Fertilitatea solului este capacitatea solului de a pune la dispozitia plantelor

verzi in tot timpul vegetatiei, in mod permanent si simultan, substantele nutritive si

apa, in cantitate indestulatoare, fata de nevoile acestora si de a sigura conditiile
chimice si biochimice necesare cresterii si dezvoltarii plantelor, in ansamblul
satisfacerii si a celorlalti factori de vegetatie.
Activitatea umana poate dirija fertilitatea solului, in sensul cresterii acesteia,
deplasnd echilibrul ecologic in limite rationale, dar poate determina si o
modificare drastica a fertilittii pna la transformarea terenurilor fertile in terenuri
aride.
Eroziunea, spalarea solului, exploatarea prin supracultivare reprezinta factori care
sunt responsabili pentru reducerea nivelului de fertilitate a unui sol.
Tipuri de fertilitate
Fertilitate naturala (initiala) ia nastere in mod natural si este specifica fiecarui tip
de sol, depinznd de factorii fizici, chimici si biologici ai solului.
Fertilitatea unui sol podzolic = gradul de saturatie in baze si de cantitatea de
aluminiu mobil.
Fertilitatea solurilor mlstinoase = aprovizionarea cu K si P si de eventualele
carente de Ca, Mg, B, Cu si Zn.
Fertilitatea unui sol organic alcalin = eventualele carente in Mg, B, Cu si Zn.
Un sol cu o fertilitate naturala foarte mica poate sa fie transformat intr-unul fertil,
prin corectarea factorilor limitativi (pH-ul, regimul de apa din sol, continutul de
saruri si ioni solubili etc.).
Fertilitate artificiala apare ca efect direct datorat adaosurilor de ingrsaminte,
tehnicilor agricole utilizate pentru lucrarea solului, precum si ca efect secundar al
activittilor antropice legate de arderea combustibililor, evacuarea cenusilor
zburatoare rezultate din industrii;
Fertilitate potentiala reprezinta capacitatea solului de a pastra apa si substantele
nutritive necesare plantelor, dar care, datorita unor factori nu pot fi puse la
dispozitia plantelor in mod complet;
Fertilitate economica (efectiva) reprezinta suma dintre fertilitatea artificiala si
fertilitatea naturala. Se poate vorbi despre o fertilitate economica doar cnd solul
este cultivat si aceasta fertilitate se exprima prin nivelul recoltelor obtinute.
Indicatorii fertilittii solului
Nivelul fertilittii solului poate fi apreciat:
indicatori biologici (activitatea microbiologica)
Indicatori fizico-chimici (textura, structura solului, compozitia chimica a solului,
reactia (pH-ul) solutiei solului, continutul de saruri si ioni solubili, rezerva de
materie organica, rezervele de elemente nutritive mobile, regimul de apa din sol,
capacitatea de schimb cationic etc.).
Activitatea microbiologica
Intensitatea fenomenelor de transfer a substantelor nutritive intre sol, solutia
solului si aerul din sol este dependenta de prezenta faunei si florei.
Poate fi pusa in evidenta prin cantittile de organisme vii (biocenoza) care se
gasesc in paturile superficiale ale unui hectar de teren: bacterii, ciuperci
microscopice, alge, protozoare, miriapode, insecte, viermi etc.
In urma actiunii lor complexe se formeaza humusul.