CURS 1

Analiza și diagnoza sistemelor economice

(ADSE)-obiect de studiu, geneză, abordări
teoretice și metodologice

1.1 Introducere în problematica ADSE

MOTIVAȚIA ADSE
Creșterea și diversificarea proceselor și fenomenelor din economie, aflate
într-un mediu dinamic, dificil de a fi previzionat, au făcut necesară dezvoltarea
unor metode, modele și tehnici de analiză și diagnoză, pentru eficientizarea
actului decizional, atât la nivel macroeconomic, cât și la nivel microeconomic.
În acest context a apărut în cadrul disciplinelor sistemice o nouă abordare -
analiza și diagnoza sistemelor economice, abreviat ADSE, - care constituie
obiectul prezentului curs.
FUNDAMENTELE ADSE
Apelând la o serie de concepte fundamentale introduse la Bazele
Ciberneticii Economice, ADSE se axează și valorifică o serie de cunoștințe din
domenii variate precum: cercetarea operațională, management, finanțe, teoria
deciziei, informatică aplicată, statistică ș.a..
Utilizarea conceptului de sistem, a tuturor derivatelor acestuia, precum
și a metodei abordării sistemice, oferă ADSE un important suport teoretic și
metodologic.
Înlocuirea treptată a metodelor analitice, deosebit de utile într-o serie de
discipline, în care progresul cunoașterii este legat de descompunerea întregului în
părțile componente, cu abordarea sistemică, integratoare, a condus la obținerea
unor rezultate valoroase în teoria și în practica conducerii eficiente, profitabile a
sistemelor economice.
GENEZA ADSE
Apărută în perioada celui de-al doilea război mondial, Analiza de Sistem a
adus importante contribuții, îndeosebi în domeniul tehnicilor militare, fiind strâns
legată de o serie de rezultate obținute în acea perioadă în domeniul Cercetărilor
Operaționale.1
Ulterior, Analiza de Sistem și-a extins obiectul de studiu asupra
sistemelor economice, financiare, bancare și din domeniul afacerilor.

1 Ackoff R., Sasieni M., “Bazele cercetării operaționale”, Ed. Tehnică, București, 1975
4 ADSE

Azi, proiectarea și conducerea optimală a unui astfel de sistem nu pot fi

concepute fără utilizarea unor rezultate sau studii care au la bază analiza și
diagnoza acestora.2
EVOLUȚIA / ETAPELE ADSE
 Prima etapă este legată de investigarea sistemelor industriale
(deceniul al IV-lea al secolului al XX-lea), prin aplicarea unor
metode specifice cercetărilor operaționale.
 A doua etapă în dezvoltarea ADSE este legată de creșterea
performanțelor de natură software și hardware a sistemelor de
calcul, deși simpla prezență a acestora nu garantează o funcționare
eficientă, profitabilă a sistemelor analizate (John Gall, Roland
Besancet, Gh. Boldur-Lățescu).
 A treia etapă în evoluția ADSE, remarcată la finele secolului trecut,
a fost posibilă prin rezultatele obținute într-o serie de discipline
conexe analizei de sistem. Apariția teoriei complexității, care a
arătat că un număr mare de probleme ale sistemelor reale nu pot fi
rezolvate în timp util/rezonabil cu tehnicile exacte, dezvoltarea
sistemelor expert, extinderea rețelelor de calculatoare, apariția
unor noi modele și tehnici ale cercetărilor operaționale, creșterea
importanței sistemelor informațional-decizionale în
managementul afacerilor, au avut un rol important în progresele
demersului științific al ADSE.3
 Cea de-a patra etapă în evoluția ADSE, specifică cercetărilor
întreprinse în ultima decadă de timp, este dominată de construirea
unor metodologii care îmbină activitatea de analiză, cu cea de
evaluare și diagnoză a sistemelor din economie. Astfel au fost
propuse și implementate metode și modele de evaluare a
performanțelor afacerilor și a riscurilor operaționale,
structurale și funcționale. Construirea unor indicatori specifici și a
unor metrici de performanță stau la baza fundamentării unor
„tablouri de bord”, necesare “pilotării” activității sistemelor, în
vederea atingerii obiectivelor lor, atât pe termen scurt, cât și pe
termen lung, într-o perspectivă predictibilă într-o măsură din ce în ce
mai mare.4

2 Hartulari C., Bădescu A., “Analiza Sistemelor”, Ed. Societatea Autonomă de Informatică,
București, 1996
3
Baumol W., “Economic Theory and Operations Analysis”, Prentice-Hall, New Jersey, 1990
4 Biazoo S., Garenjo P., “Performance Measurement with Balanced Scorecard”, Springer-Verlag,

Berlin, 2011
 Tot în această etapă au fost create limbaje specializate care facilitează
analiza și proiectarea unor sisteme performante pe baza concluziilor formulate
de ADSE.5
Sunt remarcabile abordările recente în domeniul ADSE, care au valorificat
rezultatele tratării sistemelor economice, ca sisteme adaptive complexe, de tip
multiagent.
Creșterea importanței diagnozei acestor sisteme, în evaluarea
performanțelor, dar și a eșecurilor sistemelor reale, a beneficiat de rezultatele
obținute în cadrul inteligenței afacerilor și a implementării unor algoritmi
genetici în predicția timpurie a simptomelor sistemelor din economie.
Investigarea cauzelor acestor simptome oferă factorilor de decizie un
important suport pentru fundamentarea unor strategii flexibile, utile în
managementul afacerilor.

1.2 Definiții ale sferei de cuprindere a ADSE

Privind-o ca pe o disciplină integratoare a managementului modern, Gh.
Boldur-Lățescu definește această disciplină ca analiza complexă a sistemelor
(ACS) care, pornind de la elementele cheie, sistem și abordare sistemică, își
propune ca scop analiza și proiectarea sistemelor cu un grad ridicat de
complexitate, printr-o utilizare cât mai eficientă a resurselor existente, în scopul
optimizării performanțelor sistemului.6
Un alt punct de vedere îl formulează Paul Licker (Universitatea din
Calgary), pentru care analiza de sistem reprezintă o disciplină a
managementului resurselor informaționale, aflată la confluența științei
calculatoarelor, a tehnologiei informației și a teoriei generale a sistemelor.
Această concepție asupra ADSE domină literatura anglo-saxonă de azi,
terminologia de referință fiind „system analysis and design”.7
Principalele obiective ale analizei de sistem sunt:
 definirea și realizarea aplicațiilor utilizator, necesare conducerii
eficiente a activității sistemelor analizate;

5 Clarke T.R., Prins A.C., “Contemporary Systems, Analysis and Design”, Wadsworth Publishing
Company, California, 1988
6 Boldur-Lățescu G., Ciobanu G., Băncilă I., “Analiza Sistemelor Complexe”, Ed. Științifică și

Enciclopedică, București, 1982

7 Licker S.P., “Fundamentals of Systems Analysis with Applications Design”, Boyd & Fraze

Publishing Company, Boston, 1987

6 ADSE

 întreținerea resurselor informaționale ale sistemelor, pe baza unor

analize de tip cost-beneficiu, care vizează ciclul de viață al
sistemelor dinamice.
Într-o viziune mai largă, am definit ADSE ca totalitatea modalităților de
abordare a sistemelor, a metodelor științifice exacte și a celor euristice de
investigare, diagnosticare, modelare, proiectare și soluționare pe această bază a
problemelor din lumea reală, axate pe metoda abordării sistemice, într-un mediu
caracterizat de risc și de incertitudine, în scopul îmbunătățirii calității deciziilor
pentru conducerea eficientă a sistemelor economice.
Această definiție a ADSE o considerăm actuală în abordarea noastră, cursul
prezentând detaliat problematica de bază a analizei și diagnozei sistemelor, în
scopul evaluării performanțelor, dar și a riscurilor care pot afecta un sistem
de afaceri.În ceea ce privește proiectarea fizică și logică a unui nou sistem, mai
performant, ADSE oferă un suport teoretic, axat pe analiză și diagnoză,
realizarea și implementarea noului proiect de sistem fiind dezvoltate de
disciplinele specifice tehnologiei informației.
La dezvoltarea ADSE un rol important l-au avut problemele reale ale
practicii economice, care au fost finalizate prin proiectarea unor sisteme din clasa
SSD (sisteme suport de decizii), SE (sisteme expert), IA (inteligență artificială) și
BI (business intelligence) .
Un alt punct de vedere referitor la activitățile care trebuie incluse în
portofoliul analizei de sistem, sunt, conform lui Hugh Miser, membru fondator al
Institutului Internațional pentru Aplicații ale Analizei Sistemelor, identificarea
informațiilor legate de problema analizată, în conformitate cu experiența și
cunoștințele acumulate de echipa de analiști.8
Factorii care condiționează rezultatele muncii analistului de sistem se
referă la:
 mediul/contextul în care își desfășoară activitatea sistemul analizat;
 metodele și tehnicile utilizate de analist, precum și calitățile
personale ale acestuia (intuiție, raționament, inventivitate, abilități
de lucru în echipă etc.);
 scopul demersului întreprins, care poate fi unul ameliorativ, sau
unul de tip optimizator al situației analizate;
 colaborarea și comunicarea cu beneficiarii analizei și diagnozei,
cu factorii direct implicați în activitatea sistemului, relațiile
interumane fiind decisive în multe situații concrete.

8Hugh J.M., Edward S.Q., “Handbook of System Analysis-Craft Isues and Procedural Choises”,
vol II, John Wiley & Sons, New York, 1995
 Aplicarea eficace a rezultatelor obținute pe baza ADSE se confruntă cu o
serie de restricții/dificultăți, așa cum sunt:9
 lipsa unor informații complete, precise, corecte referitoare la
sistemul analizat și diagnosticat;
 inexistența unei echipe de analiști policalificați și/sau specializați pe
domeniile ADSE ;
 existența unor obiective/scopuri neclare sau imprecis formulate
privind sistemul analizat;
 apariția unor responsabilități conflictuale ale celor implicați în
activitatea sistemului;
 inerția sau rezistența la schimbare a factorilor de decizie;
 complexitatea problemelor și a situațiilor din sistem, care fac
obiectul ADSE.
Toate aceste restricții existente în mod obiectiv, sau subiectiv, pot fi reduse
sau chiar eliminate de analistul de sisteme, sau de echipa de analiști, prin
intermediul calităților necesare unei astfel de „meserii”: cunoștințe
multidisciplinare și transdisciplinare, un înalt grad de profesionalism, creativitate
și inventivitate, abilități în modelarea și promovarea relațiilor psihosociale,
inclusiv la nivel de grup.

1.3 Abordări, principii și tendințe în analiza sistemelor

Analiza sistemelor, ca disciplină premergătoare a ADSE, a apărut în
contextul fundamentării conceptului de sistem și a metodei abordării sistemice,
odată cu rezultatele prezentate de Ludwig van Bertalanffy, fondatorul teoriei
generale a sistemelor (TGS). TGS și-a propus și a reușit să facă din conceptul de
sistem paradigma centrală a științei și din metoda sistemică – o modalitate
esențială de abordare științifică.10
Sistemul poate fi definit ca o reuniune de elemente aflate în interacțiune,
care acționează în vederea realizării unui obiectiv comun, prin utilizarea unui
ansamblu de resurse materiale, energetice, financiare, informaționale, umane. În
această viziune diferite entități economice, firme, bănci, afaceri, organisme
financiare sau non-financiare etc. pot fi considerate sisteme și, în mod firesc, pot
fi abordate pe baza metodelor și tehnicilor fundamentate de TGS.
Conceptul de sistem are un caracter relativ, el putând fi descompus într-
un număr mai mic sau mai mare de elemente, subsisteme, care sunt în fapt

9Hugh J.M., Edward S.Q., “Handbook of System Analysis-Cases”, Vol III, John Wiley & Sons,
New York, 1995
10 Bertalanffy L.von, “General System Theory” (revised edition), New York, 1973
8 ADSE

sisteme în accepțiunea dată de TGS. Astfel, de exemplu, o întreprindere poate fi

privită ca un sistem economic ale cărui secții reprezintă subsisteme, iar, la rândul
lor, atelierele sau chiar punctele de lucru sunt subsisteme ale secțiiilor. Dar și
întreprinderea, în ansamblul ei poate fi privită ca un subsistem în raport cu
macrosistemul industriei căreia îi aparține, sau cu sistemul economiei naționale.
Descompunerea sistemului în subsisteme și relevarea legăturilor/conexiunilor
între acestea trebuie să aibă la bază o analiză spațio-temporală.
Structurarea pe nivele ierarhice permite evidențierea funcționării fiecărui
subsistem în parte, a intercorelării cu celelalte subsisteme și pe această bază a
fundamentării unor măsuri de ordin organizațional și decizional, care să conducă
printr-o procedură de sinteză, la funcționarea mai bună a întregului sistem.
Abordarea sistemică îmbină cele două etape, analiza și sinteza, relevând nu
doar starea de fapt a sistemului, diagnosticat printr-o astfel de procedură, dar și
căile de îmbunătățire a structurii și funcționalității acestuia.
O categorie importantă de sisteme, care fac obiectul studiului ADSE o
constituie sistemele cibernetice, capabile de a se regla/autoregla prin intermediul
unor factori de natură umană, înglobați într-un bloc numit subsistem de decizie.
Cunoașterea și diagnosticarea unui sistem economic, pe baza metodologiilor
de analiză de sistem au în vedere studiul acestuia, respectiv a intrărilor și
ieșirilor sale, precum și a modalităților concrete în care input-urile sunt
transformate în output-uri (funcționalitatea sistemului).
Intrările și ieșirile unui sistem, analizate ca raporturi cauzale între sisteme
și/sau subsisteme, alcătuiesc conexiunile structural-funcționale ale elementelor
sistemului analizat.
Studierea acestor conexiuni, element esențial al analizei și diagnozei,
prezintă o mare importanță în identificarea comportamentului intern și extern
al sistemului economic.
Abordarea sistemică este posibilă prin apelarea la reprezentarea izomorfă a
sistemului real, care ia forma unui model, conceptual, grafic, matematic sau,
într-o accepțiune modernă, actuală, a unui model bazat pe agenți.
Agenții și sistemele multiagent reprezintă o alternativă de analiză,
diagnoză, modelare și implementare a sistemelor complexe, prin conceperea și
utilizarea tehnologiei informaționale.11
ADSE aplicată sistemelor multiagent este posibilă în condițiile în care
agenții, entitățile fizice, reale sau virtuale, se caracterizează [J. Ferber, (1995)]
prin faptul că:

11 Scarlat E., Chiriță N., “Bazele ciberneticii economice”, Ed. Economică, București, 2013
 acționează într-un mediu specificat;
comunică între ei;
urmează anumite tendințe și urmăresc optimizarea unei funcții de
performanță;
 dispun de resurse;
 percep mediul extern și își reprezintă intern acest mediu;
 satisfac obiective bine precizate, ținând cont de resurse, cunoștințe,
percepții, stimuli.
Definiția exhaustivă a sistemelor de tip multiagent permite abordarea
problematicii analizei de sistem într-un cadru mai larg, apelând la rezultatele
modelării bazate pe agenți, aceasta reprezentând o direcție de investigat în viitor
pentru ADSE.
ADSE va putea beneficia ca un important instrument de lucru de o serie de
aplicații ale modelelor bazate pe agenți în economie, care vizează probleme
legate de:
 fluxurile de bunuri, mărfuri, transport, canale de distribuție;
 piețele, privite ca sisteme (piața acțiunilor, piața valutară, piața
bunurilor și serviciilor etc.);
 organizațiile reale sau virtuale;
 procesele de difuzie a inovațiilor;
 dinamica adaptivă a sistemelor în raport cu mediul lor.
Modelarea bazată pe agenți (MBA), ca perspectivă în tratarea
problematicii ADSE, oferă câteva avantaje de necontestat, pe care le prezentăm
succint în continuare:12
 MBA surprinde fenomene emergente, în care întregul, sistemul,
reprezintă mai mult decât suma părților componente, tocmai datorită
interacțiunilor dintre părți. Analiza și diagnoza unui astfel de sistem
nu se poate limita la o simplă însumare/compunere a rezultatelor
obținute la nivelul subsistemelor.
 MBA constituie o descriere naturală a unui sistem compus din
entități cu comportamente diferite, care nu pot fi definite simplu,
prin măsuri/metrici de tip ritmuri și rate. Ele sunt complexe și sunt
dificil de modelat pe bază de ecuații.
 MBA – permite o tratare flexibilă, prin adăugarea iterativă a noi
agenți, respectiv prin creșterea gradului de complexitate a
sistemului. De asemena, MBA, permite dezagregarea, respectiv

12 Scarlat E., “Dinamica Sistemelor”, ASE București, 1994

10 ADSE

trecerea de la agenți agregați până la subgrupuri, eventual formate

dintr-un singur agent, proceduri benefice pentru analiză și diagnoză.
Întreg demersul ADSE este realizabil prin parcurgerea mai multor
etape/pași, care au în vedere, într-un sens mai larg, realizarea și implementarea
proiectului unui nou sistem:
 identificarea și definirea problemei sistemului existent;
 cunoașterea caracteristicilor sistemului dat și a conexiunilor sale
cu mediul;
 studiul de analiză-diagnoză și formularea punctelor
favorabile/nefavorabile, a oportunităților/amenințărilor;
 elaborarea noului proiect de sistem pe baza unor studii de
predicție a evoluției sistemului și a mediului său;
 testarea, validarea și implementarea noului sistem;
 operarea și întreținerea curentă a sistemului elaborat.
Dacă primele trei etape sunt definitorii pentru ADSE, celelalte sunt
soluționate de specialiștii din domeniul IT din interiorul sistemului, sau din afara
acestuia.
Ansamblul acestor etape, privite în evoluția lor temporală, urmăresc ciclul
de viață al sistemului, care cuprinde în esență următoarele momente: dezvoltare,
creștere, maturitate, declin și dispariția vechiului sistem, urmate de apariția noului
sistem, ciclul reluându-se pe spirala timpului.
Experiența teoretică și practică acumulată în ultimele decenii pe domeniul
analizei sistemelor au condus la formularea unor principii generale, ale analizei
complexe a sistemelor (ACS), prezentate în lucrarea „Logica Decizională și
Conducerea Sistemelor”, Ed. Academiei ( Gh. Boldur -Lățescu).
 ACS fiind o disciplină integratoare renunță la abordările
unilaterale, specifice unor discipline specializate, utilizând un
ansamblu de proceduri și metodologii cu caracter sistemic. În
mod firesc această viziune impune o schimbare de optică privind
specializarea analiștilor implicați și valorifică efectele benefice ale
deciziei de grup.
 ACS este direcționată către problemele cheie, relevante, ale
sistemelor.
 Activitățile implicate de ACS sunt în mod necesar activități cu
caracter permanent sau cvasipermanent, datorită ritmului alert al
schimbărilor care caracterizează dinamica evoluției sistemelor
economice.
 Inițierea și coordonarea ACS se realizează eficient din interiorul
sistemului. Dacă este vorba de o echipă externă de analiști, aceasta
 trebuie să aibă o bună comunicare cu utilizatorii finali ai analizei și
diagnozei sistemului.
 Soluțiile adoptate în urma ACS trebuie implementate în mod flexibil
în proiectul noului sistem, ținându-se cont de opiniile utilizatorilor
și de reacțiile mediului sistemului.
 Relevarea și valorificarea relațiilor interumane privitoare la
comportament, motivații individuale și colective, selecția
profesională, programe de instruire și reconversie profesională,
relații dintre membrii grupului.
 Îmbinarea echilibrată a abordărilor formalizate și neformalizate
cu intuiția și experiența factorilor de decizie.
 Relevarea aspectelor multidimensionale ale problemelor abordate
în ACS, precum și a factorilor de risc și de incertitudine, care
caracterizează mediul sistemului economic analizat.

În ADSE se utilizaeză o gamă largă de metode și tehnici, specifice unor

discipline consacrate, sau integrate din necesități practice de abordare.
 Metoda abordării sistemice, fundamentată în TGS, care are
în vedere îmbinarea logică a etapei de analiză cu cea de sinteză
(proiectare) a sistemelor.
 Metoda analizei diagnostic – permite caracterizarea și
evaluarea cât mai precisă a stării sistemului. Ea vizează
domeniile esențiale ale sistemelor reale, putând fi orientată
către diagnosticul tehnic/tehnologic, diagnostic comercial,
diagnostic juridic, diagnosticul resurselor umane, diagnostic
economico-financiar, diagnostic contabil etc..
 Metoda evaluării performanțelor și riscurilor sistemelor
economice, face apel la o serie de indicatori cheie care pot fi
în final încorporați unor instrumente de tip „tablou de bord”,
absolut necesare în buna pilotare a afacerilor.
În afara acestora mai pot fi menționate și alte metode utilizate în ACS:
 Metoda modelării - are în vedere utilizarea tehnicilor
algoritmice și/sau euristice necesare reprezentării izomorfe ale
realității, apelând la proceduri conceptuale, reprezentări
grafice, modelare pe bază de ecuații sau pe bază agenți.
 Metoda simulării – este destinată generării unor experimente
similare celor care se produc în sistemele reale. Cu ajutorul
acestora, analistul poate studia mai multe variante de proiect
de sistem, evitând riscurile experimentării pe sistemul real.
12 ADSE

 Metode de predicție – au în vedere estimarea evoluției

posibile/probabile a sistemului și a mediului în care își
desfășoară activitatea. 13
 Metode de analiză și proiectare decizională, permit
investigarea sistemelor economice atât sub aspect descriptiv
(arborescențe decizionale, fluxuri informaționale generate de
nodurile decizionale și nodurile eveniment), cât și sub aspect
normativ (reguli de decizie, criterii de evaluare a
alternativelor, proceduri decizionale individuale și/sau de
grup).
 Metode informatice de analiză și proiectare a unor sisteme
suport pentru decizii, a sistemelor expert și a altor instrumente
folosite în inteligența afacerilor.
 Metode de eșantionare informațională, interviuri,
chestionare, paneluri de experți ș.a. în scopul investigării
sistemului existent (în faza de analiză și diagnoză).
 Metode de analiza datelor folosind tehnici statistice,
econometrice și de data mining.
 Metode psihosociologice de investigare a relațiilor
interumane, de selecție și promovare profesională, tehnici de
evaluare și instruire etc.
Caracteristicile benefice ale demersului ADSE pot fi rezumate astfel:
 obiectivizarea evaluării și diagnozei sistemelor;
 perceperea incertitudinii și a consecințelor sale neanticipate
asupra actului decizional;
 compararea stării sistemului cu starea altor sisteme similare
din mediu;
 evidențierea legăturilor dintre obiective și rezultatele
fezabile;
 eficientizarea politicilor și strategiilor de urmat printr-o
corectă analiză și diagnosticare a sistemului;
 îmbunătățirea capacității manageriale pentru planificarea și
administrarea afacerilor;
 asigurarea cadrului logic pentru stabilirea țintelor politicilor
manageriale ale sistemelor;

13 Scarlat E., Delcea C., „A Hybrid Grey-Fuzzy-Neural Networks Model for Enterprises
Bankruptcy”, IEEE World Congress on Computational Intelligence (WCCI), Barcelona, Spain,
18-23 July 2010, Publicat in Proceedings of the 2010 IEEE World Congress Computational
Intelligence,, pp. 203-210, ISSN 978-1-4244-6917-8;
  valorificarea mai bună a resurselor umane, a capacității
intelectuale și a abilităților native sau a celor acumulate printr-
un proces de învățare continuă.

Fig. 1.1. ADSE în contextul ciclului de viața al unui sistem