O fapta generoasa

Edmondo de Amicis

Chiar azi diminea Garrone ne ddu o dovad de inima lui cea bun. Ajunsesem cam trziu la coal,
fiindc m oprise profesoara de clasa I superioar, ca s m ntrebe la ce or ar putea s vin la noi,
acas.Profesorul nu venise nc i trei sau patru biei necjeau pe bietul Crossi, biatul cu prul rou
i cu mna legat de gt, a crui mam e precupea. l loveau cu liniile, i azvrleau coji de castane n
ochi i i ziceau mereu;
Ciungule, slutule! Unii l imitau, n btaie de joc, cum i inea mna legat de gt.
Srmanul biat sttea singur n fundul clasei i nu zicea nimic; ns se uita cnd la unul, cnd la altul,
parc i-ar fi rugat, s-l lase n pace. Dimpotriv ei se ndrjir i mai tare. Atunci Crossi ncepu s se
roeasc i s tremure de necaz, dar tot rbda. Deodat, rutciosul Franti se sui pe o banc i imit
pe mama lui Crossi, cum i poart courile cu zarzavaturi n mini, cnd vine la poarta scolii, ca s
atepte pe fiul su.

Muli biei ncepur s rd cu hohote; Crossi i pierdu cumptul; apuc o climar i o azvrli din
toate puterile n capul lui Franti.
Franti i plec repede capul, iar climara lovi n piept pe profesorul care tocmai intra n clas. Toi
colarii alergar speriai pe la locurile lor. Profesorul nglbeni i urcndu-se la catedr i ntreb
suprat:
Cine a azvrlit? Nimeni nu rspunse. Profesorul ntreb iari, ridicnd glasul: Rspundei, cine?

Atunci lui Garrone fcndu-i-se mil de bietul Crossi, se scul repede i zise hotrt: Eu!. Profesorul
se uit la el, se uit i la ceilali colari, pe care i vzu c stau minunai i zise cu glasul potolit:
Nu este adevrat! adugase, vinovatul n-o s fie pedepsit, s se ridice!
Crossi se scul i zise necat de plns:
M bteau i m batjocoreau; de necaz mi-am ieit din fire i am azvrlit cu climara!
ezi, zise profesorul. S se scoale cei care l-au ntrtat. Patru elevi se scular n picioare,
plecndu-i capul.

Ai necjit, le zise profesorul, pe un coleg care nu v fcea nimic; ai batjocorit pe un nenorocit; ai

btut pe un neputincios, care nu este n stare s se apere. Ai fcut una din faptele cele mai mieleti,
care pot mnji o fiin omeneasc! Suntei nite nemernici! apoi cobor printre bnci, lu de brbie
pe Garrone, care sttea cu capul n jos i se uita drept n ochii lui, zicndu-i:
Tu eti un suflet bun!

Garrone, folosindu-se de mprejurare, opti ceva la urechea profesorului care ntorcndu-se ctre cei
patru vinovai, le zise cu asprime: V iert!