Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mircea Olteanu-Analiza Matematica PDF
Mircea Olteanu-Analiza Matematica PDF
ANALIZA MATEMATICA
Notiuni teoretice si probleme rezolvate
Mircea Olteanu
Cuprins
1 Serii de numere 7
1.1 Notiuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.2 Serii cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.3 Serii cu termeni oarecari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
3
6 Masura si integrala 181
6.1 Notiuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181
6.2 Functii integrabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192
6.3 Serii Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201
6.4 Operatori pe spatii Hilbert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213
5
6
Capitolul 1
Serii de numere
7
8 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Multimi de numere
Multimea N = {0, 1, 2, ...} a numerelor naturale se defineste axiomatic dupa
cum urmeaza (axiomele lui Peano):
i. exista s : N 7 N functie injectiva (functia succesor);
ii. exista 0 N astfel ncat functia s : N 7 N \ {0} este bijectiva;
iii. pentru orice submultime A N cu proprietatile
0 N si s(n) A, n N,
x y x + z y + z, x, y, z R
0 x y 0 xy, x, y R.
iii. axioma marginii superioare (Cantor): orice submultime nevida si majo-
rata a lui R are o margine superioara n R.(
x daca x 0
Modulul unui numar real x R este |x| =
x daca x < 0
Multimea C a numerelor complexe este multimea perechilor ordonate de
numere reale, C = R R. Cu operatiile
ii. |z| = 0 z = 0
iii. |z + w| |z| + |w|, z, w C
iv. |zw| = |z| |w|, z, w C.
Fie z C, z 6= 0; argumentul (redus) al lui z este, prin definitie, unghiul
[0, 2) facut de semidreptele Ox si Oz (n sens trigonometric pozitiv).
Forma trigonometrica a lui z este z = |z|(cos + sin ).
Siruri de numere
Un sir de numere reale (complexe) este orice aplicatie x : N 7 R(respectiv C);
notatia uzuala este x(n) = xn , n N .
Daca : N 7 N este o functie strict crescatoare, atunci x(n) se numeste
subsir al sirului xn .
Un sir de numere reale (sau complexe) se numeste convergent daca exista
un numar real (respectiv complex) a cu proprietatea:
Serii de numere n
X
Fie xn un sir de numere complexe si fie sn = xk sirul sumelor partiale
X k=1
asociat. Seria xn se numeste convergenta daca sirul sn este sir convergent;
n
n caz contrar seria se numeste divergenta. DacaX seria este convergenta,
atunci limita sirului sn este suma seriei, notata xn .
X n X
Seria xn se numeste absolut convergenta daca seria |xn | este serie
n n
convergenta. Orice serie absolut convergenta este convergenta, reciproca
fiind falsa. X
Daca xn = un + ivn , un R, vn R, atunci seria xn este convergenta
X X n
daca si numai daca seriile un si vn sunt ambele convergente.
n n
Dam n continuare doua exemple remarcabile de serii.
Seria geometrica X
Fie z C (numit ratie) si fie seria geometrica z n . Atunci seria este
n0
convergenta daca si numai daca |z| < 1. In acest caz suma seriei este:
X 1
zn = .
n0
1z
1.1. NOTIUNI TEORETICE 11
2. Criteriul comparatiei
Fie un vn X 0. X
a. Daca seria un este convergenta, atunci si seria vn este convergenta.
n
X n
X
b. Daca seria vn este divergenta, atunci si seria un este divergenta.
n n
3. Criteriul de comparatie la limita
Fie un > 0 si vn > 0.
un
a. Daca lim exista si este un numar real nenul, atunci cele doua serii
n vn
au aceeasi natura.
b. In particular, daca vn = n1 , atunci obtinem criteriul de comparatie la
limita cu seria lui Riemann:
Fie ` = lim n un .
n X
i. Daca > 1 si ` R, ( ` poate fi si 0), atunci seria un este convergenta.
n
X
ii. Daca 1 si ` > 0,(` poate fi si ) atunci seria un este divergenta.
n
4. Criteriul raportului (al lui D0 Alembert)
un+1
Fie un > 0; presupunem ca exista lim =`
n un
X
a. Daca ` < 1, atunci seria un este convergenta.
n
X
b. Daca ` > 1, atunci seria un este divergenta.
n
O varianta (mai generala) a acestui criteriu este:
Daca exista c (0, 1) si n0 N astfel ncat
un+1
< c, n n0 ,
un
P
atunci seria n un este convergenta.
5. Criteriul radacinii (al lui Cauchy)
Fie un > 0; presupunem ca exista lim n un = `.
X n
a. Daca ` < 1, atunci seria un este convergenta.
n
1.1. NOTIUNI TEORETICE 13
X
b. Daca ` > 1, atunci seria un este divergenta.
n
O varianta (mai generala) a acestui criteriu este:
Daca exista c (0, 1) si n0 N astfel ncat
n
un < c, n n0 ,
P
atunci seria n un este convergenta.
6. Criteriul Raabe-Duhamel
Fie un
> 0; presupunem
ca exista
un
lim n 1 = `.
n un+1 X
a. Daca ` > 1, atunci seria un este convergenta.
n
X
b. Daca ` < 1, atunci seria un este divergenta.
n
7. Criteriul logaritmic
ln u1n
Fie un > 0; presupunem ca exista lim = `.
X n ln n
a. Daca ` > 1, atunci seria un este convergenta.
n
X
b. Daca ` < 1, atunci seria un este divergenta.
n
8. Criteriul condensarii
Fie un un+1 0, n N . Atunci seriile
X X
un si 2n u2n
n n
au aceeasi natura.
9. Criteriul integral
Fie f : (0, ) 7 [0, ) o functie descrescatoare si fie sirul
Z n
an = f (t)dt.
1
X
Atunci seria f (n) este convergenta daca si numai daca sirul an este con-
n
vergent.
10. Criteriul lui Leibniz X
Fie un 0 si fie seria alternata (1)n un . Daca sirul un este descrescator
n
si are limita zero, atunci seria este convergenta.
11. Criteriul Abel-Dirichlet
Fie an un sir descrescator cu an 0 si fie un un sir de numere complexe
14 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
n
X X
astfel ncat sirul sumelor partiale uk este marginit. Atunci seria an un
k=1 n
este convergenta.
Convergenta conditionata
X
O serie convergenta un se numeste neconditionat convergenta daca pen-
n X
tru orice permutare (functie bijectiva) : N 7 N , seria u(n) este de
n
asemenea convergenta; altfel, seria se numeste conditionat convergenta.
Aproximarea
X sumelor seriilor alternate
Fie (1)n un o serie alternata convergenta, si fie S suma sa.
nN
n
X
Daca Sn = (1)k uk este suma primilor n + 1 termeni, atunci
k=0
|S Sn | un+1 .
1.2. SERII CU TERMENI POZITIVI 15
1
xn , n 4.
2n
1
3. xn = .
n n+1
Solutie
3
Aplicam criteriul de comparatie la limita: lim n 2 xn = 1, deci seria con-
n
verge.
3
n+1 3n
4. xn = ,aR
na
Solutie
1
lim n xn = lim n p p 3
.
n n n ( (n + 1) + 3 n(n + 1) + n2 )
a 3 2
na
5. xn = ,a R
n+1 n
Solutie
Se amplifica cu conjugata si se procedeaza ca n exemplul precedent.
1
6. xn = n ln 1 +
n
Solutie
1
Se compara la limita cu ; seria este divergenta.
n
16 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
1 1
7. xn = ln 1 +
n 3
n +1
Solutie
1
Se compara la limita cu 2 .
n
1 1
8. xn = a ln 1 + b , a, b R
n n
Solutie
1
Se compara la limita cu ba .
n
ln(n + 2)
9. xn =
n3 + 1
Solutie
Pentru orice (1, 32 ) se obtine lim n xn = 0 si deci seria este convergenta.
n
n!
10. xn = 2n
n
Solutie
Aplicam criteriul lui D0 Alembert:
2n
xn+1 n 1
lim = lim = < 1,
n xn n n + 1 e2
deci seria converge.
n
a
11. xn = n! ,a R
n
Solutie
Se aplica criteriul raportului:
n
xn+1 n a
lim = lim a =
n xn n n+1 e
Daca a < e, atunci seria este convergenta; daca a > e, atunci seria este
divergenta. Pentru a = e, aplicam criteriul lui Raabe-Duhamel:
n
xn n+1 1
lim n 1 = lim n 1 =
n xn+1 n n e
n
n 1+ 1
e
1 1 1 n
=n 1+ 1 = lim 1 .
n e e n n
Ultima limita se calculeaza aplicand regula lui LHopital:
1 1
(1 + x) x e (1 + x) x 1 [x (1 + x) ln(1 + x)] e
lim = lim 2
= ;
x0 x x0 x 2
1.2. SERII CU TERMENI POZITIVI 17
(n!)2
12. xn =
(2n)!
Solutie
Seria este convergenta; se aplica criteriul raportului.
2
a(a 1)...(a n + 1)
13. xn = (2n + 1) , a 6 Z.
(a + 1)(a + 2)...(a + n + 1)
Solutie
Aplicand criteriul raportului, rezulta:
xn+1 (2n + 3)(a n)2
lim = lim = 1. Cu criteriul Raabe-Duhamel,
n xn n (2n + 1)(a + n + 2)2
xn
se obtine: lim n 1 = 4a + 3. Daca a > 12 , atunci seria con-
n xn+1
verge; daca a < 12 , seria diverge; daca a = 21 , atunci xn = 2n+1
2
si deci
seria diverge.
n!
14. xn = , a > 1.
(a + 1)(a + 2)...(a + n)
Solutie
Criteriul raportului nu decide; aplicand criteriul Raabe-Duhamel, se obtine:
xn a+n+1
lim n 1 = lim n 1 = a,
n xn+1 n n+1
deci pentru a < 1 seria diverge, iar pentru a > 1 converge; daca a = 1, se
obtine seria armonica (divergenta).
1 3 5....(2n 1)
15. xn = .
2 4 6...2n
Solutie
Seria este divegenta (criteriul Raabe-Duhamel).
1 3 5....(2n 1) 1
16. xn =
2 4 6...2n 2n + 1
Solutie
Se aplica criteriul lui Raabe-Duhamel: seria este convergenta.
n
3 ln n
17. xn = 1
2n
18 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Solutie
Criteriul radacinii nu decide; aplicand criteriul logaritmic, se obtine:
ln(1 3 2n
ln n n
) 3
lim = ,
n ln n 2
deci seria converge.
n
n+1
18. xn =
3n + 1
Solutie
Seria converge; se aplica criteriul radacinii.
n
an + 1
19. xn = , a > 0, b > 0
bn + 1
Solutie
Aplicand criteriul radacinii se obtine:
a
lim n xn = .
n b
Daca a < b, atunci seria converge, iar daca a > b seria diverge. Daca a = b,
atunci seria diverge (criteriul necesar).
(
1 n
20. xn = na daca n par
,a>0
nan daca n impar
Solutie q
Aplicand criteriul radacinii, se obtine lim n |xn | = a, deci daca a < 1, seria
n
este convergenta, iar daca a > 1, seria este divergenta; pentru a = 1, seria
este divergenta (criteriul necesar). Sa mai observam ca pentru aceasta serie,
criteriul raportului nu decide.
q
1 cos n
21. xn =
n ln(n + 1)
Solutie
q
2 sin2 2n
2 sin 2n 2 2n 1
xn = = < < 2 , deci seria converge.
n ln(n + 1) n ln(n + 1) n ln(n + 1) n
ln n ln(1 + n1 )
22. xn =
n
1.2. SERII CU TERMENI POZITIVI 19
Solutie
1
ln n ln n
xn < n = 2 . Se aplica acum criteriul logaritmic:
n n
ln n2
ln n ln(ln n)
lim = lim 2 = 2,
n ln n n ln n
deci seria converge.
ln(ln n)
1
23. xn = .
ln n
Solutie
Se aplica criteriul logaritmic:
ln (ln n)ln(ln n) (ln(ln n))2
lim = lim = 0,
n ln n n ln n
deci seria diverge.
24. xn = n n 1.
Solutie n
Din inegalitatea n > 1 + n1 , n 3 rezulta n n 1 > n1 , deci seria este
divergenta.
1
25. xn = .
n ln n
Solutie
Se aplica criteriul integral:
Z n
1
lim dx = lim ln(ln n) ln(ln 2)) = ,
n 2 x ln x n
an (n!)2
27. xn = ,a > 0
(2n)!
Solutie
Se aplica criteriul raportului:
xn+1 a(n + 1)2 a
= .
xn (2n + 1)(2n + 2) 4
20 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Rezulta ca pentru a (0, 4) seria converge, iar pentru a > 4, seria diverge.
Pentru a = 4, se aplica criteriul Raabe-Duhamel:
xn (2n + 1)(2n + 2) 1
lim 1 = lim n 2
1 = ,
n xn+1 n 4(n + 1) 2
a(a + 1)...(a + n 1)
28. xn = (c 2)n , a > 0, b > 0, c > 2
b(b + 1)...(b + n 1)
Solutie
Se aplica criteriul raportului:
xn+1 a+n
lim = lim (c 2) = c 2,
n xn n b+n
deci pentru 2 < c < 3 seria converge, si pentru c > 3 seria diverge; daca
c = 3, se aplica criteriul Raabe-Duhamel si rezulta: daca b a < 1 seria
diverge, daca b a > 1, seria converge. Daca b a = 1, atunci seria este
divergenta (seria armonica).
1
29. xn = p q , p > 0, q > 0.
n ln n
Solutie
Daca p > 1, atunci seria converge pentru orice q > 0 deoarece (se aplica
criteriul comparatiei):
1
xn p .
n
Daca p = 1, se aplica criteriul integral: seria converge daca si numai daca
q > 1.
Daca p < 1 se aplica criteriul de condensare: seria are aceeasi natura cu
1
seria cu termenul general q n(p1) q , care este divergenta pentru orice
n 2 ln 2
q > 0 (se poate aplica criteriul raportului).
1
30. xn = sin , R
n n
Solutie
Aplicand criteriul de comparatie la limita, rezulta ca seria are aceeasi natura
X 1
cu seria +1
.
n n
1.3. SERII CU TERMENI OARECARI 21
(1)n
31. xn =
n
Solutie
Seria nu este absolut convergenta (seria modulelor este seria armonica), dar
este convergenta (cu criteriul lui Leibniz): n1 este descrescator la 0.
(
n1 daca n impar
32. xn = 1
2n daca n par
Solutie
Sa observam mai ntai ca nu se poate aplica criteriul lui Leibniz; sirul
(
1
n daca n impar
an = 1
2n daca n par
tinde la zero dar nu este descrescator. Vom arata acum ca seria este di-
vergenta, deci conditia de monotonie din ipoteza criteriului lui Leibniz este
necesara. Sirul sumelor partiale are un subsir divergent:
1 1 1 1 1
s2n = 1 + + ... + + 2
+ 4 + ... + 2n ,
3 2n 1 2 2 2
34. xn = (1)n
Solutie
Seria este divergenta: se aplica criteriul necesar.
22 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
p
35. xn = sin n2 + 1
Solutie
Seria este alternata:
p 1
xn = (1)n sin n2 + 1 n = (1)n sin .
n + n2 + 1
Seria este convergenta (cu criteriul lui Leibniz).
sin nx
36. xn = ,x R
n
Solutie
Daca x = k, k Z, atunci xn = 0, n N ; presupunem n continuare ca
x 6= k, k Z. Aratam mai ntai ca seria nu este absolut convergenta:
X 1
Rezulta ca si seria ar trebui sa fie convergenta, fiind suma a doua
2n
n
serii convergente: contradictie.
Aratam acum ca seria este convergenta, tot cu criteriul Abel-Dirichlet; fie
an = n1 si un = sin(nx). Atunci an este descrescator la 0, iar un are sirul
sumelor partiale marginit:
X n sin nx sin (n+1)x 1
2 2
sin(kx) = x .
k=1
sin 2 | sin x2 |
sin nx
37. xn = , x R, R
n
Solutie
Daca x = k, k Z, atunci xn = 0; presupunem x 6= k, k Z. Daca 0,
1.3. SERII CU TERMENI OARECARI 23
1 1 sin 1 1 ln x
lim (1 ln x) sin cos = 1 + lim 1 x = 1,
x x x x
x
x
deci f 0 (x) < 0 pentru x suficient de mare, deci sirul an este descrescator.
n(2 + i)n
39. xn =
3n
Solutie
Seria este absolut convergenta:
!n
|n(2 + i)n | 5
|xn | = =n ,
3n 3
X n X 1
Seriile si nu sunt ambele convergente (prima diverge,
n +1n2 2
n n +1
a doua converge), deci seria din enunt diverge.
1
41. xn =
(n + i) n
Solutie
1
Seria este absolut convergenta: |xn | = p ; se compara la limita cu
n(n2 + 1)
seria armonica.
zn
42. xn = ,z C
n
Solutie
Daca |z| < 1, atunci seria este absolut convergenta (cu criteriul raportului).
Daca |z| > 1, atunci seria este divergenta, deoarece xn nu converge la 0.
Studiem acum cazul |z| = 1; fie z = eit , t R. Atunci
zn
43. xn = ,z C
n!
Solutie
Seria este absolut convergenta.
zn
44. xn = , z C, R
n
Solutie
Daca |z| < 1, seria este absolut convergenta pentru orice R; daca |z| > 1,
atunci seria este divergenta pentru orice R. Daca |z| = 1, si > 1, seria
converge absolut, iar daca 0, seria diverge. In cazul |z| = 1 si (0, 1]
se procedeaza ca n exercitiile 36,37 si 42.
1 1
45. xn = sin 2
+ i(1)n ln 1 +
n n
1.3. SERII CU TERMENI OARECARI 25
Solutie
Seria este convergenta deoarece seriile:
X X
1 n 1
sin 2 si (1) ln 1 +
n n n n
sunt convergente (se aplica criteriul de comparatie la limita cu n12 si, re-
spectiv, criteriul lui Leibniz); seria nu este absolut convergenta (se aplica
criteriul de comparatie la limita cu n1 pentru seria modulelor).
a + (1)n n
46. xn = ,aR
n
Solutie
Daca a = 0 seria este convergenta dar nu este absolut convergenta. Daca
a 6= 0, atunci seria este divergenta.
a 3 n + b(1)n n
47. xn =
n3 + 1
Solutie
Daca b = 0 seria este absolut convergenta pentru orice a R. Daca b 6= 0,
atunci seria este convergenta dar nu este absolut convergenta a R.
1 1
48. x2n1 = si x2n =
n+11 n+1+1
Solutie
X X 2
Seria este divergenta: (x2n1 + x2n ) = .
n1 n1
n
1 1
49. x2n1 = n1 si x2n = n
3 5
Solutie
Seria este absolut convergenta:
X X 1 X 1
|xn | = + .
n1 n1
3n1 n1
5n
1 1
50. x2n1 = si x2n =
5n 3 5n 3
Solutie
Seria este convergenta dar nu absolut convergenta:
X X 1 1
X 2
(x2n+1 + x2n ) = = .
n1 n1
5n 3 5n 1 n (5n 3)(5n 1)
26 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
X (1)n+1 1 1 1
51. In seria convergenta = 1 + + ... sa se permute
n1
n 2 3 4
ordinea termenilor astfel ncat sa se obtina o serie convergenta dar cu o alta
suma.
Solutie
X (1)n+1
Seria este convergenta si suma sa este un numar nenul S > 0.
n1
n
Mentionam ca suma acestei serii este ln 2, dar acest rezultat nu se va folosi
n rationamentul urmator. Fie deci:
1 1 1
1 + + ... = S
2 3 4
Inmultind egalitatea de mai sus cu 12 , rezulta:
1 1 1 1 1
+ + ... = S
2 4 6 8 2
Insumam acum cele doua egalitati grupand termenii astfel:
1 1 1 1 1 1 1 1 1
1+ + + + + + + + +
2 2 3 4 4 5 6 6 7
1 1 1 1 1 1 3
+ + + + + ... = S.
8 8 9 10 10 11 2
Seria de mai sus este (dupa efectuarea calculelor din paranteze):
1 1 1 1 1 1 1 3
1+ + + + + .... = S,
3 2 5 7 4 9 11 2
care este o permutare a seriei initiale.
(1)n
52. xn = , = 103
n!
Solutie
In cazul seriilor alternate, eroarea este mai mica decat primul termen negli-
jat; deci cea mai mica solutie a inecuatiei |xn | < este rangul primului
1
termen neglijat. Obtinem: < 103 n = 7, deci
n!
6
X (1)k
S = 0, 36805.
k=0
k!
1.3. SERII CU TERMENI OARECARI 27
(1)n
53. xn = , = 102 .
n3 n
Solutie
3
X
1
n3 n > 100 n = 4, deci S = 0, 06725.
3 n
k=2
n
1
54. xn = , = 103
n!
Solutie
X 1
Daca S este suma seriei si sn = , atunci
k0
k!
1 1 1 1
S sn = + + ... < 103 n = 6,
(n + 1)! (n + 2)! n! n
deci S 2, 7166.
1
55. xn = , = 104
n!2n
Solutie
Fie S suma seriei si sn suma primilor termeni. Aplicam rezultatul cu privire
la aproximarea unei serii cu termeni pozitivi (a se vedea sectiunea teoretica);
pentru aceasta, evaluam:
xn+1 1 1
= < = k, n 2,
xn 2n + 2 6
k 1 1
deci S sn xn = < 104 n = 5.
1k n!2n 5
X5
1
Aproximarea ceruta este S s5 = 2
= 1, 146463..
k=1
k k!
1
56. xn = 4 , = 106
n (2n)!
Solutie
Aplicam acelasi procedeu ca n exercitiul anterior:
4
xn+1 n 1 1
= < = k, n 3.
xn n+1 (2n + 1)(2n + 2) 56
k 1
Rezulta S sn xn xn ; din conditia:
1k 56
k 1
xn = xn < 106 ,
1k 56
rezulta n 4, deci S x1 + x2 + x3 + x4 = 0, 5026212.
28 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Capitolul 2
29
30 CAPITOLUL 2. SPATII METRICE. CONTINUITATE
S(a, r) = {x X | d(a, x) = r,
D1 6= , D2 6= , X = D1 D2 si D1 D2 = .
Functii continue
Fie (X, d) si (Y, d0 ) doua spatii metrice.
O aplicatie f : X 7 Y se numeste continua n punctul a X daca
d(x, y) = |x y|, x, y R.
d(z, w) = |z w|, z, w C.
c. Fie Rn = {x = (x1 , x2 , ..., xn ) | xj R}. Distanta uzuala (euclidiana):
v
u n
uX
d2 (x, y) = t (xk yk )2 , unde x = (x1 , x2 , ..., xn ), y = (y1 , y2 , ..., yn ).
k=1
cu notatii evidente.
2.1. NOTINI TEORETICE 33
X
e. Fie `2 (N ) = {x : N 7 R | |x(n)|2 < }. Generalizarea distantei
n
euclidiene la cazul infinit dimensional (pe `2 (N )) este
s
X
d(x, y) = |x(n) y(n)|2 .
n
d(x, y) =k x y k
Facem precizarea ca daca (an )nZ este un sir de numere complexe indexat
P 0
P
P
dupa Z, atunci seria an este convergenta daca seriile an si an
nZ n= n=1
sunt amandoua convergente.
Cu operatiile uzuale cu siruri, `p (Z) este spatiu vectorial. Norma este
!1
X p
p
k x kp = |x(n)| .
nZ
C(D) = {f : D C ; f continua}.
k f k = sup |f (t)|.
tD
M(A) = {f : A 7 R | f marginita }
Operatori liniari
Fie (X, k k) si (Y, k k) doua normate; o aplicatie T : X Y se numeste
aplicatie liniara (sau operator liniar) daca:
T (x + y) = T (x) + T (y), x, y X, , C.
k T x kk T k k x k T L(X), x X.
k T S k k T k k S k, T, S L(X).
(T S)(x) = T (S(x)), x X.
Submultimea:
p (T ) = (T ) = { C | PT () = 0},
1
(|x| + |y|) max{|x|, |y|} |x| + |y|,
2
rezulta:
d2 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) d1 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) 2 d2 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 ))
si respectiv
1
d1 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) d ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) d1 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )).
2
38 CAPITOLUL 2. SPATII METRICE. CONTINUITATE
Solutie
a. Multimea C este marginita (inclusa n [0, 1]) si nchisa (intersectie de
multimi nchise).
b. Din constructie, rezulta:
3k + 1 3k + 2
C , = , k, m N.
3m 3m
3k+1 3k+2
Dar, orice interval (, ) contine un interval de forma 3m , 3m daca m
este ales cu conditia 3m < 6 .
Rezulta ca multimea C nu contine inter-
vale.
c. Fie a C si fie S un interval arbitrar care-l contine pe a; pentru orice
n N , fie Jn acel interval al lui In care-l contine pe a. Alegem n0 suficient
de mare astfel ncat Jn0 S; daca notam cu xn acel capat al intervalului
Jn diferit de a, rezulta xn C S, xn 6= a, n n0 .
Solutie
Se aplica inegalitatile:
n
X
|xm
j aj | d2 (xm , a) |xm
k ak |, j {1, 2, ..., n}.
k=1
7. Fie a, b R, a < b.
a. Sa se demonstreze ca
Z b
d1 (f, g) = |f (x) g(x)|dx
a
1
Pentru a arata ca reciproca este falsa, fie sirul fn (x) = .
1 + nx
Atunci fn 0 n raport cu distanta d1 , dar nu converge n raport cu d .
9. a. Sa se demonstreze ca aplicatia
este distanta pe R.
b. Spatiul metric (R, d) nu este complet.
Solutie
a. Functia arctg este injectiva, deci d(x, y) = 0 x = y.
b. Sirul xn = n este sir Cauchy n raport cu distanta d:
n m
d(xn , xm ) = |arctg n arctg m| = arctg 0,
1 + nm
daca m, n .
Presupunand, prin absurd, ca sirul xn este convergent la a R, atunci
d(xn , a) 0; pe de alta parte:
este echivalenta cu f (x) = x, iar spatiul metric X este complet (cu metrica
uzuala indusa din R); demonstram acum ca f este contractie pe X. Derivata
este f 0 (x) = (x2x 0 0 2
2 +4)2 , iar supxX |f (x)| = f (1) = 25 < 1, deci f este
2
contractie cu factorul factorul de contractie k = 25 . Sirul aproximatiilor
succesive este
1
x0 = 0, xn+1 = f (xn ) = 2 ;
xn + 4
evaluarea erorii:
n
kn 1 2
|xn | < |x0 x1 | = ,
1k 3 25
deci x3 = f 16 65 = 0, 2355072.
Aceeasi ecuatie se poate rezolva aproximativ si folosind contractia
g(x) = 14 (1 x3 ), x [0, 1]. In acest caz factorul de contractie este
3
k = sup |g 0 (x)| = . Metoda aproximatiilor succesive converge mult
x(0,1) 4
mai ncet n acest caz, x6 .
Solutie
Functia f : R 7 R, f (x) = q sin x + m este contractie:
F : C([0, 1]) 7 C([0, 1]), (F (f ))(x) = h(x) + a sin f (x), x [0, 1].
v v
u n n ! n !! u n n
uX X X uX X
||t a2ik (xk yk )2 = ||t a2ik d2 (x, y).
i=1 k=1 k=1 i=1 k=1
v 1
u n n
uX X
Deci T este contractie daca si numai daca || t a2ik .
i=1 k=1
Solutie
Studiem ecuatia n spatiul Banach (C([a, b]), d ). Fie aplicatia
Z b
U : C([a, b]) 7 C([a, b]), (U )(x) = K(x, y)(y)dy + f (x).
a
Z b
= sup | K(x, y)((y) (y))dy|
x[a,b] a
Z b
|| sup |K(x, y)| |(y) (y)|dy
x[a,b] a
Z b
|| k K k |(y) (y)|dy,
a
1
Aplicatia U este contractie daca si numai daca || < . In
(b a) k K k
aceasta ipoteza, construim un sir al aproximatiilor succesive: fie 0 C([a, b])
si n+1 = U n . Calculam primii termeni ai sirului:
Z b
1 (x) = (U 0 )(x) = K(x, y)0 (y)dy + f (x), x [a, b].
a
Z b Z !
b
2 (x) = (U 1 )(x) = K(x, y) K(y, t)0 (t)dt + f (y) dy + f (x) =
a a
Z b Z bZ b
= f (x) + K(x, y)f (y)dy + 2 K(x, y)K(y, t)0 (t)dtdy =
a a a
Z b Z b Z b !
2
= f (x) + K(x, y)f (y)dy + 0 (t) K(x, y)K(y, t)dy dt.
a a a
Z b
K2 (x, y) = K(x, t)K1 (t, y)dt,
a
Z b
K3 (x, y) = K(x, t)K2 (t, y)dt,
a
.........................................
Z b
Kn (x, y) = K(x, t)Kn1 (t, y)dt.
a
Cu aceste notatii, solutia ecuatiei Fredholm este:
X Z b
(x) = f (x) + n Kn (x, y)f (y)dy, x [a, b].
n1 a
X
Fie R(x, y, ) = n Kn+1 (x, y) rezolventa ecuatiei; atunci:
n0
Z b
(x) = f (x) + R(x, y, )f (y)dy.
a
29. Fie (
x sin x1 , x 6= 0
f : R 7 R, f (x) =
0, x = 0
Sa se demonstreze ca f este uniform continua pe R.
Solutie
Functia f este continua, deci pe orice interval compact [a, b] R este si
uniform continua. Fie xn si yn astfel ncat |xn yn | 0. Atunci
|f (xn ) f (yn )| 0 (deoarece lim f (xn ) = lim f (yn ) = 1), deci f este
n n
uniform continua pe R.
1
30. Fie f : (0, 1] 7 R, f (x) = sin . Sa se demonstreze ca f nu este
x
uniform continua.
Solutie
1 1
Fie xn = si yn = . Atunci |xn yn | 0, dar
n 2 + 2n
|f (xn ) f (yn )| 1 6= 0.
A = {x X | f (x) < a}
50 CAPITOLUL 2. SPATII METRICE. CONTINUITATE
B = {x X |f (x) a}
D = {x X | f (x) = a}.
Sa se demonstreze ca A este multime deschisa, iar B si D sunt multimi
nchise.
Solutie
A = f 1 ((, a)), B = f 1 ((, a]), D = f 1 ({a}); multimea (, a)
este deschisa, iar multimile (, a] si {a} sunt nchise.
Y = {(x, y) R2 | x2 + y 2 = 1},
xy 2 sin cos
lim f (x, y) = lim = lim = sin cos ,
(x,y)(0,0) (x,y)(0,0) x2 + y 2 0 2
x2 y
lim 4 2 nu exista: fie (xn , yn ) = ( n1 , n12 ) (0, 0). Atunci
(x,y)(0,0) x +y
f (xn , yn ) 12 . Daca (x0n , yn0 )
= ( n1 , n1 ) (0, 0), atunci f (x0n , yn0 ) 0.
Se observa ca desi lim f (x, mx) = 0, m R, totusi limita nu exista.
x0
(
x2 y 2
x2 +y 2
,(x, y) 6= (0, 0)
38. f (x, y) =
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
lim f (x, y) nu exista.
(x,y)(0,0)
(
1
(x2 + y 2 ) sin xy , (x, y) 6= (0, 0)
39. f (x, y) =
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
1
Din inegalitatea (x2 + y 2 ) sin xy x2 + y 2 rezulta
lim f (x, y) = 0,
(x,y)(0,0)
52 CAPITOLUL 2. SPATII METRICE. CONTINUITATE
1
f (xn , yn ) ,
2
1
iar daca (x0n , yn0 ) = ( ln , 1 ) (0, 0), atunci
n n2
f (x0n , yn0 ) 0.
( 3 2
1
xy sin xx2 +y
y
2, (x, y) 6= (0, 0)
41. f (x, y) =
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
3 2
sin xx2 +y
y
2 x3 y 2
lim f (x, y) = lim x3 y 2
= 0, deoarece
(x,y)(0,0) (x,y)(0,0) x2 + y 2
x2 +y 2
x3 y 2
2 |x3 |,
x + y2
x2 y 2 +11
43. f (x, y) = x2 +y 2
, (x, y) 6= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
x2 y 2 +11
lim f (x, y) = lim x2 +y 2
=
(x,y)(0,0) (x,y)(0,0)
x2 y 2
= lim p = 0,
(x,y)(0,0) (x2 + y 2 )( x2 y 2 + 1 + 1)
2.4. FUNCTII CONTINUE 53
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
1
lim f (x, y) = lim (1 + x2 y 2 ) x2 +y 2 =
(x,y)(0,0) (x,y)(0,0)
x2 y 2
1 x2 +y 2
2 2
= lim (1 + x y ) x2 y 2 = 1,
(x,y)(0,0)
obtinem
2 (sin2 cos2 )
lim f (x, y, z) = lim = sin2 cos2 ,
(x,y,z)(0,0,0) 0 2
x = cos , y = sin , z = z,
54 CAPITOLUL 2. SPATII METRICE. CONTINUITATE
obtinem
cos z
lim f (x, y, z) = lim = zo cos ,
(x,y,z)(0,0,zo ) (,z)(0,zo )
deci limita nu exista.
Daca zo = 0, din inegalitatea
|f (x, y, z)| |z|,
rezulta
lim f (x, y, z) = 0,
(x,y,z)(0,0,0)
Solutie
a. Fie f, g C[a, b] si , R; atunci:
Fx0 (f + g) = f (x0 ) + g(x0 ) = Fx0 (f ) + Fx0 (g),
deci Fx0 este functionala liniara.
Pentru orice f C[a, b], avem:
|Fx0 (f )| = |f (x0 )| k f k ,
2.5. SPATII NORMATE SI OPERATORI LINIARI 55
Solutie
a. Liniaritatea este o consecinta directa a proprietatilor integralei Riemann.
Pentru orice f C[a, b], avem:
Z
b
|J(f )| = f (t) dt
a
Z b
|f (t)|dt (b a) k f k ,
a
deci J este continua. Din inegalitatea de mai sus rezulta si k J k b a.
Pentru a demonstra inegalitatea inversa, fie 1(t) = 1, t [0, 1]. Atunci
k 1 k = 1 si deci:
k J k |J(1)| = b a.
Rezulta k J k= b a.
b. Liniaritatea este evidenta; din inegalitatea:
Z Z Z b
b b
|J (f )| = (t)f (t) dt |(t)f (t)| dt k f k |(t)| dt
a a a
astfel ncat
n
max |(tk ) (tk1 )| < .
k=1
2.5. SPATII NORMATE SI OPERATORI LINIARI 57
k J k |J (g)| =
r Z s Z
X X
= (t) g(t) dt + (t) g(t) dt
j=1 0j 00
k=1 k
r Z
X s Z
X
|(t)| dt |(t)| dt =
0 00
j=1 j k=1 k
Z b s Z
X
= |(t)| dt 2 |(t)| dt >
a 00
k=1 k
Z b
> |(t)| dt 2 (b a).
a
k f k=k f k + k f 0 k .
k D(f ) k = k f 0 k k f k + k f 0 k = k f k
K = max{k T e1 k2 , k T e2 k2 , ..., k T en k2 }.
Pn
Pentru orice vector x = j=1 xj ej Rn , au loc inegalitatile:
|xi | k x k2 , i = 1, 2, ..., n.
n
X
|xj | k T ej k2 nK k x k2 , x Rn ,
j=1
deci k M k= |b|.
b. Demonstram egalitatea (M ) = [a, b] prin dubla incluziune.
Prin definitie, (M ) daca si numai daca operatorul I M nu este
inversabil (ceea ce este echivalent cu a fi bijectiv, conform teoremei lui Ba-
nach; a se vedea sectiunea teoretica a acestui capitol). Fie 0 [a, b]; din
egalitatea:
((0 I M )(f ))(x) = (0 x)f (x), f C[a, b], x [a, b]
rezulta ca operatorul 0 I M nu este surjectiv deoarece imaginea sa este:
Im(0 I M ) = {f C[a, b] | f (0 ) = 0} 6= C[a, b],
deci [a, b] (M ). In locul incluziunii inverse (M ) [a, b] demonstram
incluziunea echivalenta: C \ [a, b] C \ (M ). Fie 0 6 [a, b]; atunci functia
1
: [a, b] 7 C, 0 (x) =
0 x
60 CAPITOLUL 2. SPATII METRICE. CONTINUITATE
De aici rezulta
f (x) = 0, x [a, b] \ {0 }.
Functia f fiind continua, rezulta si f (0 ) = 0, deci f (x) = 0, x [a, b]; in
concluzie, 0 I M este injectiv.
Solutie
a. Liniaritatea este imediata; din inegalitatea:
(0 I M )1 f = M0 f = 0 f, f C[a, b].
Solutie
a. Pentru orice f, g C[a, b] si , R avem:
Z b
(TK (f + g))(s) = K(s, t)(f (t) + g(t)) dt =
a
Z b Z b
= K(s, t)f (t) dt + K(s, t)g(t) dt = (TK f )(s) + (TK g)(s),
a a
s [a, b], deci TK este liniar.
Continuitatea operatorului TK rezulta din inegalitatea:
Z
b
k TK f k = sup K(s, t)f (t) dt
s[a,b] a
Z b
k f k sup |K(s, t)| dt, f C[a, b].
s[a,b] a
Notam (t) = K(s0 , t); evident, C[a, b]. Pe spatiul Banach C[a, b] con-
sideram functionala (ca n exercitiul 49.b)
Z b Z b
J (f ) = (t)f (t) dt = K(s0 , t)f (t) dt.
a a
C : `1 (Z) 7 `1 (Z), C x = ? x.
k C x k1 =k ? x k1 k k1 k x k1 ,
Solutie
Spatiul L(X) este complet, deci orice X serie (de operatori) absolut conver-
genta este si convergenta. Fie seria T n ; seria converge absolut:
n0
X X 1
k Tn k k T kn = ,
n0 n0
1 k T k
deci converge n spatiul L(X). Fie S L(X) suma acestei serii si fie
n
X
Sn = T k sirul sumelor partiale asociat; atunci:
k=0
67
68 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCTII. FUNCTII ELEMENTARE
(
0 daca x [0, 1)
converge punctual la functia discontinua f (x) =
1 daca x = 1
Are loc urmatorul rezultat:
Transfer de continuitate
Daca fn sunt functii continue si sirul fn converge uniform la f , atunci functia
f este continua.
Integrare termen cu termen
Fie fn , f : [a, b] 7 R functii continue.
Daca fn converge uniform la f , atunci
Z b Z b
lim fn (x)dx = f (x)dx.
n a a
sin(nx)
Sa consideram sirul fn (x) = n , x R. Sirul fn converge uniform la
functia constanta 0:
1
lim sup |f (x)| lim = 0.
n xR n n
Functiile fn sunt derivabile, dar sirul derivatelor fn0 (x) = cos(nx) nu con-
verge (nici punctual). Rezultatul urmator da conditii suficiente n care sirul
derivatelor converge:
Derivare termen cu termen
Presupunem ca functiile fn sunt derivabile, n N . Daca sirul fn converge
punctual la f si daca exista g : [a, b] 7 R astfel ncat fn0 converge uniform
la g, atunci f este derivabila si f 0 = g.
Serii de functii
n
X
Fie un : X 7 R(C) un sir de functii si fie sn = un sirul sumelor partiale.
X k=1
Se spune ca seria un este punctual (simplu) convergenta daca sn este
n
punctual convergent. Seria este uniform convergenta daca sn converge uni-
form. Suma seriei este limita (punctuala sau uniforma) a sirului sumelor
partiale.
Criteriul lui Weierstrass de convergenta uniforma
Daca exista
X un sir cu termeni pozitivi
Xan astfel ncat |un (x)| an , x X
si seria an converge, atunci seria un converge uniform.
n n
Transfer de continuitate X
Daca un sunt functii continue si seria un converge uniform la f , atunci
n
3.1. NOTIUNI TEORETICE 69
Seria Taylor
Fie I R un interval deschis si fie f : I 7 R o functie de clasa C pe I.
Pentru orice x0 I definim seria Taylor asociata functiei f n punctul x0 :
X f (n) (x0 )
(x x0 )n .
n=0
n!
Observatii
1. Seria Taylor asociata functiei f n punctul x0 este o serie de puteri.
2. Seria Taylor asociata lui f n x0 = 0 se mai numeste si serie Mc Laurin.
Teorema de reprezentare a functiilor prin serii Taylor
Fie a < b si fie f C ([a, b]) astfel ncat exista M > 0 cu proprietatea ca
n N, x [a, b], |f (n) (x)| M . Atunci pentru orice x0 (a, b), seria
Taylor a lui f n jurul lui x0 este uniform convergenta pe [a, b] si suma ei
X f (n) (x0 )
este functia f , adica f (x) = (x x0 )n , x [a, b].
n0
n!
Serii de puteri
X
Fie (an )nN un sir de numere complexe si a C. Seria an (z a)n se
n=0
numeste seria de puteri centrata n a definita de sirul an .
Formula razei de convergenta
X q
Fie seria an (z a)n si fie = lim sup n
|an |.
n=0 n
3.1. NOTIUNI TEORETICE 71
Teorema
lui Abel
X
Fie an (z a)n o serie de puteri si fie R raza sa de convergenta.
n=0
1. Daca R = 0, atunci seria converge numai pentru z = a.
2. Daca R = , atunci seria converge absolut pentru orice z C.
3. Daca R (0, ), atunci seria este absolut convergenta pentru |z a| < R
si divergenta pentru |z a| > R.
4. Seria este uniform convergenta pe orice disc nchis |za| r , r (0, R).
Derivare si integrare termen cu termen
X
Fie an (z a)n o serie de puteri si fie S(z) suma sa.
n=0
X
1. Seria derivatelor nan (z a)n1 are aceeasi raza de convergenta cu
n=1
seria initiala si suma sa este S 0 (z).
X
(z a)n+1
2. Seria primitivelor an are aceeasi raza de convergenta cu
n=0
n+1
seria initiala si suma sa este o primitiva a lui S.
Functii elementare
X 1
1. ez = z n , z C.
n=0
n!
X
1
2. = z n , |z| < 1.
1 z n=0
X
1
3. = (1)n z n , |z| < 1.
1 + z n=0
X (1)n
4. cos z = z 2n , z C.
n=0
(2n)!
X
(1)n
5. sin z = z 2n+1 , z C.
n=0
(2n + 1)!
X ( 1)( 2)...( n + 1)
6. (1 + z) = z n , |z| < 1, R.
n0
n!
72 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCTII. FUNCTII ELEMENTARE
1 1
= sup q = 0,
xR n2 x2 + 1
+ x2 n
n2
enx 1
5. un : (, 0) 7 R, un (x) = , n 0.
enx + 1
Solutie
Fie x < 0, fixat; atunci:
enx 1
lim un (x) = lim = 1,
n n enx + 1
8. un (x) = xn enx , x 0.
Solutie
Fie x 0, fixat. Atunci lim un (x) = 0, deci sirul converge punctual la
n
functia f (x) = 0, x 0. Studiind variatia functiei un , rezulta:
lim sup |un (x)| = lim |un (1)| = lim en = 0,
n x0 n n
sin nx
10. Fie sirul un : R 7 R, un (x) = , n > 0.
n
Sa se studieze convergenta sirurilor un si u0n .
Solutie
Din inegalitatea
sin nx
1 0,
n n
rezulta ca sirul un converge uniform la 0 .
Sirul derivatelor nu este punctual convergent:
(un (x))0 = n cos nx.
1
11. Fie sirul un : R 7 R, un (x) = x + .
n
2
Sa se studieze convergenta sirurilor un si un .
Solutie
Sirul un converge uniform la f (x) = x:
1
lim sup |un (x) x| = lim = 0.
n xR n n
Sirul u2n converge punctual la f 2 (x) = x2 , dar nu converge uniform:
x 1
lim sup |u2n (x) x2 | = lim |2 + | = .
n xR n n n2
nex + xen
12. Fie sirul un : [0, ) 7 R, un (x) = , n N si fie
Z 1 x+n
An = un (x)dx, n N . Sa se studieze convergenta sirului un si sa se
0
calculeze lim An .
n
Solutie
Fie x 0, fixat.
nex + xen
lim un (x) = lim = ex ,
n n x+n
deci un converge punctual la f (x) = ex , x 0.
Evaluam n continuare
n
gn (x) = |un (x) f (x)| = 1 |en ex |, x > 0, n N .
n+x
76 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCTII. FUNCTII ELEMENTARE
= en + ex 2ex ,
deci
2xex
g(x) , x [0, n].
x+n
2xex
Studiem acum variatia functiei [0, 1] 3 x 7 .
x+n
!0
2xex ex
=2 (x2 nx + n),
x+n (x + n)2
2xex
2
deci functia este crescatoare pe (0, n +4nn
2 ) si descrescatoare pe
x + n
2
( n +4nn
2 , n),deci
8n 2n
gn (x) e n2 +4n+n 0.
( n2 + 4n + n)2
Studiind
variatia functiei de mai sus, rezulta ca supremumul se atinge n
n
n
x = n+1 ; rezulta:
n
n n
lim sup |fn (x) f (x)| = lim 1 = 0,
n x[0,1] n n+1 n+1
X sin nx
17. , x R.
n=1
2n
Solutie
sin nx 1
|un (x)| = n n ,x R .
2 2
X 1
Seria este convergenta si din criteriul lui Weierstrass rezulta ca seria
n1
2n
X sin nx
n1
2n
X ln(1 + nx)
20. ; x > 0.
n1
nxn
Solutie
Aplicand inegalitatea ln(1 + x) x obtinem
X ln(1 + nx) X 1
.
n1
nxn n1
xn1
rezulta ca seria este divergenta, deoarece ultima serie este divergenta (cri-
teriul necesar). In concluzie, seria data converge daca si numai daca x > 1.
Seria derivatelor este:
X 1 ln(1 + nx)
n
.
n1
(1 + nx)x xn+1
sn (x) = 1 xn+1 .
X 1
iar seria numerica este convergenta.
n n2
Seria nu este uniform convergenta pe R; pentru aceasta, fie a suma seriei
X (1)n X (1)n
si b suma seriei . Evident, seria data converge punctual
n n2 n n
Xn
x2 + k
la functia f (x) = ax2 + b. Fie sn (x) = (1)k . Calculam:
k=1
k2
Xn
(1) k
lim sup |f (x) sn (x)| = lim sup x2 2
a = ,
n xR n xR k
k=1
X nxn + x X 1 X n
=x + xn .
n1
n2 +1 n1
n2 2
+ 1 n1 n + 1
Daca x = 1, seria converge (cele doua serii de mai sus sunt convergente)
dar nu converge absolut.
Daca x = 1 seria este divergenta (se poate compara cu seria armonica).
Daca |x| > 1 seria diverge (se poate aplica criteriul necesar).
In concluzie, seria converge daca si numai daca x [1, 1).
84 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCTII. FUNCTII ELEMENTARE
X 1 X n2
= 2+1
+ 2+1
xn1 .
n1
n n1
n
Seria derivatelor converge uniform pe orice interval [r, r] (1, 1), deci
seria se poate deriva termen cu termen.
X
26. Sa se stabileasca natura seriei (fn fn1 ) daca :
n1
a fn : [0, 1] 7 R ; fn (x) = nx(1 x)n , n N.
enx
b. fn : (0, 1] 7 R, fn (x) = , n N.
1 + enx
Solutie
a. Calculam sirul sumelor partiale
n
X
Sn (x) = (fk (x) fk1 (x)) = fn (x) f0 (x) = fn (x), x [0, 1].
k=1
Folosind exercitiul 2 din acest capitol rezulta ca seria este simplu conver-
genta (la 0) dar nu este uniform convergenta.
b. Calculam sirul sumelor partiale:
n
X enx 1
Sn (x) = (fk (x) fk1 (x)) = fn (x) f0 (x) = nx
.
k=1
1+e 2
1
Rezulta ca seria converge punctual la functia S(x) = . Din evaluarea:
2
1 enx 1 1
sup Sn (x) = sup nx
1 = sup nx
= ,
x(0,1] 2 x(0,1] 1 + e x(0,1] 1 + e 2
Z C x = MZ Zx, x `1 (Z).
Solutie
a. Fie z D1 si fie x `1 (Z); atunci:
X X
x(n)z n |x(n)| =k x k1 < .
nZ nZ
86 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCTII. FUNCTII ELEMENTARE
28. f (x) = ex
Solutie
Calculam derivatele functiei si obtinem : (ex )(n) = ex , n N . Rezulta
X 1
ex = xn .
n=0
n!
Rezulta seria
X 1
chx = x2n , x R.
n0
(2n)!
33. f (x) = (1 + x) , R
Solutie
Fie R; derivata de ordinul n a functiei x 7 (1 + x) este:
1 X
= (1)n xn , x (1, 1).
1 + x n0
35. f (x) = 1 + x.
Solutie
Caz particular al seriei binomiale: = 12 ; rezulta:
X (1)n1 1 3 5...(2n 3)
1+x= n
xn , |x| < 1.
n0
2
Solutie
Derivata de ordin n a functiei x 7 ln(1 + x) este:
(n1)
(n) 1 (1)n1 (n 1)!
(ln(1 + x)) = = , n N.
1+x (1 + x)n
Rezulta seria:
X (1)n1
ln(1 + x) = xn ,
n=1
n
Solutie
Dezvoltam n serie derivata functiei:
1 X
(arctgx)0 = 2
= (1)n x2n , |x| < 1.
1+x n0
90 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCTII. FUNCTII ELEMENTARE
1
41. f (x) =
1 + x + x2 + x3
Solutie
Descompunem functia n fractii simple :
1 1 1 x
f (x) = = + =
1 + x + x2 + x3 1 + x 1 + x2 1 + x2
X
X
X
X
n n n 2n n 2n+1
= (1) x + (1) x (1) x = cn xn , |x| < 1,
n=0 n=0 n=0 n=0
1
f : R \ {0} 7 R, f (x) = .
x
Solutie
Derivata de ordin n este:
(1)n n!
f (n) (x) = , deci f (n) (1) = (1)n n!, n N.
xn+1
Rezulta
X
1
= (1)n (x 1)n , x (0, 2).
x n=0
1
f : R \ {2, 1} 7 R, f (x) = .
x2 + 3x + 2
Solutie
Se descompune functia n fractii simple si apoi se procedeaza ca la exercitiul
anterior (se calculeaza derivata de ordin n n x = 4):
1 1 1
f (x) = = =
x2 + 3x + 2 x+1 x+2
X
1 1
= (x + 4)n , x (6, 2).
n=0
2n+1 3n+1
92 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCTII. FUNCTII ELEMENTARE
1
O alta metoda este de a aplica direct dezvoltarea functiei translatata
1+x
n x = 4:
1 1 1 1
f (x) = = =
x+1 x+2 3 1 x+4
2 1 x+4
3 2
X 1 X 1
= (x + 4)n + (x + 4)n , |x + 4| < 2.
n0
3n+1 n0
2n+1
f : R 7 R, f (x) = e x2 daca x 6= 0
0 daca x = 0
f 0 (0) f 00 (0) 2
f (x) = f (0) + x+ x + .... = 0, x V,
1! 2!
contradictie: evident, functia f nu se anuleaza n alte puncte n afara originii.
12x4 4
1 cos x2 4! + 0(x ) 1
lim = lim 4 = .
x0 x2 sin x2 2x 4 2
2! + 0(x )
x0
Rezulta:
16x3
ln(1 + 2x) sin 2x + 2x2 3! + 0(x3 ) 8
lim = lim = .
x0 x3 x0 x3 3
2+x 1
47. Sa se calculeze limita: lim
x0 2x(ex 1) x2
Solutie
Scriem mai ntai limita sub forma:
2+x 1 x2 + 2x 2ex + 2
lim x
2 = lim .
x0 2x(e 1) x x0 2x2 (ex 1)
94 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCTII. FUNCTII ELEMENTARE
Z 1
2 ln(1 + x)
49. dx.
0 x
Solutie
Se procedeaza analog; rezulta:
Z 1
X (1)n1
2 ln(1 + x)
dx = .
0 x n1
n2 2n
Z 1
3 arctg
50. dx.
0 x
Solutie
Analog, se obtine:
Z 1
X
3 arctg (1)n
dx = .
0 x n0
(2n + 1)2 32n+1
Z 1
2
51. ex dx.
0
Solutie
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCTII ELEMENTARE 95
Analog, rezulta:
Z 1 X
2 (1)n
ex dx = .
0 n0
n!(2n + 1)
Solutie
n
|an | nn (n + 1)! n 1
R = lim = lim = lim = .
n |an+1 | n n!(n + 1)n+1 n n + 1 e
Seria este absolut convergenta pe 1e , 1e si divergenta pe
S
(, 1 ) ( 1 , ) . Seria este uniform convergenta pe |x| r < e . Daca
n e o e
x 1e , 1e se obtine o serie divergenta (criteriul raportului).
X xn
56. ,pR
n=1
np
Solutie
|an |
R = lim = 1. Seria este absolut convergenta pentru x (1, 1),
n |an+1 | S
divergenta pentru x (, 1) (1, ) si uniform convergenta pe |x|
X
(1)n
r < 1. Daca x = 1 se obtine seria care este divergenta pentru
n=1
np
X
1
p 0 si convergenta pentru p > 0, iar pentru x = 1 se obtine seria
n=1
np
care este divergenta pentru p 1 si convergenta pentru p > 1. Prin urmare
multimea de convergenta este:
[1, 1] daca p > 1,
[1, 1) daca p (0, 1] si
(1, 1) daca p 0 .
X n2 +2
1 n+2
57. cos xn
n=1
n
Solutie
S
R = 1 . Seria este absolut convergenta pe (1, 1), divergenta pe (, 1) (1, )
si uniform convergenta pe |x| r < 1. Daca x {1, 1} se obtine o serie
divergenta (se aplica criteriul necesar).
X n!
58. xn , a > 0
n=1
(a + 1)(a + 2)...(a + n)
Solutie
Raza de convergenta este R = 1. Seria este absolut convergenta pe (1, 1),
S
divergenta pe (, 1) (1, ) si uniform convergenta pe |x| r < 1.
Daca x = 1 obtinem seria
X n!
.
n1
(a + 1)(a + 2)...(a + n)
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCTII ELEMENTARE 97
X n
13 n+1 9 (2n 1)2n
x= 4 se obtine seria (1) care este divergenta.
n1
4 (3n 2)2n
In exercitiile 63-68, sa se studieze convergenta urmatoarelor
serii de functii
X
63. lnn x, x > 0
n=0
Solutie
Cu schimbarea de variabila t = ln x se obtine o serie de puteri cu raza de
|an |
convergenta R = lim = 1. Seria de puteri este absolut convergenta
n |an+1 |
S
pentru t (1, 1) si divergenta pentru t (, 1) (1,). Rezulta ca
seria initiala este convergenta daca si numai daca x 1e , e . Evident, seria
este uniform convergenta pe [er , er ], r < 1.
X n2
1
64. 1+ enx
n=1
n
Solutie
Cu schimbarea de variabilast = ex > 0 se obtine o serie de puteri avand raza
2
n 1 n
de convergenta R = lim 1+ = e. Seria este absolut convergenta
n n
pentru t (0, e), deci pentru x > 1 si divergenta pentru t (e, ), adica
x < 1 . Evident seria este uniform convergenta pe x r ,r > 1. Daca
x = 1 se obtine o serie divergenta (se poate aplica criteriul necesar):
n2 n !n
1 1
1+ en = 1+ e 1.
n n
X 1
65.
n1
n!xn
Solutie
X 1
Fie y = x1 ; seria de puteri y n are raza de convergenta R = , deci
n!n1
seria initiala converge pentru orice x 6= 0.
X
66. (1)n+1 en sin x
n0
Solutie X
Fie y = e sin x ; seria de puteri (1)n+1 y n are raza de convergenta R = 1
n0
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCTII ELEMENTARE 99
si converge daca si numai daca y (1, 1). Rezulta ca seria initiala converge
daca si numai daca sin x > 0, adica
[
x (2k, (2k + 1)).
kZ
X (1)n
67. sinn x
n1
n
Solutie
X (1)n
Fie y = sin x; seria y n converge daca si numai daca y (1, 1],
n1
n
deci seria initiala converge daca si numai daca x 6= (4k 1) 2 , k Z.
X x n
68. ,x>0
n0
ln x
Solutie
x
Fie y = ; seria converge daca si numai daca |y| < 1, sau echivalent,
ln x
x < | ln x|. Fie (0, 1) solutia unica a ecuatiei x = ln x. Seria converge
daca si numai daca x (0, ).
Solutie
R = 1, deci discul de absolut convergenta al seriei este |z| < 1 . Daca |z| = 1
sirul termenilor seriei nu tinde la 0, deci seria este divergenta.
X (z 2i)n
72. ,zC
n=0
n 3n
Solutie
R = 3, deci discul de absolut convergenta este |z 2i| < 3 . Daca |z 2i| = 3,
X ein
deci z 2i = 3ei se obtine seria care a fost studiata n capitolul 1,
n1
n
exercitiul 42.
X z n+1
73. (1)n ,zC
n=0
n+1
Solutie
R = 1, deci discul de absolut convergenta al seriei este |z| < 1. Daca
X ein
|z| = 1, z = ei se obtine seria (1)n+1 . Daca z = 1, seria este
n1
n
divergenta ( seria armonica); pentru z 6= 1 seria este convergenta (criteriul
Abel-Dirichlet).
X
76. (n + 1)xn
n=0
Solutie
Fie S(x) suma seriei. Seria primitivelor are aceeasi raza de convergenta cu
seria initiala (R = 1) si suma ei este egala cu o primitiva a sumei seriei date.
Integrand seria termen cu termen se obtine:
Z x X x
S(x)dx = xn+1 = , |x| < 1.
0 n0
1x
1
Rezulta S(x) = .
(1 x)2
X n x n
77.
n=0
n+1 2
Solutie
Seria converge pentru x (2, 2) si fie S(x) suma seriei. Daca x = 0, atunci
S(0) = 0; fie x (2, 2) \ {0};
X x n X 1
n
x 2 2X 1
n+1
x
S(x) = = .
n0
2 n0
n+1 2 2 x x n0 n + 1 2
Suma ultimei serii (pe care o notam cu T (x)) se calculeaza prin derivare
n+1 0
X
1 x 1X x n 1 1
T 0 (x) = = = x = .
n0
n+1 2 2 n0 2 2(1 2 ) 2x
Rezulta: n+1
X 1 x
T (x) = = C ln(2 x).
n0
n+1 2
2 2 2
S(x) = ln , x (2, 2), x 6= 0 si S(0) = 0.
2x x 2x
X (n + 1)3 n1
78. x
n=1
n(n + 2)
Solutie
102 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCTII. FUNCTII ELEMENTARE
Seria este absolut convergenta pentru x (1, 1). Daca x = 0 suma este 83 ;
(n + 1)3
fie x (1, 1) \ {0}. Coeficientul se descompune n fractii simple:
n(n + 2)
(n + 1)3 1 1
=n+1+ + .
n(n + 2) 2n 2(n + 2)
X (n + 1)3 n1 X n1 X n1 X 1 n1 X 1
x = x + nx + x + xn1 =
n=1
n(n + 2) n1 n1 n1
2n n1
2(n + 2)
X Z x Z
1 1 X 1 X x n+1
= + (xn )0 + x n1
dx + 3 x dx =
1 x n1 2x n1 0 2x n1 0
0
X Z x X Z x X
1 1 1
= + xn + xn1 dx + 3 xn+1 dx =
1x n1
2x 0 n1
2x 0 n1
0 Z x Z x !
1 x 1 1 1 x2
= + + dx + 3 dx =
1x 1x 2x 0 1x 2x 0 1x
!
1 1 1 1 1 x2 1
= + 2
+ ln + 3 x + ln .
1 x (1 x) 2x 1 x 2x 2 1x
X
79. nxn
n1
Solutie X
Se face substitutia y = x1 , x 6= 0. Suma seriei (de puteri) ny n se
n1
X
calculeaza prin derivarea seriei y n si apoi nmultire cu y; rezulta:
n1
X y
ny n = , y (1, 1).
n1
(1 y)2
Rezulta: X x
nxn = , x (, 1) (1, ).
n0
(x 1)2
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCTII ELEMENTARE 103
X
80. (4n 3)x(4n3)
n1
Solutie
Se procedeaza analog cu exercitiul precedent.
Solutie
Dezvoltam n serie derivata functiei arcsin (folosim seria binomiala petru
exponentul = 12 ):
1 X 1 3 5... (2n 1)
(arcsin x)0 = =1+ x2n , |x| < 1.
1x2
n1
2 4 6...(2n)
82. Sa se dezvolte
p n serie de puteri centrate n zero functia
f (x) = ln x + 1 + x2 si apoi sa se demonstreze:
X 1 3 5...(2n 1) 1
1+ (1)n = ln(1 + 2).
n1
2 4 6...(2n) 2n + 1
Solutie
Procedam analog cu exercitiul anterior:
p 0 1
ln(x + 1 + x2 = =
1 + x2
X 1 3 5...(2n 1) 2n
=1+ (1)n x , |x| < 1.
n1
2 4 6...(2n)
Rezulta dezvoltarea: p
ln(x + 1 + x2 ) =
104 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCTII. FUNCTII ELEMENTARE
X 1 3 5...(2n 1) 1
=x+ (1)n x2n+1 , x [1, 1].
n1
2 4 6...(2n) 2n + 1
In particular pentru x = 1 obtinem suma seriei date: ln(1 + 2).
X (1)n+1
83.
n1
n
Solutie
Suma este ln 2.
X (1)n
84.
n0
2n + 1
Solutie
Suma este arctg1 = 4 .
X (1)n
85.
n0
22n n!
Solutie
1
Suma este e 4 .
X (1)n
86.
n0
(2n + 1)3n
Solutie
3
Suma este 3 arctg( 13 ) = 6 .
X (1)n
87.
n=0
(2n + 1)(2n + 2)
Solutie
Fie dezvoltarea:
X (1)n
arctg x = x2n+1 x (1, 1).
n=0
2n + 1
1 X (1)n
xarctgx ln(x2 + 1) = x2n+2 ,
2 n0
(2n + 1)(2n + 2)
deci suma ceruta este 4 12 ln 2.
X n+1
88.
n=0
4n
Solutie
X
Raza de convergenta a seriei (n + 1)xn este 1 si
n=0
!0
X X X
(n + 1)xn = (xn+1 )0 = xn+1 =
n=0 n=0 n=0
0
x 1
= = , x (1, 1).
1x (1 x)2
X
1 n+1
In particular, pentru x = 4 rezulta = 16
9 .
n=0
4n
X (1)n
89.
n1
(2n + 1)2
Solutie
Din dezvoltarea functiei arctg:
X (1)n
arctgx = x2n+1 , x [1, 1],
n0
2n + 1
rezulta Z 1
arctgx X (1)n
dx = .
0 x n0
(2n + 1)2
Functii diferentiabile
107
108 CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE
DF (a)x = JF (a)xT , x Rn .
Daca f : D 7 R este diferentiabila n a D, atunci
Df (a) : Rn 7 R,
f f f
Df (a)(x1 , x2 , ..., xn ) = (a)x1 + (a)x2 + ... + (a)xn ,
x1 x2 xn
sau, notand cu dxj proiectia pe componenta j, diferentiala se scrie sub forma:
f f f
Df (a) = (a)dx1 + (a)dx2 + ... + (a)dxn .
x1 x2 xn
4.1. NOTIUNI TEORETICE 109
Diferentiala a doua
Fie f C 2 (D) si a D. Matricea hessiana a lui f n a este matricea
(simetrica) !
2f
Hf (a) = .
xi xj 1i,jn
Diferentiala a doua a functiei f n punctul a este forma patratica
n X
X n
2f
D2 f (a) : Rn 7 R, D2 f (a)(h1 , h2 , .., hn ) = (a)hi hj .
i=1 j=1
xi xj
Polinomul Taylor
Fie D o submultime deschisa din Rn , fie f : D 7 R o functie de clasa C m si
fie a = (a1 , a2 , ..., an ) D. Notam
n
X f
f (a) = Df (a)(x a) = (a)(xk ak ).
k=0
xk
110 CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE
unde
k
X
(k) kf
[f (a, b)] = Cki (x a)ki (y b)i (a, b).
i=0
xki y i
Polinoamele T1 (f, a) si T2 (f, a) se numesc aproximarea liniara si, respectiv,
aproximarea patratica a functiei f n jurul punctului a.
Formula lui Taylor
In conditiile de mai sus, fie r > 0 astfel ncat B(a, r) D. Atunci, pentru
orice x B(a, r), exista [a, x] astfel ncat
1
f (x) = Tm (f, a) + [f ()](m) .
m!
In particular, rezulta ca
Rm (f, a)(x)
lim = 0.
xa k x a km
4.1. NOTIUNI TEORETICE 111
Extreme locale
Fie D o submultime deschisa n Rn si f : D 7 R. Un punct a D se
numeste punct de extrem local pentru functia f daca exista o vecinatate
V D a punctului a astfel ncat f (x) f (a) 0, x V (maxim local) sau
f (x) f (a) 0, x V (minim local).
Un punct a D se numeste punct critic al lui f daca f este diferentiabila
n a si Df (a) = 0.
Teorema lui Fermat
Cu notatiile de mai sus, daca a D este punct de extrem local pentru f si
functia f este diferentiabila n a, atunci a este punct critic al lui f .
Conditii suficiente de extrem local
Fie f C 2 (D) si fie a D un punct critic pentru f . Daca forma patratica
D2 f (a) este pozitiv definita (respectiv negativ definita) atunci a este minim
local (respectiv maxim local) al lui f . Daca matricea hessiana are valori
proprii de semne contrare, atunci a nu este extrem local.
Difeomorfisme
Fie A, B doi deschisi din Rn . O aplicatie f : A 7 B se numeste difeomor-
fism daca este bijectiva, de clasa C 1 si cu inversa de clasa C 1 .
Teorema functiei inverse
Daca intr-un punct a A diferentiala Df (a) este izomorfism liniar (sau,
echivalent, det (Jf (a)) 6= 0), atunci f este difeomorfism local n jurul lui
a, adica exista V vecinatate a lui a si W vecinatate a lui f (a) astfel ncat
restrictia f : V 7 W sa fie difeomorfism.
D(f1 , f2 , .., fm )
F (a, b) = 0 si 6= 0.
D(y1 , y2 , .., ym )
Extreme cu legaturi
Fie M Rp o submultime nevida si a M . Fie f o functie definita pe o
vecinatate a lui a. Se spune ca punctul a este punct de extrem pentru f
cu legatura M (sau extrem conditionat) daca a este punct de extrem local
pentru restrictia lui f la M , sau, echivalent, daca exista V o vecinatate a
lui a astfel ncat
2
f f (x, 1) f (1, 1) 2x3 ex + 2 + e
(1, 1) = lim = lim = 6 + 2e.
x x1 x+1 x1 x+1
f f (1, y) f (1, 1)
(1, 1) = lim = 2.
y y1 y1
Limita de mai sus nu exista, deci functia f nu are derivate partiale n origine.
b. Pentru orice (x, y) 6= (0, 0), avem:
g 2x2 + y 2 g xy
(x, y) = p 2 , (x, y) = p 2 .
x x + y2 y x + y2
g 2x2 + y 2
lim (x, y) = lim p = 0,
(x,y)(0,0) x (x,y)(0,0) x2 + y 2
2x2 +y 2
p
deoarece 2 2
2 x2 + y 2 ;
x +y
g xy
lim (x, y) = lim p = 0,
(x,y)(0,0) y (x,y)(0,0) x + y2
2
xy p
deoarece 2 2 x2 + y 2 . Rezulta ca f C 1 (R2 ).
x +y
2f 2f 2f
f = + + ... + .
x21 x22 x2n
f 2x
(x, y) = 2 ,
x x + y2
f 2y
(x, y) = 2
y x + y2
2f 2y 2 2x2
2
(x, y) = 2 ,
x (x + y 2 )2
2f 2x2 2y 2
(x, y) = ,
y 2 (x2 + y 2 )2
si deci f = 0.
b. Derivatele partiale:
g 2x
(x, y, z) = 2 ,
x x + y2 + z2
116 CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE
2g 2y 2 + 2z 2 2x2
(x, y, z) = ,
x2 (x2 + y 2 + z 2 )2
2
si deci g = .
x2 + y 2 + z 2
c. Derivatele partiale:
h x
(x, y) = q ,
x (x2 + y 2 )3
2h 2x2 y 2
(x, y) = q ,
x2 2
(x + y )2 5
1
si deci h = q .
(x2 + y 2 )3
d. Derivatele partiale:
k x
(x, y, z) = q ,
x (x2 + y 2 + z 2 )3
2k 2x2 y 2 z 2
(x, y, z) = q ,
x2 (x2 + y 2 + z 2 )5
si deci k = 0.
(
xy daca (x, y) 6= (0, 0)
8. Fie functia f (x, y) = x2 +y 2
0 daca (x, y) = (0, 0)
Sa se demonstreze ca f este continua, are derivate partiale de ordinul ntai
n orice punct si nu este diferentiabila n origine.
Solutie
Din inegalitatea: |f (x, y)| |x| rezulta lim f (x, y) = 0, deci functia
(x,y)(0,0)
4.2. DERIVATE PARTIALE SI DIFERENTIALA 117
este continua. Este evident ca n orice punct (x, y) 6= (0, 0) functia are
derivate partiale de ordinul ntai; studiind existenta lor n origine (cu definitia),
f f
obtinem: (0, 0) = (0, 0) = 0.
x y
Demonstram acum ca f nu este diferentiabila n origine; daca ar fi, atunci
diferentiala sa ar fi aplicatia identic nula deoarece:
f f
df (0, 0)(x, y) = (0, 0)x + (0, 0)y = 0.
x y
f (x, 0) f (0, 0) x3
lim = lim = 0,
x0 x x0 x |x|
f (0, y) f (0, 0) y
lim = lim = ,
y0 y y0 y |y|
n origine.
Studiem acum existenta derivatelor partiale:
g(x, 0) g(0, 0) x2
lim = lim = 0,
x0 x x0 |x|
g(0, y) g(0, 0) y
lim = lim .
y0 y y0 |y|
(
1 2y 1
f 2y sin x2 +y 2 x2 +y 2
cos x2 +y 2 daca (x, y) 6= (0, 0)
(x, y) =
y 0 daca (x, y) = (0, 0)
g y6
(x, y) = 2 p .,
x (x + y 4 ) x2 + y 4
g 2xy 5
(x, y) = 2 p .
y (x + y 4 ) x2 + y 4
Evident, (cu definitia), n origine derivatele partiale sunt nule.
g
Derivatele partiale nu sunt continue n origine; demonstram pentru x :
g
lim (x, 0) = 0,
x0 x
g 2 1
lim (y , y) = ,
y0 x 2
g
deci lim nu exista.
(x,y)(0,0) x
Demonstram ca g este diferentiabila n origine:
g(x, y) g(0, 0) xy 2
lim p = lim p p = 0,
(x,y)(0,0) x2 + y 2 (x,y)(0,0) x2 + y 4 x2 + y 2
deoarece:
x
p 1 si
x2 + y 4
y2
lim p = 0.
(x,y)(0,0) x2 + y 2
c. Lasam ca exercitiu faptul ca h nu este de clasa C 1 ; demonstram ca h este
diferentiabila n origine. Derivatele partiale n origine sunt toate nule (se
aplica definitia); diferentiabilitatea:
f (x, y, z) f (0, 0, 0)
lim p =
(x,y,z)(0,0,0) x2 + y 2 + z 2
xy 2 z
= lim p p = 0,
(x,y,z)(0,0,0) x2 + y 4 + z 2 x2 + y 2 + z 2
deoarece:
xz
p 1 si
x2 + y 4 + z 2
120 CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE
y2
lim p = 0.
(x,y,z)(0,0,0) x2 + y 2 + z 2
2f x sin 1 2f y sin(1)
(0, 0) = lim = sin 1; (0, 0) = lim = sin 1.
xy x0 x yx y0 y
Solutie
Functia are derivate partiale n orice punct, dar nu este diferentiabila n
origine.
d f ).
=k grada f k cos (s, grada
Deci maximul se obtine atunci cand s are aceeasi directie si acelasi sens cu
1
grada f. Rezulta: grada f = (1, 1, 1) s = (1, 1, 1).
3
16. Fie f : R3 7 R ; f (x, y, z) = xy 2 2xyz si a = (2, 1, 1). Sa se
df
determine versorul s stiind ca (a) este minim.
ds
Solutie
Repetand rationamentul din exercitiul anterior, rezulta ca minimul se obtine
atunci cand s are aceeasi directie si sens opus cu grada f .
1
Rezulta: grada f = (1, 0, 4) s = (1, 0, 4).
17
17. Sa se calculeze jacobienii transformarilor n coordonate polare, cilin-
drice si sferice.
Solutie
Transformarea n coordonate polare este:
(x, y, z) = ( sin cos , sin sin , cos ), (, , ) (0, )(0, )(0, 2).
Jacobianul ntr-un punct arbitrar este:
sin cos cos cos sin sin
D(x, y, z)
= det sin sin cos sin sin cos = 2 sin .
D(, , )
cos sin 0
mf
(x, y) = ex+y
xk y mk
si deci
mf mf
(0, 0) = 1, (1, 1) = 1.
xk y mk xk y mk
Rezulta
1 1 1
Tn (f, (0, 0))(x, y) = 1 + (x + y) + (x + y)2 + ... + (x + y)n .
1! 2! n!
1
Tn (f, (1, 1))(x, y) = 1 +
((x 1) + (y + 1))+
1!
1 1
+ ((x 1)2 + 2(x 1)(y + 1) + (y + 1)2 ) + .. + ((x 1) + (y + 1))n =
2! n!
= Tn (f, (0, 0)).
19. Sa se calculeze aproximarea liniara n jurul originii a functiei
s
x+1
f (x, y, z) =
(y + 1)(z + 1)
124 CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE
Solutie
Se calculeaza
f 1 f f 1
(0, 0, 0) = , (0, 0, 0) = (0, 0, 0) = .
x 2 y z 2
1
T1 (f, (0, 0, 0))(x, y, z) = 1 + (x y z).
2
20. Sa se calculeze aproximativ 1, 01 3 0, 97 , folosind polinomul Taylor
de gradul 2 asociat functiei f (x, y) = x 3 y n punctul (1, 1).
Solutie
Se calculeaza
f 1 f 1 2f 1
(1, 1) = , (1, 1) = , 2 (1, 1) = ,
x 2 y 3 x 4
2f 1 2f 2
(1, 1) = , 2
(1, 1) = .
xy 6 y 9
Aproximarea de ordinul 2 a functiei f n jurul punctului (1, 1) este
1 f f
f (1 + h, 1 + k) f (1, 1) + (1, 1)h + (1, 1)k +
1! x y
!
1 2f 2 2f 2f
+ (1, 1)h + 2 (1, 1)hk + (1, 1)k 2 .
2! x2 xy y 2
q
27. Fie r = x2 + y 2 + z 2 si fie f C 1 (R). Sa se calculeze laplacianul
1
functiilor g(x, y, z) = f r si h(x, y, z) = f (r).
4.3. DIFERENTIALA FUNCTIEI COMPUSE 127
Solutie
Calculam mai ntai:
1 x x
= , (r) =
x r r3 x r
Derivatele partiale ale functiei g:
2 !
g 1 x 2g 1 x 1 3x2 r2
= f0 3 , 2
= f 00 3 f0
x r r x r r r r5
1 00 1
Rezulta g = r4
f r . Derivatele partiale ale functiei h:
h x 2h x2 r2 x2
= f 0 (r) , = f 00
(r) + f 0
(r) ,
x r x2 r2 r3
deci h = f 00 (r) + 2r f 0 (r).
u f p f q f r f f f
= + + = 2x + 2x + 2y
x p x q x r x p q r
u f p f q f r f f f
= + + = 2y 2y + 2x
y p y q y r y p q r
!
2u f 2 f p 2 f q 2 f r f
2
=2 + 2x 2
+ + +2 +
x p p x pq x pr x q
!
2 f p 2 f q
+2x + +
qp x q 2 x
! !
2 f r 2 f p 2 f q 2 f r
+2x + 2y + + 2 =
qr x rp x rq x r x
! !
2 2f 2f 2f 2f 2f 2f f f
= 4x + + 2 +4xy + +4y 2 2 +2 +2
p2 q 2 pq pr qr r p q
!
2u 2f 2f 2f 2f
= 4xy + + 4(x2 + y 2 ) +
xy p2 q 2 r2 pr
128 CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE
2f f
+4(x2 y 2 ) +2
qr r
! !
2u 2f 2f 2f 2f 2f
= 4y 2 + 2 + 4xy +
y 2 p2 q 2 pq pr qr
2f f f
+4x2 2
+2 2 .
r p q
2f 2f
2
a2 2 = 0.
y x
Solutie Calcul direct.
x2 + y 2 00 y 2y y
4
f ( ) + 3 f 0 ( ) = 0.
x x x x
4.3. DIFERENTIALA FUNCTIEI COMPUSE 129
y
Notand t = x se obtine (dupa calcule):
f 00 (t) 2t
0
= 2 ,
f (t) t +1
si deci
f (t) = a arctg(t) + b
cu a, b R arbitrar fixate.
2f 1 2f 1 f
f = 2
+ 2 + .
2
Solutie
Fie f C 2 (R2 ), x = cos , y = sin .
x x y y
= cos , = sin , = sin , = cos .
f f x f y f f
= + = cos + sin
x y x y
f f x f y f f
= + = ( sin ) + cos .
x y x y
f f
Rezolvand sistemul, (n necunoscutele x si y ), rezulta:
f f f sin f f f cos
= cos , = sin + .
x y
2f f f sin f
2
= = cos =
x x x x x
2f 2 2 f sin cos 2 f sin2 f sin2
= cos 2 + + +
2 2 2
f sin cos
+2 .
2
2f 2f 2 2 f sin cos 2 f cos2 f cos2
= sin + 2 + +
y 2 2 2 2
f sin cos
2 .
2
130 CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE
In concluzie:
2f 1 2f 1 f
f = + + .
2 2 2
d2 y dy
33. Fie ecuatia diferentiala x2 2
+x + 2y = 0. Ce devine ecuatia
dx dx
daca se face schimbarea de variabile (x, y) 7 (t, y), unde x = et ?
Solutie
dy d2 y dy d2 y t
Calculam dx si dx 2 n functie de dt si dt2 . Din x = e , rezulta t = ln x si
dt
deci dx = x1 = et ; rezulta:
dy dy dt dy t
= = e ,
dx dt dx dt
!
d2 y d dy t d dy t dt d2 y dy
= e = e = e2t .
dx2 dx dt dt dt dx dt2 dt
d2 y
Ecuatia devine: + 2y = 0.
dt2
y
34. Sa se demonstreze ca functia z(x, y) = xy + xe x verifica ecuatia
z z
x + = xy + z.
x y
Solutie
Se calculeaza derivatele partiale de ordinul ntai ale lui z.
1
35. Ce devine ecuatia x2 y 00 + 2xy 0 + 2 y = 0 daca se face schimbarea
x
1
de variabile (x, y) 7 (t, y), unde t = .
x
Solutie
Se calculeaza
dy dy dt 1 dy dy
= = 2 = t2 , etc.
dx dt dx x dt dt
2
z 2
z
36. Ce devine ecuatia x2 2 y 2 2 = 0 prin schimbarea de variabile
x y
x
(x, y) 7 (u, v), unde u = xy, v = .
y
Solutie
Se calculeaza:
z z u z v z 1 z
= + =y + , etc.
x u x v x u y v
4.3. DIFERENTIALA FUNCTIEI COMPUSE 131
si deci
z w z 2 z w
= z 2 + 2, = z 2 .
x x x y y
Se calculeaza apoi
w w u w v
= + , etc.
x u x v x
rezulta:
f f f
x (tx, ty, tz) + y (tx, ty, tz) + z (tx, ty, tz) = rtr1 f (x, y, z) (?)
x y z
f f f
(gradf )(a) = (f )(a) = (a)i + (a)j + (a)k.
x y z
P Q R
(divV )(a) = (V )(a) = (a) + (a) + (a).
x y z
(rotV )(a) = ( V )(a) =
R Q P R Q P
= (a) (a) i + (a) (a) j + (a) (a) k.
y z z x x y
In cele
q ce urmeaza vom nota cu r = (x, y, z) vectorul de pozitie si cu
r = x2 + y 2 + z 2 norma sa. Evident, r este un camp vectorial, iar r
este un camp scalar.
Pentru orice campuri vectoriale V si W si orice campuri scalare f si g de
clasa C 2 , au loc relatiile:
a. grad(f g) = f gradg + ggradf .
b. div(f V ) = f divV + V gradf .
c. div(V W ) = W rotV V rotW .
d. rot(f V ) = f rotV V gradf .
dV W
e. grad(V W ) = W rotV + V rotW + + ,
dW dV
dV
unde, este derivata dupa directia W a lui V .
dW
dV dW
f. rot(V W ) = V divW W divV + .
dW dV
df
g. = agradf, grad(a r) = a, pentru orice vector constant a.
da
h. gradr = r2 r, R.
i. rot(gradf ) = 0.
j. div(rotV ) = 0.
2f 2f 2f
k. div(gradf ) = f = + + .
x2 y 2 z 2
Solutie
Calcul direct.
kr
V =r+ r,
r4
134 CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE
1
42. Sa se calculeze rotorul campului vectorial V = (k r).
r
Solutie
1 1 1
rotV = rot kr = rot(k r) (k r) grad =
r r r
!
1 dk dr r 2k
= k divr r divk + + (k r) 3
= .
r dr dk r r
D(u, v) 1 D(x, y)
= 2 si = (x2 + y 2 )2 .
D(x, y) 2 2
(x + y ) D(u, v)
4.4. EXTREME LOCALE 135
Rezulta doua puncte critice: (0, 0) si (2, 2). Pentru a decide daca acestea
136 CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE
Pentru puncte situate deasupra axei Ox (adica y > 0), exista un disc (de
raza suficient de mica, de exemplu y2 ), pe care diferenta f (x, y) f (0, y) este
pozitiva, deci aceste puncte sunt minime locale. Analog, punctele situate
sub axa Ox sunt maxime locale. Pentru y = 0 (deci n origine), diferenta
f (x, y) f (0, 0) nu pastreaza semn constant pe nici o vecinatate a lui (0, 0),
deci originea nu este punct de extrem.
Punctul (1, 1, 1) este minim local, iar (1, 1 1) este maxim local.
rt s2 =
138 CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE
!2
2f 2f 2f 9
= , , , = > 0, r = 3 < 0.
x2 3 3 y 2 3 3 xy 3 3 4
deci
cos x = cos y = cos z = cos(x + y + z).
Deoarece functia cos este injectiva pe (0, ), rezulta x = y = z. Se obtine
cos x = cos 3x, adica 2 sin x sin 2x = 0, cu singura solutie x = 2 . Rezulta
punctul critic (x, y, z) = 2 , 2 , 2 . Derivatele partiale de ordinul al doilea
sunt:
2g 2g
= sin x + sin(x + y + z), = sin y + sin(x + y + z),
x2 y 2
2g
= sin z + sin(x + y + z),
z 2
2g 2g 2g
= = = sin(x + y + z).
xy yz xz
2 1 1
In punctul critic matricea hessiana este 1 2 1 . Polinomul car-
1 1 2
acteristic P () = 3 + 62 + 9 + 4 are toate radacinile strict negative, deci
2 , 2 , 2 este punct de maxim. Se observa ca este un maxim global.
4.4. EXTREME LOCALE 139
Daca x < 0 atunci (x, x) sunt puncte de minimsi fmin = 2; daca x > 0,
atunci (x, x) sunt puncte de maxim si fmax = 2.
Solutie
a. Functia f este de clasa C 2 si are in domeniul de definitie punctele critice
(x1 , y1 ) = (0, 0); (x2 , y2 ) = ( 2, 2); (x3 , y3 ) = ( 2, 2)
Intr-un punct oarecare matricea hessiana este
!
12x2 4 4
4 12y 2 4
Punctele ( 2, 2); ( 2, 2) sunt minime locale, iar (0, 0) nu este ex-
trem.
b. Functia f este de clasa C 2 si are in domeniul de definitie un singur punct
critic (x1 , y1 , z1 ) = (0, 0, 0).
2 1 2
Matricea hessiana n punctul critic este 1 2 1 .
2 1 6
1 = 2 > 0, 2 = 3 > 0 si 3 = 4 > 0 deci (0, 0, 0) este punct de minim
local strict si fmin = 0.
56. Sa se determine
p extremele functiilor:
a. f (x, y) = xy 1 x2 y 2 , definita pentru x2 + y 2 < 1.
4.5. FUNCTII IMPLICITE 141
(y + z) sin z y(x + z) = 0.
Sa se calculeze expresia:
z z
E = (z sin z) y2 .
x y
Solutie
Fie F (x, y, z) = (y + z) sin z y(x + z). Functia z = z(x, y) exista n
F
vecinatatea punctelor cu proprietatea 6= 0, adica
z
sin z + (y + z) cos z y 6= 0.
yF (x, y, z)
E= = 0.
sin z + (y + z) cos z y
g g z z x g 2y g
2y + x =0 = v g u .
u v y y v
Inlocuind, se obtine: E = x2 + y 2 .
x2 + y 2 + z 2 = a2 .
z z x x
2x + 2z =0 = = p 2 .
x x z a x2 y 2
4.5. FUNCTII IMPLICITE 143
z y y
Analog, = = p 2 si deci
y z a x2 y 2
x y x y
dz = dx dy = p 2 dx p dy.
z z a x2 y 2 a2 x2 y 2
Diferentiala a doua:
2
z 2z
2+2 + 2z = 0,
x x2
deci:
2z x2 + z 2 y 2 a2 y 2 a2
= = = q .
x2 z3 z3 (a2 x2 y 2 )3
z z 2z
2 + 2z = 0,
y x xy
deci
z z
2z x y xy xy
= = 3 = q .
xy z z 2 2 2
(a x y )3
In concluzie:
y 2 a2 2xy x2 a2
d2 z = q dx2 q dxdy+ q dy 2
(a2 x2 y 2 )3 (a2 x2 y 2 )3 (a2 x2 y 2 )3
de unde rezulta:
u u + y v u + x u v + y v v+x
= , = , = , = .
x y x x x y y y x y xy
2u 2v u 2u 2v
+ = 0, si 2 + x + y = 0,
x2 x2 x x2 x2
de unde rezulta
2u 2 u 2(u + y)
= x = .
x2 yx (y x)2
Analog se calculeaza si celelalte derivate partiale de ordinul al doilea.
F (sin x + y, cos y + x) = 0.
F F
() (y 0 + cos x) + (1 y 0 sin y) = 0.
u v
Se obtine:
F F
cos x +
y0 = u
F F
v
.
v u
Sa se calculeze y 00 si z 00 .
Solutie
Fie f (x, y, z) = sin x + sin y + sin z a, g(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 b si
F (x, y, z) = (f (x, y, z), g(x, y, z)). Conditia de existenta pentru functiile y
si z este D(f,g)
D(y,z) 6= 0 2z cos y 2y cos z 6= 0. Derivand ecuatiile f = 0,
g = 0 n functie de x , rezulta:
(
cos x + y 0 cos y + z 0 cos z = 0
()
2x + 2yy 0 + 2zz 0 = 0
64. Functiile u = u(x, y), v = v(x, y), z = z(x, y) sunt definite implicit
de sistemul de ecuatii
u + ln v = x
v ln u = y
z = 2u + v
z 2
u v 2
Sa se calculeze x , xy , y2 .
Solutie
Fie functiile:
f (x, y, u, v, z) = u + ln v x,
g(x, y, u, v, z) = v ln u y,
h(x, y, u, v, z) = z 2u v
si fie F = (f, g, h). Conditia de existenta a functiilor u, v, z este
D(f, g, h) 1
6= 0 1 + 6= 0.
D(u, v, z) uv
Derivand relatiile f = 0, g = 0, h = 0 n raport cu x, rezulta
u uv v v z 2uv + v
= , = , = .
x 1 + uv x 1 + uv x 1 + uv
146 CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE
u u v uv
Solutia sistemului este: = , = .
y 1 + uv y 1 + uv
Derivand relatiile () n raport cu x, rezulta
( 2u 1 v v 2
xy v 2 x y
v
+ v1 xy = 0
2v 1 u u 2u
xy + u2 x y u1 xy = 0
2u uv(u 1)
= .
xy (1 + uv)3
2v
Analog se calculeaza si y 2
.
f
6= 0 xy g 0 (z)eg(z) 6= 0.
z
Derivand ecuatia F = 0 n raport cu x se obtine:
z z
yz + xy eg(z) g 0 (z) = 0.
x x
Rezulta
z yz
=
x xy g 0 (z)eg(z)
si analog,
z xz
= .
y xy g 0 (z)eg(z)
Sistemul
z
= 0
x
z
= 0
y
F (x, y, z) = 0
4.5. FUNCTII IMPLICITE 147
y0 = 0
2y 3x2 = 0
y = 3x2
F = 0 x3 + y 3 2xy = 0 x3 27x3 16 = 0 .
F 6= 0
2
F
y 3y 2x 6= 0 y 6= 0
3
2 2 234 232
Unica solutie este (x, y) = 3 , 3 . Pentru a decide daca x = 3 este
3
2 2
punct de extrem local pentru y, vom calcula y 00 3 :
0 2 2 0 0 0 00232 00
6x + 6y y + 3y y 2y 2y 2xy = 0, y ( ) = 3 < 0,
3
232 3
234
deci x = 3 este maxim local pentru y si y( 2 3 2 ) = 3 .
2z 3z 2 + y 2 + z 2 + 1
de unde rezulta = .
x2 z(x2 + y 2 + z 2 + 1)
!
2 2 2 2z
2 2z
4y + (x + y + z ) 2 + 2z 2 + 2z = 0,
y y 2
2z x2 + 3y 2 + z 2
de unde rezulta = .
y 2 z(x2 + y 2 + z 2 + 1)
z z
2x + 2z 2y + 2z +
x x
!
2 2 z z
2 2z z z 2z
+(x + y + z ) 2 + 2z y + 2 + 2z = 0,
x y x x y xy
2z 2xy
de unde rezulta = .
xy z(x + y 2 + z 2 + 1)
2
Calculand derivatele partiale de ordinul al doilea n punctul critic (0, 0),
rezulta:
2z 1 2z 2z z
r= 2
(0, 0) = , s = (0, 0) = 0, t = 2
(0, 0) = 2 .
x z xy y z +1
Solutie
F
Fie F (x, y) = x3 +y 3 3x2 y 3. Conditia de existenta pentru y este y 6= 0,
0
adica 3y 2 3x2 6= 0. In aceasta ipoteza, se calculeaza y :
2xy x2
3x2 + 3y 2 y 0 6xy 3x2 y 0 = 0 y 0 (x) = ,
y 2 x2
deci punctele critice ale functiei y sunt
3
x1 = 0, y1 (0) = 3, x2 = 2, y2 (2) = 1.
Solutie
Conditia de existenta a functiei y este
2arctg x
y(x2 + y 2 ) + xe y 6= 0.
Se obtine
arctg xy
0 2ye x(x2 + y 2 )
y = 2arctg x
;
y(x2 + y 2 ) + xe y
Solutie
Se deriveaza ecuatia data n raport cu x.
Solutie
Se deriveaza relatia data n raport cu x si y.
z + G(x, y, z) = 0.
z G G G z
+ + + = 0.
x x y z x
2F 2 2F 2 2F 2 2F 2F 2F
d2 F = dx + dy + dz + dxdy+ dxdz + dydz =
x2 y 2 z 2 xy xz yz
F
x = 1 + 2x + 2 = 0
F
y = 1 + 2y + 2 = 0
F
z = 1 + 2z + = 0
g = x2 + y 2 + z 2 1 = 0
h = 2x + 2y + z 1 = 0
(
1 = 41 1 = 12 (x1 , y1 , z1 ) =
(0, 0, 1)
.
2 = 14 2 = 11
18 (x2 , y2 , z2 ) = 49 , 49 , 97
Avand numai doua puncte critice, ntr-unul dintre ele functia va lua val-
oarea maxima, iar n celalalt, valoarea minima. Se calculeaza f (0, 0, 1) = 1
(maxim) si f ( 94 , 94 , 79 ) = 19 (minim).
f (x, y, z) = 2x2 + 2y 2 xy + z 4 2z 2
solutiile sistemului:
f
x =
4x y = 0
(x1 , y1 , z1 ) = (0, 0, 0)
f
y = 4y x = 0 (x2 , y2 , z2 ) = (0, 0, 1)
f
(x , y , z ) = (0.0 1)
3
= 4z 4z = 0 3 3 3
z
4 1 0
Matricea hessiana ntr-un punct arbitrar este 1 4 0 . In
0 0 12z 2 4
punctul (0, 0, 0) matricea hessiana are si valori proprii pozitive si negative,
deci originea nu este extrem local. In (0, 0, 1) si (0, 0, 1) matricea hessiana
are toate valorile proprii pozitive, deci acestea sunt amandoua minime locale.
Valoarea functiei n aceste puncte este f (0, 0, 1) = f (0, 0, 1) = 1.
Se determina acum extremele locale ale lui f cu legatura
g(x, y, z) = x2 + y 2 + 2z 2 8 = 0.
f (x, y) = x2 + y 2 3x 2y + 1
Solutiile sunt:
1 = 1 213 , x1 = 3 1313 , y1 = 2 1313
2 = 1 + 213 , x2 = 3 1313 , y2 = 2 1313 .
Calculand valorile functiei f n aceste puncte se obtin valorile extreme
cerute.
f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2
f : R3 7 R, f (x, y, z) = 2x2 + y 2 + 3z 2
f : R3 7 R, f (x, y, z) = xyz
158 CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE
x2 + y 2 + z 2 2x + 2y 4z 10 = 0.
x + = z2 +
z 1+y
y = z2
x = 0
2 2 2
x + y + z 2x + 2y 4z 10 = 0
Solutiile sunt (x1 , y1 , z1 ) = (0, 1, 2 + 15) si (x2 , y2 , z2 ) = (0, 1, 2 15).
Calculandu-se diferentiala a doua a functiei F (pe legatura) se obtine
2z 2
D2 F = dy .
y 2
x2 + y 2 = 16 si respectiv y = 2.
Rezulta sistemul:
f
F
x1 = x1 2x1 = 0
F f
x2 = x2 2x2 = 0
.....
f
F
= x 2xn = 0
x
Fn n
Evident, sistemul liniar (format din primele n ecuatii) are solutii nenule daca
si numai daca este valoare proprie a matricei A (valorile proprii sunt reale
deoarece A este matrice simetrica). In acest caz, pentru a calcula valorile
extreme ale functiei f , se multeste prima ecuatie de mai sus cu x1 , a doua
cu x2 , s.a.m.d., a n-a ecuatie cu xn si se aduna membru cu membru cele n
relatii obtinute; rezulta:
Integrale improprii si cu
parametri
161
162 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI
Daca = 1, atunci:
Z t
1
lim dx = lim (ln t ln a) = .
t a x t
b. Analog.
Criterii de convergenta
Criteriul lui Cauchy
Z b
Fie f : [a, b) 7 R, local integrabila; atunci integrala f (t)dt este conver-
a
genta daca
Z si numai
daca > 0, b [a, b) astfel ncat x, y (b , b) sa
y
rezulte f (t)dt < .
x
Criteriul de comparatie
Fie f, g : [a, b) 7 R, (b poate fi si ) astfel ncat 0 f g;
Z b Z b
i. daca integrala g(x)dx este convergenta, atunci si integrala f (x)dx
a a
este convergenta.
Z b Z b
ii. daca integrala f (x)dx este divergenta, atunci si integrala g(x)dx
a a
este divergenta.
Criteriul de comparatie la limita
Fie f, g : [a, b) 7 [0, ) astfel ncat exista limita:
f (x)
` = lim .
xb g(x)
Z b Z b
i. Daca ` [0, ) si g(x)dx este convergenta, atunci si f (x)dx este
a a
convergenta.
Z b
ii. Daca ` (0, ) sau ` = si g(x)dx este divergenta, atunci si
a
5.1. NOTIUNI TEORETICE 163
Z b
f (x)dx este divergenta.
a
1
Criteriul de comparatie cu
x
Fie a R si f : [a, ) 7 [0, ), local integrabila astfel ncat exista
` = lim x f (x).
x
Z
i. Daca > 1 si 0 ` < , atunci f (x)dx este convergenta.
a
Z
ii. Daca 1 si 0 < ` , atunci f (x)dx este divergenta.
a
1
Criteriul de comparatie cu
(b x)
Fie a < b si f : [a, b) 7 [0, ), local integrabila astfel ncat exista
` = lim (b x) f (x).
xb
Zb
i. Daca < 1 si 0 ` < , atunci f (x)dx este convergenta.
a
Zb
ii. Daca 1 si 0 < ` , atunci f (x)dx este convergenta.
a
Criteriul lui Abel
Fie f, g : [a, ) 7 R cu proprietatile:
Z
f este de clasa C 1 , lim f (x) = 0, f 0 (x)dx absolut convergenta,
x
Za x
g este continua, iar functia G(x) = f (t)dt este marginita pe [a, ).
Z a
Atunci integrala f (x)g(x)dx este convergenta.
a
Integrale cu parametri
Fie A 6= si [a, b] R un interval compact. Fie f : [a, b] A 7 R o
functie (de doua variabile reale) astfel ncat pentru orice y A aplicatia
[a, b] 3 x 7 f (x, y) R este integrabila Riemann. Functia definita prin:
Z b
F : A 7 R, F (y) = f (x, y)dx,
a
164 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI
Z b
0 f
F (y) = (x, y)dx, y (c, d).
a y
Z (y)
0 f
G (y) = (x, y)dx + f ((y), y)0 (y) f ((y), y)0 (y), y (c, d).
(y) y
Z b
F (x, y) = f (x, y)dx,
a
5.1. NOTIUNI TEORETICE 165
Criteriul de comparatie
Fie f : [a, b) A 7 R o functie cu proprietatea ca pentru orice y A,
aplicatia [a, b) 3 x 7 f (x, y) R este local integrabila si fie g : [a, b) 7 R
Z b
astfel ncat |f (x, y)| g(x), x [a, b), y A. Daca integrala g(x)dx
Z b a
Z
dx
1. .
x2 + 1
1
Solutie
1
lim x 2 x12 +1 = 1, deci integrala este divergenta.
x
Z1
x2
2. dx.
1 x2
0
Solutie
1
x2 1 ,
lim (1 x) 2 1x 2
= 2
deci integrala este convergenta.
x1
Z1
sin x
3. dx.
1 x2
0
Solutie
sin x sin 1
lim (1 x) 1x 2 = 2 , deci integrala este divergenta.
x1
Z
x
4. dx.
3
x 1
1
Solutie
1
lim x 2 xx3 1 = 1, deci integrala este divergenta, (desi n x = 1 integrala
x
este convergenta).
Z
ln x
5. dx.
x3 1
1
Solutie
Integrala este convergenta: lim ln x = 0, lim x1,1 ln x
= 0.
x1 x3 1 x x3 1
Z
dx
6. .
x x1
1
Solutie
3
lim x 2 x1x1 = 1, deci integrala este convergenta la infinit, dar este diver-
x
genta n x = 1: lim (x 1) x1x1 = 23 ,
x1
deci integrala este divergenta.
168 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI
Z 2n x
x e
7. dx, n N .
1+x
1
Solutie
Integrala este convergenta pentru orice n N :
1 x
2n ex
lim (1 + x) 2 = e,
x1 1+x
x2n ex
lim x2 = 0.
x 1+x
Z
dx
8. , > 0.
x(ln x)
1
Solutie
Z
du
Cu schimbarea de variabila ln x = u, obtinem integrala , care este di-
u
0
vergenta pentru orice > 0.
Z1 m
x 1
9. dx, m N {0}.
ln x
0
Solutie
Integrala este convergenta:
1xm 1
lim x 2 = 0,
x0 ln x
1 x
m1
lim (x 1) 2 = 0.
x1 ln x
Z
arctg(ax)
10. dx, a > 0, m N {0}.
xm
0
Solutie
Daca m = 1, integrala este divergenta; daca m > 1, integrala este conver-
genta.
Z
sin x
11. Sa se arate ca integrala dx este convergenta, dar nu este
x
0
absolut convergenta.
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 169
Solutie
Convergenta ( la ) rezulta aplicand criteriul lui Abel: f (x) = x1 si
g(x) = sin x. In 0 integrala este convergenta deoarece functia sinx x se poate
prelungi prin continuitate.
Z
sin x
Presupunem acum prin absurd ca integrala dx ar fi absolut conver-
x
0
genta. Atunci, din inegalitatea:
1 cos 2x
= sin2 x | sin x|,
2
Z
1 cos 2x
ar rezulta (aplicand criteriul de comparatie) ca integrala dx
2x
0
Z
cos 2x
este convergenta; de aici, ar rezulta (ntrucat integrala dx este
2x
0
Z
1
convergenta, conform criteriului lui Abel), ca si integrala dx ar fi con-
2x
0
vergenta, ceea ce constituie o contraditie.
Solutie
Fie f (x, y) = sin
1+x2
xy
, (x, y) [0, ) R. Evident, f este functie continua.
Demonstram acum ca integrala (improprie) cu parametru
Z
f (x, y)dx
0
Z
1
Integrala improprie dx este convergenta si deci, conform criteriu-
1 + x2
0
lui de comparatie, integrala data este uniform convergenta.
x 2
x
13. Fie f : [0, 1] (0, ) 7 R, f (x, y) = y2
e y si fie integrala
Z 1
parametru F (y) = f (x, y) dx. Sa se calculeze:
Z 1 0
Z
sin x
F (y) = eyx dx.
x
0
Z1
ln(1 + x)
18. Sa se calculeze integrala J = dx, folosind integrala cu
1 + x2
0
Z
ln(1 + x)
parametru F () = dx, > 0.
1 + x2
0
Solutie
Prin derivare n raport cu , obtinem:
ln(1 + 2 )
F 0 () = + arctg.
2(1 + 2 ) 1 + 2
1
Primitivele acestei functii sunt: arctg ln(1+2 )+k, k R. Dar F (0) = 0
2
si deci k = 0. Rezulta J = F (1) = 8 ln 2.
Solutie
Daca y = 1, atunci, evident, F (1) = 0.
Fie y > 0, y 6= 1; atunci:
Z Z
2 2y sin2 x 2 tg2 x
F 0 (y) = dx = 2y dx =
0 cos2 x + y 2 sin2 x 0 1 + y 2 tg2 x
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 173
Z
u2
= 2y du =
0 (1 + y 2 u2 )(1 + u2 )
Z
2y 1 1
= = .
1 y2 0 1 + y 2 u2 1 + u2 1+y
Rezulta F (y) = ln(1 + y) + k, unde k este o constanta ce se determina din
conditia F (1) = 0; se obtine k = ln 2, si deci F (y) = ln 1+y
2 .
Z1 b
x xa
20. Pentru orice a > 0, b > 0, sa se calculeze J = cos(ln x)dx.
ln x
0
Solutie
Integrala J se poate scrie si sub forma:
Z1 b Z 1 Z !
x xa b
y
J= cos(ln x)dx = cos(ln x) x dy dx =
ln x 0 a
0
Z b Z 1
y
= x cos(ln x)dx dy.
a 0
Z1
Vom calcula mai ntai integrala: J1 = xy cos(ln x)dx , folosind schimbarea
0
1+(b+1) 2
y+1 1
de variabila: t = ln x ;obtinem: J1 = 1+(y+1)2
, si deci J = 2 ln 1+(a+1) 2.
Solutie
Z2
2
a. F 0 (a) = dx; cu schimbarea de variabila t = tgx , obtinem:
1 a2 cos2 x
0
Z
2 2 t
F 0 (a) = dt = arctg = ,
0 t2 + ( 1 a2 )2 1 a2 1 a2 0 1 a2
si deci F (a) = arcsin a.
Z
dx
b. G0 (a) = = si deci G(a) =
2 ln(1 + a).
(1 + x2 )(1 + a2 x2 ) 2(1 + a)
0
23. Sa se calculeze integralele:
Z
ln(a2 + x2 )
a. J(a, b) = dx, a > 0, b > 0, a 6= b.
b2 + x2
0
Z1
ln 1 a2 x2
b. F (a) = dx, |a| < 1.
x2 1 x2
0
Solutie
a. Derivand n raport cu a, obtinem:
Z
0 2a
J = dx =
0 (a2 + x2 )(b2 + x2 )
Z
2a 1 1
= ( 2 2 )dx = .
0 b2 2
a a +x 2 b +x 2 b(a + b)
Rezulta deci J = b ln(a + b) + K(b). Pentru a calcula K(b), calculam
Z Z
ln(b2 + x2 ) 2 ln(b2 + b2 tg2 t)
J(b, b) = dx = b(1 + tg2 t)dt =
0 b2 + x2 0 b2 + b2 tg2 t
Z Z
1 b2 2 2 2
= ln 2
dt = ln b ln cos tdt.
b 0 cos t b b 0
Ultima integrala se poate calcula cu schimbarea de variabila t = 2 y si se
obtine
Z
2
ln cos tdt = ln 2.
0 2
Rezulta J(b, b) = b ln(2b) si deci K(b) = 0.
b. Derivand n raport cu a, obtinem:
Z 1
0 2a
F (a) = dx =
0 (1 a2 x2 ) 1 x2
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 175
Z
Z
2a
2 2a du a
= 2 2 dt = 2 2 1 2
= ,
0 1 a sin t 1 a 0 u + ( 1a2 )
1 a2
deci F (a) = 1 a2 + k ; dar F (0) = 0, deci F (a) = ( 1 a2 1).
Z au
h(u) a
dt = h(u) ln 7 0 atunci cand u 7 0.
bu t b
In concluzie:
Z Z au Z au
f (bx) f (ax) f (t) f (0) a
dx = lim dt = lim dt = f (0) ln .
0 x u0 bu t u0 bu t b
Z1
p 1
d. ln dx, p > 1.
x
0
Z1
dx
e. 1 , n N.
(1 xn ) n
0
Solutie
a. Cu schimbarea de variabila sin2 x = y, obtinem:
Z Z 1
2 1 p1 q1 1 p+1 q+1
sinp x cosq xdx = y 2 (1 y) 2 dy = B , .
0 2 0 2 2 2
b. Cu schimbarea de variabila xm = y, obtinem:
Z 1
1 p+2
xp+1 (1 xm )q1 dx = B ,q .
0 m m
c. Cu schimbarea de variabila xq = y, obtinem:
Z Z
p xq 1 p+1
1 y 1 p+1
x e dx = y q e dy = .
0 q 0 q q
Z
2
29. Sa se calculeze integrala ex cos xdx.
0
Solutie
Folosind dezvoltarea n serie de puteri (n jurul lui 0) a functiei cos si teorema
de integrare termen cu termen a seriilor de puteri, obtinem:
Z X (1)n Z
x2 2
e cos xdx = ex x2n dx =
0 n0
(2n)! 0
X (1)n Z 1 X (1)n 1 1
n 12 y
= y e dy = n+ =
n0
(2n)! 0 2 n0
(2n)! 2 2
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 179
X (1)n 1 3 5...(2n 1) X 1 1 n 1
= = = e 4.
n0
(2n)! 2n+1 2 n0 n! 4 2
Solutie
Convergenta celor doua integrale rezulta din criteriul lui Abel si cu schim-
barea de variabila x2 = y. Calculam acum:
Z
2
J iI = eix dx.
0
Cu schimbarea
q de variabila x2 = it2 si folosind relatia (1) = 1, obtinem
I = J = 12 2 .
180 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI
Capitolul 6
Masura si integrala
181
182 CAPITOLUL 6. MASURA SI INTEGRALA
Spatii cu masura
Fie (X, A) un spatiu masurabil; o aplicatie
: A 7 [0, ]
se numeste masura (pe X) daca:
i. () = 0
ii. pentru orice (An )nN A astfel ncat An Am = , n 6= m rezulta
!
[ X
An = (An ) .
nN nN
Functii integrabile
n
X
Fie (X, A, ) un spatiu cu masura si s : X 7 [0, ], s = i Ai o functie
i=1
simpla, pozitiva, masurabila. Integrala lui s n raport cu masura este,
prin definitie:
Z n
X
sd = i (Ai ).
X i=1
Integrala
Z astfel definita Zare proprietatile:
Z
i. (f + g) d = f d + gd, f, g integrabile si , C.
X X X
184 CAPITOLUL 6. MASURA SI INTEGRALA
Z Z
ii. f d
|f |d, f integrabila.
X X
Teorema de convergenta monotona a lui Lebesgue
Fie (X, A, ) un spatiu cu masura si fie fn : X 7 [0, ] un sir crescator
de functii masurabile: fn fn+1 , n N . Daca f este limita punctuala a
sirului fn , atunci Z Z
lim fn d = f d.
n X X
In particular, daca fn : X 7 [0, ], atunci:
Z X XZ
fn d = fn d.
X nN nN X
| < x, y > | k x k k y k, x, y H.
Spatiul (H, <, >) se numeste spatiu Hilbert daca orice sir Cauchy este con-
vergent (spatiul normat (H, k k ) este complet).
In cele ce urmeaza (H, <, >) este un spatiu Hilbert.
6.1. NOTIUNI TEORETICE 187
k xM k= inf{k x k | x M }.
bn )n `2 (N )
H 3 x 7 (x
Serii trigonometrice
Un caz particular remarcabil de serie Fourier este seria trigonometrica. Con-
sideram spatiul Hilbert al functiilor periodice (de perioada 2) de patrat
integrabil (a se vedea exemplele de spatii p-integrabile):
Z 2
2
L [0, 2] = {f : [0, 2] 7 C | f masurabila si |f (t)|2 dt < }.
0
lim k Pn f k2 = 0.
n
lim an = lim bn = 0.
n n
Z 2`
1 nx
an = f (x) cos dx, n = 0, 1, 2, ...,
` 0 `
Z 2`
1 nx
bn = f (x) sin , n = 1, 2, ...
` 0 `
Teorema lui Dirichlet se scrie:
1 a0 X nx nx
(f (x + 0) + f (x 0)) = + an cos + bn sin =
2 2 n=1
` `
X nx
= fbn ei ` , x R.
n=
Evident, toate rezultatele de mai sus raman adevarate daca nlocuim inter-
valul [0, 2`] cu orice alt interval de lungime 2`, de exemplu, [`, `].
Serii de sinusuri si cosinusuri
Fie f : [0, `] 7 R, o functie integrabila si fie f : R 7 R, periodica de
perioada 2`, definita prin:
(
f (x) , x [0, `]
f(x) =
f (x) , x (`, 0)
a0 X a0 X
f (0 + 0) = + an , f (` 0) = + (1)n an ,
2 n=1
2 n=1
card(A)
P : P(X) 7 [0, 1], P (A) = .
card(X)
Solutie
Pentru orice n N , fie
1
An = {x X ; f (x) > }.
n
1 1
Multimile An sunt masurabile pentru ca An = f ( , ) . Mai mult,
n
avem: [
An = {x X ; f (x) 6= 0} .
nN
1
< f (x), x An ,
n
obtinem (folosim si f (x) 0):
Z Z
1
(An ) f d f d = 0,
n An X
sau, echivalent:
(t) (s) (u) (t)
, a < s < t < u < b.
ts ut
Se demonstreaza fara dificultate ca o functie convexa pe un interval deschis
este continua. Un exemplu remarcabil de functie convexa pe R este functia
exponentiala, (x) = ex .
adica: Z Z
( f )d f d) .
X X
196 CAPITOLUL 6. MASURA SI INTEGRALA
7. Inegalitatea mediilor
Fie n N . Sa se demonstreze ca pentru orice numere reale nenegative
x1 , x2 , ..., xn , are loc inegalitatea mediilor:
1 x1 + x2 + ... + xn
(x1 x2 ...xn ) n .
n
Solutie
Evident, putem presupune ca x1 , x2 , ..., xn sunt strict pozitive.
Fie X = {p1 , p2 , ..., pn } o multime cu n elemente si fie
P : P(X) 7 [0, ), masura de probabilitate, deci
1
P ({pj }) = , j = 1, 2, ..., n.
n
Fie f : X 7 R, f (pj ) = ln xj si fie (x) = ex . Aplicand inegalitatea lui
Jensen (sau exercitiul 6a), obtinem:
Pn n
1
f (pj ) 1X
e n j=1 ef (pj ) ,
n j=1
1 x1 + x2 + ... + xn
adica (x1 x2 ...xn ) n .
n
8. Inegalitatea lui Holder
1 1
Fie p > 0 si q > 0 astfel ncat + = 1; p si q se numesc n acest caz
p q
conjugate.
a. Fie (X, A, ) un spatiu cu masura. Atunci, pentru orice functii masurabile
f, g : X 7 [0, ), are loc inegalitatea lui Holder:
Z Z 1 Z 1
p q
f g d f p d g q d .
X X X
6.2. FUNCTII INTEGRABILE 197
Solutie
Z 1 Z 1
p q
a. Fie A = f p d si B = g q d . Daca A = sau B = ,
X X
atunci inegalitatea este evidenta. Daca A = 0 sau B = 0, atunci, conform
exercitiului 3, f = 0(a.p.t.) sau g = 0 (a.p.t.) si deci f g = 0 (a.p.t.) si
inegalitatea este iarasi evidenta. Presupunem acum A, B (0, ); fie F =
f g
A si G = B . Fie x X; deoarece F (x) > 0 si G(x) > 0, exista s, t R astfel
s t
ncat F (x) = e p si G(x) = e q . Folosind convexitatea functiei exponentiale,
avem:
1
s+ 1
t 1 s 1 t 1 p 1
F (x)G(x) = e p q e + e = F (x) + Gq (x).
p q p q
obtinem:
Z Z Z
(f + g)p = f (f + g)p1 d + g(f + g)p1 d.
X X X
198 CAPITOLUL 6. MASURA SI INTEGRALA
Aplicand inegalitatea lui Holder celor doi termeni din membrul drept al
egalitatii de mai sus, obtinem (alegem q conjugat cu p):
Z Z 1 Z 1
p q
f (f + g)p1 d f p d (f + g)(p1)q d , si
X X X
Z Z 1 Z 1
p q
p1 p (p1)q
g(f + g) d g d (f + g) d .
X X X
Solutie
Incluziunile rezulta din urmatoarele doua inegalitati:
k x k2 k x k1 , x `2 (Z) si
6.2. FUNCTII INTEGRABILE 199
k f k1 k f k2 , f L1 [0, 2].
Prima inegalitate este evidenta:
!2
X X
k x k22 = |x(n)|2 |x(n)| =k x k21 .
nZ nZ
Pentru cea de-a doua inegalitate sa obsevam mai ntai ca functia constanta
1(t) = 1 este si n L1 [0, 2] si n L2 [0, 2]:
k 1 k1 =k 1 k2 = 1.
deci h L1 (R).
b. Fie s, t R; atunci:
Z Z
b
(t) = eixt f (x)eixs dx = eix(ts) f (x) dx = fb(t s).
R R
200 CAPITOLUL 6. MASURA SI INTEGRALA
14. Fie f L1 (R) o functie de clasa C 1 (R) astfel ncat lim f (x) = 0.
|x|
Atunci f 0 L1 (R) si fb0 (t) = itfb(t), t R.
6.3. SERII FOURIER 201
Solutie
Pentru orice t R, aplicand formula de integrare prin parti, avem:
Z
fb0 (t) = eixt f 0 (x) dx =
Z
=e ixt
f (x) + it eixt f (x) dx = itfb(t).
sin (n+1)x
2 cos nx
2
1 + cos x + cos 2x + ... + cos nx = ,
sin x2
sin (n+1)x
2 sin nx
2
sin x + sin 2x + ... + sin nx = ,
sin x2
n N ? , x R, x 6= 2k, k Z.
Solutie
Se nmulteste membrul drept cu 2 sin x2 si se transforma produsele n diferente.
Alta metoda: notam cu S prima suma si a doua cu T si calculam S + iT ;
notand z = cos x + i sin x, se obtine o progresie geometrica.
f (x) = |x|, x [, ],
X 2 ((1)n 1)
|x| = + cos nx, x [, ],
2 n1 n2
sau, echivalent:
X 4
|x| = + cos(2m + 1)x, x [, ].
2 m0 (2m + 1)2
1 1 1 2
+ + + ... = .
12 32 52 8
f (x) = x, x (, ],
S(x) = f (x), x (, ),
f (x) = x2 , x (, ],
Solutie
Evident, functia este continua; calculam coeficientii Fourier:
Z
1 2
a0 = x2 dx = 2 .
3
Z Z
1 2 2 4
an = x2 cos nx = x sin nx x sin nx dx =
n 0 n 0
Z
4 (1)n
= x cos nx 4 sin nx dx = 4 .
n2 n2 n2
0 0
Evident, bn = 0, n 1. Rezulta dezvoltarea:
2 X (1)n
x2 = + 4 2 cos nx, x [0, ].
3 n1
n
204 CAPITOLUL 6. MASURA SI INTEGRALA
Pentru a calcula suma celei de-a treia serii, scriem mai ntai identitatea lui
Parseval pentru seria trigonometrica de mai sus; rezulta:
Z
1 a20 X 2
x4 dx = k f k22 = + an .
2 n1
Se obtine: !
X 1 Z
1 2 4 2 4
4
= + x4 dx = .
n1
n 16 9 0 90
19. Fie a R? .
a. Sa se determine seria Fourier asociata functiei f (x) = eax , x (, ].
b. Sa se deduca sumele seriilor de numere:
X 1 X (1)n
si
n1
n2 + a2 n1
n2 + a2
2a sh (a)
= (1)n , n 1.
(a2 + n2 )
Z
1 ax eax (a sin nx n cos nx)
bn = e sin nx dx = =
(a2 + n2 )
6.3. SERII FOURIER 205
2n sh (a)
= (1)n1 , n 1.
(a2 + n2 )
Rezulta formula:
2 sh (a) 1 X (1)n
eax = + (a cos nx b sin nx) , x (, ).
2a n1 a2 + n2
eax + eax
ch(ax) = =
2
sh(a) X 2a sh(a)
= + (1)n 2 cos nx, x (, ).
a n1
a + n2
Solutie
Fie f (x) = x 2 , x [0, 2), prelungita prin periodicitate la R; calculam
coeficientii Fourier:
Z 2 !2
1 x 1 x2
a0 = dx = x = 0.
0 2 2 2
0
Z
1 2 x
an = cos nx dx =
0 2
Z 2
( x) sin nx 2 1
= 2n sin nx dx = 0, n 1.
2n 0 0
Z 2
1 x
bn = sin nx dx =
0 2
Z
( x) cos nx 2 1 2n 1
= cos nx dx = , n 1.
2n 0 2n 0 n
Aplicand teorema lui Dirichlet, rezulta:
x X sin nx
= , x (0, 2).
2 n1
n
Solutie
Din formula:
x X sin nx
= , x (0, 2),
2 n1
n
demonstrata n exercitiul precedent, nlocuind pe x cu 2x, rezulta identi-
tatea:
2x X sin 2nx
= , x (0, ).
2 n1
n
6.3. SERII FOURIER 207
X sin(2n 1)x
= , x (, 0).
n1
2n 1 4
Sa se calculeze apoi suma seriei:
1 1 1 1
1 + + ...
5 7 11 13
Solutie
Pentru prima identitate se scad membru cu membru cele doua egalitati
demonstrate n exercitiile 20 si 21; a doua identitate rezulta din prima si din
imparitatea functiei sinus. Pentru a calcula suma seriei numerice date, se ia
x = 3 n prima egalitate si obtinem:
X sin (2n1)
3
= ,
4 n1 2n 1
1 1 1 1 3
de unde rezulta: 1 + + ... = .
5 7 11 13 6
23. Fenomenul Gibbs
In jurul unui punct de discontinuitate al unei functii date, seria Fourier aso-
ciata ei converge doar punctual (nu neaparat uniform). Acest fapt conduce
la un defect de convergenta (aparent paradox) al sirului sumelor partiale
asociat seriei trigonometrice date, numit fenomenul Gibbs. Dam n contin-
uare un exemplu n acest sens.
Consideram restrictia functiei signum la intervalul (, ),
1 , x (, 0)
sgn : (, ) 7 R, sgn(x) = 0 , x=0
1 , x (0, )
c. Sa se calculeze
lim Sn sgn(0+) .
n 2n
Solutie
a. Calculam mai ntai suma
= (cos x + i sin x) + (cos 3x + i sin 3x) + ... + (cos(2n 1)x + i sin(2n 1)x) =
z 2n 1
= z2 ,
z2 1
unde am notat z = cos x + i sin x. Dupa calcule, rezulta:
sin nx
A + iB = (cos nx + i sin nx),
sin x
si deci:
sin 2nx
cos x + cos 3x + ... + cos(2n 1)x = , x 6= k, k Z.
2 sin x
6.3. SERII FOURIER 209
Integrand de la 0 la x, rezulta:
n
X Z x
sin(2k 1)x sin 2nt
= dt,
k=1
2k 1 0 2 sin t
4
sau, nmultind cu :
Z x
2 sin 2nt
Sn (x) = dt, x (, ).
0 sin t
b. Din cele demonstrate la punctul precedent rezulta ca
2 sin 2nx
Sn0 (x) =
sin x
si deci 2n este punct critic al lui Sn ; ntr-o vecinatate a lui 2n avem:
2 sin 2nx
Sn0 (x) = > 0, x < ,
sin x 2n
2 sin 2nx
Sn0 (x) = < 0, x > .
sin x 2n
Rezulta ca x = 2n este punct de maxim al functiei Sn .
Calculam acum:
Z Z Z
2 2n sin 2nt 2 sin u du 1 sin u
Sn = dt = u = u du.
2n 0 sin t 0 sin 2n 2n n 0 sin 2n
Rezulta: Z
2 sin u
lim Sn = du.
n 2n 0 u
Ultima integrala se aproximeaza dezvoltand functia sinus n serie de puteri:
Z Z X
sin u (1)n
du = x2n2 du =
0 u 0 n1
(2n 1)!
X (1)n
2n1
X (1)n 2n1
= x = .
n1
(2n 1)!(2n 1) 0 n1
(2n 1)!(2n 1)
Seria fiind alternata, eroarea este mai mica decat primul termen neglijat.
Cu o eroare mai mica decat 103 , se obtine
lim Sn 1, 1789.
n 2n
210 CAPITOLUL 6. MASURA SI INTEGRALA
c. Rezulta: lim Sn sgn(0+) 0, 1789.
n 2n
24. Sa se dezvolte n serie Fourier functia:
(
0 , x (2, 0]
f (x) = x ,
2 , x (0, 2]
deci:
!
1 X 2 (2n 1)x (1)n1 nx
+ 2 cos + sin =
4 n1 (2n 1)2 2 n 2
(
0 , x (2, 0]
= x
2 , x (0, 2)
2((1)n 1)
= , n 1.
n2
Rezulta dezvoltarea n serie de cosinusuri:
X 4
x= cos(2n 1)x, x [0, ],
2 n1 (2n 1)2
2(1)n1
= , n 1.
n
Rezulta dezvoltarea n serie de sinusuri:
X 2(1)n1
x= sin nx, x [0, ).
n1
n
ea 1 X 2a((1)n ea 1)
eax = + cos nx x [0, ).
a n1
(a2 + n2 )
212 CAPITOLUL 6. MASURA SI INTEGRALA
X 2n(1 (1)n ea )
eax = sin nx, x (0, ).
n1
(a2 + n2 )
f (t) = e|t| , t [, ].
Solutie
Pentru orice n Z, coeficientii Fourier sunt:
Z
1
fbn = f (t)eint dt =
2
Z Z 0 Z
1 1 1
= e|t| eint dt = et(1+in) dt + et(1in) dt =
2 2 2 0
1 0 1
= et(1+in) + et(1+in) =
2(1 + in) 2(1 in) 0
(1)n n+1
= in sh() + ch() + (1) .
(n2 + 1)
28. Sa se determine coeficientii Fourier complecsi si seria Fourier pentru
functia periodica (
1 , x (, 0)
f (x) =
1 , x [0, ]
Solutie
Calculam coeficientii Fourier; evident, fb0 = 0. Pentru n Z ? , avem:
Z 0 Z
1
fbn = e int
dt + e int
dt =
2 0
0
1 int int i
= e e = ((1)n 1) .
2in 0 n
Din teorema lui Dirichlet, rezulta:
X X 2i
fb2n+1 ei(2n+1)t = ei(2n+1) , t (, 0) (0, ).
nZ nZ
(2n + 1)
x x2
f (x) = , x (0, 2].
2 4
6.4. OPERATORI PE SPATII HILBERT 213
Sa se demonstreze egalitatile:
a. Ker(T ) = (Im(T ? )) .
b. Im(T ) = (Ker(T ? )) .
Solutie
a. Fie x Ker(T ) si fie y H; atunci:
< T ? y, x >=< y, T x >= 0
si deci x Im(T ? ). Pentru incluziunea inversa, fie x (Im(T ? )) ; atunci,
pentru orice y H, avem:
< T x, y >=< x, T ? y >= 0
si deci T x = 0, adica x Ker(T ).
b. Este o consecinta a egalitatii (T ? )? = T si a egalitatii de la punctul a.
deci x `2 (Z).
b. Liniaritatea este imediata. Din inegalitatea:
sX
k D x k2 = |(n)x(n)|2 k k k x k2 ,
nZ
6.4. OPERATORI PE SPATII HILBERT 215
|(m)| =k (m)m k2 =k D m k2 k D k k m k2 =k D k .
sup |(m)| k D k,
mZ
si deci k k k D k .
c. Sa notam sirul definit prin (n) = (n), n Z. Pentru orice siruri
x, y `2 (Z), avem:
X
< D x, y >= (n)x(n)y(n) =
n=
X
= x(n) (n)y(n) =< x, y >=< x, D y >,
n=
n = D1 (D n ) = D1 ((n)n ) = (n)D1 n ,
216 CAPITOLUL 6. MASURA SI INTEGRALA
deci
1
D1 n = n , n Z.
(n)
Considerand normele ambilor membri n egalitatea de mai sus, obtinem:
1
k n k2 =k D1 n k2 k D1 k k n k2 =k D1 k .
(n)
1
Rezulta deci ca sirul este marginit:
1 1
(n) k D k,
b. V este o izometrie: k V x k2 =k x k2 , x `2 (N ) .
De aici rezulta, in particular, ca k V k= 1.
c. V nu este operator inversabil (nu este surjectiv).
d. (V ? x)(n) = x(n + 1) , x `2 (N ) , n N si k V ? k= 1.
e. V ? V = I dar V V ? 6= I.
f. Operatorul V nu are valori proprii: p (V ) = .
g. p (V ? ) = { C ; || < 1} si (V ) = (V ? ) = { C ; || 1}.
In legatura cu afirmatiile de la punctele b si c sa observam ca pe spatii
finit dimensionale nu exista endomorfisme injective care sa nu fie surjective
( de fapt operatorul V este mai mult decat injectiv, este o izometrie);
dimpotriva,n cazul finit dimensional orice operator injectiv este si surjectiv
( n plus, orice izometrie este operator unitar). Este de asemenea de retinut
faptul ca V nu are valori proprii, n timp ce n cazul unui operator definit
pe un spatiu finit dimensional spectrul este format numai din valori proprii.
Solutie
Prin definitie, V actioneaza astfel:
`2 (N ) 3 x = (x(0), x(1), x(2), ..) (0, x(0), x(1), ..) = V x `2 (N ).
a,b,c. Liniaritatea o lasam ca exercitiu. Este evident (din schema de mai
sus) ca k V x k2 =k x k2 , si deci V este izometrie. Operatorul V nu este
surjectiv deoarece Im(V ) = {x `2 (N ) ; x(0) = 0} 6= `2 (N ) de exemplu,
nu exista x `2 (N ) astfel ncat V x = o .
d. Pentru orice x, y `2 (N ) , avem:
X
X
X
< V x, y >= (V x)(n)y(n) = x(n 1)y(n) = x(n)y(n + 1),
n=0 n=1 n=0
p (V ? ) = { C ; || < 1}.
p (V ? ) = { C ; || < 1}.
pa (T ) = { C | xn H cu k xn k= 1, n N si lim (I T )xn = 0}
n
C \ (T ) 1 C \ (T 1 ).
I = (I T )(I T )1 = (T 1 1 I) T (I T )1 =
= (T 1 1 I) (I T )1 T,
ceea ce arata ca operatorul 1 I T 1 este inversabil, deci:
1 C \ (T 1 ).
k T k2 =k T T ? k=k I k= 1.
k T k=k T 1 k= 1.
k W x k2 =k x k2 .
x(n 1) = x(n) , n Z.
lim k (I W )xn k2 = 0.
n
f y) = K(y, x)
K(x,
Solutie
a. Avem (folosim inegalitatea lui Schwarz):
Z 1 Z 1 2
k g k22 =
K(x, y)f (y) dy dx
0 0
Z 1 Z 1 Z 1
|K(x, y)|2 dy |f (y)|2 dy dx =k f k22 k K k22 .
0 0 0
b. Liniaritatea este imediata; continuitatea rezulta din punctul precedent
si n plus k TK kk K k2 .
c. Pentru orice f L2 [0, 1] , avem:
Z 1
(TK TH f )(x) = K(x, y) (TH f ) (y)dy =
0
Z 1Z 1 Z 1 Z 1
= K(x, y)H(y, z)f (z)dzdy = K(x, y)H(y, z)dy f (z)dz =
0 0 0 0
Z 1
= G(x, z)f (z)dz = (TG f )(x).
0
d. Demonstratia este o consecinta imediata a inegalitatii dintre normele
operatorului integral si a nucleului sau:
k TKn TK kk Kn K k2 0.
Intr-adevar, daca x < y , atunci orice z [0, 1] trebuie sa verifice cel putin
una din inegalitatile: x < z sau z < y ; n primul caz, avem K(x, z) = 0 ,
iar n al doilea H(z, y) = 0 , deci oricum G(x, y) = 0 . Daca x y , atunci:
Z x
G(x, y) = K(x, z)H(z, y).
y
si n general pentru n N :
Z 1
[n]
K (x, y) = K(x, z)K [n1] (z, y)dz.
0
Pentru orice 0 y x 1 , avem:
Z x
[2]
|K
(x, y)| = K(x, z)K(z, y)dz k K k2 (x y).
y
224 CAPITOLUL 6. MASURA SI INTEGRALA
k K kn k K kn
|K [n] (x, y)| (x y)n1 .
(n 1)! (n 1)!
k M f k2 k k f k2 , f L2 [0, 2].
6.4. OPERATORI PE SPATII HILBERT 225
1
An = {t [0, 2] ; |(t)| k k }.
n
Din definitia normei k k rezulta ca masura Lebesgue a multimii An este
nenula (si finita, deoarece masura ntregului cerc este finita). Fie n functia
caracteristica a multimii An ; evident n L2 [0, 2] si:
s
Z 2
k M n k2 = |(t)(t)|2 dt
0
s
Z 2 2
1 1
k k |n (t)|2 dt k k k n k2 , n N.
0 n n
Rezulta inegalitatea:
1
k M kk k , n N,
n
deci k M kk k .
d. Daca f, g L2 [0, 2] , atunci:
Z 2
1
< M f, g >= ((t)f (t)) g(t) dt =
2 0
Z 2
1
= f (t) ((t) g(t)) dt =< f, M g >,
2 0
(fd
+ g)(k) = fb(k) + gb(k) = 0, k Z, k 1,
= 2 k fn f k1 2 k fn f k2 0,
unde, ultima inegalitate a fost demonstrata n exercitiul 11.
Rezulta fb(k) = 0, k Z, k 1, si deci f H 2 [0, 2].
c. Fie k Z, k 1 si h H 2 [0, 2]; atunci:
Z 2
1
(Md
1 h)(k) = h(t) eit eikt dt =
2 0
Z
1 2 b 1) = 0,
= h(t) ei(k1)t dt = h(k
2 0
ceea ce ncheie demonstratia.
6.4. OPERATORI PE SPATII HILBERT 227
Sa se demonstreze egalitatea:
(Md kb 2
k f )(n) = (W f )(n), f L [0, 2], k Z, n Z.
Solutie
Cu notatiile din enunt, avem:
Z 2
1
(Md
k f )(n) = k (t)f (t) eint dt =
2 0
Z
1 2
= f (t) ei(nk)t dt = fb(n k) = (W k fb )(n),
2 0
ceea ce ncheie demonstratia.
228 CAPITOLUL 6. MASURA SI INTEGRALA
Capitolul 7
(P ) = ni=1 (bi ai ).
229
230 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE SI TRIPLE
Integrala Lebesgue
Daca f este o functie integrabila n raport cu masura Lebesgue (n Rk ),
atunci integrala corespunzatoare (pe o multime A) se noteaza
Z
f (x1 , x2 , ..., xk )dx1 dx2 ...dxk .
A
y = x2 + 1, y = x2 , x = 1, x = 3.
Z Z
b. e|x+y| dxdy, D fiind multimea plana maginita de curbele de ecuatii
D
x + y = 3, x + y = 3, y = 0, y = 3.
Z Z
c. xdxdy, D fiind multimea plana marginita de curba de ecuatie
D
x2 + y 2 = 9, x 0.
Solutii
Z Z Z 3 Z x2 +1
a. (x + 3y)dxdy = dx (x + 3y)dy.
D 1 x2
b. Fie D1 = {(x, y) D ; x + y 0} si D2 = D \ D1 .
Atunci D = D1 D2 si:
Z Z Z Z Z Z
e|x+y| dxdy = exy dxdy + ex+y dxdy =
D D1 D2
Z 3 Z y Z 3 Z 3y
= dy exy dx + dy ex+y dx.
0 3y 0 y
Z Z Z 3 Z 9y2
c. xdxdy = dy xdx.
D 3 0
Solutie
Coordonatele polare sunt x = cos , y = sin , iacobianul este , iar
domeniul maxim pentru coordonatele si este (, ) [0, ) [0.2).
234 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE SI TRIPLE
sin , cos 0
si deci
[0, ), [0, sin ].
2
Rezulta:
Z Z q Z Z sin
2 2
1+ x2 + y 2 dxdy = d (1 + )d = + .
D 0 0 8 9
(1 + e2 )
= ln(1 + e2 ) 1 + .
12 12
2
Z4.ZSa se calculeze cu o eroare mai mica decat 10 integralele:
dxdy 1
a. , A = [0, ] [0, 1].
1 + xy 2
Z ZA
ln(x2 + y 2 )
b. p , dxdy, unde:
B (x2 + y 2 1)(x2 + y 2 )
B = {(x, y) ; 1 x2 + y 2 (e 1)2 }.
Solutii
a.
Z Z Z Z 1 Z
ln(1 + xy) 1
1 1
dxdy 2 dy 2
= dx = dx =
A 1 + xy 0 0 1 + xy 0 x 0
Z 1 Z 1
X (1)n X
2 ln(1 + x) 2 (1)n 65
= dx = xn dx = 2 n+1 = .
0 x 0 n0
n+1 n0
(n + 1) 2 144
7.2. INTEGRALE DUBLE 235
n urmatoarele cazuri:
a. D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 2y}, f (x, y) = x2 + y 2 .
b. D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 x, y > 0}, f (x, y) = xy.
c. D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 2x + 2y 1}, f (x, y) = y.
Solutie
Volumul multimii este dat de formula
Z Z
vol() = f (x, y)dxdy
D
rezulta:
Z Z Z 2 Z 1
vol() = ydxdy = d (1 + sin )d = .
D 0 0
236 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE SI TRIPLE
Obtinem:
Z Z Z Z Z Z 5
yz yz
p dxdydz = dxdy p dz =
x + y2
2 D 0 x2 + y2
Z Z
25 y
= p dxdy,
2 D x2 + y2
integrala care se calculeaza folosind coordonate polare.
b. Coordonatele cilindrice sunt x = cos , y = sin , z = z, domeniul
maxim fiind (, , z) [0, ) [0, 2) R, iar iacobianul J = .
Pentru , domeniul de integrare n coordonate cilindrice este
z [0, 5], [0, 2 ], [1, 22 ] si deci:
3 cos +1
Z Z Z Z 5 Z Z 2
yz 2 3 cos2 +1 z sin
p dxdydz = dz d d =
x + y2
2 0 0 1
Z
25 2 3(1 cos2 ) 25
= 2
sin d = (4 3 9).
2 0 3 cos + 1 18
Z9.ZSa
Z se calculeze integralele:
a. (y x) dxdydz,
= {(x, y, z) R3 ; x2 + y 2 + z 2 1, y > 0}
Z Z Z !3
y2 z2
2
2
b. 1x dxdydz,
9 4
y2 z2
= {(x, y, z) R3 ; y 0, z 0, x2 + + 1}.
9 4
238 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE SI TRIPLE
Z Z Z
c. z dxdydz,
= {(x, y, z) R3 ; x2 + y 2 + (z 1)2 1}.
Solutie
Coordonatele sferice sunt
si avem: Z Z Z
(y x)dxdydz =
Z 1 Z Z
= d d 3 sin2 (sin cos )d = .
0 0 0 4
b. Coordonatele sferice generalizate sunt:
= {(x, y, z) R3 | x2 + y 2 + z 2 R2 , z k}.
Solutie
Multimea este interiorul calotei sferice situate deasupra planului z = k.
Pentru a calcula volumul, trecem la coordonate sferice. Fie 0 [0, 2 ] astfel
k
ncat R cos 0 = k, deci cos 0 = R ; rezulta domeniul (pentru coordonatele
sferice):
k
[0, 2), [0, 0 ], [ , R].
cos
Se obtine:
Z Z Z Z 2 Z 0 Z R
dxdydz = d d 2 sin d =
k
0 0 cos
Z 0 ! ! 0
2 k3 2 k3
3 3
R d = R cos =
3 0 cos3 3 2 cos2
0
!
2 3 k3
= R3 r 2 k + .
3 2 2
11. Sa se calculeze volumele multimilor marginite de suprafetele de
ecuatii:
a. 2x2 + y 2 + z 2 = 1, 2x2 + y 2 z 2 = 0, z 0.
b. z = x2 + y 2 1, z = 2 x2 y 2 .
c. z = 4 x2 y 2 , 2z = 5 + x2 + y 2 .
d. x2 + y 2 = 1, z 2 = x2 + y 2 , z 0.
e. x2 + y 2 = 4a2 , x2 + y 2 2ay = 0, x + y + z = 3, x 0, z 0, a (0, 1).
f. x2 + y 2 + z 2 = 1, y 2 + z 2 = x2 , x 0.
240 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE SI TRIPLE
Solutie
a. Curba de intersectie dintre elipsoid si con este elipsa de ecuatii
1
4x2 + 2y 2 = 1, z = .
2
Proiectia pe planul xoy a lui este
Rezulta:
Z Z Z Z Z Z 12x2 y2
vol() = dxdydz = dxdy dz =
D 2x2 +y 2
Z Z q q
= 1 2x2 y 2 2x2 + y 2 dxdy =
D
Z 1 Z 2 r r !
1 1 2 1
= d 1 2 d = ( 2 1).
0 0 2 2 2 2 3
b. Curba de intersectie a celor doi paraboloizi este cercul de ecuatii
3 1
x2 + y 2 = , z = .
2 2
Proiectia pe planul xOy a lui este
3
D = {(x, y) ; x2 + y 2 },
2
si deci obtinem:
Z Z Z Z Z Z 2x2 y2
vol() = dxdydz = dxdy dz =
D x2 +y 2 1
Z p3 Z 2
2
= d (3 2 ) d.
0 0
Z Z !
Z 2 Z 2
2 q 2 2 2
2 2
= y + z2 dydz = d d = .
D 2 4 0 0 12
12. Sa se calculeze volumele multimilor marginite de suprafetele de
ecuatii:
3
a. x2 + y 2 + z 2 = x.
3
b. x2 + y 2 = z 2 , z = 0, z = 8.
x2 y 2 z2
c. 2 + 2 = 2 , 0 z c, a > 0, b > 0, c > 0.
a b c
Solutie
a. Folosim coordonatele sferice. Obtinem domeniul:
[0, ], [ 2 , 2 ], [0, sin cos ] si deci:
5
Z Z Z Z Z Z 5
sin cos
2
vol() = dxdydz = d d 2 sin d =
0 2 0
242 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE SI TRIPLE
Z Z Z Z
!
1 2 3 1 3 8 2 3
= d sin sin cos d =
5 5 sin d
5 cos d .
5
3 0 2 3 0 2
Integrale curbilinii si de
suprafata
243
244 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII SI DE SUPRAFATA
Daca 1 si 2 sunt
Z doua drumuri
Z parametrizate echivalente (indiferent de
orientare) atunci f ds = f ds.
1 2
Aplicatii
i. Daca f este functia constanta 1, atunci se obtine lungimea drumului .
ii. Daca imaginea lui este un fir material avand densitatea f , atunci masa
M si coordonatele centrului de greutate G sunt date de formulele:
Z
M= f ds,
Z Z Z
1 1 1
xG = xf ds, yG = yf ds, zG = zf ds.
M M M
8.1. NOTIUNI TEORETICE 245
P Q Q R R P
= , = , = .
y x z y x z
Panze parametrizate
Fie D R2 o multime deschisa si conexa; o panza parametrizata pe D este
orice aplicatie de clasa C 1 , : D 7 R3 .
Panza parametrizata se numeste simpla daca aplicatia este injectiva.
Doua panze parametrizate 1 : D1 7 R3 si 2 : D2 7 R3 se numesc
echivalente daca exista un difeomorfism : D1 7 D2 astfel ncat 1 = 2 .
8.1. NOTIUNI TEORETICE 247
N (u, v) = .
u v
Daca 1 si 2 sunt doua panze parametrizate simple, regulate echivalente
cu aceeasi orientare, atunci versorii normalelor induse coincid:
1 1
n1 (u, v) = N1 (u, v) = N2 (u, v) = n2 (u, v).
k N1 (u, v) k k N2 (u, v) k
Q P
Multimea D = {(x, y) R2 ; y > 0} este stelata si = pe D; evident,
x y
D este maximala cu aceste proprietati.
obtinem: Z Z 2
xdy ydx = abdt = 2ab.
0
2 +y 2 2 +y 2
4. Fie P (x, y) = ex cos(2xy), Q(x, y) = ex sin(2xy) si fie
= P dx + Qdy.
Z
a. Sa se arate ca = 0 pentru orice curba nchisa .
b. Fie R. Sa se calculeze integrala
Z
2
et cos(2t)dt,
0
Solutie
P Q
a. Deoarece = , rezulta ca este 1-forma diferentiala nchisa pe R2
y x
8.2. INTEGRALE CURBILINII 251
Z
si deci si exacta; n consecinta, = 0, pentru orice curba nchisa .
b. Parametrizand = [AB] [BC] [CD] [DA], obtinem:
Z Z a Z Z a
2 2 +t2 2 +2
0= = et dt + ea sin(2at)dt et cos(2t)dt.
0 0 0
Pentru a , obtinem:
Z
t2 2
e cos(2t)dt = e ,
0 2
deoarece
Z Z
2 2 2
et dt = si lim ea +t sin(2t)dt = 0.
0 2 a 0
Z
5. Sa se calculeze n urmatoarele cazuri:
a. = x2 yzdx + xy 2 zdy + xyz 2 dz, iar este intersectia suprafetelor
x = 1, y 2 + z 2 = 1.
x2 + y 2 + z 2 = r2 , x y + z = 0.
x2 + y 2 2x = 0, x + z = 4.
Solutie
Integralele se calculeaza cu definitia.
a. este un cerc situat n planul x = 1; o parametrizare este:
Rezulta: Z Z 2
= cos2 t sin2 t + cos2 t sin2 t dt = 0.
0
Rezulta parametrizarea:
r
2
u(t) = x(t) y(t) = r cos t,
3
v(t) = x(t) + y(t) = 2 r sin t,
r
2
z(t) = y(t) x(t) = r cos t, t [0, 2).
3
Se obtine: r !
1 2
x(t) = r cos t + 2 sin t ,
2 3
r !
1 2
y(t) = r 2 sin t cos t ,
2 3
r
2
z(t) = r cos t, t [0, 2).
3
In continuare se aplica definitia.
d. Ecuatia canonica a cilindrului este (x 1)2 + y 2 = 1 si deci
P x2 y 2 Q
= 2 2 2
z = ,
y (x + y ) x
R P
= y = ,
x z
Q R
= x = .
z y
Z
Domeniul este stelat, asadar este exacta pe . Rezulta ca nu
depinde de drumul parametrizat , ci doar de extremitatile A si B si de
254 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII SI DE SUPRAFATA
8. Fie P, Q : R2 \ {(x, y) | xy = 1} 7 R,
y x
P (x, y) = , Q(x, y) =
1 + xy 1 + xy
Z
si fie = P dx + Qdy. Sa se calculeze integrala , unde este un drum
arbitrar avand capetele A(1, 1) si B(3, 3) si nu intersecteaza hiperbola
xy = 1.
Solutie
Forma diferentiala este nchisa:
P 1 Q
= 2
= , (x, y) R2 , xy 6= 1.
y (1 + xy) x
p t2
y(t) = t, x(t) = , t [p, p ],
2 2p
avem:
Z Z p s Z pq
t2 2
L= ds = 1+ 2
dt = t2 + p2 dt =
p p p 0
Z p 2 Z p Z
2 t + p2 dt 2 p t2
= p dt = 2p p + p dt =
p 0 t2 + p2 0 t2 + p 2 p 0 t2 + p 2
2Z p t
= 4p ln 1 + 2 + t p 2 dt =
p 0 t + p2
2 q Z pq
= 4p ln 1 + 2 + t t2 + p2 |p0 t2 + p2 dt .
p 0
Rezulta:
L=p 2 + 2 ln(1 + 2) .
arcului AB egala cu .
Cu parametrizarea x(t) = R cos t, y(t) = R sin t, t ( 2 , 2 ), obtinem:
Z
1 2 2R
xG = R cos tdt = sin , yG = 0.
2
2
1 1
x(t) = t, y(t) = t2 , z(t) = t3 , t [0, 1],
2 3
si avand densitatea F (x, y, z) = 2y.
Solutie
Conform formulei masei:
Z Z p Z 1q
M= F (x, y, z)ds = 2y ds = t2 (1 + t2 + t4 ) dt =
0
s 2
Z 1 p Z 1
1 3
= t 1+ t2 + t4 dt = t t2 + + dt =
0 0 2 4
Z 3 r
1 2 3
= u2 + du =
2 1
2
4
Z 3 3 Z 3 Z 3
1 2 u2 + 4 3 2 du 1 2 u2
= q du = q + q du =
2 1
2 u2 + 3 8 1
2 u2 + 3 2 1
2 u2 + 3
4 4 4
r ! 3 r 3 Z 3r
3 3 2 1 3 2 1 2 3
= ln u + u2 + 2
+ u u + u2 + du.
8 4 1 2 4 1 2 12 4
2 2
si densitatea f (x, y) = y.
Solutie
Masa firului este:
Z Z 1 q Z 1
M= yds = 2
cht 1 + sh t dt = ch2 tdt =
0 0
Z 1
1 1 1 1 1
= (1 + ch2t) dt = t + sh2t = (2 + sh2) .
2 0 2 2 0 4
Coordonatele centrului de greutate:
Z 1 Z 1
1 2 1
xG = t ch tdt = (t + t ch2t) dt =
M 0 2M 0
1
Z 1
1 t2 1 1 1 1
= + t sh2t sh2tdt = (3 + 2 sh2 ch2) .
2M 2 0 2 0 2 0 8M
Z Z 1
1 3 1
yG = ch tdt = 1 + sh2 t shtdt =
M 0 M 0
1 1 3 1 1 1 3
= sht + sh t = sh1 + sh 1 .
M 3 0 M 3
Solutie
Vectorii tangenti la suprafata sunt si , iar versorul normalei este
u v
1
.
k u v k u v
Solutie
Aplicam definitia integralei de suprafata de speta a doua.
a. Iacobienii:
D(Y, Z) D(Z, X) D(X, Y )
= c sin v, = c cos v, = u,
D(u, v) D(u, v) D(u, v)
si deci:
Z Z b Z 2 1
= du cu sin2 v c2 v cos v + u2 cos v dv = c b2 a2
a 0 2
b. Parametrizam sfera de centru O si raza R:
D(Y, Z)
= R2 sin2 cos ,
D(, )
D(Z, X)
= R2 sin2 sin ,
D(, )
D(X, Y )
= R2 sin cos
D(, )
Z
Rezulta = 4R3 .
c. Parametrizarea canonica a elipsoidului este:
Rezulta integrala:
Z Z Z 14
= v 2 cos2 u + v 2 sin2 u dudv = .
D 3
Iacobienii:
D(Y, Z) D(Z, X) D(X, Y )
= a cos , = a sin , = 0.
D(, z) D(, z) D(, z)
Rezulta integrala:
Z Z Z
= (a sin + z) a cos ddz = 0.
D
n urmatoarele cazuri:
a. F (x, y, z) = |xyz|, 2 2 2
: z2 = x2 + y , z [0, 1].
b. F (x, y, z) = y z, : x + y = 6z,qz [0, 2].
c. F (x, y, z) = z 2 , = {(x, y, z) ; z = x2 + y 2 , x2 + y 2 6y 0.}.
Solutie
Se aplica definitia integralei de suprafata de prima speta.
a. Parametrizarea carteziana a conului este:
q
z = f (x, y) = x2 + y 2 , D = {(x, y) ; x2 + y 2 1}.
Rezulta:
Z Z Z s
q
x2 y2
|xyz|d = |xy| x2 + y 2 1 + + dxdy =
D x2 + y 2 x2 + y 2
Z Z q
4 2
= 2 |xy| x2 + y 2 dxdy = .
D 5
b. Parametrizarea carteziana a paraboloidului este:
1
z = f (x, y) = (x2 + y 2 ), D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 12}.
6
Rezulta:
Z Z Z r r
1 2 1
y zd = y (x + y ) 1 + (x2 + y 2 ) dxdy =
2
D 6 9
s
2 Z Z 12
1 2
= d 3 1 + sin = 0.
6 0 0 9
c. Cu parametrizarea carteziana
q
z= x2 + y 2 , (x, y) D = {(x, y) | x2 + y 2 6y}.
rezulta: Z Z Z
z 2 d = (x2 + y 2 )dxdy =
D
Z Z 6 sin
243
= d 3 d = .
0 0 2
8.3. INTEGRALE DE SUPRAFATA 263
Z 2 Z h q
q
= d 1+ 42 d = 3
(1 + 4h) 1 .
0 0 6
20. Sa se calculeze aria A a suprafetei n urmatoarele cazuri:
a. : 2z = 4 x2 y 2 , z [0, 1].
b. este submultimea de pe sfera x2 + y 2 + z 2 = 1, situata n interiorul
conului x2 + y 2 = z 2 .
c. este submultimea de pe sfera x2 + y 2 + z 2 = R2 , situata n interiorul
cilindrului x2 + y 2 Ry = 0.
d. este submultimea de pe paraboloidul z = x2 + y 2 situata n interiorul
cilindrului x2 + y 2 = 2y.
e. este torul.
Solutie Z
Aria suprafetei este A = d.
Z Z q
a. A = 1 + x2 + y 2 dxdy, D = {(x, y) ; 2 x2 + y 2 4}.
Z DZ
1 1
b. A = 2 p dxdy, D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 }.
2 2 2
Z ZD 1 x y
R
c. A = 2 p
2 x2 y 2
dxdy, D = {(x, y) ; x2 + y 2 Ry}.
Z Z qD R
d. A = 1 + 4x2 + 4y 2 dxdy, D = {(x, y) ; x2 + y 2 2y}.
Z ZD
e. A = (a + b cos u)dudv, D = [0, 2] [0, 2].
D
ultima paranteza fiind produsul mixt al vectorilor V , si .
p u v
a. Considerand parametrizarea carteziana z = x2 + y 2 , obtinem
q
1
n= p xi yj + x2 + y2k
2(x2 + y 2 )
z = x2 + y 2 , D = {(x, y) ; x2 + y 2 1},
obtinem:
Z Z Z 1 Z 2
2 2 2
F (V ) = (x + y ) dxdy = d 5 d = .
D 0 0 3
c. Cu parametrizarea carteziana
z = 4 x2 y 2 , D = {(x, y) ; 3 x2 + y 2 4},
obtinem:
Z Z Z 2 Z 2
1
F (V ) = p dxdy = d d = 2(2 3).
D x + y2
2 3 0
22. Fie a < b doua numere reale si f, g : [a, b] 7 R doua functii continue
astfel ncat f (t) 0, t [a, b]. Fie o curba (situata in planul y = 0) de
parametrizare
x(t) = f (t), y(t) = 0, z(t) = g(t)
si fie suprafata de rotatie obtinuta prin rotirea curbei n jurul axei Oz.
Sa se calculeze aria suprafetei .
Solutie
Parametrizarea suprafetei este
Formule integrale
Formula Gauss-Ostrogradski
Fie K R3 un compact cu bord orientat ( bordul K orientat dupa normala
exterioara). Atunci, pentru orice 2-forma diferentiala
= P dy dz + Qdz dx + Rdx dy
267
268 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
Q
unde, n este normala exterioara la K, iar div(V ) = P R
x + y + z este
divergenta lui V . Observam ca membrul stang este fluxul campului V prin
suprafata K, de aceea formula Gauss-Ostrogradski se mai numeste si for-
mula flux-divergenta.
y x
2. Fie = dx + 2 dy.
x2 + y 2 x + y2 Z
a. Sa se calculeze integrala curbilinie , unde, am notat cu C(O, R)
C(O,R)
cercul de centru O Zsi raza R > 0.
b. Sa se calculeze , unde, este o curba arbitrara nchisa astfel ncat
O 6 .
Solutie
a. Sa observam, mai ntai ca C 1 (R2 \{O}), deci pentru calculul integralei
de la punctul a nu se poate aplica formula Green-Riemann. Folosim definitia
integralei curbilinii; parametrizam cercul:
si obtinem: Z Z 2
= dt = 2.
C(O,R) 0
xy x+y
3. Fie = 2 2
dx + 2 dy. Sa se calculeze integrala curbilinie
Z x +y x + y2
, unde este o curba arbitrara nchisa cu O 6 .
Solutie
Observam ca este o 1-forma diferentiala nchisa. In continuare aplicam
rationamentul de la exercitiul precedent.
Rezulta deci:
Z Z
x2 x2
xydx + dy = xydx + dy = 0,
2 [AB] 2
Solutie
Din definitia integralei curbilinii, rezulta:
Z b Z
V ((t))n(t)dt = P dy Qdx.
a
Solutie
Ecuatia suprafetei se poate scrie sub forma echivalenta:
s
x2 y 2 z2
+ 2 = 1 ,
a2 b c2
deci z [c, c]. Intersectiile suprafetei cu plane orizontale (z = constant)
sunt elipsele S(z) de ecuatii:
x2 y2
q 2 + q 2 = 1.
4 z2 4 z2
a 1 c2
b 1 c2
14. Fie n N si fie q > 0, {1, 2, .., n}. Fie A , {1, 2, .., n}, n
puncte n R3 de coordonate (x , y , z ). Notam cu r vectorul de pozitie al
punctului A . Potentialul electric generat de sarcinile electrice q plasate n
punctele A este
n
1 X q
f (x, y, z) = ,
4 =1 k r r k
Z Z Z Z Z Z
= divV dxdydz = cdxdydz = c vol(K),
K K
kr
17. Fie campul vectorial V = r + r si fie suprafata
r4
= {(x, y, z); z = 3 x2 y 2 , 1 z} {(x, y, z); x2 + y 2 2, z = 1}.
1
18. Sa se calculeze fluxul campului vectorial V = (r k) prin:
r
a. O suprafata nchisa arbitrara ce nu contine originea n interior.
b. Sfera de centru O si raza R.
Solutie
a. In primul caz se poate aplica formula Gauss-Ostrogradski; fluxul este nul
deoarece divV = 0.
b. In cazul al doilea, fluxul se calculeaza cu definitia integralei de suprafata
(nu sunt ndeplinite ipotezele formulei Gauss-Ostrogradski); si n acest caz
fluxul este tot 0 deoarece vectorii V si normala exterioara la sfera sunt or-
togonali.
280 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
20. Fie (K, K) un compact cu bord orientat din R3 si fie n versorul nor-
malei exterioare la suprafata K. Fie h o functie armonica pe o vecinatate a
dh
lui K si fie derivata dupa directia n a lui h. Sa se demonstreze egalitatile:
Z dn
dh
a. d = 0.
ZK dn Z Z Z
dh
b. h d = k gradh k2 dxdydz.
K dn K
Solutie
a. Se aplica prima formula a lui Green pentru: f = 1 si g = h; o alta
metoda este de a aplica formula Gauss-Ostrogradski campului V = gradh:
Z Z
dh
d = (gradh) n d =
K dn K
Z Z Z Z Z Z
= div(gradh) dxdydz = h = 0.
K K
b. Se aplica a doua formula a lui Green pentru f = g = h; o alta metoda
consta n a aplica formula Gauss-Ostrogradski pentru V = h gradh:
Z Z Z Z
dh
h d = h gradh n d =
K dn K
9.4. FORMULA LUI STOKES 281
Z Z Z
= div(h gradh) dxdydz =
K
Z Z Z
= h div(gradh) + (gradh) (gradh) dxdydz =
K
Z Z Z Z Z Z
2
= h g + k gradh k dxdydz = k gradh k2 dxdydz.
K K
V = (y 2 + z 2 )i + (x2 + z 2 )j + (x2 + y 2 )k
pe curba : x2 + y 2 + z 2 = R2 , ax + by + cz = 0.
Solutie
Curba este un cerc mare al sferei (intersectia sferei cu un plan ce trece prin
centrul sferei); consideram drept suprafata oricare din cele doua semisfere
determinate de plan pe sfera. Aplicand formula lui Stokes, obtinem:
Z Z
V dr = (rotV ) n d =
Z
1
= (2(y z)i + 2(z x)j + 2(x y)k) (xi + yj + zk) d = 0,
R
1
deoarece versorul normalei (exterioare) la sfera, n = Rr si rotV sunt per-
pendiculari.
unde este poligonul de intersectie dintre cubul [0, 1] [0, 1] [0, 1] si planul
3
x+y+z = .
2
9.4. FORMULA LUI STOKES 283
Solutie
este un hexagon regulat. Pentru a calcula integrala cu definitia trebuie
parametrizate laturile hexagonului; de exemplu, latura din planul xOy are
parametrizarea:
3 1
x(t) = t, y(t) = t, t , 1 .
2 2
Calculam acum integrala aplicand formula lui Stokes. Fie portiunea din
3
planul x + y + z = situata n interiorul cubului (interiorul hexagonului).
2
Proiectia lui pe planul xOy este multimea
1 3
D = {(x, y); x + y , 0 x 1, 0 y 1},
2 2
3
a carei arie este . O parametrizare (carteziana) a suprafetei este
4
3
z= x y, (x, y) D.
2
Aplicand formula lui Stokes, obtinem:
Z
(y 2 z 2 )dx + (z 2 x2 )dy + (x2 y 2 )dz =
Z
= 2 (x + y)dx dy + (y + z)dy dz + (z + x)dz dx =
Z Z
9
= 2 3dxdy = 6 aria(D) = .
D 2
pe curba de ecuatii:
x2 + y 2 = R2 , z = x + y.
Solutie
Pentru a calcula integrala direct parametrizam
: x(t) = R cos t, y(t) = R sin t, z(t) = R(cos t + sin t), t [0, 2).
284 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
1
26. Sa se calculeze circulatia campului de vectori V = (k r) pe curba
r
= 1 2 3 , unde:
1 = {(x, y, z); x2 + y 2 = 1, z = 0, x > 0, y > 0}
2 = {(x, y, z); y 2 + z 2 = 1, x = 0, y > 0, z > 0}
3 = {(x, y, z); z 2 + x2 = 1, y = 0, z > 0, x > 0}.
Solutie
Vom aplica formula lui Stokes; pentru aceasta, calculam mai ntai rotorul
campului V :
1 1
rotV = rot(k r) (k r)grad =
r r
!
1 dk dr r 2k
= k divr r divk + + (k r) 3
= .
r dr dk r r
27. Fie a > 0, b > 0, c > 0, si fie punctele A(a, 0, 0), B(0, b, 0) si
C(0, 0, c). Fie Zreuniunea segmentelor [AB] [BC] [CA] (cu acest sens).
Sa se calculeze (z y)dx + (x z)dy + (y x)dz.
Solutie
9.4. FORMULA LUI STOKES 285
Vom calcula integrala aplicand formula lui Stokes (lasam ca exercitiu calculul
direct). Fie interiorul triunghiului ABC; obtinem:
Z Z
(z y)dx + (x z)dy + (y x)dz = 2dx dy + 2dy dz + 2dz dx.
x2 + y 2 = 16, z = 0.
rotW = c gradg,
Testul 1.
I. Este spatiul (R2 , k k2 ) complet ? Justificare.
II. Sa se studieze convergenta seriilor:
X 3 3 X n
n +n2 n
n 2 , n! na , a R
n1 n1
III. Sa se construiasca un sir al aproximatiilor succesive care sa convearga
la solutia reala a ecuatiei x3 + 12x 1 = 0.
IV. Sa se studieze convergenta punctuala si uniforma a sirului de functii
fn : [0, 1] 7 R, fn (x) = xn xn+1 .
V. Sa se studieze existenta ( derivatelor partiale si a diferentialei (n origine)
x2 y
x2 +y 2
, (x, y) 6= (0, 0)
pentru functia: f (x, y) =
0, (x, y) = (0, 0)
VI. Sa se determine maximul si minimul functiei f (x, y) = x2 +y 2 3x2y+1
pe multimea K = {(x, y) R2 | x2 + y 2 1}.
Testul 2.
I. Sunt urmatoarele afirmatii adevarate? Justificare.
a. Orice functie de clasa C 1 (R2 ) este diferentiabila.
b. Daca f : R2 7 R are derivate partiale n origine, atunci ea este
289
290 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN
diferentiabila n origine. X
sin nx
II. Sa se studieze convergenta uniforma a seriei: n2
,x R. Se poate
n1
deriva seria termen cu termen (pe R)?
III. Sa se afle extremele locale ale functiei f (x, y) = x2 ye2x+3y , q
pe R2 .
x+1
IV. Sa se calculeze aproximarea liniara a functiei f (x, y, z) = (y+1)(z+1)
n vecinatatea originii.
V. Fie r vectorul de pozitie 1
si fie f C (R). Sa se calculeze laplacianul
functiilor g(x, y, z) = f 1r si h(x, y, z) = f (r).
VI. Pe spatiul Banach (C[a, b], k k ) al functiilor continue (reale) con-
Z b
sideram aplicatia J : C[a, b] 7 R, J(f ) = f (t)dt. Este J functionala
a
liniara? Dar continua?
Testul 3.
I. Teorema contractiei.
II.
X Sa se studieze convergenta
X (1) si convergenta absoluta seriilor:
n(2+i)n n
3n , ln n .
n1 n2
III. In spatiul metric R, multimea {(1)n n1
n+1 | n N } {1, 1} este
nchisa sau deschisa? Justificare.
IV. Sa se dezvolte n serie de puteri centrate n zero functiile f (x) = sin 2x
X (1)n+1
si g(x) = ln(1 + 2x). Sa se calculeze apoi suma seriei n .
n1
( 2 2
xy sin xx2 y
+y 2
daca (x, y) 6= (0, 0)
V. Fie functia f (x, y) =
0 daca (x, y) = (0, 0)
a. Sa se arate ca f este de clasa C pe R2 .
1
Testul 4.
I. Teorema lui Taylor. Este adevarat ca orice functie f C (R) se poate
dezvolta n serie Taylor n vecinatatea oricarui punct?
1
II. Sa se calculeze rotorul campului vectorial V = (k r).
r
10.1. ANALIZA MATEMATICA I 291
III. Sa se aproximeze cu o eroare mai mica decat 103 solutia reala a ecuatiei
x3 + 4x 1 = 0.
IV. Sa se determine valorile extreme ale produsului xy cand x si y sunt
coordonatele unui punct de pe elipsa de ecuatie x2 + 2y 2 = 1.
V. Sa seq studieze convergenta punctuala si uniforma a sirului un : R 7 R,
un (x) = x2 + n12 , n > 0.
X
n!
VI. Sa se studieze convergenta seriei (a+1)(a+2)...(a+n) , a > 1.
n0
Testul 5.
I. Spatiul metric al functiilor continue (C[a, b], k k ) este complet ? Justi-
ficare. Z 1
2 sin x
II. Sa se calculeze cu o eroare mai mica decat 10 integrala dx.
( 0 x
xy daca (x, y) 6= (0, 0)
III. Fie functia f (x, y) = x2 +y 2
0 daca (x, y) = (0, 0)
Sa se studieze continuitatea, existenta derivatelor partiale de ordinul ntai
si diferentiabilitatea n origine.
IV. Sa se determine extremele locale ale functiei:
f : (0, 2) (0, 2) 7 R, f (x, y) = sin x sin y sin(x + y).
V. Fie g C 1 (R2 ) si fie functia z = z(x, y) definita implicit de ecuatia
z z
g(y 2 x2 , z xy) = 0. Sa se calculeze expresia E = y x + x y .
X
sin nx
VI. Se poate deriva termen cu termen seria 2n , x R?
n=1
Testul 6.
I. Consideram pe Q si C metrica uzuala: d(x, y) = |x y|. Sa se stabileasca
daca urmatoarele afirmatii sunt adevarate sau false. Justificare.
a. Spatiul metric (Q, d) este complet.
b. Spatiul metric (C, d) este complet. n
X
an+1
II. Sa se studieze convergenta seriei bn+1 , a > 0, b > 0.
n1
III. Sa se determine multimea de convergenta (n R) a seriei de puteri:
X
n! n
(a+1)(a+2)...(a+n) x , a > 0.
n=1
kr
IV. Sa se calculeze divergenta campului vectorial V = r + 4 r, unde k este
r
versorul axei Oz, iar r este vectorul de pozitie.
292 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN
Testul 7.
I. Serii de puteri, teorema lui Abel.
II. Sa se dezvolte n serie n jurul originii functia f (x) = arctgx si sa se
Z 1
2 arctgx
calculeze cu o eroare mai mica decat 102 integrala x dx.
0
III. Fie f : R3 7 R ; f (x, y, z) = x2
+ yz xy si a = (1, 1, 2). Sa se deter-
df
mine versorul s stiind ca ds (a) este maxim.
IV. Sa se determine extremele functiei z = z(x, y), definite implicit de
ecuatia z 3 + z + 20(x2 + y 2 ) 8(xy + x + y) = 0.
V. Sa se caracterizeze sirurile Cauchy si cele convergente ntr-un spatiu met-
ric discret.
VI. Sa se afle f C 2 (R) stiind ca functia u(x, y) = f (x2 y 2 ) este armonica
pe R2 .
Testul 8.
I. Sa se enunte si sa se demonstreze trei criterii de convergenta pentru serii
cu termeni pozitivi. R
II. Fie a, b R, a < b. Sa se demonstreze ca d1 (f, g) = ab |f (x) g(x)|dx
este distanta pe multimea functiilor continue C[a, b].
X (1)n
III. Sa se calculeze suma seriei numerice 3n+1 , folosind seria de puteri
n0
X (1)n
3n+1 .
3n+1 x
n0
IV. Sa se studieze continuitatea
2 2si
existenta derivatelor partiale n origine
x
+ y2
y2
ale functiei f (x, y) = e daca xy 6= 0
x
0 daca xy = 0
V. Fie F C 2 (R2 ). Functia y = y(x) este definita implicit de ecuatia
F (sin x + y, cos y + x) = 0.
Testul 9.
Testul 10.
Testul 1.
I. Sa se enunte si sa se demonstreze doua criterii de convergenta absoluta
pentru integrala Riemann improprie.
Z 1
x4
II. Sa se calculeze (x+1)2
dx.
0
III.
Z Z Sa se calculeze integrala:
p
1+ x2 + y 2 dxdy, D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 y 0, x 0}.
D
IV. Fie 0 < k < R; sa se calculeze volumul multimii:
= {(x, y, z) R3 | x2 + y 2 + z 2 R2 , z k}.
V. Fie campul vectorial V = r + kr4r r si fie suprafata:
= {(x, y, z); z = 3 x2 y 2 , 1 z} {(x, y, z); x2 + y 2 2, z = 1}.
Sa se calculeze fluxul lui V prin (orientata dupa normala exterioara).
VI. Ce relatii de incluziune sunt ntre multimile:
i. `1 (Z) si `2 (Z) ,
ii. L1 [0, 2] si L2 [0, 2]? Justificare.
Testul 2.
I. Formula Green-Riemann. Z
sin xy
II. Sa se studieze continuitatea functiei F (y) = 1+x2
dx, y R.
0
III. Pe spatiul Hilbert `2 (N ) consideram operatorul:
V : `2 (N ) `2 (N ) , (V x)(0) = 0 si (V x)(n) = x(n 1) , n 1. Sa se
calculeze valorile proprii ale lui V .
IV. Sa se calculeze aria multimii plane D marginite de curba de ecuatie:
2
x2
a2
+ yb2 = 1, a si b fiind doua constante pozitive.
V. Sa se calculeze aria submultimii de pe sfera x2 + y 2 + z 2 = 1, situate n
interiorul conului x2 + y 2 = z 2 .
VI.
Z Sa se calculeze direct si aplicand formula lui Stokes integrala
xdx + (x + y)dy + (x + y + z)dz , : x2 + y 2 = R2 , z = x + y.
10.2. ANALIZA MATEMATICA II 295
Testul 3.
I. Formula Gauss-Ostrogradski.
Z2
II. Sa se calculeze integrala: J() = arctg(tgx) dx, > 0, 6= 1.
tgx
0
III.
Z Z Sa se calculeze integrala dubla:
(x + 3y)dxdy, D fiind multimea plana marginita de curbele de ecuatii
D
y = x2 + 1, y = x2 , x = 1, x = 3.
IV. Sa se calculeze aria paraboloidul z = x2 + y 2 , z [0, h].
V. Sa se calculeze coordonatele centrului de greutate al unui arc de cerc de
raza R si de masura (0, ), presupus omogen.
1
VI. Sa se calculeze fluxul campului vectorial V = (rk) printr-o suprafata
r
nchisa arbitrara ce nu contine originea n interior.
Testul 4.
I. Teorema lui Poincare.
Z
II. Sa se studieze convergenta integralei ln x dx
x3 1
1
III. Sa se dezvolte n serie Fourier functia f (x) = |x|, x [, ], prelun-
gita prin periodicitate la ntregul R. Sa se deduca apoi suma seriei numerice:
1
12
+ 312 + 512 + .... Z
xy x+y
IV. Fie = x2 +y 2
dx + x2 +y 2
dy. Sa se calculeze integrala curbilinie ,
unde este o curba arbitrara nchisa cu O 6 .
V. Fie a > 0, b > 0, c > 0, si fie punctele A(a, 0, 0), B(0, b, 0) si C(0, 0, c).
Fie reuniunea
Z segmentelor [AB] [BC] [CA] (cu acest sens). Sa se cal-
culeze (z y)dx + (x z)dy + (y x)dz direct si aplicand formula lui
Stokes.
VI. Sa se calculeze fluxul campului de vectori r = xi + yj + zk, prin
suprafata de ecuatie z 2 = x2 + y 2 , z [0, 1].
296 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN
Testul 5.
I. Formula lui Stokes.
Z1
dx
II. Sa se calculeze integrala 1 , n N.
(1xn ) n
0
III. Sa se determine seria Fourier asociata functiei ax
X f (x) = e , x (, ]
1
si apoi sa se calculeze suma seriei de numere: n2 +a2
, a 6= 0.
n1
IV. Sa se calculeze volumul multimii marginite de suprafetele de ecuatii
z = 4 x2 y 2 , 2z = 5 + x2 + y 2 .
V. Sa se calculeze fluxul campului de vectori V = yixj+z 2 k, prin suprafata
de ecuatie z = x2 + y 2 , z [0, 1].
VI. Sa se calculeze masa firului material de ecuatii parametrice:
x(t) = t, y(t) = 12 t2 , z(t) = 13 t3 , t [0, 1], cu densitatea F (x, y, z) = 2y.
Testul 6.
I. Baze ortonormale n spatii Hilbert si serii Fourier.
Z1
II. Sa se calculeze integrala lnp 1
x dx, p > 1.
0
III.
2
Sa se
2
calculeze aria multimii plane marginite de curba de ecuatie
x + y 2 = 2a2 xy, a fiind o constanta pozitiva.
IV. Fie = x2y +y 2
x
dx + x2 +y 2 dy.
Z
a. Sa se calculeze integrala curbilinie , unde, am notat cu C(O, R)
C(O,R)
cercul de centru O Zsi raza R > 0.
b. Sa se calculeze , unde, este o curba arbitrara nchisa astfel ncat
O 6 .
V. Sa se calculeze volumul multimii marginite de suprafetele de ecuatii
x2 + y 2 + z 2 = 1, y 2 + z 2 = x2 , x 0.
VI.
Z Sa se calculeze, folosind formula lui Stokes, integrala:
y(y + 2z)dx + 2x(y + z)dy + 2xydz ,
fiind curba de ecuatii : z 2 = x2 + y 2 , x2 + y 2 = 2x.
10.2. ANALIZA MATEMATICA II 297
Testul 7.
I. Serii trigonometrice.
Z
sin x
II. Fie > 0. Sa se calculeze x dx.
0 Z Z
III. Sa se calculeze integrala dubla ln(1+x2 +y 2 )dxdy, D fiind marginit
D
de curbele de ecuatii x2 + y 2 = e2 , y = x 3, x = y 3, x 0.
IV. Fie 1-forma diferentiala = ydx + xdy, (x, y) R2 .
i. Este nchisa? ZDar exacta?
ii. Sa se calculeze pe un drum cu capetele A(2, 1) si B(1, 3).
V. Sa se calculeze spectrul si norma operatorului diagonal:
D : `2 (N ) 7 `2 (N ), (D x)(n) = (n)x(n), unde (n) = n21+1 .
Este operatorul D inversabil ? Z
VI. Sa se calculeze integrala de suprafata x2 dydz2xydzdx+z 3 dxdy,
unde, = {(x, y, z) ; x2 + y 2 + z 2 = 9}.
Testul 8.
I. Integrale cu parametri.
Z
2
II. Sa se calculeze integrala: F (y) = ln cos2 x + y 2 sin2 x dx, y > 0.
0
III. Sa se calculeze volumul multimii:
= {(x, y, z) R3 ; (x, y) D, 0 z f (x, y)},
daca D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 2y}, si f (x, y) = x2 + y 2 .
IV. Sa se calculeze masa si coordonatele centrului de greutate ale unei sem-
isfere S de raza R si avand densitatea constanta c.
V. Fie V = (x2 + y 4)i + 3xyj + (2xz + z 2 )k si fie semisfera
= {(x, y, z) R3 | x2 + y 2 + z 2 = 16, z 0}.
Sa se calculeze fluxul campului rot (V ) prin , orientata cu normala exte-
rioara (la sfera).
VI. Sa se determine seria Fourier asociata functiei f (x) = x2 , x (, ],
prelungitaXprin periodicitate
X (1)n1
la R.
X
Sa se calculeze apoi sumele seriilor de
1 1
numere: n2
, n2
, n4
.
n0 n1 n1
298 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN
Testul 9.
I. Masura si integrala Lebesgue.
Z2
1+a cos x dx
II. Sa se calculeze integrala: F (a) = ln 1a cos x cos x , |a| < 1.
Z Z 0
2 +y 2
III. Sa se calculeze: ex dxdy, D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 1}.
D
IV. Sa se calculeze norma si valorile proprii ale operatorului
W : `2 (Z) `2 (Z) , (W x)(n) = x(n 1) , n Z.
V. Fie P, Q, R : = {(x, y, z) ; y > 0, z 0} 7 R,
y x
P = x2 yz + x2 +y 2 2
2 , Q = y zx x2 +y 2 , R = z xy.
Z
Notand cu = P dx + Qdy + Rdz, sa se calculeze , unde este un
drum parametrizat arbitrar (inclus n ) ce uneste punctele A(1, 1, 0) si
B(1, 1, 0).
VI. Fie o suprafata
Z nchisa si fie K compactul marginit de . Sa se
1
demonstreze ca: 3 r n d = vol (K) , n fiind normala exterioara la .
Testul 10.
I. Functiile lui Euler. x 2
x
II. Fie f : [0, 1] (0, ) 7 R, f (x, y) = y2
e y si fie integrala parametru
Z 1 Z 1 Z 1
F (y) = f (x, y) dx. Sa se calculeze: lim f (x, y) si lim f (x, y) dx.
0 y0 0 0 y0
III. Sa se calculeze volumul multimii marginite de suprafetele de ecuatii
x2 + y 2 = 1, z 2 = x2 + y 2 , z 0.
IV. Sa se calculeze aria submultimii de pe paraboloidul z = x2 + y 2 situat
n interiorul cilindrului x2 + y 2 = 2y. Z
x2
V. Sa se calculeze, aplicand formula Green-Riemann, xydx + 2 dy,
= {(x, y) | x2 + y 2 = 1, x 0 y} {(x, y) | x + y = 1, x 0, y 0}.
VI.
Z Sa se calculeze integrala de suprafata:
x2 (y z)dy dz + y 2 (z x)dz dx + z 2 (x y)dx dy,
unde = {(x, y, z); z 2 = x2 + y 2 , 0 < z 1}.
Bibliografie
Lucrari teoretice
1. I. Colojoara
Analiza matematica, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1983.
2. R. Courant
Differential and Integral Calculus, vol.1,2, Nordeman Publishing Co, 1945.
3. G.M. Fihtengolt
Curs de calcul diferential si integral, vol.1,2,3, Ed. Tehnica, 1965.
4. P. Flondor, O. Stanasila
Lectii de analiza matematica, Ed. ALL, 1993.
5. L.V. Kantorovici, G.P. Akilov
Analiza functionala, Ed. Stiintifica si enciclopedica, 1986
6. M. Olteanu
Curs de analiza functionala, Ed. Printech 2000.
7. C. P. Niculescu
Fundamentele analizei matematice, Ed. Academiei Romane, 1996.
8. W. Rudin
Principles of mathematical analysis, Mc Graw Hill, N.Y. 1964.
9. O. Stanasila
Analiza liniara si geometrie, Ed. ALL, 2000
10. O. Stanasila
Matematici speciale, Ed. ALL, 2001.
Culegeri de probleme
11. C.M. Bucur, M. Olteanu, Roxana Vidican
Calcul diferential - caiet de seminar, Ed. Printech, 2000.
12. N. Donciu, D. Flondor
Algebra si analiza matematica, Ed. Did. Ped., Bucuresti, 1979.
13. Ioana Luca, Gh. Oprisan
Matematici avansate, Ed. Printech, 2001.
14. Ana Nita, Tatiana Stanasila
1000 de probleme rezolvate si exercitii fundamentale, Ed. ALL, 1997.
299
300 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN