Planta ngerilor- efecte extraordinare n

CANCER, PARALIZIE, SCLEROZ n plci,

INFECII

In scop medicinal se foloseste toata planta, de la frunze si flori pana la radacina, care se
recolteaza primavara sau la sfarsitul verii, in primul an de viata al plantei.
Desi este o planta ierboasa, angelica, plata ngerilor, atinge dimensiuni impresionante, tulpina sa
puternica putand depasi doi metri inaltime. Are flori albe, dispuse in umbrele mari, globulare,
seminte cu gust astringent-aromat si un rizom din care se desprind radacini lungi. Este o planta
iubitoare de umezeala si lumina, mare amatoare de pamanturi afanate si grase, bogate in substante
nutritive. Creste in zona montana si submontana, la 500-1500 de metri, prin locuri pietroase si
umede, pe malul apelor, la margini de padure. Fiind declarata monument al naturii, angelica nu se
recolteaza din flora spontana, ci numai din culturi.

In traditia romaneasca, angelica este o planta cu insusiri magice. Asa cum arata si numele se zice
ca are puterea de a atrage protectia ingerilor. Raspandita si in alte tari ale Europei, angelica era
considerata in Evul Mediu un adevarat panaceu. In secolul al VII-lea, de exemplu, este
consemnata salvarea de la moarte a unui intreg oras, in timpul unei epidemii de ciuma, cu ajutorul
angelicai. De altfel, planta intra in componenta diverselor elixiruri benedictine (ordinul calugaresc
al benedictinilor cunostea enorm de multe secrete de vindecare cu plante), precum si in
misteriosul teriac venetian, un remediu alchimic, care intra si astazi in componenta bitterului
suedez original.

Pintea, celebrul haiduc din Muntii Gutaiului, cunostea si el miraculoasa forta de tamaduire a
plantei. Se spune ca in traista sa din piele avea mereu clondirul cu palinca, in care lasa la plamadit
angelica, un elixir care il apara nu doar de ciuma si de holera, ci si de suparari, sminteala si
lingori. In popor, angelica era folosita in scaldatorile copiilor care plangeau ori care erau urmariti
de boli, pentru ca se credea ca au fost parasiti de ingerul pazitor, care era chemat inapoi de puterea
plantei. In Ardeal, o inghititura de palinca, in care se macerasera seminte si tulpini de angelica, era
un remediu traditional pentru dureri de stomac, raceli si gripe, reumatism, indispozitie si depresii
cauzate de vremea friguroasa si rea. Se mai spunea ca batranilor le reda parte din vigoarea si
bucuria tineretii.

Legenda spune ca Arhanghelul Rafael ar fi lasat aceasta planta pe pamant ca sa-i protejeze pe
oameni de ciuma. De-a lungul timpului, insa, tratamentele cu angelica au fost folosite cu succes
pentru fortificarea organismului, pentru revenirea poftei de viata, combaterea depresiei si
indigestiei, reglarea ciclului menstrual.

In scop medicinal se foloseste toata planta, de la frunze si flori pana la radacina, care se recolteaza
primavara sau la sfarsitul verii, in primul an de viata al plantei. Partile superioare ale plantei, cele
de deasupra pamantului, adica, se recolteaza in iunie si iulie. Planta se usuca imediat dupa
recoltare si trebuie tinut minte ca se foloseste numai un an.

Datorita proprietatilor sale diuretice, sudorifice, antibiotice si digestive, angelica se recomanda,

starilor depresive, astenie, isterie, afectiuni psihosomatice; dificultate de concentrare, intarziere de
dezvoltare mentala la copii; bulimie; colita de fermentatie, colita de putrefactie, gastrita hipoacida,
indigestie; anorexie, anorexie psihica, digestie dificila; epidemii de gripa, epidemii diverse;
tulburari de ciclu menstrual, dereglari hormonale la femei, insotite de simptome diverse (acnee,
hirsutism, tesut adipos in exces); cancer; boli infectioase grave (TBC, hepatita virala); scleroza in
placi; paralizie.

Prin calitatile sale tonice si psihotrope, ea este capabila sa elimine starile de blocaj ale celor grav
bolnavi, stari caracterizate prin inapetenta, voma, apatie, pesimism si absenta dorintei de a trai, de
a lupta cu boala. Sunt numeroase cazurile in care, desi boala este vindecabila, pacientul nu este
capabil sa sustina lupta cu el insusi, care este, de fapt, si cea mai grea. Angelica, alaturi de
rugaciune, este un remediu cu adevarat magic in aceste stari-limita, in care este nevoie de o
sustinere adecvata, pentru ca pacientul sa poata depasi pragul critic.
Angelica se administreaza sub forma de infuzie, decoct si macerat. Infuzia de angelica se prepara
turnand o cana de apa fierbinte peste o lingura de planta maruntita, asta insemnand radacini,
seminte si tulpini de planta, in parti egale. Se acopera vasul si se lasa la infuzat timp de 10-15
minute dupa care se strecoara. Se recomanda cald, cate doua-trei ceaiuri pe zi, inainte de mese.

Decoctul se obtine punand la fiert 10-15 grame de radacina uscata, intr-o jumatate de litru de apa.
Se fierbe la foc mic timp de 10-15 minute, se strecoara si se pot bea doua-trei cani pe zi, inainte de
mese.

Decoctul de seminte de angelica se obtine fierband timp de cinci minute o lingurita de seminte
intr-o jumatate de litru de apa. Se lasa la infuzat timp de zece minute, dupa care se poate indulci
cu miere de albine. Se recomanda cate doua cani pe zi.

Maceratul de angelica:
2 lingurite de pulbere de angelica se pun intr-un litru de apa la macerat, de seara pana dimineata;
dimineata, maceratul se filtreaza si se pune la racoare. Se beau patru cani (250 ml) de macerat pe
zi.
Pulberea de angelica:
florile, tulpinile si semintele se macina fin cu rasnita electrica de cafea sau se zdrobesc bine in
piua. Apoi, pentru a elimina elementele dure care ar putea leza mucoasa bucala, se cerne pulberea
prin sita de faina alba. Pulberea fina rezultata se pastreaza la loc intunecos si rece, de preferinta in
borcanele de sticla bine inchise. Termenul de valabilitate a pulberii este de doua saptamani, dupa
care mai trebuie macinata o portie.
Tinctura de angelica:
intr-un borcan cu filet se pun 100 g de angelica (aproximativ 20 de linguri de pulbere obtinuta
prin macinare cu rasnita electrica de cafea), 250 ml (o cana) de apa si 250 ml alcool alimentar de
90 de grade. Se lasa totul sa se macereze 7 zile, apoi se scoate si se filtreaza prin tifon. Tinctura se
pastreaza in sticle bine inchise, la loc intunecos si racoros.
Plamadeala de angelica in tuica: se face cu planta proaspata. O mana de tulpini, frunze, flori si
seminte verzi de angelica se toaca foarte marunt pe o planseta de lemn, dupa care se pun intr-o
sticla cu gatul larg, cu tot cu sucul rezultat. Imediat dupa aceea, pentru ca planta sa nu apuce sa se
oxideze, se toarna peste ea o jumatate de litru de rachiu tare (40 de grade). Se lasa la macerat o
luna intreaga, agitandu-se de trei ori pe zi sticla, dupa care se filtreaza printr-un tifon subtire, pliat
in doua. Se pastreaza la loc intunecos si rece.
Recomandari:
macerat la rece din angelica pentru stari depresive, astenie, isterie, afectiuni psihosomatice.
Se recomanda o cura de minimum o luna, cu macerat la rece de angelica. Se beau 4 cani (250 ml)
de macerat pe zi. Pe parcursul tratamentului, se exclude consumul de alcool, cafea si tutun.
uleiul volatil din semintele de angelica impotriva dificultatilor de concentrare, intarziere de
dezvoltare mentala la copii.
Uleiul este un excitant cerebral foarte bun. Se foloseste maceratul de angelica (3 pahare pe zi), in
care se adauga 2 lingurite de pulbere de pelin si 2 lingurite de pulbere de menta. Se amesteca bine
si se bea.
tinctura de angelica impotriva bulimiei: 1 lingurita intr-un pahar de apa, de 3-4 ori pe zi, inainte
de masa).
pulbere de angelica impotriva indigestiei, anorexiei, anorexiei psihice, digestiei dificile Inainte
de a manca, se ia o jumatate de lingurita de pulbere de angelica, care se tine sub limba 15 minute,
dupa care se inghite cu apa. Se iau de patru ori pe zi.

In cazul in care puterea de digestie este foarte redusa, se adauga putina pulbere de tintaura sau de
anghinare. O lingurita de trei ori pe zi, pe stomacul gol, inainte de masa.

Daca senzatia de voma este foarte puternica, atunci se administreaza cu putina menta.

Angelica este contraindicata femeilor in perioada de graviditate, avand proprietati avortive.

In unele parti ale lumii, angelica se foloseste si in gastronomie pentru aroma sa placuta si gustul
inconfundabil, dulce-amarui. Laponii, de exemplu, fierb frunzele si radacina de angelica in lapte,
preparand, in acest fel, o supa foarte gustoasa.