea, pe
Stiopa. Asa-i c trebuie s facem s explodeze?" o ntreb eu. S explodeze!" rspunde ea cu
nenfricare.
Pe 4 dimineata, din suburbie, prin telefonul convenit, aranjez pentru sear o ntlnire cu corespondentul
Stig Fredrikson (schita 13) prin el transmit n Occident comunicatul destinat publicittii cum c mi s-a
confiscat Arhipelagul (transmit si dispozitia secret: s se publice imediat).
Iar KGB-ul este ntr-adevr convins c a astupat toate gurelele. Pe 5 dimineata i pocneste ca din senin
stirea difuzat de radioul occidental.
Atunci, la ordin, Samutin d n Occident un interviu infam. Neinspirat ideea. (Eu nici pn azi nu 1-am
citit.)
Dup durele mele luri de pozitie, Q mi scria de fiecare dat: De ce participati la corid n asemenea
conditii de inegalitate? De ce faceti s se precipite evenimentele?"
148
Dar nimeni nu le-a fcut s se precipite, asa cum le-a fcut ea. Aceast femeie btrn, singur si
bolnav, nepregtind nimic n acest sens si tremurnd toat de spaim, a dat un brnci care a fcut ca
teribila avalans a Arhipelagului s se rostogoleasc peste lume, peste tara noastr, peste comunismul
mondial.*
* Discul cu Recviemul de Verdi pe care mi 1-a druit Q l am cu mine la Vermont si, n fiecare an, la 28-30
august, l pun n amintirea ei. (Adnotare din 1978.)
In noiembrie 1985 primesc o scrisoare de la o adept a lui Steiner, necunoscut mie, o anume Johanna
Fischer din Elvetia. Din scrisoare reiese c Elizaveta Voronianskaia, care n timpul vietii nu s-a cunoscut
cu corespondenta mea, a nceput s vin des pe la aceasta din urm, rugnd-o s-mi transmit solicitarea
ca, n situatia ei actual, eu s-o ajut din toate puterile. Din aceeasi surs aflu c forma n care
Voronianskaia i se arat Johannei este aceea a unei umbre venite de departe.
In ce m priveste, eu, desigur, m si rog pentru ea... (Adnotare din 1986.)
149
Natalia Milievna Anicikova si Nadia Levitskaia
si tot asa m-a abordat ntr-o scrisoare Natalia Milievna, pn atunci o necunoscut pentru mine, spunndu-
mi c ea, fost detinut, si fiica ei adoptiv, tot fost detinut, mi multumesc pentru Ivan Denisovici si snt
gata s m ajute cu ce pot. si pentru a m ademeni, pentru a m face mai receptiv, aduga ca pe niste
condimente amnunte ca: Pavel Dmitrievici Korin este vecinul lor si ele pot s m pun n legtur cu el;
lor le place s cltoreasc prin Nordul ndeprtat si s fotografieze peisaje de-acolo.
,,Fost detinut" era pentru mine o parol care-mi inspira ncredere n cel care o folosea. Fosti detinuti"
asa se intitula n arhiva mea de corespondent mapa cea mai mare, si n ea nu erau numai o sut de
scrisori. Nici pe altii nu-i omiteam, aproape din scrisoarea fiecruia extrgeam cte ceva si dup aceea cu
multi m si ntl-neam. Nu mai stiu cum m-am dus o dat la Bolsaia Pirogovka, la Anicikove. si am
constatat c nu e nici un fals la mijloc, c ele snt exact asa cum se si recomand: femei cu un trecut de
detinute nscris pentru eternitate n biografia lor si cu un suflet necrispat; triesc cum d Dumnezeu, de
azi pe mine; nu s-ar mira dac mine ar fi ridicate din nou; si n cltoriile lor anuale fcute vara, foarte
riscante pentru Milievna la cei saizeci si cinci de ani ai ei si departe de a fi sntoas, ele ajung n
asemenea locuri inaccesibile, unde nu orice tnr se aventureaz. Tocmai acest dezinteres n ce priveste
achizitionarea de bunuri, voioasa nencredere n ziua de mine si atasamentul fierbinte fat de nefasta zi
de ieri au cimentat prietenia noastr. Nu puteam s rmnem distanti unii fat de altii. La prima ntlnire
nc mai avusesem grij s nu m destinui prea mult, dar ncepnd cu a doua n-am mai fost reticent.
si de la prima ntlnire si pn la cea de pe urm, eu, se pare, nici o singur dat nu
150
le-am scutit de sarcini pe linia cauzei noastre comune, sarcini de care ele s-au achitat ntotdeauna ca de
ceva important si hotrtor pentru viata lor.
Acest spirit caracteristic fostilor detinuti si trecutul purtnd pecetea lagrului le-au unit ntr-o familie.
Altminteri ntre ele erau mari deosebiri: Milievna era scund, gras, vesel, de un neastm-pr n contrast
cu vrsta, nestatornic si chiar capricioas n privinta caracterului, pe cnd Nadia era nalt, slab, de o
retinere necaracte-ristic anilor pe care-i avea, vesnic ocupat cu treburi, meticuloas, circumspect. Nu
stiu cum, n lagr, Milievna devenise, printr-un joc al destinului, sef la masina de tiat pine si a
salvat-o pe orfana Nadia, aflat pe punctul de a muri de inanitie, a supraalimen-tat-o, a ajutat-o s-si
refac moralul. si acest lucru le-a unit pentru totdeauna, ca pe mam si fiic. Natalia Milievna era dintr-o
veche familie de nobili, bunicul ei fusese un nalt dregtor la departamentul pentru treburile curtii
imperiale. Ea nvtase la gimnaziul Tagantevski; pe toti prietenii ei din copilrie, tineri din nobilimea
petersburghez, revolutia i dispersase, i mpuscase, i pusese pe fug. Regimul sovietic cvincvagenar
continuase s-i mprstie rudele si cunostintele, apropiate si deprtate; nu mai rmsese nimeni. Nadia
provenea dintr-un strat mai modest, desi tatl ei, Grigori Andreevici Levitski, fusese biolog, colaborator
foarte apropiat al lui Vavilov. El pierise din cauza lui Lsenko. Familia lor n-a fost arestat toat n acelasi
timp, ci n patru reprize, unul cte unul tata, mama, apoi ea nssi, apoi si fratele, si fiecare n proces
separat. Printii i-au pierit n lagr. Milievna a salvat-o pe Nadia, si Nadia, purtndu-i vesnic recunostint,
s-a lipit de ea. Aceasta si era trstura remarcabil a ntregii lor vieti, prin aceasta ele aminteau de sotii
Zubov si Tenno si, probabil, de multe familii de fosti detinuti de faptul c, iat, n anii de odinioar ai
detentiei, venise un dar neasteptat, un supliment, un adaos ilegal. si numai n lumina acelor ani si primea
aceast trstur sensul ei. si de fiecare 5 martie, ziua mortii lui Stalin, acest nalt si permanent sens al
vietii lor se condensa ntr-un simbol: si aranjau cmrutele ca pe un muzeu, expuneau, attea cte
putuser s-si procure, fotografii ale celor mpuscati si pieriti n lagre, puneau muzic funebrsi cteva
ore prin acest muzeu se perindau invitatii: cunostinte si fosti detinuti.
Harababura anilor de rzboi si revolutie si firea cndva tare nebunatic a Natasei Anicikova au fcut ca
ntreaga ei viat s se dea
151
peste cap, s nu cunoasc nici momentul ntemeierii unei familii, nici pe cel al dobndirii unei profesii.
Nadia, n schimb, stia din copilrie limba german, cu care si cstiga acum existenta lucrind la biblioteca
de literatur strin, (n timpul rzboiului, nc fetiscan fiind, i-ar fi fost usor ca mpreun cu nemtii s se
retrag din zona Pskovului, ns nu s-a retras, si a fost pedepsit cu lagr, dar, spunea ea, n-a regretat
niciodat c a rmas n patrie.)
De aceea, ajutorul firesc si cel mai bun pe care 1-am primit de la Nadia au fost traducerile. Multe lucruri
mi-a tradus ea: articole de ziar, recenzii, apoi si crti ntregi pe care eu, din lips de timp, n-as fi reusit
niciodat s le citesc n nemteste. Dar trebuie s art si cum m-a ajutat: ntelegnd bine sistemul meu si
spre ce se ndreapt interesele mele, ea nu-mi traducea o carte n totalitate, ceea ce ar fi fost pentru mine
o dificultate n plus, cci n-as fi putut s citesc un volum asa de mare, ci conspecta si grupa materialul pe
teme, cu titluri clare, pe foi de anumite dimensiuni. (Cu deosebit recunostint mi-amintesc cum mi-a
pregtit ea adesea n trenul electric si n metrou, fiind ea nssi n criz de timp! cartea generalului
Frantois si amintirile generalului Gurko, nici una dintre acestea ne-fiind disponibile n limba rus.) Tot ea a
tradus cartea lui Seemann despre legturile lui Lenin cu Ministerul de Externe german.
Dar Milievna avea alt talent: acela de a avea cunoscuti de o mare diversitate, n general, pentru un
conspirator, acest talent nu este totdeauna bine venit, ns cu Milievna lucrurile aveau o ncheiere fericit:
indiferent cu ce problem nou si neasteptat o abordam, ea reflecta un timp si totdeauna repera
exact persoana creia trebuia s ne adresm. A trebuit s iau de urgent manuscrisele de la Teus am
dat fuga la Ne Ne" (NN", asa le spuneam noi, unind primele litere ale numelui lor): fr s sovie, au
luat asupra lor chestiunea. Dar locuinta lor avea o curte de trecere si era suspectat, nu prezenta
sigurant. Milievna s-a gndit ce s-a gndit si si-a adus aminte de vestitul geolog Boris Abramovici
Petrusevski, care se bucura de privilegiul de a face deplasri n interes de serviciu peste hotare. I s-a
adresat lui si el a acceptat solicitarea, si trei-patru ani mi-a pstrat cu credint manuscrisele, crora ntr-o
vreme le-am adugat chiar cteva Arhipelaguri, (n timpul conspiratiei nu numai c nu 1-am vzut, dar m-
am strduit s nu-i retin nici numele si s nu stiu unde locuieste. Astfel c nici nu ne-am cunoscut
vreodat. M nclin pn la pmnt n fata lui.) N-aveam unde s ascund un
152
exemplar cu textul definitiv al Arhipelagului? Milievna se gndea gsea solutia, l ducea unde trebuie.
[A fcut si gafe. A dus materialul departe, cu transbordri, cu vaporul, la rezervatia natural Ve-siegonski
se pare, la un om nobil, de ncredere, dar acesta s-a speriat, sotia lui asijderea, si Milievna a trebuit s
care napoi toat greutatea, picupul, vreo zece kilograme... or la vrsta ei! L-a dus la Leningrad, unde,
se pare, 1-a lsat pe mini bune (la o veri-soar primar). De-acolo, pe neasteptate, vine un apel: luati-1
de la noi, nu vrem s tinem o asemenea nenorocire. si din nou trebuie s caute, de-acum ns neaprat
n Leningrad. Bun, s-a gndit, a gsit! Pn n prezent, acolo este ngropat w. Arhipelag, dar eu nu stiu nici
numele, nici locul, stiu c e sub un mr".*] Trebuie s gsesc o dactilograf, una foarte bun si de mare
ncredere, s-i dau lucrurile cele mai teribile (dar de pltit ioc, totul pe baz de entuziasm). si tot bun ar fi
fost si un legtor discret, de ncredere: altminteri, aceste pachete de foi se deterioreaz, se pierd.
Milievna s-a gndit si a gsit o dactilografa: Olga Aleksandrovna Krjanovskaia. Nici pe aceasta eu n-am
vzut-o niciodat, dar cte a fcut ea pentru noi, cte a pstrat! m nclin pn la pmnt n fata ei. Iar
sotul ei, Andrei Ivanci, militar activ, colonel-inginer, de-abia tinndu-se ntre atacuri de cord, mi-a legat
toate Arhipelagurile scoase de samizdat, toti Viteii si multe exemplare ale lui Nouzeci si sase. I-am trimis
scrisori de multumire, dar mna n-am reusit s i-o strng, cci ntre timp a murit.
Cu asemenea vaste relatii (si cu asemenea mbulzeal de intelectuali la biblioteca de literatur strin), a
tipri la samizdat este lucrul cel mai firesc. Timp de multi ani, indiferent ce-as fi dat la samizdat
totdeauna eu cu Liusa repartizam celor dou N. exemplarele de la unu la cinci, (ntre Liusa si Nadia
aveau loc n statiile de metrou ntlniri bine puse la punct si locul si minutul cunoscute, si amndurora n
drum le era suficient un telefon, de la serviciu la serviciu dimineata sau seara. Punctualitatea,
responsabilitatea le caracterizau pe amndou, si meritau reciproc prietenia.) n primvara lui 1968, cele
dou N. au realizat si culegerea Citindu-l pe Ivan Denisovici" de la nceput pn la sfrsit si 1-au
dactilografiat, si 1-au dat din mn n mn.
si Arhipelagul mpreun cu Tancurile a stat n bune conditii douzeci de ani la nobilul si curajosul Aleksei
Alekseevici Liverovski. Acum snt dezgropate. (Adnotare din 1989.) .,,,.., , ^,, ,,, ,,, v ,
153
Milievna se considera onorat s difuzeze texte samizdat nu numai n Moscova, ci mai ales n provincie.
Printre alte asemenea locuri, ea avea Ekaterinburgul. n general, m-am nselat mult cu Cercul-96:
socotisem eu c o s-1 difuzm unadou, c trebuie s pregtim mai multe exemplare, ne-am lsat
cuprinsi de entuziasm, am scos patru sarje", adic douzeci de bucti dar unde s Ie plasm apoi?
Din cauza acestei cantitti, Cercul a fost de cteva ori la un pas de a fi confiscat. (Undeva se afla un vraf
de exemplare ale lui 96 de s-1 ridici cu macaraua, apoi toate au fost arse.) Un exemplar, fr s-mi dau
seama, am permis celor dou N. s-I strecoare cuiva la Ekaterinburg. si acest Osionnov Serghei Ivanovici
s-a nimerit s fie un om foarte putin cunoscut. Aventuroasa Milievna se cunoscuse cu el n timpul unei
cltorii de var, si cum? se ciondniser pe tema Ivan Denisovici, despre care el se exprimase
injurios. Ea nu numai c 1-a convertit, dar si 1-a trecut printre prietenii si oamenii ei de ncredere si a
nceput s-i trimit texte samizdat, printre care si 96. De altminteri, Osionnov nu a dezamgit, ci chiar s-a
dovedit un om de mare caracter. (Pe la mijlocul crtii, acest episod 1-am povestit dinadins denaturat, ca
s nu-i csunez omului niscaiva neplceri, n 1971, n trecere pe la Novocerkask, eu cu A. A. Ugrimov 1-
am cunoscut, tot la niste cunostinte ale Mi-lievnei.) Pentru el s-a ivit un pericol imprevizibil: un nepot de-al
lui s-a ntors din armat, unde l rsftaser cu serviciul la bruiaj si interceptare radio, si acum voia s se
aranjeze si n civilie", la Ekaterinburg. Dar pentru aceasta trebuia s completeze multe formulare si s
mentioneze toate rudele, apoi pe aceste rude Organele trebuiau s le studieze ndeaproape. si cu
aceast ocazie s-a constatat c mpotriva lui Osionnov exista un denunt cum c el ddea spre lectur
Pavilionul cancerosilor, n provincie, acesta este un fapt periculos, este ca o bomb! Dar kaghebistii,
nerbdtori, n-au mai continuat cercetrile (dar unde s le mai continue? Pavilionul cancerosilor^.!!), ei
au descins direct ctiva oameni! la custodele nostru! n ce-1 priveste pe 96, pe acesta Osionnov l
tinea la o mic dacea de var, care iarna era pustie. Veniti de-1 luati! Ceva era si n apartament, si n plus
n acest moment se afla aici si un cunoscut care tocmai luase si si vrse n geant un exemplar din
August. Inteligent, cunoscutul i-a mbrtisat cu privirea pe oaspeti: Bine, uite, eu plec!" Iar kaghebistii
provinciali, chiar bucurosi c scap de un martor, nu 1-au retinut. Mai mult dect att nici n-au
154
mai perchezitionat camera, dar 1-au dus pe Osionnov la ei la sectie si numai acolo 1-au ntrebat:
Recunoasteti c aveti Pavilionul cancerosilor!" A priceput bietul nostru om c e mai bine s recunoasc.
Aduceti-1!" i s-a spus. El s-a dus acas si 1-a adus. si se prea c deocamdat l las n pace. Dar
poate c-1 urmresc! Ce-i de fcut cu 961 Milievna, zeloas, i-a poruncit: s-1 pstrezi ca pe lumina
ochilor. si el s-a hotrt s-1 pstreze. Dup convocarea la KGB, faptul acesta era extrem de periculos,
dar Osionnov a continuat s pstreze obiectul cu pricina, ns legtura cu noi era slab ntr-o scrisoare
multe nu poti s spui, s mergi sub urmrire nu se poate, de trimis n-ai pe cine trimite n-am reusit dect
s aflm c s-a declansat o actiune de urmrire, c veniser, si nu puteam s-i strigm arde-l\ si cteva
luni, pn s-a ivit cineva prin care am transmis s-1 ard, 96 a stat asa, cu toporul atrnnd deasupra lui si
deasupra noastr. Numai spre primvara lui 1976 s-a convins Osionnov de autenticitatea mesajului
nostru si a ars ceea ce era de ars.
Un timp, Milievna (de mult la pensie) activase energic n societatea pentru protejarea vestigiilor trecutului
si a monumentelor. Apoi a vzut cum problemele de acolo nu se pot rezolva din cauza birocratiei. Pe de
alt parte, starea snttii i impunea s stea mai mult acas. Totusi, firea ei vulcanic nu-i ddea pace.
Ea mi gsea n permanent vreo nou cunostint, o nou surs de informatii, un nou om util desi eu
nu cutam si nu-i ceream asa ceva. si adesea m convingea c este necesar s fac cunostint cu cutare
si cu cutare. Acum clasez un ntreg foc de artificii, chiar s-mi amintesc totul nu se poate. Tot ea mi-a
fcut cunostint si cu Dmitri Petrovici Vitkovski, vechi detinut pe santierul canalului de la Marea Alb". si
cu ginerele lui Korolenko, A.V. Hrabrovitki, amator de arhive. Din proprie initiativ, acesta mi-a strecurat o
sumedenie de informatii si utile, si inutile. (Drept recunostint, noi am pus n cui vigilenta si i-am dat un
volum din Arhipelag s-1 tin n mn o jumtate de or fr a iesi din cas cu el si unde nu s-a
rspndit prin Moscova zvonul despre Arhipelag, si a ajuns chiar si n strintate. Cte eforturi a trebuit s
depunem pentru a-1 dezminti, prin cte spaime am trecut!) Aici e si urma lui Palcinski: Milievna gsise o
femeie energic foarte, cumnata lui Piotr Akimovici; de la aceasta am cules nu putine lucruri; numai asa
s-a introdus el la mine, dup Arhipelag, si m August, si n Octombrie. Era nevoie de niste mrturii
credibile
155
din partea familiei despre generalul Svecin? Milievna le procura uneori cu pretul a luni de corespondent,
de solicitri; cu pretul unor cltorii a nu stiu cror persoane. A fost nevoie de unele informatii despre
orasul Tambov? Milievna le-a procurat de la unicul he-raldist din Moscova, L smarov, originar din
Tambov si martor n viat al tuturor celor ntmplate, un om cruia nu-i plcea s povesteasc despre
propria lui viat, dar care mi-a fost un mare furnizor de date despre ntreaga gubernie! A fost nevoie ca n
locul meu s mearg altcineva prin locurile rscoalei, cineva care absolut neobservat si mai meticulos
dect mine s chestioneze n dreapta si-n stnga? S-a gsit la timp o Valentin Pavlovna Holodova,
biolog, foarte umblat prin Rusia Central. La rugmintea mea, ea a plecat n regiunea Tambov. si am
cumva nevoie de concursul activ al Bibliotecii de Istorie? iat-i, colaboratorii snt gata s mi se alture.
si am cumva nevoie de materiale secrete si importante privind regiunea Donului? Pi ea, asa cum
promisese, m-a pus n legtur si cu Korin; datorit ei, am reusit s fac cunostint cu acest om remarcabil
si s vd cu ochii mei niste studii pentru Rusia care se duce. si iat un lucru la care nu m mai asteptam,
de care nu m mai interesam, pe care nu-1 mai bnuiam deloc: mirosise Milievna c n Leningrad, la o
femeie din czcime, se pstreaz arhiva lui Fiodor Kriukov si caietelul cu textul primei prti a Donului
linistit", text scris de el nc nainte de revolutie! Pentru munca mea, aceast descoperire nu numai c nu-
mi fcea trebuint, dar m si fcea s m ndrept ptimas spre alte probleme cum ns s-o ignori? Cui
nu ncepe s-i fiarb sngele n vine la o asemenea ispit?
Am vzut despre ce este vorba, m-am convins, si i-am spus admirativ Milievnei: ce mn bun ai!
Ce fire mai am si eu uneori: exist un om capabil s m ajute, dar n-am timp s-1 caut; cine s fac
treaba asta? Cele dou N.! Exista un Nikolai Pavlovici Ivanov, nepotul unui preot, ct claritate a mintii,
cte chinuri ndurate prin htisul rnduielilor sovietice ca s dea de urma alor si, cte proiecte, ce
ncordare! dar nimic mai actrii n-a reusit s fac, si pe mine n putine privinte m-a ajutat: intentiona
s multiplice Arhipelaguldar acest lucru s-a dovedit imposibil, ns pentru mine a fcut o expeditie util
n regiunea Tambov: a adunat material de arhiv si s-a vzut cu sora vestitului rebel Piotr Tokmakov. i
cutaser cele dou N. chiar si o nevast, dar n-au gsit. (si din cauza tuturor legturilor cu noi, ct pe-aci
156
s-1 bage la nebuni; psihiatrii lui de la Riazan l si retinuser.) De cele dou N. am prins-o si pe Rita
seffer tot un destin rusesc ruinat, dar despre ea voi vorbi separat.
A fost o vreme cnd la cele dou N. plafoanele" nu erau considerate periculoase, n acele conditii, ele,
desigur, ne colationau tex-
te[e__tot Arhipelagul 1-au colationat, si nu numai pe el. n 1966,
n 1967, vara cnd mica noastr dacea era goal, ele au locuit la Rojdestvo-pe-Istria, Ne deveniser asa
de apropiate, asa de simple erau aceste relatii ntre niste fosti detinuti, era atta loc ntre noi pentru glume
si bancuri nct era firesc s le chemm s locuiasc n dragul nostru colt de tar. Dintr-o ndeprtat
rezervatie de lng laroslav, Milievna mi-a adus rsad de scorus cu fructe negre. Cnd Milievna locuia la
Rojdestvo, Nadia, tremurnd pentru ea, cum rar tremur o fiic pentru mama ei, dup o ntreag zi de
munc la Moscova, ajungea n dou ore la Rojdestvo si dimineata era n dou ore napoi la Moscova, si
de la gara Baskino, totdeauna pe jos. Locurile dragi mie, ea le-a colindat aproape ct le-am colindat si eu.
n aceste poieni, n aceste margini de pdure, eu o vd ca pe o figur nscris n peisaj. Cnd noi, n mai
1968, dactilografiam Arhipelagul la dou mici masini, Nadia venea din trei n trei zile ca s ia materialul
dactilografiat si s-1 pun la adpost. (Apoi toate cele cinci exemplare luate trebuiau mprstiate n
diferite locuri secrete!) si tot ea, n septembrie 1965, salvase manuscrisul nceput al Arhipelagului,
participase la operatiunea Tenno.
n toamna lui 1969, de-abia m instalasem ntr-o anex la Ros-tropovici, cnd, dup cum s-a vzut, casa
principal a rmas goal, nu mai avea cine s locuiasc n ea, cci Rostropovicii, n mare grab si pentru
mult vreme, plecau n strintate; timp de cutat alti locatari nu era. si atunci noi le-am propus pe cele
dou N. n stilul si ritmul lui, Stiva a alergat la ele, le-a uluit, le-a vrjit si n cteva ore le-a adus
ncoace. si astfel iat-le instalate aici pentru dou ierni: n casa principal ele, ntr-o arip a casei eu, de
cele mai multe ori singur, iar n curte un cine de Terra Nova, negru si ltos, pe care 1-au ndrgit la
nebunie, si el pe ele. ntr-o zon special, trei fosti detinuti ocupau un lot de teren, gard n gard cu un
vicepresedinte al Consiliului de Ministri!... Ne simteam bine! Eu curtam zpada de pe poteci, m
ngrijeam de sala cazanelor, Nadia ducea la Moscova si aducea de la Moscova toat posta stng, eu
treceam pe la ele ca s mai glumim, dar treaba nu sta pe loc. Cci
157
n casa spatioas a Rostropovicilor, ele desfsurau o bun activitate de samizdatdactilografiau,
colationau si m ajutau cu ce puteau. Lucrezi asa de bine cnd cel cruia trebuie s-i pasezi foile ti este
aproape, la ndemn. nainte nu avusesem parte de asa ceva. Cu aceleasi dou N. si cu Liusa, n
absenta lui Stiva (plecat n strintate), am organizat" n taverna" de sub podul casei si ceremonia
ncoronrii mele cu Premiul Nobel. Aceeasi Milievna fusese de fat si atunci cnd a venit militia s m dea
afar din Jukovka.
Apoi nu ne-am mai ntlnit asa de des. notnd cu sufletul la gur prin marea de treburi pe care eu le
aveam la Moscova, rar le mai deschideam usa dar naturaletea relatiilor noastre a rmas pn la sfrsit
aceea care-i caracterizeaz pe fostii detinuti, aceea clasic, pecetluit de neuitatele ratii de pine neagr,
mas nestears si strachin cu ciorb lung. Nu n orice familie au lucrurile un curs asa de natural, ca la
noi cu cele dou N.
n ultima iarn petrecut de mine la Moscova, Milievna a bolit ndelung. M hotrsem s plec la
Rojdestvo; ea se mai restabilise. si chiar n ziua n care-mi propusesem s m duc la ele, am primit de la
Paris prin posta sting" dou prime exemplare ale Arhipelagului, exemplare nc de semnal, primele n
URSS, nc nainte s le primeasc KGB si CC. Nici n-am apucat s rsfoiesc cartea acas, una i-am
lsat-o Aliei, cealalt am luat-o si am plecat cu ea la cele dou N.
Am rsfoit-o la ele, si bine am fcut, mpreun cu ele ani frun-zrit-o la aceeasi mas la care ne
cunoscuserm cu zece ani n urm, cnd tot, absolut tot drumul era nc de parcurs, mpreun cu ele am
deschis la pagina unde erau sase fotografii ale unor mpuscati sase fotografii date de Milievna din
expozitia lor din luna martie, si printre acesteauna a brbatului pe care ea l iubise cndva...
n acesti ctiva ani, Milievna, prin toat viata ei, s-a implicat n lucrarea mea, si, tocmai prin fotografiile
apropiatilor ei, s-a prins pentru totdeauna n testura Arhipelagului n toate editiile lui, n toate limbile.
La noi atunci deja ncepuse Cutremurul. Apoi am fost expulzat. Alia se pregtea de plecare, n toat
aceast lun si jumtate de fierbere a simpatizantilor nostri si a strinilor, Nadia n-a dat pe la noi; n
situatia ei precar la locul de munc, o vizit la noi ar nenoroci-o. Dar o dat, chiar naintea plecrii
familiei noastre, a sunat telefonul.
158
Persoana de la captul firului nu si-a dat numele, dar o voce cunoscut, o voce de femeie care plnge, a
rostit cuvintele urmtoare: Spuneti-i c aceia au fost ani fericiti, altii ca ei nu vor mai fi niciodat.
A trecut un an si ne-a parvenit si nou stirea despre moartea Milievnei. Suferea de multi ani de diferite
boli, si a suferit cumplit, si a zcut la pat. Milievna, trebuie s triesti s vezi Arhipelagul aprnd!
Milievna, trebuie s triesti s vezi cauza noastr trium-fnd!" snt cuvinte pe care eu i le-am spus nu
numai o dat. De fiecare dat se ntrema.
Dar n 1975 a fcut infarct. A venit un medic si a ncercat s-o conving s se interneze n spital. De ce s
m internez n spital? Mai bine s mor acas!" a spus ea stnd pe pat. si n acelasi moment i-a trecut
peste fat o umbr vinetie. Milievna s-a cltinat putin si a nceput s se lase ntr-o parte. Medicul a srit
s-i fac respiratie artificial, a chemat reanimarea dar pacienta murise deja.
Aflnd despre moartea Milievnei, noi am trimis din Zurich o scrisoare ctre Nadia: o ntrebam dac nu
vrea s vin la noi, s triasc si s munceasc alturi de noi. Nu, nu-mi vine nicicum s-mi prsesc
tara ne-a rspuns ea.
Mira Ghenadievna Petrova
Timp de patru ani de zile, ea mi-a fost colaboratoare activ si foarte valoroas, dar nu a fcut parte din
mica noastr retea, nu a venit n atingere cu cercul conspirativ, nu a cunoscut pe nimeni, nu s-a n-tlnit
cu nimeni dintre ai nostri, s-a tinut totdeauna deoparte. si totdeauna astepti vag un asemenea suflet, dar
tocmai un asemenea suflet nu se manifest, iar ochii care caut dau peste altceva.
Avusesem unele relatii cu Arhiva Central de Stat pentru Literatur si Art (ACSLA). Cei de-acolo
fcuser cndva gafa de a m propune la premiul Lenin (ce spuneal li s-a tras pe chestia asta ulterior),
ntr-un moment dificil depusesem la ei spre pstrare Cercul, apoi citisem tot la ei capitole din Pavilionul
si o rugasem pe Miralda Kozlova, un neobisnuit de activ functionar al ACSLA, s-mi strng opinii despre
Pavilion din partea colaboratorilor care vor voi s scrie pe aceast tem. Mi-a strns vreo zece asemenea
opinii. Dintre acestea m-a frapat una: se referea la ntreg destinul lui Kostoglotov si la iubirea lui
nefericit. Opinia era formulat cu asemenea sensibilitate nct ai fi zis c emittoarea ei, chiar dac nu a
fost medic n acel dispensar, este ea nssi, alturi de mine, coautoare a nuvelei; ntr-o profan, nuvela n-
ar fi trezit asemenea ecou. si n observatiile ei era un simt literar ca acela pe care criticii nu-1 au, ci numai
autorii. Am vrut s-o cunosc. Am constatat c Petrova nu mai lucra la ACSLA; doctor n stiinte, istoric al
literaturii si textolog, ea si gsise o munc mai corespunztoare la Institutul de Literatur Universal.
Miraldei i-a fcut plcere s-mi aranjeze o ntlnire la Mira, n aleea Vorotnikovski.
Am rugat-o pe Mira s-mi spun mai n detaliu ce ar mai vrea ea s vad mbunttit si corectat la
Pavilionul cancerosilor (era n toamna lui 1966, textul nc putea fi modificat). si nu s-a sfiit
160
(n general nu se sfia, era extrem de independent si chiar vehement, mic de statur si, de obicei,
calm, dac n-o scoteai din srite) s fac aprecieri, observatii si chiar s dea sfaturi, n judectile ei m-a
uimit si dezinvoltura cu care se misca pe terenul problemelor de literatur, si acea deosebit cunoastere
a sufletului feminin, pe care eu n-o aveam. Cu ocazia acestei nuvele am aflat pentru prima dat c n-o
am. Comentariul ei avea chiar un caracter vijelios care i se trgea de la aparenta inconsecvent a
pozitiei: mi reprosa cnd o insuficient de elevat manier de a zugrvi femeia, cnd o insuficient
preocupare de a sugera corporalitatea acesteia. Iat pn n prezent, n toti anii de activitate
scriitoriceasc inspirat de experienta lagrului, a exilului si desfsurat n afara Moscovei, mi lipsise
tocmai o persoan ca aceasta, cu acelasi mod de interpretare a realittii ca si al meu. Dar pn atunci se
acumulase materialul purtnd amprenta experientei de lagr, material pe care-1 stpneam la perfectie. si
tocmai n acest moment se schimba crarea pe care va nainta lucrarea mea. Am nteles c nu o singur
dat m voi mai duce n Vorotnikovski. Doar ce iesisem si ncepu s m s-cie senzatia c n-am
terminat convorbirea, c trebuie s-o reiau.
Apoi m-am dus acolo de multe zeci de ori.
Mira era fiica unor vechi bolsevici dar ct de departe era ea de linia lor, fiind si acesta un semn al
vremii, de altfel frecvent acum. Tatl ei fusese mpuscat, mama ei era n viat, dar avea un caracter asa
de insuportabil, nct Mira, desi nemritat, se separase de mult timp de ea. Avusese o camer a ei
ntunecoas pe zgomotoasa strad Domnikovka; n conjunctura sovietic, i era imposibil s schimbe
aceast camer cu alta; nu voia ns nici s-si ruineze viata, drept pentru care a abandonat-o cu
catrafuse si bibliotec, si ea singur, n particular, a luat cu chirie o camer si jumtate ntr-o cas a
actorilor, la o actrit a Teatrului Mic vestit cndva. Aici, la ea, era lumin, liniste, era plcut si comod.
Nota de comoditate o ddea mai ales vechiul si complicatul secretar, provenit, conform legendei, dintr-o
cas de mosieri aflat pe drumul Smolenskului. n aceast cas nnoptase odinioar Napoleon si lucrase,
zice-se, la acest secretar, la care acum, cot la cot, lucram noi ct pofteam. Multe lucruri au fost realizate
aici! Pn la amnunt concepuse Mira fiecare pat de culoare din camera ei i plcea la nebunie Van
Gogh si avea oroare de orice discordant coloristic. Mai avea si alte cteva obiecte de adoratie de
adoratie cu att mai neselectiv si mai
161
intens, cu ct, n general, ea, ca fire, era mai independent, n categoria unor asemenea idoli ai ei intrau
Thomas Mann (mai trziu si Boli), Cehov, tvetaeva si... Ehrenburg. Portretele ultimilor doi le tinea ntr-o
vitrin rezervat crtilor. (Eu am fcut mult vreme ironii la adresa lui Ehrenburg: spuneam c n-are el
mutr s figureze ntr-o asemenea galerie; Mira a cedat ncetul cu ncetul si, pn la urm, n tcere, 1-a
scos de-acolo si curnd dup aceea fostul ei idol a murit. Ea a avut o tresrire de om superstitios si
1-a repus pe Ehrenburg la vechiul loc.) n alegerea acestor idoli, desigur, se reflecta nu numai propriul ei
gust, ci si orientarea general a gustului manifestat de ctre intelectualitate n ultimii ani. Cu accentuata
independent a opiniilor personale, ea se ncadra n acest curent general al intelectualittii democratice
traditionale sau, mai degrab, al cadetismului trziu. Dar dincolo de exagerri (Cehov este vrful cel mai
nalt al literaturii ruse, mai mare dect Tolstoi si Dostoievski) ea avea atta talent n a percepe fenomenul
literar, nct pentru mine tinea dintr-o dat locul a zece-douzeci de alti cititori avantaj inestimabil
pentru un scriitor aflat n ilegalitate: dac ea mi verifica un capitol nou, o pagin nou, nu mai aveam
nevoie de nici o alt verificare, n general, pe un scriitor att de preocupat s se ascund, s tinuiasc,
supus constrngerilor mecanice exterioare ale conspiratiei si ale termenelor ei rigide, l paste pericolul de
a nu respecta conditia contemplrii estetice nepripite a proportiilor si a detaliilor operei. Nu rareori, Mira
tocmai asupra acestui lucru mi atrgea atentia. De aceea se si plasa pe o asemenea pozitie deosebit
departe de toat conspiratia mea, ea mi rezerva un teritoriu numai al meu, unde eu nu mai eram
conspirator, ci scriitor n stare pur. De aceea printre crtile mele exist una cu care ea n-a avut nici o
tangenteu n-am pus-o n contact si nici ea n-a cerut s intre n contact cu Arhipelagul, n acea aspr
derulare a povestirii mele, nici hrnicia minilor ei n-ar fi avut la ce s fie valorificat. si atunci cnd i-am
adus toate trei volumele ca s le citeasc n cinci zile, a existat un lucru si numai unul despre care ea nu
mi-a spus nici un cuvnt: nssi cartea n chestiune. Pentru, c aceast carte s-a fcut singur nu n
atelierele artei, nu tinnd de vreun precept de-al acesteia, nu conformndu-se vreunei reguli.
n rest, Mira mi-a fost un ajutor de nenlocuit n istovitoarea mea munc din acei trei, patru ani, dup ce
mi-a fost confiscat arhiva. Ea mi-a fost si interlocutor cu rol de instant verificatoare: pn la
162
ea nu discutam cu nimeni despre lucrarea aflat chiar n curs de realizare si uneori chiar nainte de
stabilirea primelor jaloane, dup ea abordam acest subiect numai cu sotia mea, Alia. O asemenea
discutie este ceva delicat, care poate zdrnici tot proiectul, dac interlocutorul nu este chiar un alter ego
al tu, ci un strin care fp-tuieste si gndeste altceva. Aceast discutie se ducea nu n spatiul real, ci n
cel literar n-dimensional, ea nu era ajustabil prin realitatea timpului (cum erau toate celelalte din viata
mea); la aceast discutie nu trebuia s ai imediat hrtie si creion, s scrii; ea prilejuia o nceat reasezare
si verificare a bazelor, metodelor si structurilor pe diferitele axe ale confruntrilor, n asemenea discutii se
clarific si pot fi evitate trasee false, bttorite ani de zile.
Vesnic activa, neobosita Mira era mereu gata nu numai pentru convorbiri, ci pentru orice munc
epuizant si migloas, de lung durat, comprimndu-si munca ei de la birou, unde, din fericire, nu avea
un program fix de la ora cutare pn la ora cutare. M-a ajutat s fac ordine n multe dintre cele aflate ntr-
un talmes-balmes din cauza ritmului meu ncordat si a vietii ncordate a unui om care trebuie s-si
tinuiasc activitatea lui cea mai important. Textolog, ea a efectuat analiza si prelucrarea comparativ a
multora dintre variantele mele adevrate, atenuate" (pentru cenzur), apoi refcute acolo unde se
putea pierde sau denatura cevasi astfel m-a ajutat s realizez forma definitiv a lui Denisovici, a tuturor
povestirilor. Eu, n acea vreme, n-as fi reusit de unul singur, dar ea a fcut patru cincimi din lucrare,
nelsndu-m pe mine dect s iau deciziile de rigoare. A redactilografiat si scrierile mele mari (Pavilionul
cancerosilor, Cercul-96), le-a colationat minutios, a cutat greselile, a comparat variantele. Dintre toti
apropiatii mei, ea era singurul cunosctor serios al Rusiei prerevolutionare (prin natura serviciului se
ocupa cu acest lucru). Era rapid n gsirea de informatii, n special despre intelectuali, despre cdeti
cunoscuti, si de alte genuri de informatii, pentru c o bun parte din viat si-o petrecuse la Biblioteca
Lenin. si mai era Mira foarte atasat de teatru si de cititul artistic, ca multor femei i plcea nu numai s se
produc singur, ci si s-i vad pe altii n aceast ipostaz, s-si exprime prerea asupra lor, s-i
nteleag, n camera ei, si verificndu-m pe mine prin intermediul ei, am fcut multe nregistrri pe
magnetofon, am citit capitole din romane. (Au fost distruse la vama din Moscova la plecarea din tar a
familiei mele, dac nu le-ar fi recopiat acolo.) Mira
163
urmrea cu mult interes tot ce era mai bun n teatrul nostru, n cinematografia noastr, n activitatea
actoriceasc. Datorit ei am fost si eu ctiva ani la curent cu aceste lucruri, fr s pierd pentru aceasta
ctusi de putin vreme, cum de altfel nici n-as fi putut, nelocuind la Moscova. Era si o mare admiratoare a
revistei Novi mir, n toate conflictele mele cu Trifonci era mereu de partea acestuia. Nu stia A.T. ce aliat
avea n Mira.
si, printr-un joc al ntmplrii, ntre tot acest paradis estetic al ei si Novi mir era o distant de cinci minute
de mers pe jos, si pentru ca s intri la ea, nu trebuia dect s reusesti a o prinde la telefonul familiei de
actori. La Mira duceam impresii proaspete, completri fcute n fug, dureri de cap, senzatie de oboseal
si foame. La ea puteam s-mi recapt echilibrul, s m reculeg sau s cer un sfat. Cu viata mea trit n
afara Moscovei, cu tensiunea n care traversam liniile de centur ale capitalei, constrns s trec n
douzeci si patru de ore prin sapte locuri a mnca si a-mi veni n fine era uneori una dintre primele
probleme; fr aceasta, uneori nici n-as fi reusit s-mi duc povara. Tot Mira era aceea care, cu mndrie si
convingere, repeta, se pare, din tvetaeva: c poetul trebuie s dea important nu numai versurilor, ci si
mesei de prnz. Depsind cu mult acest cadru, ea se ducea la o btrn buctreas de cas mare si o
ntreba despre diferite feluri de mncare si despre modul lor de preparare, si pregtea pentru mine
niscaiva ierunci cu vin rosu fiert cu zahr si cu mirodenii, pentru ca apoi s-mi fie mai usor la scris".
Odat, deja n 1969, avusesem o bnuial cum c pe drumul spre ea snt urmrit (veneam cu o
ncrctur important dintr-un loc important), mpreun cu Mira am pus la punct o tactic: eu, iesind de
la ea, treceam prin cteva curti, ea, n timpul acesta, venea dup mine, semnalizndu-mi anumite lucruri. A
efectuat cu mult rivn aceast operatiune (cu succes), s-a comportat chiar foarte frumos, i se potrivea
felul conventional n care se rsucea, n care-si tinea poseta, desi nu se ocupase niciodat si nu se
pregtise pentru asemenea misiune. Permanent cuta s m conving s nu m manifest nicicum n
societate, ci s m ocup cu arta n ce are ea mai esential (totusi ea a fost de acord cu scrisoarea mea
ctre congresul scriitorilor, si a btut-o la masin, si a lipit la ea n camer toate plicurile pe care singur
le-a vrt nu n putine cutii postale). Asta nu nseamn c acum era mai dispus s se alture convingerii
pe care
164
mi-o formasem treptat cum c nu se poate tinde si chema la o nou revolutie, n aceast femeiusc
plpnd, cu idoli literari moderati si chiar anemici, se afla si un Stenka Razin: dac acesta ar aprea
mine pe strzi, ea, de la fereastr, si-ar uni glasul cu al lui. Ea avea si astzi nostalgia revolutiei din
februarie si i se prea de dorit ca din mlastina de azi s se ias n acelasi fel. n aceast privint ca si
n multe altele, ea exprima principala stare de spirit a intelectualittii actuale: s li se trag si acestora o
zgltial precum Ro-manovilor (dar numai nou nu...).
N-am solicitat niciodat, nici ctre Mira, nici de la Mira, circuite telefonice aflate sub urmrire. si ea nssi
stia s fie discret, asa cum putine femei stiu s fie. Dar, desigur, KGB-ul nu slbise urmrirea ce m
avea ca obiect pe mine si, desigur, acest loc era reperat de ei.*
si mai era ea si o lucrtoare harnic. La serviciu, experimentatii doctori n stiinte nu fceau atta ct i
aruncau Mirei n spinare s fac. (Serviciul i dicta s-1 pun sus pe Gorki fr acesta s-ar fi golit de
sens tot ceea ce fcea ea acolo, la institut. Cu gustul ei artistic, asta nu era o treab usoar; si, ca s
aib o baz, si confectiona artificial argumente ad-hoc, invocnd: cnd admiratia general de care se
bucura Gorki n perioada prerevolutionar, cnd opiniile Marinei tvetaeva, poeta ei preferat, dup care
acesta era mai ndrepttit dect Bunin s ia Premiul Nobel.) Lucra atunci la Cronica evenimentelor
literare. Aceast afundare n presa prerevolutionar fcuse din ea o adept consecvent a cadetilor. si si
exprimase rezerve fat de Augustul meu. Celelalte foi cu observatiile si constatrile ei m-au fcut s
nteleg ce este acela neocadetism", ct este el de nrdcinat n intelectualitatea de astzi si ct si va mai
pune amprenta pe istoria Rusiei, si n ce msur mi-este strin.
Ultimele texte pe care Mira mi le-a examinat, ca pe un produs proaspt recoltat, au fost capitolele de
prob ale lui August, date primilor cititori n toamna lui 1969. A atacat cu mult nversunare familia
Tomceak si pe Oria, strin, absolut de nenteles pentru ea.
* Ctiva ani mai trziu am aflat si eu c de la sfrsitul lui 1974 si chiar pn n 1979 kaghebistii au tot
tracasat-o pe Mira, cci s-au potolit ei vreodat? i ticluiser un material acuzator" (si totul pe Ung
subiect), ncercaser s-o determine s ia atitudine mpotriva mea prin APN, dar ea a dat dovad de - trie
de caracter, a rezistat demn. (Adnotare din 1990.)
165
Din motive interne, ncepnd din toamna lui 1969 ntlnirile noastre au devenit mai rare. Totusi, n 1970, ea
a citit August, care era aproape de finisare. A fcut si cu aceast ocazie observatii importante. I-a plcut
anvergura capitolelor despre armat si despre Samsonov. Amndurora ne-a venit greu s ne lepdm de
obiceiul de a discuta mpreun cte un manuscris, n urmtorii doi ani ne-am vzut si mai putin, aproape
deloc. Numai n 1973 au fost ceva semne c redeveneam prieteni sau redobndeam posibilitatea de a
examina mpreun manuscrise aflate nc n stare brut. si asa se face c la noua ei locuint de la
bariera Preobrajenski m-am dus de cteva ori cu fragmente din Octombrie saisprezece. Dar dac altdat
ne ntelegeam repede si gseam un numitor comun, acum nu mai era nimic din toate acestea si
tocmai din aceast cauz ntre noi s-a produs o ruptur ireparabil. Ea se ngrozea de orice tendint de
dreapta", anticadet, pe care o sesiza n Nodurile mele; o iritau din cale afar, i provocau parc o stare
vecin cu suprarea capitolele religioase, si-mi tot ddea ca exemplu povestirile antireligioase ale lui V.
suk-sin pe care l admira, pe bun dreptate. (Pe suksin, e clar, l frmnta, l strnea foarte tare tema
religiei; n acei ani, el se strduia din rsputeri s se justifice, chipurile, mpotriva ei, dar n sinea lui btea
n retragere; nu bnuia c acele povestiri vor fi dintre ultimele, scrise naintea mortii subite.) Astfel se
putea constata c vechea armonie a punctelor noastre de vedere nu mai exista.
Dar nici atunci cnd, n ultima mea var petrecut la Moscova, petrecut n Rusia, Mira btea, mnioas,
cu pumnul n teancurile formate din capitolele manuscrise ale lui Octombrie saisprezece si eu nu eram
ctusi de putin de acord cu ea nici atunci nu obiectasem cu vehement, ci ntmpinasem cu atentie si
recunostint revrsarea acelei mnii.
8 Elena tezarevna Ciukovskaia
Aproape cinci ani de zile, de la sfrsitul lui 1965 ncoace, Liusa Ciukovskaia s-a aflat n chiar epicentrul si
n vltoarea agitatei mele activitti: n acesti ani, n ea se ncruciseaz toate liniile, toate legturile,
ntrebrile, rspunsurile, mesajele - si n urmtorii trei ani de pn la expulzarea mea nu putine au
trecut tot prin mintea si mi-nile ei. Cnd eu scriam n aceast carte: noi am hotrt", noi am fcut",
aceasta nsemna c timp de ctiva ani la rnd prin acest noi" am vrut s spun eu cu Liusa. Tot cercul
apropiat si chiar neconspirativ stia acest lucru, si dac Liusa telefona cuiva sau chema la ea insistent si
pe neasteptate sau cerea brusc si fr fasoane s fie primit la cutare adres, atunci toti ntelegeau c
prin ea vorbesc eu, invit sau vin eu, sau c efectiv Liusa vorbeste n numele ei, dar ntr-o problem
urgent de-a mea. Ea era un fel de sef al statului meu major, sau, mai exact spus, era statul-major
concentrat ntr-o singur persoan (vai, treptat acest lucru a ajuns s fie cunoscut la perfectie de ctre
KGB). Aceasta mai ales si din cauz c eu nu lo-cuisem niciodat la Moscova, aflndu-m uneori la
Riazan, alteori n mprejurimile Moscovei, dar probleme apreau nencetat si trebuiau rezolvate nu
altundeva dect la Moscova.
Liusa era nepoata lui Kornei Ivanovici Ciukovski - una dintre cei cinci nepoti, dar ea era cea favorit,
profund devotat muncii lui, si-1 ajuta foarte mult. Terminase facultatea de chimie, si dduse doctoratul,
devenise doctor n stiinte, apoi performant lucrtor stiintific, distingndu-se prin exceptionala ei srguint,
acuratete, meticulozitate, prin vointa ei de a-si tine n ordine lucrrile si de a strbate pn la capt drumul
de la proiect la realizare. (La drept vorbind, asa este mereu si peste tot n viat: cei neconstiinciosi nu se
nfig niciodat la munc, aceasta, fireste neprinzndu-se de ei;
167
cei constiinciosi au de muncit pentru mai multi si, n plus, ei nsisi si caut de lucru pretutindeni.) si peste
toate acestea, Liusa, necs-tigat sufleteste de institutul ei, si petrecea de un numr bun de ani
smbetele si duminicile la Peredelkino, cnd K.I. rmnea fr secretar, si-1 ajuta foarte mult la
corespondent, la tinerea arhivei, transformnd aceste posomorite zile nelucrtoare n zile de maxim
activitate si bucurndu-1 prin aceasta pe srguinciosul mosneag (reactie pe care o nteleg si o
mprtsesc pe deplin).
Acest ajutor s-a ntrerupt atunci cnd, n al 33-lea an al vietii, Liusa a suferit o mare pierdere, a trecut
printr-o criz tragic, de-abia a supravietuit; ai ei se alarmaser foarte mult. n toamna lui 1965,
nsntosindu-se, ea s-a ntors din Crimeea si a venit mai nti la Peredelkino. A aflat imediat c btrnul
K.I., dup ce mi se confiscase arhiva, m-a adpostit aici, la el, si c eu continuam s fiu foarte deprimat,
(n adpostul pe care mi 1-a oferit el am trit cele mai nesigure si demoralizante sptmni.) Din cnd n
cnd, K.I., bizuindu-se pe statutul lui literar destul de deosebit, lua aprarea unor persecutati sau chiar
arestati, ntreprindea demersuri n favoarea lor sau suna la cineva sus, dar interventiile lui aveau un
caracter personal si nu se lsau cu tam-tam publicistic, n afar de asta, Ciukovski nu pierdea niciodat
simtul mostenirii literare si al ierarhiei gene-ral-literare. n dezolarea mea, cnd de la o zi la alta asteptam
s fiu arestat si o dat cu aceasta s se pun capt ntregii mele activitti, el mi opunea cu convingere
urmtoarele: Nu nteleg ce motive ai ca s te frmnti, cnd dumneata deja te-ai plasat pe locul al doilea,
dup Tolstoi." M ducea la un podet din fundul curtii lui si m povtuia cum s-mi dosesc acolo
manuscrisele, mi citise povestirile publicate n Novi mirsi nu mi-a spus niciodat nimic despre ele, desi
mi vorbea de locul al doilea". Nu citise pn la sfrsit Pavilionul cancerosilorpoate din ipohondrie,
temndu-se s nu se mbolnveasc si el, dar Cercul!... ca s poat spune c nu stia de
periculozitatea conceptiilor mele? Ca s nu-si strice linistea cu acest ferment politic? ntr-una din seri i-am
recitat din memorie lui si Lidiei Korneevna Noptile prusiene, nestiind dac voi mai reusi vreodat s
gsesc cititori pentru ele, sau chiar s pstrez manuscrisul.
Asadar, am cunoscut-o pe Liusa n perioada cea mai grea, cea mai nesigur pentru amndoi, cnd
amndoi cu trud reuseam s ne mentinem pe vertical, cnd ea nu fcea dect s caute un sprijin
168
pentru a tri, iar eu, n camera ce mi se repartizase, zceam ca un vnat rnit, seara nici mcar aprinznd
beculetul pentru a citi, ne-fiind n stare nici s citesc. Cu un ciocnit prudent n usa camerei mele
cufundate n ntuneric, K.I. m-a chemat la cin; am iesit, am remarcat interesul foarte viu cu care m
privea nepoata amfitrionului si dintr-o dat am simtit c n ea voi avea un ajutor. (Apoi ea mi-a povestit c
se astepta s vad un om distrus sufleteste si c, dimpotriv, a fost uimit s constate ct de departe
eram eu de conditia unui nfrnt; probabil, la mine punctul zero era plasat mai sus. si dup aceea si
amintea c faptul de a m fi cunoscut dduse vietii ei o stabilitate interioar, ncepuse s-i modifice
conceptia despre lume, asa c pe ea niciodat n-o s-o mai doboare vreo criz de disperare.)
Cu sntatea ei subred, cu redusa ei poft de mncare, cu permanenta si neobosita ei activitate
Liusa, chiar si ntr-o perioad bun, cu att mai mult ntr-una rea, nu tria dect sub forma unei tensiuni
sufletesti. Nicidecum mic, nicidecum imponderabil, ea, cu toate acestea, prea a nu se supune
balansului unor energii fizice dar cu att mai mult i era necesar un motor spiritual care s fie, dac nu
o certitudine, atunci constiinta unei certitudini.
Chiar n acele zile (chiar n acea sufragerie a familiei Ciukovski) atinsese limita extrem a ncordrii
conflictul dintre mine si sotia mea, care se exprimase c mai bine as fi fost arestat dect s m ascund si
prin aceasta s-mi asigur posibilitatea de a tri voit n afara familiei". Din aceast clip, eu nu numai c
nu mai puteam s m bizui pe sotie, dar, inevitabil pstrndu-i la nivelul anterior participarea la ceea ce
stia ea, trebuia s construiesc un sistem nou, ascuns ei, ca unui neprieten.
Dar Liusa, n situatia mea atunci grav primejduit, a nceput, n sptmnile imediat urmtoare, s-mi
propun, una dup alta, modalitti de ajutorare, n primul rnd apartamentul pe care-1 avea ea cu Lidia
Korneevna n oras urma s-1 folosesc nu numai pentru opriri, pentru ntlniri cu oameni, ci si pentru lucru
(mie ca provincial mi lipsea foarte mult un asemenea punct de sprijin n Moscova); imediat n al doilea
rnd concursul ei, de orice natur, n materie de secretariat, de organizare, de dactilografiere. Se
oferea si s participe n locul meu la unele ntlniri cu oamenii. Pentru mine, o asemenea ofert era ceva
nou, neobisnuit, degrevant: un asemenea ajutor surprinztor de mare n activitatea mea nemijlocit mi-a
169
nlesnit reechilibrarea n acele luni dificile. Totusi, n curnd m-am deplasat la Ascunztoarea mea din
Estonia si plecarea mi-a aran-jat-o chiar Liusa care, din buctria ei, a vzut cu oarecare uimire cum
mi ddeam barba jos. La Moscova, Liusa a fost singura persoan creia, pentru orice eventualitate, i-am
dat adresa din Tartu a lui Suzi.
si n primvara lui 1966, dup ce am terminat la Rojdestvo partea nti a Pavilionului cancerosilor si
pregtindu-m, ca ntotdeauna, s dactilografiez singur ceea ce, ce-i drept, era si util fiind vorba de
versiunea urmtoare, a treia-a patra , m-am lsat ispitit de propunerea insistent si repetat a Liusei ca
ea s dactilografieze n locul meu. Se prea c-mi va fi imposibil s dactilografiez singur si totodat,
strmtorat cum eram, mi se druiau dou spt-mni pline! oferta era asa de generoas, cum s nu m
tenteze? Codindu-m, mi-am dat acordul. si m-am ntors la Rojdestvo-ul primvratic (era luna mai)...
stare sufleteasc de om cruia i se druie ceva... dou sptmni ivite ca din senin! Liusa, captivat,
dactilografia cu o vitez colosal, si mie nici prin cap nu-mi trecuse c aceasta era prima ei mare
experient la masina de scris. (Nu avea nc experienta colationrii. Asa de mare ne era graba, asa de
repede asa o cerea tactica trebuia s dm la samizdat, nct am smuls aceste sapte exemplare din
masin si le-am rspndit repede.)
Iat cnd am aflat eu ce repede pot sa zboare crtile prin samizdat! Totul e s reusesti s le scrii!
n timp ce Liusa btea prima parte, eu o scriam la repezeal pe a doua; ea, repede, a venit s preia si
partea mea de lucrare. si situatia literar deosebit a familiei Ciukovski usura foarte mult difuzarea (noi
nc nu stiam, nimeni nu stia dac samizdatul va lua ntreg romanul); si toat aceast repartizare a
exemplarelor, transmiterea lor pentru dactilografierea urmtoare, apoi recuperarea la termen, evidenta a
ce si cui s-a dattoate acestea tot Liusa le luase asupra ei; ce usurare, aveam acum parc de dou ori
mai mult fort si mai mult timp, si n timpul verii am terminat, exceptional de repede, partea a doua a
Pavilionului, si iat c deja Liusa btea partea a doua, si ncepuse s curg a doua, inundnd cmpiile
samizdatului.
Dup esecul meu din 1965, tocmai Liusa m-a ajutat s-mi schimb tot ritmul vietii si s trec la o ofensiv
nentrerupt. O simteam ca pe singurul meu ajutor n toate proiectele si actiunile practice; le
170
discutam mpreun minutios (la un moment dat am nceput s evitm a mai discuta sub plafoane, ne-am
retras n natur). Chiar de la nceput, Liusa a fost initiat n Arhipelag si n toate miscrile lui, atunci a
nceput ea pentru prima dat s culeag informatii, lmuriri, s-a ocupat de proiectul hrtii Arhipelagului
(harta o fceau niste geologi calificati precum N. Pahtusova, N. Kind, care ntr-o mare msur o si
terminaser, o si refotografiaser, dar eu am refu-zat-o: tot lucru amatoristic iesise, prea mari spatii
necompletate). si de-abia terminasem finisarea primei prti si ncepusem s dactilografiez ceva, c Liusa
s-a si apucat de dactilografierea definitiv. Era deja destul de cunoscut KGB-ului conlucrarea ei cu mine,
si devenea tot mai periculoas o anumit particularitate a apartamentului lor: rmnea adesea gol cnd
Lidia Korneevna era la Peredelkino, iar Liusa la serviciu. De aceea Liusa nu-mi dactilogra-fia n doze mici
scrierile, ci, stiind mai dinainte cnd va fi vrf de munc la mine, nu-si lua concediile atunci cnd i erau
programate de la serviciu, ci atunci cnd trebuia s lucreze intens pentru mine. Asa a procedat n
primvara lui 1968: ntr-o lun (aprilie) la Moscova mi-a dactilografiat ntreg volumul unu al Arhipelagului;
de Pasti a sosit Q; ne-am strns la Rojdestvo: Liusa, pe parcursul lunii mai, a btut ntreg volumul al
doilea (dactilografa Pgnim" asa i spunea Q pentru rapiditate) si nc si la al treilea le-a ajutat pe Q
si pe sotia mea, cu care nu prea se avea bine. Liusa se ghemuia n ea, se nchidea n ea si n lucrare, nu
iesea cu luna din camera umedsi-i ddea zor. Dintre ele trei, numai Liusa stia prin cine, cum si unde
va merge mai departe pelicula, participase la toate peripetiile acelei aventuroase trimiteri a Arhipelagului
realizate la Rusalii.. Mi-aduc aminte cum, ntr-o zi mohort, cu vnt, a venit de la Moscova la Rojdestvo
ca s ia de la mine o capsul cu un microfilm pentru Eva (vezi schita 9) si ce presimtiri negre straise
vntul acela hain. si peste alte dou zile, chiar n ajun de Rusalii, Liusa a revenit pe neasteptate la
Rojdestvo cu vestea c transmiterea n-a decurs lin, c biatul (Sasa Andreev, schita 9) a fost urmrit
tot presimtirile noastre! Dac e s fim absolut realisti, trebuie s spunem c nu era cazul s vin dup
mine: si asa numai duminic trebuia s zboare Sasa, si asa numai luni dimineata putea s-i dea capsula,
nc dou zile si dou nopti puteam s rmn la Rojdestvo fr s risc ceva. Dar Liusa s-a hazardat s
salveze, s duc ce era de dus. Eu aflasem despre urmrire si deodat am
171
spus adio cuibului meu drag de la marginea pdurii si vrfiirilor cl-tintoare ale mestecenilor. M-a cuprins
sentimentul primejdiei iminente, frica a fost mai mare dect mine si am hotrt s dispar din Rojdestvo, s
scap de urmrire n aceste zile, iar n caz de necaz poate din nou n ascunztoare, s-mi prelungesc
libertatea mcar cu cteva luni, s reusesc s mai fac ceva. ntr-o jumtate de or trebuia s prsesc
iubita mea dacea, mic si cochet, si s m ascund. Pe sotie n-am lsat-o s vin, trebuie s fiu singur
acolo unde m duc eu. Pe drum, n trenul electric, i-am spus Liusei care-i acel loc; de la gar ne-am
desprtit a rsuflat usurat c plec fr anex. Dar trei zile foarte grele le-am petrecut ca un schimnic.
Liusa trebuia s vin la mine cu orice veste, dar nu venea: sedea, lncezea la ea acas, astepta zadarnic
noutti. Numai n seara celei de a doua zile, trziu, cnd deja dormeam, a dat buzna peste mine si mi-a
adus bucuria de moment c mcar pe biat" nu 1-au retinut, 1-au lsat s plece din Uniune. De soarta
norocoas a ncrcturii noi n-am aflat dect a patra zi, totul si toti se eliberaser.
O dat disprut primejdia, m-am apucat imediat de redactarea final a Cercului-96. Iar Liusa, dup ce
deja si petrecuse concediul" m Arhipelag, toat vara aceasta trebuia s recupereze absentele de la
serviciu, dar si de la bunicul care, fireste, era gelos fat de toat investitia de forte pe care nepoata o
fcea colateral, ob-servnd el de mult vreme c ajutoarea lui nu mai era cea dinainte. si deja n toamn
Liusa mi 1-a luat pe 96 si 1-a dactilografiat pe nersuflate. si n timpul uneia dintre plimbrile noastre
iarna prin pdurea de la Peredelkino mi-a propus un plan: ca s nu-i punem pe prietenii nostri din
America" (noi i consideram atunci prieteni pe cei din familia Carlyle...) n situatia de a traduce din nou tot
romanul si de a gsi dup mult cutare variante s dactilogra-fiem din nou pentru ei toat cartea, dar
ntr-un asemenea mod special nct s vad toate modificrile si s le traduc numai pe acestea (era
vorba de ceea ce numeam noi exemplar cosmetic"). si aceast ndelung rbdtoare si istovitoare munc
a efectuat-o Liusa n cteva luni de iaman fiecare sear, de la serviciu fugea acas, (n vara lui 1975,
arznd tot ceea ce rmsese, 1-a ars si pe acesta. Astfel, o munc de ani de zile a nghitit-o pmntul.)
Setea de a lucra a Liusei si druirea ei nu cunosteau limite. Iat c n cei trei ani ai colaborrii noastre,
mi-a btut la masin deja cinci crti voluminoase. (Din punct de vedere sovietic, important
172
era ns cte topuri de hrtie de bun calitate trebuia s se cumpere; asemenea calitate nu era totdeauna
n vnzare. si ct indigo.) si mpreun cu munca si actiunile mele, ea mprtsea manevrele si msurile
mele de precautie.
n 1966 am fcut, n mod deschis, primii mei pasi n arena social mai nti luri de cuvnt n public,
apoi scrisoarea ctre congres, apoi cearta cu secretarii Uniunii Scriitorilor, n legtur cu nici unul dintre
acesti pasi ai mei, Liusa n-a rostit niciodat n mod direct vreun cuvnt de sustinere, n-a spus da!
Trebuie s lovesti! Ci sau, ngrijorat si dezaprobatoare, ddea din cap sau, pur si simplu, cuta s m
deconcilieze, cum s-a ntmplat cu interventia pe marginea cazului Jores Medvedev. Aceast atitudine m
deranja de fiecare dat, cci asa de putini erau cei informati despre loviturile pe care le pregteam eu, si,
deci, fiecare voce cntrea asa de mult n luarea deciziei! si eram asa de coplesit de munca si lupta mea
nct n-am priceput dect treptat faptul c pe Liusa n-o interesa ansamblul problemelor, al strategiei, al
principiilor; pur si simplu, de fiecare dat, ea tremura pentru mine ca nu cumva s cad n vreo capcan
tocmai cu prilejul unui pas obisnuit, dar ndrznet. Desi nu a fost de acord cu scrisoarea ctre Congres,
m-a ajutat s-o multiplic n peste o sut de exemplare, si la fel n ce priveste toate scrisorile deschise",
declaratiile". Cincizeci de nsemnri" detaliate n legtur cu secretariatul Uniunii Scriitorilor prin minile
ei au trecut. Eu n-aveam nici o grij: ea pregtea totul n cantitatea necesar, tinea totul la linia de start
pn n momentul fixat pentru explozie, apoi lsa primele exemplare n principalele puncte de pornire
(Nadiei Levitskaia la Biblioteca International, Annei Berzer la Novi mir, n cteva apartamente ale
Aeroportului", la Peredelkino, prin cineva la Leningrad) si mai departe lucrurile rulau de la sine. Acum,
Liusa fcuse cunostint cu ceilalti colaboratori ai mei si tot n mod firesc luase asupr-si multe ntlniri cu
ei, probleme si legturi, n curnd, apartamentul ei a devenit centru pentru legtura mea cu Leningradul:
cu Q, cu Etkinzii, apoi cu infantii primi" apruti acolo (grupa tinerilor voia s m ajute; eu deja m
gndeam s-i atrag la multiplicarea Arhipelagului, dar colaborarea cu ei nu s-a realizat), cu infantii
secunzi" (Kuklinii); toat posta sting" pentru Leningrad se aduna la Liusa n apartament, si de aici o
luau mesageri ocazionali, si cte cineva care venea de la Leningrad aducea de acolo aici tot ce este de
adus. (Lidia Korneevna era de bastin
173
din Petersburg, tot acolo s-a nscut si Liusa; ele pstrau legturi strnse cu orasul.) Apruser deja ctiva
oameni de ncredere, care cunosteau adresele noastre din Leningrad si duceau direct acolo ce era de
dus. si ctorva persoane sosite din provincie pe care nu voiam s le resping, dar pe care mprejurrile nu-
mi permiteau s le ntlnesc eu nsumi, li se ddea tot adresa Liusei, iar aceasta le aproviziona cu crti, le
ncredinta scrisori, le ntlnea n numele meu. si chiar n Moscova, unde rareori ddeam si eu cte o rait,
ncepusem, pentru simplificare, s las n seama ei unele cunostinte de-ale mele cu totul diferite ntre ele,
printre care: vduva lui Tenno cu unele persoane venite din Estonia, si familia Kobozevilor, si familia
Teusilor. ntr-un timp chiar si Zubovilor le-am dat, pentru scrisori, adresa ei. De la adresa Liusei plecau si
traducerile lunare pentru mtusa mea, Ira. Cu att mai mult n tot felul de ntlniri la aeroport, n ntlniri cu
scriitori Liusa era ca printre ai si. Att de multe zeci de oameni s-au perindat prin fata ei nct nici nu
m ncumet s le refac din memorie lista, nici s le ngrmdesc numele n aceste pagini. La un moment
dat a aprut la noi un dictafon: n activitatea Liusei s-a deschis posibilitatea de a conversa, pe baza
chestionarelor mele, cu martori ai revolutiei (cu cumnata lui Palcinski, cu nepoata lui Gucikov, cu inginerul
K.M. Polivanov si cu altii), apoi de a copia la masin cele nregistrate, pe care eu le luam ca mici liste
deja pregtite. Liusa a jucat, n locul meu, rolul de centru al unui cerc clocotind de activitate. Ct timp si
ct energie a economisit ea, pe aceast cale, pentru mine este cu neputint de evaluat. Niciodat nu
mi-a tergiversat rezolvarea problemelor, ci a fcut totul ca s-o accelereze, usurndu-mi situatia. si cum s
masori cheltuiala ei de efort? n cazul de fat consumul de energie depsea posibilittile unui om, pentru
aceasta era nevoie de un nesecat elan sufletesc.
Kornei Ivanci era pe moarte, si datoria si sentimentul o tineau pe nepoata favorit lng patul bunicului
(de altfel, toat ndejdea cu arhiva lui si cu publicarea postum nu era dect la ea), n aceste mprejurri
a aprut brusc, la mare distant, un pericol: la Rostov pe Don, la niste strini, se nimerise s fie o
ntreag lucrare redac-tilografiat, un set complet al Arhipelagului. Liusa a luat-o din loc spre Rostov ca
s salveze exemplarul respectiv. (L-a adus napoi, punnd cu grij geanta cu Arhipelagul ntr-o cutie n
plasa de jos, dar cele dou btrnele din compartiment nu ajungeau la plasele
174
de jos si atta au rugat-o s le lase pe ele s-si tin bagajele n cea ,e jos dar cum s lasi peste
noapte, fr control, o asemenea bomb? Le-a mintit pe btrnele c ea este dup operatie.)
De regul, ne amintim mai mult acele eforturi care au dat un rezultat concret. Dar cte eforturi, cte cutri
zadarnice au loc uneori! ntr-o asemenea directie fals ne-a mpins Stiva Rostropovici. Avnd o imagine
superficial despre viata mea, el, mult vreme, a subapreciat msura n care toate componentele
acesteia erau explozive, n toamna lui 1968, ntorcndu-se din Europa, s-a gndit ce cadou s-mi fac
el mie de ziua cnd mplineam cincizeci de anj? si a cumprat si fr s-si fac probleme a adus n tar
(tre-cnd nestingherit prin vam; la data aceea pe el nu-1 controlau!) o rsucitoare noi nici nu stiam
cum s-i zicem care, dup o copie btut la masin, face, pe hrtie special, multe copii. Stiva
considera c n felul acesta mi deschide perspectiva minunat de a m autopublica n URSS! si eu cu
Liusa, ntr-adevr, ne-am agtat de aceast jucrie, am fcut experiente cu ea, am nceput s gndim o
modalitate de a scoate, prin acest procedeu, un tiraj de 100-200 de exemplare din Arhipelag. (La data
aceea gndeam c toate acestea le vom edita, prin noi nsine, n tar.) Am fcut rost de hrtie, 1-am rugat
pe Stiva s ne mai aduc ceva n plus din Occident, ne-a adus. Dar am nteles c treaba asta nu vom
putea s-o facem. si apoi nu mai stiam cum s ne debarasm de rsucitoarea asta, cui s-o dm pentru
manifeste.
Liusa singur cuta s recupereze prilejurile de ntlniri, legturi, ajutor, consultatie, ratate de mine. Asa
era de pasionat de munca mea si de ecoul ei n societate, nct n 1968 singur a conceput, a alctuit, a
lansat culegerea publicistic de samizdat, intitulat Cu-vntul sparge betonul.
Pornind numai de la necesitatea unei organizri mai lesnicioase, transfernd si iarsi transfernd totul
asupra Liusei, eu i-am ncredintat si misiunea ntlnirilor cu LA. Stefanov, specialistul n problemele
Donului, ale vechii armate rusesti un om att de strin ei si cercului ei, nct niciodat drumurile lor nu s-
ar fi ncrucisat, nu le-ar fi fost dat s discute, n ncordarea luptei, organizarea treburilor m absorbea asa
de mult, nct uneori pierdeam din vedere natura diferit a solului pe care crescuse Liusa si de care nu
era n stare s se desprind. Tema Donului era pentru Liusa ceva oarecum socialmente ostil si
neinteresant dar ncepuse s ne cotropeasc
175
viata din diferite prti si n diferite modalitti: ba prin mostenirea lui Kriukov, ba prin cercetarea ntreprins
de I.N. Tomasevskaia asupra lui solohov. Se petreceau diverse lucruri: ba aprea ca din pmnt un pictor
de prin prtile Donului si-mi aducea n dar Valul Donului, revista scoas de Kriukov la Novocerkask n anii
1918-1919, -si tot prin Liusa; ba ni se aduceau hrti amnuntite ale Donului cu toate asezrile si
aceeasi Liusa aranja copierea; ba trebuia s prelucrm niste materiale urgente despre Don de la S.
Starikov si din nou salvarea noastr nu era alta dect Liusa. (Tot ce e n legtur cu Donul vezi
schita 14.)
Asa de ptruns de spirit de sacrificiu, asa de eficient si de nenlocuit era Liusa, nct la nceputul lui
1968, gndindu-m tot mai mult c as putea s pier instantaneu, c ar trebui totusi s fac ntr-un fel pentru
ca munca mea s continue s circule si dup mine si pentru ca scrierile mele s ajung pn la
generatiile viitoare, am nceput s-mi pun problema dac n-ar trebui s-o fac pe Liusa mostenitorul meu
literar. Prin niste juristi cunoscuti, lmuriserm deja ce pasi se puteau face chiar n conditiile sistemului
sovietic, ale ostilittii puterii fat de mine. Problema aceasta s-a dovedit a nu fi deloc simpl, a trenat:
dup legile sovietice, statul avea la dispozitie calea rscumprrii silite" (confiscrii) a drepturilor de
autor ale defunctului.
si n primii patru ani ai activittii noastre n-a aprut ntre noi nici mcar o dat necesitatea unei explicatii
c doar oamenii nu-si dau explicatii cnd totul e bine. Cum ntelegea ea toat munca mea? Oare la fel
cum o ntelegeam eu? De ce fcea ea toate aceste lucruri? Eu ntelegeam n felul meu, ea n felul ei, dar
lucram bine, ca doi prieteni, fr poticneli. Termenele n care trebuia s facem anumite lucruri erau n
acei ani att de inuman de strnse, nct n afar de probleme imediate nu ne mai rmnea timp s
discutm nimic altceva. O dat, nu mai stiu cu ce prilej, eu, cuprins de o n-trziat stare de uimire, am
ntrebat-o pentru ce face ea toate acestea: cumva pentru cauzal Pentru acel Mare scop (cruia, de altfel,
ntre noi nu i-am spus niciodat pe nume)? Mi-a rspuns sincer c nu. C le face, pur si simplu, pentru
mine, ca s m ajute. Dar, desigur, era ptruns de ideea c unele crti las urme adnci n mintile
oamenilor. Ani de zile, aceste motivri i-au fost suficiente Liusei ca s nu aib nevoie a face cercetri
pentru a afla telul meu ndeprtat. Dar eu am perceput aceast atitudine ca pe ceva nou, si m-am
ntristat.
176
ntr-adevr, nu usor accede omul la ntelegerea mprejurrilor generale: participanti la procesul social
aflat n nentrerupt devenire, noi toti l ntelegem cu ntrziere. Nu numai Liusa, dar nici eu nsumi mult
vreme nu-mi ntelesesem adevrata mea pozitie n societate. Dup cinci ani de batere hrusciovist a
pasului pe loc n problema mausoleului lui Stalin, un strigt a crescut de la sine, nerbdtor s porneasc
din gtlejul ntregii tri. Nu era posibil s ne clcm atta pe picioare. tara astepta pe cineva..." si atunci a
aprut Ivan Denisovici al meu, mai nti la samizdat. Nu era ceea ce dorea fierbinte societatea cult, era
alt erou, era alt sfer a tririlor omenesti. (Apropo, cred c Ivan Denisovici n-a srit imediat peste
granit, asa cum se temea Tvardovski n 1962, tocmai din cauz c era prea trnesc, prea rusesc si de
aceea oarecum cifrat. Corespondentii occidentali probabil c 1-au si citit n acel an, dar nu 1-au socotit
atrgtor pentru urechile compatriotilor lor.) n prima perioad (nc nainte de publicarea n Novi mir) a si
existat o asemenea bnuial instinctiv n cercul oamenilor de cultur: nu cumva aici snt niste tendinte
antiintelectualiste? Pentru cercul oamenilor de cultur" mai ntelept ar fi fost ca aceast nuvel s nu fie
ludat prea mult. Dar stihia se pornise de la sine. si intelectualitatea (n totalitatea ei) a contribuit cel
mai mult la rspndirea operei mele de inspiratie steasc si la fixarea ei n constiinta public. Nici unul
dintre noi nu vedea nainte si nici unul nu ntelegea. si ani la rnd m-am tot mirat: iat, se spune, c
scriitorii au dusmani, au oameni care-i invidiaz, dar eu nu am nici un dusman. (Aveam, desigur, dar, n
agitatia vietii, nu se observau.) Astfel toti tnjeau dup o ocazie de a-i da peste bot statului; n favoarea
mea erau, fr exceptie, toti cei din afara aparatului birocratic, chiar si strini mie si ctiva ani m-am
aflat pe creasta acestui val de simpatie. Singurul care m urmrea era KGB-ul, n schimb m sustinea
solidar ntreaga societate, (n vechea Rusie, chestia asta se ntmplase nu o dat: astfel erau unii care-1
sprijineau pe Tolstoi, desi nu-i mbrtisau nvttura, dar o fceau numai ca s se plaseze pe o pozitie
potrivnic statului.) n acei ctiva ani n-am avut cum s-mi dau seama c sprijinul acordat mie de ctre
ntreaga societate naintat era un fenomen vremelnic, generat de o nentelegere, n acei ctiva ani, nici
eu nsumi, nici colaboratoarea mea cea mai apropiat n-am avut ocazia s constatm deosebirea dintre
conceptiile noastre generale. Era vremea conceptelor nediferentiate, cnd cercul oamenilor de
177
cultur" ntmpinase cu simpatie chiar Frmele mele. Desi se manifesta dispret fat de ortodoxie, totusi
devenise o mod s se atribuie icoanelor calitatea de creatii ale artei plastice si chiar de poezie a
bisericutelor din peisaj.
Prima chestiune grav care a dus la ruptura dintre ideile noastre a fost aceea referitoare la vlasovieni si
s-a pus n momentul n care Liusa a citit Captivii. Fiint emotional, ea mi-era strin ca stare de spirit
si nu putea s nteleag de unde putuse s apar o asemenea problem, n legtur cu aceasta se
exprima deocamdat asa: unele pasaje nu le pot accepta". La o asemenea reactie trebuia s m si
astept. Pe o adolescent crescut n capital, ntr-o perioad a istoriei sovietice marcat de rzboi, cum
s-o faci s nteleag experienta de nchisoare si de front a unei tri? Acest lucru este imposibil de realizat
fr lungi si rbdtoare explicatii si relatri. Dar, ntr-un sens mai larg, aici era reflexul mental al unei
societti divizate: cercul" nostru de oameni de cultur" nu putea s le ierte vlasovienilor faptul c n anii
rzboiului cu Hitler ar fi putut s se gndeasc la ceva mai ndeprtat, de pild, la viitorul Rusiei, si n-au
fcut-o. (Apoi aceiasi vlasovieni o scrbeau si mai tare pe Liusa n Arhipelag, sub rotile cruia si punea
capul. Desi nu subscria dect la o parte din ncrctura Arhipelagului, ea iubea aceast carte, o scotea n
lume, o promova.)
Cercul oamenilor de cultur si, printre ei, familia Ciukovski, desi deveniser de mult ostili fat de forma
actual a puterii sovietice, totusi, prin tot stratul profund al constiintei lor, rmneau atasati de traditia
ateist a Miscrii de Eliberare si de moda politic de secol al XlX-lea bazat pe proclamarea iubirii de
popor (Lidia Korneevna era astfel si o admiratoare nfocat a lui Herzen) si de aceea atitudinea lor de
condamnare a prezentului nu puteau nicicum s-o extind si asupra rezultatului principal al
Pseudoeliberrii anul 1917 n ntregimea lui, deci si Octombrie. si aici se mai aduga si faptul c, prin
tot modul ei de viat trit n atmosfera capitalei n anii '20-'30, societatea cult nu a avut cum s
perceap suferintele natiunii ruse. Cndva, dup ce deja apruse culegerea Voci din strfunduri, Lidia
Korneevna si exprimase nedumerirea: dar cnd oare au putut s apar si chiar s se agraveze si
necazurile astea ale rusilor? Ea omisese, nu ncepuse s observe anumite lucruri. Societatea cult nu
avea o idee clar dect despre necazurile evreilor si ale altor ctorva nationalitti. .., ,
178
Dar cu Liusa triam asa de mult n mijlocul riscantelor noastre actiuni conspirative nct eu nici mcar nu
cutam s aflu cu de-am-nuntul prerile ei, impresiile ei despre scrierile mele. si nici mcar nu reuseam
totdeauna s-i gust umorul foarte reusit si simpatic din momentele ei bune. si nobletea ei niciodat
dezmintit, tactul ei, eu le percepeam ca pe niste daruri venite de la sine. Iar Liusa, probabil, cuta s-si
explice n termeni omenesti de ce-i evitam eu pe semenii mei si gsea acel rspuns foarte la ndemn
pe care-1 avansau multi: c snt hrtuit de obligatiile decurgnd din munca si lupta mea si c din aceast
cauz mi s-au atrofiat sentimentele omenesti cele mai simple si am devenit indiferent fat de cei din jur.
Dar problema nu era c sentimentele mele si-ar fi pierdut din intensitate, ci c triam sub presiunea
strivitoare a datoriei, c m sufocam din cauza lipsei de timp. Dac n-as fi tinut cont de aceste
constrngeri, n-as fi putut s-mi duc pn la capt toat povara. Dar toat aceasta povar n-o vedeau nici
colaboratorii mei apropiati: n afar de lupta cu statul comunist, mai era cazna cu lespedea funerar
mai invizibil dect toti Invizibilii mei apsnd asupra muribundului spirit rusesc. Aceast lespede
trebuia urnit, ridicat si rostogolit pe versant n jos.
nc plin de sperante, Liusa a luat n primire micul teanc de carnetele manuscrise ale lui August, i
plcea acest moment si acest rol al ei de a fi prima care-mi bate la masin lucrarea. Dar ce era asta? Din
minile ei cdea capitol dup capitol: Pur si simplu e de nenteles, de ce scrie toate aceste lucruri!"
(Auzeam aceasta de la multi din cercul oamenilor de cultur; chiar si E. Zvorkina se ntreba: la ce bun
toat aceast rscolire a trecutului, a anului 1914, a epocii tariste; cine are nevoie de asa ceva?) Dar,
fr s ezite, ea a dus la bun sfrsit operatiunea cu primii cititori" (exemplarele trebuiau difuzate,
recuperate, transmise, si totul cu repeziciune si discretie) si faptul c multi se entuziasmaser de ceea
ce citiser ncepuse s-o fac mai binevoitoare cu August. Apoi, parc n virtutea inertiei, si din nou
punndu-si la btaie toat energia, Liusa a nceput s completeze si culegerea de articole de samizdat,
culegere intitulat n patrie se citeste August paisprezece",partial, poate, polemiznd cu mine, n
speranta c majoritatea articolelor i va da cstig de cauz. :
179
Dar cnd n februarie 1972 i-am propus s bat la masin Scrisoarea ctre Patriarh, ea, pentru prima dat
n cursul ntregii noastre colaborri, s-a revoltat pe fat, a refuzat, si n acest moment a fost ea nssi, a
rupt vraja: n al saptelea an al activittii noastre a iesit la iveal c noi doi nu aveam acelasi mod de a
gndi.
si ce dac nu aveam acelasi mod de a gndi? De fapt, mpotriva a ce se revoltase Liusa? Ce anume din
Scrisoarea mea ctre Patriarh scandalizase n asa msur societatea cult? Oare tonul ei demascator?
Lumea se obisnuise cu asta. Suprarea pentru neres-pectarea intangibilittii Patriarhului? O, nu. Dar iat
motivul probabil: n scrisoarea mea vorbeam nu despre chestiuni abstracte ale spiritului religios, ci invitam
ortodoxia ca, mpreun cu tot sistemul ei bisericesc, s se implice n viata real. Asta chiar c era
culmea, chiar c societatea cult nu putea s accepte asa de mult ortodoxie. Tocmai din cauza lui
August si a Scrisorii" nu mai puteam s contez pe sprijinul unanim pe care aceast societate mi-1
acordase, pe nemeritate, pn acum asa c n favoarea mea rmnea o minoritate subtire care de-abia
urma s capete consistent n lungul proces de ridicare a noi straturi sociale si a noi generatii.
Dar, sufleteste, Liusa era chinuitor divizat: pe de o parte, nu putea s nu sufere influenta ntregului ei
mediu de viat, iar pe de alt parte, i plcea conlucrarea noastr si o percepea ca pe o binefacere. si nu
era vorba de conceptii: Liusa era dintre acele naturi integre si devotate care nu simt nevoia s-si
lumineze cu felinarul ideologic fiecare pas. si dup aceast revolt cu Scrisoarea, ea s-a rentors s
lucreze acolo unde lucrul era pe msura ei. Ce-i drept, erau ctiva ani de cnd unele prti si domenii ale
activittii noastre comune ncepuser s n-o mai intereseze. Unele treburi si actiuni nou aprute, ca, de
pild, pregtirea culegerii Voci din strfunduri, rmneau deja n afara cercului si a preocuprilor ei. si la
chestiunea neperfectat de noi a mostenirii literare, eu nu m-am mai ntors.
Iar evolutia lucrurilor legate de Octombrie saisprezece fcea s apar attea noi cerinte pe care nu
puteam s le prevd atunci cnd scriam si scoteam August. Numai aici am constatat pentru prima dat c
trebuie studiat nu numai primul rzboi mondial, ci si curentele sociale din Rusia nceputului de secol, si o
vast galerie de persoane de la monarhisti pn la mensevici, si sistemul statal, si miscarea
muncitoreasc, si chiar lista complet a uzinelor din
180
petersburg cu indicarea lor pe harta orasului. si multe cerinte, lucrri si mesaje legate de acest ansamblu
de probleme emanau iarsi de la Liusa. Uneori o puneam n contact cu aceia care urmau s dea
informatii, ca, de pild, cu profesorul P.A. Zaioncikovski, dar de-acum n majoritatea ca/urilor ea singur
cuta ci, alegea consultanti n functie de variatele mele ntrebri; eu nici mcar numele acelor
consultanti nu le stiam si nici nu o ntrebam pe ea (si nu stiu cui s multumesc). De asemenea s-a recurs
la folosirea abonamentului Lidiei Korneevna la Biblioteca Lenin (adic la dreptul exceptional de a lua crti
acas; pe atunci L.K. nc mai era membru al Uniunii Scriitorilor) si, direct prin filtrul KGB-ului, se tot
luau crti, evident, pentru lucrrile mele, si nici la telefon nu ascundeam c aceste crti continuau s se
scurg spre Jukovka, la ru vzuta arip a dacei lui Rostropovici.
n sfirsit, rolul Liusei n lupta mea devenea intolerabil pentru KGB, si primejdia, ca o vlvtaie, s-a abtut
direct asupra ei. La sfirsitul lui 1972, la intrarea principal a unei cldiri lipsite de orice prezent uman n
clipa aceea (fiind si acesta un amnunt dinainte pus la punct; de obicei acolo se afl un portar-iscoad),
un necunoscut" a atacat-o pe Liusa, a trntit-o jos izbind-o de un planseu de piatr si a strns-o de gt.
Liusa s-a ngrozit si a nceput s tipe. Apoi s-a smuls din minile atacatorului, acesta a fugit. Cei din
anturajul ei nclinau spre ipoteza c, poate, agresorul era vreun dement. Dar toat curtea aceea era sub
supravegherea KGB-ului, vizavi la douzeci de pasi era biroul lor. Toate cunostintele incriminabile ale
Ciukovskilor si Liusa nssi fuseser studiate de multe ori si orele deplasrilor lor erau cunoscute. Se
pare c, de form, militia a fcut o oarecare investigatie care n-a dus la nici un rezultat.
La 20 iunie 1973, exact n acelasi timp cu atacul scrisorilor banditesti" anonime asupra familiei mele, pe
linia de centur Sadovaia, un camion face, inexplicabil, un viraj brusc de 90 grade si izbeste un taxi cu
care mergea n paralel, n taxi se afla Liusa, iar coliziunea s-a produs direct n coltul din fat dreapta,
unde era ea. Izbitura trebuia s fie mortal; faptul c, dup un tratament ndelungat, ea a scpat cu viat
reprezint mai degrab o exceptie de la regul. si din nou probe directe c a fost vorba de un atentat nu
s-au gsit (dar cnd se gsesc n tara sovietic probe mpotriva KGB?). Numai c n fluxul cu multe benzi
de circulatie al liniei de centur Sadovaia, cel care vireaz n felul acesta nu este un nebun. Numai pentru
181
un asemenea viraj poti s iei ani de puscrie, chiar dac n-ai pgubit si n-ai vtmat pe nimeni (si Liusa
s-a dus la tribunal n dorinta naiv de a-1 apra pe sofer, ca s nu fie nchis", are si el doi copii). si pe
acest straniu bandit al traficului tribunalul 1-a pus imediat n libertate, cci s-a dovedit a fi dintr-o unitate
militar special'''. Numai c n sptmnile urmtoare a continuat atacul mpotriva mea, arestarea
Elizavetei Voronianskaia, confiscarea Arhipelagului. Judecind dup succesiunea n timp a faptelor,
aceasta a fost o lovitur cu adres precis din partea KGB-ului.
si ca ntotdeauna, n aceast cltorie, n acest moment, Liusa nu era lipsit de obiecte incriminabile:
ceva ducea cu ea, ba avea si cheia apartamentului ei, unde se pstrau multe. Au dus-o la Skli-fosovskoe,
conform regulamentului i-au luat toate lucrurile, dar ea cu mintea ei zdruncinat tot a priceput despre ce
este vorba si a reusit s-o sune pe N.I. Stoliarova care locuia la doi pasi. Aceasta a venit n fuga mare si
cu tenacitatea ei de om trecut prin lagr a salvat totul.
Desi nu erau dovezi complete, totusi eu ajunsesem aproape la convingerea c lovitura aplicat Liusei m
viza, de fapt, pe mine.
Acesta n-a fost primul accident din viata ei: cu ctiva ani n urm a avut unul cu motocicleta; de-atunci si-a
jurat s nu mai mearg cu nici un vehicul, prinsese fric. Acum socul era profund, cu modificri cerebrale,
cu manifestri de lung durat. Cu asemenea stare a snttii, Liusa, o vreme, nici pe strad nu mai
putea s mearg. Trebuia s stea mult la pat, s nu citeasc, s nu fac efort intelectual. S-au procurat
urgent niste medicamente din strintate, din fericire ni se deschiseser aceste ci. Liusa nu-si mai
ddea seama de tot ce fcea: agitat cum era, nu putea s se opreasc din vorbire, srea de la o tem la
alta. n august s-a ntors dintr-o vacant petrecut n zona Mrii Baltice, ntr-o poian din pdurea de
lng Peredelkino i-am povestit de planul de atac pe care voiam s-1 declansez atunci printr-un mare
interviu pentru Occident. Totdeauna ntmpinam atta freamt, attea ncercri de deconsiliere; acum,
Liusa a lsat s se piard totul ca ntr-o ceat a indiferentei si devenise ea nssi indiferent. Am
ntrebat-o dac pot s mentionez n interviu atentatul mpotriva ei mi-a interzis s-o fac.
Lupta care ncepea nu necesita participarea Liusei. sedeam amn-doi ntr-o poienit linistit si m
gndeam: ncetul cu ncetul o s se nsntoseasc, n-o mai mpovrez cu nici o problem. Dar lupta
'- 182
a nceput pe neasteptate! Q se frmnta la Casa Mare! Noi nu stiam... Peste dou sptmni, moartea lui
Q si pieirea Arhipelagului au fost o lovitur grea pentru Liusa, i-au ngreunat nsntosirea, dar ar fi putut
si s i-o fac absolut imposibil. Dou zile la rnd a venit la mine la Firsanovka s-mi aduc vesti despre
confiscarea arhivei, a Arhipelagului. Recidivase starea ei de confuzie si agitatie cu care se alesese dup
accident. Dar trebuia chibzuit la rece, si aveam ce chibzui, cci riscau s cad n prpastie planuri,
manuscrise rmase, multe la Lamara (schita 10), si orice ncercare de a o preveni putea fi fatal, dar nici
a n-o face nu se putea, n conditiile n care mintea i era confuz, ntunecat, Liusa trebuia s rezolve
probleme complicate; n starea ei precar, enigma mortii lui Q o rcia pe suflet, voia s conexeze
elemente disparate si contradictorii (probabil, spe-rnd s fac asa ceva si cu ea nssi); n aceast
strnsoare a problemelor, avea nevoie ca timp de cteva ceasuri pe zi s se ntlneasc, s stea de vorb
cu mine, si nc n asemenea zile! si totusi trebuia! si era si obligatia mea, da! Dar tocmai n aceste zile
si tocmai din acelasi motiv al pericolului extrem, eu nu aveam nici mcar un minut pentru ntlniri si pentru
discutii, ci mai degrab trebuia s actionez, s aplic lovituri, s salvez manuscrise. Singurul lucru pe care
1-am fcut cu Liusa n aceste zile a fost trimiterea lui Aliosa sipovalnikov la Samutin gresit pas. n
aceste sptmni, Liusa devenise victima acelei miscri drze la care de-attia ani participase ea nssi, a
acelui context singurul n care se obtinea o victorie. Dar astzi ei i trebuiau manifestri de simpatie,
solicitudine, ncurajare acestea i lipseau, si punea stpnire pe ea sentimentul c este prsit
prsit ntr-o lume ameninttoare.
Totusi lovitura nu s-a mai abtut nicicum asupra cercului nostru (tocmai datorit nversunrii si
deznodmntului fericit al luptei, salvarea tuturor a fost n acest cerc). si manuscrisele erau ntregi.
Treptat, nsntosirea Liusei fcuse din nou progrese si lsase loc si preocuprilor pentru I.
Tomasevskaia, grav bolnav n Crimeea. Iar n octombrie a venit pe neasteptate din Gurzuf vestea
despre moartea Irinei Nikolaevna (schita 14). nc o lovitur dat creierului ^ei nensntosit, nc un
vrtej de griji.
n toamna trecut deja plecasem din Firsanovka, la Rostropovici nu mai locuiam din primvar, la
Moscova cu familia nu m lsa militia s locuiesc si din noiembrie Lidia Komeevna m invitase s-
mi petrec iama din nou la Peredelkino. Dar aceast mpre-
183
jurare nu fcea ca ntlnirile mele cu Liusa s fie mai dese. Intrasem deja ntr-un ritm crncen, din acela de
pe ultimii metri, m grbeam s termin ce se putea termina: prefata la Scara Donului linistit si, mai ales,
articolele pentru Voci din strfunduri, ntelegnd pe deplin ct de greu vor accepta, ct de exagerate le vor
prea aceste articole si mamei si fiicei Ciukovski, m-am hotrt s ncep s le dau lor spre a le citi. Lidia
Korneevna a citit Scrisoarea ctre conductori" si spre uimirea mea a fost de acord cu ea (criteriul ei
suprem era totdeauna comparatia cu Herzen: Herzen scrisese si el o scrisoare tarului Alexandru al II-lea),
a citit dou articole din Voci le-a gsit cam exagerate, dar nu s-a suprat. (Ea era nclinat spre o
viziune mai larg.)
Nu acelasi lucru era cu Liusa. Era pentru prima dat cnd ea lua s citeasc n necunostint de cauz
si cu o ntrziere de cteva luni un text de-al meu n momentul cnd acesta deja ajunsese la destinatari
(si la conductori, si n Occident). si n plus si trei articole din culegerea Voci din strfunduri prea de
tot! insuportabil! si s-a dezlntuit vulcanic aversiunea ei special mpotriva ortodoxiei si a patriotismului.
Liusa citea si aproape c njura, scria pe foi, dar ntrecndu-se n nerbdare pe ea nssi, si nregistra la
dictafon suprarea, ca s nu piard expresiile cele mai sfichiuitoare, n care nu mai era nici o urm din
echilibrul intelectual att de propriu ei si apoi transcria pe foi. M certa si m bestelea cu o asprime
care nu caracterizase niciodat relatiile dintre noi. si oricum foile ieseau alandala si cu ele se grbea
s le duc singur la Peredelkino, s-mi reproseze mie chestia asta. Aici era si acel fenomen de
substituire pe care-1 ntlnim n controversele cu femeile: iritarea produs de un motiv se transfer cu
totul asupra altui motiv. Dar era si ceva pe care ea nu putea nicicum s-1 accepte dintr-o dat, era o
nemiloas punere n discutie a unor fapte generatoare de ntrebri: oare era posibil ca ea s-si fi pus,
timp de attia ani, cele mai bune forte n slujba unei cauze n legtur cu care avea anumite dubii? Cu ct
era mai just, cu att era mai obligatoriu s-si ajute bunicul n ultimii lui ani si acum mama care orbise si
care se lupta cu dificultti incredibile?
Am iesit din nou din camera aceea si m-am dus n sufragerie, ca acum opt ani, atunci ca s fac
cunostint cu Liusa la blnda lumin a lmpii electrice, acum pentru niste dificile explicatii la lumina
mohort a lui ianuarie. Asadar, nc nerestabilit, palid,
184
slab n ce i se mai tinea sufletul? folosindu-si ultimele resurse, ea monologa mpotriva orientrii
mele inimaginabil de rusinoase, pravoslavnico-patriotice, din strfunduri", nteleg acum c n vinele mele
nu n zadar curge si snge evreiesc" a spus ea. Am obiectat moale, nu puteam s-i schimb
convingerile, de treaba asta ar fi trebuit s m ocup ceva mai devreme, si sentimentele nu se
refasoneaz, si n plus toate astea se petreceau n ianuarie 1974, nu era perioada cea mai potrivit
pentru certuri. Liusa si consumase toate puterile n acest monolog, trebuia s se culce, s rsufle, s se
odihneasc. Cu durere, cu tristete vedeam ce multe lucruri omi-sesem pe parcursul multor ani si ce trziu
era ca s mai ndrept ceva.
Dar chiar si n acele luni, si dup aceast discutie, ea continua s m roage s-i dau de lucru.
Evenimentele nu mai curgeau n albia pe care o avea ea n vedere; continua s m roage s-i dau de
lucru, voia din nou s m ajute! si eu ce aveam n timpul acesta? Nu puteam s-i dau dect s
pregteasc tabelul cronologic al revolutiei din februarie, s aleag din grmada evenimentelor
revolutionare fragmente, informatii despre persoane. Nu si-a pierdut curajul, cinste ei! si a rezistat cu
demnitate pn la nssi expulzarea mea si dup aceea, n ciuda mediului ei, a educatiei, a felului ei de a
gndi felul meu de a vorbi cum gndesc este ceva strin? ea si asuma cu consecvent sarcinile, le
tinea ca vrjit pe umerii ei, continua s mearg nainte.
n aceste sptmni a fost exclus din Uniunea Scriitorilor si Lidia Korneevna. (si bine i-a trsnit cu
rspunsul ei.)
Apoi n curnd a urmat expulzarea mea. n casa noastr rvsit si asediat, unde Alia era ocupat pn
peste cap cu mpachetarea si evacuarea, Liusa, n fiecare sear dup serviciu, venea din nou si, n
atmosfera fierbinte a acelor ore, se aseza la biroul meu, alegea, sorta si punea n plicuri copii, materiale,
dintre care pe multe le btuse ea nssi la masin sau le cunostea. Pregtea arhiva n vederea expedierii
n strintate, sarcin despre care nu se stia dac i va sta n putere Aliei s-o duc la bun sfrsit.
Primele luni de dup expulzarea mea au fost grele pentru familia Ciukovski. si fiica, si mama erau
coplesite de scrisorele anonime ba n versuri, ba cu njurturi birjresti, ba cu vestea c leul a fost
omort", ba c va fi omort". Copoii si provocatorii securittii se strecurau cu neobrzare n dacea de la
Peredelkino, deschis tuturor aidoma unui muzeu. La intrarea principal, portarul-turntor
185
i oprea pe vizitatorii familiei Ciukovski, bombnindu-i c nu-i spun lui bun ziua" (iar cel mpiedicat s
intre avea 75 de ani!) Din cauz c era pe cale de a orbi, Lidia Korneevna nu putea s scrie dect cu
carioca neagr din strintate la vam i le strica sau i le umplea cu un lichid cleios trandafiriu.
Nebnuite snt posibilittile statului de a face ru, si ntr-un mod asa de insesizabil nct ti-e si lehamite s
protestezi public.
n apropierea zilei mele de nastere, prima din exil, Liusa, ps-trndu-si verticalitatea, mi-a trimis la Zurich
o telegram de felicitare mie, dusmanul nr. l al poporului, fat de care si exprima si admiratia! KGB-ul
n-a suportat chestia. Dis-de-dimineat la telefon un dialog tipic:
Elena tezarevna, la telefon este cutare de la KGB. Nu v e fric?
Nu, dar de ce?
Ce e drept e drept, nu mai sntem n anii treizeci, nu mai drdim de team ca altdat, KGB-ul este deja
luat peste picior.
Bine, e-n regul, nseamn c veti putea s fiti la noi n a doua jumtate a zilei.
Nu, nu voi putea.
Dar cnd v e la ndemn s veniti?
Mie, n general, nu mi-e la ndemn s vin la dumneavoastr.
Bun, atunci trecem noi pe la dumneavoastr,
Acesta ar fi un lucru extrem de nedorit.
Dar cum s facem?
Trimiteti adres scrisa.
Ah, asta nseamn c v recunoasteti vinovat si vreti s vi se fac dosar"?
si ncrucisarea de spade continu:
Ba nu... Dar un asemenea procedeu...
Eu v vorbesc politicos, ca unei femei.
si cu brbatii nu vorbiti politicos?
De aici dialogul devine tot mai ferm: '
Eu v-am sunat si v rog s veniti. Liusa, suprndu-se si chiar nfuriindu-se:
Eu nu snt de la Salvare si nu vin acolo unde snt solicitat telefonic.
;
- si cnd veti fi la serviciu?
Nu snt dispus s v dau informatii. ..Wi;"-;- v
186
I
Bun, o s v lum de pe strad!
O s tip tare, o s-i chem n ajutor pe trectori!
Dar dumneavoastr nu tipati ntotdeauna]
(Aluzie la ntmplarea de pe scri. Iat c au confirmat c a fost fctura lor.)
Dar de data asta v asigur c voi tipa!
Degeaba vorbiti asa. Noi sntem tot timpul cu dumneavoastr.
M rog, ce-o vrea Dumnezeu!
Nu, Dumnezeu e cu prietenul dumneavoastr.
Cu care prieten? Eu am multi prieteni.
Acela pe care-1 scrieti cu liter mare. (Interceptaser scrisoarea prin posta sting?...) Totusi am vrea
s vorbim cu dumneavoastr neoficial.
Ea se nfurie la culme:
V rog s retineti c eu cu dumneavoastr nu voi avea nici un fel de convorbiri neoficiale, numai
oficiale!
si a trntit receptorul n furc!
si n-au venit. si nu s-au atins de ea.
Trebuie s fii ferm cu ei! Aceasta era o nvttur pe care Liusa o trsese din lupta noastr. Dar oare e
usor pentru o femeie singur s tin piept unui monstru cu minile lungi, cu multe boturi, bine hrnit?
Apoi seria telefoanelor de la o zi la alta:
Astzi, asteptati-i pe beduini!
Cmilele snt deja pe drum!...
Parc totul este din Ilf si Petrov, dar cam de groaz, nu-i asa?
Dup cteva luni linistite, cnd tocmai se bucura si ea c au l-sat-o n pace, iat c, n lipsa ei,
apartamentul i era violat si perchezitionat n plin zi.
si kaghebistii s-au rzbunat pe crtile lui Ciukovski: au ridicat totul si Ciukokkala lui, si chiar reeditri
ale crtilor lui pentru copii, si chiar crti despre el.
Dardesi a trecut prima si cea mai primejdioas perioad, cnd omul nc este pasibil de incriminri
pentru faptele lui recente pe ea nc o mai poate astepta orice. De curnd, ea nu s-a mai abtinut si ntr-
o sedint la institut s-a ridicat n aprarea mea. La unele interogatorii cu alti oameni, kaghebistii vorbesc
despre ea ca despre seful contrainformatiilor lui Soljenitn".
187
n caz de arestare, ea si propusese s aib conduita cea mai simpl: s nu nege, s nu ncurce nimic, s
recunoasc da! c a ajutat literatura rus si s le spun c mai multe nu doreste s discute cu ei.
Dup expulzarea mea, ea, nc multi ani, a avut grij de btrna si neputincioasa mea mtus din
Gheorghievsk. si prin posta stn-g" mi scria, mi trimitea la Zurich multe lucruri de interes literar.
Cunostinta cu mine a ajutat-o pe Liusa n acea ndeprtat toamn s-si depseasc depresiunea
sufleteasc. I-a fost de ajutor ntr-o lupt cumplit. Dar, cunostinta cu mine a costat-o ani si suflet si,
printr-o orbit tragic, a trt-o aproape n ciuda convingerilor ei spre ce?*
* A sosit epoca nou a transparentei" gorbacioviste si aceeasi Liusa, prima, acum, n Revista crtilor,
a clamat despre mine si despre necesitatea ntoarcerii mele n tar, ce-i drept, cu ocazia asta,
cosmetizndu-mi involuntar imaginea n asa fel nct s am o aparent de cettean sovietic, n redactie a
nvlit multimea scrisorilor de multumire si a ctorva de indignare, n interventia Liusei, cititorilor li se
prea c aud vocea cuiva de pe margine, nimeni nu stia cte forte, ct timp si ct inim druise ea acestui
autor. (Adnotare din 1990.)
188
Natalia Ivanovna Stoliarova si Aleksandr Aleksandrovici Ugrimov
Cnd, n anul 1906, pe insula Aptekarski din Petersburg, niste revolutionari au pus la cale dinamitarea
vilei lui Stolpin si modalitatea de a-1 ucide mpreun cu familia (si au ucis treizeci de vizitatori si au rnit
grav pe alti treizeci, cu copiii, iar Stolpin a scpat teafr si nevtmat), una dintre principalele participante
la atentat, doamna din echipaj" era Natalia Sergheevna Klimova, o eser-maxi-malist de douzeci si doi
de ani, descendent a unei familii de vaz din Riazan. A fost arestat si, mpreun cu ceilalti participanti
la atentat, condamnat la moarte. Klimova nssi nu ceruse gratierea, dar lucrul acesta 1-a fcut pentru
ea tatl ei, nici mai mult nici mai putin, membru al Consiliului de Stat. La rugmintea lui, mpratul a
gratiat dou femei participante: pe Natalia Klimova si pe Nadejda Terentieva, fiic de negustori. Li s-a
comutat pedeapsa n munc silnic pe viat, (n asteptarea executiei, Natasa Klimova a scris sub cerul
liber scrisoarea de dinaintea mortii, scrisoare care mai tr-ziu a fost publicat si 1-a determinat pe S.L.
Frank s scrie o recenzie pe marginea ei: ea scrisoarea ne demonstreaz c puterea divin a
sufletului omenesc este capabil s nving" chiar si suferintele provocate de inevitabilitatea mortii
violente; aceste sase pagini, prin valoarea lor moral, cntresc mai mult dect toate multele tomuri ale
filozofiei si poeziei contemporane a tragismului".) Perioada de nceput a detentiei, Klimova a petrecut-o la
nchisoarea Novinsk din Moscova. Acolo, n curnd a vrjit-o si, spiritualiceste, a supus-o pe
supraveghetoare si, cu ajutorul acesteia, a organizat celebra evadare a celor treisprezece" femei, (n
epoca sovietic s-a scris un scenariu de film despre aceast evadare, dar filmarea a fost interzis, ntruct
printre evadate nu era nici o bolsevic.) n libertate, cineva deja le astepta, n noaptea de dup evadare,
Klimova
189
a fost dus n casa unui avocat liberal, unde a locuit n sigurant o lun de zile, n timp ce jandarmii
supravegheau casa din Riazan a Klimovilor si un conac. Dup aceea si-a luat nftisare de femeie
profund ndoliat, si avocatul a condus-o la trenul de Siberia. A trecut n Japonia si de acolo a ajuns cu
vaporul la Londra, la Savinkov, intrnd din nou n Organizatia Militant (terorist). Evadatii de la Novinsk si
alti fosti detinuti politici se adunau lng Geneva, la vila amazoanelor". Aici, ea s-a cstorit cu
revolutionarul emigrant Ivan Stoliarov, cu care a avut dou fete. n 1917, lsndu-si sotia nsrcinat, el a
plecat spre tar, unde s-a aruncat n cazanul clocotit al Retrogradului. A treia fat a murit de grip
spaniol curnd dup nastere. Pe cele dou mai mari, mama a reusit s le creasc, dar a. murit si ea.
Att de mare era atunci coeziunea ntregii emigratii ruse din Paris, nct s-a gsit din acelasi Riazan, de pe
aceeasi strad, din casa vecin, fiul judectorului silovski, si el emigrant politic, mensevic, care a nfiat si
a educat fetele (cea mai mare dintre ele fiind Natasa). Desi se spune c dou iubiri nu ncap n aceeasi
inim, la Natasa a ncput si iubirea fierbinte fat de Franta, si cea exagerat fat de Rusia (nu fat de
revolutia creia i slujise maic-sa). La nceputul anilor '20, Natasa, la cei unsprezece ani ai ei, a plecat n
vizit la tatl ei, la Petrograd (atunci era posibil acest lucru, scuarul central din Riazan nc mai purta
atunci numele Klimovei casa ei printeasc nefiind departe de acel parc) si a nceput s nutreasc
ideea c, atunci cnd va avea douzeci de ani, se va ntoarce neaprat aici. Sora ei, Katia, rmas n
Franta, spunea: Natasa, n foarte multe privinte, o reedita pe mamaprin puritatea caracterului, prin
nobletea intentiilor, prin aspiratiile nalte ale sufletului si totodat prin felul ei de a se arunca n actiune,
prin cutezanta faptelor. si asa si-a urmat neabtut ideea de a se ntoarce n tar n ciuda
contraargumentelor lucide si spre ndrepttit mhnire a cercului emigrantilor de la Parisntr-o vreme
cnd nimeni nu fcea asemenea pas, cnd asa ceva era nebunie curat, n decembrie 1934, imediat dup
asasinarea lui Kirov! (si niciodat nu a regretat, nici mcar atunci cnd a czut n prpastia lagrului, si cu
att mai putin acum, dup ce-si adusese si ea contributia la renasterea spiritului trii. Dac, aidoma ei,
milioane de oameni ar fi sfidat astfel focul si primejdia, poate c istoria noastr ar fi evoluat mai rapid.)
j
190
Tatl Natasei fusese deja surghiunit lng Buhara ntr-o tabr de eseri, si scos de acolo de ctre E.P.
Peskova (si ea fusese eser n trecut). Acum si-a ntlnit fiica, dar dup arestarea acesteia fost si el
arestat pentru a fi mpuscat. Pe Natasa au lsat-o n pace doi ani s se bucure dac nu de Rusia, atunci
de libertatea sovietic; a fost arestat n 1937 (s-a ntors de bunvoie n Uniune? Desigur, este spioan;
s zicem c nu e spioan, atunci nseamn c desfsoar activitate contrarevolutionar), n prima ei
celul de la Lu-bianka a ntlnit o femeie cu un trecut interesant. Aceasta, mpreun cu mama Natasei,
evadase si ea din nchisoarea Novinsk! Natasa a strbtut mpreun cu multi altii un drum cumplit (si
acesta i-a rmas n suflet, amintire care arde) si deosebit de greu i-a czut ei prea timpuria"
ntoarcere la libertate, n 1946, cnd nc nimeni nu se ntorcea, cnd acest fapt era nc prea neobisnuit,
cnd libertatea sovietic nu era pregtit s se lase fructificat de cei care-si ispsiser pedeapsa, n
1953, dup multe neplceri, a reusit (si aceasta prin interventia lui Ehrenburg si a altor persoane
influente) s obtin dreptul de domiciliu supravegheat n Riazanul printesc, de unde mama ei plecase cu
atta usurint la revolutie. A predat aici limba francez. Anii trecuser si peste furtunoasa ei viat
personal si, probabil, ea nc nu bnuia c va veni n contact cu actiuni explozive ndreptate mpotriva
regimului sovietic.
Apoi vremurile s-au mai mblnzit soarta Nataliei Ivanovna s-a mai ndreptat si ea. n 1956 s-a mutat la
Moscova; fiica lui Ehrenburg (cu care N.I. nvtase la aceeasi scoal la Paris) si-a convins tatl s-o ia pe
N.I. ca secretar. Spre el, ca spre o celebritate, afluiau scrisori cu rugminti, veneau solicitanti, si multi
dintre ei erau fosti detinuti asa c treaba asta a fost foarte potrivit pentru N.I. (a lucrat la Ehrenburg
pn la moartea acestuia).
La Riazan, fostul scuar al Klimovilor, ameninttor de aproape de comitetul regional de partid, evitat acum
de locuitorii orasului si inutil comitetului regional, era asa 1-am gsit eu fr nume, fr vreo urm a
Klimovei. Toat povestea am aflat-o chiar de la N.I. atunci cnd mi-a vorbit de ndoita asemnare a
experientei trite de noi: stagiul fcut n Arhipelag si cel fcut la Riazan.
Ea a fcut chestia asta n primvara lui 1962, recurgnd la o stra-togem (si nevinovata stratagem, si
decizia toate au fost ale ei): mi-a transmis prin Kopelev c trebuie s-mi comunice ceva im-Prtant (n
realitate, ea voia s m cunoasc; el mi-a explicat c este
191
vorba de o fost detinut). Era vremea cnd manuscrisul lui Deni-sovici circula pe sub mn, cnd se stia
deja c printre cei cu greutate care-1 citiser era si Ehrenburg. Nimeni nu stie ns cum putuse el s-1
citeasc printre primii, cnd Tvardovski nu intentionase nicicum s-i dea manuscrisul. N.I. inventase totul.
Auzind despre nuvel, ea s-a dus la redactia lui Novi mir si, n numele lui Ehrenburg, 1-a rugat pe Zaks
s-i dea manuscrisul. Zaks a mrit nitel, dar n-a putut s refuze o rugminte din partea unui asemenea
nume. (Ea s-a uitat si, pe prima pagin, a vzut, scris de novomirieni, numele de A. Riazanski" si s-a
ntrebat mirat dac nu cumva autorul cu pricina este din acelasi loc cu ea.) Numaidect s-a dus la un
prieten fotograf, Vdim Afanasiev. (Hain de piele", sotul verisoarei ei primare; apoi el a lucrat uneori si
pentru noi, ne-a ajutat.) si numai dup aceea a ajuns manuscrisul la Ehrenburg. Bietul A.T. subaprecia
mijloacele tehnice actuale. si asa a nceput s zboare totul prin samizdat, spre nedumerirea si nelinistea
lui, spre bucuria mea atunci prosteasc; n realitate ns, lucrurile evoluau negativ si primejdios pentru
destinul nuvelei. Acum relatarea N.I., evident, cu unele noutti despre circulatia manuscrisului, despre
opinia unor persoane importante? Clcndu-mi destul de mult pe inim, am sunat-o la telefonul lui
Ehrenburg, asa cum propusese ea. ndat, Natalia Ivanovna m-a invitat insistent s vin la apartamentul
lui Ehrenburg. (Nimic nu era spus direct, dar din nsufletirea si struinta ei se putea trage concluzia cum
c patronul ei st alturi si boleste?) M-am dus la adresa indicat. Ehrenburg (cruia nuvela, apropo, nu-i
plcuse deloc) s-a dovedit a nu avea nici un amestec n aceast ntlnire si era n strintate, dar noi ne
aflam n cabinetul lui. N.I. m-a servit cu unele noutti, dar acestea, evident, nu erau suficiente ca s
justifice vizita mea. (Oare ea cuta un mod de a-1 ncuraja pe autor?) Pe oricine altcineva m-as fi suprat
pe loc, dar nu puteam s m supr pe o fost detinut care pstra viu sentimentul generatiei noastre si
amintirea insulelor noastre din Arhipelag. Nici ea nu m chemase pur si simplu s-mi spun ct m
admir, ci s verifice, s vad ct de mare era hotrrea mea de a merge pe aceast linie, pregtirea mea
de a face fat ncercrilor iminente. Voia sa se lmureasc dac regimul are vreo sans de a m
ademeni spre alte teme, de a m face s-mi nsiropez scrisul. Convorbirea noastr a prsit ndat
temele literare, devenind simpl ca ntre fosti detinuti, iar eu, involuntar, am depsit limitele prudentei
obligatorii
192
pentru lumea sovietic, si cu att mai mult pentru cea literar, care nu-si tine gura; a venit vorba despre
rscoalele din lagrele de munc fortat. Da, trebuie scris despre toate astea!" am auzit-o spunnd, la
care eu n-am tcut, n-am ridicat din umeri, ci am murmurat: S-a scris deja!" si drept rspuns am vzut o
fat iluminat de bucurie. Deja n prag, cu jumtate de voce ca s nu aud cei din casa lui Ehrenburg, m-
a ndemnat s nu cedez, s nu m las ametit de gloria care m asteapt. Nu v temeti! am asigurat-o
eu cu calm n-o s m las ametit!" (Tocmai de aici mi spunea ea mai trziu a plecat
devotamentul meu fat de dumneavoastr. Dar cu ce presentiment? Ies din apartament, cobor scrile,
deodat parc ceva m trage cu putere napoi. Oi fi uitat ceva? M ntorc si... primesc telefonul
dumneavoastr. si asta mi s-a ntmplat de cteva ori.") Tocmai lucrul acesta l stiam bine, stiam c nu m
vor prinde n mrejele gloriei; pe zidul literaturii sovietice urcam ncordat la maximum, de parc as fi fost
ncrcat cu recipiente grele pline cu o solutie de care m temeam s nu-mi curg pe din afar. Dar iat
astzi m ntrebam n-a curs nimic? N-am spus nimic de prisos? Inima mi spunea c nu, c femeia
era de-a noastr. Ceea ce s-a si confirmat.
Cu toat simpatia care se nscuse ntre noi, nu ne vzuserm de-ct n fug, de vreo dou ori, nimic
esential nu se adugase fondului initial de idei si impresii, dar ncrederea mea n ea se ntrise. Stranii se
asociau la ea cele mai confuze reprezentri despre evenimentele mondiale si aversiunea ireductibil fat
de regimul nostru; extrema neglijent si inconsecvent feminin n vorbe si n fapte, pe de o parte, si, pe
de alt parte, brusc, rectitudinea si fidelitatea de neclintit, cnd era vorba de o Cauz important, de
formularea unui considerent clar, de luarea unor decizii foarte ndrznete (apoi, cu anii, lucrurile acestea,
eu le-am analizat din ce n ce mai mult). Beneficiar a unei educatii excelente, nzestrat cu sensibilitate
si tact, discret, sprinten si orgolios ferm n fata KGB-ului (ctiva ani mai trziu, ea a avut din nou
parte de interogatorii, la Lubianka, dar nu pe tema activittii noastre).
Oarecum pe neasteptate, peste un an, N.I. cu prietenii ei, venind >n vizit n vechiul ei Riazan, a trecut pe
la mine. si nu stiu de ce in fulgerarea acelei clipe, nempins de nici o urgent (Hrusciov era mc la putere,
eu nc m bucuram de o oarecare subred protectie, s1 totusi nu puteam evita ca odat si-odat s
transmit niste micro-
193
filme n Occident), eu am simtit deodat nevoia s-o trag deoparte pe N.I. si s-o ntreb dac n-ar fi dispus
s fac o asemenea nzdrvnie. si iar nici o ezitare, fr s stea pe gnduri, cu curajul si sprinteneala
ei, a rspuns pe loc: da! Numai s nu stie nimeni.
ncrederea sentimentul nscut primul ntre noifcuse imediat un salt nainte.
Capsula cu filme o aveam deja gata de expediere, dar deocamdat nu ardea; si ocazie nu exista, iar
ncercrile esuaser. Dar n octombrie 1964, cnd 1-au rsturnat pe Hrusciov, am intrat n panic: situatia
mi-o ntrezream n contururi extrem de periculoase, dintii ascutiti ai dusmanului puteau s-mi sar
repede, chiar si instantaneu, la gt. (Prevztor, atribuiam regimului, judecndu-1 dup felul n care se
rfuise cu multi pn la mine, dinamica revolutionar anterioar. Pn la urm am constatat c dinamica
sczuse n asa msur, nct pentru acest salt va mai trebui ceva timp: pn la prima perchezitie
unsprezece luni, pn la prima lovitur hotr-toare nou ani.) stirea m-a gsit la Riazan. A doua zi
eram deja la N.I. la Moscova si ntrebam: Se poate! Cnd?...
Natalia Ivanovna se remarca totdeauna prin rapiditatea deciziilor si prin aceea c era norocoas. Un
noroc accesibil, incontestabil, i-a fost alturi n multele ei actiuni, chiar si n cele imprudente pe care si eu
i le observam. (Sau, poate, nu norocul acesta chior era hotrtor, ci o anumit fermitate n comportament
atunci cnd lua o decizie?) Asa si aici, imediat s-a ivit si ocazia: fiul lui Leonid Andreev, care locuia la
Geneva, ca si soraNataliei Ivanovna, si care se cunostea cu aceasta din urm, tocmai se afla n vizit la
Moscova. N.I. a fcut ochii mici si a hotrt: l va ruga pe Vdim Leo-nidovici, e sigur c n-o s-o refuze!
Mi-a spus s vin la Moscova din nou, spre sfrsitul lui octombrie. Pn atunci ea deja va fi vorbit cu Vdim
Leonidovici. si ntlnirea ne-a aranjat-o ntr-o sear, n cmruta ei dintr-un apartament la comun, pe
aleea Malo-Demidovski. V. L. s-a dovedit un gentleman de factur veche, un om de mare noblete, putin
usctiv, retinut. La drept vorbind, aceast noblete deja i anula posibilitatea de alegere, posibilitatea de a
refuza o asemenea rugmintepentru literatura rus, dar si pentru lagrele sovietice, unde si Daniil,
fratele lui, petrecuse mult timp. (Ulterior, Natalia Ivanovna mi-a spus c V.L. considera o asemenea
propunere drept o cinste pentru el.) si Olga Viktorovna, sotia lui, fiica vitreg a liderului eser Cernov, s-a
do-
194
vedit n aceast privint o femeie extrem de ntelegtoare si agreabila. Ea a aprobat hotrrea sotului si,
alturi de el, si-a asumat consecintele. si iat-i pe ei, formal aceiasi iepuri de cas sovietici ca si noi,
neprotejati nu numai de imunitate diplomatic, dar nici de cettenie strin (pasapoartele lor erau
sovietice, cci, n entuziasmul patriotic postbelic al unei prti a emigratiei rusesti, V.L. trecuse la cettenia
sovietic, n parte pentru a putea veni mai des si mai usor n patrie), angajndu-se s ia cu ei o capsul
exploziv tot ceea ce scrisesem eu timp de optsprezece ani, de la primele versuri ireconciliabil ostile
sistemului lagrelor pn la Cercull Ei nu stiau, nu ntelegeau profund ce se ascundea chiar n acea
capsul, dar ntelegeau destul de bine c acolo este material exploziv. si 1-au dus cu ei, hotrrea n
privinta aceasta fusese deja luat nainte de ntlnirea noastr.
Acea sear mi s-a prut atunci momentul cel mai important al ntregii mele vieti! Ceea ce visasem n
surghiun, ceea ce mi se pruse un salt mortal si n viat unicul salt iat, se nfaptuise ntr-o atmosfer
prozaic de linistit, ntr-o politicoas convorbire neeroic. M uitam la btrna pereche ca la o minune.
Despre operatiunea nssi aproape c nici nu s-a vorbit. Mi-am scos din buzunar capsula de aluminiu
plin pn la refuz, un pic mai mare dect o minge de ping-pong am deschis-o putin, le-am artat
rolele, am pus totul pe msuta de ceai, lng fursecuri, lng dulceat. si Vdim Leoni-dovici a transferat
capsula n buzunarul lui. Ne-am ntretinut despre sintax, despre locul adjectivului n raport cu
substantivul lui, despre genuri literare, despre cartea lui V.L. nsusi, Copilria, care apruse n URSS si
pe care eu o citisem. Iar Natalia Ivanovna nu m-a lsat pn nu am povestit despre ntmplrile cele mai
uimitoare a cror amintire o purtam n mine despre rscoalele din lagre. Btrnii genevezi ascultau
uimiti.
si oare chiar asa de simplu se mplineste visul vietii mele n toat plintatea lui? si eu voi rmne acum
cu minile libere, omul care a ndrznit, omul independent? Asemenea tensiune, asemenea primejdie nu
se va mai ivi niciodat! Tot restul vietii va fi deja mai usor, va fi ca o coborre de pe un delusor.
si un asemenea dar mi-a adus mie Natalia Ivanovna! Eva, cum am nceput eu n curnd s-i spun n
mod conspirativ, ntmpla-rea si chiar siretenia si dduser mna n prima noastr inutil n-"Inire de la
Ehrenburg. Iar prin asemenea ntmplri de nerecunoscut
195
ptrunsese ca un fascicul de raze inevitabilul: s primesti ajutor din universul concentrationar, si de la
frnturile unei emigratii mprstiate, si din partea Riazanului, si din partea Rusiei.
La 31 octombrie 1964, la dou sptmmi de la instalarea Conducerii Colective, mica mea bomb a trecut
frontiera URSS, prin aeroportul din Moscova. Ea, pur si simplu, se afla n buzunarul lateral al hainei lui
V.L., care nu stia nici un fel de procedee de ascundere. Snteti fiul scriitorului? a ntrebat vamesul,
vznd pasaportul. si convorbirea despre scriitor prelungindu-se, nu s-a mai efectuat un control vamal
serios. Capsula a trecut ca un obiect protejat de numele lui Leonid Andreev. (Un nume se prea atunci
fa-vorizant.) Eva si-a condus prietenii la aeroport. Psind de pe o scar rulant pe alta, ei au mai
apucat s-i dea de nteles c afacerea reusise.
Cnd peste un an s-a produs dezastrul cu arhiva mea de la Teus si n-a mai fost nici urm din conjunctura
anterioar propice expedierilor n strintate si cnd ntreaga viat, se prea, zcea sub sfrmturile
stncilor negre, si cnd eu lncezeam la dacea lui Ciu-kovskipe neasteptate la o cin a venit, ca un nger
luminos (ntr-o rochie sclipitoare de culoare nchis), cu o problem laKomei Iva-novici Eva!
ntoars cu putin timp n urm de la Paris, nc ptruns de aerul de relaxare de acolo, nc nereadaptat
la cino-senia de la noi. Ea nu se astepta s dea de mine aici, eu nu m asteptam s vin ea aici! Sosirea
ei a fost, pur si simplu, o minune a minunilor (temndu-m s nu las vreo urm, nu puteam nici s-o sun,
nici s m duc la ea, dar tare nevoie era de un capt de fir viu acolo, n lumea liber!). Ne-am prefcut c
nu ne cunoastem, si Kornei Ivanci ne-a fcut prezentrile, n timpul cinei, tot ascultnd relatarea despre
frecventa tot mai mare a persecutiilor de aici, Evei i-au scpat niste vorbe: Da, n tara asta nu te
plictisesti!" Aceasta imediat dup Paris (unde putea s rmn definitiv). Dar ceea ce era uimitor era
faptul c din nou nu avea nici o umbr de regret c s-a ntors n tar! Apoi, K.I. avu ideea s-o conduc
pn la statie, dar pe aceast ceat a serii eu aveam de discutat cu ea niste secrete. Cu mare greutate i-
am convins pe K.I. si pe Liusa s se ntoarc de la jumtatea drumului. Iar eu cu Eva ne-am trt
picioarele mai departe spre statie, n timpul acesta, o ploaie bine venit cdea asupra noastr. si
vorbeam si, ca ntotdeauna, din trei vorbe ea retinea dou, cu ea nu se putea altfel. Aveam senzatia c-
mi vin niste aju-
196
l
toare pur si simplu din cer, oferite ntotdeauna operativ, cu zmbetul pe buze, n mod dezinteresat.
Eva devenise o a doua conditie indispensabil vietii mele precum aerul. Numai prin ea, munca mea
subteran se lumina brusc printr-o jnic raz venit de acolo, raz n btaia creia se vedea cum se
desfsoar acolo treburile mele, traducerea Cercului n englez. Era suficient s-mi dea de stire, s-si
exprime intentia de a ne vedea, c ne ntlneam imediat. si de fiecare dat cnd veneam la Moscova,
cutam s trec si pe la ea. Unde n-am stat noi de vorb: ba, ntlnindu-ne chipurile ntmpltor n librria
din blocul n care locuia Ehrenburg, rtceam prin curtile si scuarurile din centru (asa tni-a artat ea
curtea Bahrusinski unde n-aveam cum s stiu ncepnd din 1970 avea s locuiasc viitoarea mea
familie si de unde aveam s fiu ridicat pentru expulzare); ba pe bulevarde; ba n curtea mnstirii
Petrovski; ba venea ea la mine la dacea de la Rojdestvo si aici ne asezam departe de toti sau ne duceam
n pdure ca s putem vorbi mai n voie. Necesitatea attor ntlniri, cderi de acord, re-precizri si re-re-
precizri era dictat nu att de problema n chestiune, ct de particularittile prietenei noastre (ea era deja
n contact si cu Liusa): nerespectnd sistemul unei conversatii vii, despre una despre alta, ea omitea n
permanent ceva important, apoi, nelinistit, mi spunea la telefon c trebuie s ne ntlnim si-mi
explica (si nici de data asta complet) cum e cu cele omise, n permanent i reprosam (si ea mie)
imprudenta, nesocotinta, dar ea avea o caracteristic uimitoare: ncurca lucruri de ordin secundar, dar
cum aprea ceva de important hotrtoare actiona precis, curajos, fr gres. n momentele cele mai
primejdioase, pe lng faptul c devenea nenfricat, avea o extrem naturalete" a comportamentului
probabil, trsturi mostenite de la maic-sa. (Dar felul n care Eva citea Arhipelagul finisat! Stilul ei: toate
trei volumele dactilografiate le trse cu ea la serviciu, n apartamentul lui Ehrenburg. Dar s-a ntmplat ca
el s moar tocmai n aceste zile. Imediat, inventariere, comisie! Eva se hazardeaz s plece cu cele trei
volume, dar sotia lui Ehrenburg o retine: Ce scoti afar?" Evei i se urc sngele la cap: Dar nici dup
attia ani nu m cunoasteti, m bnuiti de ceva?!" si a iesit cu ele.)
Ritmul ncordat al ntregului meu demers m presa totdeauna toarte mult, pur si simplu n-aveam timp s
stau la taifas cu ea sau s~o admir. Dar toate mtlnirile, multele ntlniri cu ea duceau la o
197
constatare n ceea ce o privea: ce viguroas noblete nnscut (excludea colaborri la nivel inferior), ct
generozitate, ce aliaj de mn-drie, discretie si desvrsit si prietenoas simplitate!
Operativitate!... n mai 1967, dup ce am difuzat 250 de exemplare ale Scrisorii ctre congresul
scriitorilor", m-am retras la Pere-delkino la Ciukovski. Iat, trecuser unsprezece zile de la difuzarea
scrisorii, congresul se si terminase, dar n Occident nimeni n-o publicase, nimeni nu o anuntase n nici un
fel. Ca din senin, Eva apru n vizit la o alt dacea, de unde m-a sunat si m-a invitat la o plimbare. Un
asemenea plan, eu nu avusesem n vedere, ntr-o clip, ei i veni o idee: Nu aveti un exemplar n plus?
Dati-mi-1, astzi l expediez!" (Cu acest gnd l adusese la Peredelkino pe Maurice Jardot, specialist
francez n domeniul artelor. Acesta era n relatii bune cu Le Monde si se angajase fat de Eva s ne
ajute.) si peste trei zile, scrisoarea a aprut n Le Monde, tunetul ncepea s se aud pn departe, si
campania a fost cstigat! Dac se ntmpla ceva cu telegrama de la Grani, dac trebuia s se stie de
urgent cine este Victor Louis aprea aceeasi Eva, deus ex machina, si lmurea lucrurile. Pe Victor
Louis l stia din Lagrul de pedepsire: copil din Moscova, el propunea schimb de valut strinilor;
conduit dubioas n lagr.
Nu degeaba ceruse Eva chiar de la nceput: numai s nu stie nimeni. Sigur si precis o avusese n vedere
pe Resetovskaia, sotia mea de atunci. (Eva vzuse cu mult naintea mea acest pericol.) Totusi relatiile
mele cu Eva, simple, amicale, vesele, nu puteam s le ascund de sotie, n plus, treburile noastre
necurmate, niciodat lmurite pn la capt, ne fceau mereu s ne soptim, s ne desprindem de ceilalti,
chiar si atunci cnd Eva venea fr nici o intentie acas la noi. Toate astea nu se puteau realiza, nici
explica altfel, dect spu-nndu-i sotiei c noi ne ocupm de niste treburi foarte serioase, adic de treburi n
legtur cu strintatea. si Eva prea s nteleag aceast situatie. Dar n toamna lui 1965, cnd era n
plin desfsurare ancheta asupra lui Siniavski, Eva, la o ntlnire secret, m-a ntrebat: Dar sotia
dumneavoastr nu stie nimici" Pi direct, din gura mea, ea nu stia nimic, dar avea ochi si vedea. (Se
putea spune cu certitudine c numai despre participarea Andreevilor nu stia nimic, dar a existat si
urmtoarea mprejurare: doi ani mai trziu, n apartament la tarevna", n prezenta a sapte-opt persoane,
printre care era si sotia mea, Eva a adus o tnr. La un moment dat aceasta a
198
iesit n balcon ca s-mi sopteasc ceva: era Olga Andreeva-Carlyle din Statele Unite.)
Deasupra Evei se proiecta nc de atunci umbra pericolului si ntunecoas, neagr, ea se proiecteaz si
azi. Timp de multi ani de-atunci nainte, presentimentul n-a nselat-o: n 1973, n gara Kazan, N.
Resetovskaia a lansat amenintri la adresa Evei. Pe Eva, n exclusivitate, a dat-o ca tint a rzbunrii
KGB-ului pentru publicarea Arhipelagului. (Tocmai aceast amenintare m-a silit s m pronunt deschis n
vara lui 1974 ntr-un interviu pentru CBS.)
Ce-i drept, n curnd snt deja doi ani de-atunci. Norii care atr-nau n-au adus furtun. Ne-a ferit
Dumnezeu!
Cu ocazia uneia dintre ntlnirile de la nceputul lui 1966, cnd tocmai venisem de la Ascunztoare si nc
m agitam cu Arhipelagul, Eva mi-a fcut cunostint cu prietenul ei apropiat Aleksandr Aleksandrovici
Ugrimov, de la bun nceput n ideea c si el m va ajuta.
Din prima clip, omul acesta mi-a plcut foarte mult dinspre el venea o adiere de cert seriozitate si
de... umor. Chiar mi-a fcut impresia c are o permanent poft de a rde, ceea ce este nemaipomenit
atunci cnd ai sub tlpi vatra ncins a conspiratiei, dar aceast calitate eu am supraestimat-o; probabil
avusese o perioad fericit n viata lui, n general, grea. Dar multe alte calitti de-ale lui urma s le testez
n viitor, de pild: inteligenta analitic subtil, prudenta si puterea de ptrundere. Ca s nu vorbim pe sub
plafoane" (locuinta Evei, situat acum n aleea Daevi, eu o consideram extrem de nesigur; Eva se
ntlnea cnd voia cu multi strini si adesea se ntretinea cu ei la telefon tocmai n aceasta consta
tactica ei curajoas de a actiona pe fat: strinii o cunosteau, la fel si diplomatii francezi, si aceasta i
ddea mai mult vigoare n confruntarea cu autorittile), am plecat s hoinrim, prilej de a lmuri cu ce
m putea ajuta Aleksandr Aleksandrovici. si el mi-a propus ceva ce, dup necazul cu arhiva mea, era de
milioane: s-mi pstreze manuscrisele! S-mi pstreze manuscrisele chiar multe volume si n mai
multe locuri, conform unei proceduri de mare strictete: nu la el nsusi, ci la asa-numitele crtite" pe care
eu, po-tnvit conditiei impuse de el, nu le voi cunoaste niciodat. (si asa e mult a tinut la respectarea
acestei restrictii nct, iat, nici astzi nu pot s numesc aproape pe nimeni, desi este vorba de oameni
care opt ani de zile au purtat de grij dinamitei mele.) I-am fcut
199
cunostint cu cele dou N. si de la ele a luat al doilea important set al meu de materiale, salvat de la
Teus, set de materiale care apoi, de-a lungul anilor, s-a nzecit n continuare ncepusem s batem totul
la masin, fr s tinem socoteala volumelor. Astfel, A.A. a organizat totul bine si pe scar larg.
Tatl lui Aleksandr Aleksandrovici se numea A.I. Ugrimov si era mosier, profesor de agronomie,
presedinte al Societtii Moscovite de Economie Agrar, iar n 1917 ctva timp a fost si director al
departamentului agriculturii. Mama lui se trgea dintr-o cunoscut familie evreiasc. Era fiica avocatului
Garkavi, era crestin, membr a Societtii filozofico-religioase din Moscova si-si educase copiii n
credinta ortodox, iar A.A. al nostru (nscut n 1906) slujise de mic copil la printele losif Fudel;
religiozitatea profund nrdcinat, dar fr fanatism, a rmas n el pentru toat viata, n 1922, toat
familia lor mpreun cu tatl lui a fost expulzat din tar. n emigratia berlinez, A.A. trebuise s
munceasc si ca sofer, si ca electrotehnician; apoi s-a mutat n Franta, unde a terminat scoala de
agricultur si a devenit morar. Ca si multi din emigratie, era pasionat de curentele politice. Mai nti a
aderat la monarhistii legiti-misti, apoi a fost o vreme membru al Tinerei Rusii", n al doilea rzboi mondial
a participat activ la Rezistenta francez. Dup rzboi si-a restabilit cettenia sovietic, visa s se ntoarc
n patrie si s-o ajute s se ridice din ruine. Noi, nefericitii detinuti din lagrele sovietice, nu ntelegeam
aceast nzuint, dar ei, dup un sfert de veac de exil, tare voiau s se ntoarc si credeau c a sosit
vremea unor schimbri radicale si c, mcar n parte, strvechea Rusie va renvia. A.A. admira vitejia
Armatei Rosii si-1 proslvea pe Sta-lin pentru victoria asupra Germaniei, pentru revansa pentru anii 1914-
1918. (Ce-i drept, sotia lui nu i mprtsea sperantele.) Intrase n Uniunea cettenilor sovietici" si
mpreun cu ei toti a fost expulzat din Franta la sfrsitul lui 1947. Iar n patrie, foarte curnd, au fost
arestati si el, si sotia, si sora sotiei, si mtusa n legtura cu cunoscutul caz Daniil Andreev"; numai
foarte btrnul tat al lui A.A. a scpat. (Sentimentul de vinovtie c si-a nenorocit familia, c a adus-o
ntr-o stare de plns, 1-a ros apoi toat viata.) A.A. trecuse prin ancheta cumplit de la nchisoarea
Lefortovo, primise multe puncte pe baza articolului 58, si pentru legturi cu burghezia mondial, si pentru
faptul c l suspectaser de a fi fost trimis cu misiune n URSS (distinctiile acordate de aliati nc i mai
ngreunau
200
situatia). Primise, de altfel, portia normal" de zece ani, doar cu confiscarea ntregii averi. Atunci tocmai
se nfiintaser lagrele speciale, si Ugrimov a fost trimis la Vorkuta. Acolo, n vara lui 1953, a nimerit n
greva celor din lagr. si dup ce ndurase toate acestea, el tot nu regreta c s-a ntors n patrie si acum
nici mcar nu-si putea nchipui viata lui fr acesti ani de lagr. Ce-i drept, spunea: ,Rusia n-o mai admir,
pe poporul rus mai mult l comptimesc dect l iubesc, n privinta viitorului trii si al ntregii omeniri snt
extrem de pesimist."
si mie, la nceput, mi se pruse o fire asa de vesel...
Mai nti stabilisem cu A.A., pentru siguranta celor date n custodia lui, c noi nici nu ne vom ntlni, c
ntre noi deocamdat va fi si o verig intermediar. La acest rol consimtise Georg Tenno, dar n curnd el
s-a mbolnvit, a iesit din joc. Da, deranja" si strnsa prietenie care se nfiripase ntre A.A. si mine: s-a
vzut c era interesant si usor s ne ntlnim, s vorbim, s ne sftuim, n conditiile prieteniei lui cu Eva,
apoi prin noi cu Alia, nclcm cu totii regulile prudentei, ne plcea s ne ntlnim si n patru. Mai trziu,
A.A. venea adesea la noi n familie. Legtura aceasta o facilita si autoturismul lui A.A. (nici pe departe nu
are oricine asa ceva, iar aici aveam unul de ncredere, al nostru, secret). Ne-a ajutat mult si la diferite
transferuri. (El nsusi ne propusese cum s-1 chemm n mod conspirativ: Danila, vizitiul". Asa a si
rmas Danila.) Drept s spun de masina asta a lui noi si abuzam: n ea am aranjat o cu totul inutil
ntlnire ntre mine si un ziarist italian nsotit de Eva. Danila si si fcuse un obicei din a veni la Rojdestvo,
dnd, poate, astfel ocazia ca numrul masinii s-i fie luat la ochi. (n prezenta sotiei i spuneam Aleksandr
Nikolaici".) Tot el le adusese la Rojdestvo pe Liusa si pe Q ca s bal Arhipelagul. (Iar mie mi-a druit un
mic seif special, arhaic, fr cheie, pe care 1-am ngropat imediat cu o parte dintre manuscrise, nedndu-
mi seama c tocmai asa este usor de gsit de ctre cuttorul de mine; manuscrisele nu trebuie
ngropate n metal.)
In vara lui 1971 a trebuit s merg n sud de unul singur nu puteam, si cu masina mea se considera c
e periculos s-a oferit s m duc Danila cu masina lui. La Novocerkask, spre sear, corpul mi s-a
spuzit cu niste bsici mari, mi-am zis c trebuie s he o arsur de soare, c o s treac. Am mai rulat cu
A.A. pn la fihoretkaia, si mai aveam nc mult de mers dar m-am simtit
201
asa de ru nct a trebuit s ne ntoarcem la Moscova. (Plecaserm n mod conspirativ; KGB-ul, evident,
reperase plecarea mea, dar nu si faptul c plecasem mpreun cu A.A., si nu ne-a urmrit pe drum.
Vezi ns Completarea pentru anul 1992.)
Iar depozitul de la A.A. crestea ntruna. A.A. folosea deja dou sisteme de evident, neintersectate: unul
pentru Alia (mrci postale"), altul pentru Liusa. Deja mai aproape de data expulzrii mele, conditiile se
nspriser, ncepuserm s trecem unul pe lng altul ca niste necunoscuti.
i evoc aici pe Eva si pe Danila ntr-o singur relatare, pentru c ncepnd din 1966 toate planurile si
actiunile lor ntru ajutorarea mea au fost initiate si ntreprinse n comun. Prin ei a trecut si desfsurarea n
continuare a afacerii cu microfilmul trimis al Cercului cci Vdim Andreev era prieten din emigratie cu
A. A. (si din strintate a intervenit acuzator n procesul fratelui su, adic n problema urmririi penale
mpotriva lui A.A.). Eva si Danila au participat mpreun la pregtirea si realizarea ntlnirilor mele cnd cu
btrnii Andreev (acestia veneau uneori n concediu n URSS), cnd cu Olga Carlyle, fiica lor, cnd cu
Sasa, fiul lor. Eva si Danila erau n permanent cnd martori, cnd sfetnici, cnd intermediari. Pe ct tinea
A.A. la btrnii Andreev, pe att n-o putea el suferi niciodat pe Olga Carlyle dar necazul a fost c nu s-
a amestecat si nu m-a prevenit. (Eu si singur trebuia s-mi dau seama, doar m constrngea la aceasta
caracterul neobisnuit al ntlnirilor, scurtimea, periculozitatea lor si faptul c deja i aleseserm pe
Andreevi.)
n primele zile ale lui iunie 1968, la Rojdestvo, noi am terminat de btut Arhipelagul, la Paris se agitau
studentii revolutionari. Sasa (Aleksandr Vadimovici) Andreev, admirator al isprvilor fcute de acestia, a
venit, cu o grup UNESCO, ntr-o delegatie de o sptmn la Moscova. Bine dispus, a sunat-o pe Eva
ca s-i spun c i-a adus niste cadouri si c o s-i povesteasc despre glorioasele manifestri studentesti
fat de care moscovitii au o atitudine asa de meschin si indiferent. (Ce dracu vor? Dac ar tri la noi,
ar vedea ei ce si cum!") O dat cu aceasta, pe Eva au nceput, rpindu-i linistea si somnul, s-o frmnte
ntrebrile: nu-i oare o ocazie pe care ne-o ofer destinul? S nu-i dm acum lui Sasa s duc
Arhipelagul n Occident?
Despre aceste cteva zile ngrozitoare, ea a fcut chiar atunci niste scurte nsemnri pe care apoi le-a
ars; n 1974, deja dup expulzarea
202
mea, a fcut din nou niste nsemnri, Alia le-a scos din tar, acum le folosesc eu. si iat: si nainte de si
dup aceasta, Eva a riscat mult cu treburile mele, dar din nsemnrile ei rezult c toate celelalte pericole
ea nu le percepea ct trebuie. Era ea profund neps-toare? Nu, aceast nepsare a ei era ceva de
suprafat. Arhipelagul pentru ea avea o important mai presus de toate destinele noastre, avea
importanta pe care o are Rusia nssi. Aceast operatiune, ea a dus-o la bun sfrsit printr-o
suprancordare de zece zile, prezent n memorie si n ziua de astzi.
Mai nti: abisul trebuia mpiedicat s nghit Arhipelagul. A r-mne pe vecie aici nsemna un dezastru
pentru aceast carte. Dar a nimeri din minile lui Sasa n minile vamesilor ar fi fost un dezastru si mai
mare si pentru carte, si pentru autor, si pentru toti cti erau pomeniti n Arhipelag si nc mai triau si
pentru el nsusi. si iarsi Andreev si poate permite cineva s-1 roage? si va fi el de acord? ns este
vorba de mini curate: oameni dezinteresati, cu simtire autentic ruseasc si care nu vor folosi ocazia n
detrimentul cauzei. S ratezi acest prilej dar cnd se va mai ivi unul asemntor?.. . Aceste ndoieli,
Eva le mprtea cu A.A. si, dup ct se poate ntelege, el i adusese contraargumente, i amintise c era
ocupat cu ceva mai important cu pstrarea permanent a manuscriselor. (si privind acum la toat
istoria de zece ani, socotesc c el a avut dreptate, c a fost un om foarte chibzuit.) ns Eva deja se
pornise si era greu s-o opresti. Au venit la Rojdestvo, mi-au propus s mergem n pdure. Din nsemnri
se vede ce greu i venea ei s ia o hotrre, se vede c nc nici n-o luase pe deplin mie ns, mi-
amintesc, mi vorbise cu o asemenea convingere (mereu victorioas!), nct repede mi-a biruit ndoielile.
si, ce-i drept, era si un asemenea concurs de mprejurri care fcea ca n chiar ziua terminrii
Arhipelagului (si cu rezerva de zile pentru recopierea microfilmului) s se iveasc si posibilitatea de a-1
da pe mini curate! Cum s distingi ntre libertatea noastr de decizie si cele prevzute n schema divin?
S-a hotrt ca problema s fie rezolvat fr tnr: da! De altfel, si aminteste Eva, eu le spusesem:
.Actionati numai dac sansele de succes snt de 99%, altminteri nu." n operatiune, acest procent a fost,
probabil, departe de a fi atins.
ntrebarea, Sasa a primit-o cu calmul unui osndit; el, se vede treaba, chiar presimtise c va fi solicitat.
Nu ti-e fric? Mi-e fric. Dar eu snt totusi rus. A doua zi, el a spus c l va ruga pe
203
operatorul nsrcinat cu expedierea containerului cu materialele cinematografice ale grupului lor s bage
printre acestea si capsula cu microfilmul nostru si c o s-l lmureasc n felul urmtor: Acestea snt
manuscrisele bunicului meu. Ca s le scot pe cale oficial din Uniune, m-as complica prea mult. Ajut-
m." (Pentru a doua oar, umbra lui Leonid Andreev nsotea materialele mele.) Dar containerul nu era
nici mcar sigilat, nici mcar protejat de vreun statut diplomatic, n smbta de Sfnta Treime tot grupul
urrna s plece cu avionul la Paris. Operatorul urma s plece cu trenul n ziua de Rusalii; marti, Sasa
spera s-l ntmpine la Paris si s scoat personal manuscrisele din container.
si, probabil, totul ar fi mers bine, dac joi seara Sasa cu o rud de-a lui din Moscova nu s-ar fi dus n
vizit la A. A. si dac, dup iesirea lor, acesta, cu ntreita lui prudent, n-ar fi observat de la fereastr c
apruser niste urmritori: unul s-a dus dup cei doi tineri, cellalt a luat-o la fug nu stiu spre ce tint.
(Eu nu snt pe deplin convins; n alte ca/uri, excesul de prudent l dusese pe A. A. la interpretri eronate,
la a vedea urmritori si acolo unde nu erau. Dar Eva si n ziua de azi sustine c s-a confirmat c n acel
caz a fost urmrire numai c pentru un motiv nelegat de actiunea noastr. Posibil.) n acele zile, noi
toti luaserm urmrirea ca pe o certitudine, ceea ce ne-a fcut s febricitm vreo cinci zile. Mai nti,
dilema a fost pentru nsusi Danila si pentru Eva: s continue operatiunea sau s-o abandoneze? Cine n-a
trit n conditii de conspiratie, acela nici mcar nu-si poate nchipui aceast stare de maxim vlguire,
cnd, poate, anchetat, interogat, n criz de timp, n imposibilitate de a te sftui cu cineva, uneori
dezarmat n fata esecului iminent, nu poti s scapi de responsabilitate si trebuie s iei o decizie de care
vor depinde si multi oameni dragi tie si cauza. Decizia lor a fost: primim lupta pentru patrie n aceast
form accesibil nou, si anume acum!" Dup aceasta, Eva a luat legtura prin telefon cu ruda din
Moscova a lui Sasa, i-a debitat niste fleacuri si, vorbind ca mitraliera, i-a strecurat pe frantuzeste: ieri
sear, cnd v-ati ntors acas, ati fost urmriti". (Drept s spun, dac ei urmresc temeinic atunci si
aceast fraz au nregistrat-o..,) Acela (desi nu stia nici un fel de secrete) a nteles si 1-a dus pe Sasa s
nnopteze ntr-un loc stiut numai de el. Apoi consideratiile Evei cu Liusa (care venise s ia o capsul).
Cu ct analizau mai mult,
204
cu att totul prea mai periculos. si nu ca o concluzie din cele de mai sus, ci numai ca rezultat al
impulsivittii ei, Eva a luat bomba".
Dup cum le-a fost ntelegerea, n dimineata zilei de smbt de dinaintea srbtorii de Sfnta Treime, n
statia de metrou Kirov, la locul convenit, Eva 1-a ntlnit pe Sasa si i-a transmis nu bomba", nu, ci
un pachet cu jucrii pentru copii: dac urmritorii vor fi observat si vor fi nteles n ce const transmiterea
respectiv, nseamn c se vor fi pclit. Au vorbit putin despre urmrirea de ieri. Acum se prea c nu
era nimeni prin preajm. S-au nteles ca marti dimineata, ndat ce va scoate capsula din container, Sasa
s-o sune la Geneva pe sora Evei, Katerina Ivanovna (rnit n timpul Rezistentei, ea devenise invalid si
sttea aproape tot timpul acas), si aceasta s-i transmit telefonic Evei la Moscova fraza convenit. Iar
acum Sasa va primi bomba" nu de la Eva, ci de la A. A. n statia urmtoare, Dzerjinskaia... (Totul era
nscenat nu mai ru ca la Klimova-mam.) Dar cnd A.A. n statia Dzerjinskaia s-a apropiat din spate de
Sasa si 1-a luat de mn, acesta a tresrit prea tare. si Danila al nostru a schimbat solutia: s-a dus cu
Sasa mai departe, ca s fac ntr-o atmosfer mai linistit ceea ce avea de fcut. L-a scos din metrou si
1-a condus pe o strad linistit la masina lui (a lui A.A.). (si aici alt ntmplare: un taxi cu capota ridicat
se afla lipit de masina lui A.A.; au luat-o din loc taxiul dup ei... Dup ei? Nu cumva aceste bnuieli
erau nentemeiate? Taxiul a rmas n urm.) Ce a urmat a fost o improvizatie: au fcut un cerc prin fata
lui Bolsaia Lubianka, n jurul sticlei" lui Dzerjinski. Danila, cu mna pe volan, i-a explicat lui Sasa cum s-
si ntind mna si s ia bomba" din sacos. Transmiterea Arhipelagului s-a efectuat n piata
Lubianskaia\... Danila 1-a dus pe tnr pn aproape de locul spre care era necesar s-1 duc.
Asadar, bine sau ru, fapta a fost fcut, rmnea s asteptm. Dar tocmai aici slbiser nervii ncercati
ai tuturor: primejdiile rmase n stare potential apsau ca un cosmar. Microfilmul plecase din minile
noastre dar nu ajunsese nicieri, atrna incontrolabil, prad usoar pericolelor. Liusa s-a hazardat s
vin dup mine la Rojdestvo, eu m retrsesem n apartamentul nchis al Ghicitoarei" (schita 10),
totdeauna pregtit pentru mine, cheia fiind la mine. Eva, ca s nu lncezeasc n oras n zilele de
srbtoare, plecase la Tarusa, unde locuia A. A. cu foarte btrnul su tat. Iar Liusa, ne-stiind toate
aceste amnunte, o sunase pe Eva, iar Ghicitoarea o
205
sunase de la telefon public pe Liusa, si absenta Evei ne speria pe toti ca un dezastru deja nceput. (Acum
se vedea c toat operatiunea noastr fusese amatorist si precar organizat.) si pe malul nsorit al rului
Tarusa, soarele era pentru prietenii nostri o flacr neagr. Starea de neputint si inactivitate era greu de
suportat. S-au decis s se ntoarc la Moscova, pe drum s-au oprit la o biseric, unde era n curs
vecernia de ajun de Rusalii. A.A. a aprins luminri pentru toti participantii la operatiune, s-a rugat. Iar Eva,
desi necredincioas (dar tocmai ntr-o biseric s-au vzut ei prima dat), se afla pentru prima dat ntr-un
lcas sfnt, nu din curiozitate, ci pentru c avea un nod n gt: ajut-m, Doamne!
n momentele de ananghie cine ne ntelege mai bine dect Dumnezeu?
ntorcndu-se la Moscova, Eva a gsit cu cale s ia legtura prin-tr-un telefon neutru cu acea rud a lui
Sasa si a aflat c acesta plecase fr vreo ntrziere. Deocamdat, ncordarea a sczut, asteptarea s-a
prelungit pe tot parcursul zilei de luni.
Dar iat c era deja marti-, mijlocul zilei, era de mult timp s se primeasc un telefon de la Geneva, de la
sora Evei si nu s-a primit, si nu se putea ca Eva s sune ea prima: devenise imposibil s se transmit
telefonic textul convenit.
Asa ne-am chinuit toat ziua de marti si rspunsul nu venea. si se prea c dezastrul s-a produs: deja
la Lubianka se citeste Arhipelagul ne ziceam noi.
Abia miercuri dimineata a sosit vestea eliberatoare. (Ce se n-tmplase? Greva de la Paris, semirevolutia
paralizase legturile, se interferase, pgubitor pentru noi, cu Arhipelagul.)
n cursul zilei de miercuri, deconspirnd ntr-o anumit msur apartamentul meu secret, toti trei Eva,
Danila si Liusa au venit s-mi aduc vestea eliberatoare de stres. Jubilau. Zu c snteti niste
aventurieri!" le-am spus eu, jumtate n glum, jumtate n serios. si i-am suprat. Operatiunea, dac
ei ar fi dis-cutat-o cu mine, as fi oprit-o n oricare stadiu al ei. Dar cei trei, cu maxim concentrare, n zece
zile se depsiser pe ei nsisi si, desigur, nu le venea bine s se vad etichetati ca aventurieri".
Dar mult mai suprtor s-a dovedit faptul c minile alese, mereu altele au fcut ca tot pachetul nostru s-
si piard din important. Acest pachet nu ne-a ajutat la greu. Sasa Andreev, neavnd nici un fel de
experient sovietic, fcea pe viteazul. Vdim Leonidovici
206
tremurase pentru cartea aceasta, chiar cumprase textul cules, ca s fie el primul editor n ruseste al
Arhipelagului. Dar mai departe, la familia Carlyle, capsula noastr s-a mpotmolit si textul american al
Arhipelagului a rmas multi ani de zile nepublicat (despre aceasta voi vorbi n alt loc). Degeaba ne
grbiserm, riscaserm si ne mndriserm! era ca si cnd nu am fi trimis nimic. Exista un Arhipelag n
Occident si parc nu exista. A fost nevoie s se fac o traducere n german; noi i-am trimis Bettei
(schita 12) vorb s-i cear lui V.L. copia textului rusesc de la fiica lui el s-a speriat: o s se bat toba
despre chestia asta (si el e cu pasaport sovietic). si a trebuit s repetm toat operatiunea de expediere a
Arhipelagului din URSS operatiune foarte grea si periculoas.
Pentru o nou fotografiere trebuia s lum textul dactilografiat al Arhipelagului. De la cine? De la Danila,
dar el se mpotrivea acestei miscri. Devenise foarte circumspect si-mi demonstra mie si Aliei c nu
trebuie s subapreciem nici depozitul de la Andreevi, nici toat trimiterea efectuat de Rusalii. El si mai
putin ne ntelegea, ntruct pe toat acea operatiune, cu victimele si spaimele ei, o redusese deja la zero
familia Carlyle. Dac noi, trecnd peste mpotrivirea lui, n primvara lui 1971 n-am fi trimis din nou
Arhipelagul n Occident, nseamn c n momentul esecului din 1973 n-am fi avut traducerile n german
si n suedez; iar editia rus, inaccesibil cititorului occidental, ar fi rsunat ca un rzlet bubuit de tun n
noapte.
Asemenea discutii pe probleme operative avuseserm cu Danila de cteva ori si, dup cum s-a vzut mai
trziu, noi am avut dreptate, nu el, dar motivele lui erau totdeauna nobile, si n ele este el tot, si acest
lucru nu poti s nu-1 pretuiesti.
De-a lungul ntregii mele vieti avusesem timp s iau pas cu pas informatii despre cele trite fie de la
cei pe care-i descriam nemijlocit, fie de la cei de la care primeam material sub form de mrturii. Dar
pentru oamenii alturi de care pur si simplu trisem, pentru oamenii cei mai apropiati de care m legase o
prietenie srrn-s, tocmai acest timp mi-a lipsit ntotdeauna. Asa s-a ntmplat si cu A. A. Era un om
minunat, si biografia lui spiritual si sufleteasc era complex, interesant, dar eu n-am cutat s-i aflu
tainele. Devenind aproape francez, si aristocrat dup obisnuintele fcnd parte din modul lui de viat,
dup naturaletea lui dezinvolt, dup gustul lui subtil si selectiv el stia s pstreze maniera pur
ortodox
207
de a percepe lumea, manier datnd din copilrie, si firea ncordat-ru-seasc, numai c atasat nu de
vechea Rusie, ci de perioada imperial petersburghez, chiar si marcat de autocratie, mbinnd att de
mult si diversificat experient, pe de o parte, si folosul att de multor evaluri, pe de alt parte, el s-a
dovedit pentru mine n ultimii ani un critic subtil, inteligent si neprtinitor. Nu stiu cum se fcea c noi cu el
parc nu eram adversari si totusi aproape n toate privintele eram pe pozitii divergente. Printre prietenii
mei nu era nici unul care s-i semene ntru ctva, cu att mai mult prerile lui erau pentru mine pretioase si
neasteptate cci, n tain, mai nimnui nu puteam s-i ncredintez lectura proiectelor mele. De dou
ori mi rspndise discursul nobelian pe care eu apoi 1-am modificat radical. Din aceasta, discursul nsusi
a cstigat mult. Danila insistase foarte mult ca eu s renunt la cteva duritti din Pacea si violenta,
prevenindu-m corect c fceam o greseal tactic: jigneam si mi ndeprtam tot Occidentul. (Da, din
punct de vedere tactic, n publicistica mea, au fost multe lucruri si duntoare, si inutile pentru mine, dar
asa mi dicta inima! Nu toat viata sntem buni tacticieni!...) mi critica si Octombrie saisprezece dar
contradictoriu, deodat din dou prti: cum c nu se poate s te exprimi ru la adresa tarului si s faci
acelasi lucru la adresa cadetilor. Iar ei ntre ei se luptau pe viat si pe moarte, poftim de alege. Aproape
n acele zile terminasem, dar nu reusisem s-i art lui A.A. Scrisoarea ctre conductori", mare pcat.
Danila a citit-o n ianuarie 1974, cnd ea era deja n Occident si cu cteva zile nainte de publicarea
programat, s-a ngrozit, prezicnd c n Occident actiunea aceasta se va solda cu un esec si a avut
dreptate! Desi atunci eu eram foarte sigur c nu pot s esuez", c snt tare pe pozitie, ns n ultimele
sptmni n patrie, mi-a citit si articolele din Voci din strfunduri, si pe marginea acestora mi-a trimis
unele observatii critice si nu putine aprobative si mi-1 tot strecura pe Berdiaev, numai pe Berdiaev, n
fata cruia se pleca totdeauna, si ce pcat c ultimele dou zile din Rusia mi le-am cheltuit cu totul inutil
cu acest Berdiaev, cu cartea trimis mie de A.A. Dar pe nsusi A.A. cu un an nainte de aceasta l
rugasem insistent s participe la culegerea noastr Voci din strfunduri, dar el a refuzat categoric. si asta
este o trstur ruseasc: s reflectezi atta (ptrunznd adnc, dar ncet n subiect; el nu era niciodat
rapid n a se apuca de ceva), s ai
208
asemenea opinii deosebite si s nu le torni n tiparul unui articol nchegat.
Nu numai n jurul acestor observatii critice, ci n general n toate discutiile cu Eva si Danila ne
mcontraserm de multe ori, n glum, dar si n serios, n aprecierea pe care o fceam asupra
Occidentului. Cu Eva aveam dese altercatii. Eu m exprimam despre Occident, dup prerea ei, n
termeni prea pozitivi ea ncerca s m conving de contrariu, blama Occidentul, l blama si astzi cu
acea energie pasional care cndva o mpinsese s prseasc prosperitatea european si s vin de
bunvoie la chinurile din Rusia. Alt dat nu stiu de ce m suprasem eu pe Occident, m exprimasem
foarte dur la adresa acestuia aproape cu aceeasi vehement si chiar cu avntul sritului peste cal, ea
s-a aruncat n lupt s-1 apere. si de fiecare dat teza ei principal era c eu nu nteleg deloc Occidentul
si c nu-1 voi ntelege niciodat. Eva, ce-i drept, nu se remarca prin coerenta vederilor politice, dar el da!
Ea venise acum patruzeci de ani din Franta, ns pentru sejururi scurte. Acum, cnd se mplineau treizeci
de ani de cnd ea se afla aici, iat se ntlnea chiar la Moscova cu o multime de strini si era convins c
pstreaz sentimentul viu al Europei, n ce-1 priveste pe A.A., el avea deja treizeci de ani de cnd plecase
de acolo si era si el convins de infailibilitatea judectilor sale. Eu nu fusesem niciodat acolo, dar,
ascultnd zilnic cteva emisiuni occidentale, nu puteam s nu-mi fac prerea trist c Occidentului i
slbeste vointa, spiritul, constiinta n fata bolsevismului. Ei amndoi luau n derdere concluziile mele,
neadmitnd posibilitatea unei schimbri att de socante a Europei. Controversele cu ei m mbogteau si,
mi dau seama acum, ntr-un fel m-au pregtit pentru Occident.
In iulie 1973, ei veniser la mine si la Alia, la Firsanovka (Danila special ca s citeasc Pacea si
violenta, cci altfel se tinea de mult la distant). Temndu-m de niscaiva microfoane implantate pe
parcela noastr, mi-am condus musafirii la o plimbare pe o potec printr-un lan de secar. Locul acesta
este asa de rusesc, si convorbirea de acolo asa mi s-a si ntiprit n memorie. Cu Danila, aceasta a fost
ultima noastr convorbire ntr-o atmosfer relaxat. Le-am povestit c n curnd m voi lansa ntr-un mare
atac. C m-am hotrt s ncep s public totul la rnd, fr s omit ceva. "In urmtorii trei ani l
asiguram eu pe Danila depozitul de a dumneata se epuizeaz, toate ale mele vor fi deja publicate, si
209
vei putea s iesi la pensie." Am rs cu totii. A.A. avea saizeci si sapte de ani mi-a reprosat: Uite, cu
chestia asta de pe urm m-ai jignit!"
nc de atunci existau semne c sub prima si cea mai grea lovitur m aflam eu. C de la mine se va
ncepe. Deznodmntul era deja aproape, dar nu se vedea c primejdia o s sar peste mine si c o s
rmn atrnat chiar deasupra lor, a ctorva prieteni apropiati. De altfel, de la nceputul lui 1973, cnd
prima mea sotie ncepuse s se manifeste n publicistic, n marile ziare, lund de dou ori atitudine ostil
fat de mine n New York Times, Eva si Danila intraser n mare panic: fiindc ea tocmai pe ei doi i stia,
desi nu n detaliile actiunilor lor.
Prieteni credinciosi nou, ei n toti anii pn la sfrsit si desfasu-raser munca lor nentrerupt,
inestimabil, primejdioas si dezinteresat, n ajutorul nostru. Eva deja de mult nu mai era singura
noastr legtur cu Occidentul (dar, cu o splendid dexteritate, arunca n permanent cte ceva dincolo),
ns vesnic gsea cte ceva cu care nc mai putea s fie util; n privinta aceasta, ea avea un foarte fin
spirit de observatie. Eva s-a comportat pn la sfrsit conform cu obisnuintele si ndrznelile ei
neascunzndu-se ctusi de putin, netinuindu-si prietenia (de Alia o lega o strns prietenie, n ciuda
diferentei de vrst), nefacnd un secret din convorbirile ei telefonice si ivindu-se chiar si n momentele
celui mai greu asediu. Danila, si conform cu trsturile caracterului su si conform cu tactica necesar a
Custodelui Responsabil, se comporta prudent, aprea rar, evita momentele prea ncordate, preferind s
rmn n umbr si n loc dosnic; numele lui nu era rostit la telefon si pe sub plafoane; convocrile si
ntlnirile cu el se aranjau n secret, sub acoperire. si deodat, mpins de presentiment, a venit n
apartamentul nostru aflat sub osnd si asediu, pe strada Kozitki cu trei ore nainte de arestarea mea!
Intuitie si cutezant: n-a venit dect s-si ia rmas-bun! Am fost foarte emotionat, parc si acum simt
mbrtisarea noastr de adio.
Am fost expulzat, a plecat din tar si familia. Materialele cele mai urgente si mai necesare din arhiv, Alia,
pe ci ascunse, le-a expediat n Occident dar tot au rmas n tar puduri ntregi de hrtii, si nc multe
documente pretioase si o bun jumtate din toat bogtia se afl la Danila.
210
De aceea a fost deosebit de nelinistit si de neclar primul an de dup expulzare, lucru explicabil avnd n
vedere: ncetineala cu care se scurgea arhiva spre Occident (unele avuseser nevoie de o jumtate de
an); ncetineala gndirii omenesti care nu reuseste s tin pasul cu evenimentele exterioare; ncetineala
cu care se misc posta secret, dependent de ocazii, de persoane si termene ntm-pltoare; ncetineala
cu care se organizeaz actiuni conspirative chiar n Uniune. Iat, un an si ceva a trebuit s treac pn ce
noi am inventariat tot ce sosise, pn ce am descifrat de la distant listele codificate si am aflat ce a
rmas acolo si am hotrt ce s se mai trimit, ce s se distrug, ce s-a demonetizat si ce s rmn n
pstrare ca fiind n afara oricrui pericol.
Iar pedeapsa KGB-ului putea s se abat asupra prietenilor nostri apropiati mai ales n aceste prime
luni ct nc atmosfera nu se linistise, ct ei nc rmneau complici reali si ct urmritorii puteau spera s
strng probe.
si eu cu ce puteam s-mi apr prietenii? Numai cu faptul c autorittile se tem de mine? (si, ce-i drept, se
temeau, loviturile mele erau totdeauna inopinate si viguroase.) Fceam complicate declaratii aluzive n
interviurile din primul an, n sinea mea pricepnd si stiind c Occidentul nu se va arunca s-i salveze pe
Indivizibilii mei si c realmente eu nu dispuneam de forte pentru a-i apra.
Dar iat, Dumnezeu ne-a ajutat. Ei snt ntregi.*
Dup expulzarea mea au nceput s dea semne de nervozitate crtitele", materialele au trebuit s fie
mutate de cteva ori dintr-un loc n altul. Se nmultiser, n acel an, pe tot teritoriul Moscovei riscurile unor
perchezitii inopinate si ale unor convocri dar aici, din fericire, se efectuase lichidarea complet a
tuturor materialelor aflate n pstrare. Spre vara lui 1975, toate materialele de la Danila,
* Nu, treaba aceasta nu s-a ncheiat att de usor pe ct poate s par. KGB-ul totusi 1-a convocat pe
Aleksandr Aleksandrovici n 1974 si a dovedit c stie unele detalii de pild, despre acea goan dup
Vitelul care fugise n ajunul Crciunului, goan pe care ne-o prilejuise indolenta lui A.S. si care putea s-1
coste capul pe Aleksandr Aleksandrovici. (si eu chiar n aceeasi zi i-am si reprosat, 1-am acuzat de
scurgere de informatii.) Dar poate pentru c era n ziua de ajun, ca n basmul de Crciun, totul trebuia s
se termine cu bine. Acest interogatoriu la Lubianka, A.A. 1-a consemnat si mi 1-a trimis n Ver-mont si
toat acea atmosfer, nu pot s-o redau mai bine dect el. [44] (Adnotare din 1978.)
i
211
pstrate de mult vreme si avnd un caracter istoric (n trei, patru locuri diferite, rmase mie necunoscute)
toate au fost distruse
Au reusit! Din nou au reusit mai devreme dect KGB-ul! Acum KGB-ul putea s rmn numai cu niste
bnuieli si fr nici un fel de probe.
n iunie 1975, mpreun cu Liusa (mpreun ca s existe martori, ca s nu se repete experienta lui Q
care arsese" materiale n absenta oricrui martor), s-au deplasat ctesitrei la familiara lor Rojdesrvo-pe-
Istia si pe terenul de acolo, cu vederea spre o stingher cupol bisericeasc, au ars complet aceste
puduri de munc parc superflu", zadarnic irosit, au ars multe lucruri. Au facut-o cu jale-n suflet.
Dar si toat natura si tot ce este viu se caracterizeaz prin aceea c n fiecare proces de dezvoltare si n
fiecare specie de plant, de exemplu, exist o rezerv, exist un ce superfluu care piere numai ca s fac
loc tulpinii principale.
Iar Eva prima dintre suspecti (reperat direct de KGB, inundat de denunturi) nu numai c nu s-a
speriat, nu numai c nu s-a potolit n acel an, ci, ca si nainte, cu sigurant de sine si cu temeritate, si
ducea viata ei liber de traductoare nescriptic, se ntlnea cu strini, iar printre acestia cu ai nostri si,
n lunile de ntreruperi, cu schimbare de persoane, cu expulzare de corespondenti, cu blocare de canale,
a reluat cu o nou energie operatiunea prin care ne trimitea sacose si valijoare pline cu materiale din
arhiva noastr. Acum, n primvara lui 1975, aceast operatiune se arta a fi mult mai supravegheat,
mult mai periculoas dect nainte, iar strinii se dovedeau mai fricosi. Iar de la sfrsitul lui 1974, dup
aparitia culegerii Voci din strfunduri, Moscova ne-a retezat de la ambele capete posta deschis (nu mai
permitea nici mcar niste ilustrate trimise la ziua de nastere a copilului), n aceast situatie, Eva a luat
asupra ei si legtura noastr prin stnga" cu toti prietenii.
Din toamna lui 1974 a aprut, la sectia cultural a ambasadei franceze, o figur nou corsicanca
Elfrida Philippi. Eu n-am vzut-o niciodat. Iat cum o descrie Eva: Frumoas, zvelt, cnd i place ceva
este fermectoare, cnd i displace ceva este glacial. Ne-am mprietenit de la prima vedere, ne-am
sincronizat nu stiu cum, imediat, fr cuvinte. O caracterizeaz operativitatea n luarea
212
unei decizii, disponibilitatea de a-si asuma toate riscurile, grija de. a nu induce n eroare pe cineva,
interesul viu pentru Rusia... Dez-arrnnd prin zmbet si gratie, nu ocoleste locurile periculoase. Genial de
operativ: n-apuc agentul s caste gura si torul este deja n regul." Astfel, la un moment dat,
prietenii voiau s-mi trimit n trei transe un pachet; Elfrida 1-a cntrit n mn si a spus: iau eu totul
imediat!" Gestul a fost de natur s usureze foarte mult sarcina Evei, a lui Danila si a crtitelor". (Cu
aceast ocazie, tot prin ea, mi-a trimis ceva si B.L. fiecrei perechi de mini care m-a ajutat i
multumesc.)
Dac am ajuns n posesia acestui pachet urias, trimis de Eva prin Elfrida, o datorm si lui Stepan
Tatiscev (schita 13), care ni 1-a adus la hotelul parizian D'Isly de pe rue Jacob, la mansard si aici s-a
produs o coincident mai mult dect simbolic, asa cum numai Istoria stie s prilejuiasc. Aductorul a
plecat, pe divan continua s zac un morman: era un pachet nedesfacut, trimis de Natasa Kli-mova-
junioar. Pe aceeasi scricic ngust care ducea la pod, dup dou minute a urcat la noi Arkadi
Petrovici Stolpin, acelasi care, copil mic al lui Stolpin, fusese ct p-aci s piar n explozia pus la cale
pe insula Aptekarski de Natasa Klimova-senioar si care venea acum s discute cu mine schita
capitolului meu despre Piotr Stolpin. Eram gazda acestui om simpatic si discutam prieteneste, iar alturi
se aflau niste pachete, trimise mie tot prieteneste de ctre fiica celei care ratase ocazia de a-1 asasina.
Astfel, dup dou treimi de secol, Rusia fcea o ntorstur de o sut optzeci de grade. Cu acelasi talent
si avnt care o caracterizase pe mama ei, fiica lucra si risca acum de cealalt parte a baricadei. (Desi
neabtndu-se mult de la linia politic eserist: blamndu-1 mereu si pe Stolpin si vznd n regimul
sovietic o continuare direct a celui tarist.) Toate fortele sntoase ale Rusiei iat, deja se unesc, iat,
deja actioneaz mpreun.
(Addendum, anul 1978): n toamna lui 1976, Evei i s-a permis s mearg n Elvetia la sora ei. Ea nu
putea nicicum s cear la ambasada sovietic viz pentru SUA: si era interzis s schimbi tara, si era clar
c nu va putea veni la noi. Dar cu ajutorul nostru (americanii i-au eliberat un act suplimentar de pus n
pasaport) a sosit cu bine la noi n Vermont; n primvara lui 1977 a locuit la noi. Suferea mult din cauz
c Olga Carlyle, pe care ea o atrsese, se
213
scrintise. mi spunea c aceasta scrie o carte ostil, dar m asigura mereu c e o prostie. Citea Invizibilii
si m-a rugat s-i permit s ia cu ea aceast a noua schit (s lase o copie la Paris si s ia una la
Moscova, s-o citeasc A.A., apoi s-o ard).
S nu crezi dumneata c eu am venit ca s sufr, nu suport asa ceva, am venit ca s m bucur. Iar n
urma suferintelor ndurate iubirea mea fat de Rusia nu s-a tocit, ci dimpotriv s-a intensificat" explica
ea de ce s-a mutat n Rusia n 1934.
Acum, n fata ei, se deschidea, ademenitoare, posibilitatea de a rmne pentru totdeauna n Occident. Se
chinuia ndelung, cntrea ndelung. Ultima ei scrisoare red aceste frmntri, cred, mai bine dect o fac
eu. [45]
(Addendum, anul 1986): n anul 1981,AleksandrAleksandro-vici s-a mbolnvit grav si a decedat. (Tatl
lui trise pn Ia o sut de ani si se prea c si A.A. va fi longeviv. Dar n-a fost s fie.) Iat, nc un
prieten disprea. si nc un fost detinut, dar cu ce ntorsturi bruste ale destinului! Dar nu chiar asa de
neobisnuite n veacul nostru cumplit.
Natalia Ivanovna ns n-a abandonat niciodat operatiunile conspirative, le-a continuat chiar cu
nversunare. Din 1975 si pn n 1984 prin ea s-a mentinut nu numai tot canalul nostru secret prin care
circulau scrisori si crti ntre noi si prietenii nosti din URSS, ci si mai important ajutorul Fondului
Social Rus din URSS. Este greu de imaginat c, fr curajul si inventivitatea ei, am fi putut s ntretinem
o legtur asa de vie. (Sper c despre activitatea Fondului cndva cineva va scrie cu lux de amnunte.)
KGB-ul a urmrit-o din rsputeri si niciodat n-a prins-o cu nimic.
n ultimii ani, N.I. suferea de pancreatit. La sfrsitul lui august 1984 a simtit deodat dureri acute, s-a
internat n spital si peste o sptmn a murit, (nainte de a muri a reusit s transmit pentru noi:
Acum trebuie s te opresti la timp!" Se vede treaba c simtea ct de mult se strnge cercul. Le-a alunecat
printre degete, probabil, n ultimul moment.)
La nmormntarea ei a fost o adevrat afluent de securisti n civil, toti numai ochi si urechi. Dintre ei
ns ctiva, sub pretext c snt stagiari la notariat", au venit s descrie apartamentul defunctei. stim totul
despre ea, o pastem de mult vreme, si stim unde
214
se afla fiecare lucru al ei" i s-a spus la interogatoriu vrului primar al Nataliei Ivanovna.
Se ludau! stiau, dar nu totul.
N-au putut s-o prind! Le-a scpat... si rnjind cu ntrziere au clntnit unii despre ea prin ziare.
(Addendum, anul 1992): n aprilie 1992, la Moscova, la buletinul Strict secret (nr. 4) s-a publicat un articol
(care a fost reluat n Guardian din 20 aprilie 1992 si care s-a reverberat n tot Occidentul) bazat pe
informatiile date benevol de B.A. Ivanov, fost lo-cotenent-colonel cekist la Rostov. El a scris un text cu
valoare de mrturie [46] din care rezult c n august 1971, la Novocerkask, niste agenti KGB au ncercat
s m asasineze (evident, prin nteptur cu un ac muiat n otrav de ricin umbrela bulgar" avnt la
lettre). Deci asta a fost, iar nu o ciudat arsur solar", cum crezuserm arunci eu si Aleksandr
Aleksandrovici, ba apoi chiar si medicii nici unul nu a putut s stabileasc ce belea dduse peste
mine... Acum citim ntr-un mod nou acel pasaj din interogatoriul la care A.A. a fost supus de KGB n 1974
[anexa 44], cnd kaghe-bistii 1-au ntrebat despre cltoria noastr a amndurora cu automobilul si cnd el
a rspuns cu sigurant de sine si nonsalant c n-a existat o asemenea cltorie, c el n-a fcut dect s
m transporte n Moscova la gar. Cekistii, probabil, au rmas cu gura cscat la o asemenea tgduire
categoric si nici n-au putut s-1 prind" cu aceast replic a lor: Dar noi ne-am tinut dup voi prin
regiunea Rostov! Pi, pe Soljenitn l-am atins (cu acul) la Novocerkask!"
'.;.' io
Seria din umbr
Cnd scriam textul principal al acestei crti, n multe locuri povestirea ddea peste cte unul dintre
Invizibili. Mi-1 notam pentru viitor si, pentru moment, l ocoleam, l treceam pe planul al doilea. Dar iat
scrisesem aceste nou schite si povestirea venea din nou n atingere cu Invizibili, deja constituiti parc
ntr-o a doua serie. si din nou i ocoleam, nemaipornind acum de la considerente de securitate, ci pentru
o tratare mai degajat a subiectului. Totusi aceast a doua serie a avut si ea meritele ei: a sprijinit, a
ntrit, a ajutat cauza noastr, si nc ce mult a ajutat-o uneori! Un pod rezist numai datorit pilonilor si
de piatr? Nu, el rezist si datorit fiecrei grinzi mbinate ntr-un anumit fel cu celelalte, ntr-o retea
conteaz numai nodurile? Nu, conteaz si fiecare mpletitur.
Rememornd acum nume dup nume, persoan dup persoan, m gndesc cu strngere de inim: unii
dintre ei snt si azi expusi suspiciunii sau denuntului si deasupra unora dintre ei atrn o primejdie, ceea
ce nu mai este cazul meu.
Mai nti trebuie s-o amintesc pe Anna Vasilievna Isaeva, salariat la saraska Marfmo: riscnd s-si atrag
represaliile Securittii si ale Codului Penal, ea a primit de la mine, a pstrat sapte ani si mi-a returnat n
anul 1956 manuscrisul S iubesti revolutia (fr acest ajutor, nu as fi reluat lucrul la el) si numeroase
carnetele cu extrase din Dai, att de pretioase pentru mine. i multumesc din inim.
Iat, adineauri am pomenit-o pe Ghicitoarea, n glum i se spunea asa pentru faptul c-i plcea s-si
ghiceasc n crti. Altminteri, Anastasia Ivanovna lakovleva era doctor n stiinte biologice, farmacist cu
mare pregtire stiintific, cercetase efectele secundare nocive ale medicamentelor (si din ceea ce spunea
ea reiesea c n
216
general e mai bine s nu folosesti nici un fel de medicamente, idee cu care eu cochetasem totdeauna).
La saizeci de ani nc nemritat, era nconjurat n permanent de un grup de tineret pentru care ea era
o adevrat binefctoare: pe unii i ajuta s-si termine institutul, pe altii s-si fac un drum n viat, s
obtin o locuint, un loc de munc, si tuturor le sdea n suflet iubirea nu numai fat de cauza liberttii, ci
si fat de Rusia. (Iubirea fat de Rusia nu era prea rspndit printre cei din clasa instruit, si aici fiecare
ntlnire prilejuia constatarea c poate exista si un asemenea sentiment.) Din aceast atmosfer s-au
nscut scrisorile colective ale cercului lor ctre mine; cte douzeci de semnturi deodat era un fel
neobisnuit chiar si n momentele cnd m npdea corespondenta, un fapt care a atras atentia, n 1963
nc nu czusem n dizgratie si legtura lor cu mine nu-i expunea nici unui pericol, n aceste conditii le-
am vizitat institutul de chimie care era situat n piata Zu-bovskaia. Cu Anastasia Ivanovna am
corespondat si n continuare. Nemaistiind cu ce s m ajute, ea se oferea s-mi rebat unele materiale (i
ddeam s-mi bat piese pe care nu le ascundeam de autoritti si s-mi copieze ciornele lui R-l 7 ca s
nu se piard fr urm; ea a consacrat mult timp acestei activitti, a fcut mult; n Occident pentru treaba
asta exist posibilitatea xerocopierii, dar la noi nici gnd de asa ceva, la noi trebuie s reproduci liter cu
liter), mi oferea micul ei apartament de pe Parkovaia 13 pentru cazul cnd aveam nevoie s lucrez n
liniste, n perioada mea de dezastru, n septembrie 1965, m mai ascundeam la ea uneori cnd trebuia s
scap de urmrire, s m odihnesc dup ce trecusem prin vreo primejdie, s stiu c mcar n noaptea
respectiv probabil n-or s vin. si din nou mi-a prins foarte bine adpostul oferit de ea de Rusaliile 1968.
(Printr-o coincident neverosimil n Moscova, oras cu sapte milioane de locuitori, cu sapte sute de
kilometri ptrati suprafat locuibil, ascunztoarea mea din acea noapte s-a nimerit s fie la cincizeci de
metri, peste un bloc, de Sasa Andreev, care nnoptase la rudele lui dup ce pusese microfilmul n
container si care a doua zi dimineata plecase cu avionul la Paris. Dac ntr-adevr 1-ar fi urmrit pe el
tocmai eu as fi putut s le cad n plas copoilor!) ,Anastasia Ivanovna, ghiciti-mi cum se va termina treaba
asta!" am rugat-o eu chiar atunci cnd lncezeam n autoclaustrare. Ea s-a apucat s-mi ghiceasc pe
ascuns n buctrie, dar mie (pesemne c din crti iesea prost pentru mine) nu mi-a spus dect att: Unui
217
om ca dumneavoastr nu este nevoie s i se ghiceasc." si asa este (Eu cred c nimnui nu este nevoie
s i se ghiceasc. Ghicitul tine de necurtenia vietii. A ne cunoaste viitorul nu ne e dat si pace, n privinta
lui nu avem dect presimtiri.) n nelinistitele mele popasuri la ea, nu eu am descoperit, ci ea a povestit
cum a rmas singur n anii urmtori, pensionat deja, continuase s fie inspiratoarea micului ei cerc de
tineret; ce bine veniti snt asemenea oameni pentru educatia generatiilor. Dar ncepuse s se team de
bolile btrnetii si s-a dus s-si ncheie viata ntr-o cas pentru invalizi la Kliaznia.
Iat-1 pe Ivan Dmitrievici Rojanski. Era prieten de pe front cu Lev Kopelev. Prin acesta ne cunoscuserm,
dar, se vede treaba, nu este exclus s ne fi cunoscut si prin Eva. Anterior nu i se fcuser greutti la
plecrile n strintate, drept pentru care n 1964 se contura o nou asemenea plecare, n prealabil
primise de la mine o capsul cu microfilme pe care o tinea la el si categoric ar fi luat-o cu sine,
riscndu-si capul dar n ajunul plecrii a fost chemat la CC si i s-a anulat delegatia (nu din cauza mea).
Numrul consecintelor neplcute ar fi fost mai mare, dac manifestarea de nencredere politic i s-ar fi
fcut n timpul controlului vamal. (Acea capsul, am si transferat-o la Eva.) Apoi el mi copiase niste benzi
magnetice care nu mai puteau fi ncredintate spre ascultare nimnui. Ceva important se pstrase pentru
scurt vreme la el si n nenorocitele mele zile din septembrie 1965, pentru c mi amintesc de urmtorul
lucru: tocmai iesisem din apartamentul Ghicitoarei cnd 1-am sunat de la telefon public, fr s-mi dau
numele, si m-am dus cu noaptea-n cap s discut cu el, atta timp ct eram ncredintat c nu trag dup
mine vreo coad. Fiu al unui cunoscut fizician, I.D., el nsusi fizician, era ncurcat n viata birocratic-
functionreasc de care i plcea s se deconecteze n ambianta bibliotecii sale. Era un om bun, de o
vast cultur, putin flegmatic n discutie, preferind parc mai mult s gndeasc dect s vorbeasc. Avea
o pasiune deosebit pentru filozofia antic, publicase o carte despre Anaxagora. tareviciul" era numele
de cod pe care i-1 dduserm noi (fie dup Ivan, fie si dup Dmitri).
tarevna" era numele pe care, prin derivare, ncepuse s-1 poarte Natalia Vladimirovna Kind, sotia lui de-
atunci. Dar mai trziu, acest ntmpltor supranume conspirativ s-a justificat pe deplin si prin maniera ei de
a se comporta, prin asa de rusescul ei fel de a fi, prin fruntea ei de femeie inteligent, printr-un nu stiu ce
interior. Avea
218
un suflet foarte generos, o inteligent superioar. Era un geolog talentat, doctor n stiinte, o femeie de un
mare echilibru sufletesc era de invidiat tria cu care suporta necazurile. Dar oare era timpul s punem
pret pe aceste calitti si sentimente, s acceptm ca ele s marcheze lupta si alergtura noastr? Pentru
noi important era faptul c ea era ferm, devotat, c apartamentul ei strlucea de curtenie, c tria
departe de colciala Moscovei. Aceasta nsemna c la ea se puteau aranja ntlniri cu strini (cu rusi din
afar cnd cu btrnii Andreevi cu care se mprietenise nc la Geneva cu ocazia delegatiilor sotului ei,
cnd cu nenorocita Carlyle, cnd cu Stepan Tatiscev, trimis de ea). tareVna era foarte bun prieten si cu
Eva, ceea ce deja nchidea cu totul cercul nostru, simplifica stabilirea contactelor. Nu aveam crti pe care
s le ascund de ta-revna; desigur, ea fusese printre primii cititori ai textului dactilografiat al lui August,
nc de pe cnd acesta nu era terminat; ne ajutase s ntocmim harta Arhipelagului, s detectm, prin
lantul de geologi cu Pahtusova, scurgerea de informatii dinspre Q si chiar dup moartea lui Q a obtinut
pentru noi, prin acelasi lant, de la Pah-tusova relatarea despre desfsurarea unor evenimente funeste, n
ultimele luni sumbru-ameninttoare petrecute de noi n tar, tarevna ne vizita adesea pe mine si pe Alia,
devenindu-ne tot mai apropiat; ea a reusit s vin s ne vad si arunci cnd convocarea la procuratur
ne fusese deja nmnat. De multe ori a venit la Alia si dup expulzarea mea. M ameninta, se pare, un
dezastru total, dar eu m duceam la ea s discutm capitolele nefinisate ale lui Octombrie asta suna
atunci academic. Terminnd eu din Occident si prietenii mei din Uniune pregtirea culegerii Voci din
strfunduri, fcusem schimb de manuscrise prin ea cu safarevici, care-i era vecin. Astfel tarevna
mpreun cu Eva s-a inclus n canalul principal. Atunci cnd aceste schite vor fi publicate, nu toti
compatriotii nostri vor ntelege ce trie de caracter trebuia s ai ca s te incluzi n canal".*
* Au trecut anii noi, din strintate, ea, din tar, ne trimiteam ntruna biletele, stiam despre bucuriile ei,
aflam ba c a vizitat din nou tundra care-i plcea foarte mult, ba c si-a cumprat lng Moscova un teren
cu grdin, ba c mpreun cu Eva, Danila, Liusa se afl la odihn n Crimeea. i unea tot trecutul. Numai
ea stiuse despre vizita Evei la noi n Vermont si n roica ei dacea de lng Moscova se citise cu voce
tare precedenta schit, a
219
n parte prin tarevna, apoi prin Liusa, pstram legtura cu Mi-hail Konstantinovici Polivanov, unul dintre
autorii culegerii Voci din strfunduri, matematician, un suflet curat, un gnditor subtil care nu avea ns
acces la deliciul unei conversatii libere dect cu ctiva prieteni si n cteva locuri, ca noi toti cei de-acolo,
care eram supusi unei presiuni deformatoare din afar. M.K. era credincios dar respecta asa de mult
libertatea celorlalti, nct pe propriii si copii nu i-a botezat de mici, ci i-a lsat s creasc si s decid ei
(toti s-au botezat). Ani de zile mi-a pstrat si Arhipelagul, si Cercul-96, scrierile mele cele mai periculoase
cnd la el acas (si cte nu s-au ntmplat n timpul acesta: le tinuse sub cad, foile se umeziser;
trebuise s le ntind prin tot apartamentul ca s se usuce; din cauza ferestrelor deschise se nvrtejiser
si se amestecaser; pe neasteptate, mtusa lui, care-si avea locuinta ei separat, se pomenise cu
perchezitia pe cap du totul ntr-un garaj, f operatiunea asta chiar tu cu masina), cnd a tatl lui, fr
stirea acestuia. Mai trziu 1-am eliberat de aceste sarcini, dar mult literatur interzis a trecut prin minile
lui, el nsusi se hrnea cu aceasta si-i hrnea si pe cititori.*
Extinznd reteaua conspirativ, fiecare actioneaz, fireste, folo-sindu-se de cunostintele apropiate si de
relatiile de prietenie. Astfel, prietenul Liusei dintr-o tinerete petrecut n perimetrul dacelor de la
Peredelkino era Nikolai Veniaminovici Kaverin (fiul scriitorului), botezat de noi cu numele de cod Vel",
aluzie la pasiunea lui pentru
noua, din Invizibilii. Aceast stire nedeformat, vie, de la noi ctre ei era de-a dreptul neverosimil; Eva le
povestise amnunte despre Vermont, ceea ce nu se putea face pe sub tavanele din Moscova. Iar la
sfrsitul lui 1983, kaghebistii au venit la ea pentru perchezitie (cnd se strinsese cercul njurai Evei, n jurul
Fondului), au luat crtile mele, au cerut explicatii n legtur cu provenienta acestora. Li s-a rspuns
simplu: Snt prieten cu el din anii '60." Au lsat-o n pace. (Adnotare din 1986.)
* Totusi, datorit marii lui circumspectii, el a reusit s evite orice suspiciune din partea KGB-ului si a
continuat s beneficieze de deplasri n strintate, uimindu-ne si bucurndu-ne pe noi la Ziirich printr-un
neasteptat telefon din Paris, apoi n Vermont printr-o scrisoare din Italia. (si ce destin au sovieticii! Aici
snt si alti oameni din URSS, de aceea cu greu mi reprim bnuiala c fiecare miscare de-a mea si, mai
ales, aceast scrisoare este urmrit. Asa c nu v mirati de urmele unei conspirativitti bolnvicioase
chiar n aceast scrisoare".) Dar n aceste scrisori, el la vremea aceea aproape singurul din tar care
fcea o bres n zidul tcerii relata despre niste ample si profunde ecouri Ia Nodurile deosebit de dragi
nou la acea dat. (Adnotare din 1986.)
220
biciclet (velosiped n ruseste n. t.). Neavnd a se teme de vreun control, lui si Liusei le era usor s se
ntlneasc n zilele de duminic la Peredelkino. Kolia fcea parte dintr-o generatie care nu mai suferea
de epuizare, care ntelegea c numai prin propriile ei eforturi poate dobndi libertatea. Era un om hotrt,
punctual n felul de a se comporta, de ndejde n ceea ce ntreprindea. Pe tatl su, dup prerea mea,
nu-1 tinea la curent cu ceea ce fcea el. Se nconjurase de un mic cerc de tineri, motiv pentru care le-am
si dat rsu-citoarea" de copiat adus de Rostropovici. (Aceasta s-a dovedit extrem de eficient, de aceea
cu prere de ru au distrus-o ntr-un moment de primejdie.) Kolia o ajuta pe Liusa la ascunderea si
pstrarea microfilmelor si a manuscriselor mele.* El a dat startul" pentru multe dintre scrierile mele de
samizdat. n ianuarie 1974, pe ntuneric, venise la mine la Peredelkino. I-am dat atunci la timp, pentru
una dintre lansri n ziua arestrii mele Nu triti n minciun, l nsufleteau curajul si dispozitia de a
ajuta la orice si fr s tin seama de pericole.
Necesitatea o constrngea pe Liusa s aib si un loc al ei permanent, special, de pstrare a
manuscriselor mele, un loc separat de sistemul lui Danila. n toamna, cred, a lui 1968 i-am propus ei
asemenea pstrtori precum colaboratorii Institutului de Limb Rus de pe Volhonka. Pe unul dintre ei,
pe Leonid Krsin, Liusa oricum l stia din vizitele lui la K.I. Ciukovski. Alt colaborator era foarte simpatica
Lamara Andreevna Kapanadze. n viata mea, am vzut-o n total de trei ori, dintre care de dou ori n
legtur cu initiativa ei pe linie de institut de a m invita, chipurile, pentru un model de nregistrare
fonetic pe band de magnetofon, n realitate pentru a face cunostint cu mine si a primi manuscrise pe
care s le multiplice. (Ei m-au mai ajutat si n niste cercetri privind dialectele din zona Kubanului si a
Donului.) A treia oar i-am chemat pe amn-doi (pe acelasi familiar si fatal bulevard Strastnoi, pe aceeasi
drag si mic alee novomirian" n curs de lrgire) si pe loc le-am propus s-mi pstreze ei
manuscrisele mele cele mai periculoase si, n plus, si foarte voluminoase. si n-am gresit, nu am avut
momente de cint! Le-au luat, fr s tremure, si le-au pstrat n conditii excelente. Leonea lua
materialele de la Liusa si aducea materiale
* Abia acum aflu c, dup scrisoarea mea ctre congresul scriitorilor, ei mpreun cu prietenii lor m
aprau la Peredelkino. (Adnotare din 1990.)
221
la Liusa, acest lucru era firesc, ntruct el continua s se ocupe de mostenirea lui K.I. Pe Lamara ns,
tocmai pentru c asa cereau
legile conspiratiei, eu, din pcate, n-am mai vzut-o niciodat__
n-am avut posibilitatea nici s ne cunoastem mai de aproape, nici s mai stm de vorb; dar si Liusa o
ntlnea foarte rar. Se pare c locul de pstrare la Lamara se schimbase mai nti la niste rude la niste
btrni nevinovati, apoi nu stiu de ce a trebuit s ia manuscrisele la ea, n aleea Troitki printr-o ironie a
destinului, acolo era apartamentul fost cndva al lui Beria, apartament transformat acum n locuint la
comun! Evident, n sine acest loc de pstrare era nesigur: Lamara locuia singur, adic, arunci cnd
pleca, lsa materialele ntr-o locuint la comun! Dar, nentlnindu-se cu noi si neocupndu-se cu nimic
altceva dintre cele nepermise, ea nu avea de ce s atrag atentia. Totusi, n vara lui 1973, cnd la noi
totul trosnea din ncheieturi, a venit si de aici o veste alarmant: un musafir de-al vecinilor fusese surprins
de dou ori uitndu-se pe gaura cheii n camera Lamarei. Putea fi vorba si de un interes fat de o tnr
femeie atrgtoare, putea fi vorba si de niste tentacule ale KGB-ului. Acum, dup accident, Liusa era
bolnav, acum Arhipelagul s-a prbusit, forte pentru a rezolva problema cu Lamara nu erau. n sfrsit,
toamna, cnd tocmai ne hotrserm s ne scoatem arhiva de la ea, Leonea Krsin, n urma unui atac de
cord, a rmas invalid pentru mult vreme, si din nou s-a oprit miscarea, din nou lucrurile au rmas n
suspensie, n acea toamn avusesem senzatia unui cosmar, ca atunci cnd trebuie s faci o miscare de
aprare cu mna, si totul este paralizat. Mai trziu n cursul toamnei, lucrurile s-au ndreptat, toat arhiva
am scos-o cu bine de acolo.
nc o coincident: n aceeasi alee Troitki, cas lng cas cu locul de depozitare (!) al Lamarei, n
ianuarie 1972, n ajunul Crciunului, n apartamentul lui N.I. Vilmont, cunoscut teoretician al literaturii si
traductor, s-a terminat cu succes alergarea mea si a Annei Samoilovna Berzer dup Vitelul iesit pe o
portit lsat deschis (scurgere de informatii) si ajuns n galop pn aici. Ani de-a rndul, ntre noi si A.S.
Berzer s-au pstrat uimitor de statornice si netulburate relatii prietenesti de cnd ne-am cunoscut prima
dat n redactia lui Novi mir, pe atunci nc n cldirea veche, de la primele relatri pe care mi le fcea n
secret despre miscarea lui Denisovici" prin cercurile CC acestea se petreceau nc n fostul ei
apartament din aleea Krecemikovski, viitorul Novi Arbat
222
i apoi o dat cu demolarea vechii alei, cnd surorile Berzer au fost aruncate ntr-un prpdit de bloc nou la
periferie, si apoi o dat cu demolrile de redactii cnd Anna Samoilovna a fost scoas si din noul Novi mir
si fortat s ias la pensie. Ea era de aceeasi vrst cu mine si a nvtat la MIFLI chiar n perioada cnd
eu eram acolo la fr frecvent. Din aceast mprejurare deriv conceptia si amintirile care snt ale
ntregii noastre generatii, nsusi felul ei de a gndi si a simti mi-era apropiat, nu existau diferente sensibile
ntre reactiile noastre. si era, n cel mai nalt grad, modest, plin de tact, agreabil, neorgolioas si avea
un suflet bun. Toti autorii publicati de Novi mir o iubeau, nu numai eu. si desi nu trecuse prin nici un
antrenament, ea, calm, era totdeauna gata s preia, s ascund, s duc, s transmit orice manuscris
secretsi uneori eram beneficiarii ajutorului ei. Existase chiar un proiect conform cruia Liusa urma s
dactilografieze tot Arhipelagul n apartamentul Annei Samoilovna s-ar fi cufundat acolo, ca si cnd ar fi
plecat nu se stie unde. Dar am renuntat: prin peretii blocului lor treceau toate sunetele, iar toat ambianta
era ostil. Orice plan secret puteai s-i mprtsesti acestei femei si puteai fi sigur c nu-i va povesti nici
prietenei, nici surorii. Pur si simplu nu a fost nevoie s-i dezvlui mai mult. Ea ns pentru noi culegea
multe, ne povestea multe, ne punea n gard. Scurgerea de informatii privind Vitelul, ea a depis-tat-o
instantaneu. Cnd la Riazan m-au exclus din Uniunea Scriitorilor si telefonul din Moscova al Aliei amutise,
al doilea telefon pentru mine a fost cel de la Novi mir al Annei Samoilovna, si astfel stirea aceasta,
drguta de ea, si-a luat zborul! Camera lor de la Novi mir, sectia proz, era totdeauna ca un club literar
liber, toti veneau acolo s tifasuiasc, s fac bancuri si s se plng. Acolo chiar si dup desfiintarea
redactiei ddeai tot peste A. Berzer si Inna Bo-risova care continuau, ct si cu ce puteau, traditiile
anterioare. La ele avea cale deschis si Liusa si astfel si n Novi mir cel corectat n spirit comunist" mi se
puteau transmite manuscrisele, mi se puteau rspndi declaratiile fcute prin samizdat, iar Inna, cu
nftisarea ei de femeie pur si simplu drgutferm, cumptat, perspicace si cu o perfect ntelegere a
lucrurilor, n apartamentul ei solitar de la Aeroport, pstra de asemenea de ani de zije Cercul-96 si
nc ceva. Ni se adusese din Occident editia rus a Cercului; noi nc nu cunosteam numele pirateresc
Phlegon, credeam c aceasta este editia Andreevilor. Inna, sptmni de-a rndul, sear de sear,
223
fT
se ocupase de colationare si corectur nspimnttor de multe denaturri!*
Scriitorul Boris Mojaev, prietenul meu foarte apropiat, cel mai bun cunosctor al satului rusesc si al naturii
rusesti, om ns de o extraordinar prudent de tip trnesc, nu era ctusi de putin dispus s se bage ntr-
o conspiratie. I-am propus s participe la revista samizdat. N-a fost de acord. El exprima prin sine jetul
vesnic si egal (sau cresterea ca o nfrunzire) a vietii poporului. Caldele mele relatii cu el se statorniciser
ca si cndtara noastr ar fi fost liber, si doi scriitori, venind n contact, ar fi putut s-si permit luxul de a
se ocupa exclusiv de literatur ca atare. Dar si el n iunie 1965 m-a ajutat s strng n secret materiale
privind rscoala din regiunea Tambov, a acoperit cu delegatia lui de corespondent voluntar neanuntata
mea cltorie acolo. (Asa cum, n 1972, o alt cltorie n aceeasi regiune Tambov mi-a acoperit-o cu
rubedenia lui, vechiul camarad de puscrie Ivan Emelianovici Brskin, de felul lui din Inokovka, judetul
Kirsanovski.) Iar apoi lordul Beteli (Marea Britanie) 1-a atras pe Boris, prin ziaristul slovac Liciko, n
aventura lor, n contacte secrete, care pentru Mojaev puteau s se soldeze si cu nchisoare. Boris s-a
comportat demn, ferm si, ca si cum s-ar fi obisnuit cu toate aceste lucruri, nu s-a speriat ctusi de putin.
n toti anii '60, cercul celor care simpatizau cu activitatea mea si aveau un sentiment de repulsie fat de
guvern era asa de clar conturat n societate nct puteai s ceri un ajutor consistent si de la niste oameni
ntlniti ntmpltor pe strad si nu erai refuzat si nici vndut". nclinau s ne ajute si cei mai prudenti si
mai retrasi.
Din acel cerc al simpatiei sociale multi binevoitori anonimi m tineau la curent cu calomniile contra mea
pe care partidul le debita de la tribuna sedintelor cu usile nchise unde ei formau auditoriul. De obicei nu
le stiam numele si nu li-1 ceream dar ce
* Faptul c Vitelul a vzut lumina tiparului s-a repercutat negativ asupra Annei Samoilovna. Dar cine
poate s prevad totul? Nu puteam s ocolesc cuvintele de laud si recunostint la adresa ei iar
pentru asta i s-a poruncit redactiei lui Novi mir s nu-i mai dea posibilitatea unui cstig suplimentar, s o
lipseasc de comenzi de colaborare; s-a instituit asupra ei un fel de embargo. Ea ncepuse s orbeasc.
(Dimpotriv, A.D. Dementiev, blamat de mine n Vitelul, a devenit datorit acestei mprejurri un nume la
mod n cercurile oficiale.) (Adnotare din 1978.)
224
mult m ajutau ei s m apr! Ce arm mi puneau la ndemn! mi venea ajutor din locurile cele mai
neasteptate.
Din acel cerc al simpatiei i-a venit si lui Mstislav Rostropovici ideea de a m gzdui la dacea lui si
astfel el si Galina mi-au fcut cel mai generos si mai salvator dar pe care 1-am primit vreodat. Dar
nimeni n-ar fi bnuit si n-ar fi crezut c n 1970 Nikolai Anisimovici sciolokov (paradoxal, dar m-am hotrt
s-i culeg cu litere italice si numele lui) ministru al Afacerilor Interne al URSS si amic al lui Brejnev!
m-a ajutat si el tot n tain, si ce mult m-a ajutat! Cum de s-a putut ntmpla asa ceva? Chestiunea este c
Svetlana, sotia lui sciolokov, era prieten din copilrie cu Rostropovici: n sensul propriu al cuvntului,
tatl ei l luase din piata grii si-1 adpostise mult vreme la el pe Leopold Rostropovici, care nu avea
cas si care si-1 adusese pe talentatul lui fiu s-si fac o carier la Moscova... si iat cum acum Stiva i
spune lui sciolokov c am nevoie de o hart topografic amnuntit a Prusiei Orientale (n timpul
rzboiului mi fcusem rost de o asemenea hart, dar la arestarea mea s-a pierdut) si ministrul mi
trimite de la statul-major al MAI o hart cuprinztoare a ntregului perimetru al actiunilor lui Samsonov, o
hart asamblat cu grij. Am tinut-o la mine aproape un an (de-acum credeam c pot s-o retin pentru
totdeauna) si m-a ajutat s avansez destul de mult cu lucrul asupra lui August: cu totul alta este senzatia
cnd citesti n cheie militar o hart si vezi fiecare 100 de metri ai localittii, este ca si cnd calci cu propriii
3 tale picioare terenul respectiv. (Dar cum s ajung n acele locuri care apartin acum de Polonia?...) si la
interventia lui Stiva, sciolokov a cerut el nsusi s mi se acorde viz de sedere n Moscova, dar de sus i s-
a dat rspuns negativ, n perioada cnd toti se asteptau s plec la Stockholm, a trimis-o repede pe ne-
vast-sa s-mi ia harta, ca s nu existe dovezi compromittoare. Am aflat ulterior de la Stiva cum c
ministrul se bucurase c n-am plecat cci, spusese acesta, bine a fcut! Altminteri, nu i s-ar fi permis s
se ntoarc!" si cum c se dusese la CC cu propunerea de a se ncepe publicarea scrierilor mele.
Pentru asta, putin a lipsit ca s-si piard postul.
Printre cei care m simpatizau (nu numai pe mine, ci si toat
.Miscarea) puteau exista si asemenea btrnele ca Nadejda Vasilievna
Buharina, care n diferite perioade a ajutat mult n viata de toate
zilele, n gospodrie cnd pe R. Medvedev, cnd pe mine, cnd
225
pe Saharov, cnd pe safarevici, pe toti liber cugettorii" de prim-plan rupnd din portia de solicitudine
cuvenit propriilor ei copii si nepoti. (Pn la moarte trebuie s dau de la mine, ca multumire c n-am fost
n lagr" spunea ea.) n permanent pregtea niste pesmeciori gustosi speciali pentru pachete ce
urmau a fi trimise n lagre, se ntlnea cu sotiile detinutilor, le ajuta, mprtea daruri si brosuri pentru
cteva orase provinciale. La vremea aceea, aceast bunicut tipic accepta fr sovire s pun ceva
periculos n sacosa ei de gospodin si s-1 duc acolo unde trebuia. Avea mereu gata de lucru dou
dactilografe pregtite s multiplice dezinteresat orice scriere samizdat. Astfel, trei btrnele constituiau
batalionul samizdatului".*
Ce s mai vorbim de fostii detinuti? Printre ei nu exista nici unul pe care s nu-1 nsufleteasc dorinta de
a ajuta. Wlhelmina Slavut-kaia, vreme ndelungat colaboratoare a Cominternului, cu stagiu, apoi, de
zece ani de lagr, aduna pentru mine date despre Kozma Gvozdev, mi fcuse cunostint cu copiii lui
Aleksandr sleapnikov, nzestrndu-m astfel cu un material de mare valoare; mi aranjase o ntlnire
secret cu Boli pentru a-i transmite niste texte destinate Occidentului. Dup arestarea si expulzarea
mea a ajutat-o pe Alia s expedieze crtile despre revolutia rus adunate de mine, interzise a fi scoase
din tar."
O alt colaboratoare a Cominternului, cercetas, letona Olga Zvedre (fost cekist de baz, care-i
cunoscuse personal pe toti sefii Comisiei Extraordinare) mi furniza date inestimabile.
* Vestit specialist n arta culinar, Nadejda Vasilievna, multi ani dup aceea, i strngea la ea, n aleea
Levsinski, pe toti prietenii si cunoscutii nostri, dndu-le astfel ocazia s se revad la aniversri si
comemorri. De Ziua Aco-permntului Maicii Domnului, n 1982, i-a fost ru si n douzeci si patru de ore
a murit de tromboz la inim (avea 81 de ani). I s-a fcut slujb la Sf. Nikola din Kuznet n prezenta a o
grmad de lume. n noaptea dinaintea mmormntrii a fost la Moscova un viscol nelalocul lui, zpada a
acoperit totul. Defuncta a fost nmormntat la Vagankova, cu flori si luminri pe zpad, ca iarna.
(Adnotare din 1986.)
" Iar dup moartea Evei n 1984 a luat asupra ei reteaua secret a ajutorului Fondului nostru Social Rus.
Ce-i drept, cu aceast responsabilitate, ea s-a compromis n 1986, cnd s-a nregistrat primul mare esec
al Fondului. Ka-ghebistii o terorizeaz si azi. (Adnotare din 1986.) -'
226
n perioada de la Riazan fcusem cunostint cu dou surori b-trne. Una dintre ele, Anna Mihailovna
Garasiova, n anii '20 fusese nchis ca anarhist. Cealalt, Tatiana Mihailovna, primise zece ani de
detentie n deceniul al patrulea pe motiv c era mic-bur-ghez sovietic. Ele mi adunaser material
pentru Arhipelag si, n drpnata lor csut provincial, de secol al XlX-lea, mi pstraser prti din
Arhipelag si microfilme si alte manuscrise. (Viata a devenit mai vesel, a cptat un sens!") ntruct
aveau sobe, luaser toate hrtiile din apartamentul nostru, plicurile, care nu puteau fi pur si simplu
aruncate, ci era obligatoriu s fie arse. Dis-de-di-mineat, dup excluderea mea din Uniunea Scriitorilor,
cnd masina kaghebist sta de gard la poart, a venit Anna Mihailovna si a luat n sacosa ei de
gospodin exemplarul nsemnrilor s fie asigurat pentru cazul n care kaghebistii ar da nval n
apartamentul meu.
Mai aveam la Riazan o fiint hotrt si devotat, Natalia Evghe-nievna Radughina. Ea pstra legtura cu
cele dou Garasiove, fcea parte din reteaua general, era un ajutor de ndejde. Se oferise si s
pstreze manuscrise, dar n-a fost nevoie s-i dau ceva important. Iar legtura ei cu noi era pe fat. n
ziua arestrii mele, KGB-ul i-a czut pe cap cu o perchezitie. Au rscolit, au cotrobit, dar de gsit corpuri
delicte mai va.
n 1964, cnd nc nu czusem n dizgratie si lucram oficial la Arhiva de istorie militarIun A
leksandrovici Stefanov rni-a vzut semntura n cartea vizitatorilor, a venit s-mi multumeasc pentru
Ivan Denisovici si s-mi ofere ajutorul su la arhive. Originar din Novocerkask, copil precoce (cu un spirit
de observatie si cu o memorie, amndou neobisnuite), martor al evenimentelor revolutionare de acolo
(peste asemenea oameni inofensivi si nc nelichidati trece Mtura de Fier), om care la vremea lui si
fcuse cei zece ani de lagr (la fel si mama lui, n prezent rposat); el era si la saptezeci de ani nc
viguros, cu capul chel rotund ca un cucurbi-taceu, cazac vnjos cu o neobisnuit capacitate de munc.
Inginer petrolist fruntas, talentat, apreciat si neobosit n munc, el numai serile si duminicile si le consacra
pasiunii sale: istoria general a Donului, a czcimii, iar prin contiguitate si a armatei imperiale ruse.
Fireste, si conceptiile lui erau pur czcesti, antibolsevice (desi si le ascundea cu ndrtnicie n spatele
obiectivittii cercettorului). Deprinderile de arhivar care stie ce, unde si cum s caute, el le avea
227
dezvoltate la maximum. De-a lungul anilor m-a ajutat inestimabil de mult cu amplele lui informatii despre
unele unitti si personalitti ale vechii armate ruse si mai ales despre czcime. (Trstur general n
URSS: toti cei care ajut, care colaboreaz n asemenea conditii au undeva un serviciu, iar munca
herculean de scurmare prin arhive ei o fac fr nici un fel de remuneratie si n timpul lor liber.) Mai trziu,
cnd am nceput s primesc crti din strintate, i-am fcut o mare bucurie Donetului" (cum ncepusem
s-i zicem) cu editiile albe" despre czcime. L-am contactat prin Liusa; el i-a fcut ei multe neplceri
prin incapacitatea lui de a vorbi concis, aluziv, la telefon, prin obiceiul de a dezvlui multe lucruri de
prisos, periclitndu-si astfel chiar propria lui situatie. Iar cnd ne-a czut pe cap si mostenirea lui Kriukov
(vezi schita 14), LA. a devenit exploratorul principal al acestui munte de hrtii, dar a luat multe lucruri si
pentru temele lui.
La Biblioteca Lenin, Liusa a fcut cunostint cu un bibliograf prieten cu mine, Galina Andreevna
Glavatskih. Pe fisa Liusei (si a mea), Galina, facnd o adevrat art din servirea clientei ei, punea la
dispozitia acesteia nu niste liste recomandate oficial, ci zeci, dac nu sute de crti interesante cu
locurile marcate. Din motive de conspirativitate nu m-am vzut niciodat cu G.A. si i-am multumit pentru
ajutor, poate, printr-un singur biletsi numai de la Liusa stiu c G.A. avea atunci njur de treizeci si sapte
de ani, c era istoric, c era modest, subtire, obosit". si religioas. Liusa lua de la bibliotec
nenumrate asemenea crti, mi le aducea n afara orasului si de la mine le ducea din nou Ia bibliotec.
Chiar si n sectorul special al Bibliotecii Lenin, cu alte cuvinte, chiar n locul cel mai nchis si inaccesibil,
era o persoan care ne simpatiza, Vera Semionovna Grecianinova. Uneori ne procura materialele cele
mai rare. Dar a fost urmrit sau, poate, ea nssi a scpat vreo vorb fat de cineva, fapt este c au
scos-o de la sectorul special. si prietena ei, Anna Aleksandrovna Sdakint, cercettoare a operei Marinei
tvetaeva, a rscolit si ea, la cererea mea, destul de multe materiale gazetresti din sectorul special, m-a
ajutat enorm.
Cu anii, arhivele au nceput, una dup alta, s-mi refuze accesul si documentarea. (La Arhiva de istorie
militar, n 1972, dup aparitia lui August, s-a fcut chiar o anchet pentru descoperirea persoanei care-
mi dduse n 1964 materiale despre primul rzboi
228
mondial.) ns materialele, informatiile necesare mie, rspunsurile la ntrebri tot mi parveneau n flux
nentrerupt. Cnd de \aAlek-sandr Veniaminovici Hrabrovfki, teoretician al literaturii, schopen-hauerian,
ginerele lui Korolenko, mare cunosctor n materie de arhive. Cnd de la Vmceslav Petrovici Neceaev.
Cnd de la istoricul si profesorul Piotr Andreevici Zaioncikovski. Cnd de la Vladislav Mihailovici Glinka,
petrogrdean. Cnd de la Evghenia Konstan-tinovna Igosina (pensionar a Editurii de Stat pentru
Literatur, ea a luat de la mine tema Foametea din 1921"; era sor cu acea dactilografa, Olga
Konstantinovna, de la Milevna; ani de zile, aceste surori locuiser ca dou strine n aceeasi Moscov, si
datorit crtilor mele s-au reapropiat). M ajutau si oameni cu totul strini, persoane oficiale, si oameni
btrni (nu-i stiu pe toti, Liusa lucra cu ei fr mine). Epoca era asa de complex, nssi intelectualitatea
nu mai stia de partea cui este, ce gndeste si care-i este identitatea.
A mai fost si un tnr inteligent, fragilul Gabriel Superfin", super-dotat n materie de cercetri arhivistice. El
singur m-a abordat, s-a oferit s-mi dea ajutor si m-a ajutat cu privire la Gucikov (capitolele 39 si 66 din
Martie) si la unele date generale despre Rusia prerevolutionar. N-a reusit s fac mult, dar n momentul
arestrii lui n 1973, eu, ntr-un interviu dat ziarului Le Monde, am subliniat dinadins participarea lui la
activitatea mea ca s-i asigur chestiunii o mai mare rezonant international si prin aceasta s-1 apr.
Am vrut la un moment dat s vd n palatul Tavriceski sala de sedinte a Dumei si locurile fierberii din
februarie. Mi s-a interzis categoric accesul. si dac totusi am ajuns acolo n primvara lui 1972 un
scriitor rus ajunge ntr-un loc memorabil al istoriei Rusiei conduse acum de niste rusi"! aceasta s-a
realizat numai pe riscul si cu inventivitatea a doi evrei: Efim Etkind si David Petrovici Pritker. Pritker era
lector la scoala regional de partid". scoala ocupa si bloca palatul Tavriceski, care devenise un obiectiv
oarecum secret. M-a ajutat o singur dat ntr-un caz, nu cel mai important, totusi foarte complicat (de-
atunci eu la Retrograd n-am
* Era asa de fragil. Tremura de fiica arestrii (care plana deasupra lui pentru produsul samizdat numit
Cronica evenimentelor curente") dar la anchet s-a descurcat bine: de unele nefericite depozitii initiale
s-a dezis apoi n ntregime. Ca si cnd ar fi cptat noi forte, s-a purtat brbteste la proces; cu toat
fragilitatea lui, a suportat brbteste si nchisorile, si carcerele, si lagrele, n 1978 a fost deportat n
Kazahstanul de Nord. (Adnotare din 1978.)
229
mai fost, iar ntre timp m-au expulzat). Cum s nu pomenesc de bine acest ajutor dezinteresat? Pritker m-
a ntmpinat n pragul palatului, m-a condus pe lng punctul de control militar, si am nceput s admirm
pe ndelete Sala cu cupol, apoi, scldat n razele asfintitului, Sala Ekaterinei (o msurm cu pasul fr
grab, mi notam caracteristicile peretilor, lustrelor, coloanelor), apoi am intrat n sala de sedinte a Dumei,
aici, fr grab, am perorat amn-doi (eu stiam dinainte, n ce-i priveste pe deputati, care unde sedea),
am urcat pe podiumul lui Rodzianko, de acolo m-am uitat n toat prtile, cnd deodat soseste n fug un
gardian: David Petrovici, partea aceasta a palatului se nchide imediat, trebuie s ntrerupeti!" N-am mai
ajuns pn la Sala semicircular, ah ce pcat! Tare s-a mirat Pritker, dar s-a conformat. Nu se poate vizita
acum aripa unde a fost Sovietul de deputati ai muncitorilor? am ntrebat eu. Abia ce intraserm acolo c
iat sosind n fug un gardian: i spune ceva deoparte lui Pritker. Lectorul meu, jenat, m anunt c
trebuie s plec imediat. Fierbem! O iau din loc! Important este ca la iesire paza s nu-mi cear
documentele, astfel ca ulterior s nu se poat proba nimic. La controlul ca atare, fr s m grbesc, fac
o plecciune ctre lector, multumesc din inim, plec agale. Nu s-au prins. si n-au venit dup mine afar.
si n-au venit, nu m-au urmrit pn la colt. Au ghicit, n-au ghicit? Atunci de ce o asemenea agitatie pentru
ntreruperea vizitei mele? (A doua zi, Pritker s-a ntlnit cu Etkind n secret, n grdina Lavrei si 1-a
prevenit: Considerm c eu n-am stiut pe lng cine am fcut pe ghidul. Tu mi-ai spus c este un docent
din Siberia."*)
De Efim Grigorievici Etkind m leag o mare prietenie care n momentul expulzrii mele mplinise deja
zece ani btuti pe muchie. (Etkind, nainte de a fi exclus, fusese prevenit ntre patru ochi de Boborkin,
directorul institutului:Dumneata esti acuzat de prietenie cu Soljenitn. Sincer ti spun: te invidiez.") Totul
ncepuse de la o
* Pritker a avut dup aceea mari neplceri: 1-au amenintat cu concedierea. Dar ce, palatul Tavriceski
este un submarin atomic?" a ntrebat el. Palatul Tavriceski este o institutie de stat!" i-au rspuns sefii. I s-
au cerut explicatii scrise, la care D.P. a scris c nu stie numele de familie al omului pe care 1-a condus
prin palat. sefii n-au avut probe, ceea ce a constituit salvarea lui. Iar eu acum, dup ce am terminat deja
Martie, n-am destule cuvinte ca s-i multumesc lui D.P.: ce as fi fcut eu dac nu as fi vzut cu propriii
mei ochi palatul Tavriceski pe dinuntru?! (Adnotare din 1990.)
230
scrisoare trimis mie de ctre foarte simpatica lui sotie, Ekaterina Fiodorovna Zvorkina. Scrisorile
acesteia erau totdeauna pline de umor, te amuzai citindu-le. Ne cunoscuserm la Leningrad. E.G. era un
om erudit, fin. Mergeam mpreun ba la teatru, ba la ei la dacea, ba n cltorie cu automobilul (la
Konigsberg, la Marea Baltic). La Leningrad, el mi gsea mereu alti si alti oameni capabili s m ajute cu
informatii, cu sfaturi, cu fapte. Totdeauna era plcut s mergi n vizit la ei, unde se aduna si o companie
interesant. Nu era nicidecum necesar si nu aveam un plan de a-1 atrage pe el n conspiratie, ne
cunosteam, relatia evolua excelent si n rest neutralitate. Dar vrtejul din jurul luptei noastre dezvolta o
asemenea fort de absorbtie, nct nimeni din apropiere nu putea s se mentin n neutralitate. Fireste:
voiai s citesti ceva nou-nout", dar pentru aceasta trebuia s iei si s tii la tine acest lucru, s-1 pstrezi
si s-1 ascunzi o vreme. Tot modul de viat deschis al celor din familia Etkind, frecventarea ndelungat
si cu succes a mediilor literare si stiintifice nu-i predispunea deloc la risc, la conspiratie. Dar epoca, n
totalitatea ei, mpingea totusi n aceast directie, si ceea ce n alte mprejurri s-ar fi cicatrizat prin uitare
n acesti ani revenea n actualitatea memoriei: si tatl lui, si tatl ei muriser n detentie. si iat, n al nu
stiu ctelea an de cnd ne cunosteam, ei primesc de la mine pentru lectur Arhipelagul. Mai nti tare s-au
speriat, asta prea ntr-adevr c depseste orice limit; se sprgea orice cadru obisnuit de viat
normal. Cuprinsi de neliniste, au venit amndoi la Moscova pentru a m convinge s nu pun cumva n
circulatie aceast carte. Ei ddeau dovad de sinceritate prin aceea c nu-si ascundeau frica, ci si-o
reprimau si si-o depseau. Astfel, plecnd n strintate la nceputul lui 1967, E.G. s-a hotrt s ia de la
mine scrisoarea deja gata pentru congresul scriitorilor (cu dou luni nainte de congres) si cu mari
precautii a transmis-o n Occident (acest exemplar a ajuns apoi la BBC, unde s-a citit din el; bubuitura a
fost mare). Le-am fcut cunostint cu Liusa; ntre ei s-a stabilit o legtur ca aceea care functioneaz prin
curieri de ocazie, si s-au tot scurs de la Moscova la Leningrad ba noutti samizdat, ba diferite hrtii
secrete. Ba chiar, ntr-o vreme, un exemplar al Arhipelagului a fost ngropat la familia Etkind, lng dacea.
si astfel, putin cte putin, mprejurrile au fcut ca Etkind s se afle la mic distant de locul flcrii nsesi
si al exploziei mondiale a Arhipelagului, ba chiar la gura plniei rmase n urma acestei explozii; el a
cutat s-si mentin echilibrul, dar n-a reusit. si dintre toate per-
231
soanele legate activ de istoria acestei crti numai el s-a ales cu un soc puternic, cu biciuire public si a
fost dat afar din tar.*
Iar cu Lev Kopelev lucrurile s-au desfsurat astfel: din anturajul nostru de fosti detinuti, el s-a apropiat cel
mai devreme si cel mai mult de cercurile literare din capital, de strini. Cu N.I. Zubov (care l cunostea si
el pe Lev, din lagr) discutasem n deportare si ajunsesem la concluzia c persoana care poate s
expedieze n cele mai bune conditii aceast carte cu microfilme este Lev. Dup ce am venit la Moscova
n 1956, mi-am pierdut repede ncrederea n turistii strini si n posibilitatea de a rzbate la vreo
ambasad. Dar n Lev mi puneam mari sperante, lui i tot citeam texte de-ale mele din lagr, din
deportare si m ntrebam cu emotie: pe care dintre ele va fi de acord s le expedieze? Scrierile mele ns
nu-1 ncn-tau. si mai ales n acel an 1956 nu voia nicicum s-i provoace daune sistemului comunist care
ncepuse nu-i asa? s se nsntoseasc". Ar fi nsemnat, dup el, s pun o arm la dispozitia
re-actiunii internationale".
Promitea c, iat, poate le d polonezilor nuvela mea Republica muncii. Acestia preau n acele luni c
se ndreapt vijelios spre libertate, si anume lucru importantspre o libertate socialist. Dar nici
polonezilor nu le-a transmis nimic, asa c scrierile mele au ncremenit n situatia n care se gseau. La
drept vorbind, Lev nu ddea nici o important opusurilor mele provinciale, cci el se ntlnea nu-i asa?
att cu scriitori sovietici progresisti, ct si cu occidentali progresisti. De atunci am pus cruce acestei idei.
Dar dup ce n toamna lui 1960 m-am apropiat de primul cerc de cititori netrecuti prin detentie (Teusii,
Kamenomostski), n mai 1961 le-am adus Kopelevilor la Moscova un s-854 atenuat. Desi Lev vedea n
acesta o nuvel industrial", totusi n atitudinea lui se simtea
* La nceput, prietenia noastr a continuat si n strintate. E.G. ne-a vizitat la Ztirich, ne-am ntlnit de
cteva ori la Paris (i-am povestit Despre proiectul meu de nfiintare a unei universitti ruse n strintate, i-
am cerut sugestii). Apoi lucrurile s-au schimbat. Dup doi, trei ani, Etkind m-a atacat n public: a declarat
c eu, chipurile, vreau ca Rusia s devin un nou Bizant; si n chiar toiul executiilor din Iran care au fcut
s se cutremure ntreaga lume, a afirmat c eu vreau pentru Rusia un nou aiatolah si c aiatolahii rusi vor
fi si mai ri dect cei iranieni! Aceast atitudine a fost inexplicabil pentru mine. A trebuit s-i rspund tot
public Trucul persan, toamna 1979. Iar n continuare, Etkind a devenit unul dintre nelipsitii soptitori ai
basmului despre asa-zisul meu teocratism si antisemitism. (Adnotare din 1986.) t -. *, ,; ,-,.., , -.,,..;
232
clar o nnoire-primenire. Ei, mpreun cu Raia Orlova, au nceput s duc munc de lmurire cu mine s
le permit ca n doze mici s le dea de citit" si altora, sta era rolul lor. Eu, mai nti, i refuzasem
categoric, dar apoi am cedat. Mi-au smuls o oarecare list de cititori agreati de mine: Rojanski, Ospovatii,
Koma Ivanov. Dar n aceeasi var si toamn au nceput s dea de citit fr s mai tin cont de list. Iar n
noiembrie 1961, dup congresul al XXII-lea, am czut de acord s-i delegm pe Kopelevi s depun
povestirea la Novi mir. Adus-o Raia Orlova. (Dup versiunea ei i-a nm-nat-o direct si cu explicatii
Annei Berzer, iar dup versiunea Armei Berzer: nu a explicat nimic n legtur cu continutul, ci a pus-o
pur si simplu pe mas ca pe o oarecare hrtie obisnuit, neimportant i-o fi fost rusine?) Dar dup ce
au ncredintat-o revistei Novi mir, Kopelevii erau acum de prere c sub acest paravan" se poate
proceda la o larg rspndire (adic, aruncnd asupra revistei vina pentru aceast rspndire). n
posibilitatea ca povestirea respectiv s apar n paginile revistei, ei nu credeau defel, n ce m priveste,
aveam oarecare sperant. Dar operatiunea de publicare s-a desfsurat cu succes si din nou m-am
adresat lui Lev: nu expediem ceva dincolo? Numrul strinilor care se perindau prin apartamentul lor era
mare, dar nu, nici unul nu s-a angajat s ne serveasc, mi.pierdusem deja orice sperant, cnd
deodat, n 1964, Lev porunci s ne pregtim s transmitem ceva prin Rojanski. Rojanski nu ne-a nselat,
a luat materialul care trebuia, dar cltoria lui s-a contramandat. Eu ns fcusem deja cunostint cu Eva,
si n continuare m-am descurcat fr Kopelevi. Numai n momentul necazului cu arhiva mea, n toamna
lui 1965, a nceput s m obsedeze teribil ideea de a expedia n Occident Tancurile si Noptile prusiene,
de a le salva, n momentul acela, Eva era n Franta. M-am dus din nou la Lev. El s-a angajat s m ajute,
si de data aceasta a expediat efectiv cteva materiale prin Boli. Ce bucurie pe mine, ct de
recunosctor i eram! Un lucru nu stiam: timp de cteva sptmni ct s-au aflat la el Noptile prusiene, Lev
le-a dat spre a fi citite si de Liusia, cumnata lui, care, la rndul ei, le-a dat unei prietene, acolo cineva le-a
copiat, si peste ctiva ani, aceast scurgere avea s-mi pericliteze grav situatia: va ajunge pn la KGB si,
prin Stern, va fi folosit mpotriva mea. Nu mi-am luat atunci inima n dinti ca s-i fac reprosuri serioase lui
Lev, iar n el nu s-a trezit constiinta vreunei vinovtii. Acesta-i caracterul lui: pentru o lupt serioas si
ndelungat nu are tria de a pstra discretie. Este ceva comic,
233
11']......"fi l
dar cu el nici una dintre actiunile mele n-a fost scutit de esec. Iat, s-a angajat s transmit pentru Unita,
prin Vittorio Strada, o bagatel, o scrisoare: pn si aceasta s-a mpotmolit la vam. si cnd, dup
expulzarea mea, Alia, cutnd o modalitate de a expedia n Occident arhiva exploziv care-i rmsese pe
cap, 1-a rugat s-o ajute n aceast problem, Lev n-a miscat un deget. (Dar, slav Domnului, din nou cine
stie ce s-ar mai fi ntmplat.)
n august 1973, cnd disidenta" a nceput s se scindeze, Lev a revenit Ia vechile lui simpatii marxiste
(din oala n care a fost catran, nici cu focul nu scoti mirosul"), la pozitia de sustinere a lui Roi Medvedev.
Iar ntre mine si el s-a produs o semiruptur, dup articolul meu Pacea si violenta", cnd m-a acuzat de
moscovo-centrism" (vd opresiunea din URSS, dar n-o vd pe cea din Chile etc.). Ultima noastr ntlnire
a fost n decembrie 1973 la Peredel-kino, la dacea familiei Ciukovski, unde m aflam ncoltit, chinuit, iar el
fr s m ntrebe, iar s m previn mi-1 aduce pe editorul american Proffer cu sotia. M-a gsit n
mijlocul unei parcele de pdure: pur si simplu! M-am nfuriat: ce treab am eu cu acesti americani, nu
vreau s vd pe nimeni! Eu sumbru si taciturn, Lev asijderea: cu asta ne-am desprtit. Dup expulzarea
mea ns a aflat de Scrisoare ctre conductori", apoi de Voci din strfunduri, si a devenit pentru
eternitate dusman nversunat al acestui program si al meu nsumi. A scris un rspuns vehement la
Scrisoare", aproape mai lung dect Scrisoarea" nssi (semn ru pentru critic). El pctuia mereu
printr-o asemenea poliloghie, iar n ce-i priveste rspunsul eu nici n-am putut s-1 citesc pn la capt,
dar presupun c nu continea niscaiva idei pretioase. Apoi mi s-a scris de la Moscova c m ponegreste"
peste tot n toate felurile, c nu se poate abtine nici mcar fat de Liusa si de Lidia Ciukov-skaia, fat de
prietenii mei dar ce-o fi la gura lui fat de strini?
si totusi am continuat s tin la Lev, pstrnd n memorie figura lui mare, ciufulit, si cordialitatea lui
sincer: era generos cu toat lumea si, cnd nu era mnios, era chiar bun.*
A mai fost si nu lipsitul de important ajutor din partea lui Volo-dia Ghersuni, detinut din tinerete, cunoscut
mie n legtur cu Eki-
* Dup plecarea lui n Occident si dup niste scrisori reciproc mpciuitoare, el, totusi, s-a ncadrat fr
scrupule n acel cor al calomniilor cu care m mproscau ceilalti emigranti din transa a treia, n 1985, cu
ultimul schimb de scrisori, relatiile noastre s-au ntrerupt. (Adnotare din 1986.) .^> .
234
bastuzul. Cu mare entuziasm mi aducea crti vechi si rare pentru Arhipelag si despre istoria revolutiei. El
este cel care mi-a adus Canalul dintre Marea Alb si Marea Baltic, singura carte editat n URSS si care
contine fotografii ale unor cekisti. Tot el m-a pus n legtur cu M.P. lakubovici. Lui Ghersuni i apartin si
doi termeni, folositi de mine in Arhipelag: Lagre de exterminare prin munc", si cei pieriti n manier
comic" despre ortodocsii comunisti.
Fiecare cunostint fcut cu cineva atrage alte asemenea cunostinte, cercurile se lrgesc. Acelasi
Ghersuni mi-a fcut cunostint cu un alt mic cerc binevoitor, cum era cercul de tineret din jurul A.I.
lakovleva, cerc care semna scrisori colective adresate mie. Este de amintit aici si cercul din jurul Elenei
Vsevolodovna Vertograd-skaia. Ei toti lucrau la un fond de carte al partidului, si unde? n piata Dzerjinski,
exact vizavi de Bolsaia Lubianka! si ce fond! Din crti semiinterzise, dar nc nedistruse, astfel c aveau
posibilitatea, chipurile, s copieze crti pe care urmau s le distrug, dar pe care n realitate nu le
distrugeau, ci mi le ddeau, de exemplu, mie. Din cauza sufocantei lipse de timp, din cauza avalansei de
treburi, m-am folosit irational de putin de aceast mprejurare (la ce bun s strngi crti, cnd esti cu latul
de gt si nu stii de vei citi vreuna?), totusi m-am ales cu cte ceva. O dat ei au struit s le fac o vizit
chiar acolo la fond, s m plimb de-a lungul rafturilor. Eu cu ei nu m cunoscusem cum trebuie, nu ne
familiarizaserm, dar eram prieteni. Le luceau ochii de bucurie, dar nu fcuser oare o imprudent? Nu
stiu cum s-au descurcat, dar printre ei a fost si o iscoad si neplcerile nu i-au ocolit. Apoi legtura
mea cu ei s-a estompat. Nu credeam c acest cerc o s-mi mai fie de vreun folos. Dar cu zece zile
nainte de expulzare, miznd tocmai pe solidaritatea acestui grup, le-am propus s aranjeze un depozit
separat pentru arhiva lui Kriu-kov. Au acceptat.
Iar Neonila Gheorghievna Snesariova o femeie singur si nefericit, srac si pe jumtate oarb,
traductoare nenorocoas din englez, marginalizat de trusturile" lor descurcrete (adic de niste
exclusiviste colective de traductori), ani de zile arsese de dorinta de a m ajuta cu ce putea; fericirea, ea
si-o vedea n posibilitatea de a m ajuta att ct i permitea srccioasa ei rezerv de timp liber. (De
bastin era din Voronej, fiic de preot mpuscat de Ceka n 1919, la sosirea Albilor, lucru pe care apoi
trebuise s-1 ascund toat viata si asa a putut s termine sectia de traduceri
235
a Institutului de Literatur; mama ei fcuse cinci ani la Solovki la nceputul anilor '30, iar dup rzboi
nimerise din nou n lagr; amn-dou fr cas si ruinate pe viat.) Snesariova fcuse pentru mine o
analiz comparativ a dou traduceri engleze ale Cercului (si a strns suficient material ca s
demonstreze neconcordanta lor cu originalul). Traducea cartea lui Gheorghi Katkov despre revolutia din
februarie, ntre noi i ziceam Ppdia". Din cauza gafelor la telefon (avea caracteristica periculoas de a
vorbi n plus cnd nu trebuie si ce nu trebuie, la telefon si pe sub plafoane), ea era sub supravegherea
KGB-ului care credea, probabil, c va captura de la ea cine stie ce: chiar dup expulzarea mea i-au
perchezitionat locuinta, n lips, dar n afar de fotografiile mele n-au gsit nimic si au lsat un biletel n
btaie de joc. (Att de departe erau de a o socoti si pe ea om, nct nici mcar nu ascundeau c ei snt de
la KGB.) ns dup plecarea noastr, Alik Ghinzburg a reusit s-o atrag pe N.G. la Fondul Social Rus, ca
s distribuie ajutoare detinutilor si pentru legtur. Ea a lucrat cu abnegatie si curaj, n scrisorile lui ctre
noi, n Elvetia, o luda.
si mai erau oameni care locuiau prea departe ca s-i chemi n ajutor, ca s gsesti o bun ntrebuintare
pentru fortele lor. Asa era la Leningrad Natania" (Natalia Alekseevna Kntcinina, medic) nu exista
sarcin pe care s n-o fi acceptat-o (dar cu ea nu am lucrat dect putin n chestiunea arhivei lui Kriukov si
n cea a Donului linistit).
si tot asa s-a mpotmolit n ndeprtatul Rostov pe Don, unde si eu mi-am irosit toat tineretea, Mrgrita
Nlkolaevna sejfer, mai vrstnica mea coleg de universitate. M-am dus acolo n 1963 si ea, cu chipul ei
aspru, sumbru, ca tiat din piatr si crbune, mi-a spus ptimas: Sania! D-mi orice lucrare pentru
revolutie! M sufoc n mlastina asta!" Nu puteam s-i rspund dect n felul urmtor: Mut-te la Moscova.
Aici nu vei putea s ajuti la nimic." Ctiva ani mai trziu a nceput totusi s-mi bat la o masin proast, cu
un indigo mizerabil si cu multe greseli n prima perioad. Mi-a dactilografiat Cercul, iar apoi si Arhipelagul
complet. Paginile btute de ea n-au fost de nici un folos, au zcut undeva ntr-un ungher, au fost arse de
curnd. (Cine face si desface are mereu ce face.) Cu aceasta n-am fcut dect s traversm nc o
aventur o ntrziere de un an a setului de materiale adpostite n magazii pe la oameni ntmpltori din
Rostov cum de nu s-au pierdut? Cum de n-au fost descoperite? Noi alarme, noi cltorii... n 1970,
Rita a reusit
236
n sfrsit s se mute lng Moscova, aici a fcut cunostint cu Liusa, cu cele dou N." (si a stabilit o
legtur operativ, si din neagra singurtate are la cine s vin s-si deschid sufletul). Tot cu gafe, dar
si Rita s-a obisnuit cu stilul conspirativ. si astzi este singura dactilograf de ncredere pentru culegerea
Voci din strfunduri. Ea i-a deschis acestei culegeri drumul spre samizdatul unional si spre celebritatea
mondial.
si iat-ne ajunsi cu numrtoarea, numai n aceast schit, la aproape patruzeci de persoane. si din toate
schitele precedente, lu-ndu-i n calcul si pe cei nenumiti, se vor strnge la patruzeci, plus de-acum ncolo
peste cincisprezece, plus douzeci de strini, ceea ce nseamn deja mai mult de o sut! si totusi
acestia snt Invizibili!
si ce-ai fi fcut tu fr ei?
Triesti uiti cti snt la numr; acum te uimeste lista cu numele lor.
si a mai fost si sirul urmtor, seria si mai mare a celor care, cinstit, se ofereau s ajute, care nu o dat
ddeau dovad de vointa de a-si asuma riscuri si de fermitate dar nu mai aveam nevoie de ajutor, nu
mai era loc si pentru contributia lor.
Sau au fost oameni care au ajutat ntr-o singur mprejurare au venit din necunoscut si au rmas
necunoscuti. De pild, acei doi tineri din comitetul de radio de pe Novokuznetkaia cu un curaj nebun
au scos din servieta unui kaghebist, care iesise din camer, instructiunea operativ pentru urmrire. Au
scos-o si au copiat-o, iar eu dup aceea am putut s-o citez ntr-un interviu (Completarea a treia).
Sau iat cazul lui Igor Hohluskin. Mai nti el (lucrtor stiintific, fizician) luptase la Novosibirsk, nc de
acolo se manifestase, apoi 1-au nlturat savantii si culturnicii prosperi. Cum-necum a reusit s se agate"
de Moscova, dar de-acum era fr un ioc de munc stabil, trebuind s lucreze mai nti ca legtor de
crti, apoi ca tm-plar, putnd n schimb s-si permit luxul de a fi liber cugettor. Dar chiar si aceast
surs de cstig a subordonat-o unei utilitti sociale: pentru multe lucrri de tip samizdat n-a pretins nici o
plat. Iar cnd Arhipelagul a sosit n Uniunea Sovietic dar n prea putine exemplare si numai pentru
orasele-capital de republic , Aleksandr Ghinzburg, conductorul legendar al Fondului nostru, absolut
de nenlocuit, se pare, n conditiile sovietice, nu numai c a dat un ajutor nemaipomenit familiilor de
detinuti si chiar detinutilor, ci ntre
237
timp a pus la cale tiprirea Arhipelagului n Georgia, 1-a xerocopiat ilegal acolo dup editia YMCA. si totul
s-a ntors sub form de coli la Moscova, iar mai departe Hohluskin, n atelierul su de tmplrie dintr-un
muzeu, a asigurat tierea si legarea lor. A scos niste produse pe deplin asemntoare cu niste crticele:
o editie neverosimil, extrem de periculoas pentru editorii respectivi. (Productia lor, n afar de slaba
calitate a tiparului, se distingea prin nivelul pretului: editiile strine costau cte 300 de ruble crticica, iar
ale noastre cte 20 de ruble.)
ncercam un sentiment neobisnuit: s primesti aici, n strintate, o asemenea carte de la Eva, din Rusia!
Iat ce scrie Igor: Cu bucurie v trimit n dar editia de aici a Crtii. (Tiraj 1500, prima trans 200 de
exemplare.) Cred c Dumnezeu nu va ngdui curmarea acestei actiuni. Editia este nu numai si nu att
pentru snobii din Moscova, ct pentru provincie. Avem n vedere orasele Irkutsk, Habarovsk, Novosibirsk,
Krasnoiarsk, Sverdlovsk, Saratov, Kras-nodar, Tver si unele orase mai mici..."
Asa si riscau viata tinerii rusi, pentru ca Arhipelagul s ptrund pn n colturile cele mai ndeprtate ale
Rusiei. Nu pot s-i evoc pe toti, fr s m podideasc lacrimile...
si s nu-i rnduiesc printre Invizibili si pe acei eroi lipsiti de notorietate, dar nenfrnti, care, cunoscndu-m
din trecut, au rezistat tuturor presiunilor si n-au fcut declaratii calomnioase la adresa mea? Printele
Viktor sipovalnikov a refuzat s ia atitudine mpotriva mea n Revista Patriarhiei din Moscova, asa cum i
se cerea si pentru aceasta a fost supus persecutiilor, el si toat familia lui , dar n-a cedat!*
* Agentul cekist Rjezaci a ncercat s gseasc printre martorii vietii mele insi care s m calomnieze.
Cum se explic faptul c majoritatea celor abordati de el nu s-au lsat atrasi n acest joc, nu snt
mentionati n cartea lui murdar? Nu prin faptul c 1-au deviat pe alte piste, c au rezistat presiunilor lui?
El nu putea s nu obtin depozitii de la Lidia Ejeret, colega mea de scoal. De la Emil Mazin si Mihail
sleniov, prieteni din vremea studentiei. De la gene-ralul-maiorTravkin, locotenent-colonelul Psecenko,
maiorul Paskin, comandantii mei de pe front, si mai mult dect orice de la prietenul si camaradul meu
de pe front Viktor Vasilievici Ovsiannikov, cu att mai mult cu ct acesta este acum locotenent-colonel de
securitate. Dar iat c nici unul dintre ei nu a artat nimic convenabil scopului urmrit de agent, nu s-a
afisat sub proiectorul minciunii si deci ce figur fac acestia n povestea vietii mele? Figur de Invizibili.
(Adnotare din 1978.)
238 -
11
Reteaua nou
n vara lui 1968, Eva nu mai nceta cu insistentele: Dumneata ti risipesti fortele acolo unde ai putea s ti
le cruti. Nu ai niste oameni tineri si energici care s te ajute. S-ti fac cunostint cu ctiva?" Am fost de
acord. Eva mi-a fixat ntlnire direct la locuinta Svet-lovilor pe strada Vasilevskaia. Dar eu chiar de la
Rojdestvo, din apropiere, nu veneam niciodat la Moscova ca s rezolv numai o problem, ci totdeauna
mi programam temeinic s rezolv mai multe. Asa si aici, pentru aceeasi sear pe care conveniserm s-o
folosim pentru a-1 ntlni si cunoaste pe Saharov scop n care mi se fixase ca loc de ntlnire
apartamentul academicianului Fain-berg pe Zoologhiceskaia am fcut n asa fel ca n acelasi raion s
rezolv si alte probleme. A fost foarte bine asa. (n anul acela Saharov nc mai avea acces la lucrri
secrete. Pentru a nu se afla de ntlnirea noastr cu el, ne-am nteles ca eu s vin la apartament naintea
lui pe el, n mod oficial, puteau s-1 urmreasc niste observatori , si s plec mai trziu.) Cu dou
ore nainte de ntlnirea cu Saharov am venit s fac cunostint cu Natasa Svetlova.
Era la o sptmn de la ocuparea Cehoslovaciei si la trei spt-mni de la demonstratia fcut de cei
sapte n Piata Rosie. La mine la Rojdestvo auzisem totul la radio, dar amnunte concrete despre
demonstratia de la Moscova nu stiam. si acum o femeie tnr si serioas, cu bretonul pana corbului
venind spre ochii verzi, extrem de sobr n felul de a se mbrca si de a se purta, mi povestea despre
demonstratie: cum s-a desfsurat si chiar cum se pregtise. De unde stia oare? Pn la urm a reiesit c
avea legturi strnse cu ei, cu Miscarea, si doi dintre participanti i erau prieteni. (Asa c numai putin a
lipsit s mearg si ea n Piata Rosie n ziua aceea.) Acel putin... s-a aflat dup aceea. Era ea fcut
pentru asa ceva?
239
n unele momente ale vietii ne aflm la rspntie, si ntre optiuni aproape c nu exist interval desprtitor.
lat-o deja astzi pe Natasa ndreptndu-se spre o alt optiune.
Patosul ei n discutarea unor probleme sociale mi plcea foarte mult. Gseam n ea un duplicat al
caracterului meu. Aveam asa nevoie de ea s-mi lucreze! Poate la prima ntlnire sau poate la a doua i-
am si propus, pentru nceput, s-mi bat Cercul-96. A acceptat cu plcere. (Mcar c-si termina
doctoratul la matematic si fcea lucrri practice cu studentii; ca timp disponibil avea dou ceasuri seara,
cnd fiul ei de sase ani se ducea deja la culcare. Dar mi-a btut timp de patru luni, fr aproape nici o
greseal si cu un deosebit gust al asezrii n pagin, lucru pe care nici nu-1 urmrisem vreodat n mod
expres.) Chiar de la ntlnirea urmtoare ncepuse s-mi pun, pe marginea textului deja gata, niste
ntrebri exacte pe care eu nsumi nu mi le pusesem. si m-a corectat n privinta unor amnunte ale istoriei
partidului, adic ntr-un domeniu care nu m asteptam s-i fie familiar. Acest lucru m aranja si pe mine
foarte mult. Am aflat astfel c, nc elev fiind n cursul superior, ea, pentru ea nssi, din dorinta de a
cunoaste, rscolise istoria real a partidului bolsevic. (Era generatia zguduit, tocmai n ultimul ei an de
scoal, de doborrea de pe soclu a lui Stalin. Un bunic de-al Natasei, Ferdi-nand Svetlov, fusese chiar un
remarcabil publicist bolsevic. Dup arestarea lui n 1937 a rmas o bibliotec de literatur comunist, cu
procese-verbale interzise ale congreselor si cu tot felul de maculatur, comunist, dar n contradictie
flagrar ta cu Cursul scurt. D 2 aici au si pornit spturile ei. Repolarizarea strident a generatiilor a marcat
si a dislocat istoria Rusiei din anii '50.)
Am ntrebat-o dac ar putea s m ajute n ceea ce priveste pstrarea scrierilor mele. Mi-a rspuns c se
va ocupa de rezolvarea acestei probleme.
A spune c era operativ" nseamn a spune putin: era prompt, exact, laconic precum unii brbati, n
conceperea actiunilor, a tacticii, ddea dovad de o rapiditate, cum i ziceam eu, electronic. Ca ritm, ea
a intrat imediat n cadenta mea impetuoas de atunci. Ne asemnm si n ideile pe care ea le exprima
nainte ca eu s le fi formulat pe ale mele. As fi vrut s am si printre brbati un prieten care s-mi fie
apropiat din acest punct de vedere. Dar asa ceva nu puteam dect s visez, cci n realitatea de toate
zilele n-am ntlnit niciodat. si n plus o caracteriza o afinitate afectiv cu rdcinile
240
entittii ruse, cu esenta spiritului rus, si un extraordinar interes de ndrgostit fat de limba rus. si o
asemenea vioiciune clocotitoare m fcea adesea s vin s-o vd.
Era inundat si mbibat de poezie rus, stia pe dinafar o multime de versuri, si ea nssi le edita": le
dactilografia, le lega pe cele nc interzise. Dar mai mult dect att: ea a dovedit subtilitate si talent n
materie de redactare, de finisaj artistic, lucruri pe care eu, bucuros, le-am descoperit treptat. si la a patra
sau la a cincea ntlnire, n semn de recunostint si ncredere, i-am pus minile pe umeri, cele dou mini
ale mele pe cei doi umeri ai ei, ca Htre prieteni. si brusc, de la acest gest, viata noastr a luat un alt curs.
Natasa a devenit Alia, a doua mea sotie; dup doi ani s-a nscut primul nostru fiu.
Aceast apropiere bazat pe ntelegerea exact a personajelor, a evenimentelor si a momentelor
istoriei noastren 1968 nc nu ne unea asa de profund ca mai trziu, cnd, n timp ce n societatea
sovietic ncepuser dezbinarea general si disidenta, ntre mine si Alia se nstea o uimitoare solidaritate
care n continuare avea s devin si mai strns.
Iar conlucrarea si urma cursul ei si devenea si ea tot mai bun si mai profund, n legtur cu
Arhipelagul deja terminat, Alia a insistat si a reusit s depun o munc urias n verificarea si corectarea
citatelor, n special a celor din Lenin pe care eu, n grab, le luasem din diferite editii, mai exact din
crti comuniste, adic din izvoare de mna a doua. Eu nsumi neavnd timp pentru verificri n bibliotec,
iesise o harababur. (Ca scriitor ilegalist, m socoteam liber ntru ctva de obisnuitele obligatii ale
studiului n bibliotec idee pguboas si eronat.) Apoi ea a ntocmit inventarul cu datele
evenimentelor descrise n Internodurile mele (eu nu m ocupam de ele, pentru c nu erau cuprinse n
Noduri, dar trebuia s le stiu, s le vd mai de la distant): Tot ea selectase din amintirile lui sliapnikov,
apoi fcuse extrase din diferite scrieri despre Lenin, adunase si clasificase trsturi ale aspectului
exterior, ale vorbirii, ale manierei lui de a se purta.
Ea s-a ncadrat n ritmul meu si m-a ajutat imediat pe cteva planuri, cu sfaturi, cu sugestii n privinta
pasilor de fcut; dup trei ani a nceput deja s m ajute si la conceperea lui Octombrie, nainte, n toate
hotrrile importante, strategice, eram singur, acum am do-bndit nc o pereche de ochi care verificau, o
instant dar si
241
o sftuitoare permanent, necesar spiritului si tonului meu inflexibil. Tare m bucura si m reconforta
aceast sans. Muncii mele si luptei mele, Alia s-a druit repede si total.
Ani de-a rndul mi-am muncit creierii cu asemenea vesnice ntrebri suplimentare: de la cine si ce
manuscris s iau, cui s-1 duc spre pstrare; n ce ordine s fac deplasrile, pentru ca s diminuez riscul;
de unde s sun, pentru ca s nu-mi divulg legtura; ce depozite vechi s lichidez din motive de
securitate, ce depozite noi s deschid. Pe aceast suprasolicitare intelectual se duseser deja niste
forte, care mi-ar fi fost direct necesare pentru scris, si o asemenea grij obsedant m apsa ca o real
povar fizic, mi strica dispozitia: pn cnd va trebui s mai trsc astea toate (si tot mai grele) dup
mine?...
Tocmai s-a ntmplat c n curnd n-a mai functionat depozitul de la Kobozev (sora cumnatei lui, la care
tinusem tot acest depozit ani de-a rndul, trebuia s schimbe locuinta, casa veche urmnd a fi demolat)
deci trebuia adunat absolut totul. Or, acesta era depozitul principal: si cel mai vechi (avea deja opt
ani), si de aceea cel mai reprezentativ, mai complet, cuprinznd primele si cele mai importante exemplare;
si cel mai de ncredere. si din toate punctele de vedere tocmai Aliei i revenea sarcina pstrrii acestui
depozit. Din toate punctele de vedere, pentru c eu deja m hotrsem ca tocmai pe ea s-o fac
mostenitoare a avutului meu literar, n sfrsit, cu sufletul usurat, puteam s-i transfer totul Aliei. Garantie
era si identitatea profund a convingerilor si diferenta de douzeci de ani a vrstelor noastre.
Alia s-a angajat fr sovire s aranjeze un adpost sigur pentru toate scrierile mele de care s stie
numai ea, adic scutindu-m pe mine complet de probleme ca acestea: la cine se afl materialul, cum s-
1 iau de acolo, cum s-1 depun din nou acolo; sarcina mea nu rmnea dect aceea de a le aduce la ea
pe cele excedentare, de-ct aceea de a-i comanda cele necesare. I-am aranjat ntlnirea cu studentul
Aliosa, fiul lui Kobozev; s-au dus amndoi cu rucsacurile goale la acel depozit aflat ntr-un loc unde eu n-
am fost niciodat si au mutat n alt parte materialul cu pricina. Alia, nainte de orice, a citit si a
cercetat ceea ce scrisesem eu, totul pn la ultima hrtiut, si pe toate acestea le avea acum nregistrate
n memorie si le cunostea n detaliu. Apoi le-a clasificat, le-a sistematizat (n acelasi
242
timp cerndu-mi, pentru cazul c as muri subit, semnturi si explicatii scrise cu mna mea pe primele foi).
Asa s-au strns acolo manuscrisele definitive, si cele curente, si cele la care s-a ntrerupt lucrul.
Totusi, depozitul luat n aceste conditii nu putea s rmn mult vreme n locuinta Aliei: tocmai pentru c
eu, ascultnd de glasul inimii, m duceam des la ea, trebuia s am aceast libertate, tocmai de aceea
depozitul trebuia s fie pstrat la niste persoane care s locuiasc mai departe, la niste persoane pe care
eu nu le-am vizitat niciodat si ale cror nume ntr-adins nu voiam s le stiu, ne-cerndu-i Aliei s mi le
spun. (Este mai bine ca fiecare s stie numai strictul necesar, pentru ca nici n caz de delir, nici sub
hipnoz, nici injectat, nici n momente de slbiciune a vointei s nu poat spune secretul.)
Alia s-a apucat repede de treab, desi nc nu stia unde va fi locul de pstrare, n plus trebuia s se
descurce singur si s cear acordul acelor oameni. S-a gndit bine Alia: sistemul de pstrare trebuie s
se nscrie n fluxul vietii n asa fel nct s nu trebuiasc schimbate nici cunostintele, nici ntlnirile, nici
deplasrile. Adic: de la ea trebuiau s ia materiale oameni care si nainte o vizitau si care si de acum
ncolo o vor vizita si ale cror astfel de miscri erau usor de explicat. Un asemenea om familiar,
apropiat era fostul sot, tatl copilului, tat care-si vizita din cnd n cnd fiul rmas cu maic-sa. (Astfel,
ea a trebuit ca mai trziu s recurg la diferite solutii: ntr-o iarn a tinut exemplarul Arhipelagului la ruda
ei, Leonora Ostrovskaia. Printre altele, aceasta, artist plastic, a pregtit artizanal" schita copertei cu care
August a aprut apoi la Paris. Alt dat, n zilele grele ale asediului, Alia s-a gndit s scoat din cas
niste foi incriminatorii. Le-a expediat prin btrnica Nadejda Vasilievna Buharina, care venea adesea s-o
ajute, s stea cu copiii, si care totdeauna purta cu ea o sacos de gospodin.)
Nici Andrei Nikolaevici Tiurin, la vremea aceea nc sub treizeci de ani (deja doctor n stiinte fizico-
matematice, matematician talentat, de succes), n-a ezitat s ne ajute. El se ndrepta convins spre o
eliberare religioas si spiritual (prin suflet remodeleaz Dumnezeu nesocotita si nefericita noastr
societate); si franchete brbteasc; si, n chip fericit, relatii personale cu Alia, niciodat alterate, ba chiar
mentinute la un nivel superior. A fost de acord s ni se alture si apoi cinci-sase ani gospodrise"
depozitul mereu receptiv, calm, rapid si de o acuratete proprie matematicienilor. De-
243
pozitul de la el era si cel mai mare dintre toate celelalte depozite ale mele si era unicul care functiona cu
regularitate (depozitele de la crtitele lui Danila erau aproape blocate, primeau si ddeau cu trita).
Dar nici Andrei, de vreme ce venea des la Alia, nu trebuia s pstreze scrieri de-ale mele la el, ci undeva
mai departe. si Andrei a gsit si el cea mai simpl solutie - va pstra manuscrisele la sora lui bun,
Calina Tiurina. Strlucit specialist n algebr, doctor n stiinte, ea preda la Universitate. Era cu totul n
afara intereselor si cercurilor rebele, pasiunea ei fiind matematica, excursiile cu barca si schiul montan. si
era sincer, ponderat si serioas, ca si fratele ei. A fost si ea de acord! Semn al timpului! (Probabil, la o
activitate subteran, direct, revolutionar, nu s-ar fi angajat. Dar eu ncepusem s m nfig ca un
asemenea ic special n societatea sovietic, nct a m ajuta s m mentin n aceast pozitie prea
atunci a fi sarcina tuturor pturilor culte. Aerianul Hrusciov nici pn la moarte n-a nteles ce ic ajutase
s se nfig; le-a fost dat urmasilor lui s-1 scoat.) A nceput s tin toate manuscrisele undeva la
mezanin, unde tinea si barca, si schiurile. Tot sistemul, de-acum fr nici o ntlnire direct ntre Alia si
Galia, functiona snur datorit metodei propuse de A. A. Ugrimov (pentru a evita denumirea neclar si
confundarea pachetelor): se cumprase o garnitur dubl de timbre dintre cele mai diferite, pe fiecare
pachet aflat n pstrare se lipea cte un timbru, iar unul identic cu acesta se pstra la Alia ntr-un fel de
album filatelic; n cte o pungulit se afla un numr, iar undeva separat se afla o list cifrat a
manuscriselor. Cnd eu comandam un manuscris, Alia stabilea timbrul, i-1 ddea lui Andrei, acesta l
trimitea Galici. Galia, operativ si infailibil, livra plicul care trebuia. (Pentru manuscrise pstrate n conditii si
mai conspirative, acelasi sistem l folosea Alia chiar cu Aleksandr Aleksandrovici.) Un sistem att de
precis era pe deplin sigur si pe deplin eficient, n locul pachetului luat rmnea de asemenea un timbru
mrturie a faptului c pachetul este luat. Acest sistem este si comod atunci cnd o anumit hrtie trebuie
adugat unui anumit pachet: o dat cu hrtia se trimitea si un timbru, n 3-5 zile de la comanda mea, tot
sistemul se punea n miscare si mi se livra tot ce ceream.
n noiembrie 1969, cnd la Riazan m-au exclus din Uniunea Scriitorilor si, abtut, am dat fuga s sun la
Moscova, primul nu-
244
mr de telefon pe care 1-am fcut a fost cel al Aliei, dar ea1111 era acas. (Pentru ultima dat pltea
tribut obiceiului ei din tinerete, zburase cu prietenii n Caucaz, ca s schieze.) si peste cte zile, plecnd
din Riazan pentru totdeauna, m-am dus imediat de \iNovi mir la ea, desi trgeam dup mine trei agenti.
Ea se ntorsese deja. Ai citit?" (adic n ziar, despre excluderea mea). ,Ait citit" si ce prere ai?"
m verificam pe mine si o verificam si pe ea. Trebuie ripostat! nu se ndoia ea. Poftim!" *~ i~am
ntins eu rspunsul meu deja gata.
Elanurile noastre de lupttori se completau reciproc. Totdeauna.
Desi noi vedeam clar de la etajul al optulea c agentii stau lng bloc (lucru confirmat si de Eva, care n
acest moment venea &~ bit spre noi), eu, nu stiu de ce, nu am luat cu mine U Juko^ka, ci am lsat la
Alia capitolele despre Lenin, n ideea c acest material va putea fi transferat n liniste la locul de pstrare.
Erau ni?te capitole aduse de mine. Le extrsesem din diferite Noduri. Iar doua zi dimineata a venit la
mine, la Jukovka, un vr priinar alLiusei cu rugmintea din partea acesteia s trec de urgent pe la ea.
Ce s-o mai fi ntmplat? M-a trecut un fior: confiscare! Dup plecarea mea au descins pentru perchezitie
la locuinta Aliei! Dar cnm Pu~ tusem s repet o asemenea imprudent, s las eu nsumi sa se duc de
rp totul?... Mai compromittor dect capitolele despre Lenin, dar si dect Nodul al XlV-lea, referitor de-
acuma la epoca sovietic, era capitolul cu Dzerjinski. Cu greu putea s existe ceva jna' compromittor,
afar doar de Arhipelag. Tnrul nu era initiat n nici o problem, dar pe drum 1-am ntrebat totusi: Ce s-a
ntfn.p'at>nu stiti?" Nu stiu precis, dar e o mare nenorocire", a rspuns e^-Asa!!! Nu mai era nici o
ndoial! M chirceam si muream & m" viam n masina lui, n timp ce el avansa ncet pe ngusta sosea
Ru-bliovski, angajndu-se apoi n nesuferita aglomeratie de pe Vlinski cel cu multe benzi de circulatie.
Cum de n-am murit de-a binelea? ntr-o jumtate de or s-a repetat cu mine, n debit accelefat>tot
calvarul anului 1965, legat de pierderea arhivei, calvarul ucigtor, imputabil propriilor mele greseli, din
cauza crora pierdeam acum toate pozitiile cucerite.
Despre ce era vorba, de fapt? De un oarecare articol in llit^azeta cruia, dup prerea Liusei si a cercului
de la Novi-nir, trebuia s-i rspund imediat... Ce bagatel! ,.....,f......
245
Dar toat forta acestei lovituri perfide eu am resimtit-o ca pe un nou memento. si: ce bine va fi cnd totul
se va fi retras n adnc, departe, temeinic!
ns nu pe tot parcursul anului au iesit toate asa cum fuseser puse la cale. n iulie 1970, Galina Tiurina
si-a dus ntr-o excursie cu brcile prin Nord un grup de prieteni si, conducndu-si de una singur barca
peste o anumit limit, s-a necat ea, cea mai ndemnatic, cea mai descurcreat dintre ei, iar
acestia, orseni nepriceputi, fr s-i caute trupul, s-au ntors la Moscova. Avea 32 de ani. Moartea ei i-a
zguduit pe cei apropiati, sotul pentru o vreme s-a semidereglat. Andrei a plecat cu avionul s-i
caute trupul; Alia, imobilizat din cauza gravidittii, sunase n toat Moscova dup o echip de exploratori
echipat cu utilajele necesare. S-au gsit niste oameni cu suflet nobil, dispusi s-o ajute. (La locul
nenorocirii, n conditiile indiferentei si neparticiprii nici unei autoritti, Andrei a gsit trupul, mai n avalul
rului, cu ajutorul aviatorului care a nclcat consemnul ce-1 avea pe linie de serviciu. Au adus-o si au
ngropat-o la Moscova.) Alia cutase prin telefon o echip de exploratori, dar prin durere si jale strbtea
teama c acas la rposata rudele vor da peste ceva ce nu era cunoscut nici uneia dintre ele. Andrei nu
era. Trebuia trimis cineva care s salveze manuscrisele aflate acolo n pstrare. Din ignorant, din lips
de pregtire, din disperarea provocat de nenorocire, se poate ntmpla orice. si A.A. Ugrimov cu Dima
Borisov s-au dus cu Sonia Tiurina, sotia lui Andrei, s scoat din casa disprutei dintre cei vii rucsacurile
cu manuscrise (27 de kilograme) n asa fel nct s nu nteleag nimic cei care, prtasi la doliu, veneau
s-si ia adio de la Galia. (Sotul defunctei a aflat c n casa lui se pstrase ceva si 1-a mhnit faptul c
sotia lui avusese un secret fat de el.)
si cteva sptmni, aceste rucsacuri rmseser la Andrei. si n toat aceast jale general trebuia s ne
punem ntrebarea: unde o s le pstrm n continuare?
Cercul apropiatilor era luat de la sine n consideratie. Cercul apropiatilor era un cerc de matematicieni:
mpreun fceau excursii n munti (si mpreun degerau si-si pierdeau degetele de la picioare), mpreun
se plimbau duminicile prin mprejurimile Moscovei, asi-gurndu-le astfel portia de prospetime capetelor
suprasaturate de matematic, discutnd n afara razei de actiune a microfoanelor chestiuni sociale. (Alia,
cndva membr a acestui anturaj, de mult
246
nu mai participase la excursii alturi de ei, viata ei complicndu-se cu probleme de-ale mele, iar Andrei, cu
ocazia unor asemenea plimbri, ardea pentru ea tot felul de maculatur si rebuturi rezultate din munca
noastr de dactilografiere clandestin: imposibilitatea de a arde hrtie ntr-un apartament de oras
constituie unul din gravele handicapuri ale conspiratiei contemporane.) Acum se angajase s ne fie
custode Serghei Petrovici Diomuskin un om foarte-foarte circumspect, n ciuda celor 35 de ani ai si; el
a pus conditia ca n chestiunea aceasta s nu fie initiati si amestecati nici chiar cei mai apropiati si mai
cumsecade.
Noului custode, pentru prudenta si profunda lui conspirativitate, eu cu Alia i spuneam ntre noi
Viezurele". Serghei Petrovici era si el matematician, de la Institutul Steklovski. Era un om foarte serios,
calm, ponderat, cu o voce domoal, dar cu convingeri ferme. Se nscuse ntr-un sat, si-a dobndit toat
instructia scolar prin propriile lui eforturi. Tria ca un anonim, departe de orice publicitate, dar n
Moscova era unul dintre primii care, n liniste, cu discretie, a nceput s-si sacrifice veniturile personale
pentru a-i ajuta pe detinuti si pe familiile lor gest la care n-a mai renuntat niciodat, n anii maturittii a
nceput dintr-o dat s cnte la pian. Dup o boal ncepuse s schiopteze, dar tot se ducea cu prietenii
s schieze n munti. Un moment de panic a fost si cu manuscrisele aflate n grija lui: nu le tinea la el, ci
la fratele lui, fr stirea sotiei acestuia. Deodat n familia fratelui a intrat dihonia. Din spirit de prevedere,
S.P. a hotrt s schimbe locul manuscriselor. si unde s le duc? Le-a gsit un alt adpost (eu nici acum
nu-1 stiu). si le-a pstrat aici pn la expulzarea mea, iar apoi mi le-a livrat trans cu trans peste granit.
(Mai trziu 1-au exclus din institut, dar nu din cauza mea.)
Andrei Tiurin nu-si ascundea prea mult antipatiile politice, n privinta aceasta dovedindu-se si foarte
apropiat de familia noastr. Dup expulzarea mea, folosindu-se de niste drepturi de rudenie, nu numai c
venea zilnic ca s ne protejeze locuinta, ca s-o fereasc de intruziunile cui vrei si cui nu vrei, dar si, n
sptmnile cele mai periculoase de aprig urmrire, purta cu sine materiale secrete voluminoase. si mai
trebuie spus c fcea aceasta n conditiile n care era strns cu usa de un calendar sever: anume n zilele
cnd la Alia erau asteptati corespondenti strini care s duc mai departe
247
acele materiale pentru ca acestea s nu zboveasc n locuinta noastr.*
si nc si n anul urmtor, el si ai lui mai trimiteau n Occident manuscrise, Ie corectau pe cele rmase
incomplet finisate si pe care* nu reusiserm s le lum cu noi. Ardeau rmsitele.
Acum, cnd scriu aceste rnduri, n vara lui 1975, operatiunea de lichidare a depozitului de la ei s-a
ncheiat cu bine.
si m-a mai scutit de o obligatie Alia textele mele care erau gata, ea le-a fotografiat pentru a le expedia
sub form de microfilme n strintate. Ani de zile, aceast meserie mi-a fost de un ajutor incomparabil,
mi-a asigurat o independent perfect n activitatea mea conspirativ dar, si n conditiile acestea,
volumul de munc m coplesea, mi lua prea mult timp. De aceea, mestesugul ca atare cutam s-1
transmit primei mele sotii (si trebuie spus c n 1968 ea mi-a fotografiat n conditii excelente iot
Arhipelagul). Iar acum volumele se tot mreau. Ceea ce este ns important este faptul c n primvara
lui 1971 ne-am hotrt s refotografiem totul de la nceput pn la sfrsit si s-1 trimitem avocatului meu
de la Ziirich, pentru ca toate cele pe care le-am scris precum si arhivele principale s le am ntr-o form
concentrat si s pot dispune de ele setul Seif, setul complet, s-1 am n sigurant. (A trebuit s
facem o copie si dup Arhipelag, pentru c exemplarul trimis peste granit ne devenise inaccesibil, nu-1
puteam folosi pentru a fi tradus n limbi europene.) Aceasta a fost o munc imens.
Alia a propus ca treaba aceasta s fie fcut de prietenul lor comun Valeri, fizician de la USM
(Universitatea de Stat din Moscova).
Pe Valeri Nikolaevici Kurdiumov l vzusem o dat n compania lui Andrei. M frapase prin vlul fin si
persistent al melancoliei
* Se ntreprindeau msuri menite s-o intimideze si pe A.I. Zaharova, mama lui; aceasta era invitat
chipurile prieteneste la KGB (multi ani ea lucrase ca inginer de tehnic radio n sistemul lor), unde i se
spunea: Trebuie s-1 salvm pe Andrei, se duce pe Kozitki." Dup plecarea noastr s-au rzbunat pe
Andrei supunndu-1 unor reatestri anuale: n afara oricror legi si norme, n ciuda faptului c el si luase
un doctorat strlucit, i fceau mizerie si-1 discutau prin consilii stiintifice si prin cabinete neconfirmndu-1
ca profesor si chemndu-1 tot timpul la interogatorii social-politice".
Dar, n general, aceast afacere s-a terminat cu bine. A avut Dumnezeu grij de el. (Adnotare din 1978.)
.>.-- - < . : _ ; o,
248
care-i umbrea privirea, buzele si prin pesimismul care-1 apsa cnd se gndea la viitor. Nu demult
mplinise treizeci de ani, dar l mina tristetea caracteristic omului btrn care stie totul despre viat si nu
mai asteapt nimic de la ea.
Tatl lui fusese detinut la Marea Alb, apoi la canalul Mos-cova-Volga. Printii nu ascundeau nimic
copiilor. Din Valerik, nscut n faimosul an 1937, a iesit un sceptic absolut si nzestrat cu ntelegerea a tot
ce se petrece n lume. Era un bun tehnician radio, chiar n perioadele de puternic bruiaj asculta destul de
mult radioul occidental, urmrea politica n deplintatea si ramificatiile ei. Judectile lui erau mature,
exacte. Era convins c ai nostri nu vor slbi surubul niciodat n nici o privint, nu vor face concesii, nu se
vor schimba (prognoz foarte lucid) si c pn la urm i vor nghiti pe blegii de occidentali. Mai ru
dect aceasta socotea Va-leri este faptul c orice miscare, intern sau extern, fie ea si de
intensitatea unei lupte mpotriva comunismului, este lipsit de orice perspectiv. Astfel si toat lupta mea
el o aprecia ca pe un fenomen unic, ca pe o minune care ns nu va clinti nimic si pe nimeni din loc, iar
pe mine opina el dac n-or s m nchid, atunci or s m omoare; si chiar publicarea crtilor mele
n Occident, el o socotea ca fiind de natur s-mi apropie sfrsitul.
Dar lucrul de care el, dimpotriv, era ferm si chiar profund convins era necesitatea de a salva din cele ce-
mi apartineau: tot ce am scris, toate documentele, fiecare cuvnt. Singur, cu propriile lui mini, si crease o
colectie complet o raritate n Moscova de texte samizdat fotocopiate si legate de el nsusi. Era o
ntreag bibliotec din care el, generos, ddea tuturor s citeasc si ddea chiar texte foarte periculoase,
ca acelea ale lui Avtorhanov. S-a angajat cu plcere s fac fotocopii si pentru mine. Alia se temea s
duc la locuinta lui tomuri cu scrierile mele. El a crat toate utilajele la ea si a recopiat si a developat si a
uscat la ea, trei zile si trei nopti la rnd. Asa au fost confectionate un nou set microfilmat al Arhipelagului,
dup care s-au fcut mai trziu toate traducerile, afar de cele din spatiul anglo-american, si jumtate din
ntreg setul Seif'. Mai trziu Alia a nceput s-i dea lui Valeri s fotografieze manuscrise (pentru a evita
riscul legat de existenta unui singur manuscris si care ar putea s dispar) precum si versiuni
intermediare si materiale pentru romane, totul n forma n care lucrarea se ntre-
249
rupea fortat sau se oprea. (Aceast duplicare fcut n etape ne-a mpovrat si ea enorm activitatea
conspirativ.)
n august 1973, mergnd la lupta hotrtoare, m grbisem ca s fiu sigur c totul este n regul s
transmit n Occident microfilmul cu Octombrie saisprezece, adic textul n forma n care era scris la acea
dat. Ca s-i nmnez lui Valeri un manuscris m-am dus singur; stabiliserm ca ntlnirea s aib loc n
magazinul de lactate aflat n blocul n care locuia el, pe una dintre strzile din Pes-cianaia. Din magazin
am mers dup el, la distant, am ajuns amn-doi ntr-un mic scuar ntre blocuri, numai acolo ne-am
salutat. Era soare peste tot, banc n-am gsit, ne-am plimbat. Eu deja aveam n cap planul pentru acea
zi al atacului meu n trepte si, stiind ct de mult i urste Valeri, m-am hotrt s-i fac o bucurie si s-1
mbrbtez, i-am povestit cte ceva despre cele ce urmau s se ntmple. I s-a luminat fata cu un zmbet.
Dar tot cu zmbetul dintii, acela din magazinul de lactate, un zmbet trist, pierdut, amestecat cu o und de
regret: se bucura de apropiatele mele lovituri si de tria lor si nu putea s se bucure, ci numai se
ntrista la gndul c ei din nou vor rezista, iar noi din nou vom sucomba.
n toamna lui 1973 am fost urmriti pas cu pas, s-a complicat la maximum legtura cu toti cei pe care i
tineam departe de riscuri, iar transformarea manuscriselor n microfilme se cerea uneori efectuat pe loc.
si din nou m-am ntors la sistemul descurc-te singur": din nou am cumprat utilaje ca acelea care se
uzaser de-a lungul anilor, am nceput s fotografiem noi nsine n locuinta din Moscova, aleea Kozitki.
Eram vesnic cu storurile trase. (Sasa Gor-lov, cu minile lui minunate, n mod special a lucrat un timp
pentru a adapta incomodul stativ reproductor sovietic la scopurile noastre.) Deodat, nu stiu cum, ntr-una
din zilele acestor sptmni ngrozitoare, Valeri vine la Alia, fr s se anunte si fr s fie chemat,
neglijnd astfel nendoielnica prezent a acelei camere instalate de KGB n blocul de vizavi de intrarea
noastr principal. Era la rnd o lucrare oarecare, a luat-o el, peste dou zile ne-a retumat-o pe o cale
indirect, iar peste alte cteva zile constat c lipseste o pies importanto fi scpat-o pe undeva? O fi
pierdut-o? I-o fi smuls-o careva? Lucrurile s-au lmurit ctre miezul noptii, iar a doua zi lucrarea trebuia
deja s fie expediat. Eu si Alia am iesit s ne plimbm", l sunm de la un telefon public. Era deja unu
noaptea. (Dificultatea consta, se pare, si n aceea c sotia lui Valeri nu permitea
250
la telefon nici un fel de voci feminine necunoscute, trebuia s-ti dai numele.) El s-a fstcit. Dup o pauz,
dup cutri, ncepu s rd blajin n receptor: Da, chestia aia s-a rtcit n sertarul mesei." Slav
Domnului! A adus-o el nsusi a doua zi. Dar ultimele zile au fost cele mai grele.
si toate aceste aparitii ale lui Valeri la noi n-au trecut fr s lase urme. Este ca atunci cnd, imprudent,
treci de multe ori pe lng un roentgen n functiune si te alegi cu boala radiatiei, boal de care nu-ti dai
seama imediat. Am aflat prin posta sting de la prieteni c dup expulzarea noastr au nceput s-l
sicaneze. Mai nti 1-a chemat directorul cu probleme speciale" (exista asa ceva n institutul lor special
pentru problemele fizicii), 1-a amenintat c-1 d afar. Apoi, n septembrie 1974,1-au trt la Lubianka,
reusiser s afle n ce a constat legtura lui cu noi; erau perfect informati despre ntlnirea noastr n
magazinul de lactate, chiar si filmul s-au oferit s i-1 arate. Valeri a recunoscut c m-a ajutat, dar a
refuzat s precizeze ce anume a fotografiat. Au nceput s-l ameninte: Dumneata observi c aici la noi e
foarte mult liniste, dar asta nu nseamn c aici nu se si mpusc." Dar cu asta, se pare, povestea
deocamdat s-a ncheiat.
i vd zmbetul de om dezndjduit, trist. Cum presimtea el mereu zdrnicia oricrei mpotriviri fat de ei\
Presimtire la fel cu cea a lui Q.
si numai lui Dumnezeu trebuie s-i multumim c iat, dup un an si jumtate de la expulzarea mea, nc
asa de putin i-a zgltit si i-a reprimat regimul pe ai nostri, asa de multe probe am reusit noi s distrugem,
asa de multi au devenit acum mai putin vulnerabili. Nu stiu: ce a fcut ca ntregul cerc al celor care ne-au
fost ajutoare apropiate s reziste n lunile cele mai pline de primejdii? Numai rugciunile. Iar mai departe:
trecutul devine ntr-o tot mai mare msur trecut, pierde legtura cu fazele practice ale luptei. Noii
fermenti, manifestrile mele europene si americane, fac ca lupta s se transfere pe alt teren, iar cei
anteriori nu-si mai foreaz cu atta zel drum spre suprafat.
Eu cu Alia, ndat ce ne-am completat reciproc n munc, am simtit nevoia de a avea spre Occident un
canal nou, permanent si care s fie al nostru. Eva nu avea un canal permanent, la ea totul se baza pe
improvizatie. si n anul 1968, dup ce am expediat Arhipelagul, ea a refuzat s expedieze (simtind ceva
strin aici) microfilmul de
251
pe cartea lui Dmitri Panin, destinat de acesta pentru Papa de la Roma (pentru ca dintr-o lovitur s
schimbe convingerile si atitudinea" ntregului Occident si ale ntregii lumi...). n aceast carte nici eu nu
credeam, dar n virtutea unei vechi prietenii datnd din anii detentiei socoteam de datoria mea s ajut la
expedierea ei. Iar atunci s-a ntmplat s fac cunostint cu fermectorul printe Aleksandr Men. stiam c
are legtur cu Occidentul si 1-am ntrebat dac vrea s ne ajute. Mi-a rspuns prompt si foarte ferm.'
Da, desigur, atta timp ct canalul meu nu s-a nfundat." (L-am invidiat: acest om are canalul lui! De-am
avea si noi!...) si a luat asupr-si problema. si a rezolvat-o.
Numai printr-o familiarizare mai strns ne-am dat seama cum lucrau pinioanele acelui angrenaj. Printele
Aleksandr era conductorul spiritual al unui curent explorator, nc nensemnat la data aceea, un curent
al ortodoxiei nevoite s activeze sub regimul sovietic; el conducea niste seminarii neoficiale si ndruma o
grup de tineret. (Din aceste eforturi s-a nscut buchetul de articole din Vestnik nr. 97 precum si
completrile ulterioare.) La el, organizator principal era ns Evgheni Barabanov, cel totdeauna bogat n
proiecte de organizare si reorganizare. (Cel mai reusit dintre acestea fiind preluarea samizdatului de ctre
Vestnik-n\ parizian.) Noi ne-am cunoscut (am intrat n legtur") nemijlocit cu el la printele Aleksandr
Men, ne-am nteles cu privire la transmiterea prin canal. Mai departe, pentru o mai mare sigurant a
canalului si a ntregului lor grup, nu numai c eu nsumi nu m-am mai ntlnit cu el aproape niciodat sau
numai de trei ori n patru ani, dar nici Alia nu 1-a mai ntlnit dect de cteva ori: trebuia gsit din nou un
factor care s ngreuneze urmrirea nc o persoan intermediar ale crei n-tlniri cu Alia si cu
Barabanov s fie firesti.
Pentru acest rol, ea 1-a ales pe unul dintre prietenii ei, pe nasul fiului ei mai mare, pe Dima Borisov.
Acesta era un tnr sfios, drgut, cu pr negru ondulat, cu ochelari, un fin degusttor de poezie,
cunosctor al cntecelor rusesti si avnd el nsusi o voce frumoas. Ddea impresia c nu este
consecvent n vointa de a munci si de a-si organiza munca. Cnd ne-am cunoscut, Dima era doctorand la
Institutul de Istorie. Teza lui de doctorat (desigur, mascat cu formulri sociologice) se referea la istoria
Bisericii rusesti din secolul al XlV-lea. De domeniul miracolului era faptul c-1 admiseser la acest
doctorat, de domeniul miracolului era faptul c putuse s fie
252 - '.
aleas o asemenea tem-si putuse s fie sustinut o asemenea tez (pn la urm, acest miracol se va
destrma). El se nscuse n familia unui important functionar sovietic, dar repudiase drumul si
convingerile tatlui su. Pe acesta l tulburase si-1 speriase evolutia fiului su. Dima Borisov este un om
de mare si crescnd eruditie, articolul lui din Voci din strfunduri (ca si Zvon si controverse" din
culegerea de samizdat n patrie se citeste August Paisprezece ") nu reprezint dect nceputul posibilului
su drum. Desigur, nu cu transmiteri conspirative trebuia s se ocupe el (si nu trebuia s sufere de
somaj, de srcie), dar dup 60 de ani este asa de vlguit Rusia, attia oameni am pierdut, nct nici nu
are cine s se ocupe de jocul acesta de-a v-ati ascunselea pe ntunecate strzi lturalnice, n general
delicat, vistor, contemplativ, Dima Borisov a dat dovad chiar din primele confruntri cu KGB (chemri la
interogatoriu n primvara lui 1973, apoi zilele ultimei prigoane mpotriva mea, ale nfrn-gerii, o lun si
jumtate de pregtiri ale Aliei, de salvare a arhivei rmase n urma mea, amenintrile la adresa lui n
1974 dup plecarea noastr) de o asemenea fermitate si chiar de o att de neasteptat putere de ripost,
nct iat c pn astzi regimul nu s-a hotrt s-1 aresteze sau s ia alte msuri mpotriva lui.
Dima Borisov a devenit prieten apropiat al familiei noastre, cavaler de onoare la cununia noastr
religioas, nas al lui Stepan al meu; Alia i-a botezat pe una dintre fiice, iar eu pe cealalt.
Micul lant Dima Borisov, Jenia Barabanov si mai departe cineva de la ambasada fracez pe care noi
nu-1 stiam si cruia conventional i spuneam Vasia" (cu ntrziere mi-a soptit Barabanov c Vasia" era o
femeie si totodat clugrit) functionase impecabil trei ani, ncepnd de la dactilografierea lui August
la YMCA n 1971. Aceasta a fost principala noastr legtur nentrerupt cu Occidentul, si ea n-a fost
niciodat urmrit de KGB, iar ceilalti de la ambasad nu stiau nimic, (n septembrie 1973, dup ce a
nimerit n vizorul filajului si, deschis si temerar, recunoscnd chiar atunci, n locuinta noastr, n fata unui
corespondent strin, c a expediat manuscrise n Occident, Jenia si-a luat avnt s pomeneasc si de
scrierile mele: se prea c nu mai era nimic de pierdut. Dar eu 1-am oprit: nu deserta tot ce ai n traista
care-ti atrn de gt, las acolo o rezerv c n-o s-ti juleasc beregata si o s-ti prind bine. si, cred eu,
n-am fcut ru: dup expulzarea mea i-ar fi imputat acest lucru. Dar asa a scpat.)
253
Toate amnuntele despre aceast legendar Vasia" n-am nceput s le aflm dect ntr-o perioad cnd
eram deja n Occident, iar n primvara lui 1975 la Paris am fcut cunostint cu ea nssi. Era clugrit
catolicapartenent religioas ce s-a dovedit adevrat. De unde eu mi-o imaginasem ca pe un nger
plpnd, m-am pomenit n camera noastr de hotel cu o grsan blajin, cu o rusoaic provincial, fr
ndoial o gospodin excelent (cel mai usor era s-o vezi cu ochii nchipuirii cum i serveste cu sratele,
gogo-sele pe niste oaspeti multi la numr), cu un accent rusesc nu numai pe deplin pstrat cum la putini
din emigratie l mai ntlnesti, dar si foarte savuros, dar si proaspt, un accent care si n Uniunea Sovietic
a fost suprimat, nimeni de-acolo nu mai stie s-1 foloseasc.
Ceea ce visa ea mereu era s triasc n Rusia.
Anastasia Borisovna Durova se nscuse n 1908. Rzboiul civil i mprstiase familia, Asia cu mama
locuiser lng Giugba pe malul Mrii Negre, tatl ei se pierduse n necunoscut, apoi ntmpltor, sub Albi,
i-au citit numele ntr-un ziar: detinea un post nalt n guvernul de la Arhanghelsk. Dup cderea
Arhanghelskului, tatl ei a plecat la Paris si de acolo, n urma unor demersuri, a obtinut pentru ai si viza
de iesire la sfrsitul lui 1919, cu putin nainte de cosmarul evacurii de la Novorossiisk. La Paris,
mpreun cu ctiva ofiteri, tatl ei a deschis un gimnaziu rusesc. (Cci ntoarcerea n patrie era asa de
aproape! eterna aberatie a emigratiei, iar ocazia de a-i educa pe copii ca pe niste rusi nu trebuia
ratat. Gimnaziul a existat pn n anul 1962.) n acest spirit a crescut si Asia, tnjind mereu dup Rusia,
desi de la Leningrad bunica o prevenea pe ocolite: Nu mai visa la Rusia, pe Rusia au clcat-o n picioare
oamenii si a prsit-o Dumnezeu." Iar dup gimnaziu, Asia s-a nscris la un colegiu catolic, a trecut la
catolicism. Vechiul ei dor de tar nu s-a stins, dar de-acum a trecut prin attea refractii nct s-a
transformat n nzuinta de a salva Rusia prin catolicism. Ea a luat examenul de profesoar de limba rus.
Afluxul postbelic al celei de a doua emigratii, suvoiul viu al Rusiei, iar apoi ntoarcerile benevole n URSS
ale unei prti a primei emigratii au fcut ca dorul ei de tar s fie si mai irezistibil, n anul 1959 a venit ca
turist n Uniunea Sovietic, ajungnd astfel s calce cu picioarele ei pe p-mntul pe care se nscuse, n
1962 a venit ca traductoare la expozitia francez de la Sokolniki. Iar n primvara lui 1964 a venit n
URSS noul ambasador Baudet. Acesta, cu putin timp nainte, r-
254
jnsese vduv si acum avea nevoie de o menajer care s-i administreze casa din Moscova, si s nu
aib familie, si s nu aib rude n URSS (un ambasador nu trebuie s sufere nici influente, nici reprosuri),
dar s stie la perfectie si franceza si rusa, si s fie o gospodin excelent o sum de cerinte aproape
irealizabil, dar Asia Durova a fost tocmai omul potrivit pentru asa ceva. Sprinten, ndrzneat,
operativ si n acelasi timp cordial, femeie cu orizont larg asa cum snt rusoaicele si ucrainencele, ea s-a
adaptat usor la conditiile sovietice, mbina fermitatea si maleabilitatea n relatia cu oamenii administratiei
sovietice, cu lucrtorii sovietici, din domeniul aprovizionrii si a dat attea dovezi c este omul potrivit la
locul potrivit, nct si ambasadorii urmtori au apelat cu plcere la serviciile ei. Asa de usor si de firesc s-a
familiarizat cu ambianta sovietic, nct n-a ezitat s-i dea peste gheare KGB-ului (nu vreti s ne ntlnim
la hotelul Evropeiskaia? .. .nu vreti s mergem la dacea n Golful Finic?..."). Asa de usor si de firesc,
nct a ajuns s-i cunoasc pe disidentii (atunci nc nu li spunea asa si nici nu erau identificati ca atare)
pe cale de aparitie, la unii se ducea acas (la Barabanovn 1966, facnd cunostint cu el prin studenta
frantuzoaic Jacqueline Griinwald, si la nunt la el, si i-a botezat copiii). Mai trziu a fcut mai mult: rusii
de alt orientare dect cea oficial vor totdeauna s transmit ceva. Ea o fcea si pe-asta (si de la
Siniavski cu Daniel de asemenea, mpreun cu Helene Za-moiskaia); si aceeasi Grunwald si Ania
Kisilova, alt student din Paris, o puseser n legtur cu Nikita Struve (schita 12) de la YMCA.
mbinarea special de spirit gospodresc, inventivitate, perspicacitate, ndrzneal si dezarmant
buntate-simplitate, i-a permis Asiei Durova s mentin ani de zile periculosul, poate principalul canal
ilegal Rusia-Occident, ea neavnd imunitate diplomatic. Era o sarcin pe care diplomatii aprati (dar
preocupati de cariera lor functionreasc) de imunitate nu aveau curajul s si-o asume. Ea, de obicei,
trimitea, nu prin diplomati, ci, asa, prin diferiti oameni care se ntmplau s se fi cunoscut la Paris cu mult
timp n urm, la vreun colegiu, mai adesea fr mcar s le spun c urmau s transporte cu ei materiale
de natur a-i compromite n fata autorittilor sovietice. Totdeauna oamenii iau mai usor lucruri
secundare.. ." Un anume simt", care-i spunea cu cine se poate si cu cme nu se poate face treaba
respectiv, n-o nsela niciodat. Astfel, Pnn cteva verigi, eram si noi racordati la ea ncepnd din
toamna
255
lui 1968, de la prima transmitere a microfilmului lui Dmitri Panin n februarie 1971, ea a fost de acord s ia
August sub form de manuscris cci nu exista nici un plan, nici o perspectiv clar. Dar pleca la Paris
un oarecare politist francez si harnica Asia, vesnic ocupat cu florile, cu prjiturile, cu torturile si cu mai
ce? 1-a rugat s fie asa de amabil s duc o cutie mare cu bomboane pentru o clugrit bolnav.
Politistul, galant, a luat-o tar nici un fel de ezitare, a dus-o fr nici un fel de jen. Asa a iesit din tar
August.
Iar n mai 1971, cu o alt pasager ntmpltoare (dar care stia c duce cu sine ceva serios), Asia a trimis
si ncrctura mea principal, tot ce scrisesem dup eliberarea mea setul de microfilme Seif. La
aeroportul Orly, acea pasager a fost ntmpinat de Nikita Struve cu familia; au intrat ntr-o cafenea la un
ceai si si-au pus gentile pe dusumea, pentru ca apoi s le ncurce", s ia una care nu era a lor. (Copiii
erau ngrijorati: o doamn de-alturi i urmrise foarte insistent.)
Extraordinar!... Tot Asia a conceput si a realizat ceva cu totul nemaipomenit: ntlnirea dintre Jenia
Barabanov (delegatia" sovietic pe linia artei decorative") si Nikita Struve (turist parizian) la Varsovia n
septembrie 1970. Urmare a acestei ntlniri de la Varsovia, Buletinul MSCR (Miscarea Studentilor Crestini
Rusi) a nceput s fie publicat n format mare si s-si propun un program amplu care s includ si autori
din Uniune. (De fapt, o asemenea includere se si realizase, asa c ntlnirea a fost nu deosebit de
neclar, ci mai mult riscant dar de vreme ce fusese programat! Pentru aceasta a fost nevoie si de
niste ingenioase convorbiri telefonice dinainte convenite cu Parisul, cu Varsovia, convorbiri pe care Asia
le-a realizat n mod operativ.)
Acum ea si aminteste de toate acestea ctusi de putin ca de niste fapte eroice, ci numai si numai ca de o
prjitur reusit, dar consumat nc de sptmna trecut.
Nu ne este dat pentru prima oar s vedem cum Rusia si strnge la snul ei copiii care i-au fost rpiti.
Dup c&si-a ncheiat activitatea la ambasada francez din Moscova, Asia Durova nu si-a mai gsit locul
nicieri n Occident si a venit din nou la Moscova, acum doar ca s locuiasc la ambasad pentru
mult vreme si s fie mai aproape de sora ei mai mic si de nepoatele ei.
"?!
^te i-t
> S3
Elena tezarevna (Liusa) Ciukovskaia
Mira Ghennadievna Petrova
Vdim Vitalievici Afansiev
Aleksandr Vadimovici (Sasa) Andreev
Natalia Ivanovna Stoliarova (Eva")
Olga Viktorovna si Vdim
Leonidovici Andreev la
Peredelkino. la K.I. Ciukovski
Elfrida Philippi
ncrucisri ale destinului" descoperite de N.S. Tatiscev la Moscova
Stepan Nikolaevici Tatiscev
Aleksandr Moiseevici Gorlov
Boris Aleksandrovici Ivanov (ofiter KGB)
Inna Petrovna Borisova
Natalia Vladimirovna Kind
luri Aleksandrovici Stepanov (Donet") Vilghelmina Ghermanovna Slavutkaia
La Leningrad, la Efim Grigorievici Etkind si Ekaterina Fiodorovna Zvorkina. Sfrsitul anilor 1960
Natalia Dmitrievna (Alia) Soljenitna
Nadejda Vasilievna Buharina cu Ermolai si Ignat (fiii lui Soljenitn). Moscova, 1974
Mrgrita Nikolaevna seffer (Gutalova)
Aleksandr Ilici Ghinzburg cu fiul Sania. Tarusa, 1973
Igor Nikolaevici Hohluskin
Andrei Nikolaevici Tiurin
Calina Nikolaevna Tiurina Natalia Evghenievna Radughina
Elizabet Markstein (Betta")
Nikita Alekseevici Struve
Cu Nils Morten Udgord la Sternenberg. Vara 1974
Dr. Fritz Heeb
Ultima var n Rusia Cu fiul Ermolai, Firsanovka, 1973
Irina Nikolaevna Medvedeva-Tomasevskaia
Ultimele lucruri citite de A.I. Soljenitn n patrie
(pe mas la Peredelkino).
Foto S. Bukalov
HPE3PEHHE H T H E B
K axa Hi denii * pcdaitifuio toerynai
nPEflATEJIBCTBO HE nPOIItAETCfl
Tpy;ino B iciuic epcMfl Hafirn ros iiamcM crpanu.
npomncro, DOHW-
IIACKBHAlIHTy
ROHEH JIHTEPATYPHOrO BJIACOBUA

Prigoana prin pres, ianuarie-februarie 1974

Lidia Korneevna Ciukovskaia
Ultima fotografie a lui A.I. Soljenitn fcut nainte de a fi expulzat In curtea casei de pe ki, februarie 1974
CoodmeHHe TACC
Bepxos-
Horo CoseTa CCCP sa cHcreMa-TnqecKoe coBepmeHHe AecTBHH, ne coBMecTHMBix c
npHHaAAe>K-
HOCTblO K rpa^KAaHCTBV CCCP H
HanocmitHx ymep6 Coioay CoseT-CKHX ComaAHcnrqecKHX Pec-
CCCP H 13 $eBpaAfl 1974 roAa BbiABopen 3a npeAeAM Coseiv cKoro Coioaa CoA5KeHnm>iH A. H.
K H6My, K3K TOABKO CO-H6o6xOAHMfcIM.
PEAAKItHOHHAH KOJIJIErHH
B 03739. 50124.
H3ff. M 378.B.
Comunicat de pres al Agentiei TASS, 14 februarie 1974
DE LA AGENtIA TASS
Constatnd c Soljenitn A.I. svrseste n mod sistematic actiuni incompatibile
cu calitatea de cettean al URSS si duntoare Uniunii Republicilor Socialiste
Sovietice, Prezidiul Sovietului Suprem al URSS decreteaz decderea lui
din aceast calitate si expulzarea lui ncepnd cu 13 februarie 1974
de pe teritoriul Uniunii Sovietice.
Familia lui Soljenitn va putea s mearg la el ndat
ce va considera necesar acest lucru.
Colegiu! de redactie i
12 Triunghiul de sprijin
Dar cu toat publicitatea zgomotoas fcut njurai loviturilor date de mine n lupt dreapt cu autorittile,
o adevrat forta care s m sprijine mpotriva acestora mi-a lipsit cu desvrsire. n orice noapte si chiar
n orice zi, kaghebistii puteau s vin simultan si la mine si la cei ctiva apropiati ai mei si s duc imediat
n brlogul lor nu tot, dar mult din ceea ce ani de zile scrisesem, acumulasem, construisem. Din anii '20 si
pn n anii '70, multora, multor predecesori si frati mai vrstnici de-ai mei, cunoscuti si necunoscuti,
tocmai asta li s-a ntmplat: li s-a luat si li s-a aruncat totul n abis, n gura monstrului uitrii, pentru
totdeauna. Eu deja scrisesem c ntreaga literatur national a pierit o dat cu Arhipelagul, si nu numai n
sufletele si mintile oamenilor, ci si nainte de acesta, o dat cu perchezitiile asociate cu arestarea. Iar eu,
purtnd deja n mine toat experienta trit n lagr, nu aveam dreptul s-mi permit o asemenea
vulnerabilitate. si tainitele din Moscova, mijlocite mie de Invizibili, nu prezentau nici ele sigurant. Trebuia
ca toate manuscrisele s mi le pstrez n Occident, s am acolo un sprijin, capabil s-mi promoveze, fr
gres si cu fidelitate, crtile, n caz c aici eu si Alia am fi pierit.
Iar pentru toate acestea, evident, era nevoie: n primul rnd, s am n Occident un editor rus permanent
(si o legtur permanent cu el!). Apoi un reprezentant oficial (un avocat?) care s poat respinge
juridic orice lucrtur kaghebist de genul aceleia cu care Sovietele nsesi fac comert n Occident cu
manuscrise furate de la autori interzisi n Uniune, cum deja nu o dat a demonstrat-o acelasi Viktor Louis
(si o legtur permanent cu acest avocat). Dar si mai important: si o persoan de mare ncredere,
una initiat, care s m nteleag bine si s nteleag bine si conditiile din Uniunea
273
Sovietic, dar s triasc ntr-un loc inaccesibil labelor KGB -si astfel s poat gestiona cu pricepere
tot ce am expediat n Occident. Adic trei puncte legate ntre ele. S-mi construiesc astfel un triunghi
nedeformabil.
Editorul s-a dovedit n mod univoc a fi Nikita Alekseevici Struve. (In spatele lui, editura YMCA din Paris si
aparatul ei cumva se pierdeau n ceat, se eclipsau.) De altfel, nsusi Struve rmnea pentru mine un om
nc total necunoscut. Legtura bilateral cu el s-a aranjat prin Barabanov si Durova. Barabanov mi-a
furnizat primele date despre acest nepot al unui bunic celebru, al personalittii istorice care a fost Piotr
Berngardovici, si nepot (de frate sau de sor?) al vestitului teoretician al literaturii Gleb Petrovici, dup
cartea cruia, ntr-un fel, mi-am format prima impresie despre continutul si dimensiunea literaturii
emigrante. Legtura lui Barabanov cu N. Struve data deja de mai mult vreme, din anul 1966. n scrisorile
prin posta stng" nelegale, pe care i le scria Struve, erau afirmatii ca acestea: ,,noi (adic emigrantii, si
mai ales urmasii emigrantilor) sntem niste rusi dematerializati", Rusia (pentru noi) aproape c nu este o
realitate, ci o idee... si de aceea si mai mult dect n vremea lui Tiutcev, trebuie, mpotriva realittii si a
evidentei, s credem n Rusia. Credem c Rusia poart pecetea trii alese de Dumnezeu unica tar
ortodox, mare si vie; tocmai n Ortodoxie este plenitudinea adevrului si a vietii... Legtura dintre Rusia
si Ortodoxie pentru noi este una dintre cele mai nalte valori umano-dumnezeiesti". (Eram nc din
tinerete foarte interesat n a-mi face o idee de ansamblu despre modul n care emigrantul rus percepe
lumea. Dar atunci nu reuseam s nteleg detalii de viat ca acestea: Facem eforturi supraomenesti
pentru ca, mpotriva logicii si a utilittii, copiii nostri s rmn rusi, osndindu-i la suferinte morale, ntruct
aceast educatie monstruoas i rupe de mediul lor de viat." Peste nc o duzin de ani, cnd de-acum
m aflam n afara granitelor trii, acest lucru aveam s-1 nteleg si eu n relatia cu fiii mei.) Mai trziu,
Nikita mi va scrie la Moscova si mie: A fi emigrant este cea mai dificil dintre arte."
si iat, n anii care au urmat, acest om, cu speranta lui fierbinte si cu credinta profund ntr-o Rusie poate
inexistent (acum este greu s ne imaginm ct de rupti unii de altii am fost pn n anii '60"), avea s
depun nu putine eforturi spirituale ca s creeze pentru acea Rusie o revist religios-literar cu totul
necunoscut ei,
274
o revist care la Moscova va fi asteptat cu sufletul la gur, va avea un larg cerc de cititori si va ajuta la
coagularea dezbinatelor forte intelectuale rusesti. Editarea unei asemenea reviste pentru o tar n care
nu locuiesti si cu care nu ai legturi postale deschise pentru primirea de manuscrise si opinii si pentru
difuzarea tirajului este o sarcin foarte neobisnuit, ndrzneat, dificil. Dar N. A. Struve s-a achitat cu
bine de ea; ncepnd din 1969 a reusit s fac din emigrantul vechiul subtirel Buletin MSCR" o punte
spiritual din ce n ce mai trainic ntre emigratie si metropol.
Iar si mai devreme, probabil n toamna lui 1967, pe sub tavanele apartamentului orsenesc al familiei
Ciukovski, unde atunci nc nu ne obisnuiserm s ne ferim de interceptri, Kopelevii mi-au fcut
cunostint cu Lisa Markstein, despre care auzisem de mult: originar din Austria; fiic nici mai mult nici
mai putin a lui Ko-plenig, conductorul Partidului Comunist Austriac, ea si-a petrecut n URSS toat
adolescenta si tineretea, apoi a plecat n Austria, dar revenea adesea n tara noastr (nu ntmpina nici o
greutate n obtinerea vizelor). Astfel, si-a nsusit cunoasterea intim a dou limbi, a dou culturi (ceea ce
apoi i va fi de foarte mare ajutor la traducerea Arhipelagului), a dou moduri de viat occidental si
sovietic avnd o larg viziune asupra amndurora. n plus, cu inteligenta ei ager, cu fierbintea ei inim
nerbdtoare, Lisa, prin destinul ei, era deja chemat s joace un rol special ntre aceste dou lumi. Am
fcut cunostint cu ea ntr-o atmosfer de mare simpatie: o caracterizeaz abordarea precis si direct a
lucrurilor, judectile curajoase si clare, operativitatea. Dar de data aceea nu ne-am propus nimic practic.
Cteva luni mai trziu, Lisa a luat de la Liusa si a dus n Occident micile mele ndreptri la Pavilionul
cancerosilor: cu scrisul ei, a inserat crmpeie de text n conspectele ei de sintax rus. (Aceste ndreptri
au ajuns la edituri; mai trziu si-au jucat pe neasteptate si rolul procesual ca prob cnd ca text
autentic, cnd ca niste corecturi ale autorului n litigiile dintre edituri cu privire la Pavilionul cancerosilor,
este foarte greu s prevezi consecintele pe care le are ntr-una dintre lumi un pas fcut n cealalt. Mai
trziu Lisa a fost nevoit s apar si ca martor ntr-un proces dintre edituri, dar ca martor anonim
altminteri si-ar fi dezvluit legtura cu noi.) f
. 275
In mai 1968, cnd noi dactilografiam de zor Arhipelagul la Roj-destvo, mi s-a transmis o scrisoare venit
prin posta sting" de la Paris, scrisoare prin care Lisa i spunea Naiei Mirova (Lazareva), prietena ei din
Moscova, c nu poate s n-o doar cnd vede cum acolo escroci sau impostori dispun de crtile mele
lipsite de protectie juridic. Mai spunea c ea ar fi gata s-mi apere dezinteresat drepturile dac eu i-as
da procur.
ncet, aceast idee a prins teren, n toamna aceea, Lisa a venit pe neasteptate la mica mea dacea de la
Rojdestvo. Eu ardeam frunzele czute pe jos. Ne-am asezat lng foc de necrezut! iat, aici de
curnd terminaserm Arhipelagul, si iat un om din alt tar, un binevoitor sincer si inteligent, care este
gata s pun n miscare totul! Apoi peste un an m-am apucat s-i povestesc Aliei despre o remarcabil
Lisa. Am constatat ns c Alia o stia deja de ctiva ani asta s nsemne c lumea-i mic sau c
Moscova-i ngust? Nu stiu n ce mprejurare cineva i fcuse cunostint cu Lisa, care venise din Austria
s se intereseze de disidenta de la Moscova si de modul n care ea ar putea-o ajuta. (De la lovitura de
stat din octombrie, lumea, mental si afectiv, s-a ntors deja cu 180 de grade dar cnd se va realiza si n
viata real aceeasi ntorstur?!)
Astfel ne-am hotrt deja s legm noduletul. Cu ocazia uneia dintre urmtoarele sosiri discrete la
Moscova ale Lisei, tratativele cu aceasta privind posibila ei activitate n Europa le-am dus eu mpreun cu
Alia. Niste plimbri banale a dou femei pe bulevardul Precistenski, att de familiar lor, amndou fiind la
zi cu antrenamentul n a privi n jur si a se uita mprejur, conversnd numai pe ruseste, ceea ce nu zgria
urechea pietonilor care se ntmpla s treac pe lng ele o asemenea priveliste nu atrage atentia.
n septembrie 1969 m-am ntlnit cu Lisa la Alia, pe strada Vasi-levskaia. Austriaca a adus n german
textul juridic al procurii si mi-a sugerat s-mi iau un avocat n Occident. A spus c ea poate s-mi
recomande un avocat bun din Elvetia, pe doctorul Fritz Heeb, pe numele cruia trebuie s scriu procura
de baz pentru ca el s-mi poat gestiona treburile. Noi nu cunosteam nici un nume din nici o alt tar
apt a-i face concurent lui Heeb, asa c am primit cu bucurie aceast recomandare a Lisei, acest dar
ceresc: s ai avocatul tu n Occident? o miscare puternic, pentru autoritti cu totul neasteptat, dar
n acelasi timp una ce parc nici nu este interzis de
276
lege? Eu si Alia ne-am dat imediat acordul, ne-am jenat s ntrebm ceva despre acel Heeb.
La nceputul lui 1970, Lisa a venit din nou, a adus forma definitiv si atotcuprinztoare a procurii pe
numele lui Heeb, procur ne care eu am semnat-o din nou, dar pe fug, influentnd si deter-minnd prin
aceasta soarta crtilor mele n strintate n modul dup cum gndeam eu cel mai bun. Pe Lisa, la
data aceea, nc nu o controlau la vam, totusi procura aceasta, pentru sigurant, Katia Svetlova, mama
Aliei, a ascuns-o magistral n capacul de carton al unei cutiute cu bomboane.
Lisa (de la Elisabett numit de noi Betta"), Fritz Heeb [Iura"
__de la jurist (pe ruseste iuristn.t.)] si Nikita Struve (Nikita
Nikolai Kolea") au format n strintate acel foarte dorit triunghi. Spre aceste trei puncte se ndreptau
acum toate scrisorile mele nelegale si de la ele trei se primeau rspunsurile. (Betta la Viena primea de la
Heeb din Ziirich xerocopia scrisorii mele ctre el sau direct de la noi scrisoarea prin sting" pentru Heeb
si i-o traducea lui cnd n scris, cnd, dac era posibil, la telefon.)
Cu Heeb, de ochii lumii, purtam si o corespondent legal superficial, pe jumtate lipsit de continut (de
obicei cu o singur informatie, si scrisorile ajungeau la destinatar, KGB nu tia legtura ca s aib ce
urmri?); el mi scria pe nemteste, eu lui pe ruseste. Aceast corespondent deschis o foloseam uneori
si pentru a-i face pe kaghebisti s-si ia ochii de la adevratele mele planuri sau s-i avertizez n legtur
cu problemele pentru care m voi bate cu foarte mare ndrjire, uneori si pentru a-mi bate joc de ei. Cnd
nu mi-au livrat de la Heeb pachetul cu recenziile la August aprute n presa occidental, i-am scris
corespondentului meu: nu m-am suprat, asta s-a fcut din grij pentru mine, cci niste recenzii
injurioase m-ar fi demoralizat, iar unele laudative m-ar fi fcut s-mi pierd capul, n ambele cazuri mi-as fi
pierdut sporul la lucru, n-as mai fi reusit s tipresc o nou carte pn la aderarea URSS la conventie, si
atunci, n aceast privint, m-as fi vzut pus ntr-o mare ntrziere. Iar cnd autorittile sovietice svrseau
imixtiuni flagrante n procesul meu de divort, eu de asemenea i prezentam lui Heeb acest lucru ca pe un
paradox sovietic. Temndu-se s nu fie date de gol, autorittile interceptau chiar si aceste scrisori.
Dar iat c pe Betta au nceput s-o suspecteze, s nu-i mai permit s vin n URSS. Ultima dat m-am
vzut cu ea n toamna
277
lui 1970, Alia a ntlnit-o si n anul urmtor (folosindu-se si de mijlocirea lui Dima Borisov). Cu aceasta,
vizitele Lisei au luat sfrsit si discutiile noastre deschise s-au ntrerupt. Toate sugestiile, cererile, planurile,
presupunerile si deciziile au nceput s circule subteran prin corespondent clandestin, n cazuri extrem
de urgente, Betta, vorbind n parabole, reusea, prin apeluri telefonice sau scrisori deschise ctre
Lazarevi, s transmit ceva sau s se informeze.
Toat acea corespondent primit de noi, se ntelege, a fost ars pe loc. Dar ea s-a pstrat n ntregime
la Lisa si la Nikita. Acum am n fat acele scrisori. Acea atmosfer, deja uitat, renvie n memorie.
Din toamna lui 1970, ndat ce am terminat August, m-am ho-trt s i- trimit lui Struve la YMCA si,
deschis, s-1 public acolo sub numele meu dar totul s fie secret pn n clipa aparitiei. La nceputul
primverii lui 1971, el mi rspunde c deja culegerea este n curs, fr tam-tam, si c sarcina corecturii
si-o asum el cu sotia. (Aceasta este si prima lor experient de colaborare direct cu un autor din Rusia.
Anterior, dup ce cptaser textul bulgakovian Inim de dine, entuziasmndu-se de el si dorind neaprat
s-1 publice editura a aflat c vduva lui Bulgakov o amenint cu un proces si mult vreme nu s-a mai
luat nici o hotrre n aceast privint.) Noi le mai strecuram cnd o hart, cnd o schit de copert, cnd o
postfat apelul meu ctre emigranti de a trimite materiale. Dintr-o nentelegere, noi am comis o
greseal grosolan cu cursivele: le-am subliniat cu litere mari n textul dactilografiat (din lips de
experient tipografic). YMCA asa le-a si tiprit, cu litere mari: s-a obtinut o aparent de expresivitate, si
aceast greseal regretabil va trece si n editiile strine. La Moscova am nceput s co-lationm cartea
care sosise am mai gsit n ea o sumedenie de greseli de tipar. Nici n editia a doua n-au reusit s le
corecteze. Nu am senzatia c s-a realizat o editie ideal" i-am scris eu lui Nikita.
Legtura prin Durova functiona excelent la vremea aceea, si n primvara lui 1971, prin Nikita, am trimis
pentru Heeb niste pachete importante (Arhipelagul iesea a doua oar din tar): Acesta este mai mult
dect un destin personal, abordati-1 cu cea mai mare precautie si ntelepciune." l nvt conspiratie
sovietic: mergeti la Heeb personal si nu singur, ci nsotit, n asa fel nct lucrrile s nu rmn nici un
minut nesupravegheate, faceti asta si pn la publi-
278
carea lui August; n caz contrar n spatele dumneavoastr poate s apar potera. si nc ceva: dac la
dumneavoastr la editur vor aprea colaboratori noi dup editarea lui August, s nu le acordati
ncredere, orict de cumsecade vi s-ar prea ei. Asemenea preveniri i fac pe occidentali, desigur, s rida
cci cine de la ei a simtit pe propria lui piele ghearele KGB?
Mi-a fcut o impresie bun, desi e cam uluit de complexitatea situatiei" spune, dup ntlnire, Nikita
despre Heeb. nc necu-noscnd maniera extrem de delicat de a se exprima a lui Nikita, eu nu dau
important celei de a doua jumtti a frazei si o iau n ansamblu ca pe o aprobare pentru Heeb. (Dar n
realitate Nikita voia s-mi spun c Heeb, se pare, nu este prea potrivit pentru treaba asta.)
Legtura functioneaz excelent si pofta mea devine tot mai mare. Rog s-mi trimit amintiri de-ale
emigrantilor despre revolutie, dac vor fi existnd. (si Nikita mi trimite foarte valoroasele amintiri ale lui
V.F. Klementiev.*) Comand cartea de amintiri a lui Gurko n nemteste si o primesc, apoi si crtile lui
Melgunov, precum si altele. (Crtile dorite sosesc, cheam! rar s ncap n comprimata sfer ncins
a vietii mele.) Pentru Zilberberg, trimit n martie 1972, prin acelasi Nikita, lucrarea pe microfilm a lui Teus
despre destinele poporului evreu. (Zilberberg tace, trece mult timp pn confirm primirea, Teus se
nelinisteste, si i trimitem pe aceeasi cale si o a doua rol de microfilm.) Trimitem pentru publicare la
YMCA In patrie se citeste August paisprezece, Scrisoare ctre Patriarh". (Vestnik oglindeste marea
frmntare pe care scrisoarea a strnit-o n cercurile pravoslavnice ale emigratiei.) Trimit pentru noua
ntlnire dintre Nikita si Heeb setul secret al microfilmelor mele Seif. Trimit textul original al Pavilionului
cancerosilor, (nc nici nu-mi dau seama c, acum trei ani, tocmai YMCA, Nikita cu o grup de traductori
francezi, au editat diletantistic Pavilionul n francez dup un ntmpltor text samizdat, text n care
cuvintele mele idiomatice erau retusate" ca s aib un aer mai literar".) Dar atrag atentia: se pregteste
o serie de brosuri numit Gndirea rus contemporan (nasterea culegerii Voci din strfunduri} o vom
publica! (Nu o dat scriu despre aceasta, dar seria nu se nfirip nicicum,
Cpitanul Klementiev asa si intr n Martie saptesprezece, sub numele lui, cu biografia lui. (Adnotare din
1986.)
279
nu este timp pentru organizarea ei.) si nc mai insist asupra particularittilor regulilor mele gramaticale. si
chiar iat deja ce idee mi vine: n editiile strine ale Rotii Rosii trebuie efectuate niste prescurtri. (Idee
just, dar nematerializat.)
Este n desfsurare si o controvers cu Struve. Culegerea de articole din Vestnik nr. 97 m revolt, apoi
si articolul lui Teleghin" din nr. 103 este jignitor pentru un rus, iar redactia nu face nici un comentariu si
nu se delimiteaz. Eroare optic de la Paris: nu se vede cum la samizdat se produc, iresponsabil si
stihinic, rbufniri mpotriva Rusiei. El nu ntelege pericolul sciziunii iminente, ncerc din rsputeri s-i
explic acest lucru lui Micit, i trimit, nu pentru publicare, ci numai pentru el nsusi, varianta articolului meu
de rspuns. Dar el rspunde cu blndete: Mie multe lucruri din aceste articole nu-mi erau pe plac, dar
vedeam n ele o prim ncercare la nivel corespunztor de a ntelege ceva din cele ce s-au ntmplat.
Occidentul i-a fascinat pentru c snt tineri si fr experient. Nu-mi pare ru c le-am dat posibilitatea s
se exprime."
n hituitele scrisori prin posta sting" reusim totusi s facem uneori schimb de preri, dar nu despre
cauza noastr: iat-m re-actionnd cu amrciune la Aleile ntunecoase ale lui Bunin. si el (Struve)
salut din inim chestia asta. Iat-1 semnalndu-mi articolul anecdotic din Noul cuvnt al Rusiei, articol n
care scriitorul emigrant N. Ulianov sustine c de fapt nu exist si n-a existat nici un Soljenitn, c asta
este o creatie colectiv si o nscocire a KGB, c un autor nu poate s se descurce asa de bine si n
stiintele exacte, si n medicin, si n practica si teoria militar, si n politic si n istorie - si Struve i
trimite acestei gazete rspunsul lui fierbinte, i mprtsesc entuziasmul meu pentru predicile pe care un
oarecare printe Aleksandr" le tine la radio Svoboda". Era printele Aleksandr smeman. Struve i trimite
o copie a scrisorii mele entuziaste (mai departe, nu stiu de ce, d peste aceeasi gazet si fr tact este
publicat acolo).
Dar corespondenta mea cu Nikita este nc pe deplin calma. Un altfel de vrtej era n tensionata
corespondent cu Betta. O zoresc, o zoresc, o zoresc cu cererile mele scrise mrunt pe foit de tigar.
Dorinta mea fierbinte este s scriu n tihn Nodurile, dar lupta precedent prea m-a bgat n vitez. Filmul
stiu tancurile adevrul! mi se pare a fi o teribil lovitur dat comunismului, vd rscoala lagrului pe
toate ecranele lumii! si de la nceputul lui 1971
280
i rog pe ai nostri s nceap tratativele cu regizorii, s pregteasc filmarea, cci aceasta este o treab
de lung durat. S gsesti regizorul care s nu se team a pune n miscare toat forta politic a filmului!
si s nu fie strin de tematica si tipologia rus! si s nu se lase ametit de trucurile ieftine ale
Hollywoodului... (Dar unde vei gsi toate astea? Tratativele au si nceput, dar de trei ani snt cam
infructuoase. Pentru aceast activitate suplimentar, Betta, fireste, nu are fortele necesare, iar Heeb este
cu totul profan n materie. Nici regizori nu se gsesc; cei de stnga se tem s-si lege numele de un film
anticomunist, se tem s nu fie huiduiti de Stnga politic.) Betta, n schimb, ntreab: n Germania vor s
se telefil-meze Pavilionul cancerosilor, s le dm voie? Da! Ea ns propune s se pregteasc
telefilmarea lui August. De ce nu? Bine, mai multe lovituri!
Apoi mai pierd din elan si o rog pe Betta s nu grbeasc tratativele privind montarea Tancurilor. S
lsm anul 1972 s rmn un an linistit. Vreau s scriu Octombrie, s ncep Martie." n 1972: O
sigurant de sine si o libertate crora de mult le uitasem gustul. S lucrez si n '72 si n '73, fr
ntrerupere... S m ocup de roman, numai de roman si s neglijez actiunile sociale" preocuprile de
scriitor trec pe primul plan, acesta este un lucru pozitiv. Dar deocamdat acolo, la familia Carlyle, n
America ne spunem noi nc din anul 1968 se traduce de zor Arhipelagul; din vara lui 1971,
microfilmele repetate ale Arhipelagului snt la Heeb, din februarie 1972 ncepe si Betta traducerea n
german. si fie, fie ca traducerile s arunce n aer muntele vrjit al Dragonului! iar eu n timpul acesta
voi scrie ct voi pofti.
Dar iat nc o noutate: n nopti de nesomn prind de la radio Svo-boda" la ora 2 si 30 de minute emisiuni
privind istoria revolutiei din anul 1917, ascult cu nesat, dar tot cu bruiaj, este ca si cnd s-ar depune o
munc urias pentru mine: strngere de materiale, interviuri, un ntreg colectiv de ajutoare neasteptate!
Dar cum s fac s folosesc mai eficient aceste lucruri? Ii scriu Bettei: s numim uDoi-treizeci" acest
proiect, nu e timpul s ncepem a ncerca stabilirea unei legturi prin cineva? S primiti aceste materiale
si s mi le trimiteti mie? n afar de asta: nu puteti s extrageti pentru Martie ecouri din presa european
cu privire la revolutia din februa-ne? mi nchipui c asemenea titluri de articole de gazeta apreau
281
si atunci. si aceeasi Betta ia problema n serios (datele respective le va cuta sotul ei).
Acum, cnd s-a creat triunghiul de sprijin si toate microfilmele mele snt la Zurich (mult vreme nu-mi
gsesc linistea: nu tineti la birou scrierile mele, se va pune la cale un atac contra lor, puneti-le ntr-un seif
de banc, la subsol! n sfrsit soseste si confirmarea: da, asa si snt pstrate!), numai acum e timpul s
declansm operatiunea defensiv cu Testamentul, n februarie 1972, datorit lui Heinrich Boli pururea
i multumesc am beneficiat de tihna de care am vorbit, n locuinta noastr de la Moscova, el a certificat
cu semntura lui fiecare fil a Testamentului meu pe care 1-a luat cu sine n buzunar, n acelasi timp, el
se cunoaste foarte bine cu Lisa, si iat c Testamentul este deja la ai nostri! (si unde s-1 nscriem pe H.
Boli, dac nu printre Invizibili? Boli, nc n anul 1965, n perioada cea mai ncordat pentru mine, a luat
de la Moscova un scenariu si un poem de-ale mele si ani de zile le-a pstrat la el si apoi le-a predat Lisei.
si ce viraje iau destinele oamenilor: dup aceea situatia lui n Germania Occidental ntr-atta a devenit
de vulnerabil cci a scris despre niste tineri teroristi, viitori membri ai grupului Baader-Mainhoff, c
snt Juni idealisti adusi la disperare" nct a fost nevoie ca eu din captiva URS S s-1 apr pe el,
cettean al liberului Occident! Prin Lisa i-am trimis o scrisoare de multumire, una care s ajung si la
cunostinta opiniei publice.)
si aici nu este vorba numai de un testament, ci si de o miscare important n viitoarea lupt, este vorba
de o substantial ntrire a aprrii mele tocmai aici, ncepnd cu primvara lui 1972, si are izvorul si o
asemenea sigurant de sine: acum ndrzniti numai de v atingeti de mine! Eu stiu c acestea se vor
publica, si fr mine, si fr Alia, si pe urm o s nceap s v curg, s v curg n cap crtile mele!
Acum n scrisori secrete rmne sa convenim cu ce fraze conventionale n scrisori deschise ctre Heeb
sau cu ce fraz a unui brusc apel telefonic ctre Zurich se declanseaz explozia: n totalitate sau pe
bucti. (Asemenea fraze conventionale si nume codificate elaborm si pentru diferite alte cazuri, ele de
asemenea se multiplic. Iar n acest timp nici detaliile testamentului nu-mi dau pace. Proiectul unei uriase
biserici a Sfintei Treimi pe terenul viran de la Zvenigorod pare deja prea exagerat si se pune problema
dac n-ar fi mai bun unul mai modest: renovarea bisericii Panteleimonovskaia de la Kislovodsk, unde am
fost botezat; iat
282
biserica din cimitirul Gheorghievski, unde se odihneste tatl meu sub stadion; iat, acolo n-a mai rmas
pic de teren unde s construim un mic paraclis pe locul bisericii Kazanskaia din Rostov, n prezent
demolat: ar fi fost o ocazie s-mi rscumpr pcatul nechibzuintei de-atunci, cci copil neastmprat,
bteam mingea n incinta sfntu-lui lcas. si corecturile la testament si adugarea de noi scrieri destinate
publicrii pe nesperate salvatul Banchet al nvingtorilor, scurtarea culegerii de versuri inspirate din
viata de lagr, deja si Vitelul pn la Nobeliana si Jurnalul R-17 care a luat amploare totul! totul! totul
s fie publicat si s-i cad n cap Dragonului! n aceast ordine voi programa actiunile pe care trebuie s
le ntreprind Betta.)
Acum devine iminent aderarea URSS la conventia drepturilor de autor. (Deja de curnd eu nsumi i
ndemnam ntr-acolo; noi toti am nteles cu ntrziere c si n problema aceasta vom fi trasi pe sfoar; Alia
a scris si a trimis anonim la Le Monde articolul intitulat Cutit nfipt n spatele cuvntului rusesc"; cei de
acolo 1-au publicat n martie 1973, era la mod.) Iar ntre timp Nikita nu reuseste nicicum s publice
textele lui Ivan Denisovici si al Matrionei, cele adevrate, nedesfigurate pentru cenzura sovietic si eu
l grbesc, l grbesc: s reuseasc pn n ziua conventiei (l .6.'73), cci pentru asta nu merit s te bagi
n lupta pentru conventie".
Dar mai e ceva: la noi deja se lucreaz n secret la Donul linistit; prevd c va fi ceva senzational, dar
cum s aperi drepturile unui autor anonim D s facem asta prin Heeb? Prin Heeb? (si asa scriu, si asa
m corectez.)
si desi am experienta vietii si stiu foarte bine c nu poti fi stpn n casa altuia, presez de la o scrisoare la
alta nflcrndu-m tot mai tare cu proiectul ieftinirii drastice a apropiatei editii & Arhipelagului. Ce
oroare! n Occident, cartea cost 10 dolari, ceea ce, n ruble la cursul real, nseamn 40-50 de ruble
volumul! Dar se poate admite asa ceva? Un volum al Arhipelagului trebuie s se vnd de trei ori mai
ieftin, de cinci ori mai ieftin! Ca s-1 citeasc toti] Totul este ca el s trag, s loveasc n monstrul
sovietic! Pentru ca n Occident s-1 citeasc zeci de milioane de oameni, iar mie de pe urma lui nu-mi
trebuie nimic n plus! Pentru mine aici este vorba de un mare sens moral, acest material nu este
comercializabil, acesta este snge la jertfelnic, acest snge trebuie s urce ta ceruri. As vrea s aduc n
universul editorial al crtilor o viziune
283
nobil, s chem la constiint editorial." S fie pltit la nivel normal munca traductorilor, a zetarilor, a
functionarilor editoriali -si toate pierderile s se mpart ntre editur si autor, proportional cu cota-parte
primit de fiecare. Multi se vor lepda de o asemenea afacere s le fie de bine. Dar n orice limb se
va gsi mcar o editur onorabil si noi apoi o vom rsplti cu alte crti." Betta ntelege destul de bine
combativitatea noastr, a celor din URSS si nu ridic nici o obiectie. Iar Heeb obiecteaz n bloc, apoi
ntocmeste si-mi trimite un referat nebulos pe aceast tem.
n acest timp, editiile deja aprute si care aflueaz spre noi nu snt de natur s ne bucure. Ce mai
crpaci s-a dovedit Luchterhand cu August n nemteste! Nodul I" si datele lui restrictive se pierd chiar de
la foaia de titlu. Iar pe ecranele cinematografelor, ntr-a-devr, ce greseli grosolane, principiul nregistrrii
nu este nteles ctusi de putin! si tinta proverbelor este de nerecunoscut. si chiar pe harta Prusiei
Orientale n editie german! unele puncte snt marcate cu 80 de kilometri mai la dreapta sau mai la
stnga! n halul sta de lenesi, neglijenti, neatenti, dar ce fac stia? n ce groaznic masin de tocat carne
a intrat munca noastr de aici? Cum s facem s nu se mai repete asemenea lucruri n celelalte editii? si
cine va reusi s urmreasc toate chestiile astea? pe toate astea singur Betta nu le va dovedi. N-
avem forte, n-avem!
Iar cu traducerile n limbi strine, cte griji! n Occident nu este ca n Uniunea sovietic, acolo cele mai
bune forte scriitoricesti nu se bat defel pentru traduceri; traductorii occidentali, dac traduc bine, o fac
din plcere, iar recompensa pentru traducere artistic este insuficient. Dect o traducere nereusit,
unilateral, formal mai bine lips!" i scriam eu Bettei. Ru de tot am ptit-o cu traducerea n englez
a lui August: Glanny a fcut pentru Bodley Head o traducere* din cale afar de proast; August a fost
primit n Anglia numai cu strmbturi din nas, dac nu cu njurturi. Glanny a avut josnicia s se justifice
spunnd c August este scris asa de prost", nct pe alocuri a trebuit s corecteze fraze ntregi", iar un
reprezentant al editurii a declarat: Dac am fi tradus August cuvnt
* Dup cum mi-a povestit apoi n Anglia o membr a Artelului" lui, Glanny a portionat tot August-\il si a
dat cte o buctic fiecruia dintre cei care i-au oferit servicii de traductor. si acestia s-au nhmat la
treab, tr-gnd unul his, altul cea. (Adnotare din 1978.)
284
cu cuvnt, am fi ajuns de rsul lumii." Brusc, ca ntr-o strfulgerare, jjjj-a trecut pe sub priviri traducerea
Lacului Segden" aprut n Intellectual Digest, numrul din aprilie 1971. Am citit-o si chiar am tresrit de
emotie: aceast traducere este mai presus de toate celelalte! Aceasta este ca si cnd eu nsumi as fi scris
n englez fiecare fraz! Ce bine este redat toat cadenta, respiratia si vocea! Zborul si pulsul frazei!
Iat, asta si trebuie: traductorul ca un coautor drag! Numele traductorului n-am putut s-1 descopr
printre datele exemplarului. De urgent i-am solicitat lui Heeb s dea de urmele acestui minunat
traductor! (si 1-a cutat aproape trei ani! si n 1973, la New York, nc mai ncerca s afle unde este, n
definitiv, acel traductor. Nu este de gsit, a plecat n Australia, nu i se cunoaste adresa mi-a rspuns
avocatul meu. Cel cutat era Harry Willets de la Oxford, nici prin cap nu-i trecuse s plece undeva, si noi
am pierdut trei ani n care acesta ne-ar fi fost de mare ajutor! Venind eu n Occident, 1-am cutat si 1-am
gsit.)
Cu att mai mare era rspunc erea n legtur cu traducerea Arhipelagului: ct de neserioas fusese
plasarea acestuia la familia Carlyle, nc nu-mi imaginasem, n nemteste l traducea nssi Betta, care-mi
scria c s-a legat sufleteste" de aceast carte. si buna cunoastere a realittilor sovietice o ajuta si ea
foarte mult. (Tot ea mi-a propus dou feluri de subliniere a cuvintelor: cursive pentru terminologie si
aldine pentru expresivitate. Chestia asta tare mi-a plcut si eu cu Alia am avut mult de lucru la sortarea
sublinierilor si a trebuit s expediem listele cu corecturi n plus fat de corecturile urgente de fondsi
cele scrise pe tot parcursul anului 1973. Iar n editiile occidentale, aceste lucruri tot n-au ptruns.) Iar
cutarea unui traductor francez mergea greu: cci n strictele conditii de secret n cine s te-ncrezi?
Stepan Tatiscev primise de la Andreevi, pe ncredere, primele capitole, dar traducerea lui n-a mers. Nikita
cuta si el, fr succes, un traductor, apoi, cu aprobarea lui, Betta a luat legtura direct cu editura Du
Seuil. Mai trziu a trebuit s se accelereze traducerea primului volum, s se njghebeze o grup de
traductori. Iar eu nu mai aveam rbdare: trebuie cutat si un traductor n spaniol! cci asta este o
limb vorbit n toat Ame-nca de Sud! Ne-am hotrt: pentru Arhipelag, n secret, modul de ucru trebuie
s fie unul special. Mai nti i cutm pe traductori Pentru edituri, pltim noi nsine traducerea, iar apoi,
cu sprijinul ?' acordul traductorului, cutm editura.
285
si cte npaste din diferite prti nu s-au abtut pe neasteptate asupra noastr, de-abia scapi de una c
vine peste tine alta. Ba un fragment din Noptile prusiene a aprut nitam-nisam n Die Zeit pe care noi l
consideram ca prieten litigiul trebuie aplanat prin Heeb! Ba ne-a bgat n sperieti un articol foarte
ngrijortor, semnat de Patricia Blake n Time: zice c n Occident, un grup oarecare lucreaz la
traducerea Arhipelagului cine? Pe ce exemplar? De unde aceste informatii? si nu vei afla, si s presezi
n-are rost, iar titlul crtii este pe buzele tuturor! Toate astea amenint s-mi strice planul viitorului mare
atac, s-mi dezgoleasc flancurile nainte de vreme. Aceeasi Betta m anunt c se zvoneste cum c n
Index la Skemmel se tipresc fragmente din Potecile, venite, pare-se, prin Zilberberg si un cui m
strpunge la gndul c acestea snt fragmente furate de cineva (si ct de mari snt?)! Dar poemul nu 1-a
avut n mn dect Teus, nimeni altcineva. Alarm s stopm! si n legtur cu aceasta ct
corespondent plin de nervi si de o parte si de alta. Lucrurile ncep s se lmureasc: acele fragmente
nu snt altele dect cele pe care Teus deja le-a publicat n articolul lui Bla-gov", ei, ce s-i faci.
Urmeaz imediat scandalul cu biografia lui Faifer, cci biograful, se vede treaba, este un fel de detectiv-
vo-luntar, el, poate, a mirosit ceva si acum public ceva ce eu ascunsesem, ceva ce ascunsesem de
KGB. Ce-i de fcut? S-1 stopm juridic?Nu avem asemenea drepturi. Dar o declaratie ameninttoare
din partea lui Heeb? i scriu pe cale legal: V rog s faceti o declaratie mpotriva biografilor abuzivi.
Consider c este o nerusinare si o imoralitate s ntocmesti biografia unui scriitor n timpul vietii lui, dar
fr acordul lui. Asemenea actiuni nu se deosebesc cu nimic de cele ale unui detectiv, ale unui politist
sau ale unui pris-tav. (Din rspunsul pe care mi-1 d Heeb prin posta de sting nteleg c Burg si Faifer,
dac nu mi-au lezat onoarea, nu pot fi actionati injustitie; nu pot fi trasi la rspundere nici dac, fr s-si
dea seama de asta, debiteaz o minciun.) Iar imediat aliatul" Jores Medvedev, ca s se laude n fata
ntregii lumi, aduce n cartea sa copia unei invitatii din care se vede cum se poate gsi locuinta noastr
pe una dintre strzile lturalnice, unde snt casele Bahrusinski. Deci de urgent s-i cerem s elimine
acel plan din carte! Iar la Moscova se zvoneste imediat c Natalia Resetovskaia n colaborare cu
agenti APN pregteste ba memoriile ei, ba biografia mea si c mi va cita din abundent scrisorile; se
grbeste, nu vrea s
286
astepte pn la moartea mea. (si ntr-adevr: i-a transmis APN-ului, spre vnzare si publicare, scrisorile
mele ctre ea, ncepnd cu anii de front. Deja n iunie 1974, ndat dup expulzarea mea, italianul Tempo
publicase Scrisorile de dragoste ale lui Soljenitn"; i fuseser oferite si lui New York Times; dup aceea
le comercializase la Geneva agentul Alain Davo.)
Mai exist si un proiect precum urmtorul: ntruct acum avem n strintate banii de la Premiul Nobel,
cum s nu-i ajutm pe cei care, la rndul lor, ne ajut dezinteresat? Toti duc lips de bani, toti se afl n
nevoie, iar banii n valut" reprezint si o valoare incomparabil, la sovietique. De ce s nu ntocmim
acum o list Nr. l, Nr. 2, Nr. 3... n total douzeci de numere, astfel n scrisori i vom numi numere, n
maniera lui Zamiatin, si despre ei diverse paragrafe mai ncordate ale scrisorilor noastre secrete din
toti acesti ani. I se trimite o list Bettei n care se precizeaz cine ce numr are, adresele. Pentru unii,
pericolul e minor, iar altii snt asa de ascunsi, nct este imposibil ca ntr-o scrisoare s le dai imediat si
numele si adresa, n cazul lor dm pe buctele n dou-trei reprize: o dat strada fr numrul casei, apoi
separat date despre el, numele de familie l rupem de pronume si de numele dup tat, n ce priveste
scopul facem niste mentiuni mai absurde si fr o legtur clar cu alte elemente. O alt precizare de
fcut: tara si autorul de la care provine traducerea. Cineva are n strintate un prieten care este o
personalitate cunoscut, altul o rud adevrat, de la ele trimitem ce avem de trimis colaboratorilor nostri.
Iar celorlalti trebuie s le trimitem de la persoane cu totul fictive, si aici pot s apar suspiciuni din partea
KGB (si uneori apar dintre cele periculoase). Sau: deodat soseste traducerea Nr. 11, dar Nr. 11 n-a
reusit s se pregteasc pentru a rspunde la ntrebarea: de la cine asteptati?" Pericol iminent! Din
cauza unui asemenea caz trebuie efectuat o urgent anchet secret (iar pentru fiecare biletel o
ntlnire, o transmitere secret, separat), ncordarea e foarte mare, n fiecare scrisoare snt multe date
despre numere, nu putine snt si nentelegerile, din cauza ncurcturilor nu ne alegem dect cu mare
oboseal. Iar Betta cum s descurce si s-i transmit toate astea lui Heeb, si anume n form complet si
clar, pentru executare? L.K. Ciu-kovskaia orbeste, are nevoie de un aparat optic; noi nu stim exact de
care, si nimeni nu stie, aparatul trebuie s aib un diametru mare Pentru cuprinderea unei pagini ntregi si
s mreasc mult, de 5-7
287
ori (lupele obisnuite fie mresc mult si au diametrul foarte mic, fie invers), si s aib si fond. Cum s
identifici tipul? Unde s-1 comanzi? Probabil n Olanda, nu snt ei mesteri? Iar de trimis o s-1 trimitem
din partea lui Boli, pe care o s-1 rugm s ne ierte de deranj. Dar dureaz, dureaz mult corespondenta
ntre Moscova si Viena si Zurich si Koln si cteva locuri necunoscute, si iat ni se trimite, dar nu este ceea
ce trebuie! nseamn c trebuie s-o lum de la capt, iar ntre timp Lidia Korneevna orbeste ntr-un ritm
catastrofal, iar ochii ei dintre cei mai scumpi nou i zorim, i presm cu noi solicitri, n sfrsit ni se
trimite un aparat bun, sntem salvati! dar fr nici o lamp de rezerv, iar lmpile snt unicat, nseamn
c acum le comandm separat.
Desi cu greu, comenzile se ndeplinesc treptat, pn la Nr. 20 traducerile s-au primit, si eu cu Alia aveam
o nou preocupare: cum s-i ajutm n acelasi mod pe detinuti (nasterea viitorului Fond Social Rus)? Din
nou aceeasi procedur, introducem numerele de la 20 pn la 40, dar din partea cui s le trimitem lor?
si noi anchete politienesti snt n toi.
ntre timp, Betta, nemultumind autorittile sovietice cu unul dintre articolele ei publicate n Austria, si
vede retras definitiv permisiunea de a mai veni n Uniune. La nceputul lui 1973, consulul sovietic la
Viena i spune n fat: De ce s mergeti ntr-o tar care v displace asa de mult? Nu v dm viz si
mult vreme de-acum ncolo n-o s v mai dm." Dar ce simplu ar fi s ne ntlnim si s vorbim, cte
lucruri s-ar lmuri dintr-o dat! Mici modificri: cnd sosea la Moscova fiica cea mai mare a Bettei si se
ntlnea cu Alia, cnd pleca Eva n Elvetia si se ntlneau acolo dar ntlnirile Evei se lsau cu multe
ambiguitti.
Asadar, toat abundenta cascad a problemelor, propunerilor si deciziilor se realiza numai prin scrisori
prin posta stng", iar acestea circulau numai cu ocazii. Iat, am scris o scrisoare: neivindu-se ocazia,
zace neexpediat dou luni, iar n timpul acesta s-au schimbat toate evalurile si solutiile, f bine si scrie
alta.
Deja uitdin care cauz m si repetdac am scris un anume lucru data trecut sau nu, cci copii nu se
pot tine, rescriu, iar ceea ce schimb sub incidenta mprejurrilor precum si a nouttilor de ultim or este
uneori o solutie ntr-una si aceeasi scrisoare. Din vrtejul acesta de scrisori, meticuloasa Betta extrgea
indicatii, rugminti, corecturi si, crendu-si o cartotec, repartiza temele pe
288
fise, evidenta era mai clar asa. Iar noi trimiteam multe si pe microfilme, iar la acestea ba se schimba
expunerea, ba se diminua claritatea, cci totul se fcea n conditii de adnc ilegalitate, uneori chiar
trebuia s" mpachetm la repezeal instalatia. Se petrecea si urmtorul fapt: noi trimiteam deja corecturi
pe microfilme, iar la Zurich, microfilmul principal nc nu era trecut pe hrtie. Betta trebuia s prelucreze
metodic toate trimiterile noastre si s contacteze diferite puncte din Europa. si uite asa si consuma
sptmni ntregi cu redactarea de scrisori si cu convorbiri telefonice (ct de mult ursc telefonul" scria
ea; si eu, ct de mult o ntelegeam!). Cci din februarie 1972, munca ei principal nu era alta dect aceea
de a traduce primul volum al Arhipelagului, si nc pe tinuite, nu trebuia s se sftuiasc dect cu mine.
Greu este nu att din cauza muncii, ct din cauza rspunderii" spunea ea n aceleasi scrisori.
Arhipelagului si ntregii noastre lucrri ascunse, ea si-a druit rar rezerve sufletul, asa cum nimeni n
Occident nu obisnuieste s-o fac: Eu triesc o viat dubl. Sufletul, gndurile mi snt la dumneavoastr.
Uneori merg pe strad si deodat m ntreb: unde m aflu?" Se nvlmseste Viena liber cu Moscova
mpilat. In scrisorile ncurajatoare pe care ni le trimite rzbate unda de nedezmintit cldur si credint
fat de cauza mea. i rspund: V-am citit scrisorile si ne-am minunat constatnd ct snt de neputincioase
si deprtarea n timp si cea n spatiu s ne nstrineze pe noi de dumneavoastr si invers. Avem senzatia
c tot timpul gndim si simtim mpreun, si c deciziile dumneavoastr arat aproape sut la sut ca si
cnd le-am fi luat mpreun... Aveti o structur sufleteasc asa de asemntoare cu a mea si a Aliei!"
Dintr-o nentelegere aprut nu stiu cum, ea i sunase pe Lazarevi, codificnd ceva. Iar eu i-am rspuns:
Cred c noi si dumneavoastr ne iubim reciproc mai presus de orice divergente posibile. In toti acesti ani
atta ne nclzeste si ne inspir o asemenea certitudine si un asemenea optimism faptul c existati.
Credinta mea n dumneavoastr este nestrmutat si de aceea snt linistit..."
Desigur, venind din lumi diferite, nu putem s ne potrivim chiar asa de perfect, uneori frontul nostru mai
prezint unele fisuri. Cineva m-a informat c Betta este mhnit de interviul pe care eu l-am dat n august
ziarului Le Monde... acolo este mult confuzie", asijderea si n Pacea si violenta, ntruct chiar n legtur
cu aceasta auzisem c exist si la Moscova niste obiectii vehemente si avnd
289
n minte culegerea Voci din strfunduri, aflat deja n curs de cristalizare, i-am scris Bettei: ... Cred c
foarte curnd opinia public socialist si democratic din Occident va avea ocazia s afle niste adevruri
zguduitoare, atunci cnd din Rusia se va decreta c divinittile cele mai sfinte si multiseculare snt niste
idoli falsi... si eu ndjduiesc fierbinte c dumneavoastr veti fi printre primii europeni capabili s accepte
asta cu simpatie si ntelegere." Peste o lun, Betta mi rspunde c este mhnit: M doare sufletul c vi
s-au dat informatii incorecte despre mine. Cauza dumneavoastr nu numai c o aprob, dar o consider
una mare, divergentele noastre nu snt dect asupra unor lucruri minore."
Iar acestea erau deja zilele de dinaintea dezastrului cu Arhipelagul. si de unde aveam eu o asemenea
clar presimtire? La 22 august 1973 i scriu Bettei: Aceasta va fi o toamn deosebit de dificil. Poate c
nici nu vom mai avea cnd s vorbim. Poate ati observat c n multe privinte la noi ritmul si densitatea
evenimentelor au crescut. Asta este o anumit miscare a astrelor sau, cum se zice la noi, vointa lui
Dumnezeu. Eu intru n lupt cu mult mai devreme dect gndeam, multe fr ndoial m forteaz s-
o fac. Nici un pronostic nu se poate face, dar este clar c va fi nevoie ca Arhipelagul s fie gata mai
devreme dect se preconiza, n caz c lucrurile vor lua o turnur proast va trebui ca dumneavoastr s
decideti fr noi doi."
Despre cderea Arhipelagului, Betta a aflat dou sptmni mai trziu de la agentiile de stiri si ne-a scris:
Acum cuvntul de ordine n familia noastr a devenit totul pentru front, totul pentru victorie! De-am
rezista fr s stricm calitatea" (traducerii).
Iar eu mi vin n fire: Oare de cti ani amn eu chestia asta, Dumnezeule? Mai departe nu se putea, cum
de n-am nteles eu asta mai devreme? Dar mpreun e mai usor: acum putem tine acas tot Arhipelagul,
nu mai avem ce pierde, si ce mult s-au simplificat informatiile despre text! si putem s-1 dm vizitatorilor
s-1 citeasc. Iar pe de alt parte, m tem c si la Viena locuinta Bettei devine vulnerabil, o pun n
gard.
n aceste luni de toamn ale lui 1973 (n octombrie se ntlnesc toti trei la Zurich pentru a se consftui, noi
nu stim nimic despre asta) legtura noastr clandestin pulseaz si mai spasmodic, i mai trimit Bettei
urarea de drum bun n legtur cu Arhipelagul: Cu strngere de inim m-am abtinut ani de zile de la
publicarea acestei
290
crti care era deja gata: datoria fat de cei vii cntrea mai mult dect datoria fat de cei morti..." si cum s
accelerm acum publicarea?
oate__o xerocopie de pe textul dactilografiat? n-are important
cum va arta editia, numai s ias mai repede! si lui Nikita i trimit vorb: las s arate rudimentar
Arhipelagul si s fie mai ieftin, asta nu-i o carte s faci bani de pe urma ei. (Redus la neputint de
gurile din bugetul unei edituri srace, Nikita roag s se nteleag c editia rus nu poate fi nicicum mai
ieftin. Eu snt de acord.) Nikita promite s editeze volumul unu n timp record, n trei luni. Zetarul
Arhipelagului scrie el mi-a spus cu lacrimi n ochi: cnd voi muri, puneti-mi aceast carte n sicriul
meu. Insist n continuare: dar cum s facem s publicm volumul al doilea imediat dup primul, nu se
poate la o lun dup? Nu, imposibil... YMCA poate s scoat n mai volumul al doilea. Nu! nu! Sub nici
un motiv mai trziu de martie! Nu, nici la acest ritm nu se angajeaz de dou ori. Dar poate s
fragmentm si volumele (nu este esential mprtirea pe volume), s publicm separat Partea nti, a
doua, a treia ca pe niste caiete, numai s fie mai repede! si luati msuri de securitate, nu pierdeti din
vedere posibilitatea unui atac direct asupra tipografiei! KGB nu se d napoi de la nimic! n atentia
Benei: dup ce va aprea n rus primul volum, toat ndejdea se leag de aparitia foarte rapid a editiei
n german, dac ntrzie nu s-ar putea scoate si publica separat n reviste niste capitole?... Mai
repede, ca s stie toat lumeal si atunci se va termina cu arderea." n aceast toamn aflm cu
indignare c familia Carlyle ne-a tras pe sfoar: traducerea american nu va fi gata nici n cinci ani; de-
abia acum, la sfrsitul lui octombrie, au predat traducerea, dar si aceea nefinisat, mai trebuie lucrat la
ea". Dar ne ajunge din urm traducerea n suedez a lui Hans Bierkegren aceasta ne va fi de ajutor! si
cum stm cu msurile de securitate? Secretul poate s se scurg deja din trei tipografii. Trebuie publicat
mai repede! Eu mai repede am nevoie ca procesul s devin ireversibil, s se produc explozia,
pentru ca KGB nici s nu ncerce s smulg ceva de la mine. si un asemenea (nstrusnic) contracalcul: si
deodat KGB se va repezi s publice mai devreme dect mine Arhipelagul capturat (doar s-a ntmplat cu
Allilueva) astfel vom demonstra c exemplarul este furat, incomplet, o redactare veche s>i trimit
Bettei lista dovezilor. Sau invers: Sovietele vor ncerca s interzic Arhipelagul n Occident? La cererea
lui Heeb i trimit
291
prin posta stng" si o nou Confirmare a deplinelor mputerniciri" special pentru cazul Arhipelagului:
c este mputernicit pentru toate editiile acestei crti si c n acelasi timp este liber de obligatii personale
de plat (el se temea de o asemenea ntorstur a lucrurilor). Acum Testamentul a ncetat a mai fi
necesar, acum se deschide perioada publicrii integrale a tuturor scrierilor mele, perioad limitat doar de
posibilittile noastre tehnice. Da, si ia te uit nici nu pricepi de ndat: acum deja se poate s nu mai
ascundem capitolul &m August despre Lenin, n-am putea s-1 inserm n vreo editie? si acum, cnd n
URSS s-a desfiintat bruiajul de bine ce apare Arhipelaguls fie citit imediat la toate posturile de
radio! (Ce m mai ntind si eu! nici Vocea Americii, nici BBC nu vor misca un deget, ca s nu strice
relatiile diplomatice cu URSS...) Filmul Tancurilendat ce ncheiati un acord imediat ns o not n
gazet despre asta. (O-o-o, nc mai e departe pn la film...) S dinamitez totul, mai repede! Pe Nu triti
n minciun" am n vedere s-1 public n februarie. (si am nimerit-o!)
Trimitem la Ziirich microfilmul lui Octombrie de acolo de unde a rmas, poate, nu va mai fi dus
niciodat pn la capt. Trimitem pe fragmente si articolele din culegerea Voci din strfunduri.
Dar si mai repede! la mijlocul lui decembrie i trimit lui Ni-kita Scrisoare ctre conductori", ea trebuie
publicat la 25 de zile dup primul volum al Arhipelagului] (M-am zpcit cu totul, nu nteleg ce fac, mi tai
craca de sub mine: dar dac Occidentul va citi acea Scrisoare" pe el nici nu-1 intereseaz
Arhipelagul.) si s-o traducem mai repede!
De Scrisoarea ctre conductori" s-a apucat imediat o tipografie pe care eu n-o cunosc: YMCA. Iar cnd
la 28 decembrie iese la atac Arhipelagul, mie mi cade brusc fisa c trebuie s retin de la publicare
Scrisoarea ctre conductori"! A.A. Ugrimov m previne c n Occident ea va provoca o reactie de
respingere. Dar pentru mine nu acesta este motivul principalei altul: Scrisoarea" ncepe s sune acum nu
ca n septembrie, cnd am depus-o la CC. M ntreb dac astzi lumea nu va detecta la mine vreo nuant
de mpciuitorism, n tumultul care nsoteste lansarea Arhipelagului, momentul pentru Scrisoare" nu este
bine ales, nu. Nu! (Cap de font, nu m satur de somn!") ... ,; .. ^v,. ,
292
La nceputul lui ianuarie 1974 i scriem lui Nikita si Bettei s etin Scrisoarea" pe termen nedefinit, s n-o
difuzeze deloc, nici chiar traductorilor, s stopeze si toate traducerile!
par scrisoarea aceea a ntrziat si noi n-am mai fi putut s oprim nimic la YMCA, la Nikita, tirajul era
deja gata, si traducerea francez, gata si ea, intrase n tipografie. Am tinut lucrurile
loc printr-un telefon indirect, conventional. Le-am tinut! N-a transpirat nimic! (Nimereal!? Sau gafa!?
Totul depindea de niste simple ntmplri, si situatia eu n-o evaluasem cu toat seriozitatea, capul si
trupul mi deveniser semiinsensibile. Dac n-am fi retinut Scrisoarea", eu as fi ajuns mai repede la
nchisoare, iar nu la expulzare peste granit: nimeni din Occident nu m-ar fi aprat atunci.)
si n plus toat aceast tracasare suplimentar cdea ntruna asupra Bettei! n sptmnile cnd a
predat la editur primul volum al Arhipelagului si ncepuse s-1 traduc pe al doilea. Ce mult rbdare i
trebuie, si ce nivel de inteligent! La sfrsitul lui ianuarie, ultima ei scrisoare, care nu m-a mai gsit n
URSS: La elanul neobisnuit se adaug o oboseal groaznic si sentimentul vesnic mocnit c ceva nu
iese asa cum trebuie. M trezesc din cosmarurile devenite acum o permanent: ceva important am uitat
s fac! Chiar m ridic brusc uneori... Snt foarte bucuroas c Scrisoarea ctre conductori a fost
amnat: asta i-ar fi derutat groaznic pe oamenii de-aici si chiar ar fi dunat ntelegerii Arhipelagului. Ca
s ntelegi Scrisoarea trebuie s cunosti Rusia..."
si mndria ei legitim: Cu Arhipelagul s-a reusit tinerea secretului pn la sfrsit." Dar este deja extenuat:
o parte a traducerii volumelor al doilea si al treilea, ea o va mprti cu un partener, acum nu mai este
nevoie de tinuire ca nainte. Traducerea Bettei este ludat de Boli, de Die Zeit, de Der Spiegel.
...Dar si dorul mistuitor si teama pentru voi..."
Iar ei> ctre ea, ntr-o scrisoare care nu i-a parvenit:
Am eu oare senzatia c nu ne vom mai vedea niciodat? Categoric: nu! Cred ntr-o viitoare ntlnire vie,
interesant, tihnit. Cum? Enigm, nc multe minuni si surprize ne asteapt... Fie ca noul an s fie anul
victoriilor noastre!... Nu-mi vine s-mi iau rmas-un, dar pentru orice, pentru orice eventualitate..."
si Alia, cu scrisul ei lbrtat, n ultima scrisoare: 12 februarie. Azi, la ora 5,1-au ridicat pe Sania, opt
oameni. La 10 seara mi s-a spus la telefon c este arestat. Continuati, fr s ncetiniti ritmul!
293
Toate scrierile lui, una dup alta, s vad lumina tiparului. Acesta-i principalul."
nc din prima mea zi la Boli au venit si Lisa, si Heeb. Acesta din urm: impuntor, important, nalt,
pufnea din lulea. Suna de la Paris si Nikita Alekseevici, se gndea s vin imediat, dar sufleteste nu
puteam s absorb totul dintr-o dat, 1-am invitat la Ziirich. Cu el m-am ntlnit deja acas la Heeb pe
loc atmosfera a devenit foarte cald: era singurul rus dintre toti cei care fceau un zid compact n jurul
meu. si n plus: un om dintr-o dat asa de apropiat, cu care ne-am nteles n indiferent ce problem a
venit n discutie, desi el toat viata a fost emigrant, iar eu toat viata cettean sovietic.
si iat, tot Triunghiul de Sprijin s-a adunat ntr-o camer, si, n loc s mai recurgem la scrisori cifrate,
vorbim liber cine, pn de curnd, ar fi putut s prevad asta! Casa, n ntregime, este nconjurat,
asediat de urmritori dar din partea mijloacelor de informare n mas, nu din partea Ceka.
Acest Triunghi de Sprijin a fcut pentru mine chiar mai mult dect a reusit el efectiv s prelucreze: a creat
acea stare de ncredere n mine, acel zid nevzut n spatele meu, zid de care sprijinindu-m, putusem s
stau n fata Dragonului fr s sovi ctusi de putin, fr s am vreo clip de regret, gata s strbat
drumul pn la sacrificiul suprem.
si Nikita Alekseevici a mai rmas dou, trei zile la Zurich si n acele momente cnd eu pe strzile
orasului elvetian nu mergeam, ci alergam, iar dup noi se tinea o ntreag ceat de corespondenti de
pres si televiziune m-a nsotit peste tot: si n subsolurile bncii cantonale (acolo n seif se pstrau
toate microfilmele noastre; pe Nu triti n minciun" i 1-am dat imediat lui N.A. spre publicare, dup ce
deja ne-am bucurat c Alia n-a ezitat s publice acest mesaj la Moscova; ziaristii din jurul bncii au tras
concluzia si au informat ca atare c eu am venit s-mi inventariez capitalurile); si la filmul O zi din viata lui
Ivan Denisovici; si la casa unde a locuit Lenin; si n munti, la Sternenberg, ca s vd dac pot lucra acolo;
si Ia vecernia de la abatia benedictinilor. Foarte simplu, usor mi-a venit s m explic cu N.A., i
povestisem deja despre Vitel, despre Scara Donului linistit" si despre ceea ce vom mai edita n curnd.
Problemelor rusesti, N.A. le arta, neabtut, interesul cel mai proftind. De aici ncepnd, conlucrarea
editorial si prietenia ne-au unit ani si ani de zile.
13 Strinii
n textul principal al Vitelului, eu am declarat c, de fiecare dat cnd am transmis ceva n Occident, am
fcut-o personal. Am scris asa, ca s-i acopr pe Eva, pe Dima Borisov si pe Jenia Barabanov.
n realitate ns, pn 1968 nimeni, n afar de Eva, nu m pusese n legtur cu Occidentul. Ea cutase
posibilittile si ocaziile, iar eu rmsesem complet nestiutor de o asemenea grij. Apoi intrase n
functiune canalul Barabanov-Durova, si din nou am fost ajutati s trimitem manuscrise, s facem schimb
de scrisori cu aliatii nostri Nikita Struve si Betta. A nceput s ne ncing o poft, a nceput s se
aprind n noi o dorint nou: s primim crti din Occident si Eva ni i-a gsit imediat pe Axei si
Jacqueline Krause; el era un comerciant american care putea s primeasc post voluminoas
necontrolabil. Ei au ajutat pe multi, printre care si pe noi. si cu att mai mult, acest lucru pruse, timp
ndelungat, c era pe deplin suficient. Nevoie de o legtur direct cu corespondenti strini, asa cum o
resimteau multi moscoviti, eu nc nu aveam: multi ani de zile m abtinusem de la asemenea contacte si
nu presupuneam c voi ajunge s le caut.
Jores Medvedev, care nu o dat mi oferise serviciile lui conspirative (dar din prudent totdeauna le
refuzasem), m mbiase n toamna lui 1970 la o ntlnire cu norvegianul Peer Hegge. Acesta, la data
aceea, m cuta, dar pe mine chestia asta nc nu m interesa. Dar atunci mi s-a dat Premiul Nobel, si
Hegge, aflnd nu stiu de unde numrul de telefon al lui Rostropovici, m-a sunat si m-a gsit, si n-am avut
ncotro, a trebuit s-i rspund la ntrebri. si cnd la povestea cu Nobelul au nceput s se adauge noi
episoade, transmiterea nelegal a scrisorilor n Scandinavia, fireste, a trebuit continuat cu Hegge, O
ntlnire ne-a aranjat-o J. Medvedev si a strbtut cu
295
noi cteva cartiere ntunecoase; data urmtoare n nghesuiala de la biblioteca Lenin ne-am ntlnit n doi,
numai eu cu Hegge, ani mers iarsi prin niste cartiere ntunecoase si ntr-o curte necunoscut de lng
Volhonka i-am vrt materialele mele nobeliene, operatiune care nu s-a desfsurat cu foarte mare
rapiditate si iscusint, iar cnd apoi am iesit pe o alt strad, am vzut amndoi o firm care lucea: era a
unei sectii de militie, curtea aceasta de asemenea.
Curnd dup aceea, Peer Hegge a fost expulzat din URSS. Jores si-a refcut legtura cu concursul, de
data aceasta, al lui Robert Kaiser (Washington Post) si al lui Hedric Smith (New York Times). si din nou
mi-a oferit niste servicii si eu din nou 1-am refuzat.
A mai trecut un an eu cu Alia, de mirare, am reusit s mergem la Conservator, n pauz a venit la mine
drzul si cam grosolanul Ulle Stenholm tot un scandinav, dar de data asta de la radioul suedez, si mi-a
cerut un interviu. L-am refuzat. (Cu el vom avea btaie de cap si n viitor: va veni acas la Alia s ntrebe
dac avem s-i dm s transmit ceva, cci se duce la Zurich s-i ia un interviu lui Heeb. I-am rspuns
c nu avem, dar acum trebuia s comunicm de urgent prin Betta, pentru ca Heeb s nu cread c
suedezul vine din partea noastr.)
n seara aceea multi mi-au cerut autografe, nu ne-a fost dat s privim nestingheriti una si alta, nu ne-a
fost dat s observm atintiti asupra noastr ochii gnditori ai altui tnr suedez, care totusi nu ne-a abordat
de data aceea.
Mai trziu ns a venit la noi. A gsit-o acas pe Alia. A plcut din prima clip prin puritatea, sinceritatea,
chiar prin aparenta lui lips de experient gazetreasc. Toate acestea emanau direct de pe fata lui
tnr, nsufletit de doi ochi albastri, nu lipsit de un aer de severitate. Vzuse el undeva un vechi obicei
trnesc. Asa c ndat ce a intrat n cas Alia nici mcar nu 1-a observat ce face, si, afar de asta, la
noi n familie nici nu era un asemenea obicei s-a descltat si a intrat n camer numai n sosete
gest si maniere de neconceput la un corespondent hrsit n ale meseriei! (Mult mai trziu am aflat c este
fiul unui pastor din sudul Suediei.)
A veni, dar nici mcar cu intentia de a cere un interviu, ci numai asa... sau, poate, s ne ajute cu ceva?...
Ne-am notat coordonatele lui, a nceput s se lege un mic nod. Stig Fredricson, agentiile telegrafice ale
tuturor trilor scandinave (succesorul lui Hegge).
296
Atunci (n primvara lui 1972, cnd persecutiile mpotriva mea luaser forme acute) mi-a venit n gnd s
dau marele, de fapt, primul meu interviu, dar acesta trebuia oferit unor ziare de foarte mare rsunet si
alegerea noastr s-a oprit (corect) asupra a dou ziare americane de prim-plan si i-am invitat pe
corespondentii respectivi (indirect, prin J. Medvedev) ntr-o anumit zi. Au venit H. Smith si R. Kaisercu
magnetofon si ntrebri pregtite (uimitoare prin tematica lor minor). Dar si la mine era pregtit tot
continutul (pentru mine numai n el si avea rost interviul!) dar n form scris. Nestiind nimic despre
corespondentii occidentali si despre ziarele lor, eu socoteam c ei vor fi multumiti s ia interviul si n
aceast form, oare nu-i si asa ceva senzational? Se vede treaba c nu, ei s-au simtit jigniti si umiliti de o
asemenea propunere (si, dup cum am nteles eu apoi ziarele occidentale, ei nici nu puteau s aib alt
reactie). Cea mai mare concesie la care din respect fat de mine si din pasiune pentru senzational
s-au nvoit a fost aceea de a lua din rspunsurile mele, nu cuvnt cu cuvnt, dar cea mai mare parte,
transformnd toate acestea ntr-un story" pentru publicul lor cititor, adic ncredintnd numai condeiului lor
ordinea, stilul si accentele si nregistrnd pentru aceasta pe magnetofon si rspunsurile la setul lor
standard de ntrebri (despre Evtusenko si altii...).
Totusi mi prea ru s pierd ocazia pe care o reprezentau aceste dou ziare de rsunet. Am fost de
acord, hotrnd eu nsumi ca textul complet s-1 dau lui Stig pentru ca el s-1 transmit a doua zi
agentiilor lui scandinave. Eu nc nu ntelesesem c stirile date a doua zi" nu snt, de fapt, stiri, nu fac
nici dou parale, nu le mai primeste nimeni, fie ele si cu completri. Iar eu mi puneam ntrebarea: cum
poate s nu intereseze un autentic text de autor? Dar Stig? Stig era foarte convins c de la el o s
primeasc.
Asa au si fcut. Cele dou ziare americane de rsunet au mrun-tit fructul gndirii mele pn au scos din
el niste titei, au dres cu observatii si consideratii frivole lucrurile importante iar n Scan-dinavia n-a
aprat nici un rnd din textul meu, totul a fost n zadar, desi Stig telexase totul cuvnt cu cuvnt.
Imediat la o sptmn s-a consumat esecul ceremoniei nobe-liene de la Moscova, si trebuia fcut o
scurt declaratie si care Sa ajung neaprat n Scandinavia. Ne-am hotrt, fireste, s-o facem Prin
Stig. Ne plcea: era de o cinste absolut, ni se lipise de suflet.
297
De data aceasta, totul s-a rezolvat rapid si ireprosabil. Ceea ce nseamn c, n primul caz, ntr-adevr
refuzul venise din partea agentiilor.
Iar printre toate acestea m-am nteles cu Stig s ne ntlnim n afara casei, n pasajul subteran al Grii
Bieloruse pe unde trecea mereu drumul meu dinspre si spre dacea lui Rostropovici.
Ne-am ntlnit la sfirsitul lui aprilie (aveam n buzunar microfilmul cu discursul nobelian, pe care n-am
putut s-1 expediem altfel, si iarsi mi spuneam: trebuie s ajung n Suedia). Eu sedeam ntr-un loc
aproape neobservat, el si sotia sa Ingrid veneau brat la brat, eu, pndind, dup ei, iar Alia din alt loc, tot
pndind, veri-ficnd: nu sntem cumva urmriti? Totul a iesit bine, si apoi, ajun-gndu-i din urm, noi toti
patru am luat-o fr grab pe bulevardul Leningrad. (Acest bulevard nu m emotiona niciodat prin nimic,
orict 1-as fi strbtut ct e de lung, iar acum mi se asociaz cu fiecare amintire: ultima strad pe care m-
au dus la expulzarea din Rusia.) n timpul discutiei eu i-am propus, el a fost de acord, si ntr-o curte
ntunecoas i-am transmis microfilmul. Potrivit unei credinte populare, o femeie gravid care ti iese n
cale este de bun augur. Iar aici dou erau gravide, ambele noastre sotii, si el si-a dus-o pe-a lui s
nasc n Suedia. (Acest microfilm mi I-a bgat ntr-un mic tranzistor, asa 1-am si dus si 1-am predat la
Academia Suedez" povestea Stig. Chestia asta ni s-a prut ingenioas, amintea si de operatiunile
anterioare de ngropare pentru ani de zile a manuscriselor.)
La ntoarcere, ne-a povestit despre reusita actiunii. Ne-am mai ntlnit cu el de vreo dou ori pn n var.
Un contact realizat att de usor si att de cinstit era pretios si ca atare trebuia pstrat. Treptat, de-acuma
numai eu cu el, am pus la punct tehnica ntlnirii: prin ce puncte trecem, la ce distant s fiu de el, ncotro
o crmim apoi, unde s-1 ajung eu din urm. La mijlocul verii, Stig spre uimirea noastr deodat a
ncetat s mai vin. Apoi un alt corespondent scandinav ne-a adus din partea lui Stig o emotionant
scrisoare redactat ntr-o rus nepretentioas: ntorcndu-se cu automobilul din Finlanda si grbindu-se
tocmai la ntlnirea noastr din acea sear, a avut un accident pe traseu. Dar n acea clip Dumnezeu a
fost cu mine si sper s m fac bine si chiar fr urmri."
Aceast ntmplare nefericit-fericit ne-a si unit definitiv.
298
si toat toamna lui 1972, si iarna spre 1973 am continuat s ne ntlnim, totdeauna pe ntuneric, pe alei si
n curti ntunecoase din apropierea Grii Bieloruse. (Ora ntlnirii era mereu aceeasi, iar data urmtoare
precum si cea de rezerv, le stabileam mereu la desprtire.) si nu stiu cum acum mi s-a limpezit ideea c
aceste contacte snt absolut necesare, c fr ele chiar nu pot tri cum oare am trit nou ani fr
ntlniri personale directe cu un occidental?! Au aprut facilitti care nainte nu existau, s-a realizat o
rapiditate a transmiterii si de fiecare dat aveai ce s transmiti si ce s primesti (asa au nceput s
mearg acum toate scrisorile mele prin stnga ctre Struve, Betta si avocat, tot mnunchiul legturilor
principale). si micile role de microfilme, noile variante, noile scrieri. Iar Stig le transmitea mai departe prin
posta diplomatic, dar nu prin posta sa suedez, care, cu un termen din vocabularul concentrationar si
sovietic, era parsiv, ci prin alta. Acolo, din cte tin minte, n toti anii, n diferiti ani, au fcut serviciu
oameni exceptional de nobili. Ei ne-au ajutat, si nu numai pe noi. n acest context, nimeni niciodat n-a
esuat, nimeni niciodat n-a trdat. (Nu stiu nici n ziua de azi s citez vreun nume, dar m nclin n fata
acelor oameni!) Canalul acesta noi 1-am numit MDN Marele Drum al Nordului.
n aceste plimbri a aprut brusc o idee: Hans Bierkegren, scriitor si remarcabil traductor suedez (cu
excelentele lui traduceri de care au beneficiat njurai lui 1970 Cercul si Pavilionul, el mi-a pregtit n multe
privinte accesul la Premiul Nobel), s nceap imediat traducerea suedez a Arhipelagului, dup ce va fi
luat textul de la cine oare? Pi de la Heeb. Astfel n cercul legturilor noastre s-a nscris si Occidentul.
Bierkegren si-a dat adresa pentru scrisori venite din Occident pentru mine. (Iar mai departe tot pe
MDN.)
La vremea lor, bolsevicii, pentru legturile lor, n-au trebuit s se foloseasc de ajutorul corespondentilor
strini, nici prin cap nu le-ar fi trecut asemenea idee, dar si corespondentii e greu de presupus c s-ar fi
angajat la asa ceva. Numai bolsevicii nsisi au creat un asemenea sistem n care aceia dintre strini care
snt oameni de suflet nu pot s nu treac peste interdictii si s-si asume misiunea de transmittori
clandestini. Tot asa si diplomatii: din momentul n care diplomatii sovietici de peste hotare snt aproape
toti, fr excep-t'e, spioni guvernamentali, iar ambasadele occidentale de la Moscova snt si loiale si
neputincioase, unor functionari de ambasad s1 diplomati nzestrati cu simtul drepttii nu poate s nu li
se nmoaie
299
inima si s ne ajute pe bietii de noi. Mai jos vor fi niste asemenea uimitoare exemple.
n acelasi timp cu Marele Drum Nordic" s-a constituit, s-a deschis prin el nsusi nu, prin bunvoint
dumnezeiasc, un al doilea drum. Cu mult nainte de aceasta, n decembrie 1967, ardea de dorinta de
a veni la Moscova s negocieze cu mine Olga Carlyle. Neprimind viz, ea 1-a rugat atunci s vin la
Moscova ca turist (iar ntre timp s se ntlneasc cu mine) pe Stepan Nikolaevici Ta-tiscev, tnr slavist
parizian, tot din a doua generatie a primei emigratii. Tatiscev a intrat nestingherit n tar, la Moscova a
sunat-o imediat pe Eva pe cine nu stia ea dintre parizienii rusi?! si Eva 1-a adus la ntlnire cu mine
la tarevna, nvtndu-1 pe drum, pe strzi, n magazine cum s se poarte n asteptarea filajului si
evalundu-1 din punctul de vedere al curajului. (Ea a apreciat c el are team, dar si-o nvinge.) nsusi
obiectul convorbirilor (ntrebri nvtate pe dinafar, rspunsuri nvtate pe dinafar) prea atunci
important, apoi nimic important n-a rezultat din ele, dar cunostinta s-a fcut; si celor ctiva prieteni
apropiati, adunati n seara aceea la tarevna, Tatiscev le-a plcut: era simpatic si spiritual n conversatie,
nu-1 stresa conspirativitatea, povestea cu haz despre alunecarea spre sting a studentimii pariziene si a
ntregii intelectualitti. A reiesit c el mpreun cu Struve pred la o universitate. Am ho-trt s
ntredeschidem o fereastr a sufletului nostru ctre el si s ne explicm cu Struve.
si a venit si a doua oar ca turist, ne-am vzut din nou la Eva, iarsi fr s realizm mare lucru, dar
familiarizndu-ne din ce n ce mai mult unii cu altii, ntre noi se nscuse o ncredere deplin. (O dat,
plimbndu-se prin Moscova, a vzut cu uimire la o intersectie niste inscriptii: Str. sulov - Str. Tatiscev. Le-a
luat drept un semn...)
si deodat, n primvara lui 1971, aceeasi Eva a adus stirea uluitoare: Stepan Tatiscev este numit atasat
cultural al Frantei la Moscova pe timp de trei ani btuti pe muchie! Un neverosimil succes dintre acelea
cu care noi n-am fost rsftati. (Ulterior, Stepan Tatiscev a povestit cum s-a ntmplat: pe el, ca slavist, 1-
au sunat de la Ministerul de Externe cerndu-i sfatul pe cine s numeasc pentru urmtorii trei ani n
Rusia iar el, neascunzndu-si dorinta de a ajunge n patrie, s-a recomandat fr jen pe sine nsusi!
s1 candidatura i-a fost acceptat.) Pe trei ani un canal diplomatic
300
erios, sigur si permanent activ la asa ceva nu ne asteptaserm! (Dat Asia Durova n-a vrut s fie
deschis cu el si fiecare si-a continuat drumul lui, de unul singur, ascunzndu-se de toti ceilalti din
ambasad.)
Sperantele noastre nu s-au dovedit ntemeiate n ntregime. Ta-tiscev (pentru mascare noi i spuneam
Emil", iar ca s sune ru-
te__Milka"), se pare, a fcut la nceput niste pasi necugetati
din cauza crora a trebuit, mult vreme, s fie cu mare bgare de seam. De altminteri, stilul este omul,
si Tatiscev avea stilul lui, care nu corespundea n totalitate asteptrilor noastre, dup cum ne asigura el
nsusi n aparenta usurint cu care actiona sttea si vigilenta lui ncordat (Eva, identic n cel mai
nalt grad cu ea nssi, de pe margine l gsea pe Milka" de o imprudent nebuneasc, si l tot corecta si
povtuia). si, ce-i drept, el nu s-a deconspirat niciodat si a lucrat cu succes pe toat perioada mandatului
su. Nu o dat se slbise legtura cu el, eram departe de a putea transmite prin el totdeauna, imediat si
n cantitatea necesar dar uneori el era marele nostru salvator, n special cnd era vorba de transmis o
scrisoare, o dispozitie, o informatie si totdeauna direct la Struve, de-a dreptul n minile care trebuiau!
O dat ne-a scos dintr-o mare ncurctur, ducnd n strintate o list mare cu numerele: mod de a
preciza cui si din partea cui s se transfere din strintate ajutor bnesc. Dou canale independente
reprezint o foarte mare nlesnire: fiecare completeaz spatiile goale ale celuilalt.
Tatiscev si-a ncheiat mandatul cnd eu m aflam deja n Occident. Dar cel care i-a urmat ca atasat
cultural francez la Moscova, Yves Aman, un frantuz profund credincios si devotat culturii ruse pn la a fi
gata s-si asume risc si sacrificii, ne-a ajutat foarte mult.*
si chiar si-a asumat rspunderea pentru actiuni mai mari si complicate: el a fost veriga principal a acelui
lant prin care se transmitea tot ajutorul din partea Fondului Social Rus de la noi ctre unele persoane din
URSS. Cea care a urmat dup el a fost Eva, apoi Alik Ghinzburg (iar dup arestarea lui a venit dup Eva
si Boris Mihailov). Pe ei se si sprijinea ntreaga activitate voluminoas si foarte periculoas.
Spre deosebire de Tatiscev, Yves era extraordinar de prudent, retinut si
Mlnisterul de Externe al Frantei i-a acordat cu plcere al doilea mandat, si dup
y'7. Tare ne-am bucurat! Noi i spuneam Fei", fr s-i pronuntm numele
Pe sub tavane, fie ele si occidentale, n 1975 si-a asumat riscul de a veni la
1101 la Ziirich. S-a artat a fi tandru, rezervat si taciturn. (Adnotare din 1978.)
301
Dup ntoarcerea la Paris, Tatiscev ne-a fost util, chiar mai mult dect nainte: prin alte persoane de la
ambasada francez a pstrat legturi directe cu Eva si aceasta a continuat si n tot anul 1975 s ne
trimit mari cantitti din arhiva mea nc aflat n tar. Astfel au fost degajate metodic toate depozitele lui
A.A. Ugrimov. Restul, conform nsemnrilor noastre, 1-au ars ei acolo. (Vechile liste n care Alia
nscrisese manuscrisele pstrate n diverse locuri, codul de cifre au trecut granita n ambele sensuri.)*
n primvara lui 1973, cnd am nceput deja s-mi pregtesc plecarea de la Rostropovici, cnd m
desprteam pentru totdeauna de Gara Bielorus, i-am propus lui Stig s ne transferm ntlnirile la Gara
Kiev mai aproape de Rojdestvo, ultimul, de-acum numai partialul meu refugiu. Cltoriile la Rojdestvo
erau pentru mai trziu, cu ncrctur, nu se desfsurau chiar ca la carte, n primvar i-am propus lui
Stig ca ntlnirile noastre s aib loc la o or matinal. El a fost imediat de acord, si de vreo dou ori asa
ne-am si ntlnit: la lumina clar a diminetii de var ntr-o gar misunnd de lume, apoi pe o strad
mrginas ntr-un chiosc verde dintr-un cartier muncitoresc, lng statia de metrou Studenceskaia".
Puteam fi fotografiati, evaluati, repede filati dar nici nu ne mai v-zuserm de mult vreme la lumina
zilei! (Pentru prima dat m-a fotografiat si el nu din obligatie profesional.de corespondent, ci asa,
pentru sine.) Chipul lui respira foarte mult noblete, inteligent, onestitate. Stig era mereu tras la fat si
cam palid tip de scandinav, nu-i asa?
* Tatiscev era totdeauna operativ n primirea si trimiterea scrisorilor cci nu era de glum
corespondenta care se derula la noi an de an ntre Europa si Rusia, cu implicarea a zeci de oameni. Dar,
plecnd din Rusia, el si-a lsat inima n Rusia si nu se mai putea multumi cu viata parizian anterioar. In
intervalul 1975-1976 a revenit de dou ori n URSS, ca turist; cltoriile acestea si le-a ncheiat cu bine,
dar, evident, a comis niste imprudente. A venit din nou n vara lui 1977: de data aceasta 1-au supus unui
flaj compact deschis si 1-au avertizat c o s-i rup picioarele". Nu s-a speriat, abia s-a desprins de ei
ntr-un bazar oarecare, c ne ncredinteaz el direct si fr probleme s-a dus la tarevna, a mai
transmis ceva, dar la ntoarcere la hotel a fost imediat expulzat din tar.
Iar dup opt ani, nc foarte tnr, a murit de cancer, aproape pe neasteptate. Una dintre ultimele fapte n
slujba patriei, care acum refuza s-1 primeasc, a fost organizarea unei radioemisiuni ctre Rusia,
Vocea Ortodoxiei". (Adnotare din 1986.) .-
302
n primvara aceea i-a venit o idee: s se duc la avocatul meu pentru a face cunostint. I-am aprobat
initiativa. (El a vorbit apoi foarte respectuos despre seriozitatea si inteligenta lui Heeb si acest lucru m-
a fcut s gresesc si mai mult.) Iar n locul lui pentru var, pentru cazul c se ntmpl ceva", 1-a propus
pe Frank Krepo de la Associated Press. si s-a ntmplat s fie nevoie de acesta la sfrsitul lui august,
numai c n jurul acelei date Stig nsusi se si ntorsese din concediu si a venit la ntlnirea cu mine: pe o
banc lng Studenceskaia", ntr-o sear, la lumina slab, chioar, a felinarelor, sub un copac.
Aceasta era pe la 19 sau 20 august. Am venit la ntlnirile cu Stig: aveam planul unei ntregi serii de
lovituri n cadrul contraatacului gndit de mine. mi ddeam seama c acesta era ultimul si cel mai
important lucru pe care m vor lsa s-1 fac, si-i propuneam acum lui Stig s ias din rolul lui ascuns,
periculos si inapt a-i aduga ceva la nume, i propuneam acum ca el nsusi s-mi ia n mod deschis un
interviu, (nc nu pricepusem c pentru interviurile mele, cel mai prost traseu era cel scandinav.)
Aveam impresia c o s-i fac plcere s-mi ia un interviu, c asta o s-i ntreasc pozitia, o s-i aduc
glorie. Iar el, n semintunericul de sub copacul peste care se asternuse umbra nserrii, s-a gndit putin
si a renuntat.
Gestul m-a uimit. Dar, probabil, asta este ntelepciune, nu-i asa? Stig mai putea s rmn la Moscova un
an si jumtate si chiar doi si jumtate.
ntelepciune, ntr-o acceptie occidental de rutin. C e lips total de ntelepciune, c e curajul
disperrii, un lucru este cert: la fiecare ntlnire cu mine, el si riscase acest post si chiar toat profesia de
ziarist. Risca si prin faptul c venea la ntlnire aducnd n buzunar lucruri interzise (o dat a si fost retinut
de militieni, dar n-au ndrznit s-1 perchezitioneze), si prin faptul c se ntorcea de acolo cu alte lucruri
interzise. Condus de sentiment, el, absolut dezinteresat, risca mult mai mult dect atunci cnd, la rece,
bazndu-se pe niste obisnuite argumente occidentale, se tempera pe sine nsusi.
Minunatii nostri prieteni occidentali! Ce multe contradictii si-au dat mna n pozitia si-n deciziile lor!
Stig s-a ptruns asa de mult de vigilenta noastr de conspiratori mct n legtur cu pericolul unei
divulgri, a spus o dat urmtoa-rele: ,Jn definitiv, mie personal mi-este indiferent. Nu m gndesc
303
dect la un lucru: eu voi putea s v fiu de mai mare ajutor dac nu se va rspndi nici un zvon."
Iar la interviu a renuntat. Pentru c un interviu nu se afla n zona pericolului incomensurabil unde l mnau
sentimentele sale (pe el si pe fermectoarea lui sotie, Ingrid), ci n zona banalului, unde cuvine-se a
judeca logic, ca toat lumea, si a nu face prostii.
Asadar, la interviu 1-a trimis pe Frank Krepo (foarte simpatic cinstit, bun) si, la insistenta mea, pe
corespondentul lui Le Monde un tip foarte ncrezut, rece. (La data aceea eu nc nu aveam o idee clar
despre oportunismul si duplicitatea acestor ziare. Pe toate noi cei din Est, le considerm mult mai
iubitoare de libertate dect snt ele n realitate. Pe sub tavane, noi nu discutam nimic de prisos cu
corespondentii; ntr-un biletel am scris c as vrea s public n Le Monde o serie de articole despre viata
din Uniunea Sovietic. Credeam c se va agta de propunerea mea ca de o ocazie bine venit, dar Le
Monde a refuzat chiar cu indignare: de ce s ia articole de la mine, dac are un corespondent al lui la
Moscova?...)
n asteptarea luptei operative, m-am nteles cu Stig n septembrie 1973 s ne ntlnim din zece n zece
zile. Datele fuseser stabilite mai dinainte, dar era nevoie si de mai mult operativitate. Aflasem despre
cderea Arhipelagului si era nevoie s transmitem imediat n Occident stirea despre acest lucru si s
trimitem dispozitie ca manuscrisul s fie dat la tipar. Pentru asemenea cazuri extreme aveam si noi n
minte ceea ce era de fcut: s-1 sunm pe Stig dis-de-di-mineat, nainte de a sosi secretara lui
sovietic. Vocile, si a Aliei si a mea, el le recunostea pe loc si totdeauna asta nsemna: ast-sear trebuie
s ne ntlnim (ora si locul fiind cunoscute). Dar ce s spui n situatia asta, cnd telefoanele snt
interceptate? Stig a avut o idee bun: Ati gresit" telefonul: Spuneti, este curttoria chimic?", Spuneti,
este biroul de comenzi la Alimentara?.,. Cum? Nu e biroul de comenzi? Iertati-m, v rog!" Era suficient
pentru recunoasterea vocii. Dar ce se ntmpla dac se defecta telefonul, sau era ocupat ndelung, sau
Stig nu era acas...?
La 4 septembrie, totul iesise bine si un asemenea ati gresit telefonul" din nghesuiala suburban a
Grii Leningrad, si nssi ntlnirea. Seara, cu ntreit bgare de seam, mi-am amestecat ndelung
urmele: de la dacea o luasem pe alte alei, n metrou schimbasem trenul n statii care se golesc rapid, ca
la Krasnoselskaia, unde peronul rmne complet curat garantie deplin c nu esti urmrit.
304
ns cnd Stig s-a apropiat de mine n locul nostru retras lng Studensceskaia" mie mi s-a prut c mi-
a trecut prin fat o figur, care a verificat dac ne-am ntlnit, si s-a ascuns dup o cas. Despre asta i-am
spus lui Stig. El a rs: Da. Este Udgord." Acesta, ziarist norvegian, i era prieten. Era singurul cruia i
povestea despre ntlnirile noastre.
Udgord voia si el foarte mult s participe la ntlnire, dar etica nli-i permitea s-si deranjeze prietenul, si
nici mcar nu s-a apropiat pentru a face cunostint cu mine.
n aceast sear de 4 septembrie se pare c am transmis multe: si stirea despre Arhipelag, si Scrisoarea
ctre conductori", si multe dispozitii pentru Occident, si nu mai stiu care microfilm de-al meu. mi
amintesc: a fost ceva uluitor, seara eu si Alia eram n srbtoare: totul se prbusea, iar noi iat c
rezistam. (si ea era n ultimele zile de sarcin; se apropia termenul s-1 nasc pe Stepan. ntr-o
precipitare a evenimentelor, ca aceea care-i place destinului, peste patru zile copilul a si venit pe lume.)
n acea groaznic ultim toamn, m ntlneam cu Stig, totusi, n conditii foarte bune. n situatia n care se
ncerca sufocarea mea, fiecare dintre aceste ntlniri mi era ca o indispensabil gur de oxigen. O dat
pentru transmiterea unei scrisori suplimentare, a unei urgente subit aprute, ne-am nteles ca el s nu se
arate: Ingrid s se plimbe pe bulevardul Narskinski, iar Alia s-i mearg n ntm-pinare cu Ermoska.
Eram si eu. Femeile s-au aplecat asupra copilului de departe nu se vede miscarea minilorAlia i-a
transmis scrisoarea, Ingrid o luminare suedez de Crciun pentru noi.
si de Crciun ei au plecat n Suedia, iar aici s-a dezlntuit Arhipelagul, toat furtuna si ct mai era de
asteptat pn la ntoarcerea lui Stig! Necesitatea unei legturi, a rezolvrii unor probleme, a trimiterii de
corecturi aprea aproape din trei n trei zile. Ce-i drept, n aceste zile grele, la noi acas vereau multi
corespondenti, unii ca s afle o noutate sau s fac o fotografie, altii ca s ne ajute (John Shaw,
Frank Krepo).
Din multe motive, postul la Moscova este pentru corespondentul occidental unul foarte nalt, privilegiat,
important si din punctul de vedere al carierei, si din cel al bunelor conditii de viat pe care le
presupune (pn si scutire de plat pentru ddac la copii; guvernului sovietic nu-i pare ru de cheltuieli,
el face o socoteal corect: ziaristii bine asigurati material se vor crampona de locul lor,
305
nu vor trimite corespondente foarte critice). Dar n unii oameni cu educatie occidental, cnd veneau n
contact cu miscarea noastr am nceput s observ o schimbare uimitoare: se leapd de obisnuitul calcul
al copeicilor si-si sacrific si viata.
Faptul de a fi n fiecare clip calculat pn la amnunte si cu ct mai amabil n form, cu att mai
necruttor n continut nu este o nsusire nnscut a occidentalilor, ci rezultatul influentei mediului n
care nimereste omul. Iar n Rusia exist de mult (n ciuda opresiunii sovietice) un Mediu al drniciei, al
spiritului de sacrificiu si acest Mediu i influenteaz si pe occidentali, i ptrunde, poate nu pentru
totdeauna, ci pe timpul ct snt printre noi. si totusi: desi toti cu o educatie occidental si trind n aceleasi
conditii, corespondentii strini s-au manifestat foarte diferit n acele zile.
Ultima mea ntlnire cu Stig a fost la 14 ianuarie 1974, chiar n ziua n care Pravda a nceput un mare atac
de pres mpotriva mea. Deja se ntrezrea printre altele si urmtoarea posibilitate: nu m vor aresta, ci
m vor expulza n Occident, n acest caz m gn-deam c voi rnine n Norvegia. Iar pe un asemenea
prieten minunat precum Stig voiam s mi-1 pstrez. Drept pentru care i-am si spus c dac va fi asa, iar
el va suferi pentru legtura cu mine, atunci s nu se team de o expulzare din URSS, de o compromitere
a carierei de corespondent, cci mi va fi mie secretar n Norvegia si legtur general cu lumea
nconjurtoare.
Aceast idee se maturizase si n el, i plcea.
n spatiul de sub poart, unde nu ne vedea nimeni, ne-am mbrtisat de rmas-bun.
Iar ntlnirea urmtoare fusese fixat pe 14 februarie. (La patruzeci si opt de ore de la arestarea mea...)
si Stig, si cu el Nils Morten Udgord au trecut pe la Alia n zilele lui ianuarie: acest lucru arta firesc atunci,
iar de ajutorul si prietenia lor era o nevoie acut. Acesta era deja nceputul roirii corespondentilor strini
n locuinta noastr, roire care s-a declansat dup arestarea mea si care i-a dat Aliei posibilitatea de a-mi
salva toat munca de-o viat, toate scrierile complete, incomplete, ntrerupte si toate ntr-un singur
exemplar, cci de copiat nu mai era timp. (Cred c KGB nu-si imagina cte lucruri aveam eu deja
pregtite referitor la Roata, la Lenin, la bolsevici, la toat revolutia si cte dintre acestea ar fi fost
pentru mine imposibil de reconstituit, daca le-as fi pierdut. Cred c, dac si-ar fi imaginat, le-ar fi strns pe
toate
306
nc de la nceput, de la arestarea mea.) ndat ce m-au luat de-acas, Alia a trebuit s le scoat pe
toate acestea mai repede din locuint si s le duc, mai ntii unde-o fi, apoi la o posibil baz de
expediere n strintate, si punea ntrebarea: este mai bine s le duc la niste strini? n ce-i priveste pe
corespondenti, acestia nume-rosj veneau n suvoi nentrerupt, ceea ce asigura o acoperire, dar ei
n-aveau obiceiul s circule cu ceva n mn prin Moscova. Cel mai adesea, veneau cu minile goale si
deci nu puteau s ias de la noi cu sacosa. S-si fi umflat buzunarele cu pachete? Dar cum s fac s nu
devin prea grosi la trup? Cu toti de fat, cu toti deo-jat Alia n-a vorbit si n-a transmis nimic: prezenta
unor strini o punea n imposibilitate de a se ntelege cu ai ei. Ci, mpreun cu cei initiati, se retrgea ntr-
o cmrut, acolo se explicau ntre ei prin biletele (c doar nu se putea prin viu grai! Ba mai mult dect
att: n timp ce scrii biletelul trebuie s ndrugi ceva din gur), acolo se transmiteau si pachetele.
Nils Udgord cunostint recent, om asa de nobil, serios, cu trsturi decise, calme, cu sigurant de
sine n actiune, cel mai cult dintre toti corespondentii (istoric erudit, el se ridica deasupra tuturor) el a
fost primul cruia Alia, n ziua expulzrii mele, i-a pus problema: Exist o arhiv voluminoas, si este
necesar s-o scoatem din tar. Puteti s ne ajutati?" (El era deja un om cu trecut"; Komsomolskaia
Pravda deja l ponegrea; adic era n evidenta cui trebuia.) Dup ce a reflectat, a doua zi i-a cerut Aliei
procur scris pentru posibile negocieri:
Rog s-1 considerati pe domnul Nils Udgord ca pe reprezentantul meu mputernicit pentru legturi cu...
Solicit ajutorul dumneavoastr pentru a scoate din tar arhiva lui Soljenitn."
Iar mai departe el a pus pasiune n treaba aceasta, abordnd-o cu anvergura istoricului, iar nu a
corespondentului.
Din pcate, despre aceast operatiune remarcabil, care mi-a salvat principalele manuscrise si mi-a
asigurat continuarea pe ani de zile a lucrului la Roata Rosie, nici astzi nu se poate povesti.
...Ceea ce Udgord nu ntelegea pe de-a ntregul era modul n care acestea vor ncpea acum n cele
dou geamantane permise lui. Devenise deja clar c arhiva este mai mare. (n plus se prea c nu
trebuie fcut risip nici de ore, nici de zile, pentru c familia mea putea fi alungat din URS S n orice
clip.) .
307
Printr-o ntmplare fericit, ntorcndu-se de la concert, 1-a gsit acas pe amicul su William Odom,
cvadragenarul asistent al atasatului militar american, nainte de a veni la Moscova, Odom, si el doctor n
stiinte ale istoriei, fusese profesor de istoria Rusiei la West Point. Acum i-a adus lui Nils proaspt apruta
brosur APlvj mpotriva Arhipelagului si a mea.
A vorbi pe sub tavane nu se poate, si, avnd n vedere multele lucruri nc rmase, Nils i-a scris lui
William:
Marea problem este arhiva lui Soljenitn."
William Odom era destul de initiat n istoria acestui secol si a trii noastre. La rzboiul din Coreea nu a
participat numai datorit faptului c n chiar acel an a intrat la academia West Point. Dup aceea studiase
la Universitatea Columbia istoria Uniunii Sovietice, scrisese studii despre Sverdlov, despre Osoaviahim, a
fcut serviciu n misiunea american de pe lng trupele sovietice, si doi ani n Vietnam, si iat deja de
doi ani este la Moscova, si-si ncheia stagiul aici.
n fond, el a fost de acord imediat: numai s nu stie nimeni, nici chiar Soljenitn. Urma s-si mpacheteze,
s-si expedieze bagajul personal (ca bagaj diplomatic) n Statele Unite tocmai n acest bagaj va pune
arhiva. Aceasta l scutea de necesitatea de a se adresa cuiva dintre functionari si poate de neplcerea de
a primi un refuz. Totusi despre aceast intentie i-a povestit sefului si prietenului su, contraamiral Mayo,
care era atasat militar.
.. .Dar toate astea nu artau asa de bine n locuinta noastr asediat. Zpceal era si n hrtii, zpceal
si n proiecte: ce s astepti? C nu este perchezitie acas faptul acesta a devenit clar n urmtoarele
douzeci si patru de ore. Dar o s-i nhate oare pe cei care ies cu manuscrise? Pe cine? Din ce
moment?
Cnd m-au luat pe mine nu numai pe biroul meu era mprstiat corespondent conspirativ cu
Occidentul, ci si pe al Aliei zcea lista cifrului continnd tot sistemul de pstrare a manuscriselor: la cine,
unde, ce! Iar acum iat, Alia trebuia s se descurce cu toate cele aflate n pstrare (s ntind minile
pn acolo pn unde ani de zile nu ajunseser), s construiasc un nou sistem si n legtur CM fiecare
scriere s decid: ce trebuie trimis neaprat peste hotare dup mine; ce este de dorit; ce urmeaz s
rmn n pstrare n URSS pn la solicitare; ce se pstreaz, dar nu poate fi solicitat niciodat; ce se
distruge. v.. .-....,
308
De aceea desi era mai simplu ca din diverse locuri de pstrare s le arunce imediat la expediere, dar
aceast solutie aproape c n-a fost necesar a si riscat Alia s le fac s treac din nou printr-o
locuint periculoas, s le bage si s le scoat, iar aici s le revad, uneori dup o listut, grupndu-le n
alte plicuri. (Aceast treab nu putea s-o fac dect Alia singur, dar seara venea Liusa, care a fcut si ea
foarte mult.)
Dar nainte de aceasta, n timp ce asteptau perchezitia acas, au nceput n virtutea unui prim impuls
s duc de urgent hr-tiile la cineva! La alte adrese!
Chiar si n seara arestrii mele, Stig (la ntlnirile cu mine se obisnuise s foloseasc buzunare
ncptoare) a luat cu sine schite ale articolelor pentru culegerea Voci din strfunduri si scrisori pentru
Occident. Iar apoi cu ai ei, cu concetteni sovietici, Alia trimisese la prieteni, la diferite adrese. Prietenii s-
au precipitat imediat ca o ceat lrmuitoare (la familia vecin Pasternak, deasupra hrtiilor erau frunze de
ceap, o cptn de varz) si apoi s-au condus unii pe altii acolo unde trebuie. Dima Borisov, Andrei
Tiurin si Alek-sandr Ghinzburg o figur nou pentru cercul persoanelor implicate n pstrarea
manuscriselor noastre, dar nu pentru miscarea ilegal din Rusia au ajutat mai mult dect toti si mai
inteligent dect toti n aceste zile. Ghinzburg a luat si a strns acele manuscrise care trebuiau s rmn n
URS S.
n continuare, Alia mi-a expediat nu numai manuscrise, ciorne de-ale mele, ci si crti rare, ziare
importante din anul 1917. (Exista o regul vamal sovietic potrivit creia era interzis s scoti din tar
crti editate pn n anul 1945, cu alte cuvinte crti care puteau avea o orientare necorespunztoare", si
chiar mai ru, crti scpate cu greu de la ardere.) si nc vreo ctiva oameni (Wilhelmina Ghermanovna
Slavufkaia, Aleksandr Sergheevici Buturlin) au trebuit s ia crtile cele mai voluminoase, dar mai putin
periculoase. V. Slavutkaia singur a conceput o modalitate de trimitere mai departe a crtilor, si tot
singur a aranjat totul, ceea ce ntrecea deja asteptrile, era ceva remarcabil.
Exista prerea c pentru corespondenti este periculos s ia materiale scrise direct de la noi, c e mai
sigur dac le iau de la alte adrese... Aceste adrese erau comunicate lui Stig si lui Nils pentru
corespondentii strini; gazdele erau prevenite ca s stie cam cnd sa astepte si ca s nu se nsele cu
privire la identitatea vizitatorului.
309
Acesta, pentru a fi recunoscut, avea n carnetul lui de corespondent un semn conventional fcut cu
creionul.
Asa s-a mprstiat arhiva mea (ca un ochi de ap n care calc brusc o cizm): stropi srind n diferite
locuri ndeprtate ale Moscovei si chiar n cartiere mrginase, pe soseaua Rubliovskoie si n
Medvedkovo. (Peste cteva zile s-a nteles caracterul eronat al acestei actiuni; s-a nceput strngerea
tuturor materialelor si aducerea lor napoi la noi.)
La Medvedkovo s-a dus s recupereze ce era de recuperat nsusi Udgord. El va face o transbordare pe
drum, cu al doilea taxi va merge nu pn la casa cutat, ci numai pn la casa vecin cu ea, si taxiului i
va da drumul. (Toate astea ca s nu rmn urme.) Dar iat si-a ncrcat toate buzunarele largii lui
haine reportericesti", a luat dou sacose grele din plastic, a iesit n strad: dar unde s gsesti n
vguna asta un taxi pentru ntoarcere n oras? Ora trei ziua, e lumin. Trec cu taxiul niste militari, un
colonel (or fi kaghebisti? pas de ghiceste), cuviincios mbrcatul Ugord voteaz" (i face semn s
opreasc), este luat n masindar pe drum: conversatie, si faptul c este strin iese la iveal. (Mai
simplu ar fi fost cu un autobuz?)
Ct risc, cu totul neobisnuit pentru corespondentii de la Moscova! si n plus n fiecare zi trebuie s
munceasc la ntreaga capacitate (ascunzndu-se de secretara sovietic infiltrat n dispozitivul lor), s
transmit stiri la agentiile lor, la ziarele lor.
Corespondentii s-au comportat foarte diferit n aceste zile. A fost pentru fiecare o alegere dictat de
constiint, o ncercare, dar glorie n-a dobndit nimeni; de succes, de laud, de promovare pe linie de
serviciu nu numai c nici vorb nu poate fi, dar fiecare risc s strice totul, toti anii de carier, toti anii
de eforturi: cci ziarul, n nici un caz, nu 1-a trimis pentru conspiratie. (Iar pe Frank Krepo, dup
cunoscutele interviuri cu mine si n mod logic bnuind pericolul, Associated Press, n mod special, 1-a
avertizat sever: n relatiile cu Soljenitn s nu depseasc pragul a ceea ce este permis. Iar el lua n
permanent ba hrtii, ba microfilme si, n timp ce fata-i atingea expresivitatea maxim, le ascundea:
fata lui sugera si felul n care i se miscau degetele acolo undeva, si felul n care si juca destinul, de
altminteri cu promptitudine. Textul meu intitulat Declaratie n caz c voi fi arestat", Lacontre,
corespondentul lui Le Figaro, 1-a luat de la Alia n timpul noptii: 1-a bgat
310
n soset, pe talp, n gheat.) n privinta aceasta, corespondentilor unor organe europene, mai
ntelegtoare, le era mai usor. De pild, Udgord era convins c, n caz de esec, seful lui i va ntelege si-i
va ierta actiunea. (Dar el si cra" incomparabil mai mult dect altii, ncrcndu-si buzunarele si pe cele
laterale, si pe cele de la piept, si pe cele de la spate costumului su reportericesc, si nainte de a iesi,
mare de statur cum era, se privea atent n oglinda nalt: s nu care cumva s-i ias din buzunar vreo
hrtie.) La americani, notiunea de carier este deosebit de strict: esecul nu este ntmpinat cu ntelegere
nici de sefi, nici de colegi, ci numai cu ironie la adresa celui care a esuat. si este de nteles c unii au
refuzat s ne ajute. Dar trei tineri minunati americanii Steve Browning, RogerLed-dington, Jim Pypert
ne-au ajutat nentrerupt. si trei englezi de ndejde: Julian Nandy, Bob Evans si Richard Wallace. Iar
geamantanele (viitoare) snt mari, iar buzunarele de corespondentmici. si trebuia ca unii s mearg
dup materie exploziv si s-o poarte cu ei n fiecare zii (Cred c KGB, multumit cu expulzarea mea,
privea calm la roiul de corespondenti si n-a nhtat pe nici unul pentru c nu voia un scandal n plus
dar nici n-avea o idee despre importanta si volumul materialului dus dintr-un loc ntr-altul.)
Fie ca aceste foarte trzii rndulete s constituie expresia modestului meu prinos de recunostint fat de
acei corespondenti. Fr ei, lucrarea mea ar fi ntrziat ani de zile.
Cele mai multe hrtii au fost duse la Stig, la el se formase un ntreg depozit. (De aceea, n timpul acesta,
el personal iesea rar.) Au fost duse la Stig asa c toti stiau acest lucru! Cu ct stiau mai multi
corespondenti strini, cu att mai mare era pericolul deconspi-rrii. Dar iat c nu s-a deconspirat nimic!
Nici atunci, nici ulterior.
La 23 februarie a devenit cunoscut c din Elvetia eu am plecat n Norvegia. si, fireste, nici nu putea s se
abtin Stig de a veni si el acolo, de a se ntlni cu mine pentru prima dat dup expulzare, de a face
schimb de informatii privind planuri, probleme, mersul treburilor.
Aici, Alia a comis o greseal grav trimitndu-mi scrisoare prin Stig si toat operatiunea, pus la punct
cum era, a fost ct p-aci s esueze. (Dar, cu toat foarte marea noastr nechibzuint, totul iesise asa de
bine, pe termen asa de lung, si anume cu Stig! asta ne mpingea s continum.) si oricum: relatarea
principal despre mersul treburilor, Stig o va face verbal. Tot ce trebuia s-mi scrie
311
ea se reducea la n afar de chestiuni personale explicatia c ea nu va pleca pn nu va reusi s
salveze si s ascund totul (ca eu, prin telefon, s n-o grbesc s prseasc tara); si c nainte de
plecare i este imposibil s nu fac o declaratie public. Zu c asta era mult mai simplu s fie transmis
prin viu grai. Dar greseal, cine nu face greseli cnd i plesneste capul de probleme, cnd simte c-1
apas ceva pe suflet?
n ultimele ore de dinaintea plecrii, Stig a trecut pe la noi pe-a-cas, dar a plecat repede la aeroport.
Scrisoarea fcut ghemulet a ascuns-o conform unui procedeu verificat" ntr-un tranzistor
oarecare, asa cum fcuse cu doi ani n urm cnd mi scosese din tar discursul nobelian. Dar vamesul",
fr s stea pe gnduri, a luat si a deschis imediat chiar acest aparat si a confiscat scrisoarea.
(Coincident? Obisnuit loc de ascundere? Sau cndva Stig a soptit pe sub tavan?) Stig, ca un copil, s-a
nrosit si a intrat n panic umilitor! si pentru ce? si dup cte operatiuni foarte dificile. .. (Dar acas, dar
la locuinta lui din Moscova se afl un ntreg depozit pentru expediere! Dar dac acum stia se duc
acolo?...) ns kaghebistul a spus ceva n btaie de joc, a retinut scrisoarea, dar nu 1-a oprit s treac
mai departe. si Stig a zburat cu o foarte mare piatr pe suflet.
A reusit s-i sopteasc ceva unui compatriot de la compania aviatic respectiv. si acesta s-a dus la
Ingrid s-i relateze ceea ce-i spusese Stig. Ingrid a nceput s se agite cum s salveze cauza? n
timpul acesta, ea avea n vizit... un diplomat pe care s-a ho-trt s-1 roage s ia temporar la el
ncrctura periculoas. Diplomatul, nu cu foarte mare plcere, a luat o parte din manuscrise n masina
lui. (Iar iscoadele or fi vzut cum se ncarc?!) Celorlalte a nceput s le schimbe locul neobositul Nils,
ducnd o parte la el acas, o parte la... ambasad.
Cte miscri de prisos, cte mutri periculoase cte trambalri prin Moscova! Asa cum n buctile de carne
desprinse din el, trupul cioprtit al unor animale nc se mai misc, mai tresare, se mai zvr-coleste, nc
mai vrea s triasc tot asa si arhiva mea se zbtea, voia s triasc!
(Vestea despre esecul lui Stig a ajuns la mine n Norvegia, n csuta pictorului Veideman o dat cu
John Shaw de la Time, nu stiu de ce mai devreme dect Stig nsusi si ntr-o form ngrozitoare: lui Stig i s-
au luat pe aeroport microfilmele cu manuscrisele
312
mele! Acest lucru mi s-a prut verosimil microfilmele erau la fel si atunci ce lovitur, si ce primejdie
pentru el! Dar o or mai trziu a sosit nsusi Stig. S-a aflat c i s-a luat o scrisoare, dar nu se stie ct de
serios este continutul ei. ns trebuie s art c am avut o strngere de inim pentru el, si m-am simtit
vinovat n fata lui, cum nu m-am simtit niciodat n anii iscusitelor noastre operatiuni. Nu exista nici mcar
certitudinea c o s-1 mai lase s revin la Moscova.)
Ascultati ce v spun! Pe KGB parc-1 furase somnul: n-a urmat nici o lovitur, si lui Stig nu i s-a pus nici
o piedic la ntoarcerea n URSS. S nu-si fi dat ei seama de toate legturile? n transmiterea unei
scrisori s fi vzut ei un serviciu singular, ntmpltor, din partea unuia dintre multii corespondenti care se
mbulzeau la noi acas? Sau numai s-au ferit s amplifice scandalul din jurul meu?
ns din compararea multelor cazuri din aceast carte rezult c atunci cnd era vorba de mine, parc li
se ntuneca mintea, le lipseau ratiunea si ndrzneala s recurg la msurile cele mai simple, cele mai
directe!
S-a ntors Stig si a strns la loc partea lui din arhiva mea. El sedea din nou pe dinamit. Dar acum a
intrat n actiune Nils...
.. .si cu toate c n aceast actiune s-au implicat destul de multi aliati ntr-adevr occidentali, ntr-
adevr nedeprinsi cu asa ceva, dar nc specialisti n culegerea de stiri de senzatie nici unul dintre ei
n-a scpat niciodat nici un cuvnt!!!
M-am nteles cu Alia la telefon ca ei s vin la Zurich nu cu Aero-flotul, ci cu compania elvetian ale crei
avioane aterizau pe micul seremetievo-2, unde functionarul elvetian promisese s nu permit sovieticilor
s verifice bagajele, urmnd ca acestea s fie preluate imediat. Dar ce s-au gndit kaghebistii?! Cu
cteva ore nainte de sosirea avionului elvetian au dat dispozitie ca de data aceasta, numai de data
aceasta, acest aparat s aterizeze pe seremetievo-1. si toate geamantanele noastre au mers n flux pe
banda rulant, la verificare de ctre KGB. Le-au tinut mult. (Nu stiu dac au refoto-grafiat, dar toate
benzile magnetice s-au sters.)
Eu stiam c Alia a expediat totul pe ascuns, c nu aduce nimic important cu ea. Dar nu se stie de ce, sau
tocmai de aceea, dintr-un 1InPuls inconstient, sau din amuzament: cnd familia a sosit cu zece
313
geamantane, cu sacose si cosuri eu, n prezenta tuturor corespondentilor, m-am repezit la bagaj si
am crat singur dou geamantane grele cu acele hrtii de mna a treia pe care le adusese Alia Aparent,
arhiva sosise legal. (Iar pentru cekisti: nimic altceva, nimic important nu asteptam, n afar de ceea ce ati
fotografiat la seremetievo, studiati!)
.. .Abia n aprilie 1974 a trecut pe la noi, pe la Ziirich, n drum spre concediu n Italia, o tnr pereche
german cu o fetit, al crei tat a scos din masin (dar si aici ferindu-se de fotograf) dou pretioase
geamantane si o sacos. si era asa de prudent, nct n prezenta fiului avocatului Heeb nu si-a spus
numele, ci mi-a ntins n tcere actul de identitate.
Priveam la ei ca la propria noastr familie. Alia, ale crei mini vibrau de bucurie, verifica numerele
pachetelor sosite. Toate snt lucruri importante, toate snt lucruri de valoare: iat-le! Au sosit! Le-am
salvat!
si apoi multe crti necesare lucrrii mele va aduce Mrio Corti, colaborator al ambasadei italiene de la
Moscova, foarte atasat de oprimatul crestinism rus. Multumesc! Iat si aceste crti din nou pe rafturile
mele.
Iar ceea ce era la Odom a durat mai mult. Bagajul lui a sosit cu vaporul n Statele Unite, iar el nsusi a
mai zbovit vreo cteva luni n Europa. Acele lucruri de valoare nu au sosit la noi, la Ziirich, dect n
septembrie 1974.
Iar la sfirsitul lui iulie au fost n vizit la noi Nils si Angelika. El ne-a adus nc o parte nu de trebuint
urgent a arhivei, dar aproape tot un geamantan. O nou bucurie! Nici n peretii de la Ziirich noi nu mai
aveam prea mare ncredere, nu era nici o greutate ca si aici s se monteze din afar un dispozitiv de
interceptare a convorbirilor. M-am dus cu Udgord n munti, la o cas izolat n Sternenberg, unde Nils a
povestit pentru prima dat despre toate tainele si miscrile, cu toate numele. Ce sentiment al liberttii si
al triumfului ne stpnea: s vorbesti cu voce tare despre asemenea taine si ca despre trecut! Aici
eram convinsi nu ne mai aude nimeni.
Udgord mi-a luat un interviu literar pentru Aftenposten, mi-a luat exemplarul de semnal al Scrii Donului
linistit" si 1-a dus n URSS-Toate acestea le-au fost extrem de dezagreabile autorittilor sovie-tice. De
mult vreme si din ce n ce mai multe se acumulau la ele
314
nativele de nemultumire si mpotriva lui, si mpotriva lui Stig jar totul plutea n ceat. Era ultimul lor an
de sedere la Moscova "n primvara lui 1975 i-a atacat Literaturnaia gazeta: Dosarul negru al
domnului Udgord". S-a dovedit c atacantii nu cunosteau
adevrat acel dosar si-i nvinuiau n mod absurd pe cei doi de contraband cu tablouri. Dar Udgord si Stig
s-au aprat cu drzenie, au dezmintit categoric acuzatiile respective. Ziarele si uniunea ziaristilor din
Norvegia 1-au sustinut pe Udgord, au protestat la ambasada sovietic, au cerut Ministerului lor de
Externe s-1 apere pe ziaristul devenit tint a persecutiilor, n aprarea lui Stig s-au ridicat cei din
Suedia.*
n primele noastre luni la Zurich nu o dat ne-au vizitat noi prieteni, corespondenti, cu unii fceam
cunostint prima dat, ne erau cu totii oaspeti dragi, ntorcndu-se la Moscova, ei ne duceau scrisorile
ctre prieteni, iar n curnd si primul ajutor al Fondului nostru ctre unele persoane din Rusia. Steve
Browning a venit la noi n noiembrie la conferinta de pres privind culegerea Voci din strfunduri. Pe
William Odom 1-am cunoscut un an mai trziu n America n mare tain si ntr-un mod care mi-a permis
s-i exprim netrmurita mea gratitudine.
Numai aici, n Occident, cunoscnd si observnd structura mentalittilor de prin partea locului, puteam s
apreciez asa cum trebuie eroismul acestor occidentali da, da, eroismul. Noi ne tram deja sub niste
averse potopitoare (si radioactive) si, dac riscam ceva, nu riscam dect s ni se toarne n cap niste gleti
n plus pline cu apa acelorasi averse. Dar, cu dragile lor haine uscate, clcate, occidentalii, srind din
confortul lor, nimereau n aceast furtun umed si ntreaga lor societate, ntregul lor cerc de prieteni,
trebuie c n-a vzut n toat aceast ntmplare altceva dect pedeapsa aplicat prostiei si nechibzuintei.
Ei depseau un prag moral mult mai mare. Nu pot s-i privesc, nu pot s-i evoc, fr s-i admir.
. "ils si-a ncheiat cu bine stagiul n URSS, iar Stig chiar a mai rmas, s1> Promovat, s-a ntors la
agentia lui. (Adnotare din 1978.) ; ,;
315
14
Scara Donului linistit
n insuportabila densitate de probleme ale miscrii noastre, sub apsarea clandestinittii si a primejdiilor,
cnd majoritatea participantilor nc mai era cu serviciul la stat, chd n acest spatiu aglomerat n-avea
unde s cad nu un mr, ci o biat smnt de floarea-soare-lui, era greu s-ti gsesti un ct de mic loc
liber pentru o preocupare de alt natur, n asemenea conditii, se pare, nimic din afara celor legate de
lupta noastr nu putea s ne capteze fortele si interesul. si totusi a aprut si acea preocupare de alt
natur. si s-au gsit pentru ea si forte, si timp.
Aceasta a fost preocuparea privind paternitatea Donului linistit. A-ti exprima cu voce tare ndoieli n
aceast privint a fost decenii de-a rndul o fapt pasibil de aplicarea unui adevrat Articol cincizeci si
opt. Dup moartea lui Gorki, solohov trecea drept Primul Scriitor al URSS, nu numai membru al CC al
PC(b) al Uniunii Sovietice, ci imaginea vie a CC. El, ca Voce a Partidului si Poporului, lua cuvntul la
congresele partidului si la sesiunile Sovietului Suprem.
Elementele noii noastre lucrri, ale acestei lucrri, s-au adunat din diferite prti, s-au strns la modul azi
un pic, mine un pic nepremeditat, necomandat, necoordonat. si nimerind la noi, ntr-un ngust spatiu
intercatodic au luat foc.
Enigma ca atare la noi, n Sud, cui nu-i era cunoscut? Pe cine n-a obsedat? n copilria mea, multe
discutii am auzit pe aceast tem, toti erau convinsi c nu solohov scrisese cartea aceea. Chestiunea
ns nimeni n-a abordat-o metodic. Dar, n diferite perioade, tuturor le parveniser zvonuri unele mai
credibile, altele mai putin credibile. ... .. ,
316
Eu, n special, snt unul dintre ultimii pe care aceast problem ;_a pus pe gnduri: n vara lui 1965 mi s-a
relatat povestea pe care petrov-Biriuk a depnat-o la o mas n restaurantul Casei Centrale a Scriitorilor.
si anume: n anul 1932, cnd el (Petrov-Biriuk) era presedinte al asociatiei scriitorilor din districtul dintre
Marea de Azov si Marea Neagr, i s-a prezentat un om oarecare, care i-a declarat c are dovezi
complete cum c nu solohov a scris Donul linistit. Petrov-Biriuk s-a mirat: ce dovad poate fi asa de
incontestabil? Necunoscutul a artat ciornele Donului linistit pe care solohov nu le-a avut si nu le-a
prezentat niciodat si care n momentul acela iat, puteau fi vzute, cu un altfel de scris! Petrov-Biriuk,
orice ar fi gndit el despre solohov (se temea de el, atunci lumea deja se temea de el), a sunat la sectia
agitatie a comitetului districtual al partidului. De acolo i s-a spus: trimiteti-1 la noi pe acest om, cu hr-tiile
lui.
si acel om, si acele ciorne au disprut pentru totdeauna.
si Biriukchiar dup 30 de ani si nu cu mult nainte de a muri nu a dezvluit acest episod dect la betie
unui tovars de chef, si nc uitndu-se n toate prtile de fric s nu-1 aud si altcineva.
Era dureros: aceast pieire n pur stil gulag a unui om curajos acoperise deja un plagiat att de suspect?
si ce pcat pentru foarte nefericitul adevrat autor: cum, o jumtate de secol, toate mprejurrile au
concurat conspirativ mpotriva lui! Pentru ei amndoi era necesar acea rzbunare care se numeste
rsplat, care este dreptatea istoriei. Dar cine va gsi forte pentru ea?
Eu nu stiam c n aceeasi var 1965, n aceast balt sttut, cineva aruncase deja un bulgre mare: n
ndeprtatul meu Rostov-pe-Don fusese publicat articolul lui Molojavenko despre F.D. Kriukov.
Iar Donul era nu numai o amintire a copilriei mele, ci si tema indispensabil a unui viitor roman. Prin
Donetul (lui LA. Stefanov), el aducea ap din belsug la moara mea. LA. tot aducea si aducea, tot scria
pentru mine cearsafuri cu scrisul lui mare, lbrtat. El este si primul care mi-a povestit despre articolul lui
Molojavenko si Putin despre Kriukov mai nainte nu auzisem despre el.
Intr-un cu totul alt sector al vietii, n cel mai nesemnificativ, acolo unde se desigileaz pachete cu crti de
druit, a venit o lucrare de-sPre Griboedov cu dedicatie din partea autorului care era Irina Ni-
317
kolaevna Medvedeva-Tomasevskaia. Prea mult minte stric mi plcuse foarte mult, iar studiul acesta s-
a dovedit interesant.
Numele de Irina Nikolaevna a nceput s se iveasc si pe o alt linie, anume n povestirile si scrisorile
pline de nerv si de miscare ale lui Q: cnd ca prieten a ei din anii studentiei, cnd ca prieten actual de
la Leningrad (pentru cele patra luni de iarn, ea venea la Leningrad, restul le petrecea n Crimeea), si
totdeauna ca o femeie de o inteligent viguroas si strlucit, si ca talentat teoretician literar, demn de
rposatul ei sot celebra mpreun cu care pregtise editia academic a lui Puskin.
Ne-am cunoscut, probabil, n iarna dinspre 1967.1.N. se apropia deja de 65 de ani. Eu adunam materiale
pentru Arhipelag. E locul s spun c ea fusese martor a deportrii ttarilor din Crimeea. si am stat vreo
trei ore la ea n cabinetul din cam ciudata cas de scriitor, situat n aleea Ceboksarski (lng Spas-na
Krovi). Cabinetul acela gemea de crtile care se nsirau nu numai pe rafturi lipite de pereti, ci si pe rafturi
plantate n mijlocul ncperii, ca ntr-o bibliotec. Singur vederea cotoarelor crtilor era suficient ca s
semnaleze aici vechea si statornica prezent a unor oameni de cultur. Eu ncepusem s strng material
despre Crimeea anului 1944, apoi pe neasteptate despre deschiaburirea dini 930. Dup aceea am notat
si ntmplri din satele novgorodene din anii '20 (am aflat c I.N., fat din mediul cel mai cult, s-a mritat
cu Medvedev, un simplu mujic novgorodean, si a dus-o bine de tot cu el, asa c si dup a doua cstorie
cu un brbat ilustru de data aceasta nu voise s renunte la numele primului ei sot); si informatii
uimitoare, dar deloc defimtoare, despre coloniile arakceeviene (locuri n care si ea trise). Am avut
ocazia s-i cunosc si caracterul auster. Rzbtea din atitudinea ei dorul dup o rectitudine civic de care
ducea lips toat generatia ei. Apoi fcusem cunostint cu fiic-sa, arhitect, si cte chestiuni de literatur
nu discutaserm n timpul vizitei, si totusi absolut nimic nici despre solohov, nici despre tema Donului.
Inteligenta I.N., ntr-adevr, aflua n vorbirea ei, i se ghicea din trsturile cam aspre, mbtrnite, ale fetei
cam brunete o inteligent sever, brbteasc. M primea cu cordialitate si m chema s vin, n
absenta ei, s lucrez chiar n acest cabinet, si la Gurzuf m invita s vin s lucrez (i plcea foarte mult
Crimeea, a scris si o carte despre aceasta Tauridd)\ cu cordialitate dar n-a fost
318
usoar statornicirea climatului de simpatie. I.N. era un om autoritar, ferm si aceast trstur le disloca
pe toate celelalte.
La trecerea unui an, mi trimisese o minunat fotografie a dacei jg ia Gurzuf: pe munte, cu chiparosi de
jur mprejur. Timp ndelungat mi fcuse cu ochiul aceast fotografie: o gur de rai unde eu nu voi locui
niciodat si cnd te gndesti c snt asteptat acolo, si c acolo as putea s-mi ncep Povestirea pe care
de ani de zile o purtam n mine, n ideea c din clip n clip o voi ncepe. S-o jncep pentru aceasta nu
era de dorit s schimb toate conditiile?
si n martie 1969 m-am dus la I.N. s ncep Roata Rosie. A fost o eroare: ceva, si nc ceva peste msur
de greu, de insurmontabil, trebuie s-l ncepi anume pe locul vechi, obisnuit, pentru ca, n afar de
tensiunea lucrului ca atare, s nu survin nici un fel de alte dificultti or, eu, dimpotriv, am sperat c
n noile conditii voi beneficia de o atmosfer sufleteasc nou. N-am putut s m obisnuiesc acolo, n-am
fcut nimic, dup trei zile am plecat. A te afla sub acelasi acoperis era chiar incomod pentru asemenea
ursi capriciosi, ca mine si ca I.N., obisnuiti s nu-si prseasc brlogurile: ea ncerca s fie gazd, eu m
fortam s primesc ospitalitatea, am obosit repede amndoi. Din munca de-acolo n-a iesit nimic, din bile
de-acolo nimic, era rece si era mult de mers pe jos, niste renuntri naive n-au dus la nici un rezultat, si de
Crimeea nici nu mai voiam s aud, ardeam de dorinta de a m apuca de treab, de a pleca de acolo ct
mai repede. Adevratul eveniment s-a produs ns din mers: ne-am ntlnit pe verand si, n picioare, am
vorbit cteva minute despre Donul linistit. Nu eu ei, ci ea mi-a spus mie despre articolul lui Molojavenko
si despre ce rspuns ameninttor a primit el de la Moscova. si, desigur, nici unul dintre noi nu se ndoia
ctusi de putin de faptul c nu solohov a scris Donul linistit. Iar eu am spus n-a fost ea prima care a
auzit-o de la mine ceea ce spuneam uneori la ntruniri literare, spernd s-i trezesc cuiva interesul si
pasiunea pentru aceast problem. Probabil c nimeni nu va reusi s-o clarifice juridic, pentru c e trziu,
sansa e pierdut. Cu att mai greu se va putea descoperi adevratul autor. Dar demonstratia faptului c
nu solohov a scris Donul linistit este la ndemna oricrui teoretician literar serios, si fr s depun foarte
mult efort, ci nu-mai s compare stilul, limba, toate procedeele artistice ale Donului 'inistit si ale
Pmntului destelenit. (C, poate, nici Pmnt deste-'enit nu e scris de el asta e ceva de care n-am mai
putut s m
319
'/A
ocup!) Am afirmat nu am obligat, nu am insistat (desi pentru o clip am sperat), am afirmat asa cum
nu o dat sustinusem (si totdeauna n zadar: toti teoreticienii literari au nevoie de hran, or pentru o
asemenea lucrare nu numai c nu te remunereaz, ci chiar te descptneaz). O asemenea discutie
scurt, tar urmri, a avut loc nu la nceputul si nu la sfrsitul sejurului meu de trei zile.
Curnd dup aceea (nu-mi fac iluzia c asta a fost ca urmare a discutiei noastre, pentru c si din primele
ei cuvinte ti ddeai seama c era deja obsedat de enigma literar amintit, iar n capul ei gndurile
legate de aceasta pur si simplu se limpezeau), I.N. s-a hotrt s se scuture de servitutea istovitoare a
unor lucrri de mna a doua efectuate pentru cstigarea unui ban (nu att pentru ea, ct pentru copii, deja
mari) si curnd dup aceea a dat de veste prin Q c a hotrt s se apuce de lucrarea referitoare la
Donul linistit. A cerut prima editie a romanului, ceea ce era greu de gsit, si ceva despre istoria czcimii,
cci nu era deloc familiarizat cu tema Donului, trebuia acum s citeasc multe crti, materiale despre
istoria si a Donului si a rzboiului civil, si s studieze dialectele din zona Donului dar ea nssi nu
putea s cear nimic de la biblioteci s-ar fi dat de gol! Din primul moment trebuia s recurg la artificiile
drcesti ale conspiratiei. Iar o parte din crti venea, n general, din strintate, pe canalele noastre.
si munca a nceput. si pe cine oare s rogi s-i furnizeze acum Doamnei" (de vreme ce e conspiratie,
trebuie si un nume conspirativ, cci nu poti s-i spui pe numele adevrat nici n scrisori, nici la telefon)
toate informatiile si crtile, dac nu din nou pe Liusa Ciukovskaia? Cci Liusa primea orice sarcin nou
si acum iat nc o povar, una grea.
Tema czceasc i era cu totul strin Liusei, dar si pentru aceast tem strin, ea se angaja acum s
asigure toat organizarea exterioar, la fel de indispensabil Irinei Nikolaevna ca si mie, din cauza
fundturii n care ne ducea modul nostru de viat, mprejurrile se nnodaser n asa fel nct Liusa
ndeplinea acum si pentru Doamn" cnd la Leningrad, cnd n Crimeea, nu n apropiere toat
munca de aprovizionare si informare. Ce-i drept, aceasta era usurat de apartenenta I.N. la acelasi cerc
literar moscovito-lenin-grdean, unde a crescut Liusa. Mai mult dect att: I.N. si-1 amintea bine pe
rposatul tat al Liusei si pe aceasta ca fat, ceea ce a tcut ca ntre ele s se nasc imediat niste relatii
cordiale. La treaba
320
aceasta, Liusa s-a nhmat cu srguint, cu inventivitate, cu succes. Fr ea, cartea Scara n-ar fi aprut
asa cum a aprut.
si aici s-a produs ns o minune dumnezeiasc. Trebuia s nceap prima miscare, trebuia s se decid
cine s mearg primul la Solohov si deja se ndreptau si alte elemente spre un punct de convergent
care nsemna explozie. Ajutorul ne-a venit prin Mi-lievna, cu mna ei vesnic norocoas. Fiica unei
prietene din copilrie, Natasa Krucinina (Natania", i-am spus noi, erau cam multe Natase printre noi),
terapeut leningrdean, si atrsese ncrederea pacientei sale Mria Akimovna Aseeva. si aceasta i s-a
confesat ei c este urmrit de banda lui Solohov, care vrea s-i smulg un ca-ietel de mare pret: primele
capitole ale Donului linistit, scrise nc la nceputul anului 1917 la Petersburg. Dar de unde?? Cine? Ei
bine
Fiodor Dmitrievici Kriukov, cunoscut (?? nu nou) scriitor din tinutul Donului. El locuise acas la
tatl ei, inginerul de mine Aseev din Petersburg, acolo si lsase manuscrisele, arhiva, atunci cnd n
primvara lui 1917 plecase la Don provizoriu, pentru cteva sptmni. Dar, din cauza felului n care s-
au desfsurat evenimentele, nu s-a mai ntors niciodat. Asemnarea caietelului cu Donul linistit, aprut
n anii '20 a descoperit-o tatl ei: Dar dac am s spun, or s m spnzure." Acum M. A. cptase o
asemenea ncredere n Natania, nct i promitea c-i las ca mostenire acest caietel dar nu acum, ci
cnd va muri.
Era sfrsitul anului 1969. Noutatea a uluit micul nostru cerc. Ce-i de fcut? S stm deoparte? Imposibil.
S asteptm ani de zile?
E o nebunie si asa mai bine de patruzeci de ani a rmas nelmurit aceast ticlosie, si dac or s-o
sperie pe Aseeva si-i vor smulge caietelul? si atunci? Trebuie s ne convingem cu propriii nostri ochi! si
ce arhiv o mai fi acolo? si n numele cui s cerem? ntr-al meu? Va usura asta situatia sau o va
ngreuna?
Cel mai corect ar fi s m duc personal. Dar eu m aflu n vrf de lucru cu August, incertitudinea continu
voi fi n stare s scriu povestea sau nu voi fi n stare? Mi-este imposibil s m rup de ea. n plus, pot s
trag dup mine filajul. (Erau chiar lunile de dup excluderea mea din Uniunea Scriitorilor si cnd mi se
sugera s plec din tar.)
Atunci ar fi trebuit s ne hotrm a trimite un om din tinutul Donului (si noi aveam un asemenea om dar
era de gabarit mare, iesea n evident, vorbea mult, fcea imprudente, a-1 trimite era
321
imposibil). S-a oferit s mearg Liusa. A fost o greseal. Noi nc nu aveam o idee despre ce fel de om
era Akimovna nssi. Liusa ndjduia c firma Ciukovskilor va inspira suficient ncredere si va da mai
putine motive de temere. Poate c asa era. (Dup cum a reiesit, n acel an, Akimovna aproape c nici nu
stia cum m cheam, abia mai trziu a citit ceva de sau despre mine.)
Liusa s-a ntors si abtut si cu mna goal: femeia aceea, cic, este capricioas, sucit, e putin probabil
s te poti ntelege cu ea desi ar fi dispus, se pare, s dea la triere partea nesecret a arhivei lui Kriukov,
pentru c o mustr cugetul pentru cei 50 de ani ct a tinut-o aproape neatins. Ne-am hotrt s echipm
o a doua expeditie: pe cea a lui Dima Borisov. Iat, cu el ar fi trebuit s ncepem. Desi nu era de prin
prtile Donului, el a cstigat imediat ncrederea Akimovnei; ajunseser chiar s cnte mpreun cntece
rusesti, si a convins-o s ne dea nou arhiva. Dar nssi preluarea nu era treab de un minut, se
adunaser trei ditamai rucsacurile, a fost nevoie si de o a treia expeditie Dima mpreun cu Andrei
Tiurin. Ne-au adus nu de tot, ci numai ca s-o triem toat arhiva rmas de la Kriukov. Dar caietelul,
cic, mai trziu... Noi nici nu mai insistam, cci si asa primiserm o mare bogtie. Aceasta era, de fapt,
principala si, probabil, singura arhiv a lui Kriukov. Ulterior, pentru autor, au fost trei ani zbuciumati si
moartea n timpul retragerii Albilor.
Avnd mare experient n pstrarea arhivei propriei ei cauze, Liusa presupunea c si n aceast arhiv va
face ordine. Dar nu i-a stat n putere s fac dect o clasificare foarte superficial. Aceast arhiv era cu
totul aparte, nu continea referiri la obisnuita opinie public literar si nici teme obisnuite: si numele, si
locurile, si mprejurrile toate erau neclare, plus c avea si un scris nu dintre cele mai lizibile.
Dar tocmai aici a intrat n actiune un om de prin prtile Donului! ntr-adevr, tocmai el asteptase toat
viata aceast arhiv, trise pentru ea. S-a aruncat n viitoarea acestei afaceri. Ca ntotdeauna, nestiind
de rgaz si de duminici si uitnd de sine, el, n-tr-un an, a muncit ct trei, a intrat n amnunte (n plus
extrgndu-si pentru sine multe lucruri), si ne-a prezentat un tablou complet al structurii si al continutului.
[Toate acestea necesitau multe ntlnin si transmiteri. Arhiva a fost mai nti la Galia Tiurina, apoi partial a
fost transferat la Liusa, cte putin se plimbase la omul de la Don
322
si napoi, partial fusese apoi retras la Lamara (la fostul apartament berian"), cci aici trebuia s ne
aranjm o ascunztoare de nivelul unu. Un birou deschis noi n-am avut niciodat.]
Pe msur ce materialele ieseau la iveal, tot ce putea fi util pentru Doamna trebuia oferit Doamnei (iar
ea era mai mult n Cri-meea dect la Leningrad, si materialele noastre nu se pretau la trimitere prin post.
Iar ceva mi-era de trebuint si mie ceva legat, propriu-zis, de tema Donului si de mrturia unui martor
exceptional. (Iar eu de primit nu mai puteam. Eram asa de mbibat de amnunte, nct mi pierdusem
capacitatea de absorbtie. si era interesant de aprofundat cazul lui Kriukov, dar nu mai ncpea nicieri.
Liusa a avut o idee fericit pe care mi-am nsusit-o imediat: pe Kriukov fie c este, fie c nu este autor
al Donului linistit trebuie s mi-1 iau ca personaj al unui roman, ntr-att este de luminos, interesant, si
ntr-att de mult material edificator exist despre el. Ce prototip aduce cu sine atta text scris?! Mi 1-am
luat, si, ce-i drept, pentru cte nc s-a mai gsit loc! si ce jenant: s intri n tema Donului nu prin propria
ta experient, ci printr-un martir de la Don.)
Irina Nikolaevna primea materiale proaspete pe tema Donului. Ipoteza ei era n curs de fundamentare.
Sosind ntr-o zi de iarn, probabil la nceputul lui 1971, ea a adus trei pagini mici (tiprite ca Plan
preliminar al crtii"), n care erau prezentate toate ipotezele principale: si c solohov nu numai c a luat
lucrul altuia, ci c 1-a si stricat: a permutat, a tiat, a ascuns; si c adevratul autor este Kriukov.
ntr-adevr, n acest roman nu exist o constructie unitar, niste proportii judicioase; snt defecte care se
vd imediat. Snt toate motivele s se cread c n economia romanului n-a umblat numai autorul.
I.N. semnala chiar pe capitole o destructurare a textului adevratului autor. si chiar si propunea ca
lucrarea s si-o ncheie prin reconstituirea textului initial al romanului!
ntreprinderea era de anvergur! Cercettoarea nc de la nceput acoperise o arie mai extins dect ne
asteptasem noi. Numai c nu sttea bine cu sntatea, vrsta si timpul liber: din nou trebuia s lucreze,
s lucreze ca s-si cstige existenta. Iar noi nsine eram lefteri de bani sovietici. De transferuri valutare de
la niste terchea-berchea din Occident, I.N. a refuzat s se foloseasc, iar noi n anii
323
1972-1973 n-am fost n stare s-o eliberm de grijile materiale. Altminteri, poate c, cine stie, cartea ei ar fi
fcut mari progrese.
La nceput, concluzia c autorul Donului linistit este moalele Kriukov dezamgise. Ne asteptaserm la o
figur granitic, de tragedie. Dar cercettoarea avea convingerea ei. si eu, familiarizn-du-m treptat cu
tot ceea ce publicase si pregtise Kriukov, am nceput s fiu de acord cu ea. Pasaje rzlete, aproape
geniale, erau risipite n multe povestiri ale lui Kriukov. Numai c diluate cu asocieri cam usurele si, n
plus, dulcege. (Dar dulcegria a rmas n peisaje chiar si n Donul linistit.) Cnd ns unele pasaje mai
bune din Kriukov le-am concentrat n capitolul Din nsemnrile lui Fiodor Kovniov" a iesit ceva
strlucit, de mare efect.
Am nceput s admit ideea c n anii cumpliti, furtunosi, ai cz-cimii (iar pentru el, ultimii ani ai vietii
sale), scriitorul putuse s scrie o proz mai dens, mai amar, s se ridice deasupra eului su anterior.
Dar poate c acesta nici nu este el, ci un autor nc necunoscut nou.
La dorinta Mriei Akimovna, partea cea mai putin valoroas a arhivei studiate am predat-o (interpunnd-o
pe rzbttoarea Mi-levna) la biblioteca Lenin si cele 500 de ruble primite i le-am trimis Akimovnei.
Aceast predare a fost o gaf din partea noastr: si ni s-a dat putin, fiind pusi ntr-o situatie penibil fat
de Akimovna; si am deconspirat faptul c undeva pe lng noi cineva se ocup de Kriukov. Dar ne presau
volumul si greutatea arhivei, pentru c era greu de pstrat, n-aveam unde.
n iunie 1971, eu am fost la Leningrad si i-am fcut o vizit M. A. ntlnirea a fost plcut. Akimovna s-a
dovedit o femeie ferm, cu adevrat drz n fata bolsevicilor crora nu le-a iertat nimic. Nici bolile, nici
necazurile familiale (o prsise sotul) nu i-au slbit vointa. Ea, n mod efectiv, voia adevrul despre Don
si adevrul despre Kriukov. La ea am but vin de Don, mi s-a servit un prnz ca la Don. Mi se prea c ea
credea n seriozitatea mea. Iar eu credeam n caietelul ei, credeam c acesta exista. Nu rmnea dect s
fie adus de la tar, de la tarskoie Selo, de la o btrn, care-1 pstreaz" (pentru c la M.A. nssi, care
cndva nu si-a tinut gura, vin, cic, unii din partea lui solohov, cnd amenintnd-o, cnd ncer-cnd s-o
miluiasc), mi promisese c pn plec mi face rost de el.
324
Totusi nu mi-a fcut rost. (Nu-1 d btrna.") Mi-a prut ru. Si iarsi am nceput s m ndoiesc: poate
c nu exist carnetelul. nar atunci de ce o asemenea pcleal? Nu e posibil.
Si unei femei pe nume Faina Terentieva, pe care o cunoscuse la policlinic M.A. nu era la fel de
circumspect la alegerea oamenilor crora le acorda ncredere , ea chiar i-a povestit c voise s-mi
dea caietelul, dar se temuse: cci eu eram persecutat, cci eram urmrit, nu era exclus s mi se confiste
caietelul. Greseal fatal! Desi ei i era greu s spun care loc era mai periculos, care mai n sigurant.
Fatal, pentru c noi am fi dat fotocopiile spre publicare mpreun cu mostre ale scrisului lui Kriukov, si
dac acestea ar fi semnat realmente cu nceputul Donului linistit, solohov ar fi fost detronat definitiv, si
Kriukov restabilit ferm n drepturile sale. Iar acum M.A., cu caietelul ei, rmsese redus la neputint si ar
fi fost bucuroas s i-1 paseze cuiva, dar era trziu: ntelegnd ponderea mare a dovezilor, puternica
Institutie i-a mutat n alt parte pe vecinii cu care M.A. locuia la comun (exact ca n cazul lui Q!) si i-a
adus n locul lor pe oamenii ei. Acum, Akimovna era, de fapt, urmrit la tot pasul, ca la nchisoare. Acest
sfrsit de poveste mi-a fost relatat de Faina Terentieva n iulie 1975 la Toronto, unde ea emigrase si de
unde mi scria c ea, dac M.A. i-ar fi dat caietelul, s-ar fi temut s-1 ia si se ntreba cum s-1 scoat
acum de-acolo...
Nicicum. Numai dac M.A. nu va nnebuni n asediul n care se afl, numai dac va putea s reziste ani si
ani.*
Se ntelege c n-am primit nici un caietel nu asteptam dect rezultatul cercetrii. Totusi aceasta
mergea greu: I.N. era coplesit de munca pe baz de contract, munc plictisitoare, obositoare, dar
hrnitoare. Trecnd prin Moscova, ea se ntlnise cu mine si cu Liusa, mi dduse s citesc conspecte ale
unor capitole; Liusa (sau Q la Leningrad) le dactilografiase. Textul avea un scris dificil, o multime de
intercalri ntr-adevr nu putea fi dat unui strin.
Ultima oar m-am vzut cu I.N. n martie 1972, la Leningrad, din nou n acel cabinet unde ne
cunoscuserm si unde ea mi propusese s lucrez. (Acum vremurile deveniser asa de ncordate m
ngrijora faptul c n prag ddusem peste o vecin scriitoare, care putea s afle ceva, putea s conchid
c eu si I.N. punem ceva
Acum a murit si Mria Akimovna. Nu stiu: a luat cu ea taina sau n-a existat nici o tain. (Adnotare din
1986.)
325
la cale. Nu era bine.) Boala i rzbea mai agresiv prin trsturile fetei, dar I.N. se tinea drz, tare,
brbteste ca ntotdeauna. Singur ncepuse s monologheze n legtur cu ce-o s rspund ea daca
iat, or s vin si or s constate cu ce se ocup. (Eu si uitasem de o asemenea problem, depsind de
mult toate limitele, dar fiecare trebuie cndva s depseasc o prim limitorict de greu ar fi) Acum era
pregtit s rspund decis si cu sigurant de sine Nu semna petitii, nu se ntlnea cu nimeni, si
continua n deplin singurtate drumul spre o mare fapt.
Nu cu mult nainte de tot deznodmntul, aceeasi Milevna a mai turnat niste gaz pe foc. A insistat s m
ntlnesc la ea cu un cazac btrn, care, desi bolsevic, este un fost detinut, pe motiv c acesta vrea s-mi
dea niste materiale importante despre Filipp Mironov, comandantul Armatei a doua clare, comandant la
care el fusese comisar de regiment. M-am ntlnit. S-a dovedit c la mijloc era o nentelegere: S.P.
Starikov (agreat de autoritti) adunase (din arhive nchise) multe materiale scandaloase nu numai n
legtur cu Mironov, favoritul lui, cruia i fcuse de petrecanie Trotki, dar si cu decimarea czcimii de
ctre bolsevici n timpul rzboiului civil. El voia s-i eternizeze memoria lui Mironov printr-o carte separat
pe care ns nu putea s-o scrie singur. si iat acum, fr s-1 pufneasc rsul, mi propunea s-i fiu
negrisor": eu s prelucrez materialele, s scriu cartea, el s-o semneze, s-o editeze si s-mi dea si mie o
parte din onorar. La care eu i-am spus s-mi dea mie materialul si Mironov va intra n contextul general al
epocii, dar numai treptat. Nu ne-am nvoit. si totul s-ar fi terminat printr-o nentelegere. Dar, cnd s ne
desprtim, am discutat putin despre unele lucruri colaterale si iat ce am aflat: Mironov era din aceeasi
stanit cu Kriukov, cruia n tinerete i fusese cel mai bun prieten, si nsusi Starikov era din aceeasi
stanit Ust-Medveditkaia, si nu numai c nu se ndoia de faptul c solohov i furase lui Kriukov Donul
linistit (l vzuse la Viosenskaia pe solohov, care era atunci copil de 15 ani, nedezvoltat, cu o figur cu
totul stears), dar spunea c stie cine terminase de scris" Donul linistit si scrisese Pmnt destelenit.
Rezulta din nou c nici pe acesta din urm nu-1 scrisese solohov, ci Piotr Gromoslavski, socrul lui, fost
cndva ataman de stanit (iar si mai demult, se pare, diacon care renuntase la rangul bisericesc), dar si
om de litere; el fusese la Albi, din care cauz trebuise apoi s se ascund toat viata; i fusese apropiat
lui Kriukov, se retrsese
326
mpreun cu el n Kuban, acolo l ngropase, intrase n posesia manuscrisului pe care, cic o dat cu
Mria, tomnatica lui fiic i i-a dat ca zestre lui Miska (mirele avea se spunea 19 ani, iar mireasa
25). Iar dup moartea lui Gromoslavski, nici solohov n-a mai scris nimic.*
Tratativele mele cu Starikov s-au ncins nc o dat n ultimele luni ale toamnei groaznice pentru noi a lui
1973. Milevna m-a anuntat c Starikov, fiind pe moarte, vrea s-mi dea mie totul si m roag s vin mai
repede. Am dat curs acestei rugminti. Dar s v spun un lucru: revenindu-si din atacul de cord, el nu
prea se pregtea de moarte, ci a reluat cu mine aceleasi tratative anoste. Eu am tinut-o pe-a mea: dati-mi
s folosesc ntr-o mare epopee materialele despre Mironov. El, deja prevenit si pus n gard, mi spune
c a auzit c eu denaturez istoria Uniunii Sovietice. (Asta vine de la Roi Medvedev si compania lui
comunist: n trecut doar si btrnul a fost bolsevic! Aproape imediat dup aceasta i va da lui Roi toate
materialele, asa si va aprea cartea despre Donul la care, anterior, Roi nu s-a gndit, poate, nici cinci
minute.) Totusi Starikov s-a nvoit s-mi dea ceva cu mprumut pentru scurt timp. Bate fierul ct e cald! Nu
trebuia ratat ocazia, dar cine s ia materialul? N-aveam mini suficiente. Alia era cu trei copii n brate.
Solutia era din nou aceeasi Liusa, de-abia revenindu-si, nu complet, din socul pe care i-1 produsese
accidentul de automobil. Ea s-a dus la Starikov, a selectat materialele cu un aer important, nelsnd s se
nteleag clar ce anume ne intereseaz pe noi. El i le-a dat pe termen scurt, apoi a sunat-o ca s i-1
scurteze si mai mult. A trebuit mai nti s se foloseasc de dictafon munc dubl, ntr-adevr, Liusa a
extras n disperare, a copiat la masin (cci nu aveam posibilitatea de a xerocopia!). Materialul era,
realmente, formidabil. Dar si Starikov presa n permanent: si-a adus aminte si cerea insistent s i'se res-
In anii '50, Gromoslavski nc mai tria, n perioada aceea a aprut volumul doi al Pmntului destelenit,
dar dup moartea lui Gromoslavski, timp de 20 de ani, solohov n-a produs nici un rndulet. Eu semnalam
acest lucru >n articolul despre Pmnt destelenit [Dezbatere ca la Don", Buletinul DCR (Democrat-
crestinilor rusi), Nr. 141,1984], unde am rspuns totodat la ri-d'cola analiz computerizat a slavistului
norvegian Geir Yetso si a colegilor ui, care ncercau s demonstreze c solohov este autorul crtilor n
discutie. (Adnotare din 1986.)
327
tituie materialul! (Iar dup expulzarea mea, a venit la Alia si a insistat s i se dea si extrasele fcute de
noi: se temea s nu fie descoperite la frontier si s se nceap vreo anchet pentru identificarea celui
care le luase din arhivele secrete si s se constate c fptasul este Starikov.) n general, la istorie a lucrat
Serghei Pavlovici, un om de isprav!
n acea toamn s-au ngrmdit toate: cderea Arhipelagului si o lupt inopinat si moartea lui Q
si ngrijorarea c ea Q, putea s dezvluie ntreaga linie a Donului linistit (pe Irina Ni-kolaevna ea o
vzuse, ultima dintre noi, la Gurzuf dar cum! t-rndu-1 la I.N. pe acel poet Gudiakov", care se lipise de
ea n Crimeea, si aceast mprejurare putea s devin nefast).
Irina Nikolaevna, care n acea var de-abia ce-si serbase mpreun cu fiul si fiica mplinirea a 70 de ani,
rmas, dup plecarea copiilor, singur la Gurzuf a aflat la nceputul lui septembrie, de la un post de
radio occidental, de cderea Arhipelagului si moartea E.D., si a fcut infarct. (Noi nu stiam.) Dar, femeie
cu caracter drz, a decis s nu ascund manuscrisele si s nu ntrerup munca, ci dimpotriv: s-si
concentreze fortele si s duc la bun sfrsit ceea ce ncepuse! Cu vointa ei incomparabil, tocmai acum,
cnd ea zcea la pat, cnd pentru ea era o problem s ntind mna dup o carte tocmai acum lucra
din plin si recupera n tain ntrzierea. Pentru septembrie o chemase la ea n vizit pe Liusa pentru ca
aceasta s-o ajute la accelerarea lucrului. Dar Liusa, dup accident, de-abia se tinea si ea pe picioare.
Astfel si aceast catastrof a mpiedicat finalizarea Scrii.
Tocmai pentru c se temea c la interogatorii Q a povestit despre lucrarea I.N. si c aceasta ar putea fi
surprins asupra manuscriselor, Liusa s-a gndit s roage pe cineva s mearg s-o ajute pe I.N. s
scoat hrtiile din cas. Cu aceast rugminte, Liusa s-a adresat unei persoane care o cunostea bine pe
I.N.: Ekaterina Vasi-lievna Zabolotkaia, vduva sexagenar a poetului. E. V., prsindu-i pe cei patru
nepoti, fr s stea pe gnduri, a luat imediat avionul spre Crimeea. A gsit-o pe Irina Nikolaevna dup
infarct, dar ho-trt s-si continue si continundu-si efectiv lucrul si a rmas pe loc s-o ngrijeasc. si
E. V. a locuit acolo o lun de zile, pn cnd nepotii avnd nevoie de ea a trebuit s se ntoarc la
Moscova, ocazie cu care a adus o parte din lucrarea I.N.
328
Fiica din Leningrad a I.N. a angajat la Gurzuf o sor medical care s-i asiste mama la domiciliu. O
dduse, se ntelege, si n grija permanent a unui medic. I.N. ntreba, nelinistit, la telefon dac locuinta
ei de la Leningrad mai este ntreag (... n-a venit perchezitia?)-
Si deodat vestea c Irina Nikolaevna a murit. E. V. Zabolotkaia
a Oferit ea singur s zboare din nou la Gurzuf, s salveze restul de manuscrise n legtur cu care se
ntelesese cu medicul ca acesta s le ia la el n cazul decesului I.N. Considerente de sigurant impuneau
ca, n acea situatie de neliniste, cltoria s se fac n doi. Cu cine ns? S-o ntovrseasc pe
Zabolotkaia s-a oferit vesnicul argint viu care era N.I. Stoliarova. (Urmau inevitabil s nnopteze la
Simferopol, iar ntr-o asemenea perioad le era imposibil s gseasc locuri la vreun hotel iat nc o
complicatie permanent de care se izbesc conspiratiile n comunism. Mi-am amintit de casa de la
Simferopol, unde eu cu Nikolai Ivanovici arseserm cndva Primul cerc. Am scris pentru orice
eventualitate un bilet pe care 1-am dat celor dou. Au fost gzduite peste noapte la Zu-bovi, desi s-au
mirat foarte mult, si-au dat n scris numele ca la militie, apoi au vorbit cu Nikolai Ivanovici; Zubovii n-au
aflat cine erau cele dou si de ce veniser; de la mine venea cu fosnet ctre ei trena veche de 20 de ani
a unor tainice proiecte, initiate cndva mpreun.) Dar de mers la Gurzuf, s-a mers degeaba: medicul nu
le-a dat nimic si le-a blmjit ceva despre un incendiu la o magazie de lng dacea I.N. si, n general,
despre existenta unor lucruri despre care el nu poate s povesteasc. Pentru noi, circumstantele mortii
I.N. au rmas neelucidate. Asa c nici nu sntem convinsi c avem toate fragmentele scrise ale studiului
ei.
Asadar, n completarea crtii n-a intrat dect ceea ce se primise anterior. Cu totul insuficient, n doi ani
putine s-au ndeplinit din ndrznetul si bine conceputul plan initial al I.N. Dac Liusa ar fi fost sntoas
si s-ar fi dus n septembrie la Gurzuf, poate c am fi reusit s scoatem niste capitole n plus din ciornele
ilizibile. V spun, vrjit a fost comoara Donului linistit."
' n 1988-1989 n revista israelian 22 (Nr. 60 si 63) a fost publicat stu-d'ul lui Zeev Bar-SelI Donul
linistit mpotriva lui solohov", o analiz xtologic foarte convingtoare exact ce se si astepta de
mult vreme. (Adnotare din 1990.)
329
Atta m-a obsedat ca o grea datorie aceast problem colateral a Donului, nct si n ultimele luni,
fiind eu nsumi la un pas de a nimeni cu gtul n streang, am tot ntors-o cnd pe-o fat cnd pe alta. Ba mi
s-au adus de la Riga bune fotocopii ale ntregii editii princeps a Donului linistit, editie pe care n anii
urmtori redactorii mputerniciti au mzglit-o bine de tot, cu un efectiv de zece condeie (se spune c
nsusi Stalin fcuse niste corecturi; pe editia din anul 1948 exist o observatie: sub supravegherea
redactorului Ciu-rov G.S."; se spune c acesta ar fi fost chiar Stalin). Ba mi mbuntteam prefata la
Scar, chiar n ultimele zile pe care le-am petrecut la Peredelkino si care au fost si zilele din ajunul
expulzrii mele. Ba din diferite nsemnri fragmentare ale I.N. compuneam cte o mic pagin pentru
publicare. (Din Don si din Doamna" am extras pentru cercettor aceast liter D* Irina Nikolaevna
alesese un pseudonim din lista mea de nume din tinutul Donului, dar pn la urm a renuntat.)*
n mine a prins rdcini trainice sentimentul c, pentru siguranta ei, arhiva lui Kriukov mpreun cu tot ce
tine de Donul linistit trebuie separat complet de tot avutul meu. si cu zece zile nainte de expulzare
evident ultima vizit pe care am fcut-o n patrie a fost cltoria la Elena Vsevolodovna
Vertogradskaia, dincolo de bariera Krestianskaia, unde ea adunase ctiva tineri si unde trebuia
* n interesul copiilor I.N. a trebuit ca nc 15 ani s ascundem numele autorului, dnd unora ocazia s
spun n btaie de joc c eu nsumi 1-am nscocit pe acest D*.
n 1989, din scrisoarea doctorului n stiinte filologice V.I. Barabanov publicat n Knijnoe obozrenie
(Revista crtilor), aflu urmtoarele: cnd n 1974 a iesit cartea Scara Donului linistit" m 4JRSS se
pregtea un rspuns rsuntor. Mai nti i s-a trasat sarcin lui K. Simonov s dea un interviu revistei
Stern (RFG), lucru pe care el 1-a fcut. A urmat o perioad de asteptare. Trebuia ca atunci cnd
Occidentul si va ndrepta atentia spre acest interviu, s se trag imediat o salv de articole n Litgazeta,
n Vopros literaturi si n Izvestia. si articolele erau scrise, dar... dar n Occident interviul lui Simonov n-a
strnit nici un ecou. Articolele pregtite au fost totusi publicate, dar ca pentru a 70-a aniversare a lui
solohov, nereferindu-se astfel la cartea lui D*. Iar acum n presa sovietic se scrie cum c, vezi doamne,
tocmai cartea lui D* 1-a demobilizat pe solohov si i-a tiat elanul de a termina romanul Ei au luptat pentru
patrie, roman a crui scriere a tot amnat-o timp de 30 de ani. Aceasta ar fi explicatia faptului c nici
mcar un rndulet nu s-a mai aduga' la o carte nceput n vremea rzboiului. (Adnotare din 1990.)
330
stabilit cine s preia arhiva Donului linistit. si-au asumat aceast sarcin Ghorghi Pavlovici si Tonia
Ghikalo. si imediat, dup cteva zile, Sasa Gorlov, la vremea aceea deja rmas fr serviciu, le-a
transferat lor arhiva lui Kriukov. Bine c-au reusit! Arestat, stiam c aceast arhiv este salvat.
Parastasul pentru Irina Nikolaevna avusese loc la Moscova, la Ilia Obdenni. Nu puteam nicicum s m
art pe acolo. Liusa ns, ca si cnd toat lumea ar fi cunoscut-o ca prieten a Zoiei Tomasev-skaia, a
fost prezent. Dar mai nainte de aceasta, celei care fcuse ultima cltorie ca s-o vad, I.N. i-a transmis
expresia unui vis si a unei dorinte: cndva cineva s-i fac un parastas la Biserica nltrii din Geneva,
unde primise ea odinioar botezul. Dar cui s-i ncredintezi aceast misiune? Cine si cnd o s aib drum
pe la Geneva? Cel care va nimeri acolo aveam s fiu chiar eu, n curnd...
n octombrie 1974, mpreun cu Alia am sosit la Geneva, ce-i drept, n seara unei zile de lucru, cnd nu
trebuia s fie slujb nici n aceast zi, nici n cea urmtoare, cci nu era nici o srbtoare. Ne-am dus pe
ploaie, la noroc s ne atingem de usi. De dincolo de usi se auzeau cntri. Am intrat. Am aflat cu
ocazia aceasta c a doua zi era cinstirea nltrii Sfintei Cruci, c tocmai aici se tinea praznicul n
legtur cu pristolul!
La rugmintea noastr, n dimineata urmtoare, dup liturghie, Antonie, arhiepiscopul Genevei, a tinut
slujba de parastas. Irina, Fiodor... am scris eu.
Biseric de piatr, biseric artoas, frumoas. Soarele de toamn lucea n ferestre. Venea fum de
tmie. Micul cor cnta cu atta convingere, cu atta zel acest cu sfintii odihneste", nct inima btea s-mi
sparg pieptul, nu puteam s-mi stpnesc lacrimile. Reveneau, reveneau numele lor unite n aceeasi
pomenire arhiepiscopul nlta rugciuni pentru ei, corul asijderea. S-au unit destinele lor al
nenorocosului autor de la Don si al aprtoarei lui de la Petersburg pe deasupra asasinatelor, pe
deasupra nseltoriilor, pe deasupra tuturor opresiunilor veacului nostru.
F-le, Doamne, dreptate deplin. D la o parte piatra care le apas pe suflet!
1974-1975 Zurich
Anexe
Lista anexelor
1. Interviu acordat lui Sedze Komoto 15.11.1966
2. Scrisoare ctre cel de al patrulea congres al Uniunii Scriitorilor Sovietici 16.05.1967
3. Ctre Secretariatul Conducerii Uniunii Scriitorilor din URSS 12.09.1967
4. nsemnri de la sedinta Secretariatului Uniunii Scriitorilor din URSS 29.09.1967
5. K. Voronkov ctre A. Soljenitn 25.11.1967
6. Secretariatul Uniunii Scriitorilor din URSS 01.12.1967
7. Unui membru al Uniunii Scriitorilor din URSS 16.04.1968
8. Secretariatului Uniunii Scriitorilor din URSS 18.04.1968
9. Redactiilor Le Monde, L'Unit, Literaturnaia gazeta 25.04.1968
10. Redactiei Literaturnaia gazeta 12.12.1968
11. Prezidiului Colegiului orsenesc Moscova al Avocatilor 07.05.1969
12. nsemnri de la sedinta organizatiei din Riazan a scriitorilor 04.11.1969
13. Scrisoare deschis ctre secretariatul Uniunii Scriitorilor dinRSFSR 12.11.1969
14. Iat cum trim 15.06.1970
15. Tovarsului M.A. Suslov 14.10.1970
16. Academiei Regale Suedeze, Fundatiei Nobel 27.11.1970
17. n loc de cuvnt de salut la banchetul de la Stockholm 10.12.1970
18. Academia Suedez, domnului Karl Ragnar Gierow Fundatia Nobel, domnului Nils K. Stole
21.01.1971
335
19. Scrisoare deschis ministrului Securittii Statului al URSS Andropov 13.08.1971
20. Lui A.N. Kosghin, presedinte al Consiliului de Ministri al URSS 13.08.1971
21. Cuvnt comemorativ despre Tvardovski 27.12.1971
22. Ctre K.R. Gierow, N.K. Stole 22.10.1971 K.R. Gierow ctre A. Soljenitn 22.11.1971
23. Domnului K.R. Gierow 14.12.1971
24. Interviu acordat ziarelor New York Times si Washington Post 30.03.1972
25. Declaratie n legtur cu anularea ceremoniei Nobel 08.04.1972
26. Comitetului Securittii de stat a URSS 02.07.1973
27. Ministrului Afacerilor Interne al URSS, N.A. sciolokov 21.08.1973
28. Din interviul acordat agentiei Associated Press si ziarului Le Monde 23.08.1973
29. Serviciului postal al KGB 31.08.1973
30. Redactiei Literaturnaia gazeta 28.09.1973
31. nstiintare despre confiscarea Arhipelagului Gulag 05.09.1973
32. Pe pagina de titlu a editiei samizdat sept. 1973 33.LuiA.D. Saharov ' 28.10.1973
34. Lui A.D. Saharov 16.09.1973
35. Declaratie pentru pres 14.01.1974
36. Declaratie pentru pres 18.01.1974
37. Interviu acordat revistei Time 19.01.1974
38. O bres n zidul tcerii 04.02.1974
39. Declaratie pentru pres 02.02.1974
40. Convocare la Procuratura URSS 08.02.1974
41. Procuraturii URSS, ca rspuns la a doua sa convocare 11.02.1974
42. n eventualitatea c voi fi arestat
43. L. Reghelson. Extras dintr-o scrisoare ctre guvernul URSS n legtur cu expulzarea lui Soljenitn
17.02.1974
44. A.A. Ugrimov. O jumtate de an de trgnare si o or si jumtate de convorbire
45. N. Stoliarova ctre A. Soljenitn 29.10.1977
46. Boris Ivanov. Moscova-Rostov sau KGB contra Soljenitn
336
[1]
15 noiembrie 1966 Mult stimate domnule S. Komoto!
Snt foarte miscat de amabila propunere de a m adresa cititorilor japonezi prin intermediul revistelor de
Anul Nou. Am toate cele trei editii n japonez ale scrierii mele O zi din viata lui Ivan Denisovici. Nu am
posibilitatea s apreciez traducerile ca atare, dar snt ncntat de aspectul lor exterior.
Pn n prezent, am refuzat s dau vreun interviu sau s m adresez cititorilor de ziare. Totusi, de curnd,
mi-am reconsiderat aceast decizie. Snteti primul cruia i acord un interviu.
V rspund la ntrebri.
1. (Cum apreciez eu reactiile cititorilor si ale criticilor la operele mele.)
Avalansa scrisorilor de la cititori pe care le-am primit dup prima publicare a operelor mele mi-a produs
una dintre cele mai profunde si mai puternice triri din ntreaga mea viat. Am scris ani de-a rndul, fr
s am cititori nici mcar attia cte degete snt la cele dou mini. Cu att mai intens a fost aceast
senzatie vie c m citeste tara.
2. (Ce as putea s spun despre Pavilionul cancerosilor.)
Pavilionul cancerosilor este un roman de douzeci si cinci de coli editoriale, compus din dou prti.
Partea nti am terminat-o n primvara lui 1966, dar n-am putut nc s-i gsesc editor. Partea a doua
sper s-o termin n curnd. Actiunea romanului se petrece n 1955 ntr-un spital oncologic dintr-un mare
oras sovietic din sud. Eu nsumi am fost acolo, atunci cind m aflam la un pas de moarte, si mi folosesc
impresiile personale. De altfel, romanul nu vorbeste numai despre spital, pentru c ntr-o abordare
artistic orice fenomen particular devine, ca s folosim o comparatie watematic, o concurent de
planuri": un anumit numr de planuri biografice se intersecteaz pe neasteptate ntr-un punct ales.
337
3. (Proiectele mele literare.)
A rspunde la o asemenea ntrebare nu are sens dect pentru un scriitor care deja si-a publicat si si-a
prezentat pe scen operele anterioare. Cu mine este altfel. Pn n prezent, marele meu roman (Primul
cerc) si uneie mici povestiri n-au fost publicate, piesele mele (Cerbul si trfa ocnei, ]_u mina care este n
tine) n-au fost reprezentate, n aceste conditii, nu snt deloc dispus s vorbesc de proiecte literare", cci
acestea nu au o semnificatie real.
Forma literar care m atrage cel mai mult este romanul polifonic" (fr erou principal, unde personajul
cel mai important este cel pe care 1-a surprins" povestirea ntr-un anume capitol), cu coordonate precise
de timp si de loc al actiunii.
4. (Ce prere am eu despre Japonia, despre poporul japonez, despre cultura sa.)
ncerc totdeauna s scriu dens, adic s fac s ncap mult ntr-un volum mic. Dup cum mi se pare mie,
din exterior si de departe, aceast trstur este una dintre cele mai importante ale caracterului national
japonez, nssi pozitia geografic a format-o la japonezi. Iat ce-na d mie sentimentul de rudenie" cu
caracterul japonez, desi la mine acest imponderabil nu a fost niciodat dublat de vreun studiu special al
culturii japoneze. (O exceptie o reprezint filozofia lui Yamaga Soko, a crei simpl cunoastere
superficial a produs asupra mea o impresie de nesters.) Petrecnd cea mai mare parte a vietii mele cnd
n conditii de privatiune de libertate, cnd ocupndu-m cu matematica si cu fizica, singurele care-mi
ddeau mijloacele de a subzista, restul timpului mi 1-am consacrat propriei mele munci literare si de
aceea snt slab informat asupra evenimentelor culturii mondiale contemporane, am slabe cunostinte
despre autorii, artistii, teatrul si cinematograful strin contemporan. Acest lucru este valabil si pentru
Japonia. N-am avut ocazia s merg dect la un singur spectacol japonez (acela al teatrului Kabuki) si n-
am vzut dect trei filme japoneze. Dintre ele, Insula pustie m-a impresionat puternic.
Stimez profund hrnicia exceptional si talentul de care poporul japonez d dovad n conditii naturale
permanent dificile.
5. (Cum vd eu obligatiile scriitorului fat de cauza aprrii pcii.) Eu nteleg aceast chestiune ntr-un
mod mai larg. Lupta pentru pace
nu este dect o parte din obligatiile scriitorului fat de societate. Lupta pentru dreptate social nu este mai
putin important, la fel ca si ntrirea valorilor spirituale printre contemporanii si. si numai aprarea
valorilor morale din sufletul fiecruia poate fi nceputul unei eficiente aprri a pcii.
338
Educat n traditiile literaturii ruse, nu pot s-mi concep activitatea lite-ar ca pe ceva n afara acestor
scopuri. Le urez cititorilor japonezi un An Nou fericit!
A. Soljenitn
[2]
SCRISOARE CTRE CEL DE AL PATRULEA CONGRES AL UNIUNII SCRIITORILOR SOVIETICI
(n loc de discurs)
Prezidiului Congresului si delegatilor Membrilor Uniunii Scriitorilor Sovietici Redactiilor gazetelor si
revistelor literare
16 mai 1967
Neavnd acces la tribuna Congresului, l rog pe acesta s dezbat urmtoarele probleme:
I. Regimul de aservire devenit intolerabil la care este supus literatura noastr de zeci de ani de ctre
cenzur si cu care Uniunea Scriitorilor nu se mai poate mpca de-acum ncolo.
Cenzura, care nu este prevzut de constitutie si care este deci ilegal, care nu este niciodat
mentionat public, dar care se ascunde sub denumirea voalat de Glavlit", apas asupra literaturii
noastre si-i supune pe scriitori bunului plac al unor agramati n materie de literatur. Reminiscent a
Evului Mediu, cenzura si prelungeste viata sa matusalemic pn n secolul al douzeci si unulea.
Neetern prin firea lucrurilor, ea tinde s se eternizeze s stabileasc ea care snt crtile demne si
care cele nedemne.
Scriitorilor nostri nu li se acord, nu li se recunoaste dreptul de a emite judecti anticipatoare asupra vietii
morale a omului si a societtii, de a explica n felul lor problemele sociale sau experienta istoric trit n
tara noastr cu pretul unor suferinte asa de mari. Operele care ar putea s exprime un gnd maturizat n
mintea poporului si s exercite o influent oportun si salutar n domeniul spiritual sau asupra dezvoltrii
constiintei publice snt interzise sau desfigurate de cenzur pe considerente meschine, egoiste si mioape
n ce priveste interesul poporului.
Manuscrise excelente ale unor autori tineri, purttoare ale unor nume 'nc necunoscute, snt astzi
refuzate de redactii, numai pentru c ele
339
nu vor trece". Multi membri ai Uniunii Scriitorilor si chiar delegati la acest congres stiu cum ei nsisi n-au
rezistat la presiunea cenzurii si au fcut concesii n ce priveste structura si conceptia crtilor lor, au
nlocuit capitole, pagini, paragrafe, fraze, le-au dat titluri incolore, deformndu-sj astfel n mod ireparabil
continutul operelor si demersul creator toate acestea numai pentru a le vedea tiprite. Prin natura
nssi a literaturii de pe urma tuturor acestor deformri sufer operele de talent si n-au nimic de pierdut
cele mediocre. Tocmai cea mai bun parte a literaturii noastre nu vede lumina tiparului dect n variant
masacrat.
Or, toate etichetele obisnuite ale cenzurii (duntor din punct de vedere ideologic", viciat" etc.) snt
efemere, fluctuante, se schimb vznd cu ochii. A fost o vreme cnd, la noi, nu era publicat nici
Dostoievski, mn-dria literaturii universale (nici astzi nu este publicat integral); era exclus din programele
scolare, fcut inaccesibil cititorilor, ponegrit n toate felurile. Ani de zile, Esenin a fost considerat
contrarevolutionar" (si pentru crtile lui erai chiar trimis la nchisoare). si Maiakovski, n-a fost el un
huligan politic anarhizant"? Zeci de ani, versurile nepieritoare ale Ahmatovei au fost considerate
antisovietice". Acum zece ani prima si timida publicare a exceptionalei tvetaeva a fost calificat drept
grosolan eroare politic". Numai cu o ntrziere de 20 si 30 de ani ne-au fost restituiti Bunin, Bulgakov,
Platonov; stau la rnd cu drepturi imprescriptibile Mandelstam, Volosin, Gumiliov, Kliuev; este imposibil s
se evite ca ntr-o bun zi s fie recunoscuti" si Zamiatin, si Remizov. Moartea scriitorului incomod este
un element decisiv dup care, mai devreme sau mai trziu, ne este restituit, asortnd aceast reabilitare
cu o explicatie a erorilor lui". Nu e mult de cnd numele lui Pasternak nu putea fi pronuntat cu voce tare,
dar o dat ce a murit, crtile i snt tiprite si versurile i snt citate chiar la ceremonii.
Cuvintele lui Puskin se dovedesc cum nu se poate mai adevrate:
Lor dragi le snt numai cei morti!
Dar publicarea tardiv a crtilor si autorizarea" de a cita nume nu compenseaz nici pierderile sociale,
nici pierderile artistice pe care le sufer poporul nostru de pe urma acestor ntrzieri monstruoase, a
aservirii constiintei artistice, (n special scriitori ai anilor '20 ca Pilniak, Platonov, Mandelstam denuntaser
din primul moment germenii cultului personalittii si trsturile particulare ale lui Stalin dar ei au fost
lichidati sau li s-a pus pumnul n gur n loc s fie ascultati.) Literatura nu se poate dezvolta dup
categoriile asta va trece asta nu va trece", despre asta se poate - despre asta nu se poate". O
literatur care nu este aerul societtii
scrie -
timpului ei, care nu ndrzneste s-i comunice societtii propria ei durere si neliniste, care nu ndrzneste
s previn la timp asupra pericolelor sociale si morale care o amenint, nu merit nici numele de
literatur: cel
340
mult poate aspira la cel de cosmetologie. O asemenea literatur pierde "ncrederea propriului ei popor si
tirajele ei nu merg la cititori, ci la reci-clatorii de hrtie.
Literatura noastr a pierdut locul de frunte pe care-1 ocupa n literatura universal la sfrsitul secolului
trecut si la nceputul celui actual; ea a pierdut de asemenea prestigiul de experiment strlucit prin care se
distingea "n anii '20. Viata literar a trii noastre apare astzi ntregii lumi incomparabil mai srac, mai
plat si mai mediocr dect este ea n realitate, dect ar putea ea s se afirme, dac nu i s-ar impune
restrictii si claustrri. Din cauza aceasta pierde si tara noastr n fata opiniei publice internationale, pierde
si literatura universal. Aceasta din urm pierde pentru c literatura noastr, strmtorat cum este, nu-i
mai furnizeaz roadele de care are nevoie, pentru c nu mai are sansa de a se mbogti cu experienta
noastr spiritual. Dac acest transfer de substant ar functiona, toat evolutia artistic a lumii ar lua o
alt turnur, ar dobndi o nou vigoare, ar atinge chiar o treapt nou.
Propun congresului s cear si s obtin desfiintarea oricrei forme de cenzur vizibil sau ocult
asupra operelor artistice, eliberarea editurilor de obligatia de a obtine o autorizatie pentru orice pagin
tiprit.
II. ... obligatiile Uniunii fat de membrii ei.
Aceste obligatii nu snt formulate cu precizie n statutul USS (aprarea drepturilor de autor" si msuri
pentru aprarea celorlalte drepturi ale scriitorilor"). Or, o trist experient de mai bine de treizeci de ani a
artat c Uniunea n-a aprat nici celelalte" drepturi, nici mcar drepturile de autor ale scriitorilor
persecutati. Multi autori (Bulgakov, Ahmatova, tvetaeva, Pasternak, Zoscenko, Andrei Platonov,
Aleksandr Grin, Vasili Grossman) au fost, n timpul vietii, supusi ofenselor si calomniilor n coloanele
presei sau n lurile de cuvnt de la tribune, fr ca ei s aib posibilitatea fizic de a rspunde atacurilor,
si chiar mai ru, au trebuit s sufere constrngeri si persecutii. Or, Uniunea Scriitorilor nu numai c nu le-a
pus la dispozitie propriile sale organe de pres pentru ca ei s rspund si s se justifice, nu numai c n-
a intervenit ea nssi pentru a-i apra, dar conductorii ei au fost invariabil printre primii lor persecutori.
Numele care constituie mndria poeziei noastre din secolul al XX-lea s-au aflat pe lista exclusilor din
Uniune sau, mai mult, n-au fost niciodat primite m rndurile ei! Ba si mai mult, conducerea Uniunii i-a
abandonat n mod 'as la nenorocire pe aceia a cror persecutare s-a terminat cu deportarea, 'agrul si
moartea (Pavel Vasiliev, Mandelstam, Artiom Vesioli, Pilniak, Babei, Tabidze, Zabolotki si altii). Sntem
obligati s ntrerupem aceast l'st prin cuvintele si altii", cci, dup congresul al XX-lea al partidului,
341
am aflat c snt mai mult de sase sute de scriitori complet nevinovati pe care Uniunea i-a abandonat docil
destinului lor de detinuti si deportati Totusi, sulul acestei liste este si mai lung, extremitatea lui nederulat
nu poate fi citit si ochii nostri n-o vor citi niciodat: figureaz acolo nume de tineri prozatori si poeti pe
care noi n-am putut s-i cunoastem dect cu ocazia unor ntlniri ntmpltoare, tineri ale cror talente au
pierit n lagre nainte de a nflori si ale cror opere n-au trecut mai departe de cabinetele securittii
statului din epoca lui lagona-Ejov-Beria-Abakumov
Nici o necesitate istoric nu impune ca nou-alesii conductori ai Uniunii s mpart cu vechii conductori
responsabilitatea pentru trecut.
Propun s se formuleze precis, la punctul 22 din statutul USS, toate acele garantii de aprare pe care
Uniunea le ofer membrilor si deveniti tint a unor calomnii si a unor persecutii nedrepte, pentru ca
repetarea ilegalittilor s devin imposibil.
Rog acest congres, n caz c nu va trece indiferent pe lng cele ce am scris aici, s ia n consideratie
interdictiile si persecutiile a cror victim snt eu:
1. Romanul meu Primul cerc (treizeci si cinci de coli editoriale) mi-a fost ridicat, cu mai putin de doi ani n
urm, de ctre securitate, care-i blocheaz astfel procesul normal de publicare, n schimb, n timpul vietii
mele, contra vointei mele si chiar fr stirea mea, acest roman a fost publicat" n mod anormal n editie
nchis" pentru a putea fi citit de un cerc restrns si anonim. Nu-mi st n putere s obtin lectura public,
discutarea deschis a romanului meu, s mpiedic abuzurile si plagiatul. Autorittile arat romanul meu
birocratilor literaturii si-1 ascund majorittii scriitorilor.
2. n afar de roman, mi s-a confiscat arhiva literar care dateaz de 15 si de 20 de ani si care contine
lucrri ce nu snt destinate publicrii. Cineva public" pe sub mn si difuzeaz n acelasi cerc fragmente
extrase tendentios din aceast arhiv. Piesa n versuri intitulat Banchetul nvingtorilor, pe care am
compus-o n minte pe cnd m aflam n lagr si purtam haine marcate cu patru cifre (cnd, condamnati s
murim prin nfometare, eram uitati de societate, cnd nimeni din afara lagrelor n-a luat atitudine contra
represiunilor), deci aceast pies abandonat de mult vreme mi este atribuit acum ca opera mea cea
mai recent.
3. De trei ani de zile se duce contra mea, care am fcut rzboiul ca sef de baterie si care am fost decorat
pe cmpul de lupt, o iresponsabil campanie de calomnii: c, vezi Doamne, am fost condamnat pentru
delicte de drept comun, sau m-am predat Ia inamic (n-am fcut niciodat asa ceva), am trdat Patria",
am fost n slujba nemtilor". Asa prezint unii cei unsprezece ani ai mei de lagr si de deportare la care
am fost condamnat pentru vina de a-1 fi criticat pe Stalin. La instructaje si ntruniri cu usile nchise vin
oameni cu functii oficiale si debiteaz asemenea calomnii. In
342
zadar am ncercat s pun capt acestei campanii adresndu-m Conducerii Uniunii Scriitorilor din RSFSR
precum si presei: conducerea nici mcar n-a rspuns, nici un jurnal n-a publicat rspunsul meu ctre
calomniatori. Dimpotriv, n ultimul an, calomniile contra mea lansate de la tribune s-au intensificat, s-au
acutizat; se folosesc, deformndu-le, extrase din arhiva ce mi s-a confiscat, iar eu snt lipsit de
posibilitatea de a rspunde.
4. Partea nti a romanului meu Pavilionul cancerosilor (douzeci si cinci de coli editoriale), aprobat de
sectia de proz a organizatiei din Moscova a Uniunii Scriitorilor, nu poate fi publicat n capitole separate
(cinci reviste au refuzat-o) si cu att mai putin n integralitatea ei (Novi mir, Prostor si Zvezda au refuzat-
o).
5. Piesa intitulat Cerbul si trfa ocnei, acceptat de teatrul Sovre-menik" n anul 1962, nc n-a primit
aprobarea de a fi montat.
6. Scenariul de film stiu tancurile adevrul, piesa Lumina care este n tine, micile povestiri (Palma
dreapt, Ce pcat, seria Frmelor) nu-si gsesc nici regizor, nici editor.
7. Povestirile mele aprute n revista Novi mir n-au fost niciodat adunate n volum, snt refuzate peste
tot (Sovetski Pisatei", Goslitizdat, Bi-blioteka Ogonka") si rmn astfel inaccesibile marelui public.
8. Pe de alt parte, mi este interzis orice contact cu cititorii. Astfel nu am voie s citesc n public sau la
radio extrase din operele mele (n noiembrie 1966, din unsprezece serate de lectur deja convenite de
mult vreme mi s-au interzis nou n ultimul moment). si apoi, astzi, n tara noastr, simplul fapt de a da
spre citire si recopiere" un manuscris constituie un delict (copistilor din vechea Rusie, acum cinci secole,
li se ddea voie s-o fac!).
Astfel munca mea este definitiv nbusit, pus sub lact si defimat.
Fat de o violare asa de grosolan a drepturilor mele de autor si a altor" drepturi ale mele, congresul al
IV-lea pansovietic se va angaja el s m apere? Felul n care se va rspunde la aceast ntrebare pare
s aib important si pentru viitorul literar al anumitor delegati.
Snt linistit, evident, pentru c datoria mea de scriitor mi-o voi face, n orice mprejurare, si poate c din
fundul mormntului mi-o voi face cu mai mult succes si cu mai mult autoritate dect n timpul vietii. Nimeni
nu va reusi s bareze cile adevrului si snt gata s mor pentru ca el s nainteze. Dar oare, pn la
urm, multele experiente pe care le-am trit ne vor nvta ele s nu-1 mai oprim, ct trieste, pe scriitor de
la scris?
Pn n prezent, o asemenea ntelepciune nu ne-a nfrumusetat istoria.
A. Soljenitn
343
[3]
Ctre Secretariatul Conducerii Uniunii Scriitorilor din URSS Tuturor secretarilor Conducerii
12 septembrie 19<J7
Scrisoarea mea ctre Congresul al IV-lea al Uniunii Scriitorilor, desi sustinut de mai bine de o sut de
scriitori, a rmas necunoscut publicului si neonorat de vreun rspuns din partea destinatarului, n
schimb, s-au rspndit niste zvonuri uniforme n continutul lor si emannd, n mod evident, dintr-un acelasi
centru de comand. Se urmreste astfel linistirea opiniei publice: chipurile, arhiva si romanul mi-ar fi fost
restituite, iar Pavilionul cancerosilor si o carte de povestiri ar fi n curs de publicare. Dar toate acestea nu
snt dect minciuni, dup cum stiti.
Secretarii Conducerii Uniunii Scriitorilor din URSS, G. Markov, K. Vo-ronkov, S. Sartakov, L. Sobolev, cu
care am discutat n ziua de 12 iunie 1967, mi-au declarat c, n ce-o priveste, Conducerea consider de
datoria ei s resping public josnicele calomnii la adresa mea si a biografiei mele militare. Nu numai c
nu a urmat nici o dezmintire, dar calomniile prolifereaz: la instructaje, la ntlnirile cu activistii, la sedintele
cu agitatorii tinute cu usile nchise, se pune n circulatie noua si fantastica absurditate cum c as fi fugit n
Republica Arab sau n Anglia (as vrea s-i asigur pe calomniatori c mai degrab o s fug ei).
Persoane nu dintre cele anonime si exprim din ce n ce mai insistent regretul c n-am murit n lagr, c
am fost eliberat de acolo. (De altfel, si imediat dup Ivan Deni-sovici s-au exprimat asemenea regrete.
Acum, aceast carte este retras discret din bibliotecile publice.)
Aceiasi secretari ai Conducerii au promis c vor examina cel putin chestiunea" publicrii ultimului meu
roman, Pavilionul cancerosilor. Dar n trei luni de zile patruzeci si doi de secretari ai Conducerii n-au fost
capabili nici s dea o judecat de valoare asupra romanului, nici s-i recomande publicarea. Nici pus n
mod expres la index, nici beneficiind de o aprobare expres de a circula acesta este straniul echilibru
n care romanul meu se gseste de mai bine de un an, din vara lui 1966. Acum, revista Novi mir ar vrea
s-1 publice, dar nu are aprobare.
Crede oare Secretariatul c, din cauza unei asemenea interminabile trgnri, aceast scriere se va
dizolva pe neobservate n neant, va nceta s mai existe si c astfel nu va mai fi nevoie s se supun la
vot includerea sau neincluderea ei n literatura national? Dar ntre timp este citit cu plcere, mai ales de
scriitori. Prin vointa cititorilor, ea deja s-a rspndit n sute de exemplare dactilografiate. La ntlnirea din
12 iunie, eu am prevenit secretariatul c trebuie s ne grbim cu tiprirea ei, dac o voim
344
ublicat mai nti n limba rus, c altminteri nu o vom putea mpiedica j apar independent de noi n
Occident.
Dup o absurd trgnare de mai multe luni de zile este momentul s fac urmtoarea declaratie: dac
se va ntmpla asa, atunci aceasta va fi din culpa evident (sau poate din dorinta secret) a
Secretariatului Conducerii Uniunii Scriitorilor din URSS.
Insist ca romanul meu s fie publicat fr ntrziere!
Soljenitn
[4]
NSEMNRI DE LA sEDINtA SECRETARIATULUI UNIUNII SCRIITORILOR DIN URSS
22 septembrie 1967
Au fost prezenti aproape treizeci de secretari ai U.S., plus tovarsul Melentiev de la sectia cultur a CC.
A prezidat K.A. Fedin. Pe ordinea de zi: examinarea scrisorilor scriitorului Soljenitn; nceput la ora 13,
sedinta s-a terminat dup ora 18.
Fedin: A doua scrisoare a lui Soljenitn m-a socat. Plngerea lui cum c i s-a blocat rezolvarea
problemelor mi se pare nentemeiat. Am resimtit aceasta ca pe o jignire a colectivului nostru. Trei luni si
jumtate nu constituie defel un termen prea lung pentru examinarea manuscriselor lui. Sesizez aici un fel
de amenintare. Argumentatia lui mi se pare ofensatoare. A doua scrisoare a lui Soljenitn parc ar vrea s
ne forteze s ne ocupm de manuscrisele lui si s le publicm ct mai curnd. A doua scrisoare o continu
pe prima, dar prima vorbea mai detaliat si mai emotional despre soarta scriitorului, n timp ce a doua mi
se pare ofensatoare. Ce problem complex este publicarea operelor lui Soljenitn? Nici unul dintre noi
nu-i neag talentul, dar tonul pe care vorbeste frizeaz inadmisibilul. Citindu-i scrisoarea, ai senzatia c ti
se d o palm peste obraz ca si dnd noi am fi niste netrebnici, si nu reprezentantii intelectualittii
creatoare. La urma urmelor, el este cel care, prin pretentiile sale, frneaz examinarea problemei, n
scrisorile lui nu gsesc tema solidarittii scriitoricesti. C vrem sau nu vrem, va trebui ca astzi s vorbim
si de operele lui Solje-n'tn, dar mi se pare c, n general, lucrul acesta este nevoie s-1 facem Pornind
de la scrisorile lui.
345
Soijenitn cere permisiunea de a spune cteva cuvinte pe marginea su biectului discutiei. Citeste o
declaratie scris:
, Am aflat c, pentru a discuta despre romanul Pavilionul cancerosior li s-a propus secretarilor Conducerii
s citeasc piesa intitulat Banchetul nvingtorilor, pies pe care eu nsumi am dezavuat-o de mult
vreme pe care de zece ani nici n-am mai recitit-o si pe ale crei exemplare le-am distrus n totalitate, cu
exceptia celui confiscat si acum multiplicat. Am explicat deja n mai multe rnduri c piesa aceasta a fost
scris nu de Sol jenitn, membru al Uniunii Scriitorilor, ci de detinutul anonim s-232 n anii aceia
ndeprtati, cnd, pentru detinutii politici, nu exista nici o sperant de a mai redobndi vreodat libertatea
si cnd nimeni din opinia public, deci nici dintre scriitori, nu s-a ridicat nici cu cuvntul nici cu fapta contra
represiunilor exercitate pn si asupra unor ntregi popoare. Eu nu vreau s reiau aceast pies mai mult
dect ar dori multi oameni de litere s repete acum unele discursuri si crti de-ale lor din anul 1949.
Aceast pies reflect disperarea care domnea n lagre la vremea aceea, cnd constiinta era
determinat de existent si cnd, desigur, nu se ridicau rugciuni pentru prigonitori. Aceast pies n-are
nici o legtur cu opera mea actual si discutarea ei echivaleaz cu refuzul deliberat de a examina
concret Pavilionul cancerosilor.
n afar de aceasta, este nedemn de etica scriitoriceasc s discuti o lucrare care a fost ridicat dintr-o
locuint particular n modul n care a fost ridicat.
Ct priveste examinarea romanului meu Primul cerc, aceasta este o chestiune aparte, care nu trebuie s-o
nlocuiasc pe cea a Pavilionului cancerosilor."
Korneiciuk: Am o ntrebare ctre Soijenitn: ce crede el despre propaganda burghez care s-a declansat
n jurul scrisorii lui? De ce nu se delimiteaz de ea? De ce o contempl imperturbabil si o tolereaz? Cum
se face c scrisoarea sa a nceput s fie difuzat de radioul occidental nainte chiar de data congresului?
Fedin l invit pe Soijenitn s rspund.
Soijenitn declar c el nu este un elev de scoal ca s sar din banca la fiecare ntrebare ce i se pune si
c, la fel cu ceilalti, va lua cuvntul atunci cnd i va veni rindul.
Fedin spune c interpelatul poate s grupeze mai multe ntrebri si s le dea un rspuns la toate
mpreun.
Baruzdin: Desi Soijenitn nu este de acord cu discutarea piesei Banchetul nvingtorilor, noi ns, vrnd-
nevrnd, va trebui s vorbim despre ea. ntrebarea mea este urmtoarea: de ce a crezut Soijenitn c este
necesar s citeze aceast pies la Congres, s-o mentioneze?
346
Salnski: l rog pe Soljenitn s precizeze cine, cnd si n ce mprejurri a luat aceste materiale. Autorul a
cerut s-i fie restituite? Cui s-a adresat? ' pedin i propune lui Soljenitn s rspund la ntrebrile de pn
acum.
Soljenitn repet c va rspunde atunci cnd i va veni rndul.
Fedin (sustinut de ceilalti): Dar Secretariatul nu poate s treac la examinarea problemei dac nu se
rspunde n prealabil la aceste ntrebri.
Murmure n sal: Soljenitn poate s refuze discutia cu Secretariatul,
dar s-o spun!
Soljenitn: Bine, am s rspund la aceste ntrebri. Nu este adevrat c radioul occidental a nceput s
difuzeze scrisoarea mea nainte de congres; a nceput s-o difuzeze dup nchiderea congresului, si nc
nu imediat dup aceea. Aici se foloseste termenul de strintate" cu mult emfaz, atribuindu-i o mare
semnificatie, ca si cnd ar fi vorba de o instant superioar pe a crei opinie se pune mare pret. Acest
lucru este, poate, de nteles pentru cei care cea mai mare parte a timpului lor de munc de creatie si-o
petrec n cltorii peste hotare si care ne inund literatura cu note fugitive despre strintate. Dar mie
acest lucru mi se pare straniu. Eu n-am fost niciodat ntr-o tar strin, nu cunosc nici una si nu mai
triesc eu att ct s cunosc vreuna. Nu nteleg cum poti s fii asa de sensibil la reactiile strinttii si s
nu fii la cele ale propriei tale tri, la cele ale opiniei publice din tara ta. Toat viata mea am avut sub tlpi
pmntul patriei mele, nu aud dect durerea lui, nu scriu dect despre el.
De ce piesa Banchetul nvingtorilor a fost mentionat n scrisoarea mea ctre Congres? Rspunsul
reiese clar din nsusi continutul ei: ca s protestez mpotriva editrii" ilegale si a difuzrii ei n ciuda
vointei autorului si fr stirea acestuia. Acum, cteva cuvinte despre confiscarea romanului meu si a
arhivei mele. Da, de cteva ori n 1965, am scris Comitetului Central pe tema aceasta, am protestat. Dar
n ultimul timp a fost inventat o nou versiune a confiscrii arhivei mele. Teus, omul care avea n
pstrare manuscrisele mele, ar fi fost, cic, n legtur cu un alt individ, cruia nu i se d numele, si
acesta ar fi fost retinut la vam, nu se stie la care, unde s-ar fi gsit asupra lui niste materiale (nu se
spune ce materiale). Asupra lui nu s-a gsit nimic care s-mi apartin, dar cineva ar fi decis s m
protejeze de o asemenea relatie. Toat aceast poveste este o minciun. Acum doi ani, Teus, unul dintre
cunoscutii mei, a fost supus unei anchete, dar nu i s-a adus niciodat o asemenea acuzatie. Hrtiile mele
au fost descoperite prin metoda obisnuit a filajului pe strad, a interceptrii convorbirilor telefonice si a
folosirii aparatelor de ascultare la domiciliu. Dar ceea ce este surprinztor este c, de-abia aprut, noua
versiune s-a si rspndit dintr-o dat n diverse locuri din tar: recent, conferentiarul Potiomkin a expus-o
unui public numeros la Riga, iar unul dintre secretarii Uniunii Scriitorilor scriitorilor din Moscova. Cu
aceast ocazie, el a adugat
347
si un produs al imaginatiei sale: eu pretinde el as fi recunoscut toate acestea la ultima mea ntlnire
cu cei de la Secretariat, n realitate, nic' vorb n-a fost de asa ceva. Nu m ndoiesc c n curnd voi
ncepe s prj mese din toate colturile trii scrisori despre difuzarea de care a beneficiat aceast nou
versiune.
O voce: Romanul Pavilionul cancerosilor a fost acceptat sau refuza de redactia lui Novi miri
Abdumomunov: De ce aprobare are nevoie Novi mir pentru a publica romanul si din partea cui?
Tvardovski: n general, decizia publicrii sau nepublicrii cutrui sau cutrui lucru este de competenta
redactiei. Dar n situatia care s-a creat n jurul numelui autorului, Secretariatul Uniunii este cel care
trebuie s decid.
Voronkov: Soljenitn nu s-a adresat niciodat direct Secretariatului Uniunii Scriitorilor din URSS. Dup
scrisoarea adresat Congresului tovarsii din Secretariat au avut dorinta s-1 ntlneasc, s-i rspund
la ntrebri, s stea de vorb cu el, s-1 ajute. Dar dup publicarea scrisorii sale de ctre murdara pres
burghez, si cum Soljenitn nu reactioneaz nicicum...
Tvardovski: Pi, exact ca Uniunea Scriitorilor!
Voronkov:... aceast dorint a disprut. si apoi iat c a fost lansat a doua scrisoare. Ea este un
ultimatum, o injurie, nedemn de obstea scriitorilor nostri. Adineauri, Soljenitn a amintit de un secretar"
care ar fi comunicat o informatie unei adunri de partid a scriitorilor din Moscova. Acel secretar snt eu.
Cineva s-a grbit s v informeze, dar v-a informat gresit. Despre confiscarea hrtiilor dumitale, eu m-am
mrginit a spune, n cursul acelei adunri, ceea ce dumneata nsuti ai recunoscut: c hrtiile confiscate
erau ale dumitale si c la dumneata acas n-a fost nici o perchezitie. Dup scrisoarea pe care ati
adresat-o Congresului, era natural sa cerem s citim toate lucrrile dumitale. Dar nu trebuie tratati asa de
grosolan niste colegi de munc si de condei! Dar dumneavoastr, Aleksandr Trifonci, dac socotiti
necesar s publicati un roman si dac autorul accept corecturile dumneavoastr, publicati-1 sntos, ce
treab are Secretariatul cu asta?
Tvardovski: Dar cu Bek cum a fost? Secretariatul a intervenit si el, s-a recomandat s se publice romanul
si totusi n-a fost editat niciodat.
Voronkov: Dar pe mine acum m intereseaz mai ales atitudinea lui Soljenitn ca cettean: de ce nu
reactioneaz la mrsava propagand burghez si de ce se comport n felul acesta cu noi?
Musrepov: Am si eu o ntrebare. Cum poate s scrie c niste tovarsi sus-pusi si exprim regretul c el
n-a murit n lagr? Cu ce drept scrie el asa?
348
Saripov: si pe ce cale a ajuns scrisoarea n Occident?
pedin i propune lui Soljenitn s rspund la aceste ntrebri.
Soljenitn: Da, ce nu s-a spus despre mine! O persoan care ocup si l ora actual un post foarte
important a declarat public c regret c n-a fost membru al troiki" care m-a condamnat n anul 1945; el
m-ar fi trimis atunci n fata plutonului de executie!... Aici, scrisoarea mea este 'nterpretat ca un
ultimatum: sau publicati romanul meu, sau l public Occidentul. Dar nu eu snt cel care d ultimatum
Secretariatului, ci viata ne d si dumneavoastr, si mie acest ultimatum. Am scris c m nelinisteste
difuzarea romanului meu n sute de exemplare dactilografiate (este o cifr aproximativ, nu le-am
numrat).
O voce: Cum s-a putut produce asa ceva?
Soljenitn: Scrierile mele au o caracteristic stranie: lumea le cere cu insistent ca s le citeasc si, dup
ce le-a primit, si sacrific timpul liber si mijloacele pentru a face copii dup ele, si le d si altora s le
citeasc. Este deja un an de cnd, la Moscova, sectia de proz a citit prima parte a romanului meu. M
mir faptul c tovarsul Voronkov spune c ei n-au stiut de unde s si-1 procure si c 1-au cerut de la
KGB. Acum aproape trei ani, o aceeasi difuzare rapid au cunoscut-o niste povestiri miniaturale" sau
poeme n proz: de-abia le ddusem cuiva spre a le citi c s-au si rspndit n mai multe orase din
Uniunea Sovietic. Iar apoi redactia lui Novi mir a primit din Occident o scrisoare care ne aducea la
cunostint c aceste povestioare miniaturale fuseser publicate si acolo. Tocmai pentru ca s mpiedic ca
aceeasi scurgere s se produc si cu Pavilionul cancerosilor am trimis la Secretariat o scrisoare asa de
presant. Nu mai mic mi-este mirarea c la scrisoarea adresat Congresului Secretariatul n-a reactionat
naintea Occidentului. si c n-a reactionat contra tuturor calomniilor a cror victim am fost eu. Tovarsul
Voronkov a folosit aici minunata formul de frati de condei si de munc". Ei bine, de doi ani si jumtate,
acesti frati de condei si de munc privesc netulburati la felul n care eu snt urmrit, persecutat, calomniat.
Tvardovski: Nu toti snt indiferenti.
Soljenitn: Iar redactorii de jurnale care si ei snt frati nu public dezmintirile mele. Nu mai vorbesc
de interdictia de a citi cartea mea m lagre: nu a fost lsat s intre n lagre, n cursul perchezitiilor a
fost confiscat si pentru ea unii oameni au fost bgati la carcer chiar n acele luni cnd toate jurnalele
ludau n gura mare O zi din viata lui Ivan Deni-sovici si promiteau c aceasta nu se va mai repeta". Dar,
de ctva timp, cartea a nceput s fie retras, fr zgomot, si din bibliotecile publice. Mi se scrie din
diverse locuri despre diversele moduri de a-i refuza pe ci-Morii care vor s-o ia cu mprumut: ba c este la
legat, ba c este dat, ba c nu se poate ajunge la raftul respectiv, si solicitantul este nevoit s
349
renunte. Iat o scrisoare pe care tocmai am primit-o din raionul Krasnog vardeiski din Crimeea:
La biblioteca raional mi s-a spus n secret (eu snt un fre ventator al acesteia) c este ordin s fie
scoase crtile durnnea voastr. O functionar a vrut s-mi dea ca amintire romanul Oz~ publicat ntr-o
revist care nu-i mai fcea trebuint, dar o alt fonc' tionar a oprit-o ndat pe imprudenta ei prieten:
Ce faci? NU e voie! ntruct cartea a fost pus la sectia special, este periculo s-o dai cadou cuiva."
N-am s spun c aceast carte a fost retras din toate bibliotecile, Pe ici pe colo mai poate fi gsit. Dar
niste persoane care au venit la mine n vizit la Riazan n-au putut s obtin cartea la sala de lectur a
bibliotecii regionale: li s-au dat diverse explicatii, dar cartea nu li s-a dat.
Calomnia se stie de mult acest lucru este inepuizabil, inventiv si prolifereaz rapid, dar, cnd te
izbesti nemijlocit de ea si, mai mult dect att, cnd calomnia ia o form nou, inedit, cnd e lansat de la
nltimea tribunei, arunci rmi uluit. Cercul minciunii s-a lrgit n voie si s-a mers pn la a se afirma c
eu am fost prizonier la nemti si c am colaborat cu acestia. Dar asta nu-i nimic! n vara aceasta, la
sedintele de instructaj pentru nvtmntul politic, de exemplu la Bolsevo, li s-a spus propagandistilor c
eu am fugit n Republica Arab si c mi-am schimbat cettenia. Or, toate acestea snt notate si rspndite
mai departe pe o arie de o sut de ori mai mare. si aceasta se ntmpl la doi pasi de capital! Exist si o
alt variant: la Solikamsk, maiorul sestakov a declarat c eu am fugit n Anglia, profitnd de o cltorie
turistic. Cine ndrzneste s nu cread? ntreab adjunctul sectiei politice. si alt dat tot el: Lui
Soljenitn i s-a interzis oficial sscrie\ S recunoastem: aici, cel putin el este aproape de adevr.
, A fost pus n libertate nainte de termen, si degeaba" se mai spune despre mine de la nltimea
tribunelor. Degeaba sau nu degeaba, asta o putem judeca n lumina sentintei Colegiului Militar al
Tribunalului Suprem, sectia reabilitrilor. Documentul a fost prezentat Secretariatului. Tvardovski: Acolo
este si caracterizarea din punct de vedere militar a ofiterului Soljenitn.
Soljenitn: Expresia nainte de termen" este foarte savuroas n acest context! n plus fat de cei opt ani
la care am fost condamnat, am petrecut o lun de zile n nchisorile de tranzit, dar la noi este si rusinos s
amintesti o asemenea bagatel; apoi, fr judecat, am primit surghiun pe viat; cu aceast osnd/>e
viat, am petrecut trei ani n surghiun si, numai datorit congresului al XX-lea, am fost eliberat si asta
este ceea ce se cheam nainte de termen"! Aceast mic formul exprim filozofia cldut a anilor
1949-1953: dac n-ai murit n zoaiele lagrului, dac ai iesi'
350
rl'n lagf fie ?' tirndu-te pe genunchi nseamn c ai fost eliberat na- te de termen"... Fiindc osnda
era pe viat si tot ceea ce se ntmpla "nainte de moarte era nainte de termen.
Fostul ministru Semiceastni, cruia i plcea s se pronunte n proble-ele literaturii, nu o dat s-a ocupat
si de cazul meu. Una dintre uimitoarele l i acuzat"' una chiar comic, era urmtoarea: Soljenitn sustine
materia-I 'ceste lumea capitalist pentru c nu-si ia onorariul" pentru cartea aia publicat acolo. Evident,
era vorba de Ivan Denisovici, pentru c alt carte nu exista. Dar dac dumneavoastr stiti, dac ati citit
undeva, dac e musai g-i smulg capitalismului acesti bani, de ce nu-mi spuneti si mie? Eu, la Riazan, nu
stiu nimic de chestia asta. Poate stiu cei de la Cartea International"'? Sau cei de la Comisia extern a
Uniunii Scriitorilor? S mi se spun: uite, este de datoria ta patriotic s ncasezi acesti bani. Cci iat ce
ncurctur caraghioas se produce: cine accept onorarii din Occident nseamn c s-a vndut
capitalistilor, cine nu accept nseamn c-i sustine materialiceste. A treia solutie? Dumnezeu cu mila.
Semiceastni nu mai este ministru, dar ideea lui continu s aib curs; conferentiarii societtii
pansovietice pentru difuzarea cunostintelor stiintifice continu s o rspndeasc. De exemplu, acest
lucru 1-a fcut conferentiarul A. A. Freifeld la 16 iulie anul curent, la circul din Sverdlovsk. Cele dou mii
de spectatori trebuie s fi rmas cu gura cscat: mare pezevenghi mai este si Soljenitn sta! Fr s
ias din Uniunea Sovietic si fr s aib o copeic n buzunar, a reusit s ntreasc materialiceste
capitalismul mondial, (ntr-ade-vr, o poveste ca la circ.) Iat ce idiotenii poate s povesteasc
nestingherit despre mine cine vrei si cine nu vrei.
La 12 iunie, aici, la Secretariat, noi am avut o convorbire calm si senin. De aici am plecat fiecare la
treburile lui, a trecut ctva timp si deodat ncep s circule zvonuri prin toat Moscova, s se
rstlmceasc, s se deformeze lucrurile, ncepnd cu povestea c Tvardovski s-ar fi rstit la mine si ar
fi btut cu pumnul n mas. Dar cei care au fost de fat stiu c nu s-a ntmplat nimic de genul acesta:
atunci, de ce s se mint? Iat, si astzi ntelegem Ia fel tot ce se zice aici, dar cine poate garanta c si
dup sedinta de astzi nu se va rstlmci totul? si dac sntem frati de condei si de munc", atunci iat
prima mea rugminte: hai s relatm despre sedinta de astzi, fr s nscocim ceva, fr s deformm
ceva.
Eu snt singur, dar calomniatorii mei snt cu sutele. Eu, desigur, nu voi reusi niciodat s m apr si nu
pot sti dinainte ce acuzatii mi se vor aduce. Nu m-as mira s aud spunndu-se despre mine c snt un
adept
Organism care se ocup de problemele internationale referitoare la edi-'Tea de crti. (N.t.)
351
al teoriei geocentrice si c am fost primul care a pus foc rugului lui Gior dano Bruno.
Sainski: Eu am s vorbesc de Pavilionul cancerosilor. Consider ca este necesar s fie publicat, cci este
o lucrare strlucit si viguroas. Ce-1 drept, autorul scrie la modul patologic despre boli, iar cititorul, iar
s vrea va fi cuprins de teama de cancer, si asa att de rspndit n secolul nostru. Aspectul acesta
trebuie eliminat ntr-un fel sau altul, la fel ca si causticitatea foiletonistic. Suprtor este si faptul c
aproape toate destinele personajelor se leag, ntr-o form sau alta, de lagr sau de viata de lagr Hai,
fie Kostoglotov, fie Rusanov, dar de ce este indispensabil acest lucru si pentru Vdim, si pentru
sulubin, si, n sfrsit, pentru soldat? La sfrsit de tot aflm c nu este vorba de un soldat obisnuit, ci de
unul din paza lagrului. Ideea fundamental a romanului este una referitoare la sfir-situl unui trecut greu.
si acum cu privire la socialismul etic: personal nu vd nici un ru n chestia asta. Dac Soljenitn ar
propovdui socialismul amoral, ar fi groaznic. Dac ar propovdui national-socialismul sau socialismul
national n variant chinezeasc, ar fi groaznic. Fiecare om este liber s gndeasc n felul lui despre
socialism si despre evolutia acestuia. Personal, cred c socialismul este determinat de legile economice,
dar aceasta se poate discuta. Atunci de ce s nu se publice acest roman? (n continuare, vorbitorul
cheam Secretariatul s combat cu fermitate calomniile rspndite mpotriva lui Soljenitn.)
Simonov: Nu accept romanul intitulat Primul cerc si snt mpotriva publicrii lui. n schimb, snt pentru
publicarea Pavilionului cancerosilor. Nu totul mi place n acest ultim roman, dar nu este obligatoriu ca el
s plac tuturor. Poate c trebuie acceptate unele dintre remarcele fcute autorului, dar, fireste, este
imposibil s fie acceptate toate. Noi sntem de asemenea obligati s respingem calomniile ndreptate
mpotriva lui Soljenitn. Ar trebui s i se publice si o carte de nuvele cu o prefat care ar fi un pretext
excelent pentru a-i prezenta biografia si astfel calomniile ar cdea de la sine. Noi sntem cei care
trebuie si putem pune capt acestor acuzatii false, nu el singur. Banchetul nvingtorilor nu 1-am citit si
nu doresc s-I citesc, de vreme ce autorul lui nu vrea acest lucru.
Tvardovski: Situatia lui Soljenitn este de asa natur nct el nu poate s fac o declaratie public. Noi,
Uniunea Scriitorilor, avem datoria s-i dm un avertisment sever lui Soljenitn pentru modul inadmisibil si
ne-cuvenit n care s-a adresat Congresului, trimitndu-si scrisoarea la un numr asa de mare de
persoane. Redactia Novi mir nu vede nici un motiv de a nu publica Pavilionul cancerosilor, desigur, cu
unele modificri. Noi nu vrem dect s obtinem aprobarea Secretariatului sau cel putin ca Secretariatul s
nu obiecteze, (l roag pe Voronkov s-i procure un proiect de comunicat al Secretariatului, proiect
pregtit nc din iunie.)
Voronkov nu se grbeste s procure comunicatul, ntre timp:
352
Voci: nc nu s-a hotrt nimic. Unii snt contra.
Fedin: Nu, nu este adevrat; Secretariatul nu trebuie s tipreasc sau resping ceva. Sntem noi
vinovati de ceva? Dumneata, Aleksandr Tri-fonci, te simti vinovat?
Tvardovski (repede, pe un ton hotrt): Eu?? nu.
Fedin: Nu e nevoie s se caute un pretext artificial pentru a face o declaratie. Zvonurile care circul nu
snt un pretext suficient. Ar fi altceva dac Soljenitn nsusi ar da ocazia de a desclci situatia care s-a
creat. Este de datoria lui Soljenitn s se exprime public. Dup dumneata, Aleksandr Isaevici, la ce ar
trebui s serveasc publicarea de ctre noi a protestelor dumitale? nainte de orice, dumneata trebuie s
protestezi mpotriva folosirii murdare a numelui dumitale de ctre dusmanii nostri din Occident. Totodat,
desigur, vei gsi posibilitatea s exprimi cu voce tare si o parte din necazurile dumitale la care te-ai referit
astzi aici. Dac acesta va fi un document reusit si judicios, atunci noi l vom publica, te vom ajuta.
Tocmai de la aceasta trebuie s porneasc justificarea dumitale, si nu de la publicarea operelor dumitale,
nu de la trgul acesta: cte luni avem noi dreptul s v examinm manuscrisul, trei? Patru? Oare aceasta
este problema? Problema este c, iat, numele dumitale figureaz si este folosit acolo, n Occident, n
scopurile cele mai murdare.
(Aprobare printre membrii Secretariatului.)
Korneiciuk: Noi te-am invitat nu ca s aruncm cu pietre n dumneata. Te-am chemat ca s te ajutm s
iesi din aceast situatie grea si ambigu. ti s-au pus ntrebri, dar dumneata ai evitat s le rspunzi, ti dai
seama ce colosal lupt planetar este n curs si n ce conditii grele? Noi nu putem sta deoparte. Prin
opera noastr, noi aprm guvernul nostru, partidul nostru, poporul nostru. Dumneata faci ironii pe tema
cltoriilor n strintate defmindu-le drept plimbri agreabile; dimpotriv, noi ne ducem n strintate ca
s luptm si s ne ntoarcem de acolo frnti de oboseal, epuizati, dar cu sentimentul datoriei mplinite.
S nu crezi c m-ai ofensat facnd aluzie la nsemnrile de cltorie. Eu nu fac nsemnri, eu cltoresc
pentru nevoile Consiliului Mondial al Pcii. stim c ai suferit mult, dar n-ai fost singurul. Pe lng
dumneata au fost multi alti oameni n lagre. Vechi comunisti. Din lagr, ei au plecat direct pe front, n
trecutul nostru n-au fost numai ilegalitti, au fost si fapte eroice. Dar dumneata lucrurile acestea nu le-ai
vzut. Interventiile dumitale nu snt dect niste rechizitorii. Banchetul nvingtorilor miroase a ranchiun,
murdrie, ofens, ticlosie! si scrierea asta se rspndeste, poporul o citeste! Cnd ai fost dumneata n
lagr? Nu n anul 1937! Dar n 1937 noi a trebuit s ndurm multe!! si nimic n-a fost n stare s ne
opreasc! Corect ti-a spus Konstan-tin Aleksandrovici (Fedin): dumneata trebuie s iei atitudine n mod
public si s lovesti n propaganda occidental. Du-te s lupti mpotriva dusmanilor trii noastre! ntelegi
dumneata c n lume exist arma termonuclear
353
si c, n pofida tuturor eforturilor noastre n favoarea pcii, Statele Unit pot s fac uz de ea? Cum putem
noi, scriitori sovietici, s nu fim si ostasi1)
Soljcnitn: Declar nc o dat c nu este cinstit s se discute Banchetul nvingtorilor si insist ca acesta s
fie exclus din discutie!
Surkov: Gura altuia, vorba-ceea, nu poti s-o ncui cu cheia.
Kojevnikov: Marele interval de timp dintre scrisoarea lui Soljenitn s' dezbaterea de astzi demonstreaz
tocmai c Secretariatul a luat foarte n serios aceast scrisoare. Dac am fi discutat-o atunci, la cald, ne-
am fi artat mai duri, mai putin dispusi la o cumpnire calm. Noi am decis s ne convingem prin noi
nsine de caracterul antisovietic al acestor manuscrise. si am consumat mult timp ca s le citim. Destinul
militar al lui Soljenitn pare dovedit prin documente, dar noi discutm acum nu ofiterul ci scriitorul. Astzi,
pentru prima dat, l aud pe Soljenitn dezavund imaginea defimtoare despre realitatea sovietic, asa
cum a dat-o el n Banchetul nvingtorilor, dar nu pot s uit impresia pe care am avut-o la citirea acestei
piese. Pentru mine, momentul dezicerii lui Soljenitn de Banchetul nvingtorilor nc nu concord cu
impresiile mele. Poate c din cauz c n Primul cerc si n Pavilionul cancerosilor decelez acelasi spirit de
rzbunare pentru toate cte le-a trit. si cnd este vorba de destinul acestor opere, autorul trebuie s-si
aduc aminte c este obligat fat de organizatia care 1-a descoperit ca scriitor. La data aceea, eu am fost
primul care mi-am exprimat temeri n legtur cu Casa Matrionei. Noi am pierdut timp, ti-am citit
manuscrisele nc informe, pe care nu ndrzneai s le supui atentiei vreunei redactii. Pavilionul
cancerosilor suscit dezgust prin excesul de naturalism, prin acumularea tuturor ororilor posibile si
imaginabile; totusi planul su fundamental nu este medical, ci social, si tocmai acest lucru este
inacceptabil. si ai zice c la acel plan se raporteaz titlul lucrrii. Prin a doua dumitale scrisoare, vrei s
obtii zor-nevoie publicarea unui roman pe care nu 1-ai pus la punct. Acest santaj ti se pare demn de un
scriitor? La noi, toti scriitorii ascult cu plcere de prerile redactorilor si nu le forteaz mna.
Soljenitn: Cu toate explicatiile si protestele mele, cu tot nonsensul absolut pe care-1 reprezint
discutarea unei lucrri scrise acum douzeci de ani, ntr-o alt epoc, n conditii incomparabile si de ctre
un alt om, lucrare care, n plus, n-a fost publicat niciodat, n-a fost niciodat citit de nimeni, si care a
fost sustras dintr-un sertar o parte dintre oratori se concentreaz numai pe aceast lucrare. Este un
lucru mult mai absurd dect dac, de exemplu, la primul congres al scriitorilor, cineva 1-ar fi denigrat pe
Maksim Gorki pentru ale sale Gnduri inoportune^ sau pe Ser-
1 Articole scrise de Gorki si publicate n ziarul su Novaiajizn n 1917-1918, apoi n volum n 1918. n
aceste articole scriitorul se opunea cu nversunare bolsevicilor. (N.t.)
354
h Jev-tenski pentru corespondentele sale destinate agentiei Osvag', lu-^ ri care au fost publicate, si numai
cu cincisprezece ani mai devreme. c jjjeiciuk a spus aici c asa ceva nu s-a mtmplat niciodat si nu se va
-Vrnpla niciodat, c nu s-a vzut niciodat ceva de genul acesta n istoria literaturii ruse. ntocmai!
Ozerov: Aceast scrisoare ctre Congres a fost un act teribil din punct , ve<jere politic. Ea a mers mai
nti la dusmanii nostri, n scrisoare erau unele afirmatii incorecte. Printre scriitorii reprimati pe nedrept s-a
aflat si Zamiatin. n legtur cu publicarea Pavilionului cancerosilor, se poate ajunge la un acord cu Novi
mir: poate fi publicat cu conditia de a corecta manuscrisul si de a discuta corecturile efectuate. Mai este
nc de depus o munc foarte serioas. Romanul are pasaje de calitate inegal, are si lucruri reusite si
lucruri ratate. Trebuie mai ales s se ia atitudine mpotriva laturii pamfletare, caricaturale. As ruga s se
fac o serie ntreag de prescurtri, despre care nu pot vorbi aici din lips de timp. Filozofia socialismului
etic nu eman numai de la protagonist, ea pare a fi mbrtisat de autor, si acest lucru este inadmisibil.
Surkov: Am citit si eu Banchetul nvingtorilor. Starea de spirit pe care o degaj este: s v ia dracu pe
toti"! si n Pavilionul cancerosilor continu s sune acelasi laitmotiv. Care dintre toate personajele a intrat
n lumea eroului? Numai acest straniu sulubin, pe att de asemntor cu un comunist pe ct snt eu cu...
sulubin, cu ideile lui infinit de nvechite. N-am s ascund un lucru: eu snt un om cinstit. Cunosc bine toate
aceste teorii economice si sociale, mi-am bgat nasul si n Mihailovski si n Vdim Soloviov, si este o
naivitate s crezi c economia poate s depind de moral. Dup attea ncercri, dumneata ai dreptul s
te simti ofensat ca om, dar dumneata esti scriitor! Eu cunosc comunisti care au suferit, cum te exprimi
dumneata, cu asupra de msur, dar aceasta n-a avut nici o influent asupra conceptiei lor despre lume.
Nu, acesta nu este un roman fiziologic, ci unul politic, si pe tot parcursul lui abordeaz chestiuni de fond.
si apoi, acest idol din Piata Teatrului... Desi, la data aceea, monumentul lui Marx nc nu exista. Dac ar
fi publicat, Pavilionul cancerosilor s-ar putea ntoarce mpotriva noastr si ar avea mai mult fort dect
memoriile Svetlanei. Da, este adevrat, ar fi trebuit mpiedicat publicarea romanului n Occident, dar
este greu. Iat, n ultimul timp, eu am fost un apropiat al Annei Andreevna Ahmatova si stiu c ea dduse
ctorva persoane s citeasc Recviemul: cteva sptmni mai trziu, textul a aprut n Occident. Desigur,
cititorul nostru este att de evoluat si are atta experient nct nici 0 brosur n-ar putea s-1 abat de la
comunism; totusi, pentru noi, operele toi Soljenitn snt mai periculoase dect cele ale lui Pasternak.
Pasternak
Osvag era agentia de informatii a armatelor lui Denikin. (N.t.)
355
era un om rupt de viat, n timp ce Soljenitn are un temperament viu h~ tios, politic. El este un om cu
idei. Noi sntem, n istoria omenirii, ansa jati n prima revolutie care nu si-a schimbat nici cuvintele de
ordine ni ' drapelele! Socialismul etic" este un socialism destul de mic-burghe demodat, primitiv si
(ntorcndu-se spre Salnski) nu stiu cum puteti s"' nu ntelegeti aceste lucruri si s mai gsiti si ceva
valabil printre ele
Salnski: Dar eu nu le apr ctusi de putin.
Riurikov: Soljenitn a suferit din partea acelora care 1-au calomniat dar si din partea acelora care-1 laud
peste msur si-i atribuie calitti pe care el nu le are. Printre lucrurile pe care trebuie s le recunoasc
Soljenitn este si acela c el nu este continuatorul realismului rus". Comporta-mentul maresalului
Rokossovski, al generalului Gorbatov, este mai cinstit dect cel al eroilor dumitale. Sursa de energie a
acestui scriitor se afl n ndrjirea sa, n ofensele pe care le-a suferit. Snt lucruri omenesti, de nteles.
Totusi dumneata scrii c-ti snt interzise operele? Dar cenzura nu s-a atins de nici unul dintre romanele
dumitale! M mir c Tvardovski cere dezlegare de la noi. Eu, de exemplu, n-am cerut niciodat Uniunii
Scriitorilor aprobarea de a publica sau de a nu publica, (l roag pe Soljenitn s aib ncredere n
recomandrile lui Novi mir si promite, din partea tuturor celor prezenti", adnotri pe marginea fiecrei
pagini a Pavilionului cancerosilor.)
Baruzdin: Eu snt tocmai unul dintre aceia care, de la nceput, n-au mprtsit entuziasmul general pentru
opera lui Soljenitn. Deja Casa Matrionei este cu mult mai slab dect prima sa oper, iar Primul cerc are
foarte multe puncte slabe: Stalin, Abakumov si Poskrebsev snt prezentati ntr-o manier deprimant de
naiv si primitiv. Pavilionul cancerosilor este o oper antiumanist. Sfrsitul romanului conduce la ideea
c ar fi trebuit s se mearg pe alt cale". Oare a putut s cread Soljenitn c scrisoarea lui n loc de
alocutiune" va fi citit imediat la Congres? Cte scrisori s-au primit la Congres?
Voronkov: Vreo cinci sute.
Baruzdin: Ati auzit? Putea cineva s le citeasc imediat? Nu snt de acord cu Riurikov: este just ca
problema aprobrii s fie trecut asupra Secretariatului. Secretariatul nostru trebuie s se transforme din
ce n ce mai mult ntr-un organism creator si s nu fie zgrcit cu sfaturile pentru redactori.
Abdumomunov: Este foarte bine c Soljenitn a avut curajul s se dezic de Banchetul nvingtorilor. El
va avea curajul s se gndeasc la modalitatea de a traduce n viat propunerea lui Konstantin
Aleksandrovici (Fedin). Dac publicm Pavilionul cancerosilor, tapajul si prejudiciul care vor urma vor fi
mai mari dect acelea deja provocate de prima sa scrisoare. si ce nseamn asta: El a aruncat tutun n
ochii macacului, asa, fr rnO"
356
. - aia: asa, fr motiv"?1 Astea snt niste cuvinte ndreptate m-
" triva regimului nostru, n roman exist Rusanovi, exist marii martiri P.. greier, dar unde snt ceilalti?
Unde este societatea sovietic? Nu poti a! ngrosi liniile n felul acesta, nu poti s scrii un roman fr o
licrire SA lumin. si apoi exist multe lungimi, repetitii, scene naturaliste; toate acestea trebuie
suprimate.
Abasidze: N-am reusit s citesc dect 150 de pagini din Pavilionul ancerosilor, de aceea nu pot s-mi
exprim o opinie mai profund. N-am mas cu impresia c acest roman nu se poate publica. Dar, repet,
nu-mi pot exprima o opinie mai profund. Poate c lucrurile esentiale de-abia urmeaz. Noi toti, scriitori
cinstiti si talentati, i-am combtut totdeauna pe cei care nfrumusetau lucrurile, chiar ni se interzicea s-o
facem. Dar pe Soljenitn l paste pericolul de a cdea n cealalt extrem: exist la el pasaje care au un
caracter de pur reportaj acuzator. Artistul este ca un copil, el demonteaz o masin pentru a vedea ce
are nuntru, dar arta adevrat ncepe cu asamblarea. Observ c Soljenitn l ntreab pe vecinul su
cum se numeste fiecare orator. De ce nu cunoaste pe nici unul dintre noi? Pentru c nu 1-am invitat
niciodat. Propunerea lui Konstantin Alek-sandrovici (Fedin) este just: s rspund Soljenitn nsusi la
calomnii, poate mai nti printr-un text de uz intern.
Brovka: n Bielorusia snt multi oameni care au fost trimisi n lagre; Serghei Grakovski, de exemplu, a
petrecut acolo douzeci de ani. Dar ei au nteles c vina pentru aceste nedreptti o poart nu poporul, nu
partidul, nu puterea sovietic, nsemnrile Svetlanei Stalin nu snt dect o flecreal muiereasc, poporul
a priceput despre ce este vorba si rde de chestia asta. Dar aici, n fata noastr, se afl un talent unanim
recunoscut, tocmai n aceasta const pericolul de a-1 publica. Da, dumneata resimti durerea patriei
dumitale, si chiar mult prea mult, dar nu-i triesti bucuriile ei. Pavilionul cancerosilor este prea sumbru, nu
poate fi publicat. (Ca toti antevorbitorii si ca toti cei care vor urma, acesta sprijin si el propunerea lui
Fedin: Soljenitn trebuie s fac o declaratie presei pentru a se ridica mpotriva calomniilor occidentale n
legtur cu scrisoarea lui.)
lasen: (Are cuvinte injurioase pentru Banchetul nvingtorilor.) Pe autor nu-1 frmnt nedreptatea, ii
otrveste ura. Oamenii snt scandalizati c n rndurile Uniunii Scriitorilor exist un asemenea scriitor. Eu
propun s-1 excludem din Uniune. N-a fost singurul care a suferit, dar ceilalti nteleg mai bine tragedia
epocii noastre, tnrul Ikramov, de pild, n Pavilionul cancerosilor se simte, desigur, mna maestrului.
Autorul cunoaste subiectul mai bine dect orice medic sau profesor. Dar iat, pentru blocada
Leningradului el l acuz nu numai pe Hitler, ci si pe altii". Cine
Episod din Pavilionul cancerosilor, partea a ll-a, cap. xxxv. (N.t.)
357
snt acesti altii? Nu se ntelege. Beria? Sau remarcabilii nostri conductori actuali? Trebuie spus clar.
(Totusi, oratorul sprijin decizia curajoas a W Tvardovski de a lucra asupra romanului mpreun cu
autorul. Apoi ro mnui va putea fi dat spre citire unui grup restrns de persoane.)
Kerbabaev: Am citit cu mare neplcere Pavilionul cancerosilor. Toat personajele snt fosti detinuti, totul e
sumbru, nu exist nici un cuvnt cald Pur si simplu ti se face great cnd citesti. Vera i ofer eroului casa
ei si-sj deschide bratele n fata lui, iar el, el refuz viata. si apoi ce nseamn acest nouzeci si nou
plng si unul singur rde"? Asta e n legtur cu Uniunea Sovietic? Eu snt de acord cu ceea ce a spus
prietenul nostru Kor-neiciuk. De ce vede autorul totul n negru? si eu de ce nu descriu lucruri ntunecate?
Eu m strduiesc totdeauna s scriu numai despre ceea ce umple de bucurie sufletul omului. Nu este
suficient c s-a dezis de Banchetul nvingtorilor. L-as considera curajos dac s-ar dezice de Pavilionul
cancerosilor, atunci 1-as mbrtisa ca pe un frate.
saripov: Ba eu nu i-as acorda nici un rabat, eu 1-as exclude din Uniune! n piesa lui, tot ce este sovietic
este prezentat ntr-o manier negativ, chiar si Suvorov. Snt cu totul de acord: s se dezic de Pavilionul
cancerosilor. Republica noastr a destelenit pmnturi si le-a dat agriculturii si merge
din succes n succes.
Novicenko: Scrisoarea ctre Congres a fost difuzat ntr-un mod inadmisibil, trecnd peste capul
destinatarului ei oficial. M asociez cuvintelor severe ale lui Tvardovski; noi trebuie s condamnm cu
hotrre aceast metod. Nu snt de acord cu revendicrile principale ale scrisorii: nu se poate admite ca
totul s fie publicat. Altminteri, ar trebui s publicm si Banchetul nvingtorilor! S revenim la Pavilionul
cancerosilor. ncerc sentimente amestecate. Eu nu snt un copil, stiu c va trebui s mor, si poate n
aceleasi chinuri ca si eroii lui Soljenitn. Dar chiar n aceast situatie, lucrul cel mai important rmne
acesta: care este constiinta ta? Care este disponibilul tu de moralitate? si dac romanul s-ar limita la
aceasta, eu as socoti necesar s fie publicat, dar scena caricatural cu fiica lui Rusanov este un amestec
josnic n viata noastr literar. Sensul poli-tico-ideologic al socialismului etic este negarea marxism-
leninismului. si apoi aceste cuvinte din Puskin Dintre stihiile toate, omul/ E-un trdtor, un zbir sau un
captiv" constituie o teorie injurioas. Toate aceste lucruri snt categoric inacceptabile pentru noi, pentru
societatea noastr si pentru poporul nostru, n roman, toti cei care au avut de suferit snt pusi s judece
societatea, ceea ce este ofensator. Rusanov este un tip odios, zugrvit veridic. Dar este inadmisibil s
faci din el reprezentantul si purttorul de cuvnt al ntregii noastre societti oficiale. Este socant c numele
lui Gorki este invocat att de des de un personaj josnic si respingtor ca Rusanov. Chiar dac acest
roman va fi adus la o anumit conditie calitativ,
358
1 nu va deveni un roman al realismului socialist. Dar va fi un eveniment rterar, o oper de talent. Eu am
citit si Banchetul nvingtorilor si trebuie
- spun c, din punct de vedere uman, el a sfrmat ceva n mine n raport 5 autorul. Trebuie depsite
toate rdcinile acestei piese.
jVlarkov: Discutia noastr a fost foarte util. Eu tocmai vin din Siberia, unde am vorbit de cinci ori n fata
unui public numeros. Trebuie spus c
'cieri nu se face un tapaj deosebit n jurul numelui acestui autor. Doar ntr-un loc mi s-a dat un bilet; v
rog s m scuzati, dar n bilet scria exact asa- Cnd o s nceteze acest Doljenitn (sic!) s defimeze
literatura sovietic?" Noi asteptm de la Soljenitn un rspuns foarte precis calomniilor burgheze,
asteptm de la el s fac o declaratie presei. El trebuie s-si apere onoarea de scriitor sovietic.
Dezicndu-se de Banchetul nvingtorilor, mi-a luat o piatr de pe inim, n privinta Pavilionului
cancerosilor, snt de aceeasi prere cu Surkov. Opera se situeaz totusi ntr-un plan practic. Nu pot n
nici un chip s accept elucubratiile politico-sociale. Cineva a fcut asta" spune el, dar nu se stie la
adresa cui. Dat fiind spiritul de bun colaborare care exist ntre Novi mir si Aleksandr Isaevici, cred c
acest roman poate fi finisat, dar aceasta necesit o munc serioas. Desigur, asa cum se prezint azi, nu
poate fi dat la cules. Ce-i de fcut mai departe? Concret: A.I. s pregteasc pentru pres declaratia
despre care au vorbit toti aici; ar fi foarte bine ca acest lucru s se ntmple chiar n ajunul srbtorii; apoi
ar putea fi dat publicittii un comunicat din partea Secretariatului. Totusi eu continuu s-1 consider pe A.I.
ca pe un tovars de-al nostru. Dar, Aleksandr Isaevici, noi ne gsim ntr-o situatie delicat din vina
dumitale, iar nu din vina altcuiva, n ce priveste propunerile de excludere din Uniune, eu cred c, n
virtutea spiritului tovrsesc care trebuie s ne cluzeasc, nu trebuie s ne grbim.
Soljenitn: M-am ridicat nu o dat n cursul zilei de azi mpotriva discutrii Banchetului nvingtorilor, dar
trebuie s revin la acest subiect. La urma urmelor, eu pot s v reprosez tuturor c snteti contra teoriei
dezvoltrii, dac gnditi n mod serios c un om rmne neschimbat n douzeci de ani, cnd toate
conditiile s-au modificat complet. Dar am auzit aici un lucru mai serios: Komeiciuk, Baruzdin si nc vreo
ctiva au spus c poporul citeste Banchetul nvingtorilor", ca si cnd aceast pies ar fi pus n
circulatie. Eu acum voi vorbi foarte rar pentru ca fiecare dintre cuvintele mele s fie nregistrate exact.
Dac Banchetul nvingtorilor cunoaste o larg difuzare din mn n mn sau este tiprit, eu declar
solemn c toat rspunderea pentru aceasta i revine acelei organizatii care s-a servit de singurul
exemplar existent al acestei piese, care n-a fost citit niciodat de nimeni, pentru a-1 publica" n timpul
vietii mele si contra vmtei mele: aceast organizatie este cea care rspndeste piesa! De un 311 i
jumtate nu ncetez de a avertiza spunnd c lucrul acesta este foarte
359
periculos! Eu cred c dumneavoastr acolo nu aveti o sal de lectur si c manuscrisul v este dat
pentru acas, unde aveti fii si fiice si unde nu toate sertarele se nchid cu cheia, n privinta aceasta, eu v-
am prevenit sj v previn si acum!
Acum despre Pavilionul cancerosilor. Mi se reproseaz chiar titlul, spu-nndu-se c pavilionul cancerosilor
si cancerul nu snt un subiect medical ci un simbol. V rspund: este un simbol foarte comod dac,
pentru a-i descoperi, trebuie s traversezi tu nsuti toate etapele cancerului si ale agoniei. Pentru un
simbol, pasta este prea groas; pentru un simbol snt prea multe detalii medicale. Am dat romanul spre
lectur unor mari oncologi cerndu-le prerea n materie: mi-au rspuns c, din punct de vedere medical,
este ireprosabil si n pas cu ultimele noutti ale domeniului. Este vorba anume de cancer, de cancer ca
atare, asa cum nu se vorbeste de el n literatura de divertisment, dar asa cum l resimt n fiecare zi
bolnavii, inclusiv unii dintre apropiatii dumneavoastr si asa cum poate, n curnd, una dintre personajele
prezente aici va sta ntins pe patul unui serviciu de oncologie si va ntelege atunci ce simbol" este
acesta.
Nu nteleg deloc acuzatia de antiumanism adus Pavilionului cancerosilor. Este exact contrariul, este
triumful vietii asupra mortii, al viitorului asupra trecutului, altminteri, dat fiind caracterul meu, nu m-as fi
apucat niciodat s scriu ceva de genul acesta. Dar eu consider c datoria literaturii fat de societate si
fat de individ nu const n a-i ascunde adevrul, nici n a-1 atenua, ci n a-i spune cu sinceritate ceea ce
este si ce-1 asteapt. Tot n sensul acesta ne vorbesc si proverbele rusesti:
Nu-1 iubi pe cel ce zice-ntruna da", ci pe cel ce mai strecoar uneori si-un ba".
Cel ce la vorb dulce-i ca mierea, are nravul amar ca fierea.
si, n general, sarcina scriitorului nu se reduce la a critica sau a apra cutare sau cutare mod de
repartizare a produsului social, la a critica sau a apra cutare sau cutare form de organizare statal.
Sarcina scriitorului este s trateze subiecte mai universale si mai eterne: misterele inimii si ale constiintei
umane, conflictul vietii si al mortii, depsirea durerii sufletesti si a acelor legi ale destinului uman care s-au
nscut n noaptea imemorial a mileniilor si care vor fi n vigoare pn cnd se va stinge soarele de pe
cer.
M mhneste faptul c tovarsii nu au citit cu atentie unele pasaje ale romanului si, drept urmare, au
rmas cu o imagine deformat despre ele. Lucrul acesta n-ar trebui s se ntmple. De exemplu, fraza
nouzeci si nou plng si unul singur rde" este un proverb curent n lagre. Individului care ncearc s
treac fr s stea la coad, Kostoglotov i arunc-n fat acest proverb, pentru a-1 face s afle cine este
el, Kostoglotov, asta-i tot. Iar aici se trage concluzia c asta este despre Uniunea Sovietic n
360
ntregimea ei. Sau acest macac se gseste de dou ori n carte si, dac
compar cele dou pasaje, este clar c prin omul ru care i-a aruncat tutun n ochi, ata, fr motiv, se
subntelege n mod concret Stalin. Si ce mi se obiecteaz? C nu este asa, fr motiv"? Dar dac nu
este asa, fr motiv", atunci lucrul acesta este legitim, necesar? Surkov m-a uimit: n primul rind, nici
mcar n-am reusit s nteleg de ce a adus vorba de Marx, care nici nu este pomenit n romanul meu. Pi
bine, Aleksei Aleksandrovici! Dumneavoastr snteti un poet, o persoan cu un gust artistic fin, si, n
cazul de fat, fantezia v-a jucat o fest. Nu ati nteles aceast scen? sulubin l citeaz pe Bacon, de la
care ia terminologia: el vorbeste de idolii pietei" si Kostoglotov ncearc s-si imagineze o piat n
mijlocul creia se ridic un idol albstriu. sulubin vorbeste despre idolii teatrului" si Kostoglotov si
imagineaz un idol n interiorul unui teatru, si cum asta nu se poate, l amplaseaz n piata teatrului. Cum
ati putut s credeti c este vorba de Moscova si de monumentul, nc neridicat, al lui Marx?...
Tovarsul Surkov a spus c au fost suficiente cteva sptmni de difuzare pentru ca Recviemul s
ajung n strintate. Dar prima parte a Pavilionului cancerosilor circul de mai bine de un an si tocmai
aceasta m nelinisteste, tocmai de aceea presez Secretariatul.
Tovarsul Riurikov mi-a dat si un sfat, acela de a nu mai continua realismul rus. Ei bine, v spun cu mna
pe inim, la realismul rus nu voi renunta niciodat.
Riurikov: Eu n-am spus s renunti la realismul rus, ci s dezavuezi interpretarea acestui rol, asa cum este
ea dat n Occident.
Soljenitn: Acum referitor la propunerea lui Konstantin Aleksandrovici (Fedin). Fireste, o salut.
Transparent, iat exact ceea ce, tot timpul, m strduiesc s obtin! Destul ne-am ascuns, destul ne-am
dosit discursurile si destul ne-am ncuiat stenogramele cu sapte lacte. Iat, am avut o dezbatere despre
Pavilionul cancerosilor. Sectia de proz a hotrt s trimit stenograma acestei dezbateri la redactiile
interesate. Ce credeti c s-a n-tmplat? In loc de aceasta, a ascuns-o, si cu mare greutate am obtinut s
mi-o dea mie, autorului. Ct priveste stenograma de azi, sper s-o primesc, nu-i asa, Konstantin
Aleksandrovici?
La ce serveste publicarea protestelor dumitale?" a ntrebat Konstantin Aleksandrovici. Pentru mine,
rspunsul este clar: serveste literaturii nationale. Dar stranie idee are Konstantin Aleksandrovici cnd
spune c eu trebuie s desclcesc situatia. Eu snt legat de mini si de picioare, am gura astupat si eu
snt cel care ar trebui s fac aceasta? Mi se pare c Puternicei Uniuni a Scriitorilor i vine mai usor s-o
fac. Mie mi se taie nce rndulet pe care-1 scriu, n timp ce Uniunea are toat presa la dispo-2ltie. Eu tot
nu nteleg si nu vd de ce scrisoarea mea n-a fost luat n
^ 361
consideratie la Congres. Acum, K. A. propunea s combatem nu cauzei ci efectele, adic zgomotul fcut
n Occident n jurul scrisorii mele Du e' neavoastr vreti ca eu s public o dezavuare dar ce anume s
dezavu Nu pot s intervin n legtur cu o scrisoare care n-a fost publicat S-mai ales, ea are o parte
general si o alta particular. S dezavuez part ' general? Dar eu rmn la prerea mea si nu renunt la
nici un cuvnt C despre ce vorbea aceast scrisoare?
Voci: Despre cenzur.
Soljenitn: Dac spuneti asa, nseamn c n-ati nteles nimic. Aceast scrisoare vorbeste despre destinul
marii noastre literaturi care, cndva cucerise si fascinase lumea, dar care, astzi, si-a pierdut pozitia, n
Occident se spune c romanul a murit, si noi, noi ne agitm si tinem conferinte ca s demonstrm c nu,
n-a murit. Dar nu e nevoie s tinem conferinte ci s publicm romane, romane care pentru ochii celor de
acolo s fie ca o lumin puternic si atunci noul roman" o s se potoleasc, si atunci
neoavangardistii" vor fi paralizati. Nu intentionez s m dezic de partea general a scrisorii mele; s
declar injuste si false cele opt puncte particulare ale prtii a doua? Dar ele toate snt conforme cu
adevrul. S spun c am obtinut partial satisfactie? Pn n prezent nu s-a schimbat nimic, nu s-a
ndreptat nimic. Atunci ce pot s declar? Nu, mai nti dumneavoastr trebuie s neteziti mcar un
drumeag pentru o asemenea declaratie: ncepeti prin a publica scrisoarea mea, apoi un comunicat al
Uniunii n legtur cu scrisoarea, indicati ndat care dintre cele opt puncte snt n curs de realizare si
atunci, si eu, voi putea s intervin public, si o voi face cu plcere. Dac vreti, publicati si declaratia mea
de astzi despre Banchetul nvingtorilor, desi nu nteleg s se dezbat piese de teatru furate, nici s se
dezavueze scrisori care n-au fost publicate. La 12 iunie mi s-a spus, aici, la Secretariat, c acest
comunicat va fi publicat fr nici o conditie, iar astzi se pun conditii. Ce s-a schimbat?
Cartea mea Ivan Denisovici este interzis. Continu si se intensific mpotriva mea campania de
calomnii. Numai dumneavoastr puteti s-o combateti, nu eu. Singurul lucru care m consoleaz este
acela c nici o calomnie nu va putea niciodat s-mi provoace infarct, pentru c m-am clit n lagrele
staliniste.
Fedin: Nu, ordinea de zi este alta. Prima declaratie public trebuie si fie a dumitale. Dup attea remarce
ncurajatoare privind talentul dumitale si stilul dumitale, vei gsi forma care trebuie. Mai nti noi, iar apoi
dumneata o asemenea replic este lipsit de un fundament solid.
Tvardovski: n acest caz, scrisoarea chiar va fi publicat?
Fedin: Nu, scrisoarea trebuia publicat atunci, la timpul ei. Acum, strintatea ne-a luat-o nainte, la ce
bun acum?
362
ijenitn: Mai bine mai trziu dect niciodat. si ce se va ntmpla ru cele opt puncte ale mele? fedin: O s
vedem dup aceea. _Oljenitn: Ei bine, eu am rspuns deja si sper c totul a fost steno-
orafiat exact.
Surkov: Dumneata trebuia s spui dac te delimitezi de rolul de lider l opozitiei politice pe care ti-1
atribuie Occidentul.
3 Soljenitn: Aleksei Aleksandrovici (Surkov), ntr-adevr, nu-mi vine ' mi cred urechilor cnd v aud
spunnd asemenea lucruri: artist al cultului si lider a' opozitiei politice? Cum se mpac una cu alta?
n unele scurte interventii se insist ca Soljenitn s accepte propunerea lui Fedin.
Voci: O s mai reflecteze!
Soljenitn spune nc o dat c el nu poate s fac primul o declaratie de acest gen, cci cititorul din
Rusia n-ar sti despre ce este vorba.
(Note luate de ctre A. Soljenitn n cursul sedintei)
[5]
Uniunea Scriitorilor din URSS
Conducerea
Nr. 3142
Tovarsului A.I. Soljenitn
25 noiembrie 1967 Stimate Aleksandr Isaevici,
n cursul sedintei Secretariatului Conducerii Uniunii Sciitorilor din URSS din 22 septembrie a.c., la care s-
a procedat la o examinare a scrisorilor dumneavoastr, tovarsii au exprimat pe lng o critic ascutit a
gestului dumneavoastr, ideea binevoitoare c era necesar s dispuneti de un anumit timp pentru a
reflecta profund asupra a tot ceea ce s-a spus la Secretariat, pentru ca imediat s puteti interveni public si
s v definiti atitudinea fat de campania antisovietic, declansat n strintate de o propagand ostil,
n jurul numelui si scrisorilor dumneavoastr. Au trecut dou luni.
Secretariatul ar dori s stie ce decizie ati luat. Cu stim,
K. Voronkov
Din nsrcinarea Secretariatului Conducerii Uniunii Scriitorilor din URSS
363
[6]
Secretariatului Uniunii Scriitorilor din URSS
l decembrie 1957
Din scrisoarea dumneavoastr nr. 3142 din 25.11.67 nu nteleg urmtoarele:
1) Intentioneaz Secretariatul s m apere contra unei campanii nentrerupte de calomnii (eufemistic
vorbind, neprietenesti") declansate contra mea de trei ani de zile, n patria mea? (Iat fapte noi: la 5
octombrie 1967, la Leningrad, la Casa Presei, Zimianin, redactorul-sef al Pravdei a repetat n fata unui
vast auditoriu minciuna de-acum indigest, cum c eu as fi fost prizonier, si a recurs la metoda rsuflat
de defimare a indezirabililor, spunnd despre mine c snt un schizofrenic, iar despre trecutul meu de
detinut n lagr c a devenit pentru mine o idee fix. Conferentiarii Comitetului Orsenesc Moscova al
partidului au avansat noi versiuni mincinoase cum c eu as fi njghebat n armat" o organizatie despre
care nu se stie dac era defetist" sau terorist". Se pune ntrebarea cum au putut aceste circumstante
s scape Colegiului Militar al Tribunalului Suprem.)
2) Ce a ntreprins Secretariatul pentru ca s fie anulat msura ilegal care interzice accesul n biblioteci
al operelor mele publicate? Aceeasi ntrebare si cu privire la anularea ordinului prin care cenzura interzice
mentionarea numelui meu n articolele de critic literar, (n revista Voprosi literaturi s-a actionat n felul
acesta chiar ntr-un articol tradus din... japonez. La Universitatea din Perm, un grup de studenti care
voia s publice, ntr-o culegere de scrieri stiintifice, un studiu asupra operelor mele deja aprute, a fost
sanctionat.)
3) Vrea Secretariatul s ia msuri pentru ca Pavilionul cancerosilor s nu fie publicat haotic n strintate,
sau rmne indiferent n fata acestui pericol? Se fac demersuri pentru ca Litgazeta s publice extrase din
roman si pentru ca Novi mir s-1 publice integral?
4) Nu intentioneaz Secretariatul s intervin pe lng guvern pentru ca tara noastr s adere la
conventia international a drepturilor de autor? Aceasta le-ar da autorilor nostri un mijloc sigur de aprare
mpotriva publicrii ilegale a operelor lor n strintate si mpotriva nerusinatei curse comerciale care are
loc pentru traducerile lor acolo.
5) La sase luni dup scrisoarea mea ctre Congres s-a fcut ceva pentru ca, n sfirsit, s nceteze
difuzarea editiei" ilegale de extrase din arhiva mea si pentru ca s fie distrus aceast editie"?
6) Ce msuri a luat Secretariatul pentru ca arhiva mea confiscat s-nii fie restituit, precum si romanul
Primul cerc, n afar de declaratiile Pu~
364
hlice dup care aceast restituire ar fi avut deja loc (cea a secretarului 0zerov, de exemplu)?
7) Secretariatul a aprobat sau a respins propunerea lui K.M. Simonov Ae a mi se publica culegere de
nuvele?
g) De ce pn n prezent n-am primit stenograma sedintei din 22 sep-fflbrie a Secretariatului, pentru ca s-
o pot studia? V-as fi foarte recunosctor pentru lmurirea acestor chestiuni.
Soljenitn
[7]
Unui membru al Uniunii Scriitorilor din URSS
16 aprilie 1968
A trecut aproape un an de cnd am adresat scrisoarea mea ctre Congresul scriitorilor, fr s fi primit de
la acesta vreun rspuns. De atunci am mai scris n dou rnduri Secretariatului Uniunii Scriitorilor si de trei
ori am trecut personal pe acolo. Nici pn astzi nu s-a schimbat nimic: arhiva nu mi-a fost restituit,
crtile nu mi se public, numele mi-este interzis. Am prevenit cu insistent Secretariatul asupra riscului ca
operele mele s plece n strintate, dat fiind larga difuzare din mn n mn pe care ele o cunosc de
mult vreme. Nu numai c Secretariatul n-a fcut nimic pentru a facilita publicarea n Novi mir a
Pavilionului cancerosilor, deja cules la tipografie, dar a fcut totul ca s nu fie publicat; el chiar a
mpiedicat examinarea prtii a doua a romanului de ctre sectia moscovit de proz.
S-a pierdut un an si inevitabilul s-a produs: acum cteva zile, suplimentul literar al lui Times a publicat
unele capitole din Pavilionul cancerosilor. Acum nu mai poate fi exclus eventualitatea publicrii si a altor
texte, poate bazate pe versiuni inexacte si nefinalizate ale romanului. Ceea ce s-a ntmplat m oblig s
fac cunoscut mediilor noastre literare continutul scrisorilor si interventiilor anexate la prezenta, pentru ca
pozitia si responsabilitatea Secretariatului Uniunii Scriitorilor din URSS s apar cu claritate.
Darea de seam anexat a interventiilor auzite cu ocazia sedintei din 22 septembrie 1967 a
Secretariatului a fost fcut de mine personal si, fireste, fr s fie complet, ea este absolut conform cu
adevrul si poate constitui un element de informatie suficient, pn la publicarea stenogramei complete.
Soljenitn Anexe:
Scrisoarea mea din 12.9.67 adresat tuturor secretarilor (patruzeci si doi) ai Uniunii Scriitorilor.
365
2. Darea de seam asupra interventiilor auzite la sedinta din 22 septembrie 1967 a Secretariatului.
3. Scrisoarea din 25.11.67 a lui K. Voronkov.
4. Scrisoarea mea din 1.12.67 ctre Secretariat.
[8]
Secretariatului Uniunii Scriitorilor din URSS Revistei Novi mir. Revistei Literaturnaia gazeta Membrilor
Uniunii Scriitorilor
18 aprilie 1968
La redactia lui Novi mir mi s-a artat telegrama urmtoare: NM 0177 Frankfurt-pe-Main H 2 9 16.20 Lui
Tvardovski, Novi mir
V facem cunoscut c de curnd comitetul securittii statului prin Victor Louis a trimis n Occident nc un
exemplar al Pavilionului cancerosilor, pentru ca prin aceasta s blocheze publicarea lui n Novi mir. De
aceea, noi am hotrt s publicm imediat aceast lucrare.
Redactia revistei Grani."
As vrea s protestez contra publicrii Pavilionului cancerosilor att n Grani ct si n alt parte unde
aceasta s-ar realiza de ctre V. Louis, dar caracterul tulbure al telegramei necesit nainte de orice
clarificarea urmtoarelor puncte:
1) Telegrama a fost expediat efectiv de redactia revistei Grani sau printr-un interpus (ceea ce usor poate
fi verificat cu ajutorul telegrafului international, printr-o cerere a telegrafului din Moscova la Frankfurt-pe-
Main)?'
2) Cine este acest Victor Louis, ce fel de om este acesta, care este nationalitatea sa? A scos el efectiv
din Uniunea Sovietic un exemplar al Pavilionului cancerosilor, cui 1-a transmis, unde exist riscul s mai
apar? si ce legtur are cu aceasta Comitetul Securittii Starului?
Dac Secretariatul Uniunii Scriitorilor este interesat n stabilirea adevrului si n eliminarea riscului de a
vedea publicndu-se Pavilionul cancerosilor n rus n strintate, cred c el poate s obtin rapid
rspunsuri la aceste ntrebri.
Acest episod te face s te gndesti la cile bizare si obscure prin care manuscrisele scriitorilor sovietici
pot s ajung n strintate. El constitui6 pentru noi un avertisment serios: literatura nu poate fi redus la
conditi3
366
"n care operele literare devin mrfuri profitabile pentru orice traficant po-cesor al unui pasaport. Operele
autorilor nostri trebuie s poat fi publicate la noi, si nu s ajung prada editurilor strine.
Soljenitn
[9]
Redactiilor Le Monde, L 'Unit, Literaturnaia gazeta
25 aprilie 1968
Am aflat din ziarul Le Monde din 13 aprilie c n diverse locuri din Occident se public extrase si prti din
romanul meu Pavilionul cancerosilor si c editorii Mondadori (Italia) si Bodley Head (Anglia) si disput
deja copyright-ul pentru acest roman.
Declar c nici un editor strin n-a primit de la mine manuscrisul acestui roman si nici n-a fost mandatat de
mine s-1 publice. De aceea nu recunosc ca legal nici o publicare prezent sau viitoare (fr aprobarea
mea), nu recunosc nimnui dreptul de a se erija n editor al scrierilor mele; orice denaturare a textului
(inevitabil n conditiile multiplicrii si difuzrii necontrolate a manuscrisului) m prejudiciaz; recuz si
interzic cu hotrre orice adaptare neautorizat pentru ecran sau pentru scen.
stiu deja din experient cum, din cauza grabei, Ivan Denisovici a fost alterat n toate traducerile. Probabil
c asta este soarta rezervat si Pavilionului cancerosilor. Dar n afar de bani, mai exist si literatura.
Soljenitn [10]
Redactiei Literaturnaia gazeta Copie revistei Novi mir
stiu c revista dumneavoastr nu-mi va publica nici un rnd fr a-i da un sens fals sau viciat. Dar nu am
alt posibilitate, pentru a rspunde numeroaselor persoane care mi-au trimis urrile lor, dect prin
intermedierea dumneavoastr:
Multumesc cu emotie tuturor cititorilor si scriitorilor care mi-au tri-wis felicitrile si urrile lor pentru cea
de a cincizecea mea aniversare. Le Promit c nu voi trda niciodat adevrul. Singura mea dorint este
s m att demn de sperantele Rusiei care citeste."
A. Soljenitn Riazan, 12 dec. 1968
367
[11]
Prezidiului colegiului orsenesc Moscova al avocatilor
Redactiei ziarului Izvestia
din partea scriitorului Soljenitn A.I.
or. Riazan, pasajul lablocikov l, ap. 11
Declaratie
7 mai 1959
V rog s m ajutati n a-mi apra numele de actiunile de natur a m face de ocar ale lui salaghin
Aleksandr Fiodomvici (Moscova, str. D. Bed-ni 17, bloc l, ap. 246) si n a curma aceste actiuni.
De mai multe luni de zile, el frecventeaz restaurantul Bazarul slav" unde se d drept Scriitorul
Soljenitm", mparte n numele meu autografe se comport cu o dezinvoltur sfidtoare, face cadouri
scumpe unor femei necunoscute (oficial ns este pensionar care trieste dintr-o pensie mic), comand
muzic explicnd n gura mare c el a suferit n lagr" si c acum are nevoie de o atmosfer vesel (din
1963 pn n 1965 a fost ntr-adevr n detentie, conform art. 154 CP).
In principal, el are agresivitatea si obrznicia de a cuta, n numele meu, femei care s-1 urmeze. De
exemplu, a sunat la Mosfilm cu rugmintea de a i se gsi o dactilograf-secretar tnr care s-1
nsoteasc n cltoriile lui prin Uniune, si cnd una dintre fete a dat curs acestei solicitri, el i-a propus
direct s-i fie concubin. A sunat-o si pe Dranovskaia Dina Isaevna, regizorul colectivului teatral al
Palatului Culturii Gorki, i-a citit n numele meu versuri de lagr" si a rugat-o s-i aleag niste artiste
tinere cu buni parametri fizionomiei", care, chipurile, s-i citeasc n public operele. [...] Cu mai putine
amnunte snt cunoscute si alte asemenea cazuri.
Soljenitn
[12]
NSEMNRI DE LA sEDINtA ORGANIZAtIEI SCRIITORILOR DIN RIAZAN
4 noiembrie 1969
sedinta a durat de la ora 15 pn la ora 16.30. Din cei sapte membri ai organizatiei scriitorilor din Riazan
au fost prezenti sase (Ernst Safonov, secretarul sectiei din Riazan, era spitalizat pentru o operatie):
secretaru
368
din RSFSR Frnt Taurin; secretarul cu agitatia si propaganda al
miletului regional Riazan al PCUS A.S. Kojevnikov; redactorul
C edituri Povarionkin, plus trei tovarsi de la niste organizatii re-
glNotele urmtoare au fost luate de Soljenitn n cursul sedintei.
Pe ordinea de zi a fost, asa cum s-a anuntat, o singur chestiune: infor-area secretarului Uniunii
Scriitorilor din RSFSR, Taurin, despre hotrrea cretarjatului US a RSFSR Cu privire la msurile de
ntrire a muncii educativ-ideologice printre scriitori".
Informarea n sine nu dureaz mult. F. Taurin citeste hotrrea Secretariatului US din RSFSR, provocat
de fuga lui Anatoli Kuznetov1 peste granit si care indic noi msuri pentru ntrirea controlului asupra
scriitorilor care se deplaseaz n strintate, precum si msuri privind educatia ideologic a scriitorilor.
Informeaz c asemenea sedinte au avut deja loc n numeroase organizatii regionale ale scriitorilor si s-
au situat la un nalt nivel, mai ales la organizatia scriitorilor din Moscova, unde s-au adus acuzatii Lidiei
Ciukovskaia, lui Lev Kopelev, lui Bulat Okudjava, precum si membrului organizatiei din Riazan a US,
Soljenitn.
ncep dezbaterile (regulamentul prevede pentru fiecare vorbitor zece minute).
Vasili Matuskin (membru al US, Riazan; dup cteva fraze generale despre situatia organizatiei din
Riazan): Nu pot s nu vorbesc despre atitudinea tovarsului Soljenitn fat de literatur si fat de
organizatia noastr. Aici este si rspunderea mea, cci eu i-am dat cndva recomandare la intrarea n
Uniunea Scriitorilor, n felul acesta, criticndu-1 astzi pe el, eu m critic pe mine nsumi. Cnd a aprut
Ivan Denisovici, nu totul n aceast scriere era imediat acceptabil, multe lucruri din aceast oper nu ne-
au plcut. Dar, dup articolele lui Simonov si ale lui Tvardovski, nu mai puteam discuta. Aveam speranta
c Soljenitn va fi o mndrie a organizatiei noastre. Aceste sperante nu s-au realizat. Iat, s lum n
consideratie atitudinea lui fat de organizatia noastr, n toti acesti ani, el a stat deoparte. A asistat la
adunrile de alegeri, ce-i drept, dar n-a luat cuvntul. Ajutor tinerilor scriitori una dintre obligatiile
noastre statutare cele mai importante nu a dat, nu a participat la discutarea scrierilor debutantilor. N-a
depus nici o munc. Constatm nu fr durere c este arogant fat de

Scriitorul A. Kuznetov a profitat de o cltorie n Anglia, n 1 969 , pentru a cere acolo drept de azil.
Renegndu-si operele publicate n URSS si desfigu-rate de cenzur, el a hotrt s scrie de acum nainte
sub numele de A. Anatoli, Pseudonim cu care a semnat, mai ales, versiunea nou si autentic a
faimosului
r . (N.t.)
369
organizatia noastr si fat de modestele noastre rezultate literare. Am s spun cinstit si sincer c toate
ultimele sale scrieri (la drept vorbind, noi nu le cunoastem, nu le-am citit, n-am fost invitati s le discutm)
merg n rspr cu ceea ce scriem noi, ceilalti scriitori. Pentru noi exista Patria-Marn si nimic nu este mai
scump. Operele lui Soljenitn se public n strintate si toate acestea se deverseaz imediat asupra
patriei noastre. Cnd se arunc de zor cu noroi asupra patriei noastre folosindu-se operele lui si cnj i se
dau lui Aleksandr Isaevici indicatii despre felul cum trebuie s rspund un articol n sensul acesta a
fost publicat chiar n Literaturnaia gazeta el nu reactioneaz, considerindu-se mai inteligent dect
ceilalti
S. Baranov (presedinte de sedint): Cele zece minute la care, conform regulamentului, aveati dreptul, au
trecut.
Matuskin cere o prelungire.
Soljenitn: Dati-i ct cere tovarsul.
I se acord prelungire.
Matuskin: Uniunea Sciitorilor este o organizatie n care se intr absolut benevol. Exist oameni care snt
publicati fr s fie membri al Uniunii. n statutul acesteia se spune direct: Uniunea i reuneste pe adeptii
unei aceleiasi idei, pe cei care construiesc comunismul, pe cei care-si consacr acestei cauze toat
opera, pe cei care merg pe calea realismului socialist. n acest caz, Soljenitn nu-si are locul ntr-o
organizatie de scriitori, el s creeze deci separat. Orict de mare ar fi sentimentul de amrciune pe care-
1 ncerc, trebuie totusi s spun: drumurile noastre snt diferite, Aleksandr Isaevici, si va trebui s ne
desprtim.
Nikolai Rodin (membru al US, orasul Kasimov): Nu mai e nimic de adugat la ceea ce a spus Vasili
Semionovici. Dac lum statutul Uniunii si-1 comparm cu activitatea civic a lui Aleksandr Isaevici, vom
vedea mari nepotriviri. Eu nu am nimic de adugat dup cuvintele lui Vasili Semionovici. A.I. n-a
respectat statutul, n-a tinut cont de Uniunea noastr. Ni s-a ntmplat s n-avem cui da s recenzeze
manuscrisul unui scriitor nceptor, cci Soljenitn a refuzat o asemenea sarcin. Am mari nemultumiri
fat de el.
Serghei Baranov: Aceasta este o problem foarte serioas si conducerea Uniunii Scriitorilor o ridic la
momentul oportun, n organizatia noastr, trebuie s ne cunoastem bine unui sufletul celuilalt si s ne
ajutm unul pe altul. Dar ce se va ntmpla dac noi ne mprstiem care ncotro? Cine va educa tineretul?
Cine va conduce cercurile literare care snt numeroase n uzinele noastre si n institutele noastre de
nvtmnt? Just a pus Vasili Semionci problema lui A.I. Opera Iui noi n-o cunoastem, noi nu-i
cunoastem opera. La nceput s-a fcut mare zarv n legtur cu operele lui. Dar eu, personal, n-am
vzut niciodat n Ivan Denisovici dect un tablou foarte negru. Sau Casa Matrionei, unde a vzut el o
asemenea
370
femeie singur cuc, locuind cu gndaci si o pisic, si pe care n-o ajut nimeni, unde se gseste o
asemenea Matriona? Eu speram totusi c Alek-andr Isaevici va scrie lucruri necesare poporului. Dar
unde-si public el lucrrile, despre ce vorbesc ele? Noi nu stim. Trebuie s ne mbunttim nrerea pe
care o avem despre noi nsine si pe care o avem unii despre altii- Soljenitn s-a rupt de organizatie si,
evident, va trebui s ne separm
de el.
Soljenitn cere voie s pun o ntrebare de ordin general tovarsilor
care au luat cuvntul, presedintele l refuz.
Evgheni Markin (membru al US, Riazan): Mi-este foarte greu s vorbesc, mai greu dect oricui. Ca s-o
spunem pe-a dreapt, este vorba de prezenta lui Aleksandr Isaevici n organizatia noastr. Eu nu eram
nc membru al Uniunii atunci cnd 1-ati primit n rndurile dumneavoastr. M simt coplesit n fata
extraordinarei amplitudini a miscrii care anim limba de pendul a aprecierilor. Colaboram la Literatura
ijizn cnd lui Soljenitn i se aduceau elogii nemaipomenite. De atunci ncoace, dimpotriv: n-am auzit
niciodat preri asa de dure ca acelea exprimate la adresa lui Soljenitn. Asemenea excese influenteaz
apoi constiinta oamenilor care iau decizii. S ne amintim cum a fost denigrat Esenin, iar apoi a nceput s
fie ridicat n slava cerului, iar acum unii ar vrea din nou s-1 desfiinteze. S ne amintim de judectile
aspre de dup anul 1946. Mie mi-e mai greu ca oricui s m dumiresc n situatia aceasta. Dac pe
Soljenitn astzi l excludem, si apoi l reprimim, si apoi iar l excludem, si apoi iar l reprimim eu nu
vreau s particip la chestia asta. Atunci unde or s-si caute un al doilea apendice cei care s-au eschivat
de la discutia de astzi?1 Or, noi avem mari necazuri n organizatie: nu li se dau apartamente membrilor
Uniunii. Timp de doi ani, organizatia noastr din Riazan a fost comandat de ctre netrebnicul de Ivan
Abramov, care nici mcar nu era membru al Uniunii si care ne lipea nou pe spate etichete politice. Eu
mi-am fcut studiile la Institutul de Literatur n acelasi timp cu Anatoli Kuznetov; intuitia nu ne nsal, nu-
1 iubeam pentru c era un ftarnic. Dup prerea mea, articolele statutului pot fi interpretate n dou
feluri, ele snt un cutit cu dou tisuri. Dar, desigur, as vrea s-1 ntreb pe Aleksandr Isaevici de ce n-a
participat la activittile organizatiei. De ce, n legtur cu acel ta-paj fcut n jurul numelui lui de ctre
presa strin, n-a intervenit n presa noastr, de ce despre aceasta nu ne-a relatat nou? De ce nu s-a
strduit Aleksandr Isaevici s explice corect si s fac n asa fel nct pozitia lui s fie clar pentru toti? Eu
nu i-am citit operele mai noi. Prerea mea cu
' Aluzie la operatia secretarului sectiei din Riazan, Safonov, absent de la dezbateri. (N.t.)
371
privire Ia prezenta Iui n Uniunea Scriitorilor? El nu apartinea organizatiei scriitorilor din Riazan. Snt cu
totul de acord cu majoritatea organizatiei
Nikolai Levcenko (membru al US, Riazan): n principal, chestiunea a fost lmurit de ctre tovarsii care
tocmai au vorbit. As vrea s m pun n locul lui Aleksandr Isaevici si s m ntreb cum m-as fi comportat
eu Dac n strintate unii s-ar fi servit de opera mea ca de o arm, ce-as fi fcut eu? As fi venit s m
consult cu tovarsii mei. El ns s-a izolat. M altur deci majorittii.
Povarionkin: De-a lungul r..alior ani, A.I. a fost rpt de Uniunea Scriitorilor. Nu venea la adunrile de
alegeri si se multumea s trimit telegrame: m asociez majorittii" este asta o pozitie principial?
Gorki spunea c Uniunea Scriitorilor este un organism colectiv, o organizatie obsteasc. Este clar c A.I.
a intrat n Uniune n alte scopuri: ca s aib legitimatie de scriitor. Caracteristicile ideologice ale operelor
sale nu ne ajut s construim societatea comunist. El prezint n negru viitorul nostru luminos. Este el
nsusi negru pe dinuntru. Numai un adversar ideologic putea s arate o creatur asa de trtoare precum
Ivan Denisovici. A.I. s-a exclus singur din organizatia scriitorilor.
Soljenitn cere din nou voie s pun o ntrebare, n loc de asta i se propune s ia cuvntul. Dup cteva
ezitri, i se d voie s pun ntrebarea.
Soljenitn roag pe membrii Uniunii Scriitorilor care i-au reprosat c a refuzat s recenzeze manuscrise,
c a refuzat s ia cuvntul n fata tinerilor scriitori, s citeze mcar un caz de acest fel.
Cei care au vorbit tac de data aceasta.
Matuskin: Un membru al Uniunii Scriitorilor trebuie, conform statutului, s fie activ, nu s astepte invitatii.
Soljenitn: Regret c sedinta noastr nu se stenografiaz, c nu se iau note minutioase. Cci aceasta
poate prezenta interes nu numai mine, ci chiar si mai trziu. De altfel la Secretariatul Uniunii Scriitorilor
din RSFSR au lucrat trei stenografe, dar Secretariatul, declarnd c nsemnrile mele erau tendentioase,
tot n-a reusit sau tot nu s-a decis s prezinte stenograma acelei consftuiri.
nainte de toate, vreau s iau piatra de pe inima tovarsului Matuskin. Vasili Semionci, v-as aminti c
dumneavoastr nu mi-ati dat niciodat nici o recomandare; ca secretar la acea vreme al sectiei din
Riazan, n-ati fcut dect s-mi aduceti niste formulare ca s le completez, n acea perioad cnd toat
lumea m acoperea de laude nemsurate, Secretariatul Uniunii Scriitorilor din RSFSR era asa de grbit
s m primeasc n organizatie, nct n-a lsat timp de strngere a recomandrilor, nct nu i-a lsat timp
organizatiei de baz din Riazan s m primeasc n rndurile sale, ci m-a primit ea cu de la sine putere si
mi-a trimis o telegram de felicitare.
372
Acuzatiile ce mi s-au adus aici se mpart n dou grupe cu totul dife-te prima priveste organizatia din
Riazan a Uniunii Scriitorilor, a doua t destinul meu literar, n privinta primei grupe voi spune c nici o
acuzatie nu este ntemeiat. Pcat c secretarul nostru, tovarsul Safonov, este bsent. Cci eu, chiar n
aceeasi zi, 1-am pus la curent cu fiecare dintre crisorile mele ctre congres sau Secretariat, si 1-am rugat
mereu s aduc aceste documente la cunostinta tuturor membrilor organizatiei din Riazan a US, precum
si la cea a tinerilor nostri autori. Nu vi le-a artat? N-a vrut el? sau tovansul Kojevnikov, aici de fat, i-a
interzis s-o fac? Nu "umai c n-am evitat s am contacte profesionale cu organizatia din Riazan a US
dar 1-am rugat insistent pe Safonov s fac n asa fel ca Pavilionul cancerosilor, discutat n organizatia
scriitorilor din Moscova, s fie neaprat discutat si n organizatia din Riazan, am copia scrisorii mele pe
aceast tem. Dar, nu stiu din ce motiv, nici Pavilionul cancerosilor n-a fost deloc adus la cunostinta
membrilor organizatiei din Riazan a US. De asemenea m-am artat totdeauna dispus s iau cuvntul n
public, dar nu mi s-a permis niciodat s-o fac, evident de teama a nu stiu ce. n ce priveste pretinsa mea
arogant, e de rs, nimeni dintre dumneavoastr nu poate s-si aminteasc vreun caz n care eu s fi dat
dovad de asa ceva prin vreo fraz sau prin vreo expresie a fetei, dimpotriv, m-am simtit n relatii de
total naturalete si camaraderie cu dumneavoastr toti. C n-am fost totdeauna prezent la adunrile de
alegeri este adevrat, dar cauza este c eu, n cea mai mare parte a timpului, nu locuiesc la Riazan, ci n
mprejurimile Moscovei, n afara orasului. Imediat dup publicarea lui /van Denisovici am fost presat s
m mut la Moscova, dar m-am temut s nu m pierd n mediul de acolo si am refuzat. Cnd, dup ctiva
ani, am cerut aprobare s m mut acolo, am fost refuzat. M-am adresat celor de la organizatia din
Moscova, rugndu-i s m nregistreze la ei, dar secretarul, V.N. Ilin, mi-a rspuns c este imposibil, c
trebuie s fac parte din organizatia din localitatea nscris pe buletin si c locul unde triesc efectiv nu are
important. De aceea uneori mi-a fost greu s vin la adunrile de alegeri, n ce priveste acuzatiile cu
caracter general, eu continuu s nu nteleg ce fel de rspuns" se asteapt de la mine rspuns" la ce?
Poate la acel faimos articol din Literaturnaia gazeta, unde mi-a fost contrapus Anatoli Kuznetov si unde s-
a spus c trebuia s rspund Occidentului, cum a facut-o el, nu ca mine? La acel articol anonim, eu n-am
ce s rspund. Acolo este pus la ndoial justetea reabilitrii mele prin propozitia aluziv si perfid:
si-a ispsit pedeapsa" si-a ispsit pedeapsa si cu asta basta, adic, ntelegeti dumneavoastr,
pedeapsa dat pe merit. Acolo se spun minciuni despre romanele mele, se pretinde c Primul cerc nu
este dect o calomnie rutcioas la adresa regimului nostru", dar cine a demonstrat, cine a artat, cine
a ilustrat acest lucru? Nimeni nu cunoaste
373
aceste romane, despre ele se poate spune orice. si acel articol mai contine si multe falsificri mai
mrunte si deformeaz tot sensul scrisorii rnele ctre congres, n sirsit, din nou se ia la molfit povestea
rsuflat n le gtur cu Banchetul nvingtorilor, este de altfel locul s ne ntrebm de unde are redactia
Literaturnaia gazeta informatii despre pies, de unde a primit-o pentru a o citi, dac unicul exemplar
existent a fost luat din biroul meu de ctre Securitatea Statului?
n general, cu operele mele se ntmpl urmtoarele: dac mi reneg eu nsumi un lucru, dac nu vreau ca
el s existe, cum e cazul cu Banchetul nvingtorilor , atunci se depun eforturi spre a-1 relata si
explica" nu-i asa, ct mai mult. Dac ns insist s mi se publice lucrri ca Pavilionul cancerosilor sau
Cercul, atunci se face totul ca s fie ascunse si trecute sub tcere.
Trebuie s-i rspund" Secretariatului? Dar deja i-am rspuns la toate ntrebrile pe care mi le-a pus, iar
el nu mi-a rspuns la nici una dintre ntrebrile mele. N-am primit nici un rspuns de fond la scrisoarea
mea ctre Congres, nici la partea ei general, nici la chestiunile de natur personal. A fost considerat
de mic important n raport cu celelalte probleme ale Congresului, au lsat-o balt si ncep s cred c s-
a asteptat cu tot dinadinsul ca ea s circule pe o arie ct mai larg, timp de dou sptmni, apoi, cnd a
fost publicat n Occident, s-a gsit n asta un pretext comod pentru a nu o publica la noi.
Este exact acelasi procedeu care a fost aplicat Pavilionului cancerosilor, nc din septembrie 1967, eu am
prevenit cu insistent Secretariatul asupra pericolului care exista ca Pavilionul s apar n strintate din
cauza marii lui circulatii la noi. Am presat pentru a se da dezlegare s fie publicat la noi, n Novi mir. Dar
Secretariatul astepta. Cnd, n primvara lui 1968, au nceput s apar semne c din clip n clip
urmeaz s fie publicat n Occident, eu am trimis scrisori la Literaturnaia gazeta, la Le Monde si la Z,'
Unit, scrisori prin care interziceam publicarea Pavilionului cancerosilor si contestam orice drept editorilor
occidentali. si ce s-a ntm-plat? Scrisoarea recomandat, trimis prin post, ctre Le Monde, n-a trecut.
Scrisoarea ctre L'Unit, ncredintat cunoscutului publicist comunist Vittorio Strada, i-a fost confiscat la
vam si eu a trebuit s-mi folosesc toat puterea de convingere ca s-i fac pe vamesi s cread c era n
interesul literaturii noastre ca aceast scrisoare s apar n U Unit. La cteva zile dup aceast
convorbire, deja la nceputul lui iunie, scrisoarea a fost totusi publicat n L'Unit, dar Literaturnaia gazeta
tot astepta-Ce astepta? De ce ascunsese ea scrisoarea mea timp de nou sptmni> de la 21 aprilie
pn la 26 iunie? Ea astepta ca Pavilionul cancerosilor s* apar n Occident! si cnd, n iunie, a aprut n
aceast groaznic edit'e rus la Mondadori, numai atunci a publicat Litgazeta protestul meu gar"
374
njgindu-l cu prolixul ei articol nesemnat unde eram acuzat c protestez nsuficient de energic mpotriva
publicrii Pavilionului, insuficient de t-'os s' de ce Litgazeta retinuse protestul meu timp de nou
sptmni? Calculul este clar: asteptm s apar Pavilionul n Occident, si atunci vom
tea sj.[ anatemizm si s nu-i dm acces la cititorul sovietic. Dar dac
fi fost publicat la timp, protestul meu ar fi putut s opreasc publicarea pavilionului n Occident. De
exemplu, n mai 1968, ndat ce le-au parvenit zvonuri c eu protestez mpotriva publicrii crtii, cele
dou edituri americane Dutton si Praeger au abandonat intentia de a edita Pavilionul. Si ce-ar fi fost dac
Litgazeta mi-ar fi publicat protestul ndat?
Baranov (presedintele sedintei): Timpul dumitale a expirat, cele zece minute au trecut.
Soljenitn: Ce regulament poate s fie aici? Asta este o problem de viat si de moarte.
Baranov: Dar nu putem s v acordm mai mult timp, nu ne las regulamentul.
Soljenitn insist. Se aud voci, opinii diverse.
Baranov: Ct timp ti mai trebuie?
Soljenitn: Mai am multe de spus. Dar dati-mi nc zece minute, cel putin.
Matuskin: S-i mai dm trei minute.
Dup ce s-au sftuit, i-au dat nc zece minute.
Soljenitn (accelernd un debit si asa rapid): M-am adresat la Ministerul Postelor pentru a-1 ruga s pun
capt brigandajului postal la care este supus corespondenta mea, nedistribuirea sau ntrzierea
scrisorilor, telegramelor, pachetelor, n special a celor venite din strintate sau trimise n strintate, de
exemplu cnd am rspuns celor ce m-au felicitat la mplinirea vrstei de cincizeci de ani. Dar ce s mai
spui cnd nsusi secretariatul US din URSS sustine acest brigandaj postal? Cci Secretariatul nu mi-a
trimis nici o scrisoare, nici o telegram din grmada pe care a pri-mit-o pe numele meu cu ocazia celei de
a cincizecea mea aniversri. O tine fr s spun nimic.
Toat corespondenta mea este interceptat, dar mai mult: rezultatele acestei cenzuri postale ilegale snt
folosite cu o dezinvoltur cinic. Astfel, secretarul comitetului de partid pentru raionul Frunze al orasului
Moscova '-a convocat pe directorul Institutului de Limb Rus al Academiei de stiinte ?' i-a interzis s
nregistreze vocea mea la magnetofon la acest institut: el aflase de acest proiect printr-un extras al
cenzurii postale, extras ce-i fii-sese remis.
Acum despre acuzatia privind asa-zisa nnegrire a realittii". Spu-neti-mi cnd si unde, n ce teorie a
cunoasterii oglindirea obiectului este cnsiderat mai important dect obiectul nsusi? Poate n niste
filozofii
375
fantomatice, dar nu n dialectica materialist. Rezultatul este urmtorul-important nu este ceea ce facem,
important este ceea ce se va spune despre ceea ce facem. si pentru ca s nu se spun nimic ru, vom
pstra tcere asupra a tot ceea ce se ntmpl. Dar aceasta nu este o solutie. De ticlosii nu trebuie s ne
rusinam atunci cnd vorbim de ele, ci atunci cnd le corni-tem. Poetul Nekrasov a spus:
Cine fr tristete si fr minte trieste, Acela nu-si iubeste tara.
si cel care tot timpul e vesel si cnt, acela, dimpotriv, este indiferent fat de patria lui.
S-a vorbit aici despre limba partidului. Da, evident, aceast limb oscileaz foarte mult, si nu numai
pentru mine, ci n toat viata noastr: unii vor s ascund, s fac uitate crimele lui Stalin, s nu mai fie
amintite. Dar trebuie s ne amintim de trecut?" 1-a ntrebat pe Lev Tolstoi biograful su Biriukov.
Rspunsul lui Tolstoi l citez dup lucrarea lui Biriu-kov, Biografia lui L.N. Tolstoi, tomul 3-4, pagina 48
(citeste n grab):
Dac as avea o boal grea si m-as vindeca si as scpa de ea, as pome-ni-o totdeauna cu bucurie. N-as
mai pomeni-o dac as fi la fel de bolnav, si chiar mai bolnav dect n trecut, si as vrea s m nsel pe
mine nsumi. Sntem bolnavi si mereu la fel de bolnavi. Boala si-a schimbat forma, dar ea este mereu
aceeasi, numai c i se spune altfel... Boala de care suferim este omuciderea... Dac ne amintim de trecut
si-1 privim n fat, ne dm seama de ct de violenti sntem astzi."
Nu! Nu va fi posibil ca la nesfirsit s trecem sub tcere crimele lui Stalin, nu va fi posibil ca la nesfirsit s
mergem mpotriva adevrului. Snt crime care au fost svrsite mpotriva a milioane de oameni, si ele
trebuie denuntate. si ar fi bine s ne ntrebm ce influent moral exercit asupra tineretului acoperirea
acestor crime. Asta nseamn pervertirea a noi milioane de oameni. Tineretul care se ridic nu este prost,
el ntelege perfect c au fost milioane de crime si c snt trecute sub tcere, si c ntreg dosarul trecutului
este legat cu sapte sfori. Asadar, ce ne mpiedic pe fiecare dintre noi s fim prtasi la alte nedreptti?
Dosarul acestora va fi si el legat cu sapte sfori.
mi rmne s spun c nu m dezic de nici un cuvnt, de nici o liter din scrisoarea mea ctre Congresul
scriitorilor. Pot s nchei cu aceleasi cuvinte cu care mi-am ncheiat si scrisoarea (citeste):
Snt linistit, evident, pentru c datoria mea de scriitor mi-o voi face, n orice mprejurare, si poate c din
fundul mormntului mi-o voi face cu mai mult succes si cu mai mult autoritate dect n timpul vietii. Nimeni
nu va reusi s bareze cile adevrului si snt gata s mor pentru ca el sa nainteze. Dar oare, pn la
urm, multele experiente pe care le-am trit
376
e vor nvta ele s nu-1 mai oprim, ct trieste, pe scriitor de la scris? Pn - prezent, o asemenea
ntelepciune nu ne-a nfrumusetat istoria."
si acum, votati, aveti majoritatea. Dar s nu uitati un lucru: istoria lite-turii se va interesa si de sedinta
noastr de astzi.
jyfatuskin: Am o ntrebare pentru Soljenitn. Cum explici dumneata faptul c te editeaz cu atta plcere n
Occident?
Soljenitn: Dar cum explici dumneata faptul c mi se refuz cu atta obstinatie publicarea n patria mea?
jyfatuskin: Nu, dumneata trebuie s-mi rspunzi la ntrebare.
Soljenitn: Eu deja am rspuns cu vrf si ndesat. Eu am ntrebri mai multe si le-am pus nainte, s-mi
rspund Secretariatul la ele.
Kojevnikov (oprindu-1 pe Matuskin): Bine, nu-i nevoie. Tovarsi, eu nu vreau s m amestec n sedinta
dumneavoastr si nici s v influentez decizia, dumneavoastr snteti perfect independenti. Dar vreau s
protestez contra (cu o voce metalic) turnurii politice pe care Soljenitn vrea s ne-o impun. Noi punem o
ntrebare, iar el pune alta. Are toate ziarele la dispozitie ca s rspund strinttii, dar el nu se foloseste
de ele. Nu doreste s le rspund dusmanilor nostri. Nu doreste s dea replica strinttii si fr
referiri la Nekrasov si la Tolstoi, ci cu propriile sale cuvinte s le rspund dusmanilor nostri. Congresul
a respins scrisoarea dumitale ca inutil, ca incorect din punct de vedere ideologic. Dumneata, n
scrisoarea dumitale, negi rolul conductor al Partidului, iar noi tinem foarte mult la acest lucru, la rolul
conductor al Partidului! si cred c fostii dumitale colegi de breasl au vorbit corect aici. Noi nu ne putem
mpca! Trebuie s mergem n aceeasi cadent, solidari, disciplinati, toti mpreun, supunndu-ne nu unui
curent oarecare, ci constiintei noastre!
Frnt Taurin: Acum de problema aceasta va trebui s se ocupe Secretariatul RSFSR. Este adevrat,
esentialul nu este recenzarea manuscriselor sau preocuparea pentru cercurile literare. Esentialul este c
dumneata, tovarse Soljenitn, nu te-ai mpotrivit folosirii numelui dumitale n Occident. Asta se poate
explica n parte prin nedrepttile care ti s-au fcut, prin sirul de ofense care ti s-au adus. Dar uneori
trebuie s plasezi destinul patriei mai presus de propriul tu destin, ntelege, nimeni nu vrea s te pun n
genunchi. Aceast sedint este fcut n ncercarea de a te ajuta s te debarasezi de tot ce ti se lipeste
pe spate n Occident. Acolo, lucrurile snt prezentate n sensul c dumneata, cu talentul care-ti este
propriu, actionezi public mpotriva patriei dumitale. Poate c n aceast lupt se comit si unele deformri,
dar eu cunosc stenogramele sedintei Secretariatului. Secretarii, si n special tovarsul Fedin, te-au rugat
pur si simplu printeste: Ia concesii, d o ripost public acestui tapaj care se face n Occident. Aici este
vorba de o pagub dubl: sntem mproscati noi ca tar si ni se rpeste
377
un scriitor de talent. Orice hotrre care se va adopta astzi va fi exami nat la Secretariatul RSFSR.
Levcenko (se ridic pentru a citi un proiect de rezolutie deja btut la masin; citeste):
... Articolul 2. Adunarea consider c modul de comportare al lui Sol jenitn are un caracter antisocial,
care contravine scopurilor si sarcinilor Uniunii Scriitorilor din URSS. Pentru conduita sa antisocial, care
contra vine scopurilor si sarcinilor Uniunii Scriitorilor din URSS, pentru nclca-rea grosolan a
prevederilor fundamentale ale statutului US din URSS . se propune excluderea literatului Soljenitn din
rndurile membrilor Uniunii Scriitorilor din URSS.
Rugm Secretariatul s confirme aceast hotrre."
Markin: As vrea s stiu prerea secretarului nostru, tovarse Safonov. El este informat sau nu?
Baranov: Este bolnav. Adunarea noastr este statutar.
Se voteaz. Pentru rezolutie: cinci voturi contra unu (al meu).
[13]
SCRISOARE DESCHIS CTRE SECRETARIATUL UNIUNII SCRIITORILOR DIN RSFSR
Clcnd n picioare, fr s v fie pic de rusine, propriul vostru statut, m-ati exclus n lips, pompieristic,
fr mcar s-mi trimiteti o telegram de convocare, fr mcar s-mi lsati cele patru ore necesare
pentru a veni de la Riazan si a asista la sedinta voastr. Ati artat clar c decizia a precedat discutia". V-
ati temut s mi-acordati si mie zece minute de vorbire. M vd silit s le nlocuiesc prin aceast scrisoare.
stergeti-v cadranele ceasurilor! Le-a luat-o nainte secolul. Dati la o parte perdelele grele si scumpe r Voi
nici mcar nu bnuiti c afar deja se crap de ziu. Nu mai este epoca aceea sinistr, ntunecat,
nenorocit, cnd la fel de servili ca si astzi o excludeati pe Ahmatova. si nu mai este nici epoca
aceea cu politica ei timid si incert, cndcu urlete -l excludeati pe Pasternak. Rusinea aceasta nu
v este de ajuns? O vreti si mai de nesters? Dar nu-i departe ceasul cnd fiecare dintre voi va cuta
mijlocul de a-si rzui semntura din josul rezolutiei de astzi.
Cluze oarbe ale unor orbi! Voi nici mcar nu observati c v trti pasii ntr-o directie opus celei pe
care ati proclamat-o. n aceste vremuri de criz, voi snteti incapabili s propuneti ceva constructiv, ceva
bun pen-
378
societatea noastr grav bolnav. Doar ura si vigilenta v caracterizeaz, urele voastre cuvinte de ordine
snt tine-1 si nu-i da drumul"! 51 Infestati presa cu articolele voastre pletorice, vidul vostru intelectual
earc zadarnic s-si depseasc conditia argumente n-aveti, ci nu 10 ' masina de vot si cea de presat
pe cale administrativ. De aceea nic lohov, nici voi toti laolalt n-ati ndrznit s rspundeti la celebra sen
are a Lidiei Ciukovskaia, mndria publicisticii ruse. si se pregteste mpo Va ei clestele administrativ: cci,
nu-i asa, cum a ndrznit ea s permity o carte a ei needitat1 s fie citit? De vreme ce instantele au
decis s nu te publice sugrum-te, sufoc-te, mistuie-te! Nu da nimnui nimic.
de citit!
Se pregteste de asemenea excluderea lui Lev Kopelev veteran de rzboi, el deja a petrecut, iar nici
o vin, zece ani de nchisori si la-jje vinovat acum de faptul c ia aprarea celor persecutati, c a
divulgat secretul sacrosanct al unei convorbiri pe care a avut-o cu o persoan influent, c a violat
secretul unui cabinet. Dar de ce aveti voi convorbiri care trebuie ascunse de popor? si nu nou ni s-a
promis, acum cincizeci de ani, c nu va mai exista niciodat diplomatie secret, tratative secrete, numiri si
permutri secrete si de nenteles, c masele vor sti si vor judeca totul n mod deschis!
Dusmanul nu doarme", iat toat justificarea voastr, acest dusman" permanent, ba chiar vesnic, care
este fundamentul comod al functiilor voastre si al existentei voastre. Ca si cnd n-ar fi existat dusmani n
epoca n care ni se promitea dezvluirea imediat a tuturor lucrurilor. Dar ce-ati face voi fr dusmani"?
Dar nici s triti n-ati mai putea fr dusmani", ura, o ur nu mai putin feroce dect cea rasial, a devenit
ambianta steril n care v petreceti viata. Dar astfel se toceste sentimentul de omenire una si indivizibil
si se accelereaz pierzania acesteia. Dac mine s-ar topi numai gheturile Antarcticii, att si nimic mai
mult, noi toti ne-am transforma ntr-o omenire pe cale de a se neca. Voi, ntr-o asemenea situatie, cui i-
ati mai bga pe gt teza luptei de clas"? Nu vorbesc chiar de ziua cnd ultimele dintre bipede vor rtci
pe pmntul radioactiv si vor disprea ca specie.
Este totusi timpul s ne amintim c prima categorie creia ne subsumm este omenirea. si c omenirea
s-a diferentiat de lumea animal prin gindire si vorbire. si c acestea dou trebuie, fireste, s fie libere. A
le nctusa nseamn a ne ntoarce la starea animalic.
Transparenta, o transparent cinstit si deplin, iat prima conditie a snttii oricrei societti, deci si a
societtii noastre. si cine nu vrea
Este vorba de Casa prsit, care descrie atmosfera marilor epurri din
1937. (N.t.)
379
transparent pentru tara noastr, acela este indiferent fat de patrie, acela nu se gndeste dect la
propriul su interes. Cine nu vrea transparent pentru patria lui, acela nu vrea s-i vindece bolile, ci s i le
sdeasc n interior pentru ca de-acolo acestea s actioneze ca un factor de putrezire.
A. Soljeniti, 12 noiembrie 1959
[14]
IAT CUM TRIM
Iat cum trim: fr nici un mandat de arestare sau fr vreun motiv medical, patru militieni si doi medici
vin la un om sntos. Medicii l declar nebun, iar maiorul de militie i strig: Noi sntem reprezentantii
fortei publice! Ridic-te!" Omul se vede cu minile rsucite la spate si este condus la azilul de alienati
mintal.
Aceasta se poate ntmpla mine cu oricare dintre noi si este experienta pe care tocmai a trit-o Jores
Medvedev, savant-genetician si publicist, om cu un intelect suplu, precis, strlucit si cu un suflet bun
(cunosc personal ajutorul dezinteresat pe care 1-a dat unor necunoscuti aflati n pragul pieirii sau
bolnavi). Tocmai diversitatea darurilor sale este cea care-i atrage caracterizarea de om anormal:
dedublare a personalittii!" Tocmai reactia sa la nedreptate si la prostie a fost luat drept deviere
bolnvicioas: neadaptare la mediul social!" De vreme ce nu gndesti asa cum trebuie, nseamn c esti
anormal! si cei care s-au adaptat trebuie s gndeasc toti la fel. si nu exist recurs: chiar si demersurile
celor mai buni savanti si scriitori ai nostri au un efect de parc s-ar vorbi cu peretii.
si dac ar fi acesta primul caz! Dar devine o mod aceast represiune sumar fr cutarea culpabilittii,
cnd ti-e rusine s precizezi cauza. Unii dintre cei astfel reprimati snt bine cunoscuti, snt mult mai multi
cei necunoscuti. Niste psihiatri slugarnici, vinovati de nclcarea jurmntului lor de medici, calific drept
boal psihic" si atentia acordat problemelor sociale, si ardoarea excesiv, si sngele rece excesiv, si
talentele prea marcate, si nsusi preaplinul acestora.
Totusi, chiar simplul bun-simt ar trebui s-i retin. Cci pe Ceaadaev, la vremea lui, nu 1-au atins nici cu
un fir de pr, si totusi pe clii lui i blestemm de mai bine de un secol. Ar fi timpul s ntelegem: a
nchide n case de nebuni niste oameni cu gndire independent este un asasinat spiritual, este o variant
a camerei de gazare, si chiar una mai crud: chinurile celor care snt ucisi n felul acesta snt mai cumplite
si mai ndelungate. Ca si camerele de gazare, aceste crime nu vor fi uitate niciodat,
380
j toti cei care vor fi participat la ele vor fi judecati fr prescriptie, n timpul vietii si dup moarte.
si n frdelegi si n crime, trebuie totusi avut n vedere limita de la care omul devine canibal!
Este mrginit la minte cel care crede c poate tri sprijinindu-se permanent numai pe fort si neglijnd
permanent obiectiile constiintei.
A. Soljenitn 15 iunie 1970
[15]
Tovarsului M.A. Suslov, secretar al CC al PCUS
Mihail Andreevici!
14 octombrie 1970
V scriu dumneavoastr, amintindu-mi c ne-am cunoscut n decembrie 1962 si c dumneavoastr ati
artat atunci ntelegere pentru munca mea.
V rog s examinati personal si s comunicati celorlalti membri ai conducerii statului propunerea care
urmeaz.
Propun s se reconsidere situatia care s-a creat n jurul meu si al operelor mele de ctre persoane de
rea-credint de la Uniunea Scriitorilor, persoane care au dat guvernului informatii eronate.
Dup cum stiti, mi s-a decernat Premiul Nobel pentru literatur, n cele opt sptmni care au rmas pn
la nmnarea acestui premiu, conducerea statului are posibilitatea s schimbe radical situatia mea literar
si s permit astfel procedurii de nmnare a premiului s se desfsoare n conditii incomparabil mai bune
dect snt ele n prezent. Avnd n vedere timpul scurt care a mai rmas pn atunci, mi limitez
propunerea la minimum:
1) S se publice n cel mai scurt timp (cu corectura mea personal a spalturilor), n editie separat, cu un
tiraj semnificativ, romanul meu Pavilionul cancerosilor, si s fie pus n vnzare liber (Editura de Stat,
dac i se d indicatie n acest sens, poate s efectueze o atare operatiune n dou sau trei sptmni).
Interzicerea acestui roman, aprobat la Moscova de sectia de proz, acceptat de Novi mir, este o pur
nentelegere.
2) S se anuleze toate formele de pedepsire (excluderi de studenti din '"stitute etc.) a persoanelor gsite
vinovate pentru faptul de a fi citit ?i discutat crtile mele. S se anuleze interdictia care face ca bibliotecile
s* nu mai dea cu mprumut exemplarele din povestirile mele publicate anterior este vorba de
exemplarele care au supravietuit. S se anunte
fcfc 381
aparitia n curnd a unei culegeri din povestirile mele (culegere care n fost publicat niciodat).
"a
Dac se accept si se realizeaz acest lucru, eu as putea s v transrn' n vederea publicrii, noul roman
pe care-1 termin zilele acestea, Aug ' Paisprezece. Aceast carte nu poate n nici un fel s aib
dificultti cu CP zura: ea reprezint o analiz militar detaliat a catastrofei lui Samsonov" din 1914,
unde spiritul de sacrificiu si cele mai mari eforturi ale soldatii si ofiterilor rusi au devenit investitie
zadarnic si fr sens din cauza par liziei comandamentului militar tarist. Interzicerea si a acestei crti n
tara noastr ar strni o nedumerire general.
Dac este necesar o ntlnire personal, o convorbire, o dezbatere eu snt gata s vin.
SolJenitn
[16]
Academiei Regale Suedeze Fundatiei Nobel
Mult stimati domni!
27 noiembrie 1970
n telegrama pe care am trimis-o nominal secretarului Academiei, mi-am exprimat deja recunostinta si mi-
o exprim din nou acum, pentru onoarea ce mi-ati fcut-o decernndu-mi Premiul Nobel. Sufleteste, l
mpart cu predecesorii mei n literatura rus care, din cauza conditiilor dificile din ultimele decenii, n-au
trit pn la atribuirea acestui premiu sau care, n timpul vietii lor, au fost putin cunoscuti n traducere lumii
cititorilor. Sau, n original, chiar propriilor lor compatrioti.
n aceeasi telegram, mi-am exprimat intentia de a da curs invitatiei dumneavoastr de a veni la
Stockholm, desi anticipam procedura umilitoare care m astepta si care, n tara noastr, este de rigoare
pentru orice cltorie n strintate, cu obligatia de a completa niste formulare speciale, de a obtine
certificate de bun purtare de la organizatiile de partid, chiar dac nu esti membru de partid, si de a te
lsa instruit n privinta comportrii pe care trebuie s-o ai.
Totusi, atitudinea ostil care s-a manifestat n aceste ultime sptarrm11 n presa din tara mea fat de
premierea mea, msurile discriminatorii care continu a se lua mpotriva crtilor mele (pentru citirea lor te
d afar d* serviciu, te exclude din institute) m fac s presupun c o cltorie a iea la Stockholm ar fi
folosit pentru a-mi tia legtura cu pmntul meu natal' pentru a m mpiedica pur si simplu s m
rentorc acas.
382
pe de alt parte, n informatiile pe care mi le-ati trimis si care privesc
tocolul nmnrii premiului, am descoperit c solemnittile premiilor \Tbel comport multe ceremonii si
festivitti, lucruri care, date fiind mo-T l rneu ^e v'a^ ^ caracterul meu, pot fi obositoare si derutante pentru
e Partea practic, adic discursul pentru premiu, nu intr, la drept vor-u- d n ceremonial. Mai trziu, prin
telegram si scrisoare, dumneavoastr
ti exprimat temeri asemntoare n legtur cu agitatia care ar putea nsoteasc sederea mea Ia
Stockholm.
Dup ce am cumpnit tot ceea ce v-am spus adineauri si folosindu-m de amabila dumneavoastr
precizare c prezenta mea personal la ceremonie nu este o conditie obligatorie pentru a primi premiul,
prefer actualmente s nu ntreprind demersuri pentru a veni la Stockholm.
Eu as putea, dac agreati o asemenea form, s primesc diploma si medalia din minile reprezentantilor
dumneavoastr la o dat care ne-ar conveni reciproc. Conform statutului Fundatiei Nobel, snt gata ca, n
termen de sase luni ncepnd din 10 decembrie 1970, s v citesc sau s v prezint textul scris al
discursului.
Aceast scrisoare este o scrisoare deschis si nu voi obiecta n caz c o veti publica.
Cu cele mai bune urri.
A. Soljenitn
[17]
Majestate!
Doamnelor si domnilor!
Sper c absenta mea involuntar nu va stirbi eu nimic plenitudinea ceremoniei de astzi. Printre scurtele
alocutiuni care vor fi rostite este asteptat si a mea. Eu si mai putin as vrea ca ea s umbreasc
festivitatea. Totusi nu pot s nu observ acea ntmplare remarcabil care face ca ziua nmnrii premiilor
Nobel s coincid cu Ziua Drepturilor Omului. Laureatii premiilor Nobel nu pot s nu resimt
responsabilitate n fata acestei coincidente. Persoanele adunate la primria orasului Stockholm nu pot s
nu vad n aceasta un simbol. Astfel, la acest banchet, s nu uitm c astzi Nste detinuti politici snt n
greva foamei pentru a-si apra drepturile diminuate sau cu totul clcate n picioare.
A. Soljenitn 10 decembrie 1970
383
[18]
Academia Suedez, domnului Karl Ragnar Gierow Fundatia Nobel, domnului Nils K. Stole
Mult stimati domni!
21 ianuarie 197j
Dup ce am nceput lucrul la alctuirea discursului pentru Premiul Nobel pentru literatur, am descoperit
c n nssi aceast tem se ascunde o contradictie: scriitorului i se propune s-si schimbe modul de
lucru si s se pronunte ntr-un domeniu mai degrab de teoria literaturii. O asemenea experient, uneori,
se soldeaz cu rezultate strlucite, asa cum ne-o demonstreaz exemplul lui Camus. Probabil ns c
mai adesea o asemenea schimbare de gen este foarte dificil, dac nu imposibil.
Personal constat c nu pot s m mentin ntr-un cadru strict literar: pentru mine, judectile despre
literatura zilei de azi nu pot fi rupte de judectile despre viata social-politic; m va costa un mare (si,
probabil, infructuos) efort ca s m tin n fru, s vorbesc despre natura artei sau despre natura frumusetii
si s evit a vorbi despre modul de viat contemporan n Est si n Vest, s nu ating acele probleme care
m seac la inim. Nici un scriitor occidental, fireste, n-ar alege pentru asa ceva tribuna Nobelului dar
eu, pur si simplu, nu am alta. Totusi, dac m-as lsa condus de sentimentele mele si as merge ntr-acolo
unde m trage condeiul, discursul meu ar depsi toate limitele admisibile a ceea ce se poate numi
discurs ocazionat de primirea Premiului Nobel pentru literatur, ar veni n contradictie cu latura public si
cu latura mai putin public a traditiei nobeliene, s-ar dovedi inacceptabil pentru culegerea pe care vreti s-
o editati.
Asadar, chibzuind eu pentru mine nsumi, am ajuns la concluzia c ar fi mai rezonabil s renunt la acest
discurs. Ast-toamn mi scriati c nu este obligatorie citirea unui asemenea discurs. Totusi, de-atunci mi-
am exprimat intentia de a prezenta unul. n cazul acesta, m ntreb dac acum renuntarea mea nu aduce
vreun prejudiciu fundatiei Nobel. Pe de alt parte, m ntreb dac un discurs, ca acela care risc s-mi
ias mie, nu i-ar aduce un prejudiciu si mai mare, ntrind acuzatiile cum c procedura nobelian slujeste
unor scopuri politice.
Aceast scrisoare v-o trimit pe cale neoficial si nc destul de devreme, n ideea de a primi pe aceeasi
cale rspunsul dumneavoastr, opinia dumneavoastr pe care v rog s-o exprimati fr nici o jen. Dac
veti cons'-dera c renuntarea la discurs nu mai este posibil, eu v voi prezenta textul (evident, pe
aceeasi cale) asa cum va iesi el.
n ceea ce priveste ns modalitatea de a-mi nmna diploma si meda\ia nobelian, deocamdat nu snt
semne c situatia s-ar schimba n bine. l11
384
asteptarea acestei schimbri, diploma si medalia pot s rmn mai departe n pstrarea dumneavoastr.
si ct timp?
n asteptarea rspunsului dumneavoastr, cu cele mai bune urri,
Soljenitn [19]
SCRISOARE DESCHIS ministrului Securittii Statului al URSS, Andropov
13 august 1971
Timp de multi ani am suportat n tcere ilegalittile comise de colaboratorii dumneavoastr: cenzurarea
ntregii mele corespondente, confiscarea a jumtate din ea, anchetarea corespondentilor mei, persecutiile
administrative mpotriva lor si mizeriile care li se fac la serviciu, spionajul n jurul casei mele, filarea celor
care m viziteaz, interceptarea convorbirilor mele telefonice, gurirea plafoanelor, instalarea de
aparatur de nregistrare n locuinta din oras ca si n casa mea de la tar, si campania persistent de
calomnii dus mpotriva mea de la nltimea tribunelor publice, cnd acestea snt puse la dispozitia
colaboratorilor ministerului dumneavoastr.
Dar, dup spargerea de ieri, eu nu voi mai tcea. Csuta mea de la tar (satul Rojdestvo, raionul Naro-
Fominsk) era goal, cei care m pndeau au considerat c eu plecasem de-acolo. Revenit la Moscova din
cauza unei mbolnviri subite, 1-am rugat pe prietenul meu Aleksandr Gorlov s mearg s caute la mine
la tar o pies de schimb pentru masina mea. Dar lact la usa de la intrare nu mai era si se auzeau voci
nuntru. Gorlov a psit dincolo de prag si le-a cerut intrusilor s se legitimeze, n constructia aceea mic,
unde de-abia au loc s se ntoarc trei sau patru persoane, ei erau pn la zece n civil. La comanda
sefului: n pdure cu el! si faceti-1 s tac!", pe Gorlov 1-au legat cu minile la spate, 1-au trntit n
pdure cu fata n jos si au nceput s-1 bat cu slbticie. Ceilalti, ntre timp, au fugit n grab pe poteci
ocolite, prin tufris, ducnd la masinile lor pachete, hrtii, obiecte (poate si o parte din aparatura pe care o
aduseser). Totusi, Gorlov rezista energic si striga, chemnd martori. La strigtele lui au venit ln fug niste
vecini care le-au tiat calea spre sosea si le-au cerut docu-""entele. Atunci, unul dintre sprgtori a scos o
legitimatie rosie si vecinii s~au ndeprtat. Gorlov, cu fata tumefiat, cu hainele rupte, a fost dus la
0Masin. Frumoase metode aveti!" le-a spus el celor care-1 nsoteau. "Noi sntem n operatiune, si n
operatiune ne este permis orice."
385
Cpitanul (dup documentul prezentat vecinilor) Ivanov (dup declaratia lui personal) 1-a condus pe
Qorlov mai nti la postul de militie Naro-Fominsk, unde agentii locali 1-au salutat respectuos pe Ivanov".
Acolo Ivanov" i-a cerut lui Gorlov (H) explicatii scrise despre cele ce se n! tmplaser. Desi cu contuzii
puternice, Gorlov a expus n scris scopul sosirii sale la Rojdestvo si toate circumstantele faptelor. Dup
aceea sefuj sprgtorilor i-a cerut s semneze un angajament de nedivulgare. Gorlov a refuzat categoric.
Atunci au plecat la Moscova si, pe drum, seful sprgtorilor a cutat s-1 sugestioneze cu aceste cuvinte,
pe care le reproducem textual: Dac Soljenitn afl ce s-a ntmplat la casa lui de la tar, poti s te
consideri terminat. Cariera dumitale (Gorlov este doctorand n stiinte tehnice, si-a prezentat teza de
doctorat pe care urmeaz s-o sustin, lucreaz la Institutul Ghiprotis al Comitetului de Stat pentru
Constructii a[ URSS) va fi compromis, nu vei mai sustine nici o tez de doctorat. Asta se va rsfrnge
asupra familiei dumitale, asupra copiilor, si, dac va fi nevoie, te vom bga n puscrie."
Cei care ne cunosc viata stiu c aceste amenintri snt perfect realizabile. Dar Gorlov nu le-a cedat, a
refuzat s semneze si, de-acum nainte, trieste cu amenintarea unei represiuni deasupra capului.
Eu v cer, cettene ministru, s dati publicittii numele tuturor sprgtorilor, s fie pedepsiti conform
codului penal si s se dea o explicatie public acestui eveniment, n caz contrar, nu-mi rmne dect s
consider ca cel care i-a trimis snteti... dumneavoastr.
A. Soljenitn [20]
Lui A.N. Kosghin, presedinte al Consiliului de Ministri al URSS
13 august 1971
V trimit copia scrisorii pe care i-am adresat-o ministrului Securittii Statului, l consider responsabil direct
pentru toate ilegalittile enumerate. Dac guvernul URSS nu aprob aceste actiuni ale ministrului
Andropov, astept o anchet judiciar.
A. Soljenitn
[21]
Un poet poate fi ucis n mai multe feluri. Pentru Tvardovski s-a ales modalitatea rpirii de lui, a celei care
devenise pasiunea vietii lui: revista lui.
386
w
Erau prea putini saisprezece ani de umiliri, suportati cu smerenie de acest erou epic, numai pentru ca
revista s triasc, numai pentru ca literatura s nu sucombe, numai pentru ca autorii s poat publica si
cititorii s poat citi. Era prea putin! A trebuit s fie ars pe rugul nedrepttii: s j se dezorganizeze, s i se
distrug revista. si ntr-o jumtate de an, acest loc 1-a mistuit. Dup o jumtate de an, el era deja bolnav
de moarte, si numai rezistenta lui neobisnuit i-a permis s triasc asa de mult si pe deplin lucid pn n
ultima clip. si pe deplin suferind.
Ziua a treia. Deasupra sicriului, portretul defunctului, asa cum arta el n apropierea vrstei de patruzeci
de ani: servitutile amare dar dorite ale revistei nc nu i-au ridat fruntea; este tot numai un zmbet, radiind
de acea ncredere copilreasc pe care si-a pstrat-o de-a lungul ntregii vieti si care revenea s-1
nsenineze chiar si n situatia lui disperat din ultimul timp.
n sunetele unei muzici rscolitoare se aduc coroane peste coroane... Din partea ostasilor sovietici"... E
un gest demn. Mi-aduc aminte c, pe front, toti ostasii, fr exceptie, stiau s disting sunetele miraculos
de pure ale lui Tiorkin de cele ale altor opere de rzboi. Dar noi ne amintim si de dispozitia care interzicea
bibliotecilor militare s se aboneze la Novi mir. si de faptul c n trecutul foarte apropiat, n cazrmi,
detintorii crtii albastre (adic ai revistei Novi mir) erau trti la interogatorii.
si iat c cei doisprezece minus unu ai Secretariatului1 au invadat scena, n garda de onoare, cadaveric-
buhiti, aceiasi care l huiduiau si-1 hituiau. Avem o lung traditie n privinta aceasta, de la Puskin
ncoace: exact n minile neprietenilor cade poetul mort. Ei fac ce fac si se nstp-nesc asupra trupului lui,
iau fata lumii cu discursurile lor mestesugite.
Fcnd un fel de zid de piatr n jurul sicriului, ei cred c 1-au izolat. Le-a reusit destrmarea singurei
noastre reviste, ceea ce pentru ei trece drept o victorie.
Trebuie s ignori complet, s nu ntelegi deloc ultimul secol de istorie ras, ca s vezi n aceast
destrmare o victorie, iar nu o ireparabil greseal de calcul.
Zevzecilor! Cnd vor rsuna vocile tinere, dure ce-o s mai regretati c nu-1 mai aveti printre voi pe
acest critic ngduitor, la ale crui delicate ndemnuri toti erau cu luare-aminte. O s vreti s scormoniti
pmntul cu minile voastre ca s-1 readuceti pe Trifonci la suprafat. Dar va fi prea trziu.
A. Soljenitn
pentru ziua a noua
(27 decembrie 1971)
1 Secretariatul Uniunii Scriitorilor, din care fcea parte si Tvardovski. (N.t.)
387
[22]
Domnului Karl Ragnar Gierow, 'Academia Suedez Domnului Nils K. Stole, Fundatia Nobel
Mult stimati domni!
Moscova, 22 octombrie I97j
Am primit Comunicarea" dumneavoastr pentru pres" din 7.10.71 si v multumesc.
ntr-adevr, ambasadorul, domnul Jarring, mi-a propus anul trecut printre alte solutii, pe aceea de a-mi
remite diploma si medalia Premiului Nobel la ambasada suedez de la Moscova. stiind deja, n momentul
convorbirii mele cu dnsul, c nu voi putea s plec la Stockholm, eu voiam s accept tocmai aceast
solutie, creznd c nmnarea diplomei si a medaliei va avea loc n mod public, n fata unui anumit numr
de persoane, si c voi putea s-mi citesc n fata lor discursul pentru premiu. Dar ambasadorul Jarring mi-
a replicat categoric c ceremonia nu va putea fi dect una confidential, ca acum, n acest birou".
A accepta o asemenea propunere mi s-a prut umilitor pentru Premiul Nobel nsusi: este ca si cnd ar fi
ceva vicios, ce trebuie ascuns. Din cte nteleg, nmnarea Premiului Nobel are loc n mod public tocmai
pentru c aceast ceremonie are o semnificatie general.
Cnd v-am scris la 27.11.70 c eram pregtit s primesc nsemnele Premiului Nobel la Moscova,
subntelegeam tocmai o asemenea interpretare fireasc.
De atunci, nici situatia mea, nici punctul meu de vedere nu s-au schimbat. Anul acesta, ca si anul trecut,
snt dispus s primesc nsemnele Premiului Nobel la Moscova, dar, se ntelege, nu ntr-o manier
confidential. Dac ns, ca si anul trecut, o asemenea ceremonie este considerat ca indezirabil sau
jenant, eu v rog din nou s continuati a pstra nsemnele mele la Fundatia Nobel, cu att mai mult cu
ct aceasta nu contravine statutului dumneavoastr, din cte am aflat din comunicatul pe care mi 1-ati
trimis.
n acest caz, eu voi continua s nutresc mpreun cu dumneavoastr speranta tenace c va veni si anul
acela cnd mprejurrile mi vor ngdui, n sfirsit, s particip, la Stockholm, la ceremonia nobelian
traditional.
Personal, v aduc amndurora scuzele mele cele mai sincere pentru c, fr s vreau, v-am cauzat griji si
nelinisti de prisos pe care cu majoritatea predecesorilor mei nu le-ati avut.
Cu cele mai calde urri,
.' .<.? ,.., i A. Soljenitn
388
Stockholm, 22 noiembrie 1971
Stimate domnule Soljenitn,
Nils Stole si eu ne-am ntlnit recent cu Gunnar Jarring. Convorbirea noastr n-a condus la nimic nou, dar
noi nici nu ne asteptam la niste rezultate pozitive. Trebuie s constatm c la ambasad nu exist local
adecvat pentru un discurs public si c actualmente Academia nu are posibilitatea de a gsi un spatiu
convenabil ntr-un alt loc din Moscova. Va trebui, cum spuneti dumneavoastr, s ne narmm cu
rbdare, n speranta c mai tr-ziu mprejurrile ne vor permite s realizm dorintele la care momentan
trebuie s renuntm, nsemnele onorifice le pstrm n continuare aici. Dar, fireste, eu snt oricnd gata s
vin la Moscova pentru a v remite n formele cuvenite diploma si medalia Premiului Nobel, la ambasad
sau ntr-un alt loc convenabil dumneavoastr, n msura posibilului, n acest caz, as putea eventual s
iau cu mine o copie a discursului dumneavoastr ca s-o putem publica n Les Prix Nobel, n asteptarea
momentului cnd veti putea s-1 cititi dumneavoastr nsiv. Aceasta nu este dect o propunere despre
care voiam s v vorbesc.
Cu urrile cele mai sincere,
Al dumneavoastr
K.R. Gierow
[23]
Domnului Karl Ragnar Gierow Academia Regal Suedez Stockholm
Moscova, 4 decembrie 1971 Stimate domnule Gierow!
Ultimele dumneavoastr patru scrisori (din 7 si 14 octombrie, 9 si 22 noiembrie) dau o idee mai clar
despre msura n care este posibil s mi se nmneze nsemnele nobeliene la Moscova n formele
cuvenite, dup cum scrieti dumneavoastr.
nainte de toate as spune urmtorul lucru: desi obstacolele par s se ntreasc si curajul s slbeasc,
eu apreciez foarte mult si chiar din toat mima intentia ferm pe care ati exprimat-o de a veni la Moscova
personal, m orice moment si n orice mprejurri, pentru ca aceast ceremonie s aib loc. V multumesc
sincer pentru aceast decizie si, ca s vorbim deschis,
389
>
eu o consider ca pe o raz de lumin fcndu-si loc prin ceata groas a acestei situatii.
Asadar, dup toate cererile, dup toate articolele de gazet, dup toate comunicatele pentru pres, dup
toate rspunsurile Ministerului suedez al Afacerilor Externe si chiar dup explicatiile personale ale
primului dumneavoastr ministru, ne vedem readusi la ceea ce, nc de-acum un an, mi propunea,
generos si senin, domnul Jarring: o remitere a nsemnelor nobe-liene fcut n secret, fr publicitate, n
biroul su, cu usile nchise.
Cum spune proverbul, din norul mare doar o mic pictur de ploaie.
si toat suprarea const n aceea c, pur si simplu, ambasada suedez din Moscova nu are spatiu
pentru nici un fel de procedur. (si poate c necazul acesta pune ambasada si n imposibilitatea de a da
receptii?)
M ntreb dac aici nu este vorba de o nentelegere semantic. Pentru domnul ambasador Jarring si
pentru administratia care-1 coordoneaz, ceremonie public", deschis", nseamn neaprat mase
mari de oameni"? si dac nu are loc ntre patru ochi, aceasta ar trebui obligatoriu s se petreac n
prezenta a mii de persoane? Pentru o ceremonie de o asemenea amploare, ntr-adevr, nu exist spatiu.
Dar n biroul domnului Jarring nsusi, oare nu se pot aseza scaune pentru treizeci de persoane? si dac
aceste persoane snt invitate de dumneavoastr si de mine, aceasta poate, dup prerea mea, s creeze
o ambiant public potrivit pentru citirea discursului prilejuit de decernarea unui Premiu Nobel. Ar fi
solutia cea mai simpl.
Dar, vai, m tem c nu o semantic superficial ne separ pe noi de proprietarii de spatiu, ci o
neasteptat existent a dou moduri diferite de a ntelege traseul pe care-1 urmeaz frontierele culturii.
Pentru problemele culturii, ambasada suedez are n component un atasat cultural, deci o persoan n
competenta creia intr tot felul de chestiuni, acte, evenimente culturale, dar iat, se pune ntrebarea:
consider ea nmnarea Premiului Nobel (din pcate, mie, de data aceasta) ca pe un fenomen al vietii
culturale apt s uneasc popoarele noastre? Cci dac n-o consider ca atare, ci mai degrab ca pe o
umbr reprobabil care amenint s compromit activitatea ambasadei, atunci, chiar dispunnd de spatiul
cel mai vast, stimate domn, va fi imposibil s se gseasc un loc pentru ceremonia noastr.
Dar aici m consolez amintindu-mi c mi-ati explicat c Academia suedez si Fundatia Nobel snt
independente si intangibile n activitatea si n deciziile lor si c o ceremonie oficial, organizat ca" de
statul suedez, ar putea chiar s le duneze.
ntelegnd foarte bine si mprtsind sentimentul dumneavoastr, pe de alt parte necunoscnd la
Moscova vreo organizatie public sau cooperativ care s accepte a ne pune la dispozitie spatiu pentru
scopul nostru, ndrznesc s v propun alt solutie: s organizm toat ceremonia
390
la Moscova ntr-un apartament privat, si anume n acela pe adresa cruia mi trimiteti scrisori, n acest
apartament, ce-i drept, nu este atta spatiu ca la ambasada suedez, dar, dup criteriile noastre rusesti,
n el ar putea foarte bine s ncap vreo 40-50 de persoane. Ceremonia ar putea s piard ceva din
caracterul ei oficial, n schimb ar cstiga n intimitate si n cldur uman. si gnditi-v, domnule Gierow,
ce greutate le-am lua de pe suflet domnului ambasador al Suediei si chiar ministrului suedez al Afacerilor
Externe!
Eu nu cunosc analele Premiului Nobel, dar presupun c si n trecut a existat un caz n care laureatul
Premiului Nobel era pironit locului, s zicem de boal, de exemplu, si atunci reprezentantul Fundatiei sau
al Academiei nu s-a dus si i-a nmnat aceste nsemne direct acas?
Dar dac toate solutiile ne snt inaccesibile, si dumneavoastr, si mie? Ei bine, atunci ne vom supune
destinului: nsemnele mele nobeliene s rmn n continuare n custodia Fundatiei Nobel, c doar nu se
vor devaloriza din cauza aceasta. si cndva, chiar si dup moartea mea, succesorii dumneavoastr vor
nmna cu ntelegere aceste nsemne fiului meu, nu-i asa?
Totusi, dup ce a asteptat deja un an, discursul prilejuit de primirea Premiului Nobel pentru literatur pe
anul 1970 a mbtrnit. Ce vom face cu el?...
n aceast scrisoare, domnule Gierow, mi-am permis un ton mai glumet. Dac am facut-o, am facut-o
numai pentru a nvinge mai usor neplcerea pe care o provoac dificulttile. Dar v veti da seama c
acest ton nu v vizeaz nicieri personal pe dumneavoastr. Decizia dumneavoastr este nobil, ea este
la limita posibilittilor dumneavoastr si, din nou, v multumesc clduros pentru ea.
V rog s transmiteti urrile mele cele mai bune domnului Nils Stole care, dup cte am nteles,
mprtseste pe deplin punctele de vedere si aprecierile dumneavoastr.
Pstrnd speranta c o ntlnire ntre noi doi nu este irealizabil pentru eternitate, v strng cu cldur
mna.
Sincer al dumneavoastr,
A. Soljenitn
391
[24]
INTERVIU acordat ziarelor New York Times si Washington Post
Moscova, 30 martie 1972
La ce lucreaz acum autorul?
La Octombrie saisprezece, al doilea Nod al aceleiasi crti.1
Va fi terminat n curnd?
Nu. n cursul elaborrii crtii, am constatat c acest Nod este mai complex dect presupuneam eu.
Trebuie s cuprind istoria curentelor sociale si spirituale de la sfirsitul secolului al XlX-lea ncoace, cci
ele au marcat personajele. Fr evenimentele precedente, nu poti ntelege oamenii.
Nu v e team c, plonjnd n istoria detaliat a Rusiei, v ndeprtati de temele general-umane si
extratemporale?
Mi se pare c, dimpotriv, multe lucruri generale si chiar extratemporale se explic prin aceast istorie.
Trebuie s studiati multe materiale?
Foarte multe. Pe de o parte, cu aceast munc nu snt deloc obisnuit, cci, pn de curnd, nu m-am
ocupat dect de istorie contemporan si nu am scris dect pornind de la experienta trit de mine. Pe de
alt parte, snt attea mprejurri ostile exterioare nct i era mult mai usor unui student total necunoscut,
n provincialul Rostov al anilor 1937-19382, s adune materiale despre catastrofa lui Samsonov (nc
nestiind c si mie mi va fi dat s parcurg aceleasi locuri3, numai c de data aceasta nu pe noi ne vor
ncercui altii, ci noi i vom ncercui pe altii). si desi cocioaba unde locuiam noi, eu si mama, a fost distrus
de o bomb n 1942 si toate lucrurile noastre, crtile noastre, hrtiile noastre au ars, aceste dou
carnetele s-au pstrat ca prin minune si, cnd m-am ntors din exil, mi-au fost restituite. Acum le folosesc.
Nu, atunci nu mi se puneau piedici deosebite. Dar acum... Dumneavoastr, occidentalii, nu v puteti
imagina situatia mea. Eu triesc n patria mea, scriu un roman despre Rusia, dar mi-este mai greu s
adun materiale pe aceast tem dect dac as scrie despre Polmezia. Pentru Nodul urm-
1 Urmarea lui August Paisprezece, primul Nod al operei. (N.t.)
2 Acolo unde a trit Soljenitn la epoca aceea si unde a nceput s string material documentar. (N.t.)
3 n timpul celui de-al doilea rzboi mondial, n Rusia oriental. (N.t.)
392
r am nevoie s vizitez unele cldiri istorice, dar acestea snt institutii . utorittile nu-mi dau voie s intru
acolo. Accesul la arhivele centrale regionale mi este interzis. Am nevoie s vizitez locurile unde s-au
pro-Ls evenimentele, s srrng informatii de la btrni, ultimii martori pe cale , disparitie, dar pentru
aceasta mi trebuie aprobarea si ajutorul autorittilor locale, cu alte cuvinte ceva ce eu nu pot s obtin. si
fr acestea, toti se vor fer' de mme> 'e vo' prea suspect si nimeni nu-mi va povesti nimic, si apoi, dac
n-am autorizatie, voi fi oprit eu nsumi la fiecare pas. Lucrul acesta este deja verificat.
Munca aceasta nu pot s-o fac altii, asistenti, secretari? Nu pot. n primul rnd, eu nemafiind membru al
Uniunii Scriitorilor, nu am dreptul la un secretar sau un asistent, n al doilea rnd, un secretar care mi-ar
reprezenta interesele s-ar izbi de aceleasi oprelisti si restrictii ca si mine. si n al treilea rnd, pur si simplu,
n-as avea cu ce s pltesc un secretar. Cci dup onorariile pentru Ivan Denisovici n-am mai avut nici un
venit semnificativ, n afar de niste bani pe care mi i-a lsat rposatul K.I. Ciukovski', acum si ei pe
punctul de a se epuiza. Primii mi-au permis s triesc sase ani, urmtorii, trei ani. Mi-a reusit chestia
aceasta pentru c mi-am limitat cheltuielile la ceea ce erau ele nainte, cnd lucram n nvtmnt. Pentru
mine nu cheltuiesc niciodat mai mult dect ar trebui s pltesc unui secretar. Nu se pot primi bani din
Occident?
Am fcut un testament si, cnd se va ivi posibilitatea s fie realizat, toate onorariile mele vor fi atribuite,
prin avocatul meu, unei opere de interes public n patria mea. (Literaturnaia gazeta, aceast revist
sincer, care nu minte niciodat, a scris urmtoarele: el a dat indicatii amnuntite referitoare la utilizarea
onorariilor sale", dar n ce priveste utilizarea public a acestor bani, n patria mea, acesta este un detaliu
pe care cu nevinovtie l omite.) Eu nsumi nu voi utiliza dect Premiul Nobel. Dar si drumul spre
acesti bani mi-este presrat cu umilinte, dificultti si incertitudini. Ministerul Comertului Exterior mi-a fcut
cunoscut c, pentru fiecare sum care va veni, va trebui ca, printr-o decizie special, colegiul s
stabileasc dac mi se plteste suma respectiv, si sub ce form, si ct la sut.
Cum reuseste totusi autorul s adune documente?
Aici este nc o particularitate a vietii noastre pe care, probabil, un occidental cu greu o va ntelege. Dup
cte mi imaginez, si poate c gre-sesc, n Occident este o regul dup care orice munc trebuie pltit si
Scriitor rus mort n 1969. Fiica lui a fost exclus din Uniunea Scriitorilor, la nceputul lui 1974, pentru a-si
fi exprimat sprijinul pentru Saharov si Sljenitn. (N.t.)
393
nu prea e cunoscut sintagma de munc nepltit. La noi, dimpotriv, sa mizdatul, de exemplu, nu se
mentine dect prin aceea c nu plteste. Qa menii si consum fortele, timpul liber, petrec nopti pentru o
munc de p urma creia nu se aleg dect cu persecutii.
Asa si cu mine. Despre lucrarea mea, despre tema pe care o tratez, se stie pe o arie larg, chiar si n
afara Moscovei, si oameni binevoitori, adesea niste necunoscuti pentru mine, mi trimit ei direct sau prin
altii -_ binenteles, nu prin post, cci n-ar mai ajunge la destinatar diferite crti, chiar dintre cele foarte
rare, amintirile lor etc. Uneori aceasta se n-tmpl atunci cnd trebuie si mi este de mare folos, alteori nu,
dar m emotioneaz totdeauna si ntreste n mine sentimentul viu c lucrez pentru Rusia si c Rusia m
ajut. Uneori se ntmpl si altfel. Adesea m adresez eu nsumi unor cunoscuti, unor specialisti, cerndu-
le prerea n chestiuni foarte complicate, n alegerea documentelor, ceea ce necesit timp si munc, si
nu numai c nimeni nu mi-a cerut niciodat bani pentru aceasta, dar care mai de care e bucuros s m
ajute.
Cu att mai mult cu ct se ntmpl ca acest lucru s fie si foarte periculos, n jurul meu si al familiei mele
s-a creat un fel de zon interzis, contaminat. si la Riazan exist si astzi oameni care au fost
concediati pentru c au fost la mine acas ctiva ani. De ndat ce T. Timofeev, director al unui institut din
Moscova si membru corespondent al Academiei de stiinte, a aflat c o matematician din institutul lui mi
era sotie, a intrat ntr-o asa panic nct, cu o grab indecent, i-a obtinut concedierea, desi acest fapt se
producea aproape imediat dup ce ea nscuse si era contrar oricrei legi. O familie a fcut un schimb de
locuint perfect legal, ndat ce s-a aflat c acea familie era a mea, mai multi functionari de la sovietul
orsenesc Moscova au fost sanctionati: cum de-au permis ca Soljenitn, adic nu chiar el, ci fiul su nou-
nscut, s beneficieze de un permis de sedere n centrul Moscovei?
Un alt aspect: specialistul pe care-1 consult m ntlneste, mi d unele informatii timp de o or sau dou.
ndat filajul ncepe s-i sufle n ceafa, tinndu-se dup el ca dup un atentator la siguranta statului; omul
respectiv este identificat si supravegherea asupra lui continu pentru a se vedea cu cine se mai
ntlneste.
Altminteri, nu este totdeauna asa. Securitatea Statului are programul su, considerentele sale profunde,
n unele zile nu exist supraveghere exterioar, sau nu exist dect una foarte redus, n alte zile, ei
misun peste tot, ca, de exemplu, naintea sosirii lui Heinrich Boli. Posteaz la dou porti cte o masin,
n fiecare se afl cte trei agenti, si nu se lucreaz numai ntr-un schimb. Se tin dup vizitatorii mei cu
masina, la fel si dup cei care circul pe jos. Dac ne amintim c exist unii care au misiunea ca,
douzeci si patru de ore din douzeci si patru, s asculte convorbirile
394
oastre telefonice si din locuinte, s analizeze benzile magnetice, toat 11 respondenta mea, c, n unele
localuri spatioase, toate datele primite "nt strnse, confruntate, si nu de ctre niste functionari mrunti,
atunci
putem s nu ne mirm gndindu-ne cti insi n floarea vrstei trindvesc, arneni care, n loc s presteze o
munc productiv n folosul patriei, se cup de cunoscutii mei si de mine, inventeaz dusmani, n plus,
cineva cotoceste prin biografia mea, cineva trimite agenti n afar ca s produc haos n editarea crtilor
mele. Cineva ntocmeste si regleaz un plan general menit a-mi compromite crtile. Acest plan nc n-a
adus rezultatul scontat j de aceea a fost revizuit de mai multe ori din mers. Dar i putem urmri
desfsurarea pe parcursul ultimilor ani, diferitele lui etape.
Au decis s m sufoce ncepnd din 1965, cnd mi-au confiscat arhiva si cnd s-au speriat de operele
mele datnd din anii de lagr, ca si cnd ele puteau s nu poarte amprenta unor oameni marcati pentru
totdeauna! Dac am mai fi n epoca stalinist, nimic n-ar fi mai simplu: el a disprut si cu asta basta, si
nimeni n-ar mai ntreba nimic. Dar dup congresele al XX-lea si al XXII-lea este mai complicat.
Mai nti au decis s m elimine prin tcere. Nicieri s nu mai apar nici un rnd despre mine, nimeni s
nu mai pomeneasc numele meu nici mcar pentru a m njura, si peste ctiva ani voi fi uitat de toat
lumea. Atunci cei interesati m-ar putea face s dispar. Dar este deja epoca sa-mizdatului si crtile mele
se rspndesc n toat tara, ajungnd apoi si n strintate. Conspiratia tcerii nu si-a atins scopul.
Atunci a nceput mpotriva mea (si nu s-a terminat nici astzi) campania de calomnii de la tribuna
sedintelor cu usile nchise.
Occidentalul aproape nici pe asta n-o poate ntelege. Exist o retea bine constituit de nvtmnt de
partid si cettenesc si o retea de conferinte care acoper toat tara. Nu exist institutie sau unitate
militar, centru raional sau sovhoz unde s nu ia cuvntul, potrivit unui anumit program, conferentiari si
propagandisti, si toti, n toate locurile, n acelasi moment spun acelasi lucru, conform cu instructiunile
primite de Ia un acelasi centru. Exist si cteva variante: pentru capitale, regiuni, armat, academii. Din
cauz c accesul la ele este permis numai lucrtorilor institutiei sau locuitorilor raionului n chestiune,
asemenea conferinte au, de fapt, un caracter oarecum secret sau de-a dreptul secret. Se ntmpl uneori
c, fr ocolisuri, unor oameni de stiint li se d ordin s-si pregteasc stilourile si carnetele de
nsemnri. Prin aceast retea poate fi promovat orice informatie, orice slogan, ncepnd cu 1966 s-a dat
comand s se vorbeasc despre mine: s se spun mai nti c pe merit am fost nchis n timpul lui
Stalin, c am fost reabilitat pe nedrept, c operele mele snt criminale. Trebuie adugat c nsisi
conferentiarii n-au citit n viata lor aceste opere din
395
cauz c cineva se temea s le ncredinteze, chiar si lor, dar le ddea o din s vorbeasc asa.
Sistemul, ideea const n a nu le vorbi dect lucrtorilor unei institm-date. n exterior este liniste si pace,
totul merge ca n cea mai bun dintr lumi, nu exist nici o persecutie, n timp ce calomnia, o calomnie pe
Car n-o poti combate, inund tara: nu poti merge s-ti clamezi adevrul n toat orasele, nu ti se d acces
la aceste adunri cu usile nchise, conferentiari de acestia snt cu miile, cu totii inaccesibili, si calomnia
pune stpnire r mintile oamenilor.
Cum aflati lucrurile acestea?
Chestiunea este c trim ntr-o alt epoc, ntr-o epoc diferit. si djn provincie, si din Moscova mi parvin
foarte multe lucruri. Timpurile snt de-asa natur nct la toate aceste conferinte, chiar si la cele mai
secrete peste tot, exist oameni care mi vor binele si care, pe diferite ci, mi trimit vorb c: n cutare zi,
n sala cutare, conferentiarul cutare a spus despre dumneata cutare minciun si murdrie. Notez ceea ce
este mai frapant, poate cndva chestia asta mi va servi la ceva, poate c i-o voi putea arta unuia dintre
acesti conferentiari.
De ce persoanele care particip la aceste adunri nu protesteaz imediat ce constat anumite deformri
ale faptelor?
Oh, la noi asa ceva nici astzi nu este cu putint. Nimeni nu ndrzneste s se ridice si s obiecteze unui
propagandist al partidului, cci dac ndrzneste, si ia adio de mine de la locul de munc, dac nu si de
la libertate. Calitatea unei solutii este verificat dup reactia acesteia la hrtia de turnesol. Tot asa si la noi
snt cazuri cnd loialitatea unui candidat la aspirantur sau la o functie privilegiat este verificat dup
reactia lui la problema pe care o reprezint eu: L-ai citit pe Soljenitn? Ce prere ai despre el?" si soarta
candidatului depinde de rspunsul su.
La aceste conferinte se spun multe vorbe de clac, ntr-o vreme era luat la puricat povestea familiei
mele, desi cei care o fceau habar n-aveau sau aveau cunostinte foarte putine despre ea. Imaginati-v
cu ce se ocup unii la noi si pe ce ncaseaz ei niste salarii: discut de la nltimea tribunelor despre
nsurtoarea lui cutare, despre nasterea si botezul fiului su. si treaba asta n-o fac precupete de la bazar,
ci propagandisti titulafl n reteaua de nvtmnt. ntr-o vreme, o foarte mare plcere le fcea unora s
extrag derivate de la numele meu patronimic, Isaevici". Se spunea asa ntr-o doar: De altfel
adevratul lui nume de familie este Soljenit^ sau Soljenitfer, dar, n tara noastr, asta, desigur, n-are nici
o importanta.
n serios a fost luat o tem care are particularitatea de a fi receptat3 lesne de urechea asculttorilor:
trdarea de tar. De regul, la noi, n-
396
ficarea persecutrii cuiva, nu se folosesc niciodat argumente, ci etichetele ele mai primitive, poreclele
cele mai grosolane, cele mai simple, pentru stmi, cum se spune, furia maselor", n anii '20, era la mod
eticheta je contrarevolutionar", n anii '30, aceea de dusman al poporului", nce-"n'd din an" '^ aceea de
trdtor de tar". Ah, ce mi-au mai frunzrit documentele de militar, ce-au mai cutat doar-doar or
descoperi c am fost mcar dou zilisoare prizonier, ca Ivan Denisovici, ce mai gselnit ar fi fost asta!
De altfel, de la tribuna adunrilor cu usile nchise poti s-i debitezi publicului credul orice minciun. si ani
si ani de zile s-a povestit n toate slile apropiate si ndeprtate, n toat tara: Soljenitn s-a predat de
bunvoie la nemti! Nu, el a trt n prizonierat o ntreag baterie! Apoi a fost politai n slujba ocupantilor!
Nu, a fcut parte din armata lui Vla-sov! Nu, a lucrat direct pentru Gestapo! ... La suprafat, totul este
calm, nici urm de persecutie, dar pe dedesubt creste deja tumoarea calomniei. ntr-o zi, revista Novi mir
a organizat o ntlnire cu cititorii la Novosibirsk, ocazie cu care cineva i-a transmis lui Tvardovski biletul
urmtor: Cum ati putut admite ca n revista dumneavoastr s publice un fost agent al Gestapoului?" n
felul acesta, opinia public din toat tara era pe deplin pregtit pentru orice rfuial contra mea. si totusi,
epoca nu mai este aceeasi si a zdrobi fr publicitate. . . A trebuit s se recunoasc public c eu am fost
ofiter combatant, c datoria de militar mi-am fcut-o ireprosabil. Ceata a persistat mult vreme fr s se
transforme n ploaie si pn la urm s-a mprstiat.
Atunci a nceput o nou campanie de acuzatii, spunndu-se c eu am transmis Pavilionul cancerosilor n
Occident. Dar ce minciuni nu s-au spus de la tribuna adunrilor cu usile nchise? C la frontier (la care
frontier, nu se stia) a fost retinut prietenul unuia dintre prietenii mei (nu se ddea nici un nume) si c
valiza lui ar fi avut fund dublu si c acolo s-ar fi gsit scrieri de-ale mele (care dintre ele, nu se spunea). si
ntregii provincii i se suflau insistent la ureche aceste brasoave, si pe oameni i bga n sperieti gndul c
exist un asemenea rufctor, un asemenea recidivist n trdarea de tar. Apoi, o dat cu excluderea
mea din Uniunea Scriitorilor, mi s-au fcut propuneri clare s o ntind din tar, sub acelasi pretext de
trdare de patrie". Apoi a venit rndul Premiului Nobel s fie luat ca pretext de aceeasi natur. De la toate
tribunele s-a dat drumul la aceeasi Plac: Premiul Nobel este salariul de iud pentru trdarea patriei." si
refrenul acesta se face auzit si astzi, fr ca aceia care-1 cnt s se preocupe de umbra pe care o pot
arunca, de pild, asupra lui Pablo Neruda1. n ne-
1 Laureat al Premiului Nobel pe 1971 pentru literatur, membru al PC chilian, mort la putin timp dup
lovitura de stat de la Santiago n septembrie
"
397
chibzuint lor, aceia i jignesc pe toti laureatii Premiului Nobel si jignesc nssi institutia premiilor Nobel.
Dar August Paisprezece a fost transmis n strintate de ctre autorul nsusi, care nu si-a atras, prin
aceasta, nici o ncriminare.
Deocamdat au bunul-simt de a nu o face. Dar cinstita Literaturnaia gazeta face si aici o omisiune,
nevinovat ca toate omisiunile" ei: SoU jenitn a transmis imediat n strintate manuscrisul romanului
su"; o nu-i o minciun! S-a omis asa o foarte mic fraz: dup ce 1-a propus unul numr de sapte edituri
sovietice, Hudojestvennaia literatura, Sovetskii pisatei, Molodaia gvardiia si diferitor reviste, ntrebndu-i
pe responsabilii acestora dac nu voiau mcar s citeasc, mcar s frunzreasc romanul si nici unul
dintre ei nu si-a manifestat dorinta nici mcar s-1 ia n mn. Parc s-ar fi nteles ntre ei. Nici unul nu mi-
a rspuns la scrisoare, nici unul n-a cerut manuscrisul.
Totusi, aparitia lui August te-a dat persecutorilor mei ideea de a merge pe o alt cale. Chestiunea este c
n acest roman am dat multe amnunte despre ascendenta mea matern si patern. Desi multi prieteni si
multe cunostinte, nc n viat astzi, mi cunosc rudele, atotstiutoarea Securitate a Statului, orict de
caraghios ar prea acest fapt, n-a aflat despre ele dect din acest roman. Atunci, ei s-au aruncat pe
pist" cu scopul de a m compromite, dup normele sovietice, fireste. Eforturile lor n privinta aceasta s-
au dedublat. Mai nti a revenit n actualitate linia rasial. Evreiasc, mai exact, n speranta de a putea
demonstra c eu snt evreu, un ofiter cu misiune special, maiorul de securitate Blagovidov, s-a precipitat
s verifice dosarele personale ale tuturor purttorilor numelui de Isaak, aflate n arhivele pe anul 1914 ale
Universittii din Moscova. Aceasta ar fi deschis perspectiva ispititoare a unei explicatii" privind pozitia
mea literar. Aparitia unui roman istoric complic sarcina hituitorilor mei: nu este suficient s-1
ponegresti pe autorul nsusi, trebuie n plus s zdruncini ncrederea pe care ar putea s-o inspire
conceptia lui asupra istoriei ruse, conceptie deja exprimat si pe care viitorul o poate confirma.
Vai, cercetrile rasiale au dat un rezultat, altul dect cel scontat: eram rus. Atunci, linia rasial a fost
nlocuit cu linia de clas, drept pentru care s-au dus la btrina mea mtus; din relatrile ei au fabricat
un articol pe care 1-au dat spre publicare revistei bulevardiere vest-germane Stern.
Redactorul-sef al lui Stern sustine acum c nsusi corespondentul lui a fost la mtusica mea. Admit c a
fost si el mpreun cu niste sovietici. Totusi trebuie s observm c, n toti cei 55 de ani ai puterii
sovietice, orasul Gheorghievsk, spre deosebire de Piatigorsk-ul vecin, a fost nchis ertnetlC pentru strini.
Asadar, la mtusica mea au venit trei insi vorbind fluent rusa. Vizita s-a repetat de cinci ori, musafirii
nednd semne c s-ar fi grbit EI
398
s_au artat foarte ncntati de biografia mtusii mele pe care au rugat-o s le mprumute pentru cteva ore
nsemnrile ei. nsemnri pe care nici c ie_au mai returnat, le-au forat. Btrina, aproape oarb, nu le-a
retinut trsturile, ^ar dup manierele lr> dup tenta lor psihologic n genul lui Job Trotter de Dickens,
vizitatorii erau din anturajul lui Victor Louis si nu exclud posibilitatea ca acesta s fi fost si el printre ei.
Legtura dintre Stern victor Louis este bine cunoscut de mult vreme. De exemplu, cnd Louis a venit
la mine s se justifice cum c el nu vnduse Pavilionul cancerosilor n Occident, detaliile convorbirii
noastre si fotografiile fcute hoteste (cu teleobiectivul ascuns ntr-un tufis) au aprut chiar n Stern, dar
fr semntura lui. Chiar cu putina mea experient n materie, am remarcat c Stern beneficiaz de
nlesniri speciale n tara noastr, are acces la numere de telefoane si la adrese ce nu se pot primi dect
de la cei care ascult convorbirile mele telefonice si-mi intercepteaz scrisorile. De-abia ce apruse
articolul n Stern, c im secretar al Uniunii Scriitorilor, Vercenko, a si spus la o adunare de partid: Aceasta
este acea surs pe care avem toate motivele s-o credem. Publicarea n Stern, editiile pirat ale lui Flegon
Press si Langen-Muller1 submineaz sistemul de aprare international a crtilor mele.
Soarta manuscrisului lui August. Editura Langen-Muller afirm c manuscrisul l-a primit de la samizdat
nc din primvara lui 1971.
Cum a putut ea s-1 primeasc dac pn n iunie eu n-am scos din sertar dect acel singur exemplar
care a mers la YMCA-Press?2 Ei bine, s spun de la cine l-a primit. Acesta trebuie s fie sau o
persoan foarte apropiat mie, sau un hot din categoria acelora care, narmati cu o legitimatie
impresionant, ti intr n cas n absenta ta. Editura are lipsa de noblete de a voi s se ascund n
spatele nobilului nostru samizdat. Are loc aici o fortare a logicii: de vreme ce operele mele anterioare au
aprut prima dat la samizdat, nseamn c si de data aceasta s-a ntmplat la fel. si tocmai, c nu s-a
ntmplat la fel! Scrierile anterioare le-am dat spre a fi citite, fr nici o conditie din partea mea. Dar acea
carte voiam neaprat s-o conduc eu nsumi pn la tiprire. Numai cnd a iesit cartea numai atunci am
nceput s dau celor interesati exemplarul dactilografiat.
Aceste dou firme au publicat crti pirat ale lui August Paisprezece, una m Anglia (n limba rus), cealalt
n Germania federal. Prima si-a rennoit tentativa, Ia nceputul lui 1974, cu editia rus a Arhipelagului
Gulag. (AU)
Cas de editare n limba rus. A primit cererea lui Soljenitn de a publica, la Paris, editia original a lui
August Paisprezece, apoi a Arhipelagului Gulag. (N.t.)
399
Astfel, maniera n care este scris articolul din Stern, subtextul lui ruvoitor las s se ntrevad niste
autori cunoscuti, mai ales acolo unde se eVnit judecti privind natura creatiei literare. Aflm c Soljenitn
a aplicat un procedeu literar ingenios: el a transferat actiunea romanului n epoca prerevolutionar; pentru
aceasta, el s-a cufundat n studiul oamenilor unei alte epoci, a citit un mare numr de lucrri de istorie n
general si de istorie militar, s-a strduit s nftiseze nu rzboiul pe care 1-a trit, ci un altul, care nu-i
seamn, si toate acestea pentru ca la pagina 740 s ias n fat cu o fraz pe care Stern ne d de
nteles c o ia n sens figurat, si toate acestea pentru ca s-si deschid drum spre puscrie. Este exact
ceea ce, la vremea lor, au fcut conductorii Uniunii Scriitorilor cnd mi-au reprosat c am studiat
amnuntit oncologia, c m-am internat ntr-un spital pentru cancerosi si c dinadins m-am mbolnvit de
cancer pentru ca s strecor n cartea mea nu stiu ce simbol. Acesti oameni ruvoitori si fricosi se bag
ntr-o problem care nu-i de nasul lor: natura artei literare. Lor nu le poate intra n cap c de mult vreme
un om nu mai are nevoie s se joace de-a v-ati ascunselea si-si spune deschis prerile despre
actualitate.
Cit de exacte snt informatiile date de articolul din Stern?
Pi s vorbim direct si s spunem c articolul este din Literaturnaia gazeta. Ele snt exacte n msura n
care concord cu romanul meu tiprit, n rest snt niste prostii ridicole, asezonate cu minciuni viznd un
scop foarte precis, bine gndite. Numai c excesul de zel nu este productiv. De exemplu, se afirm c
ambii mei bunici erau mosieri n Caucazul de Nord. Literaturnaia gazeta se plaseaz totusi ntr-o postur
penibil atunci cnd d dovad de atta ignorant n materie de istorie a patriei, n afar de ctiva generali
cazaci, pe care-i cunoaste toat lumea, nu au existat niciodat n Caucazul de Nord mosieri, adic
proprietari apartinnd nobilimii, descendenti ai vechii aristocratii care primise pmnturi pentru serviciile
prestate pe linie militar. Toate pmnturile apartineau armatelor czcesti regulate din tinuturile Tersk si
Kuban. Pn chiar n secolul al XX-lea, multe dintre aceste pmnturi erau prloag, mna de lucru lipsea.
tranii care se asezau prin prtile acelea nu puteau fi mproprietriti dect cu mici parcele, dar armata
cazac ddea cu plcere n arend suprafete de pmnt orict de mari si la niste preturi incredibil de mici.
Bunicii mei nu erau cazaci, si unul si cellalt erau trani. Cu totul ntmpltor, neamul trnesc al
Soljenitnilor este mentionat n niste documente din anul 1689, cnd strmosul meu Filip a avut de suferit
din cauza mniei lui Petru I (a se vedea ziarul Voronejskaia Kommuna din 9 martie 1969, articolul despre
orasul Bobrov). Pentru rzmerit, strbunicul meu a fost exilat din gubernia Voronej pe teritoriul armatei
Caucazului. Aici, fr ndoial, pentru c era un rsculat, n-a fost nrolat printre cazaci, dar i s-a permis s
se aseze pe niste pmnturi necultivate. Soljenitnii erau trani
400
^e rnd din Stravropol: la Stravropol, nainte de revolutie, cine avea cteva nerechi de boi si de cai, vreo
zece vaci si dou sute de oi nu era ctusi de putin socotit a fi un om bogat. Ei formau o familie numeroas
si erau toti muncitori cu bratele, n ctun era o cas simpl din chirpici, mi-o amintesc. Dar pentru politica
de clas", pentru ca Teoria naintat s se justifice, trebuia s se inventeze nu stiu ce banc, s se
adauge niste zvonuri la avere, s se imagineze cincizeci de argati si s fie chemat o verisoar primar
colhoznic la directie pentru a fi interogat, si sub casa de vilegiatur a familiei scerbak, la Kislovodsk,
unde m-am nscut, s se scrie conacul" Soljenitnilor. Un prostnac poate s-si dea seama si el c
aceasta nu este o cas de stanit. (Apoi s-a lmurit c acest fals s-a comis numai n partea sovietic a
tirajului; n tirajul care a plecat n Occident, unde se poate face colationarea cu Stern, n acelasi loc la
aceeasi fotografie st scris: Casa din Kislovodsk, care apartinea Irinei scerbak. Acum aceasta este unul
dintre pavilioanele sanatoriului.") Iat ce mosieri" sntem noi. Lepdturile au umflat toate aceste
minciuni pentru a putea de asemenea s-i atribuie tatlui meu, narodnic si tolstoian, o sinucidere las din
teama de rosii", fr s astepte venirea pe lume a primului su nscut att de dorit si aproape fr s fi
trit cu sotia pe care o iubea! Judecat de reptile.
Ce poate spune autorul despre mama sa?
M-a crescut n conditii incredibil de grele. Rmnnd vduv nc nainte de a m naste pe mine, nu s-a
recstorit, mai ales de team s nu-mi aduc un tat vitreg care ar fi putut s fie aspru cu mine. nainte
de rzboi, noi am locuit la Rostov nousprezece ani si, dintre acestia, cincisprezece ani n-am putut obtine
nici o camer de la stat, tot timpul sedeam cu chirie n cte o cocioab putred la particulari, contra unei
mari sume de bani; iar cnd n sfirsit am primit o camer, am primit-o ntr-o parte a unui grajd transformat
n locuint pentru oameni. Totdeauna era frig, era curent, ne nclzeam cu crbune care era greu de
procurat, apa o aduceam de departe; ce este aceea ap curent n apartament, eu nu am aflat dect de
curnd. Mama cunostea bine franceza si engleza, nvtase si stenografia si dactilografia, dar n institutii
unde erau salarii mai bune nu era niciodat primit din cauza originii sociale; chiar din institutii inofensive
ca Melstroi (ntreprindere pentru constructia de mori), era epurat, adic pus pe liber cu drepturi limitate
pe viitor. Aceasta o obliga s caute de lucru seara, iar de propria ei gospodrie s se ocupe noaptea, fr
s doarm vreodat suficient. Din cauza conditiilor nostre de trai, rcea adesea, s-a mbolnvit de
tuberculoz si a murit la 49 de ani. Eu eram atunci pe front si n-am putut s-i vd mormntul dect dup
doisprezece ani, dup lagr si exil.
Despre mtusa Irina?]
Ale crei declaratii au inspirat articolul din Stern. (N.t.).
401
Mama m-a trimis la ea de dou sau de trei ori n vacanta de var. Restul este rolul imaginatiei ei, deja
dereglat. Eu n-am locuit cu ea niciodat
Ce-si aminteste autorul despre tatl su?
Nu am n memorie dect niste fotografii, si apoi relatrile mamei mele si ale celor care 1-au cunoscut. De
la universitate a plecat voluntar pe front, a servit ntr-o brigad de artilerie de grenadieri. ntr-o zi, un post
de tragere ardea, tatl meu a crat singur lzile cu obuze. Ca ofiter a primit trei decoratii n primul rzboi
mondial, care, n copilria mea, erau considerate nsemne periculoase ale unei crime si mama si eu, mi-
aduc aminte, le-am ngropat n pmnt, de teama unei perchezitii. Deja tot frontul aproape c se
destrmase, dar bateria n care servea tatl meu a rmas pe linia nti pn la pacea de la Brest-Litovsk.
Tata si mama au fost cununati pe front de ctre preotul brigzii. Tata s-a ntors n primvara lui 1918 si n
curnd a murit din cauza unui accident si a unui prost tratament medical. Peste mormntul lui, la
Gheorghievsk, au trecut tractoarele ca s fac loc unui stadion.
si despre cellalt bunic?
Bunicul meu dinspre mam venise, de tnr, din Taurida ca s pisc oile si s argteasc. Aplecat de la
zero, apoi a nceput s ia n arenda pmnt si, spre btrnete, ntr-adevr, devenise foarte bogat. Era un
om de o energie rar si extrem de muncitor. La cincizeci de ani livra trii mai multe cereale si mai mult
ln dect multe sovhozuri de astzi si nu muncea mai putin dect directorii acestora. si cu lucrtorii lui se
purta n asa fel nct, dup revolutie, acestia de bunvoie 1-au hrnit pe tot parcursul celor doisprezece
ani de viat pe care i-a mai avut. As vrea s vd un director de sovhoz ncercnd s obtin, dup ce a fost
destituit, o asemenea asistent din partea fostilor si lucrtori.
Se mai reproseaz cuiva astzi originea social?
Evident, nu mai este o chestiune arztoare ca n anii '20 si '30, dar acest obicei de a judeca omul dup
originea lui social" este foarte adnc nrdcinat n constiint si este nc extrem de vivace n tara
noastr, rugul se poate reaprinde oricnd si fr dificultate. Chiar foarte de curnd, dusmanii lui Tvardovski
i-au imputat n mod public asa-zisa origine chiabu-reasc". Iar n cazul meu: dac acuzatia de trdare
de patrie" n-a putut fi fundamentat prin prizonierat, atunci ea ar putea fi fundamentat prin originea de
clas", nu-i asa? Asa c ultimele articole din Literaturnaia gazeta, cu tot agramatismul si stupiditatea lor,
nu snt o simpl luare peste picior lipsit de finalitate.
Apropo, observati c Literaturnaia gazeta, ea care, pe fond, n-a discutat niciodat despre scrierile si
conceptiile mele, ea care n-a avut niciodat curajul s publice despre mine o ct de mic analiz critic
autentica.
402
fie chiar una foarte ostil, cci, prin nsusi acest fapt, ar fi ntredeschis o fereastr spre adevrul
insuportabil ea, deci, n judectile ei asupra mea, pare a-si fi pierdut vocea, pare a fi fost prsit de
propriii ei critici si autori, n atacurile contra mea, ea se tot ascunde n spatele unor reproduceri de texte,
n spatele unei reviste bulevardiere, n spatele unor ziaristi strini, dac nu chiar n spatele unor cntreti
de estrad si al unor jongleri. Sfiala asta eu n-o nteleg. Poate din cauz c hrniti cu otet nc de pe
cnd erau copii", cum se spune n Finlanda, ei devin totusi realisti socialisti exemplari si chiar ajung s se
fofileze n conducerea Uniunii Scriitorilor si chiar a acestei Literaturnaia gazeta?...
Astfel, din nsrcinarea revistei Literaturnaia gazeta, ziaristul finlandez Larni s-a apucat s scrie si s
publice un articol nu la el n Finlanda, ci ntr-o tert tar, s-a apucat s trag cu dintii de un resort de otel.
Este un numr ntre viat si moarte. stiti cum e la circ: un clovn prostnac intr n aren, toat lumea rde
de el, el se catr undeva ctre artisti, sub cupol, pe o srm, deodat rmne suspendat tinndu-se de
srm numai cu dintii si tot circul ncremeneste si vede c nu e deloc vorba de un clovn, c acesta face un
numr ntre viat si moarte. Larni se refer la nu stiu ce aluzii, si iat ce nteleg eu: n romanul meu,
social-democratul defetist Lenartovici, n 1914, cocheteaz cu ideea c n-ar fi ru ca Rusia s fie nvins,
cci asa ea ar putea s se reformeze social. Exact asta doreau si exact asa gn-deau toti social-
democratii defetisti spre deosebire de asa-zisii social-pa-trioti", adic social-democrati defensisti, si Larin,
ca membru al partidului comunist, probabil c stie si el acest lucru, si totusi, ca un nesbuit, trage cu dintii
de resortul de otel, fr s-si dea seama ct de usor poate s cad de-acolo el nsusi, el contra cruia, n
realitate, se ndreapt aceast acuzatie de trdare de patrie. El trage de aici concluzia c autorului nsusi,
adic mie (care n-am nimic dintr-un social-democrat!), nu i-ar displcea s-i vad pe nemti n postura de
nvingtori" si, se pare, nu n 1914, ci n 1941 (de ce s nu fac el schimb de locuri ntre l" si 4", c doar
are minile libere?).
Dac n romanul meu ceva lipseste cu desvrsire, acesta este tocmai defetismul. si totusi ei continu s
denatureze faptele. Le trebuie neaprat capul de pod al unei reviste pentru ca ulterior s poat publica
scrisorile indignate ale muncitorilor", asa cum s-a ntmplat nu o dat. Pungsie si nerusinare a unei
prese care nu s-a obisnuit cu rectificrile si retractrile. Ah, ce nevoie ar fi avut ei de prizonieratul meu, ce
bine ar fi prins criticii lor literare o mic atestare de la Gestapo... Dac ei fac asemenea numere de
acrobatie sub ochii ntregului circ, atunci ce nu pot ei inventa de la tribuna incontrolabil a adunrilor cu
usile nchise?
Evident, aceasta nu este ultima minciun, probabil c n viitor m asteapt mai multe dect pn acum, n-
am timp s le combat pe toate, n-au
403
dect s m eticheteze cum poftesc. si apoi, poate c se va gsi si altcineva care s rspund n locul
meu. Interviurile nu constituie obiectul de activitate al unui scriitor. Nou ani de zile m-am ferit s dau
interviuri si nu regret ctusi de putin.
n general, notorietatea este un mare impediment, ti mnnc fr folos o multime de timp. Nu mai trage
nimeni de mine ca de altii s vin la sedint, le multumesc c m-au exclus din Uniunea Scriitorilor.
Lucram bine cnd nimeni nu m cunostea, nu se exersa n fabulatii despre mine si nu aduna brfe de
mahala la adresa mea, cum fac alde Burg si Feiffer.1
n ce const planul lor?
Planul const n a m mbrnci n afara vietii sau a trii, n a m trnti ntr-o groap, sau n a m expedia
n Siberia, sau n aceea ca eu s m dizolv n ceata strinttii", cum si scriu ei negru pe alb. Ce
neobrzare s sustii c aceia, pe care-i alint cenzura, au asupra pmntului rusesc mai multe drepturi
dect altii, care si ei s-au nscut aici. Toat aceast persecutie poart amprenta prostiei si a miopiei celor
care o pun la cale. Ei nu vor s cunoasc bogtia si complexitatea istoriei n diversitatea ei. Tot ceea ce
vor ei este s reduc la tcere toate vocile care snt dezagreabile urechilor lor si care astzi le rpesc
linistea; ei nu se gndesc la viitor. Astfel, ei au fcut deja prostia de a nbusi Novi mir si pe Tvardovski,
ceea ce i-a srcit, i-a fcut pe jumtate orbi, iar ei nu vor s nteleag pierderea pe care au suferit-o.
Apropo, acum vreo dou sptmni, n New York Times, s-a publicat o scrisoare a unui poet sovietic,
Smeliakov, unde acesta contest elogiul meu funebru la adresa lui Tvardovski.
Presa occidental poate fi citit aici?
Nu, noi n-o vedem, dar uneori, printre scrsnetele bruiajului, auzim ce spun radiourile occidentale. Dac
aflm cte ceva despre evenimentele ce au loc la noi, de acolo aflm.
Acest nou atac mpotriva mea frapeaz prin forma lui: s-ar prea c toat presa se afl n minile lor si c
ei nu gsesc nimic mai apropiat pentru a-mi rspunde dect Neve York Times\ Iat ce nseamn s-ti fie
fric de adevr: pentru a-mi rspunde n presa sovietic, ar trebui s m citeze mcar ct de putin, or asta
nu se poate. Acest atac frapeaz si prin continut: este uimitor c Smeliakov discut ca si cnd nu m-ar fi
citit. Eu scriu c Novi mir a fost nbusit si c n felul acesta Tvardovski a fost ucis. Smeliakov face un
ocol: Tvardovski a avut clipe grele." Eu scriu c despre front Tvardovski a scris mai sincer, mai cinstit
dect toti. Smeliakov
1 Autori ai unei biografii a lui Soljenitn tradus la editura Robert Laffbnt, n introducerea acestei lucrri, ei
se explic n privinta acestei aprecieri.
404
deformeaz: deci Tvardovski a avut o atitudine negativ fat de armata sovietic". De unde asta? Eu am
scris textual: acest critic ngduitor la ale crui delicate ndemnuri toti erau cu luare-aminte". Smeliakov
d lucrurilor alt turnur: Soljenitn i atribuie lui Tvardovski propriile sale iluzii c ntr-o bun zi puterea
sovietic se va prbusi si o generatie nou va construi o Rusie nou." Recititi elogiul meu funebru si
spuneti-mi unde scrie asa ceva?
Ultimul paragraf este, ntr-adevr, plin de sens, dar ce s facem dac ei nu vor, nu stiu s citeasc?
Studiul istoriei ruse care, astzi, m-a dus deja la sfrsitul secolului trecut mi-a artat ct snt de pretioase
pentru tar solutiile pasnice, ct este de important ca puterea, orict ar fi ea de autocratic si nengrdit,
s-si aplece cu bunvoint urechea spre societate, si ca societatea s nteleag situatia real a puterii;
ct este de important ca nu forta si violenta s cluzeasc tara, ci spiritul de dreptate. Evident, acest
studiu m-a ajutat s vd n activitatea lui Tvardovski tocmai linia de armonizare, de conciliere. Vai, chiar
vocea cea mai ncrcat de bln-dete, de ndemnuri, este insuportabil pentru unii, este si ea redus la
tcere. Ct de concesive, ct de binevoitoare au fost recentele luri de cuvnt ale lui Saharov, ale lui
Grigorenko, dar nici unul n-a fost ascultat: acestia, dac s-ar putea, s nu mai rmn nici amintirea
despre ei...
Tocmai n aceasta rezid micimea si josnicia calculului acelora care conduc campania mpotriva mea.
Lor, pur si simplu, nu le vine n minte c un scriitor care gndeste altfel dect majoritatea societtii n care
trieste constituie bogtia acestei societti, iar nu rusinea si viciul ei.
La 9 aprilie trebuie s aib loc ceremonia de nmnare a Premiului Nobel. Unde se va desfsura aceasta?
Deocamdat, nici ambasada Suediei, nici Ministerul nostru al Culturii n-au acceptat s ne ajute. Uimitor,
friznd comicul, este si faptul c unii snt asa de porniti mpotriva Premiului Nobel. Vor trece nu stiu cti ani
si acest eveniment va trebui luminat dintr-un unghi diametral opus. Amintirea celor ce se ntmpl acum
nu va fi nsotit de un sentiment de rusine.
Cine va fi invitat?
Nu stiu pe cine doreste domnul Karl Gierow s invite. Din partea mea, n afar de prietenii mei apropiati,
doresc s invit pe reprezentantii cei mai de seam ai artelor si stiintelor, pe unii scriitori, pe principalii
regizori ai unor teatre importante. Doresc de asemenea s invit muzicieni si artisti reputati, anumiti
academicieni. Nu vreau s-i numesc deocamdat fiindc "u stiu dac toti vor considera c pot s vin si
dac vor voi s-o fac, eu nu stiu de ce obstacole se vor izbi. n orice caz i invit pe cei pe care i cunosc,
pe cei a cror oper o apreciez. Cine va veni vom vedea. As ^ea s-1 invit la ceremonie si pe avocatul
meu, domnul Heeb, dar, ca
405
persoan particular, nu am dreptul oficial de a invita pe cineva din strintate, n plus i invit pe ministrul
Culturii al URSS si pe corespondentii ziarelor Selskaiajizn si Trud, dou ziare centrale care pn n
prezent nu m-au calomniat.
Nu pot s apar piedici n calea desfsurrii acestei ceremonii?
Teoretic, acest lucru nu este exclus, practic este foarte usor de fcut nu necesit nici multe forte, nici
mult inteligent. Dar eu exclud aceast ipotez, ar fi o barbarie si o infamie.
si dac domnului Gierow i se refuz viza?
Atunci ceremonia nu va avea loc si nsemnele mele vor rmne la Stock-holm nc zece sau douzeci de
ani.
A circulat zvonul, deocamdat neconfirmat, c mpotriva scriitorului Maksimov s-a pornit actiune penal
pentru romanul su Cele sapte zile ale creatiei.
Arta literar este unul dintre cele mai mari daruri, unul dintre instrumentele cele mai fine si mai desvrsite
ale omului. A pomi mpotriva ei actiune penal nu pot s-o fac dect cei care cad ei nsisi sub incidenta
legii penale, cei care deja se situeaz n afara umanittii si a naturii umane.
[25]
DECLARAtIE n legtur cu anularea ceremoniei Nobel
8 aprilie 1972
Eu si domnul Gierow am fcut toate concesiile posibile: cltoria lui era prevzut ca o cltorie
particular, el trebuia s poposeasc ntr-un apartament particular, pentru o ceremonie cu caracter
aproape privat. Interdictia ceremoniei, chiar sub aceast form, este o interdictie irevocabil si definitiv a
oricrei modalitti n care Premiul Nobel mi-ar putea fi remis pe teritoriul trii mele. De aceea, concesia
tardiv a Ministerului suedez al Afacerilor Externe nu mai are sens.
Dar ea este si jignitoare: Ministerul suedez al Afacerilor Externe continu cu obstinatie s considere, n
cazul meu, nmnarea Premiului Nobel nu ca pe o manifestare a vietii culturale, ci ca pe un eveniment
politic, de aceea si pune o conditie care ar duce fie din nou la solutia remiterii cu usile nchise", fie la o
selectie special a persoanelor care ar asista si la interdictia
406
pentru ele de a-si exprima n vreun fel atitudinea fat de acest act, cci toate acestea ar putea fi
interpretate de unii drept o manifestare politic".
n plus, dup ce domnului Gierow i s-a refuzat viza, eu as considera ca umilitor si pentru el si pentru mine
s primesc nsemnele Premiului jsiobel din minile altcuiva dect din cele ale secretarului permanent al
Academiei Suedeze.
n sfirsit, cu modestele noastre forte s-a fcut deja toat pregtirea, care n-a fost usoar: au fost trimise
invitatii, si nu numai n Moscova, pe adresa a vreo douzeci de scriitori care, dup mine, reprezint forta
creatoare si floarea literaturii noastre de astzi, si unui numr aproape egal de artisti, muzicieni,
academicieni; multi dintre ei, n aceast perspectiv, si-au fixat sau si-au anulat cltoriile sau
reprezentatiile sau alte obligatii, n prezent, acest refuz este o ofens adus acestor patruzeci de invitati.
A trebuit s-i anunt c invitatiile nu mai snt valabile. Aceste persoane si eu nsumi sn-tem destul de
ocupati ca s punem a doua oar la cale o asemenea procedur.
Dup cum mi s-a explicat, regulile Academiei Suedeze prevd c nsemnele Premiului Nobel pot fi
pstrate de ctre aceasta pe o perioad de timp nelimitat. Dac aceast perioad va fi mai lung dect
viata mea, las prin testament fiului meu dreptul de a le prelua el.
A. Soljenitn
[26]
Comitetului Securittii de Stat a URSS . ,. n
v 2 iuhe 1973
V trimit n copie dou scrisori anonime mustind de rutate, scrisori pe care dumneavoastr, din obligatie
de serviciu, le aveti, de altfel, la ndemn.
Nu dispun de rgazul care mi-ar permite s ncep a m juca de-a detectivul cu dumneavoastr. Dac
aceast poveste va continua sub forma unor noi episoade, eu o voi face public si acelasi lucru l voi face
si cu persistentele procedee anterioare pe care institutia dumneavoastr le-a aplicat vietii mele
particulare.
Soljenitn
[27]
Ministrului Afacerilor Externe al URSS
N.A. sciolokov
21 august 1973
Acum patru luni am cerut n scris s mi se acorde permis de sedere 'a familia mea (la Moscova). Dup o
reflectie att de ndelungat pe mar-
407
ginea unei chestiuni att de indiscutabile, mi se notific astzi c solicitarea mea a fost respins de
ctre militie si de ctre dumneavoastr personal
M-as ntreba nedumerit ce considerente umane sau juridice te pot conduce ca s mpiedici un brbat s
triasc alturi de sotia lui, un tat alturi de fiii lui aflati nc la vrsta leagnului dac n-as sti foarte
bine si dintr-o lung experient c nici unele nici altele nu exist n sistemul nostru politic
Regimul pasaportului interior", coercitiv, jignitor, sub incidenta cruia nu omul este cel care-si alege
domiciliul, ci autorittile snt cele care-o fac pentru el, sub incidenta cruia dreptul de a te muta dintr-un
oras ntr-al-tul si mai ales din sat la oras trebuie s-1 meriti ca pe-o favoare nu exist nici mcar n
trile coloniale ale lumii de azi. Din cauza unui asemenea regim, de patruzeci si doi de ani ncoace, au
suferit si continu s sufere milioane de concetteni de-ai mei. n momentul cnd se discut pe larg
despre libertatea de a emigra a ctorva mii de oameni, ct de frapant este politica prin care milioane de
oameni snt privati de dreptul de a-si alege domiciliul si felul de activitate, chiar n interiorul propriei lor
tri! si privarea de acest drept a fost agravat si printr-o lege din anul 1973 (Consiliul de Ministri, 19
iunie): nici cltoria temporar a unui tran pentru o munc sezonier nu este permis fr dezlegare din
partea colhozului.
M folosesc de ocazie pentru a v aminti, totusi, c iobgia a fost desfiintat n tara noastr acum o sut
doisprezece ani. si, se spune, Revolutia din Octombrie i-a lichidat si ultimele rmsite.
Prin urmare, eu, bunoar, ca si orice cettean al acestei tri, nu snt nici iobag, nici sclav, snt liber s
triesc acolo unde socotesc eu c e necesar s triesc si nici mcar conductorii cei mai de sus nu au un
drept suveran care s le permit a m smulge din snul familiei mele.
Soljenitn
[28]
DIN INTERVIUL acordat lui Associated Press si ziarului Le Monde'
Moscova, 23 august 1973
Este adevrat c primiti scrisori de amenintare si de santaj din partea unor gangsteri?
Este adevrat, nu att de santaj ct de amenintare: m amenint c o s-mi fac de petrecanie mie si
familiei mele. n vara aceasta, scrisori de
* Aici se public nceputul interviului. Restul este inclus n volumul de publicistic Opere complete,
YMCA-Press, Paris, voi. X, pp. 18-30.
408
acest gen mi-au venit prin post. Lsnd la o parte anumite erori psiholc gice, multe erori pur si simplu
tehnice din partea autorilor m-au convins c aceste scrisori erau trimise de lucrtori ai Securittii Statului.
Aici sL poate remarca si o incredibil rapiditate n distribuirea acestor scrison Banditesti", n mai putin de
douzeci si patru de ore, timp caracteristic numai scrisorilor expediate de cele mai importante institutii
guvernamentale (posta obisnuit are nevoie de trei pn la cinci zile ca s-mi parvin din Moscova, iar
scrisorile care prezint oarecare important, urgent sau utilitate pentru mine nu-mi parvin, de regul,
niciodat). Se putea remarca o asemenea grab nct plicul nu era lipit dect dup (!) ce era stampilat de
ctre post. Se puteau remarca si greseli de terminologie. De exemplu, ultima scrisoare de acest gen,
datat 30 iulie, glsuia:
Ei bine, ticlosule, n-ai venit, care va s zic?!
Acum fii suprat pe tine. Ne socotim noi. Ai putintic rbdare!!!"
Imitnd jargonul hotilor, dar necunoscndu-1 suficient, autorii folosesc un cuvnt care desemneaz
judecata si pedeapsa aplicat de hoti unuia de-al lor, vinovat de greseal sau de trdare, dar niciodat
unui fraier", adic unui om liber apartinnd restului lumii pe care ei o dispretuiesc, acei oameni, dup
prerea hotilor, snt nedemni de o justitie de acest tip, snt eliminati scurt pe doi.
O asemenea mascarad banditeasc" nu este o noutate pentru securisti: se cunosc cazuri cu huligani"
imuni penal care au btut pe strzi disidenti, le-au smuls corespondentilor de pres servietele, au spart
geamurile unor automobile strine. Dup esecul campaniei anonime de calomnii lansate mpotriva mea,
era cu totul firesc s ne asteptm la o mascarad banditeasc.
Dar iat ce s-a ntmplat cu Michael Scammel, redactor al lui Index1. El, dup ce a plecat din URSS, mi-a
povestit acest episod. La aeroportul seremetievo, el a fost scotocit trei ore: i s-au gsit notele pe care le
fcuse despre cltoria lui. Faptul de a ntocmi asemenea note, care n tot restul lumii este considerat ca
fiind n firea lucrurilor, este considerat n Uniunea Sovietic drept unul de natur penal. Descoperirea
notelor a fost pentru asa-zisii vamesi" ocazia de a face presiuni asupra lui si de a-i propune s cumpere
un manuscris despre Soljenitn (fr s indice dinainte numele autorului si fr s arate manuscrisul) si
s regleze astfel incidentul. Scammel a refuzat.
Era o provocare mpotriva lui Scammel sau se pregtea una, a nu stiu cta la rnd, mpotriva mea, dar
judecati dumneavoastr nsiv gama uti-
Editat la Londra, aceast revist public texte interzise de cenzura din toate trile lumii si semnaleaz
gravele atingeri aduse liberttii de exprimare care snt comise acolo. (N.t.)
409
lizat de Securitatea Statului: ea merge de la gangsteri" si huligani" de strad la vamesi" si la misiti
literari. si se pune ntrebarea: dac Securitatea noastr de stat apr regimul cel mai progresist din lume
cruia, potrivit singurei conceptii juste despre lume, n orice caz i este asigurat victoria universal,
atunci de ce o asemenea agitatie si metode asa de josnice?
n iarna 1971-1972 am fost avertizat, si aceasta din diverse prti (exist si n aparatul Securittii Statului
oameni care au o viat chinuit), c mi se pregtea asasinarea printr-un accident de automobil".
Dar iat particularitatea sau, as ndrzni chiar s spun, superioritatea regimului nostru: nici un fir de pr
nu ni se va clinti, nici mie nici familiei mele, fr ca Securitatea Statului s stie si s aprobe acest lucru,
ntr-att sntem de supravegheati, urmriti, pnditi si interceptati. si dac, de exemplu, gangsterii actuali ar
fi gangsteri veritabili, ei s-ar afla, de la prima lor scrisoare, sub controlul total al Securittii Statului. Dac,
de exemplu, o scrisoare, care mi-ar fi venit prin post, ar exploda, atunci nu s-ar putea explica de ce n-a
explodat nainte n minile cenzorilor. si cum de mult vreme nu sufr de nici o boal grav, nu conduc
masina si, ca urmare a convingerilor mele, nu m-as sinucide n nici o mprejurare, atunci, dac se va
anunta c am fost asasinat sau c am murit subit, veti putea considera, fr a risca nici cea mai mic
eroare, c am fost asasinat cu aprobarea Securittii Statului sau de ctre ea nssi.
Dar trebuie s spun c degeaba se vor bucura de moartea mea cei care mizeaz pe ca ca pe un mijloc
de stopare a activittii mele literare, ndat dup moartea sau disparitia mea, sau ndat dup ce,
indiferent sub ce form, voi fi privat de libertate, va intra irevocabil n vigoare testamentul meu literar
(chiar dac ar aprea n numele meu o declaratie contrar, mincinoas, de genul scrisorii trimise de
Traicio Kostov din celula condamnatilor la moarte) si va ncepe s apar partea principal a scrierilor
mele pe care n toti acesti ani m-am abtinut s le public.
Dac ofiterii Securittii Statului urmresc si confisc, n toate orasele de provincie, inofensivul Pavilion al
cancerosilor (si fac ca detintorii acestei scrieri s fie concediati sau exclusi din institutele de nvtmnt
superior), atunci ce vor face ei cnd vor vedea revrsndu-se peste Rusia crtile mele postume, cele mai
importante?"
n interviul trecut, de acum un an si jumtate, vorbeati despre ngrdirile si persecutiile pe care le
sufereati att n activitatea dumneavoastr literar, n strngerea materialelor, cit si n viata
dumneavoastr cotidian, ntre timp a survenit vreo schimbare n bine?
Vaganov, directorul arhivei regionale din Tambov, mi-a refuzat accesul la fondul de periodice vechi de
cincizeci si cinci de ani, desi acolo toata istoria Tambovului a ajuns s fie roas de soareci pe podeaua
unei biserici
410
nrsite si pline de umiditate. La arhiva central de istorie militar s-a procedat de curnd la o anchet
sever pentru a stabili cine si cum de a avut ndrzneala de a-mi pune la dispozitie, n 1963 (!),
documente referitoare la primul rzboi mondial. Tnrul specialist n literatur, Gabriel Superfin, care este
uimitor de talentat si de priceput n domeniul arhivistic si care jni-a fost de un real ajutor, a fost arestat pe
3 iulie ca urmare a depozitiilor lui lakir-Krasin si transferat la Oriol, pentru a fi judecat ntr-un loc mai
dosnic si mai ferit de ochii lumii, si este amenintat cu aplicarea articolului 72 altfel spus, cu o pedeaps de
pn la 15 ani de nchisoare. Dat fiind starea precar a snttii lui, detentia echivaleaz cu un asasinat.
Fireste, nu i se aduce n mod deschis acuzatia c m-a ajutat pe mine, dar ajutorul pe care mi 1-a dat i va
agrava soarta. 'Aleksandr Gorlov, care, n 1971, a refuzat s ascund asa cum i cerea KGB
atacul tlhresc asupra casei mele de tar, nu are posibilitatea de-atunci ncoace (de mai bine de doi ani)
s-si sustin teza de doctorat, tez la data aceea deja prezentat pentru acceptare. Pe el, de fapt, l
amenintaser c-1 vor pune ntr-o asemenea situatie. Teza lui a ntrunit douzeci si cinci de voturi
favorabile, inclusiv pe cele ale membrilor juriului nsrcinati oficial s-o critice, si nici unul defavorabil. Ea
nu poate fi demolat din punct de vedere stiintific, dar cu toate acestea sustinerea ei (subiectul ei este
mecanica fundamentelor) nu va avea loc, ntruct autorul ei nu prezint garantii politice". Msuri viznd
concedierea lui Gorlov s-au si luat. n toti acesti ani, Mstislav Rostropovici a fost urmrit cu neobosita
si inventiva minutiozitate, att de proprie aparatului unei puteri. Este vorba de un lung sir de tracasri,
ntepturi, piedici si umiliri cu care s-a confruntat la fiecare pas n viata lui de zi cu zi. Toate acestea erau
puse la cale pentru a-1 face s nu-mi acorde ospitalitate. Asa i-o cereau, fr jen, madam Furteva si
adjunctii ei. O vreme, el si chiar Galina Visiievskaia (sotia lui) au fost complet exclusi de la radio si de la
televiziune. Au fost desfigurate articolele de pres care-1 mentionau. Concertele lui n URSS au fost nu
de putine ori anulate, fr motive precise, chiar cnd el se afla n drum spre orasul unde trebuia s se
produc. I s-au tiat sistematic legturile profesionale cu cei mai mn muzicieni ai lumii. Din cauza
aceasta, de exemplu, de mai multi ani se amn prima auditie a concertului pentru violoncel de Lu-
toslawski n Polonia, n patria compozitorului, cci nu i se permite lui Rostropovici s mearg acolo. La fel
se ntmpl si cu prima auditie a concertului de Britten, dedicat lui Rostropovici. n sfirsit, i s-au pus piedici
n calea spre activitatea dirijoral la teatrul Bolsoi, activitate care pentru el era esential si prezenta un
interes profesional maxim, n primvara aceasta am considerat de datoria mea s plec de la dacea lui
pentru 03 s nu mai aib nimeni motiv de a-1 urmri. Totusi, din spirit de rzbun11'
411
urmritorii lui continu s-1 tracaseze si astzi, nc nu-i pot ierta nici seri soarea despre destinele artei
sovietice.1
Deja de mai multi ani, nici una dintre convorbirile noastre, ale mei sau ale membrilor familiei mele, la
telefon sau ntre cei patru pereti ai un camere, chiar pe tema cea mai simpl a vietii cotidiene, nu a
rmas nein terceptat si (am dovezi n sensul acesta) neanalizat. Noi ne-am obisnui* s conversm
permanent, zi si noapte, n prezenta Securittii Statului. Cnd li se termin banda de magnetofon, ei
ntrerup fr jen convorbirea tele fonic, ntreruperea dureaz atta timp ct pun ei o band nou ca s
ne poat intercepta n continuare, n aceeasi situatie snt Rostropovici, Sa-harov, safarevici, familia
Ciukovski si multe alte familii pe care le cunosc, dar si mai multe dintre cele pe care nu le cunosc.
Este chiar straniu s auzi spunndu-se c undeva se discut dac presedintele are dreptul s ordone
instalarea unui post de ascultare electronic pentru aprarea secretelor militare ale trii sale. si c un om
care a divulgat asemenea secrete a fost chiar achitat de ctre tribunal. Iar la noi, fr nici o judecat, esti
considerat vinovat dac o dat ti-ai exprimat cu voce tare o prere care o contrazice pe cea oficial. si nu
mai-marele trii, ci un functionar de rnd al Securittii Statului este cel care-ti planteaz n cas instalatia
de ascultare electronic. Un asemenea sistem de ascultare electronic, fr a mai vorbi de toate celelalte
forme de urmrire, leag fedeles mii si mii de intelectuali si de cadre din principalele orase ale Uniunii
Sovietice. si o multime de paraziti n uniform stau si analizeaz benzile de nregistrare. si faptul acesta
nici mcar nu este tinut ascuns, un ministru consider c are voie s-i declare unui subordonat: Mi s-a
dat s ascult cutare convorbire telefonic pe care ati avut-o voi" si s-1 mustre pentru aceasta. Urmrirea
merge pn acolo nct, chiar pentru persoanele care au contact cu mine, directia a V-a a KGB (general-
maior Nikisin) si biroul ei nr. l (sironin) dau indicatii scrise s se descopere adresele vizitate de ele", ceea
ce este deja o spiral de gradul doi.
n curtea casei noastre este parcat vechea noastr masin, un prpdit de Moskvici" de la uzina din
Ijevsk. Cu ea mpreun nnopteaz niste masini incomparabil mai bune, si totusi niste hoti" ciudati
atenteaz de fiecare dat tocmai la masina noastr. De dou ori nu le-a mers, o dat au stricat-o cu
dinadinsul, alt dat au dus-o n Gruzia. si desi militia a gsit masina si, se pare, i-a gsit si pe hoti,
acestia n-au fost adusi n fata justitiei. Nu numai eu, dar si prietenii mei, sntem inundati de anonime inju-
1 Scrisoare deschis adresat mai multor publicatii sovietice pe care nici una n-a publicat-o. n scrisoare,
el si exprima n special consternarea n legtur cu excluderea lui Soljenitn din Uniunea Scriitorilor si
descria atacurile la care timp de peste douzeci de ani a fost supus muzica sovietic.
412
'oase. nainte de alegerile municipale, un agitator (din partea blocului niunistilor si a celor fr de partid"),
referindu-se la sotia mea, a de-
larat pe sleau: Oameni ca stia trebuie sugrumati!'1 Zverev, redactor al vistei Oktiabr, a declarat, n
conferinte publice la Institutul de virusologie si la cel de imunologie ale Academiei de stiinte, c eu snt
membru
l comitetului executiv al sionistilor". I s-a obiectat naiv: Dar n ziar
a scris c Soljenitn are origine mosiereasc." Inventivul octombrist a rspuns n auzul tuturor: Atunci
trebuia sase scrie asa. Dar acum trebuie s considerm s Soljenitn este evreu." Cenzura postal n-a
lsat s treac nici unul dintre numeroasele articole pe care presa occidental le-a consacrat lui August si
pe care mi le-a trimis avocatul meu, domnul Heeb. n felul acesta, eu snt lipsit de posibilitatea de a afla
cum este primit cartea mea n Occident. Ministrul Comertului Exterior, Patolicev, a refuzat s-mi
recunoasc dreptul de a primi sumele derivnd din Premiul Nobel. Mi se impune s discriminez acest
premiu, s recunosc c este vorba de un cadou din partea unei persoane particulare" (ceea ce, n plus,
d statului dreptul de a confisca o treime din acest premiu condamnat cu atta indignare). KGB mi trimite
toat ziua bun ziua agentii si deghizati n tineri autori" dornici s-si prezinte ncercrile literare.
Un important general KGB mi-a transmis printr-o tert persoan un ultimatum direct: s-o ntind peste
granit, c de nu, voi fi trimis s putrezesc ntr-un lagr, si anume la Kolma.
In legtur cu faptul c nu vi se d voie s fiti ling familie, unde locuiti?
Iama nu am alt loc unde s locuiesc dect apartamentul familiei mele, adic locul cel mai firesc pentru
orice om. si aici voi locui, indiferent dac mi se d sau nu mi se d permisul de sedere. S vin oameni
lipsiti de sentimentul rusinii si s m dea afar, va fi o reclam demn de regimul nostru progresist.
[29]
Ctre Poliakova, serviciul postal al KGB
31 august 1973
Prin ultima mea scrisoare, pe care ati primit-o pe 3 iulie, v-am prevenit c povestea cu banditii este una
dintre cele mai clare, c-ar fi mai rezonabil sa i se pun capt Printr-o a treia scrisoare, la fel de odioas,
sefii dumnea-voastr m-au constrns s dau un interviu.
413
Dac-1 vedeti pe Ivan Pavlovici Abramov*, transmiteti-i, v rog, acest rspuns al meu.
[30]
Redactiei Literaturnaia gazeta Redactorului-sef Ceakovski
28 septembrie 1973
n revista dumneavoastr din 12 septembrie, n articolul lui M. Mak-simov, Dup iluminare", mi se
atribuie n mod mincinos urmtorul citat-1-a numit pe lakir un alcoolic care s-a vndut pentru o sut de
grame n plus". Aceste cuvinte, eu nu le-am spus si nu le-am scris niciodat, despre lakir m-am exprimat
o singur dat n interviul din 23 august 1973, acel text v este cunoscut.
Tot ceea ce revista dumneavoastr a colportat pn acum si colporteaz n continuare despre mine
greveaz pe constiinta dumneavoastr. Totusi de data aceasta constat un nou procedeu: m calomniati
atribuindu-mi citate false. Acest procedeu voi fi nevoit s-1 curm. Dac n numerele imediat urmtoare
revista dumneavoastr sau M. Maksimov nu va rectifica afirmatiile fcute, fie si prezentndu-le ca pe o
eroare tehnic", voi fi nevoit s aduc la cunostinta opiniei publice formele si modalittile calomniei pe
care o practicati.
Soljenitn
[31]
NsTIINtARE DESPRE CONFISCAREA ARHIPELAGULUI GULAG
Moscova, 5 septembrie 1973
Dup cum a declarat Soljenitn, la sfirsitul lui august la Leningrad, KGB i-a confiscat un exemplar
dactilografiat al crtii intitulate Arhipelagul Gulag un studiu n mai multe volume cu privire la lagrele
sovietice din perioada 1918-1956, studiu care nu mentioneaz dect fapte, locuri si nume autentice ale
unor oameni nc n viat (peste dou sute de persoane). Autorul se teme c acum va ncepe urmrirea
tuturor acestora
* Adjunct al sefului directiei a V-a a KGB, general, care se ocupa de disident-
414
tru (jatele pe care acum zece ani le-au furnizat despre chinurile lor n Lrele staliniste.
Informatiile despre locul unde se pstra cartea au fost date de Elizaveta Voronianskaia, pe care KGB a
interogat-o nentrerupt cinci zile si cinci opti- Dup ce s-a ntors acas, ea s-a spnzurat.
[32] (pe pagina de titlu a editiei samizdat)
DIN PARTEA AUTORULUI
Aderarea URSS la Conventia Universal privind Drepturile de Autor ne permite s presupunem c, de-
acum nainte, drepturile scriitorilor din tara noastr vor fi protejate contra editrilor arbitrare. Bazndu-ne
pe aceast ipotez, autorul ncuviinteaz aparitia acestui fragment n samizdat.
Septembrie 1973
[33]
Stimate Andrei Dmitrievici!
Eram ntr-o cltorie, cnd s-a aflat despre agresiunea1 mpotriva dumneavoastr, si de aceea v scriu
abia astzi.
Tare ngenuncheat este tara noastr n fata arabilor dac acestia nu mai au motive s ne respecte
onoarea national. E tot ce ne lipsea: s vedem si terorismul arab corectnd" istoria Rusiei. Totusi, eu
afirm c, n patria noastr si date fiind supravegherea si interceptarea al cror obiect snteti, un
asemenea atentat este imposibil fr stirea autorittilor si fr ndemnul > din partea lor. Dac aceast
agresiune ar fi fost montat n afara controlului autorittilor si mpotriva vointei lor, nenumratele lor
servicii ar fi putut fr nici o greutate s-o mpiedice nainte s nceap, s-o ntrerup n cursul acelei o or
si jumtate ct a durat, sau s-i aresteze pe fptasi imediat dup svrsirea crimei. Ar fi putut ei la noi s
fac vreo miscare, fr s fi primit o dezlegare n acest sens? Pentru cel care stie conditiile de la noi,
1 La sfrsitul lui septembrie 1973, apartamentul lui Saharov desi supra-Vegheat de KGB a fost
invadat de indivizi pretinznd a apartine organizatiei Septembrie negru", care 1-au amenintat pe Saharov
si pe membrii familiei sale. (N.t.)
415
ntrebarea este stupid. Dar acesta este procedeul cel mai nou. Ce poti sa contrapui cuvntului liber al
omului liber? Argumente exist, rachetele rm snt utilizabile, gratiile stirbesc reputatia, nu rmne dect
asasinul platjt Dac vreodat ar fi s cdeti victim si dac eu as fi nc n viat, v asi gur c mi-as
dedica tot restul capacittii mele creatoare si al vietii mei luptei de a face ca asasinii s piard, iar nu s
cstige. V mbrtisez cu cldur!
Al dumneavoastr A. Soljenitn
[34]
Stimate Andrei Dmitrievici!
16 septembrie 1973
V admir pentru tria si verticalitatea dumneavoastr. De cele mai multe ori snt uimit de faptul c, fr s
ne ntlnim, fr s ne sftuim, fr s ne punem de acord, eu si dumneavoastr vorbim si actionm
aproape sut la sut la unison (dar si pentru c aceasta decurge din situatia real).
Dar acum am aflat despre apelul dumneavoastr ctre Congresul american si snt mhnit. Dac snt
informat corect despre demersul dumneavoastr, dumneavoastr nu sustineti dect amendamentul
Jackson, amendament care era foarte oportun acum o jumtate de an si chiar acum trei luni, dar care
acum apare ca un foarte slab paleativ. Dup campania care s-a dus mpotriva noastr n august-
septembrie, exist n Congres preri mai radicale (de exemplu, ale lui Mills, persoan foarte influent,
presedinte al comisiei pentru buget a Camerei Reprezentantilor), si anume: s nu se acorde clauza
natiunii celei mai favorizate acelor tri unde drepturile omului nu snt garantate (si el a formulat aceasta n
mod special n aprarea dumneavoastr si a mea). Snt n curs de elaborare msuri viznd atingerea
acestui scop (termene scurte ale conventiei, obligatia de a prezenta n permanent Congresului rapoarte
privind situatia drepturilor omului n tara respectiv). si deodat actiunea dumneavoastr de astzi,
mai exact abaterea de la scop si ngustarea lui, si la ce bun? Andrei Dmitrici, dragule, dreptul de a emigra
(n fond de a evada) este cumva mai important dect drepturile tuturor celor care rmn pe loc? Drepturile
ctorva mii snt mai importante dect drepturile multor milioane? Dreptul de a emigra este un caz cu totul si
cu .totul particular al drepturilor generale n totalitatea lor. V rog din suflet: nu reduceti problema
general la cea a emigrm, n-o puneti pe aceasta n fruntea listei cci dati foc pmntului de sub
propriile dumneavoastr picioare.
V mbrtisez cu dragoste!
; Al dumneavoastr,
A, Sorjenitn 416
Dac este s vorbim si de libertti, atunci prima dintre primele libertti tru Rusia nu ar fi aceea care s-ar
traduce prin desfiintarea iobgiei, a laviei n care este tinut trnimea si a regimului pasapoartelor?
Printre toate liberttile ar figura, ca un caz particular, si libertatea de a emigra-
[35] DECLARAtIE PENTRU PRES
14 ianuarie 1974
Nu m ndoiesc c impulsul hotrtor care a fcut ca zilele acestea scriitoarea Lidia Ciukovskaia s fie
exclus din Uniunea Scriitorilor si care a determinat acest spectacol de batjocur, cnd o duzin de
brbati prosperi si bine hrniti si-au jucat rolurile n fata unei femei oarbe si suferind de inim, femeie care
nu le vede nici mcar fetele nu m ndoiesc deci c adevratul impuls si scop al acestui spectacol
montat ntr-o camer nchis, unde persoanelor care o nsoteau pe Ciukovskaia nu li s-a dat voie s intre,
a fost rzbunarea contra ei pentru c mi-a oferit posibilitatea de a lucra n dacea ei de la Peredelkino. si
s-a urmrit si intimidarea altora care s-ar hotr s-i urmeze exemplul. Se stie cum, trei ani de zile,
Rostro-povici a fost urmrit nentrerupt si pn n pnzele albe. n cursul persecutiei nu se vor da la o parte
nici de la ruinarea muzeului lui Kornei Ciukovski, inuzeu vizitat n permanent de multimile de
excursionisti.
Dar atta timp ct oameni drji si cinstiti ca Lidia Ciukovskaia, vechiul meu prieten, nfrunt fr team
haita de lupi si huiduielile presei, cultura rus, chiar si nerecunoscut de oficialitti, nu va pieri.
A. Soljenitn
[36] DECLARAtIE PENTRU PRES
18 ianuarie 1974
Aceast furibund campanie de pres i ascunde cititorului sovietic esentialul, adic: despre ce vorbeste
aceast carte? Ce e cu cuvntul acesta C1udat GULAG", care d titlul crtii? Pravda (Adevrul) minte
cnd spune ca autorul vede cu ochii celor care i-au spnzurat pe muncitorii revolu-taiari si pe trani". Nu!
El vede cu ochii celor pe care NKVD i-a mpuscat
417
si i-a torturat. Pravda ne asigur c n tara noastr s-a fcut o critic far? compromis" la adresa perioadei
de pn n 1956. Ei bine! s arate ei critic lor fr compromis, eu le-am dat un material faptic extrem de
bogat
nc si astzi, da, nc si astzi este deschis acest drum. si ce purificar ar fi pentru aceast tar!
Publicnd/4r/!;pe/agM/, nu m asteptam totusi ca ei s se dezic n as msur chiar si de ceea ce anterior
recunoscuser cu jumtate de gur Li nia adoptat de ctre organele propagandei noastre este linia fricii
anima lice de demascri. Ea arat cu ct tenacitate se agat unii de la noi de trecutul sngeros si ct de
mult vor s mearg spre viitor trndu-1 dup ei ntr-un sac nchis numai s nu se pronunte nici un
cuvnt: nu de condamnare judiciar, ci nici de simpl condamnare moral a vreunuia dintre cli,
anchetatori penali si delatori. Este caracteristic faptul c ndat ce Deutsche Welle a anuntat c n fiecare
zi va da citire, timp de o jumtate de or, unui fragment din Arhipelag, autorittile noastre s-au npustit s-
o bruieze n disperare: nici un cuvnt din aceast carte nu trebuie s rzbeasc n tara noastr.
Ca si cnd ascunderea adevrului ar fi de durat! Snt convins c n cu-rnd va veni vremea cnd n tara
noastr aceast carte va fi citit de mult lume si chiar n libertate. si se vor gsi oameni nzestrati cu
memorie si animati de curiozitate si de dorinta de a verifica ce scria presa sovietic n momentul aparitiei
acestei crti si cine semna. si n suvoiul tulbure al injuriilor nu vor gsi nume proprii, susceptibile a fi trase
la rspundere, pretutindeni vor da peste lasitatea anonimatului, a pseudonimelor.
De aceea lanseaz ei cu atta usurint orice minciun. Din cartea mea ar rezulta spun ei c
hitleristii erau indulgenti si binevoitori cu popoarele nrobite", c btlia de la Stalingrad a fost cstigat
de niste batalioane disciplinare". Nu faceti dect s mintiti, tovarsi de h Pravda. V rog s indicati
paginile respective! (O s vedeti c nu le indic.) Sau agentia TASS: n autobiografia lui, Soljenitn si-a
mrturisit el nsusi ura fat de regimul sovietic si fat de poporul sovietic". Autobiografia mea a fost
publicat n culegerea ocazionat de Premiul Nobel pe 1970, toat lumea si-o poate procura. Verificati ca
s v dati seama cu ct nerusinare minte Agentia Telegrafic a Uniunii Sovietice. Dar ce s mai vorbim
despre ea, dac a avut neobrzarea s scuipe n ochii nchisi ai tuturor celor care au fost ucisi: ea
pretinde c dac scrii o carte despre chinurile si moartea lor, o faci numai de dragul valutei (comunicare
fcut de Kirill Andreev agentiei TASS. Dar tatl lui mai trieste? Sau a fost mpuscat?)
si aici ns TASS a dat gres: pretul de vnzare al crtii, n toate limbile, va fi ct mai redus pentru ca s
poat fi citit de ct mai multe persoane. Pretul va fi stabilit n asa fel nct s se poat plti cum se cuvine
munca traductorilor, a tipografiei si consumul de materiale. si dac vor
418
"mine onorarii, ele vor fi folosite pentru a eterniza amintirea celor care pierit si pentru a ajuta familiile
detinutilor politici din Uniunea Sovietic. _. yoj apela la edituri s druiasc beneficiile lor pentru acelasi
scop. si iat o minciun din Litgazeta: cic eu am scris c oamenii sovietici
"nt stirpe diavoleasc", c esenta sufletului rus const n aceea c, pentru o bucat de pine, rusul e n
stare s-si vnd si tatl si mama". Indicati
agina, mincinosilor! Se scriu acestea pentru a-i atta mpotriva mea pe compatriot" neinformati: Soljenitn
pune semnul egalittii ntre oamenii sovietici si asasinii fascisti". Aici e o mic msluire: ntre asasinii
fascisti
asasinii din Ceka-GPU-NKVD, da, pun semnul egalittii. Dar Litgazeta bag n aceast oal pe toti
oamenii sovietici", pentru ca, printre acestia, clii nostri s se poat ascunde mai usor.
Dar ce pagini vor indica ei si din ce carte? Aici Litgazeta se face vinovat de delictul de jefuire de
cadavre: ea citeaz un exemplar confiscat, prtile a IV-a si a V-a ale Arhipelagului, care n-au fost
publicate nicieri; dubiosul literator" a extras de acolo fragmente chiar de la Securitatea Statuluil Veti
vedea, cnd va iesi partea a IV-a, veti gsi acest citat: Eu am nteles minciuna tuturor revolutiilor din
istorie" (sfrsitul capitolului unu). si aceast apreciere, nu asupra rusului, ci asupra liberttii sovietice
(capitolul al III-lea, denumirile subdiviziunilor): frica permanent", se-cretomanie si suspiciune",
degradarea sufletului", minciuna ca form de existent".
si nc mai ndrznesc s spun c momentul aparitiei Arhipelagului a fost ales de reactiunea mondial
pentru a submina destinderea. Momentul a fost ales de Securitatea noastr de stat (ea este principala
reactiune mondial" actual), a fost ales de ctre aviditatea ei de manuscrise. Dac ea pretuieste
destinderea, de ce, n august, cinci zile si cinci nopti la rnd, a smuls, a extorcat acest manuscris de la o
biat femeie? n confiscarea care a avut loc, eu am vzut degetul lui Dumnezeu: nseamn c a venit
sorocul. Asa cum i s-a prezis lui Macbeth: pdurea de la Birnam se va pune n miscare.
A. Soljenitn
[37]
INTERVIU acordat revistei Time
19 ianuarie 1974
Fratii Medvedev si exprim convingerea c n URSS reformele nu se pot produce dect din interior si de
sus
419
fi c opinia public occidental nu poate s fac mare lucru n directia aceasta. Saharov este de prere
c numai o presiune de jos si din exterior poate s fie eficace. Vi s-a reprosat, lui ca si dumneavoastr,
c v-ati adresat guvernelor occidentale si cercurilor reactionare din Occident. Ce spuneti despre aceasta?
Personal, nu m-am adresat niciodat nici guvernelor strine, nici parlamentelor, nici cercurilor politice
strine. Saharov, din cte stiu, s-a adresat o dat si numai o dat Senatului american si o alt dat,
indirect, guvernelor Europei Occidentale. E adevrat, aceasta nu este adresa si nici calea care ne trebuie
nou. Noi ne-am adresat opiniei publice internationale, oamenilor de cultur. Sprijinul lor este pentru noi
inestimabil, mereu eficace mereu bine venit. Numai datorit acestui sprijin sntem, si eu si el, teferi si
nevtmati pn n prezent. Totusi, nici acest sprijin nu poate dura la nesfirsit, noi nu ndrznim s
abuzm de apeluri la ajutor: fiecare tar are grijile ei si nimeni nu este obligat s se ncarce tot timpul si
cu ale noastre.
Dar este cu totul rizibil propunerea pe care Roi Medvedev o face n articolul lui dezlnat, aproape legal,
ntr-att e de plicticos: s ceri ajutor cercurilor comuniste occidentale, celor care n-au avut nici dorinta, nici
ideea s apere mcar cauza comunist n Cehoslovacia si aceia o s ne apere pe noii (Gomulka si
Ulbricht 1-au mustrat pe Hrusciov pentru publicarea lui Ivan Denisovici.)
Fratii Medvedev propun s asteptm cu rbdare, n genunchi, ca undeva, sus", nu stiu ce oameni de
sting" mitici, pe care nimeni nu-i cunoaste si crora nimeni nu le spune pe nume, s triumfe asupra nu
stiu cror oameni de dreapta", sau s creasc o nou generatie de conductori", iar noi toti cei care
trim, toti cei vii, noi trebuie s ce? S dezvoltm marxismul", chiar dac deocamdat am fi bgati la
nchisoare, chiar dac provizoriu" s-ar ntri opresiunea. Pur prostie.
S-ar prea firesc pentru noi s ne adresm guvernului nostru, conductorilor nostri, presupunnd si
admitnd c ei nu snt cu totul indiferenti fat de destinul poporului din care au iesit. Asemenea scrisori au
fost trimise nu o dat, de Grigorenko, de Saharov, de mine, de sute de oameni, cu solutii constructive de
iesire din dificulttile si primejdiile care ne ameninta tara, dar niciodat n-au fost considerate demne nici
mcar de o simpl discutie, iar singurul rspuns care s-a primit a fost acela al represiunii.
Ne rmne dreptul nostru si calea noastr direct, aceea de a ne adresa cititorilor nostri, compatriotilor
nostri si, n special, tinerilor nostri. si daca, dup ce au aflat si au nteles totul, ei nu ne vor sustine,
aceasta va fi dm cauza lipsei de curaj. Din acel moment, si ei si noi ne vom fi meritat soarta jalnic, si nu
vom putea s ne plngem de nimeni si de nimic, ci nuflia de sclavia noastr interioar.
\<sot
420
n ce mod pot s v acorde sprijin compatriotii, tinerii, dumneavoastr?
Nu prin actiuni fizice, ci, pur si simplu, prin refuzul minciunii, prin fieparticiparea personal la minciun.
Fiecare s nceteze de a colabora cu minciuna, absolut peste tot unde o constat, chiar dac este fortat
s vorbeasc, s scrie, s citeze sau s semneze, sau numai s voteze, sau numai s citeasc. La noi,
minciuna a devenit altceva dect o simpl categorie moral, a devenit un stlp al starului. Lepdndu-ne de
minciun, noi svrsim o fapt moral, nu politic, nu juridiceste incriminabil. O asemenea atitudine s-ar
repercuta ndat asupra ntregii noastre vieti.
TASS declar c publicarea crtii dumneavoastr, Arhipelagul Gulag, genereaz pericolul rentoarcerii la
atmosfera rzboiului rece" si prejudiciaz cauza destinderii dintre Est si Vest.
Cel care duneaz pcii si bunelor relatii dintre oameni si popoare nu este cel care vorbeste despre
crimele svrsite, ci cel care le-a comis sau le comite. Totdeauna, o cint personal, general si
national nu face dect s purifice atmosfera. Dac ne recunoastem deschis trecutul ngrozitor si-1
condamnm cu severitate, nu cu vorbe goale, aceasta nu va face dect s ntreasc n ntreaga lume
ncrederea n tara noastr.
Noua dumneavoastr carte nu va fi publicat aici, dar multi rusi o vor auzi citit la radio. Cum v imaginati
reactia lor, n special reactia generatiei tinere, care nu prea cunoaste evenimentele pe care le descrieti?
Nu se stie dac o vor auzi la radio. Arhipelagul transmis de Deutsche Welle este deja bruiat. Dar, orice ar
fi, adevrul va ajunge pn la ei, se va face cunoscut. El a fost asa de dosit timp de decenii nct aparitia
lui n mrime natural l zguduie pe orice nestiutor, dar i si educ inima, i si d lumin si fort pentru
viitor. ,
Cum credeti c vor reactiona autorittile fat de dumneavoastr?
M abtin de la orice pronostic. Eu si familia mea sntem gata pentru orice.
Eu mi-am fcut datoria fat de cei care au pierit, aceasta m usureaz si m linisteste. Acest adevr era
condamnat la distrugere, era supus desfigurrii, sufocrii, arderii, pulverizrii. Dar iat-1 c s-a
reasamblat, este viu, publicat si nimeni niciodat nu-1 va mai putea sterge din memoria oamenilor.
421
l '^^^Ppf
[38]
O BREs N ZIDUL TCERII
Eu cred c aparitia n 1973 a noii crti a lui Soljenitn, Arhipelagul Gulag, este un eveniment de o urias
nsemntate. Prin incomensurabili-tatea consecintelor lui, acest eveniment nu poate fi comparat dect cu
eve-nimentul-cheie al anului 1953, moartea lui Stalin.
n ziarele noastre, Soljenitn este declarat trdtor.
El, de fapt, a trdatnu patria, se ntelege, pentru care a luptat cinstit, si nu poporul, pe care-1 onoreaz
cu creatia si viata lui, ci Directia General a Lagrelor Gulagul; el a trdat dndpublicittii istoria pieirii a
milioane de oameni, povestind cu fapte, mrturii, biografii concrete o istorie pe care fiecare este
obligat s-o stie pe dinafar, dar pe care puterea din motive de nenteles ncearc din rsputeri 5-0
dea uitrii.
Cine deci trdeaz?
Congresul al XX-lea al partidului a ridicat un colt nsngerat al tolului care acoperea stivele de cadavre.
Acest singur fapt a permis s fie salvati de la moarte, n anii cincizeci, milioane de oameni vii, sau pe
jumtate morti, sau crora din viat nu le mai rmsese dect puterea de a scoate un geamt. Ludat s
fie congresul al XX-lea. Congresul al XXII-lea a luat decizia de a ridica un monument victimelor. Dar dup
ctiva ani, amintirea crimelor comise n tara noastr n proportii nemaivzute n istorie a nceput a fi
extirpat cu rvn din memoria poporului. Au pierit milioane de oameni, toti au pierit n acelasi fel, dar ei
nu erau niste muste, fiecare era un om, un om purtnd n sine nsemnele propriului su destin, ale propriei
sale morti.Reabilitat postum". Consecintele cultului personalittii lui Stalin." Dar ce s-a ntmplat cu
personalitatea - nu cu aceea care era nconjurat de un cult, ci cu aceea a fiecrui om din care n-a
rmas dect un certificat de reabilitare postum? Unde a disprut si unde este ngropat aceast
personalitate? Ce s-a ntmplat cu acest om, ce a suferit el, nce-pnd din clipa cnd a fost ridicat din casa
lui pn n momentul cnd, sub form de certificat, s-a rentors la ai si?
Ce se afl n spatele cuvintelor reabilitat postum", ce viat, ce osnd? ncepnd cam din 1965 s-a dat
ordin s se pstreze tcere asupra acestui subiect.
Soljenitn, omul-legend, omul-epopee, a fcut dlinou o bres n zidul tcerii; el a devenit dimensiunea
crimelor svrsite, numele multimii de victime si destine, si mai ales ponderea adevrat si sensul
edificator al evenimentelor. ?, :
422
Noi aflm, auzim, vedem din nou ceea ce a fost: perchezitia, arestarea, interogatoriul, nchisoarea,
trimiterea din post n post, convoiul, lagrul. Foamea, btile, munca fortat, cadavrul.
Arhipelagul Gulag
Lidia Ciukovskaia
4 februarie 1974
Moscova
[39] DECLARAtIE PENTRU PRES
2 februarie 1974
n decembrie, atunci tind Arhipelagul nu era nc publicat, niste lectori ai comitetului orsenesc Moscova
al PCUS (de exemplu, Kapita de la Comitetul de Stat al Planificrii) declarau textual: N-o s-i permitem
mult vreme lui Soljenitn s umble de colo pn colo." Aceste promisiuni ale autorittilor coincideau
perfect cu scrisorile pseudobanditesti la care nu se adugau dect capul de mort si oasele ncrucisate. A
vzut lumina tiparului Arhipelagul, si semnul favorit al banditilor s-a mutat din scrisorile anonime n vitrina
uniunii artistilor plastici, iar amenintrilor cu moartea le-a luat locul agresiunea telefonic (sentinta o vom
duce la ndeplinire!"). Aceast agresiune telefonic mpotriva familiei mele dou femei si patru copii
a fost comis n stil huliganic de ctre agenti ai Securittii Statului care lucrau n dou schimburi, de la
ora 8 dimineata pn la 12 noaptea, n afar de smbta si duminica, zilele lor libere dup lege.
Campania strident a ziarelor nu m vizeaz, la drept vorbind, pe mine: n-au dect s umple de injurii
coloane ntregi, ele toate mpreun nu vor reusi s-mi strice nici o zi de lucru. Aceast campanie de pres
este ndreptat mpotriva poporului nostru, mpotriva societtii noastre. Scopul ei este s- asurzeasc,
s-i buimceasc, prin fric si dezgust s-i deturneze pe compatrioti de la cartea mea, cu ajutorul
bruiajului s-i pun pe oamenii sovietici n imposibilitatea de a cunoaste. S profite si de instinctele
josnice Soljenitn are trei masini, burghezul! cine si unde i va dezminti pe acesti mincinosi
atotputernici, cine va spune c nu am si n-am avut trei masini, c m deplasez pe cele dou picioare ale
mele sau cu troleibuzul, mijloace de transport pe care nu s-ar cobor s le utilizeze nici ultimul dintre
corespondentii TASS. S profite si de pe urma unei indignri sublime: el pngreste mormintele celor
czuti n marele rzboi pentru aprarea patriei! Printre muntii de minciuni gazetresti, cine va reusi
423
s spun c adevrul e c aceast carte a mea nu se refer nicicum la acest rzboi si la cele douzeci
de milioane de victime pe care le-a fcut printre ai nostri, ci la cele saizeci de milioane de exterminati de
un rzboi intern de patruzeci de ani? Cine va reusi s vorbeasc despre ntregi republici torturate n
secret, mpinse s degere n pustietti, lsate s moar de foame?
Cu sptmni n urm, calea onoarei nc mai era posibil: recunoasterea adevrului despre trecut si prin
aceasta purificarea de vechile crime. Dar, cuprinsi de spasme si de o fric animalic, unii au decis s
apere pn la capt minciuna, aprndu-se ei nsisi cu ajutorul bastioanelor gazetresti.
Solidaritatea opiniei publice mondiale nu permite deocamdat nici asasinarea autorului, nici chiar
arestarea lui: aceasta ar fi cea mai bun confirmare a veridicittii crtii lui. Dar rmne calea discreditrii
personale si a calomniei, pe aceast cale merg acum, umr la umr, cei interesati. Iat, a fost adus din
provincie fostul meu coacuzat Vitkevici; voind s-si asigure cariera stiintific, el face, prin agentia de
pres Novosti, aceast filial de ndejde a KGB (i-au artat prieteneste" procesele-verbale ale anchetei
din anul 1945 s mearg un altul s le obtin!), elogiul felului n care s-a fcut ancheta n epoca
aceea: anchetatorul n-avea nevoie s denatureze adevrul". Timp de douzeci si nou de ani, el n-a
avut nimic a-mi reprosa n legtur cu conduita mea la anchet, dar astzi ce bine venit este el n corul
general al detractorilor mei! stie foarte bine c nimeni n-a suferit de pe urma depozitiilor mele si c
problema noastr, a lui si a mea, a fost rezolvat independent de anchet, nainte chiar de arestarea
mea: acuzatiile se bazaser pe corespondenta noastr, care era supus cenzurii (ea a fost fotografiat
un an de zile) si care-1 injuria pe Stalin, si apoi pe aceast Rezolutie nr. l", confiscarea din portharturile
noastre, pe care o ntocmiserm mpreun pe front si care condamna regimul nostru, si aduce aminte de
depozitiile mele la tribunal", dar eu n-am comprut n fata nici unui tribunal, nu a existat dect o comisie
special a NKVD la sedinta creia nu am fost de fat. Pe bun dreptate scrie el c noi apartinem unor
categorii umane diferite": n ce-1 priveste, el a cerut cu insistent s fie uitate toate mortile si toate
torturile, ale sale si ale celorlalti. Dar acesta nu este dect un nceput. Martori si oameni, pe care i-am
mtlnit ntr-o viat de o jumtate de secol, vor fi vnati, vor fi obligati s mint. Unor fosti detinuti, crora
regimul nu le-a destinat suficiente gloante sau nu le-a aplicat suficiente torturi care s-i omoare, li se vor
smulge declaratii cum c ei n-au suferit, n-au fost torturati, cum c rt-a existat Arhipelag.
CC, KGB si ziarele noastre, care-si smulg astzi pe ascuns Arhipelagul pentru a-1 citi, n-au inteligenta de
a pricepe c eu am spus despre mine, n aceast carte, lucrurile cele mai secrete, mult mai rele dect
ceea ce
424
ar putea s nscoceasc trepdusii lor. Asta si este cartea mea: nu un pamflet, ci un apel la cint.
Toat tevatura gazetreasc de astzi, care prinde n sorbul ei reprezentanti de frunte ai artelor (n timp
ce altii refuz ferm s se alinieze, fcnd astfel s se vorbeasc despre ei ca despre niste oameni de
curaj), toat aceast campanie nu este dect o lupt mpotriva constiintei poporului, mpotriva adevrului
cuvenit poporului. Acoperind adevrul cu mantiile lor negre, cu btaia lor de aripi, diavolii cornuti ai
tenebrelor s-au lansat n aceast lupt disperat nainte de utrenie, pentru a-si prelungi domnia asupra
sufletelor omenesti. Dar cu ct fac mai mult risip de negru ca s m mn-jeasc n disperare, cu att le
va fi mai greu atunci cnd se va afla adevrul.
Este deja o jumtate de secol de cnd poporul nostru nu obtine acest adevr dect umblnd cu grebla prin
mormanul de minciuni. Oamenii au aflat, ei stiu deja de ce si cnd se url n halul acesta. Snt sprijinit n
diferite moduri: prin apeluri telefonice, prin scrisori si bilete care-mi parvin de la oameni care-si dau
numele si de la oameni care rmn necunoscuti: Noi ntelegem totul. Asa trebuie rezistat, frtioare! Un
grup de muncitori din Ural." Snt oameni care trimit proteste individuale la ziare, constienti de toate
consecintele dezastruoase pentru ei ale acestui gest. Asa se face c trei tineri nenfricati, Boris Mihailov,
Vdim Borisov, Evgheni Baraba-nov, au luat atitudine public (fiecare dintre ei are copii mici). Trei tineri
pe care nu-i apr dect ideea de drept. Poate c ne vor zdrobi, si pe ei si pe mine, dar nu vor putea
zdrobi adevrul, oricare ar fi numrul jalnicelor celebritti care vor mai fi atrase n aceast hor a
tenebrelor.
Eu nu m-am ndoit niciodat de sansele poporului meu de a redobndi adevrul. Cred n capacitatea
noastr de a ne ci, n purificarea noastr spiritual, n renasterea national a Rusiei.
A. Soljenitn
[40]
Procuratura URSS
103793 Moscova K-9, Puskinskaia, 15-a,
8 februarie 1974, Nr.......................
Moscova, str. Gorki, nr. 12, ap. 169 Cetteanului A. I. Soljenitn
Cettene A. I. Soljenitn,
Snteti invitat s v prezentati la procuratura URSS strada ^skinskaia, 15-a, la 8 februarie 1974, ora
17.00, camera nr. 513, etajul V.
Procuror al directiei de anchete a Procuraturii URSS
A. Balasov
425
[41]
PROCURATURII URSS ca rspuns la a doua sa convocare
n conditiile de ilegalitate total si generalizat care domneste de attia ani de zile n tara noastr (si de
ilegalitate pe care o suport personal sub forma unei campanii de calomnii si persecutii care dureaz de
opt ani) eu refuz s recunosc legalitatea convocrii dumneavoastr si nu m voi prezenta la nici un
interogatoriu n nici o institutie de stat.
nainte de a cere cettenilor s respecte legea, nvtati s-o aplicati dumneavoastr nsiv. Eliberati-i pe
nevinovatii din nchisori. Pedepsiti-i pe responsabilii exterminrilor n mas si pe denunttorii mincinosi.
Pedepsiti administratorii si detasamentele speciale care au svrsit genocidul (deportarea unor ntregi
popoare). Lipsiti-i astzi pe satrapii locali si pe satrapii administratiei centrale de puterea nelimitat pe
care o au asupra cettenilor, de despotismul lor care se exercit prin intermediul tribunalelor si al
psihiatrilor. Dati satisfactie milioanelor de plngeri legitime, dar nbusite.
11 februarie 1974 A. Soljenitn
[42]
N EVENTUALITATEA C VOI FI ARESTAT
Declar dinainte incompetent orice tribunal penal care ar judeca literatura rus, sau vreuna dintre crtile ei,
sau indiferent ce autor rus. Dac un asemenea tribunal va fi desemnat s m judece, eu nu m voi duce
pe cele dou picioare ale mele, n-au dect s m livreze instantei legat de mini si de picioare ntr-un cos
pentru zarzavaturi. Unui asemenea tribunal nu-i voi rspunde la nici o ntrebare. Condamnat la
nchisoare, nu m voi supune sentintei dect cu ctuse la mini. Dup ce cei mai buni opt ani ai mei i-am
consumat ispsind o condamnare la munc silnic pentru stat si dup ce n aceste conditii m-am ales cu
un cancer, eu, la locul detentiei mele, nu voi mai lucra nici mcar o jumtate de or pentru opresori.
n felul acesta le las posibilitatea s-mi aplice violenta pur si simplu n vzul lumii: s m omoare rapid si
operativ pentru c eu scriu adevrul despre istoria Rusiei.
A. Soljenitn
426
[43]
EXTRAS DINTR-O SCRISOARE CTRE GUVERNUL URSS N LEGTURA CU EXPULZAREA LUI
SOLJENItN
Conductori iresponsabili ai unei mari tri!
... voi ati nceput, se pare, s ntelegeti putin cte putin... c ntr-o lupt spiritual, adversarul asasinat
este mai periculos dect cel viu... Dar... nc n-ati nteles c, pentru voi, o dat cu aparitia Arhipelagului
Gulag, a sunat ceasul fatal al istoriei... voi nc n-ati nteles c pdurea de la Birnam s-apus deja n
miscare... c zeci de milioane de oameni asasinati se ridic mpotriva voastr... Ei bat de mult vreme la
poarta vietii noastre, dar nu era nimeni ca s le deschid... Arhipelagul Gulag este actul de acuzare cu
care se deschide procesul intentat de omenire mpotriva voastr... si paralizia cu care Dumnezeu 1-a
pedepsit pe primul vostru conductor s v fie semn prevestitor al paraliziei spirituale care acum se abate
n mod inexorabil asupra voastr.
... Poate unul dintre voi se va ntreba dac nu exist, totusi, deasupra noastr a tuturor, Cel care va cere
socoteal pentru toate.
Nu v ndoiti exist.
si va cere socoteal. si veti rspunde.
... Smulgeti Rusia din minile lui Cain si redati-o lui Dumnezeu...
17 februarie 1974
Moscova L.L. Reghelson
[44]
O JUMTATE DE AN DE TRGNARE sI O OR sI JUMTATE DE CONVORBIRE
Ultima var (l 974) din viata lui, tata si-a petrecut-o cu mine la Niko-Hnaia Gora. n august m pregtisem
s plec cu masina n Crimeea, iar Irina pleca la Piatigorsk, la tratament. Chiar nainte de plecarea ei a
sunat cineva de la KGB, a ntrebat de mine, iar apoi a rugat-o s-mi transmit s-1 sun pe Viktorov
Andrei Pavlovici care dorea s aib o discutie cu mine (mi-a lsat numrul de telefon). Irina, desigur,
intrase la idei si voia ca eu, nc nainte de plecarea ei, s m duc s vd ce s-a ntmplat (totdeauna,
necunoscutul nelinisteste-necjeste). Dar hotrsem s nu m grbesc si ^ linistit-o, iar apoi i-am scris
ntr-o scrisoare c am pierdut hrtiuta cu
427
numrul de telefon, dar c nu-i nici o nenorocire, c plec linistit n Cri-meea, si acolo vd eu ce mai fac.
Totusi chestia asta nici mie nu-mi ddea pace, si m-am apucat s tai si s sparg lemne cu atta fort nct
m-am obosit din cale afar si a trebuit s m tratez putin de inim, n schimb mi-arn rezolvat problemele
cu nervii. Iar interesul fat de persoana mea mi-1 imaginam a fi n legtur cu Krivosein (motivele erau
absolut reale) sau cu A.I.
Apoi am plecat n Crimeea, acolo m-am ntepat la deget: m-am ales cu un panaritiu osos, tot timpul am
avut de lucru cu el si 1-am operat si tratat fr nici un rezultat, ceea ce nu m-a mpiedicat s-mi petrec
vremea n mod plcut printre niste prieteni care s-au ngrijit mult de mine. ncetasem si s m mai
gndesc la invitatie" si-mi ziceam c cei de la KGB s-au lsat pgubasi". Dar dup ce m-am ntors la
Moscova, am aflat c cineva, care s-a dat a fi un cunoscut de-al meu", s-a interesat de mine si a ntrebat
dac snt la Tarus. Judecind dup voce si dup cum vorbea, se putea spune c acesta era de acolo". Nu
poti dect s te minunezi vznd cum totdeauna, dup asemenea elemente, se poate determina asa de
clar, aproape fr gres, o anumit provenient!
n aceast toamn, tatl meu a nceput s slbeasc si s boleasc, asa nct era evident c viata lui se
apropia de sfirsit cci n decembrie ar fi trebuit s mplineasc o sut de ani! Trebuia s petrec foarte
mult timp cu el, dar si cu degetul am mai avut probleme nc vreo trei luni de zile, pn s mi se vindece,
n timpul acesta, cineva m-a sunat nu o dat, dar n-a dat de mine, iar apoi nc o dat, si de data aceasta
am ridicat eu receptorul. O voce insinuant, destul de politicoas, mi-a spus c m-a mai cutat si c
doreste s m vad. Referindu-m la boala tatlui meu si a mea, i-am spus c deocamdat acest lucru
nu este posibil si 1-am rugat ca, n cazul c-i snt asa de necesar, s-mi trimit o convocare oficial. Asta
mi-ar fi mai la ndemn"... Mirare: Bine, dar de ce asa, deodat, convocare scris?" n scris, cel
putin, trebuie artat motivul, or, vd c dumneavoastr nu mi-1 spuneti." Bine, acum nu vorbim la
telefon de dragul de a vorbi, iar dumneavoastr, Aleksandr Aleksandrovici, v rog totusi s m sunati
cnd veti avea timp, n caz contrar, putem veni noi la dumneavoastr s stm de vorb." Nu, la mine
nu snt conditii, si, afar de asta, pe mine rar m gsiti acas, iar telefonul dumneavoastr s-a pierdut nici
eu nu stiu pe unde..." Asta nu-i o problem, notati. Notez, l confrunt cu primul este acelasi... l
ntreb ce grad are. Im1 rspunde (fr plcere) c este cpitan. Printre altele aflu c este vorba de
aceeasi filial a firmei", filiala care discutase cu nepoata mea dup ce refuzase s-i anrobe plecarea n
strintate, dar care apoi, la interventia fcut din Franta de Nadia Boulanger direct ctre Furteva, i-a
aprobat totusi-si din nou trece ceva timp, dar mi dau seama c nu voi fi lsat n pac
428
Tatl meu moare n noiembrie, si abia n decembrie m hotrsc: voi suna eu nsumi si m voi duce. n
timpul acesta mi-am ntrit convingerea c toat aceast chestiune este n legtur cu A.I., si mi-am fixat
clar linia de urmat.
Sun. Dup cum mi s-a prut, cel de la captul firului a avut o reactie de uimire amuzat. Se fixeaz ziua.
Nu, ntlnirea o amn dinadins pentru alt zi. Cealalt parte, de o politete studiat, este de acord. si iat,
ntr-o mohort zi de iarn, dup ce n prealabil m-am rugat la Maica Precista, m duc la cldirea de la
Kuznetki 24. Simt ceva nelmurit, o parte din nervii mei parc ar fi fost supusi unei anestezii locale, dar
capul mi-este limpede, ochilor nu le scap nimic. Intru n camera de primire. La usi se nghesuie doi
oameni discutnd cu aprindere despre nu stiu ce. Snt oarecum uimit de ce vd aici. Nu snt deloc uimit de
faptul c, de pe scaunul de vizavi de us, un brunet, mic de statur, cu ochelari negri, se ridic brusc si
se ndreapt spre mine. M numeste cu numele si patronimul, si spune numele. Desigur, figura mea i
este bine cunoscut. M conduce pe o us destul de ngust care d n niste interioare, acolo dm ntr-
un coridor ntunecos, l las s mearg nainte ca s arate pe unde s mergem. Pauz, ns aici nu este
chestiunea de politete, ci de instructiuni el trebuie s se afle n spate, n sfrsit iesim undeva si tot aici
usa se deschide ntr-un cabinet la stnga. Iar dup prima us observ n ntuneric un ins lipit de perete: un
gardian purtnd caschet cu borul albastru, nseamn c am trecut de un hotar. Intru ntr-un mic cabinet.
Totul ca peste tot, si totusi se observ trsturile stilului deosebit al firmei. De dincolo de mas n interior
se ridic si-mi vine n ntmpinare alt om, cam sub patruzeci de ani, foarte roscovan, c prul pieptnat
ntr-o parte. Bun ziuabun ziua (fac gafa de-a nu-1 ruga s-si spun clar numele); mi propune s-mi
scot paltonul si s iau loc. Iau loc lumina din fereastr cade asupra mea (ora 11). Cu spatele la
fereastr, cu fata spre mine, se asaz purttorul de ochelari negri, n stnga, la masa lui, ia loc
roscovanul. Cteva secunde de tcere, apoi ncepe convorbirea". (O redau din memorie.)
Iat, v-am invitat s stm de vorb. Dumneavoastr, Al. AL, snteti un om cu mare experient de
viat... iar noi sntem niste oameni tineri (nefireasc modestie parc ar vrea ntr-adevr s nvete ceva
de la mine).
Eu tac.
Asadar, ce credeti, Al. Al., de ce a nceput Securitatea Statului s se intereseze de dumneavoastr,
cci ati avut timp s reflectati asupra acestui lucru.
Totusi prea repede ati aruncat prima rim si ati agtat sub nasul meu crligul unditei.
Chiar c nu stiu, nu vd cu ce v-as putea interesa. (Fac eu pe naivul schitnd un nceput de zmbet.)
429
si totusi ce credeti?
Dar nu stiu ce s v spun, zic eu pe un ton retinut, putin iritat. Roscovanul se gndeste.
Pe noi ne intereseaz relatiile dumneavoastr cu Soljenitn.
nteleg dau eu din cap.
Ce relatii ati avut cu el?
Dau un rspuns curajos, aproape vesel, dinainte pregtit:
Foarte bune, prietenesti.
. si privesc, privesc la amndoi nu las s se nteleag nimic, dar snt putin nedumeriti.
si v vedeati des cu el?
Nu, nu des, iar n ultimul timp ne vedeam foarte rar.
Totusi v vedeati si atunci cnd el mergea direct mpotriva legii si cnd a primit convocarea la procuror?
Binenteles c ei stiu conditiile n care am venit la el n ziua arestrii. Dar nu le precizeaz. Nici eu.
Din cte cunosc eu, el a fost expulzat fr anchet si fr judecat. Mie nu-mi st n caracter s-mi
abandonez prietenii atunci cnd ei se afl n dificultate.
Da, dar el desfsoar activitate antistatal, iar dumneavoastr tineti legtura cu el?
De cnd a plecat nu mai tin legtura cu el. Eu consider c el a intrat ntr-un conflict acut cu puterea de
stat: asta nu este o noutate pentru un mare scriitor rus.
Dar puterea de stat a fost foarte omenoas cu el, recunoasteti chestia asta?
stiu bine, din propria mea experient, ce-i aceea expulzare administrativ creia i-am fost supus de
dou ori, probabil c stiti chestia asta. Cnd am fost expulzati din Franta, n 1947, guvernul sovietic n-a
privit asta ca pe un act de omenie". Totu-i relativ. Desigur, cu el se putea proceda mult mai ru, si
comparativ cu mai rul expulzarea poate fi considerat ca o msur omenoas.
Ei au uitat de expulzarea mea si a tatlui meu n anul 1922, si discutia pe aceast tem ia sfirsit.
Unde si cnd ati fcut cunostint cu el?
nc n perioada lui de glorie, dar nu-mi amintesc exact unde, mi se pare c la Casa Scriitorilor.
Cine v-a fcut cunostint cu el?
Drept s spun, nu-mi amintesc. (He-he, puisorilor!)
O pauz care face s se rceasc atmosfera convorbirii".
Ce prere aveti despre activitatea lui? t
430
l socotesc un foarte mare scriitor si absolut independent si cinstit. Ca atare, el are dreptul s spun tot
ce gndeste.
Nu, nu! Nu ca scriitor spune iritat purttorul de ochelari negri , ci n alt domeniu, n cel politic.
Eu snt un om cu o gndire independent si nu am aceeasi prere despre toate scrierile lui pe unele
le aprob, pe altele le critic. (Nu, chestia asta n-o s discut n amnunt cu voi, nu v faceti iluzii.)
Dar 1-ati ajutat, ati colaborat cu el?
Nu.
Noi stim c ati colaborat. Iat, n aceast map, nu v uitati c-i subtiric, snt adunate toate datele,
este mai bine s nu negati. De exemplu, i-ati pstrat arhiva.
Eu nu stiu ce date aveti dumneavoastr. Nu i-am pstrat nici o arhiv.
Vreti s v spun numerele dosarelor pstrate la dumneavoastr?
Nu stiu ce fel de numere, puteti s mi le spuneti dac vreti, ntinde o mn spre map, privindu-m
insistent n acest timp. Nici eu nu-mi iau ochii de pe el... prin cap mi trece un gnd: despre
timbre nu se vorbeste, vor s m pcleasc sau...
Dar nu, nu e cazul, alt dat si retrage mna de la map asa de alene, alene...
Asa! Acest atac a esuat deocamdat, mi consolidez pozitia si mai mult.
Dar pe asa-numita Liusa o cunoasteti?
O cunosc bine si de mult vreme.
 Ea nu v-a transmis niciodat nimic?
Nu, nimic, niciodat.
Dar v este cunoscut o scriere avnd ca titlu Vitelul, titlul complet Vitelul si stejarul!
stiu c a existat o asemenea scriere, dar eu n-am citit-o.
Dar ce contine?
Se pare c e ceva autobiografic.
Dar cu acest manuscris s-a ntmplat ceva n care snteti implicat si dumneavoastr! Ar trebui s stiti!
Nu stiu.
nseamn totusi c stiu ei multe. Cum s ghicesti ce-i exact, ce-i inexact, ce-i probabil? Dar tactica este
aceeasi, ti sugereaz: Noi zic ei stim totul, povestiti-ne totul, este n interesul dumneavoastr."
O pauz care face s creasc temperatura discutiei". Roscovanul cade Pe gnduri. Ochelarii negri se
ntunec mai tare, colturile buzelor s-au lsat n jos.
Eu fumez mult si observ c am nceput s fumez o tigar nou, fr s fi terminat-o pe cea dinainte. Nu-i
bine pe undeva se strecoar o stare de ncordare, scpat de sub control si probabil vizibil.
431
Iat, spuneti c n-ati colaborat cu el, c nu 1-ati ajutat, dar 1-ati si criticat, chiar foarte sever.
Roscovanul zmbeste de parc mi-ar fi fcut un compliment. Eu nu neg si tac. Observ: si asta le este
cunoscut, dar nu m mir foarte tare. Unde s ascunzi totul ntr-o asemenea situatie, cnd totul a fost
urmrit si interceptat!
Partida de sah continu. Roscovanul devine mai ofensiv:
Memoriile continuati s vi le scrieti?
Da, continuu m prefac c snt foarte uimit, ceea ce este aproape adevrat...
Continutul lor ne este mai mult sau mai putin cunoscut.
Eu nu le-am dat nici unei persoane strine, ele snt destinate pentru rude si apropiati.
Ei bine, si pentru unii nu chiar asa de apropiati...
Probabil, cineva din familia mea nu si-a tinut gura, asta s-a ntm-plat spun eu cu indiferent si
dispret (dar m ntreb n sinea mea cine?? Tarusa?).
Dar probabil c ati si reusit s i le expediati lui Soljenitn!
Nu, nu si nu! m nfurii eu deodat. Snt prea intime si eu nu doresc s le vd devenind obiect de
speculatie politic n minile nimnui, nu snt destinate pentru publicare si popularizare.
Eu efectiv asa gndesc, si i-am spus-o si lui A.I. la ultima noastr ntlnire. Atunci pentru ce le scrii?"
s-a mirat si A.I.
Treptat, tonul corect si politicos de la nceputul convorbirii" s-a transformat ntr-unul vdit ostil si ftis
politienesc". Faptul c acesti pierde-var nu s-au mentinut mult vreme pe pozitiile initial concepute si mi
s-au artat tot n aceeasi ipostaz bine cunoscut mie nu m ntrista ctusi de putin, ci mi ddea curaj.
Totul a rmas ca mai nainte, n fond n ei nu s-a schimbat nimic: aceleasi procedee, aceleasi calcule,
acelasi primitivism, nc nu li s-a dat drumul din lant si au si nceput s-si ascut coltii, deocamdat nu fac
dect s se abtin. Dar iat-i trecnd deja la amenintri. Dup o oarecare pauz, pe care roscovanul
ncearc s-o fac s apar ncrcat de multe ntelesuri, iar purttorul de ochelari negri ncrcat de
prevestiri rele, roscovanul spune:
n general, Aleksandr Aleksandrovici, acum totul va depinde de dumneavoastr nsiv.
Nu nteleg, de ce totul trebuie s depind si va depinde de mine? Ce vreti s spuneti cu asta? La ce
faceti aluzie? Eu consider c totul trebuie s depind de niste mprejurri obiective, iar nicidecum de
mine.
Da d abtut din cap roscovanul , de niste mprejurri obiective. .. Dar, pentru noi, esentialul este
s lmurim problema factorului pre-
432
jneditare", spune el ca un ntelept", ntelegeti ce nseamn factorul premeditare?
Oarecare idee despre acest concept juridic am. Dar, iat, acum 25 de ani tot aici s-a presupus, s-a
bnuit si nimic nu s-a gsit, nimic nu s-a dovedit, ns zece ani de lagr mi s-au dat...
Erau alte vremuri, spune roscovanul.
Eu zmbesc piezis. Convorbirea nu se leag. Astept s vd ce va fi mai departe.
Dar ce puteti spune despre aceast cltorie n sud la 6 august 1971 ? pune pentru prima dat o
ntrebare purttorul de ochelari negri. Un gnd mi se aprinde instantaneu n creier: se pare c se afl ntr-
o eroare, cci noi am plecat nu pe 6, ci pe 7, dac nu m nsel" si eu rspund fr s fac vreo pauz:
Nu s-a ales nimic din cltoria asta.
 Cum nu s-a ales nimic?
Asa bine, n-a mai avut loc, si singurul lucru pe care 1-am fcut a fost s-1 duc pe Soljenitn la gar.
Cum la gar!? se burzuluieste si se rsteste la mine de dincolo de mas purttorul de ochelari
negri.
Pi, stiti...
Eu am crezut c o s m ntrebe la ce gar, dar nu, nu m-a ntrebat.
Dup cum se vede, convorbirea noastr n-a lmurit nimic spune, furios, purttorul de ochelari negri.
si pe un ton ameninttor!
Da, n-a lmurit nimic repet ca un ecou roscovanul si, fr s se ridice de pe scaun, arat cu un
gest de mare sef, spre us. Eu nteleg c audienta s-a terminat", m ridic n picioare si m ndrept spre
cuier, s-mi iau paltonul.
Dar dumneavoastr totusi mai gnditi-v cum trebuie si sunati-ne.
Nu, n-am s v sun, trimiteti convocare scris.
Deci, convocare scris? Insistati?
Da, convocare scris. Insist.
si s nu v vin ideea s distrugeti ceva pe-acas.
Eu n-am ce s distrug.
Ati si reusit s le mprstiati? sare el de pe scaun Ce bine! Nu-i rspund. M mbrac.
si nu v recomand s vorbiti cu Stoliarova despre ntlnirea de astzi, cu toate strnsele
dumneavoastr relatii cu aceast femeie. Noi o vom convoca si pe ea.
Nu rspund, desigur, dar fata mea nu poate s exprime altceva dect scrb fat de acest santaj.
Dar Lidiei Ciukovskaia puteti s-i povestiti... Ce scamatorii or mai fi si astea? mi vine s-i scuip!
433
M ntorc si m pregtesc s ies. Din spate mi deschide usa purttorul de ochelari negri si-i face semn
gardianului de la usa a doua s m lase s trec. Acela mi deschide usa, ies de pe micul coridor, privind
drept nainte, trec prin sala de primire si ies n strad. Un timp, simt nc n spate privirea purttorului de
ochelari negri.
Afar, aceeasi zi. Totul a durat o or si jumtate. Ies spre casa mare" apoi ajung n piata n mijlocul
creia se afl un monument. Iat, aici, chiar n ajunul Sfintei Treimi, am transmis Arhipelagul*. si voi nici
nu stiti!
Eh, bine mai e s triesti n lumea asta larg! Sun acas de la un telefon din magazinul Detski mir
(Lumea copiilor), apoi m duc la o cafea pe Sretenka... Peste nc o zi-dou, mpreun cu Liusa, fac o
lung plimbare prin curtile si ogrzile nzpezite din zona strzilor Miuski si lamski.
A fost o zi frumoas, reusit! Pn n prezent snt multumit de ea (si putin si de mine!).
De dou ori am ncercat s le fac prin viu grai celor din Vermont o relatare amnuntit despre cele
ntmplate, dar nu s-a putut. De atunci ncoace liniste. Ce-i drept, n 1977, Departamentul de vize si
nregistrri nu mi-a aprobat s plec n strintate. Dar n-o s mor din asta.
A.A. Ugrimov
[45]
Paris, 29 octombrie 1977
Drag A.I.!
... Frumoasele dumneavoastr cuvinte despre ntoarcerea mea m tulbur m jenez putin, e ca si cum
oamenii te supraapreciaz, iar tu nu scoti o vorb... si totul a reusit datorit dumneavoastr, nchipuiti-v.
Datorit ajutorului dumneavoastr am putut s triesc un an de zile n Occident, aproape fr s depind
de nimeni (altminteri n-as fi rezistat ctusi de putin). Gratie dumneavoastr am avut parte de ceea ce n-a
mai avut nimeni: de fericirea de a alege calm, liber, viguros, profund, cu constiinta nempovrat nici de
principii (Dumnezeu s le aib-n paz, nici o singur dat n-au fost de trebuint), nici de sentimentul
datoriei" (categorie contraindicat mie), nici chiar de ideea folosului pe care pot s-1 realizez (nici mcar
folosului meu nu-i dau important). Cu un an n urm, Parisul cu toamna lui aurie mi-a trezit un sentiment:
iat-m, ntr-adevr, n orasul meu, pe care nu-1 voi mai prsi niciodat. Dar nu s-a putut. Deplina
libertate, s-ar prea, si, jetul luminos, azuriu", si a soarelui raz de aur", snt lucruri pe care le pretuiesc
dar n inim am o ran deschis,
434
un ghem de dragoste si ur fat de cea care este mare, ameninttoare, chinuit, strivit, nemuritoare,
dorit", mult asteptat".
... Astzi hoinrind, cu pachete pentru Moscova, pe peroanele metroului, am auzit la un moment dat
vocea stins a unuia dintre acei cersetori rusi care, stnd pe jos, cnt cu chitara. M uit si vd o fat de
rus tnr care cnta: Cmpie, drag cmpie..." Cnta frumos, nostalgic, multi se opreau s-1 asculte. Eu
ns am plns de rusine, ntorcndu-m cu fata spre zid, am plns cu atta foc de parc de un an de zile nu
mi se mai dduse voie s-mi vrs amarul. Ce m-a fcut s plng? Blestemul care atrn deasupra trii
noastre, faptul c oamenii nostri tineri, btrni, buni, insi de toate categoriile fug, fug, si fiecare are
dreptatea lui, dreptatea singurei lui vieti. Iar Rusia a ajuns de plns".
S-ar prea c opresiunea si frica au prefcut n cenus nsusi conceptul de libertate si demnitate, dar
presiunea implacabil asupra spiritului a nzecit pe neasteptate nevoia de libertate si demnitate. Nu att
lagrul, ct vointa" ruseasc m-a nvtat s pretuiesc mai presus de orice libertatea (de a tri, de a te
misca, de a gndi) ctre care nzuim cu atta pasiune, pentru aceast viat ncordat n care noi
acrobati fr voie" ne strduim s facem loc si pentru libertate si pentru demnitate, pentru aceasta, de
fapt, m ntorc. Da, pentru mine este mai bine s triesc acolo, s trag cu urechea la pasii care rsun-n
noapte pe scri, s scot val-vrtej dimineata din cas tot materialul subversiv dup ce n timpul noptii
cineva apsase ndelung pe soneria de la us (ca apoi s se constate c salvarea gresise adresa), s
triesc nselnd nencetat ochiul atoatevztor" (si urechea) si mcar partial s folosesc acea bogtie de
crti care n Europa aflueaz asa de suprtor de usor ctre mine, mcar partial s satisfac n jurul meu
nestinsa sete de cuvntul adevrului. Poate de aceea (A.S. n timpul cltoriilor prin Occident) a respectat
cu atta zel obligatiile formale legate de pasaport, eliminnd posibilitatea unui impediment formal la
ntoarcere.
Probabil aceasta este ultima mea scrisoare ctre dumneavoastr si de aceea v rog dac mi vreti
binele s nu-mi exagerati meritele. Adu-ceti-v aminte ct snt eu de avid de viat n toate formele ei,
ct snt de contradictorie si c nu sufr din cauza faptului c snt asa o sibarit care nu evit tentatiile, ci,
dimpotriv, alearg dup ele. ntr-adevr, snt recunosctoare destinului pentru viat, pentru ntlnirile
neobisnuite, dintre care nu uit pe nici una. Dumneavoastr, n special, ati fost una dintre marile mele
tentatii, constientizat imediat de la prima convorbire si, dup cum v amintiti, nu v-am dat drumul pn
nu m-ati remarcat".
435
Desigur, voi transmite la Moscova toate salutrile, ns despre ntlnirea noastr n-am s vorbesc
aproape cu nimeni. Asteptm cu nerbdare crticelele. Cu canalele de legtur stm prost nimnui
nu-i face plcere s mearg mult vreme pe frnghie ntr-o tar strin dar eu cred n minunea
contactului personal, iar viata este si ea doldora de minuni, a mea, n orice caz, este n asa msur nct,
n privinta aceasta, contez linistit pe ea.
V mbrtisez si nu v uit niciodat,
N. Stoliarova
[46]
Boris IVANOV
MOSCOVA-ROSTOV SAU KGB CONTRA SOLJENItN Amintirile unui cekist*
Neasteptat si strident, sunetul telefonului ne-a fcut s tresrim. Aparatul care suna, unul din cele trei
asezate pe o msut, n stnga unui birou masiv, de un cafeniu lucios, avea destinatia lui special. Cu
functie numai de receptie, fr cadran, acestuia i se spunean cercul angajatilor institutiei
telefonul,,negru", slbesc". De regul, la acest telefon suna seful l mare", generalul", stpnul".
Reactia trebuia s fie precis, fulgertoare: S triti, ordonati." Alte dou aparate erau extrem de
solicitate: unul cu iesire n oras, cellalt, interior, cu dus-ntors ntre diferite servicii din cadrul Directiei.
Dup un timp a aprut un al patrulea pentru legtur operativ cu organele periferice. Prezenta unui
set telefonic complet era un indiciu al pozitiei pe care o avea titularul cabinetului n sistemul ierarhic rigid
al Directiei. Convorbirile telefonice si aveau specificul lor. Acesta consta n limbajul esopic: alegorism,
conspirativitate. Dar rarele si scurtele convorbiri pe telefonul negru", stbesc", erau, n aparenta, ct se
poate de inofensive.
Vino la mine" mi-a spus o voce cunoscut, cam dogit. Invitatia m-a uimit la culme. De obicei,
conform unor legi nescrise, rarele ntlniri
* Publicate cu prescurtri n revista lunar din Moscova Soversemo sekretno nr. 4/1992, Boris
Aleksandrovici IVANOV a fost cekist de profesie, a lucrat peste 30 de ani n organele securittii de stat
din Krasnodar, Gruzia, Lituania, n perioada 1967-1976 a ocupat functia de sef al unuia dintre serviciile
sectiei idelogice din cadrul Directiei KGB a regiunii Rostov. ;; r
436
cu numrul unu al Directiei aveau loc numai cu aprobarea si n prezenta serului meu direct. Iar acum
deodat o asemenea...
Intrnd n camera spatioas, cam ntunecoas, am aruncat o privire ntrebtoare ctre secretar (el este
transmittor de sarcini si aghiotant), n relatiile mele cu el, fr a li se putea spune prietenesti, dar cinstite
si bazate pe ncredere, limba gesturilor si mimica aveau o mare important. Am artat spre usa
cabinetului generalului, ceea ce nsemna fr echivoc: Ce se ntmpl acolo?" ntrebarea fr cuvinte a
fost urmat de un rspuns tot fr cuvinte: Habar n-am."
Intrnd pe usa masiv, dubl, am raportat cine snt si c m-am prezentat la ordin. Generalul se afla ntr-o
dispozitie bun, as zice, neobisnuit de bun. Alturi sedea un necunoscut: un brbat ntre dou vrste,
mbrcat ntr-un costum la dou rnduri, gri-deschis. Cu un gest al minii, seful m-a invitat s iau loc vizavi
de necunoscut. Ne-a prezentat pe unul celuilalt, mi-a enumerat functia, numele si gradul oaspetelui. Apoi
ne-a atras atentia n modul cel mai serios asupra confidentialittii si caracterului extraordinar de secret al
discutiei ce avea s urmeze, referindu-se la indicatia venit de la centru" KGB al URSS. La
ntrebarea: dar cum rmne cu Niko-lai Nikolaevici?" (seful meu direct), generalul a fcut un semn
afirmativ cu capul, chipurile, nu te nelinisti, si a continuat: Prin regiunea noastr cltoreste, ntr-un scop
necunoscut, scriitorul Soljenitn. n legtur cu aceast mprejurare alarmant a sosit la noi un tovars de
la Moscova. Dumneata, Boris Aleksandrovici, cunosti destul de bine perioada petrecut de Soljenitn la
Rostov, legturile lui din trecut. Cinstit vorbind, n afar de dumneata, nimeni nu poate s-i fie util
tovarsului de la Moscova, n ce priveste ajutorul pe care urmeaz s-1 dea celelalte servicii ale Directiei,
s-au si dat dispozitiile corespunztoare. Cu hotelul este aranjat totul, pentru oaspete a fost repartizat o
masin. Cred c veti avea mpreun o cin plcut. Sincer mi pare ru c nu pot s v tin companie."
Neparticiparea generalului la cin m-a fcut s intru ntr-o veritabil panic. Oaspetele nu are un rang pe
msur? Nu are o pozitie pe msur la centru? De-a lungul anilor mei de serviciu n organele KGB am
ndeplinit multe si variate misiuni. Dar acum, deodat, am simtit vag adierea a ceva neobisnuit. S ntreb?
Ar fi o prostie, n asemenea situatii trebuie s-ti pui lact gurii. Altminteri nimeresti ntr-o postur
arhistupid, cu toate consecintele de rigoare. Un lucru era clar: oaspetele ndeplineste o misiune n cadrul
creia se gseste liderul disidentilor (n timpul acela, cuvnt la mod, popular), scriitorul A. I. Soljenitn.
Dar de ce aici, la noi, de treaba asta se ocup Moscova? n acest caz, operatiunea poate si este oportun
s fie ncredintat Directiei regionale Rostov. Poate c pur si simplu n-au ncredere n noi, care-1
cunoastem bine Pe Aleksandr Isaevici. Chestiunea este c el avea, ntr-adevr, niste ta-
437
lente remarcabile n materie de conspiratie. Fie c era conspirator nnscut fie c soarta lui de martir,
aductoare de multe privatiuni, i-a slefuit aceste calitti fapt este c pe asii contraspionajului ideologic
el i-a pus destul de des n situatii picante. Aceasta a provocat o reactie corespunztoare din partea
Directiei a cincea ideologice a KGB al URSS, directie pe lng care, n legtur cu Soljenitn, a fost creat
o grup operativ special Mi-erau bine cunoscute existenta si, n linii mari, componenta ei. Din acea
grup fceau parte, s-i numim conventional, teoreticieni" scriitori profesionisti invitati de pe margine,
prelucrtori" cekisti profesionisti, care analizau informatiile culese si stabileau actiunile de ntreprins
vizavi de obiectiv, si, n sfrsit, practicienii-executanti", care, tinnd cont de mprejurri, transpuneau
efectiv n viat propunerile prelucrtorilor".
Cnd leksandr Isaevici a nceput s progreseze" serios n activitatea ndreptat mpotriva sistemului
socialist, s-au dat imediat directive privind confiscarea operelor lui publicate, precum st a celor retiprite
prin samizdat". Samizdatul", ca fenomen social-literar, existase si nainte, adic pn la Soljenitn. Valul
de gndire neconformist" declansat de el s-a propagat pn la granita statului celui mai progresist", care
era statul nostru, si a trecut dincolo de ea. Drept urmare, ca o reactie de rspuns, se ntreste grupa
operativ a Directiei Ideologice. Componenta complet a acestei grupe, eu n-o stiam. Cred c era una
fluctuant, variabil n functie de ndeplinirea unui program sau a altuia. Dar osatura grupei rmnea
neschimbat, n principal, ea consta din prelucrtori" si executanti". Unii dintre ei detineau pozitii foarte
nalte, dar, n conformitate cu ierarhia n vigoare, n cursul activittii aveau contacte personale si cu mine.
Cu seful grupei de la Moscova si cu mna lui dreapt" am avut relatii destul de prietenesti. Asadar,
sarcina grupei la toate nivelurile, inclusiv la cele periferice, se reducea la a stopa rspndirea creatiei
literare a lui A.l. Soljenitn att n editiile oficiale, ct si n cele neoficiale.
Aparitia nuvelei O zi din viata lui Ivan Denisovici n-a trecut iar sa lase urme si la Don. Directia KGB a
nceput s studieze minutios, aprofundat, perioada trit de autor la Rostov. S-a stabilit c pn la rzboi
a locuit cu mama lui la Rostov, a nvtat la scoal, iar apoi a studiat fizica si matematica la universitate,
pe care a terminat-o nainte de rzboi. Studierea tuturor legturilor lui prietenesti, colegiale, intime, a
permis s se identifice si s se determine caracterul oamenilor, conceptia lor despre lume si, ceea ce
este mai important, s se determine procedeele si metodele venirii n contact cu ei. Cercul colegilor de
scoal si de universitate s-a dovedit a fi destul de mic (totusi de-atunci au trecut peste treizeci de ani).
Oamenii acestia locuiau la Rostov, la Novocerkask, la Taganrog. Erau, desigur, mari deosebiri ntre ei.
Unii dintre ei detineau functii importante. Din informatiile primite de la ei rezultau urmtoarele repere bio-
438
grafice: mama scriitorului lucrase ca dactilografa ntr-o institutie de stat, de aici permanenta lips a
banilor, strmtorare, privatiuni. Tnrul era nzestrat, disciplinat, tria literalmente dup program. Fetele l
iubeau pentru c era inteligent, integru, capabil, dar chicoteau pe seama firii lui nchise, retrase.
Din discutiile cu fosti colegi si prieteni ai lui Soljenitn s-a desprins un detaliu caracteristic: cu ct era mai
nalt functia interlocutorului, cu att era mai inconsistent informatia despre relatiile lui cu scriitorul. Unii l
ponegreau cu rvn, cu convingere". Dar au fost printre ei si asemenea oameni ndrzneti, de regul,
rari, care vorbeau cu respect, ba mai mult, cu admiratie despre marele scriitor.
ntruct eu conduceam una dintre subunittile sectiei ideologice din cadrul Directiei KGB a regiunii Rostov,
toate informatiile despre viata lui A.I. Soljenitn la Rostov se concentrau la mine. Conform instructiunilor,
aceste informatii eu le transmiteam imediat la Directia a V-a a KGB al URSS, mai precis, la grupa
special a Directiei. Dar functiile mele nu se limitau la aceasta. Ele erau mult mai largi. Centrul trimitea la
Rostov scriitori strini, dinainte pregtiti, pe care-i familiariza detaliat cu perioada trit de Aleksandr
Isaevici la Rostov. Scopul era unul singur: s furnizm material pentru viitoare publicatii strine, de natur
a compromite numele scriitorului. Asemenea tactic a fost aplicat pe parcursul multor ani. si nu numai cu
concursul strinilor. De pild, Natalia Resetovskaia, prima sotie a lui Aleksandr Isaevici, cu ajutorul
Directiei a V-a, a publicat si a difuzat cartea Polemiznd cu timpul, carte n care autoarea si defimeaz
fostul sot.
Dar s ne ntoarcem la scriitorii strini. Primul dintre ei care a venit la Rostov a fost un ceh pe nume
Tomas, fiul unui cunoscut scriitor din Cehoslovacia, n anul 1968, n perioada asa-zisei primveri de la
Praga, el emigrase n Elvetia, de unde a fost readus n patrie de ctre organele Securittii de Stat a
Cehoslovaciei. De ce? n Tomas se puneau mari sperante, se ntelege, tinnd cont de autoritatea literar
a tatlui su. n vrst de 35 de ani, simpatic, cu un accent plcut (vorbea ruseste), ghidus si biat de
viat, Toma, pentru moment, te cucerea, i plcea foarte mult butura, fapt exploatat activ de ctre
serviciile interesate.
La Rostov, el a venit mpreun cu seful grupei speciale din Moscova si cu Vaclav, maior n cadrul fortelor
cehe de securitate, n cele cteva zile ale sederii lor la Don, le-am prezentat Rostovul, i-am dus la
Novocerkask, la Institutul de Viticultur si Vinificatie, unde s-a constituit punctul" sectie locale a KGB. n
acelasi timp le-am fcut cunostint oaspetilor cu materialele selectate de seful grupei speciale, materiale
prezentate lui TomaS ntr-o manier tendentioas, unilateral. Un asemenea scenariu se aplica n toate
cazurile, pentru c n privinta aceasta existau totdeauna indicatii
439
severe din partea centrului. Efectul: n strintate a aprut cartea lui Tornas
Rjezec, Spirala trdrii lui Soljenitn (editura Progress, M., 1978__
n. ed.). Peste ctva timp, colegii de la Moscova mi-au fcut cadou un exemplar al acestei crti.
A doua vizit ne-a fcut-o o scriitoare din Canada. Nu foarte popular la ea n tar, ea, probabil, se
hotrse s dobndeasc notorietate international pe tema Soljenitn, tem delicat, de scandal. Aflat la
o vrst respectabil, ea, cu trsturile ei fizionomice grosiere, usctiv, cu talia peste medie, nu era
foarte cuceritoare.
De data aceasta, primirea s-a efectuat sub paravanul sectiei din Rostov a APN (Agentia de Pres
Novosti). A nsotit-o un reprezentant de la Moscova al grupei speciale KGB. El avea documentele
necesare pentru acoperire si cartea de vizit n ruseste si nemteste cu indicarea telefonului, nu al KGB al
URSS, ci cu totul altul, ceea ce sugera ideea c exist o rezident a KGB si n APN-ul de la Moscova. Pe
scriitoarea canadian o nsotea de la Moscova si o traductoare. De o vrst imprecis, aceast femeie
nurlie avea niste maniere frivole. Este de presupus c ea lucra efectiv la APN, prestnd n paralel servicii"
unui sector al Securittii Statului. Odat, la o mic cin obisnuit, stropit ns cu putin butur, colegul
de la centru mi-a fcut semn spre traductoare si a spus:
stii cine-i dnsa? Pe maic-sa o cheam Anka-mitralier.
Traductoarea a izbucnit n hohote de rs:
Dar ce, nu semn? si absolut confidential:
Apropo, tatl meu este Ceapaev.
Pn s soseasc scriitoarea canadian, eu, ca ntotdeauna, primisem indicatii si n privinta unor msuri
de agrement. Am vizitat cu totii sala de degustare a magazinului Soarele n cup", frigoriferul nr. l, unde
gazdele ne-au ntmpinat si osptat ca pe oaspetii cei mai dragi. Spectacolul s-a prelungit cu o plimbare
cu Racheta" pe Don. Finalul acestui spectacol a fost foarte trist. Putin mai trziu, eu am aflat c
scriitoarea canadian nu numai c a dovedit a nu fi la nltimea cheltuielilor si sperantelor, dar, cic, a
demascat public aceast sarlatanie a KGB. n asemenea cazuri, explicatia este la ndemn: intrigile
serviciilor speciale americane.
Abaterea mea de la tema principal a acestor amintiri este departe de a fi ntmpltoare. Vreau s
subliniez urmtoarele: aparitia oricrui oaspete de la Moscova se asocia constant si obligatoriu cu o
prevenire si cu indicatiile de rigoare. Dar acum sosirea omului de la Moscova s-a produs ca zpada n
mai. Caracterul de surpriz putea fi explicat prin deplasarea rapid a lui Soljenitn prin tar, iar viata
necunoscutului de la Moscova prin schimbarea conducerii grupei de observare. Dar toate acestea snt
pre-
440 /
supuneri, iar deocamdat, n cabinetul generalului, nu-1 interesau pe co legul de la centru informatiile
despre Soljenitn.
Desprtindu-ne de general, noi am iesit n strad. Era o vreme cald, senin, de dinaintea toamnei. N-am
vrut s mergem cu masina si am luat-o spre hotelul Moskovskaia", unde pe oaspete l astepta o
minunat camer categoria lux. n vestibulul hotelului, el 1-a ntrebat ceva pe administrator, si-a dat
numele pe care eu nu 1-am putut deslusi. Dup ce a urcat la camer, noul meu patron" a ntins pe o
msut continutul servietei si am cobort amndoi la bufet.
Trebuie notat c bufetul hotelului Moskovskaia" era n felul lui o Mecc pentru lucrtorii operativi ai
Directiei noastre. A-si mprtsi unii altora noutti, a brfi", a da pe gt unu-dou phrele de votc sau
de vin era considerat drept ceva firesc si onorabil. Conductorii Directiei cunosteau bine aceste seztori"
si, la nevoie, le foloseau n scopurile lor de mari sefi.
Intrnd n bufetul intim, prevzut cu dou ferestre, am ocupat msuta mea preferat. El s-a asezat la
intrarea din dreapta, ca s nu obtureze vederea spre cei prezenti. Pn s studieze oaspetele meniul si
s-mi cear prerea, eu mi-am ndreptat atentia spre un tnr care, intrnd, a avut un schimb de priviri cu
colegul meu, m-a evaluat struitor din ochi si s-a ndreptat fr grab spre tejghea. Involuntar mi-a trecut
prin minte: Se cunosc." Comandnd cina, noul client privea din cnd n cnd spre noi. Eram din ce n ce
mai ncordat. O confuz neliniste nu m prsea. De statur sub medie, ndesat, cu prul negru tuns
scurt, necunoscutul era, judecind dup mbrcminte si comportament, din cei sapte", adic din serviciul
de observare exterioar. Potrivit instructiunilor, lor li se interzicea s intre n contact direct cu un lucrtor
operativ, cu exceptia sefului care ndeplinea n acelasi timp si functii de ofiter de legtur.
O asemenea deductie ipotetic m-a linistit ntru ctva si am nceput s m ocup de oaspete. S-a apropiat
de noi o debarasoare care fcea n acelasi timp si pe osptrita, se ntelege, pentru clientii ei cunoscuti.
Am comandat coniac, salate, mncare cu carne. Am nceput s conversm. Dup niste fraze goale de
orice continut, interlocutorul meu a nceput prudent, destul de degajat s se intereseze de biografia
mea: de cnd lucrez n Securitatea Statului, unde am lucrat nainte, ce functii am avut. L-a interesat n
mod deosebit serviciul meu n RSS Lituanian si, mai ales, problema dac acolo se ntreprindeau actiuni
speciale si care anume.
Cina stioas si coniacul armenesc si-au fcut efectul. Oaspetele s-a lsat pe speteaza scaunului, si-a
slbit cravata, s-a pornit pe confidente: a intrat de curnd n dispozitivul Securittii Statului, nu a fcut
stagiu de lucrtor operativ obisnuit, a primit functie de conducere, srind peste toate etapele
intermediare, a lucrat n aparatul CC al Komsomolului.
441
Am nteles instantaneu cine si ce" se afl n fata mea. n anii '60-'7Q, o dat cu venirea lui selepin si apoi
a lui Semiceastni la conducerea KGB al URSS, posturile-cheie n organele KGB, att la centru ct si la
periferie au nceput s fie ocupate de fosti activisti ai Komsomolului, crora li s-au dat grade si salarii
mari. O asemenea ntinerire", fireste, provocase o reactie surd, ostil, din partea personalului operativ
de baz, care n felul acesta se vedea lipsit de perspectiva unei promovri pe linie de serviciu De la
Komsomol veniser oameni de diverse categorii: unii inteligenti si altii prosti, unii cumsecade si altii
carieristi, unii cinstiti si altii ipocriti, unii srguinciosi si altii lingi. Dar ei toti aveau n comun o trstur:
absenta total a profesionalismului, acesta fiind un bun ce se dobndeste cu timpul si printr-o nemrginit
dragoste de munc.
n acea sear, dup cin, oaspetele din Moscova m-a rugat s merg cu el la Kamensk, dup ce se
interesase de distanta pn acolo. A chemat masina, a luat legtura cu centrul de informatii al sectiei a
VH-a a Directiei KGB, s-a prezentat si a precizat unde se gseste obiectivul", adic Soljenitn.
Literalmente, dup 20-30 de minute, o Volga" de un negru lucios ne ducea n goan pe soseaua
betonat, neted, iluminat de faruri, n drum am aflat si eu c Soljenitn cu un prieten de-al su poposise
peste noapte ntr-o pdure de pini mai la nord de Kamensk. De la Moscova pn aici, obiectivul" a fost
nsotit de sapte insi constituiti ntr-o echip de observare exterioar. Noi ne deplasm acum pentru a
nlocui aceast echip cu una similar de la Directia KGB-Rostov, ntruct obiectivul" intentioneaz s
viziteze Rostovul, Novocerkaskul si, probabil, si alte orase ale regiunii. Mie ns mi revine sarcina s
verific operativ contactele si legturile obiectivului", constatate de cei sapte, si s trimit materialele la
Moscova. Reconstitui continuarea dialogului:
Eu: De ce ati venit de la Moscova ntr-o chestiune asa de obisnuit? Cci legturile obiectivului" n
regiune snt de mult identificate, informatiile au ajuns n timp util la centru.
El: Pot aprea legturi noi, iar, de fapt, eu am venit n alt scop.
Eu: Ct veti rmne la noi?
El: ndat ce mi voi ndeplini sarcina, voi zbura.
Ultimele cuvinte m-au fcut s tresar. De ce nu mi se spune si mie ce misiune are omul acesta? Nu
cumva, ntr-un fel sau altul, mi se pregteste o lovitur? Pe loc mi-am adus aminte cum o dat mi se
dduse sarcina s-i fac o scen de gelozie unui savant american, chipurile agent CIA, iar apoi s-l
pocnesc ceea ce eu am refuzat n mod categoric. Dar acum a nceput s vorbeasc n mine mndria
profesional. stiind cu cine am de-a face, m-am hotrt s astept, s m ascund, fr s pierd din vedere
intentiile si actiunile sefului".
442
n deprtare s-au artat luminile localittii Kamensk. Am ocolit-o lund-o pe un drum lturalnic. La ctiva
kilometri mai la nord de oras ne-am oprit pe o margine a soselei, am iesit din Volga", ceasul arta
unsprezece. Peretele ntunecos, cu coama ascutit, al pdurii de pini se contura clar pe fundalul cerului
nstelat.
Rmi pe loc, a spus seful" si s-a ndreptat spre pdure.
Eu 1-am urmrit cu atentie. De dup niste copaci i-a iesit n ntmpinare un brbat. Au vorbit ceva si s-au
desprtit. Apropiindu-se de mine, seful" m-a nstiintat calm:
Transmiterea a avut loc, echipa venit de la Moscova a fost nlocuit. Apropo, hai s vedem cu ce se
ocup obiectivul" si amicul lui. Traversnd soseaua, ne-am ndreptat spre interiorul pdurii. De la primii
pasi devenise clar un lucru: tovarsul meu de drum habar n-are cum se umbl printr-o pdure noaptea.
Am zmbit n sinea mea. n curnd am auzit niste voci brbtesti, calme, avnd toate acelasi timbru. A
merge mai departe era o prostie si un risc puteau s ne descopere. Prin gesturi i-am explicat
tovarsului de drum situatia si ne-am ntors la masin.
Mergem la Novocerkask, acolo vom nnopta, a grit rspicat seful" si a plonjat n Volga".
Eu i-am urmat exemplul.
La Novocerkask am ajuns trziu dup miezul noptii, n ciuda orei att de trzii, seful sectiei orsenesti KGB
era, cum se spune, pe faz probabil, fusese anuntat, n hotel ne asteptau dou camere rezervate,
nseamn c seful" se desparte de mine. Capriciu sau necesitate? m-am ntrebat eu. Dar la sosirea n
hotel, el declarase c ne vom instala ntr-o camer cu dou paturi, nc o enigm: cui i este rezervat a
doua camer? De ntrebat, ns, n-am ntrebat, rspuns tot n-as fi primit.
Dimineata s-a primit informatia despre sosirea lui Soljenitn si a prietenului su la Novocerkask. Serviciul
de observare exterioar i tinea ca ntr-un cleste. Ne aflam n masin si la un interval de cinci sau zece
minute primeam, prin statie radio, informatii despre deplasarea obiectivului". Era n curs o actiune
prozaic, de rutin, n sfrsit, a sosit anuntul despre sosirea obiectivului" si a prietenului su n piata
Ermak, unde, lsnd masina, s-au ndreptat spre catedral. Acolo n timpul acesta era slujb.
Volga" noastr s-a deplasat ncet spre catedral, n fata intrrii, n piat, la vreo dou sute de metri, am
prsit masina. Dup ce a trntit portiera, seful" m-a ntrebat dac am vzut obiectivul".
Nu.
Vrei s-1 vezi?
Desigur,
Catedrala ne-a ntmpinat cu un grandios Te Deum. Oameni nu erau foarte multi. Concentrati si iluminati,
ei ascultau cntrile, care nemiscat, care din cnd n cnd nchinndu-se. Discret, cu acopermintele de
cap n mn, ne-am strecurat printre ei. Pe neasteptate, seful" m-a atins cu cotul si cu un abia perceptibil
semn cu capul mi-a artat spre una dintre coloane Era acolo, stnd n genunchi, un om n vrst: avea o
frunte mare, nalt si o barb roscat, n form de potcoav, ntr-un fel de uitare de sine, fcea mtnii pe
care le nsotea cu semnul crucii. Lng el, n picioare, un brbat cu statura peste medie, un usctiv cam
de vreo 55 de ani. Dar toat atentia mea se concentrase asupra obiectivului" ngenuncheat ntr-o postur
de adnc smerenie. Cinstit vorbind, scena m-a socat profund. Niciodat n-as fi crezut-o posibil,
indiferent cine mi-ar fi relatat-o. Atitudinea mea fat de credinciosi a fost mereu una de echilibru si
ntelegere, consi-dernd c dreptul omului de a avea o religie este inalienabil. stiind destul de multe,
fireste de la altii, despre Soljenitn, dup ce i-am citit operele editate si cele scoase prin samizdat, precum
si toat literatura" (inclusiv notele informative) despre el, eu am nteles c avem n fat o personalitate
extraordinar, urias. Dar dup cele vzute acum n-am mai putut avea nici ntelegere, nici simpatie,
dimpotriv, m-am simtit derutat, am nceput s m ndoiesc de justetea aprecierilor pe care le fcusem
anterior la adresa lui.
n catedral nu zbovisem mult timp. Cobornd treptele, seful" m-a ntrebat: Ei, cum e?" Eu n-am
rspuns.
Dup cteva ore, tinndu-se pe urmele obiectivului", serviciul de observare exterioar stabilise dou-trei
adrese necunoscute nou, care-1 interesau pe el. n continuare trebuia clarificat cine anume l interesa
pe scriitor, ce fel de oameni, scopul si caracterul relatiilor lor reciproce.
Spre prnz s-a primit stirea c obiectivul" mpreun cu prietenul su se afl pe o strad central a
orasului si intr ntr-un magazin. seful", grbindu-1 pe sofer, a dat indicatii precise privind traseul masinii
spre centru. Totusi a oprit masina de cteva ori, a fcut ctiva pasi pe jos urmrind nu stiu ce, s-a ntors, s-
a enervat. Una dintre iesirile" lui urmtoare a avut o ncheiere neasteptat pentru mine: s-a ntlnit cu
necunoscutul din bufetul hotelului Moskovskaia". nseamn c necunoscutul" m-am gndit eu nu
este reprezentantul echipei de sapte" nsrcinate cu observarea exterioar, pentru c cei sapte" de la
Moscova au prsit de mult regiunea. Acum este clar pentru cine este rezervat camera a doua la hotelul
din Novocerkask.
Judecind dup gesturi, seful" si necunoscutul" aveau o controvers n nu stiu ce problem. S trag o
concluzie ct de ct corect, pur si simplu nu puteam, mi lipsea un material suplimentar. Am iesit din
masin, m-am ndreptat spre protagonistii controversei, n ideea de a prinde mcar cteva frnturi din
frazele lor. N-am prins nimic. Dup ce la sfirsit i-a spus nu stiu ce sefului", necunoscutul", neobservndu-
m, s-a ntors brusc si s-a ndreptat spre magazin. Necunoscutul" a trecut pe lng ei, apoi s-a ntors
si s-a tinut pe urmele lor. Timpul inactivittii trecuse. Apropiindu-m de sef, 1-am ntrebat:
S v ajut cu ceva?
Poate... hai...
n ordine, unul dup altul obiectivul", necunoscutul", seful" si eu mergeam la pas pe strada
central a orasului. Putin mai trziu, obiectivul" cu prietenul au intrat ntr-o alimentar mare, raportat la
dimensiunile unui oras ca Novocerkaskul. Dup ei si noi. n felul acesta, ne-am pomenit cu totii ntr-un
spatiu nchis. Necunoscutul" s-a lipit" literalmente de obiectiv", care sedea la coad la raionul cofetrie.
seful" l acoperea pe necunoscut". sedeau unul lng altul, n unghi, cu fata la vitrin. Necunoscutul" a
manipulat ceva lng obiectiv". Ce a fcut el concret, eu n-am vzut, dar miscrile minilor mbrcate n
mnusi si un obiect ntr-una din ele, mi le amintesc clar. n orice caz, lng mine, n centrul
Novocerkaskului, s-a petrecut ceva de nenteles pentru mine. Toat operatiunea a durat dou-trei minute.
Necunoscutul" a iesit din alimentara, seful" s-a transfigurat, a zm-bit, a msurat cu ochii sala si, dup ce
s-a uitat la mine, a fcut un semn cu capul si s-a ndreptat spre iesire. Eu 1-am urmat. Afar, seful",
calm, dar ferm, a pronuntat urmtoarele cuvinte:
Asta-i totul, s-a zis cu el, acum mult n-o mai duce. n masin nu si-a ascuns bucuria:
ntelegeti, la nceput nu s-a reusit, dar la miscarea a doua totul a fost O.K.!
Dar a tcut imediat, dup ce a privit la mine si la sofer.
Am trecut pe la hotel, apoi ne-am dus la mai-marele sectiei orsenesti. seful" a dat indicatii cu privire la
verificarea legturilor noi ale obiectivului", legturi constatate n oras. Ne-am desprtit de mai-marele
sectiei orsenesti, apoi ne-am asezat n masin si directia Rostov.
Eram cuprins de un fel de ameteal. Fraza sefului": La nceput nu s-a reusit, dar la miscarea a doua
totul a fost O.K.!" a aruncat o nou lumin asupra situatiei al crei martor se ntmplase s fiu. Episodul
din alimentara nu mai prea straniu si de nenteles. Acesta era finalul unei crime pe care cel mai nalt
organ de represalii al trii o pusese la cale mpotriva unui mare scriitor-disident. Ce puteam s fac? Nu-mi
rmnea dect s tacunica variant de a-mi tine la adpost viata mea si a familiei mele.
La sosirea la Rostov, m-am desprtit de sef n sala de asteptare de la cabinetul generalului.
Totul e n ordine, materialele de la Novocerkask trebuie trimise la centru mi-a spus el pe un ton
inutil apsat, cnd s ne lum r-mas-bun.
Soarta necunoscutului" a rmas pentru mine o tain, n ce-1 priveste pe sef, am reusit, cu prudenta de
rigoare, s aflu c ulterior a fost trimis n strintate, se ntelege, nu ca s fac turism.
E legitim si fireasc o ntrebare: Ce s-a ntmplat cu Aleksandr Isae-vici dup operatiunea de la
Novocerkask? Nu stiu. Poate c s-a mbolnvit grav, poate c moartea i-a dat trcoale. Rspunsul, dup
ct se pare, trebuie cutat la el sau la cei din anturajul lui.
Postfat
Prezenta relatare are caracter documentar, desi este scris din memorie. Evenimentele descrise s-au
produs cu adevrat, si de aproape douzeci de ani aceast povar mi st pe constiint. M ntreb iarsi
si iarsi: ce puteam s fac? Dovezi directe, incontestabile, nu aveam, probe materiale nici att. mi
rmnea s strig. Dar mi s-ar fi dat o asemenea posibilitate? Foarte mult m ndoiesc, ba mai mult, snt
convins c actiunea mea de dezvluire" ar fi fost nbusit n germene si ngropat pentru totdeauna.
n primul capitol al crtii lui G. A. Arbatov Mrturia unui contemporan este exprimat urmtoarea idee: ...
eu cred c atta timp ct mai snt n viat martori, atta timp ct mai exist unii dintre cei sub ochii crora s-
au petrecut evenimentele acestei perioade importante si complicate din istoria noastr, si mai ales atta
timp ct mai exist cei care, ntr-o msur sau alta, au participat la ele, trebuie s li se dea posibilitatea s
spun ce au de spus. Orict de modest ar fi fost rolul lor n cele ce s-au ntmplat."
n mod premeditat n-am dat nume de persoane, de participanti si co-participanti la evenimentele descrise.
Consider necesar s le lsm posibilitatea s se exprime ei nsisi, s extind aria relatrii, s precizeze,
s dea numele initiatorilor, ale inspiratorilor acestei actiuni criminale. Acestia, incontestabil, snt din
categoria celor mai nalti functionari de stat.
Haideti s ne privim n ochi unii pe altii.

Indice biografic al persoanelor citate

Acest indice contine scurte note despre unele dintre numele proprii citate n aceast carte. Nu au fost
reluate lmuririle aduse n legtur cu unele nume n notele traductorului. Nu s-a considerat necesar nici
s se consacre note despre personajele episodice, cnd contextul furnizeaz el nsusi informatii
suficiente, nici despre personalittile foarte cunoscute publicului romnesc. Ne-am limitat n sfrsit la a
furniza informatiile strict indispensabile ntelegerii textului. (Nota editorului.)

ABAKUMOV, Viktor Semionovici (1897-1954), ministru al Securittii din 1946 pn n 1952. Condamnat n
urma Cazului halatelor albe" si executat n 1954.
ABDUMOMUNOV, Toktobolot (nscut n 1922), dramaturg kirghiz.
ADJUBEI, Aleksei Ivanovici (nscut n 1924), ginere al lui Hrusciov si nsrcinat de acesta cu diverse
misiuni, redactor-sef la Komsomolskaia Pravda, apoi la Izvestia.
AITMATOV, Cinghiz (Nscut n 1928), romancier kirghiz.
AKSAKOV, Ivan Sergheevici (1823-1866), publicist si poet rus slavofil.
ALEKSEEV, Mihail Nikolaevici (nscut n 1918), devenit membru al PC n 1942. Redactor-sef al revistei
Moskva, secretar al comitetului director al US din URSS.
ANDROPOV, Iuri Vladimirovici (1914-1984), devenit membru al PC n 1939. Din 1967 presedinte al KGB,
din 1973 membru al Biroului Politic.
ASANOV, Nikolai Aleksandrovici (nscut n 1914), poet si prozator.
BAJAN, Mikola (nscut n 1904), poet si publicist ucrainean, membru al Academiei de stiinte a URSS.
BANDERA, Stepan (1909-1959), lider nationalist ucrainean. Emigrat dup al doilea rzboi mondial,
asasinat la Munchen de agentul sovietic Stasinski.
BARABANOV, Evgheni Viktorovici (nscut n 1944), licentiat n istoria artei. Interogafde KGB n 1973, a
revendicat dreptul de a transmite n strintate manuscrisele refuzate de cenzura din URSS. Coautor al
Vocilor din strfunduri.
BARUZDIN, Serghei Alekseevici (nscut n 1926), devenit membru al PC n 1949; autor de crti pentru
copii.
BEK, Aleksandr Alfredovici (nscut n 1902), romancier.
BELOV, Vasili (nscut n 1933), romancier.
BENKENDORF, Aleksandr Hristorovici (1781-1844), sef al politiei sub Nicolae I, tarul jandarm".
BERIA, Lavrenti Pavlovici (1899-1953), bolsevic georgian care si-a fcut toat cariera n politia secret;
numit sef al NKVD n 1938, destituit dup moartea lui Stalin si mpuscat.
BOGORAZ, Lansa, n urma unei manifestatii organizate n Piata Rosie la 25 august 1968 pentru a
protesta mpotriva invadrii Cehoslovaciei, a fost condamnat la 4 ani munc corectional si la deportare
n Siberia.
BOLL, Heinrich (1917-1985), nuvelist si romancier german. Premiul Nobel n 1972. L-a primit la el acas
pe Soljenitn dup expulzarea acestuia.
BONDAREV, Iuri Vasilievici (nscut n 1924), devenit membru al PC n 1944. Romancier.
BUHARIN, Nikolai Ivanovici (1888-1938), eminent conductor al Partidului. Acuzat n 1929 de
deviationism de dreapta". Condamnat la moarte n al treilea proces de la Moscova si mpuscat.
BUKOVSKI, Vladimir Konstantinovici (nscut n 1942), publicist disident. Internat n mai multe rnduri
ncepnd din 1963 n spitalele psihiatrice sub mandatul KGB. n 1970 si 1971 transmite corespondentilor
strini informatii detaliate despre tratamentul impus protestatarilor n spitalele psihiatrice speciale".
Internat n vara lui 1971 la spitalul Serbski, apoi condamnat pe 5 ianuarie 1972 la nchisoare, lagr si exil
totaliznd doisprezece ani de privatiune de libertate. Autor al lucrrii O nou boal mintal n URSS:
opozitia.
BUNIN, Ivan Alekseevici (1870-1953), scriitor, PremiulNobel n 1933; a trit n Franta din 1920 pn la
moarte.
BROOKE, Gerald, belgian nsrcinat de NTS, organizatie de rezistent mpotriva puterii sovietice,
organizatie cu sediul n Occident, de a transmite documente disidentilor sovietici. Arestat de KGB n
1968.
CEAADAEV, Piotr lakovlevici (17947-1856), filozof, autor al Scrisorilor filozofice scrise direct n francez.
Una singur dintre aceste scrisori a fost publicat n timpul vietii lui; cenzura a interzis-o imediat si
irevocabil.
CEAKOVSKI, Aleksandr (nscut n 1913), romancier, director la Litera-turnaia Gazeta.
CEALIDZE, Valeri N., fizician, cofondator al Comitetului pentru Drepturile omului, privat de cettenia
sovietic n cursul unui turneu de conferinte stiintifice n SUA.
CIUKOVSKAIA, Lidia Korneevna (nscut n 1907), critic literar si scriitor. La nceputul lui 1974 a fost
exclus din US pentru a-1 fi sustinut pe Soljenitn.
CIUKOVSKI, Kornei Ivanovici (1882-1969), critic, poet si eseist. Dup confiscarea Primului Cerc, i ofer
ospitalitate lui Soljenitn n dacea sa de la Peredelkino. La moartea sa, i las lui Soljenitn prin testament
bunuri care vor contribui la subzistenta scriitorului n anii care i-au precedat expulzarea.
DANIEL, luli Markovici (pseud. Nikolai Arjak), (nscut n 1925), public n Samizdat si transmite n
Occident povestiri nonconformiste. Arestat la 11 septembrie 1965 si judecat n acelasi timp cu A.
Siniavski. Condamnat la 5 ani de internare ntr-un lagr de munc cu regim sever".
DEMENTIEV, Aleksandr Grigorievici (nscut n 1904), devenit membru al PC n 1941; critic, istoric al
literaturii.
DIOMICEV, Piotr Nilovici (nscut n 1918), devenit membru al PC n 1939. Secretar al Comitetului Central
al PC; i-a succedat apoi Ekaterinei Furteva n postul de ministru al Culturii (1974).
DOROs, Efim lakovlevici (1908-1974), devenit membru al PC n 1945; eseist, pictor al vietii rurale.
DZERJINSKI, Feliks Edmundovici (1877-1926), bolsevic de origine polonez. A creat Ceka n 1917 si a
rmas pn la moarte sef al Securittii Statului.
EHRENBURG, Ilia Grigorievici (1891-1967), romancier si jurnalist, autor de memorii asupra perioadei
staliniste.
EVTUsENKO, Evgheni Aleksandrovici (nscut n 1933), poet. Criticat pentru a-si fi publicat n presa
strin Autobiografia".
FADEEV, Aleksandr Aleksandrovici (1901-1956), scriitor, premiul Stalin n 1946 pentru Tnra gard. S-a
sinucis n 1956 dup raportul lui Hrus-ciov la Congresul al XX-lea.
FARGES, Yves (1899-1953), rezistent francez, comisar al Republicii la Lyon la Eliberare, presedinte n
Franta al Miscrii pentru Pace, decedat la Tbilisi ntr-un accident de automobil.
FEDIN, Konstantin Aleksandrovici (1892-1977), prozator destul de talentat n anii '20; dup 1971,
presedinte al US din URSS; nsrcinat n mai multe rnduri cu misiuni oficioase.
GALANSKOV, Iuri (1939-1972), poet si publicist contestatar, inspirator al culegerii Phcenix 61" publicat
n Samizdat; internat ntr-un spital psihiatric, apoi eliberat, n 1966 protesteaz mpotriva procesului
Siniavski-Daniel; trimis n judecat, este condamnat n ianuarie 1968 la 7 ani munc silnic. Suferind de
un ulcer la stomac, moare, din lips de ngrijiri medicale, ntr-un lagr din Mordovia.
GALICI, Aleksandr Arkadievici (nscut n 1919), dramaturg, poet si bard" ale crui cntece s-au bucurat
de o extrem popularitate n URSS; exclus din US n 1971; emigreaz n 1974 n Norvegia.
GONCEAR, Oles (=Aleksandr) Terentievici (nscut n 1918), prozator ucrainean, membru al Comitetului
Central al PC al Ucrainei.
GRANIN (pseud. al lui Gherman), Daniil Aleksandrovici (nscut n 1918), autor de romane si nuvele.
GRASS, Giinter (nscut n 1927), romancier si dramaturg german, prieten si consilier al cancelarului
Brandt.
GRIBACIOV, Nikolai Matveevici (nscut n 1910), devenit membru al PC n 1943, din 1956 redactor-sef al
revistei Uniunea Sovietic.
GHERASIMOV, Evgheni Nikolaevici (nscut n 1903), devenit membru al PC n 1944, scriitor.
GHINZBURG, Aleksandr I. (nscut n 1936), intelectual contestatar, a adunat si a fcut s parvin n
Occident o Carte alb despre cazul Siniavski-Daniel. Condamnat n acelasi timp cu Galanskov n ianuarie
1968 la 5 ani munc silnic.
HENRY, Ernst (pseudonim), ziarist sovietic, specializat n informatii externe si trimis frecvent n misiune n
strintate.
HERZEN (Gherten), Aleksandr Ivanovici (1812-1870), revolutionar, scriitor, publicist si filozof.
IAsEK, Kamil (nscut n 1909), poet uzbec.
IAKIR, Piotr lonovici (nscut n 1923), deportat n 1937 la vrsta de paisprezece ani, ca urmare a lichidrii
tatlui su de ctre Stalin. Membru al Institutului de istorie al Academiei de stiinte a URSS. Arestat n
iunie 1972 si judecat cu Krasin n august 1973 n cursul unui proces menit s demonteze Cronica
evenimentelor. Datorit atitudinii sale pozitive" n cursul procesului, a beneficiat de o msur de gratie:
exilul n Riazan.
ILICIOV, Leonid Fiodorovici (nscut n 1906), membru al Comitetului Central al PC, responsabil cu
ideologia n vremea lui Hrusciov.
ISAKOVSKI, Mihail Vasilievici (1900-1973), devenit membru al PC n 1918; poet al vietii trnesti.
IVANOV, Viaceslav Vsevolodovici (nscut spre 1925), specialist n lingvistic slav si teoretician al
literaturii.
KAPItA, Piotr Leonidovici (1894-1984), fizician, membru al Academiei de stiinte a URSS din 1939,
membru al prezidiului acesteia din 1957.
KARIAKIN, Iuri (nscut n 1920), universitar, publicist, filozof.
KAVERIN (pseud. lui Zilber) Veniamin Aleksandrovici (nscut n 1902), romancier.
KAZAKIEVICI, Emanoil Ghenrikovici (1913-1962), devenit membru al PC n 1944; prozator.
KAZAKOV, Iuri Pavlovici (nscut n 1927), romancier si nuvelist.
KERBABAIEV, Berd (nscut n 1894), scriitor si traductor turcmen - KERENSKI, Aleksandr Fiodorovici
(1881-1970), om politic, membru al partidului socialist revolutionar; sef al guvernului provizoriu din iulie
pn n octombrie 1917. A emigrat.
KIROV (pseud. lui Kostrikov), Serghei Mironovici (1886-1934), colaborator apropiat al lui Stalin, asasinat
(fr ndoial la ordinul acestuia).
KOJEVNIKOV, Vdim Mihailovici (nscut n 1909), devine membru al PC n 1943; romancier.
KOLtOV, Aleksei Vasilievici (1809-1842), poet al vietii rurale.
KONIEV, Ivan Stepanovici (1897-1973), maresal al Uniunii Sovietice n 1944, comandant suprem al
Pactului de la Varsovia din 1955 pn n 1960.
KOPELEV, Lev Zinovievici (nscut n 1912), critic si eseist, specialist n literaturi strine moderne.
KORNEICIUK, Aleksandr Evdokimovici (nscut n 1905), devine membru al Comitetului Central n 1952;
dramaturg ucrainean.
KOSOLAPOV, Valeri Aleksandrovici (nscut n 1910), l nlocuieste pe Tvardovski la conducerea lui Novi
mir n 1970, functie n care a rmas pn n 1974.
KOCETOV, Vsevolod Anisimovici (1912-1974), devine membru al PC n 1944, romancier, redactor-sef al
revistei Oktiabr din 1961.
KRASIN, Victor, implicat cu P. lakir n procesul menit s stopeze aparitia Cronicii evenimentelor,
condamnat la l septembrie 1973 la 3 ani nchisoare si la 3 ani de exil; pedeapsa i s-a comutat n exil la
Kalinin.
LAKsIN, Vladimir lakovlevici (nscut n 1933), devine membru al PC n 1966, critic literar.
LEONOV, Leonid Maksimovici (nscut n 1899), scriitor.
LEONTIEV, Konstantin Nikolaevici (1831-1891), scriitor, publicist, partizan al unei ntoarceri la izvoarele
civilizatiei ruse crestine emanate de Bizant.
LIHACIOV, Dmitri Sergheevici (nscut n 1906), istoric al literaturii si culturii ruse vechi.
LITVINOV, Pavel Mihailovici, nepot al lui Maksim L., fizician, se ridic public mpotriva procesului tinerilor
scriitori nonconformisti n ianuarie 1968; particip la manifestatia din 25 august 1968 contra invadrii
Cehoslovaciei, condamnat la 5 ani de lagr de munc.
LOSSKI, Nikolai Onufrievici (1870-1965), filozof expulzat din Rusia Sovietic n 1922.
LUNt, D.R., profesor de medicin si colonel al KGB, a condus mai multe expertize la spitalul psihiatric cu
destinatie special" Serbski din Moscova, care s-au soldat cu internarea arbitrar de intelectuali
disidenti.
LUNDKVIST, Arthur (nscut n 1906), poet suedez, vicepresedinte al Comitetului mondial al pcii, n
1957 primeste Premiul Lenin pentru ntrirea pcii ntre popoare.
MAK.SIMOV, Vladimir Emelianovici (nscut n 1932), romancier, exclus n 1973 din US; a emigrat n
1974.
MANDELsTAM, Osip Emilievici (1891-1938), poet, mortntr-un lagr.
MARKOV, Gheorghi Mokeievici (nscut n 1911), secretar al Comitetului director al US din URSS.
MATUsKIN, Vasili Semionovici (nscut n 1906), devine membru al PC n 1945; scriitor.
MEJELAITIS, Eduardas (nscut n 1919), devine membru al PC n 1943; poet lituanian; n 1959 devine
presedinte al Uniunii scriitorilor lituanieni.
MIHALKOV, Serghei Vladimirovici (nscut n 1913), devine membru al PC n 1950; poet si autor dramatic.
MOJAEV, Boris Andreevici (nscut n 1923), scriitor.
NEKRASOV, Vktor Platonovici (nscut n 1911), romancier; i se d voie s prseasc URSS n 1974.
NIKITIN, Ivan Sawici (1829-1861), poet al vietii rurale.
OKUDJAVA, Bulat (nscut n 1924), devine membru al PC n 1955; romancier, poet si sansonetist foarte
popular.
OSSIETSKY, Karl von (1889-1938), publicist german internat n lagrul de la Sonnenburg din 1933 pn
n 1936 pentru articole ce condamnau fascismul hitlerist. Premiul Nobel pentru pace n 1936.
PALCINSKI, Piotr Akimovici (1878-1929), inginer de mine si economist. A refuzat s intre n masinatia
montat de Krlenko n vederea procesului Partidului industrial, mpuscat n nchisoare.
PANKOV, Viktor Ksenofontovici (nscut n 1920), devine membru al PC n 1944; critic, istoric al literaturii.
PAUSTOVSKI, Konstantin Gheorghievici (1896-1968), scriitor, partizan al unei anumite autonomii a
literaturii fat de linia oficial.
PETROVSKI, Ivan Gheorghievici (1901-1963), matematician, membru al Academiei de stiinte a URSS.
Rector al Universittii din Moscova din 1951 pn la moartea lui.
PIMEN, patriarh al Moscovei si al ntregii Rusii (laic Serghei Mihailovici Izvekov) (nscut n 1910),
primeste tonsura monahal n 1927, episcop administrator al diecezei Moscovei n 1957, ales patriarh de
Sinodul Bisericii Ruse la 2 iunie 1971.
POLIKARPOV, Dmitri, unul dintre protagonistii represiunii j danoviste mpotriva literaturii, responsabil la
sectia art si literatur a Comitetului Central, destituit n 1962 n momentul cnd se hotra soarta nuvelei
O zi din viata lui Ivan Denisovici.
POSPELOV, Ghenadi Nikolaevici (nscut n 1899), universitar, istoric al literaturii ruse din secolele al
XVIII-lea si al XlX-lea.
PUGACIOV, Emelian Ivanovici (7-1775), conductor al unei vaste rscoale a cazacilor si tranilor sub
Ecaterina a II-a; capturat si adus ntr-o cusc la Moscova, unde a fost tras pe roat.
RADIsCEV, Aleksandr Nikolaevici (1749-1802), a publicat sub Ecaterina a II-a o carte care denunta
iobgia si autocratia; condamnat la moarte; i s-a comutat pedeapsa n exil.
REGHELSON, Lev Lvovici, tnr fizician, continu cercetri n fizica cuantic.
REKEMCIUK, Aleksandr Evseevici (nscut n 1927), devine membru al PC n 1948; scriitor sovietic, autor
de povestiri, nuvele si scenarii de film; redactor la Novi mir.
REsETOVSKAIA, Natalia Alekseevna (nscut n 1920), chimist; se mrit cu Soljenitn n 1940,
divorteaz n 1949, n timpul detentiei sotului ei. Se recstoreste cu scriitorul n 1956. Soljenitn si ea se
despart din nou n 1968. A publicat memorii n care si prezint versiunea ei asupra faptelor povestite aici
de Soljenitn.
RIURIKOV, Boris Sergheevici (1909-1969), critic, a fost redactor-sef al revistei Inostrannaia literatura.
RUDENKO, Roman Andreevici (nscut n 1904), din 1953 procuror general al URSS.
SAFONOV, Ernst, presedinte al sectiei din Riazan a Uniunii Scriitorilor din URSS.
SAHAROV, Andrei Dmitrievici (1921-1989), printele bombei H" sovietice, mpreun cu V.N. Cialidze si
A.N. Tverdohlebov, a nfiintat Comitetul pentru drepturile omului (4.XI.1970). Autor de reflectii si de
scrisori de protest adunate n Vorbeste Saharov.
SALNSKI, Afanasi Dmitrievici (nscut n 1920), dramaturg, prozator, scenarist rus.
SAMSONOV, Aleksandr Vasilievici (1859-1914), general al armatei imperiale n fruntea trupelor ruse n
btlia de la Tannenberg; dup nfrngere s-a sinucis. Personaj central al lui August Paisprezece.
SARTAKOV, Serghei Venediktovici (nscut n 1908), prozator, dramaturg, secretar al comitetului director
al US din URSS.
SEMICIASTNI, Vladimir Efimovici (nscut n 1914), devine membru al PC n 1944, succesiv prim-
secretar al Komsomolului si sef al KGB pn n 1967, membru al Comitetului Central al PC pn n 1971. .
t.,
SIMONOV, Konstantin Mihailovici (nscut n 1915), devine membru al PC n 1942; poet, romancier si
publicist. Opera sa a fost inspirat n mare parte de al doilea rzboi mondial.
SINIAVSKI, Andrei Donatovici (nscut n 1925), a fost colaborator al Institutului de literatur mondial al
Academiei de stiinte a URSS. Public ncepnd din 1955 sub pseudonimul de Abram Tert nuvele
fantastice considerate calomnioase pentru regim. Exclus din US n 1965, condamnat n 1966 la 7 ani de
lagr cu regim sever, n 1973 a emigrat n Franta, unde a predat literatura rus la universitatea din Paris
IV. Premiul Celei mai Bune Crti strine n 1974 pentru O voce n cor.
SOBOLEV, Leonid Sergheevici (1898-1971), autor de romane consacrate n special marinei, secretar al
comitetului director al US din URSS.
SOFRONOV, Anatoli Vladimirovici (nscut n 1911), devine membru al PC n 1940, din 1953 redactor-sef
al lui Ogoniok; poet si dramaturg.
SOLOUHIN, Vladimir Alekseevici (nscut n 1924), devine membru al PC n 1952; poet, prozator si
publicist.
SURKOV, Aleksei Aleksandrovici (nscut n 1899), poet foarte ortodox, prim-secretar al US n timpul
afacerii Pasternak.
SUSLOV, Mihail Andreevici (1902-1982), din 1921 membru al PC, din 1955 membru al Biroului Politic,
specialist al ideologiei.
STRADA, Vittorio, comunist italian liberal, bun specialist n literatura sovietic.
SVETLOVA, Natalia Dmitrievna (Alia), a doua sotie a lui Soljenitn.
SVIRSKI, Grigori tarevici, exclus din URSS n 1968 pentru a fi fcut un rechizitoriu antisemitismului; n
1971 s-a stabilit n Israel. Autor al Ostaticilor.
SAFAREVICI, Igor Rostislavovici (nscut n 1923), mare matematician, specialist n algebr, premiul
Lenin n 1959. n 1958 devine membru corespondent al Academiei de stiinte a URSS. Coautor al Vocilor
din strfunduri.
SALAMOV, Varlam Tihonovici (nscut n 1907), scriitor si poet, a petrecut saptesprezece ani n lagre.
Autor al Povestirilor din Kolma.
SELEPiN,AleksandrNikolaevici (nscut n 1918), sef al KGB din 1958 pn n 1961, apoi n 1967 sef al
organizatiilor sindicale. A fost membru al Biroului Politic.
TARSIS, Valeri, unul dintre primii scriitori sovietici care au denuntat internrile psihiatrice abuzive n
nuvela Sala 7; i se d voie s prseasc URSS n 1966.
TENDRIAKOV, Vladimir Fiodorovici (nscut n 1923), devine membru al PC n 1948; romancier.
455