Sunteți pe pagina 1din 5

Dreptul musulman sau Islamic

I.Formarea si izvoarele
- un drept de inspiratie religioasa

- exista trei izvoare religioase: Coranul, Sounnah, Ijma;

- exista si surse laice de drept;

a. Coranul
Coranul cuprinde revelatiile lui Mohamed, facute de catre arhanghelul Gavril, pe care profetul le
transmite oamenilor.

Cartea cuprinde doar 500 de versete priversc dreptul .

Dintre acestea :

70 de versete sunt referitoare la statutul persoanei


30 de versete sunt referitoare la dreptul penal(dintre care 13 la procedura judiciara)
10 versete sunt referitoare la dreptul constitutional
10 versete sunt referitoare la economie si finante
25 de versete sunt referitoare la dreptul international
70 de versete sunt referitoare la dreptul civil propriu-zis

- In ceea ce priveste dreptul penal sunt 6 fapte care sunt retinute ca infractiuni sau crime;

- In ceea ce priveste dreptul civil sunt reglementate :

relatiile de familie
statutul persoanei
poligamia
repudierea
succesiunile;

b. Sounnah

Sounnah cuprinde traditii desprinse din comportamentul lui Mohamed, traditii concretizate intr-
un ansamblu de hadithuri.Un hadith reprezinta o propozitie sau un vers cu privire la viata
profetului Mohamed,mai concis , cu privire la vorbele si obiceiurile sale, dar si la atitudinea
avuta in fata vietii.
Exista 800 de hadithuri( norme cutumiare religioase) care se impart in 3 categorii :

autentice
Doar acest tip de hadithuri pot fi invocate si aplicate ca norme de drept,fiind singurele
care stau la baza crearii concrete a unei reguli.
bune
false

S-a considerat ca un hadith poate abroga un altul care a fost considerat fals, si astfel multe
hadithuri au fost eliminate;

c. Ijma

Ijma=acordul unanim al doctrinarilor.

Ideea care sta la baza Ijmei:comunitatea musulmana nu greseste niciodata.


Concordanta opiniilor nu este necesara,adica nu trebuie sa existe unanimitate.Astfel,au aparut
seturi diferite de Ijma ale unor autori,dar acestea nu au fost considerate obstacole in calea
aplicarii Ijmei ca sursa de drept.

Se face o distinctie intre :


riturile corecte(apartin sumitilor,care considera ca seful musulman poate fi orice
musulman,cu conditia sa fie arab)
riturile eretice(apartin siitilor,care considera ca seful musulmanilor trebuie obligatoriu
sa apartina familiei profetului)
Ijma este folosita numai pentru interpretarea legala a surselor scrise.Pentru ca o regula de drept
sa fie admisa de Ijma,nu este suficienta credinta poporului in ea sau aderarea unanima la
acesta.Nu trebuie sa se confunde cu cutuma din sistemul nostru.Unanimitatea se cere sa existe
din partea jurisconsultilor.Numai acceptarea lor ofera acesteia putere de lege.

Cele trei surse religioase nu au o valoare egala in tabloul izvoarelor dreptului; numai Coranul si
Sounnah sunt considerate cele mai importante izvoare, Ijma este considerata un izvor provenit
din ratiunea umana, ratiune ce nu a beneficiat de revelatii divine;

Juristii musulmani au incercat sa explice solutiile juridice pornind de la Coran si Sounnah. Ei nu


au fost preocupati de teoretizarea dr, ci de sistematizarea unui mecanism intelectual pt a legitima
o practica care sa gaseasca solutii la cazurile noi, dar autorii nu au avut rol creator de drept pt ca
s-au limitat la a avea doar rolul de a interpreta si de a preciza solutiile continute in sursele initiale
( Coran si Sounnah).

- interpretarea lor s-a impus erga omnes


Sursele laice ale sistemului musulman

Sursele sau izvoarele laice sunt complementare surselor religioase, sunt compatibile cu
acestea.

In ceea ce priveste cutuma, ea trebuie sa fie compatibila cu sursele religioase : cu Coranul


si cu Sounnah. De asemenea, nu trebuie sa fie contrara legilor scrise.

La randul ei, legea scrisa nu trebuie sa fie contrara surselor religioase.

Jurisprudenta, la randul ei, poate fi creatoare de drept (diferenta fata de sistemul anglo-
saxon).

Judecatorul poate dezvolta un sistem prin analogie (qiyas) dupa sursele religioase,
elaborand solutii proprii. Are aceasta libertate numai daca nu gaseste solutii direct aplicabile din
Coran si Sounnah, din sursele religioase. Nu poate crea precedente judiciare ca in sistemul anglo-
saxon, care sa fie obligatorii ulterior.

Organizarea judiciara si statutul judecatorului

In dreptul musulman, in dreptul public, un rol central il are Califul (seful religios la
suniti) iar la siiti Imam.

Califul sau Imamul delega atributiile sultanului sau pasei (conducator de provincie), care
prin deciziile lor nu trebuie sa incalce regulile religioase stabilite de Coran si de Sounnah,

De regula, Guvernul se numea consiliu, format din ministri. Exista un divan care il
reprezenta pe sultan, care era reprezentat de guvernator in fiecare provincie. Rezulta ca in
materia dreptului public autoritatea centrala este dubla, find reprezentata atat de seful religios cat
si de seful statului.

In ceea ce priveste dreptul privat si dreptul penal, rolul important este al judecatorului
devenit cadiu.

Puterea judecatoreasca apartinea guvernatorului, care o delega cadiului. Mai tarziu,


cadiul devine judecator.

Cadiul judeca singur atat in prima cat si in ultima instanta - complet unic. Judeca toate
litigiile indiferent de materie. Aplica dreptul musulman utilizand rationamentul prin analogie.
Procedura cuprindea reguli simple, iar probatoriul se reducea la proba cu martori (declaratiile
martorilor).

In ceea ce priveste dreptul penal - infractiunile sunt clasificate in 3 categorii:


1) crimele de sange - de gravitate maxima

ex : omorul deosebit de grav, loviri si vatamari corporale grave, urmari moartea sau sinuciderea
victimei;

2) cele 6 infractiuni luate din Coran :

a) omorul - reglementat in Coran

b) adulterul femeii

c) diverse vatamari corporale

d) furt

e) infractiunea de a bea vin

f) renegarea (sau abjurarea) islamului; la crestini apostazia

3) infractiuni lasate la puterea discretionara a cadiului (a judecatorului) - faptele cu


gravitatea cea mai mica ; de regula, infractiunile care pot aduce atingere ordinii publice -
comportament indecent in public, orice fapta contrara legii savarsita in public.

Dreptul privat este impartit in :

1) dreptul persoanelor = barbatul si femeia sunt egali in ceea ce priveste capacitatea de


folosinta si capacitate de exercitiu;

Capacitatea de folosinta se dobandeste din momentul nasterii (= aptitudinea de a dobandi


drepturi si de a avea obligatii, dreptul la viata, la scoala, libertatea de circulatie).

Capacitatea de exercitiu = posibilitatea de a exercita drepturi si obligatii. Dupa 18 ani -


subiecte de drept cu capacitate deplina, putem semna orice fel de acte juridice, ne poate fi
angajata raspunderea civila, penala.

Pe timpul minoritatii, sub 14 ani, nu exista raspundere penala .

Exista diferente intre barbat si femeie in ceea ce priveste casatoria si proba in justitie.

2) dreptul familiei = barbatul este seful familiei iar tatal sau inlocuitorul acestuia isi
poate casatori copiii minori fara consimtamantul acestora

Sotul se poate casatori cu mai multe femei - Coranul il limiteaza la 4.

Are drept de repudiere in cazul sotiilor.


Un barbat musulman se poate casatori cu o femeie crestina, dar o femeie musulmana nu
are dreptul sa se casatoreasca cu un barbat crestin.

In ceea ce priveste copiii rezultati din casatorie, femeia are mai multe drepturi, ea este
stapana casei. In afara casei, vorbeste barbatul. Femeia poate acorda educatie si are dreptul de a-i
creste. Copiii trebuie crescuti in religia musulmana chiar daca mama este crestina.

3) dreptul patrimonial sau dreptul bunurilor

Terenurile pot face obiectul proprietatii individuale, pot fi transmise prin succesiuni si
prin contracte, insa dreptul de proprietate este un drept absolut, pentru ca titularul proprietatii
este Allah, proprietatea este un dar de la Dumnezeu si are caracter sacru, este sfanta, inviolabila.
Noi oamenii nu suntem stapanii proprietatii.

Dezmembramintele proprietatii sunt admise/permise - dreptul de uzufruct, dreptul de


folosinta si dreptul de utilizare, dreptul de dispozitie (abusus).

In ceea ce priveste categoriile de bunuri, acestea se clasifica:

a) Kharagii - cele mai importante bunuri, pentru ca apartin statului, dar pot fi date in
detentia persoanelor private

b) Waqf - sunt considerate proprietatea lui Allah, sunt inalienabile, perpetuum, se


considera ca sunt bunurile afectate unei opere

Tendinte actuale ale dr.musulman

La ora actuala exista:

state musulmane, state fidele dreptului musulman clasic, unde Coranul are ponderea
majoritara in izvoarele dreptului (ex: Arabia Saudita).
state musulmane cu tendinte de modernizare, de laicizare ale sistemului de drept (ex:
Turcia);
state care au ales o intoarcere la dreptul musulman pur, state ale fostului URSS; ele au
fost transformate cu forta in republici sovietice, dar erau de traditie musulmana. Dupa
caderea comunismului revin la forma lor ancestrala.
state musulmane, foste colonii franceze: Algeria, Tunisia, care au preluat numeroase
elemente din dreptul francez, din codul napoleonian, dar dreptul musulman ocupa locul
central;

Statul cele mai puternic laicizat: Turcia - candidata la UE.

S-ar putea să vă placă și