UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ BUCUREŞTI
FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN
AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ

Specializarea: Inginerie Economica in Agricultura

Filiala CĂLĂRAȘI

Sef Lucrari dr Raluca-Alexandra Necula, prof dr Manea Draghici

CERCETARI OPERAȚIONALE
(Note de curs)

- 2015/2016 -

1
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. CERCETAREA OPERAŢIONALĂ ŞI DISCIPLINELE ÎNRUDITE
1.1.EVOLUȚIA MANAGEMENTULUI NȘTIINȚIFIC ȘI CERCETARILE OPERATIONALE
1.2.CLASIFICAREA TIPURILOR DE CERCETARI OPERATIONALE
1.2.1. Clasificarea in functie de tipul tehnico ec onomic al problemelor de rezolvat
1.2.2.Clasificarea in functie de tipul metodei matematice folosite
CAPITOLUL 2. PRINCIPIILE CERCETARILOR OPERATIONALE IN AGRICULTURA
2.1.CALCULUL MARGINAL
2.1.1. Calculul aritmetic al aportului marginal
2.1.2. Calculul algebric al aportului marginal
2.2.SUBSTITUIREA FACTORILOR ELEMENTARI PENTRU OBȚINEREA UNUI PRODUS
2.3. SUBSTITUIREA UNOR ACTIVITATI (PRODUSE) DIN CADRUL EXPLOATAȚIEI
AGRICOLE
CAPITOLUL 3. METODA GRAF RETEA DE OPTIMIZARE A TEHNOLOGIEI DE
PRODUCȚIE A UNEI CULTURI
CAPITOLUL 4. PROGRAMARE LINIARĂ
4.1. METODA PROGRAMARII LINIARE
4.2. METODA SIMPLEX DE REZOLVARE A PROBLEMELOR DE PROGRAMARE
LINIARĂ
4.3. SOLUȚIA MODELULUI
4.4. PARAMETRIZAREA ÎN PROGRAMAREA LINIARĂ
BIBLIOGRAFIE

2
INTRODUCERE
O nouă revoluţie industrială a început la sfârşitul anilor 1950 când a devenit posibilă
comercializarea calculatoarelor. S-a făcut în acelaşi timp o reclamă intensă posibilităţilor
calculatoarelor ca noi instrumente de conducere şi de asistare a deciziilor manageriale. Directorii
întreprinderilor neavând competenţa necesară în multe domenii de activitate noi, au început să
caute ajutor în selectarea şi utilizarea calculatoarelor.
Cererile de acest fel s-au amplificat odată cu începerea războiului din Coreea, care a
impus o productivitate crescută pentru o mare parte din industria americană. De aceea, la
începutul anilor 1860 o parte din specialiştii în cercetarea operaţională care lucrau în
domeniul militar, au început să activeze în industrie. Alte studii sunt iniţiate în cadrul unor
birouri de consultaţii, universităţi, institute de cercetare sau instituţii guvernamentale. În
acest fel, cercetare operaţională a început să se dezvolte şi să se răspândească şi în SUA.
În decursul unui deceniu, numărul cercetărilor care activau în diverse organisme academice,
guvernamentale sau industriale l-a egalat pe cel al cercetătorilor preocupaţi de probleme militare.
În prezent, mai mult de jumătate din marile firme americane au sau utilizează specialişti în
cercetarea operaţională.
În anul 1953 a luat fiinţă o societate naţională – Societatea americană de cercetări
operaţionale (The Operations Research’Society of America). Alte ţări au urmat curând acest
exemplu şi în 1957 s-a constituit Federaţia Internaţională a Societăţilor de Cercetări
Operaţionale.
Au început să apară şi reviste periodice: trei în SUA, una în Anglia urmate de altele în
diferite ţări.
În SUA au fost introduse cursuri şi seminarii de cercetare operaţională, iar într-un ritm
mai lent astfel de cursuri au luat naştere şi în alte ţări.
În concluzie, după un deceniu în care a cunoscut o amplă dezvoltare în domeniul militar,
cercetarea operaţională a continuat să se dezvolte foarte rapid în cadrul diferitelor organisme
academice, industriale şi guvernamentale1.

1
Brezuleanu, S, 2004, Bazele cercetării operaţionale

3
CAPITOLUL I. CERCETAREA OPERAŢIONALĂ ŞI
DISCIPLINELE ÎNRUDITE
Cercetarea operaţională este una din disciplinele care a apărut către sfârşitul primei jumătăţi a
secolului nostru şi s-a dezvoltat spectaculos în special în ultimii ani, în strânsă legătură cu o serie
de alte discipline cum ar fi: managementul, informatica, cibernetica și analiza sistemelor.
1.2. EVOLUȚIA MANAGEMENTULUI NȘTIINȚIFIC ȘI CERCETARILE
OPERATIONALE
Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra obiectului cercetării operaţionale aplicate în
economie, considerăm, deci, util să examinăm succint cum au apărut şi au evoluat disciplinele
aceste discipline precum şi legăturile pe care le prezintă între ele.
Managementul si in special cel al întreprinderilor a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă către
sfârşitul secolului al 19-lea şi începuturile celui actual, care consideră unitatea productivă ca un
mecanism, în care oamenii, ajutaţi de maşini, lucrează într-un determinism aproape total, pe baza
unor dispoziţii acţionând ierarhic, conform unor competenţe riguros definite.
Concepţia "organizării ştiinţifice", conturată către sfârşitul secolului al 19-lea şi începuturile
celui actual, consideră unitatea productivă ca un mecanism, în care oamenii, ajutaţi de maşini,
lucrează într-un determinism aproape total, pe baza unor dispoziţii acţionând ierarhic, conform
unor competenţe riguros definite.
Principalii reprezentanţi ai începuturilor organizării ştiinţifice, care formează aşa-numita ″şcoală
clasică", stabilesc pentru prima oară o serie de principii ale conducerii ştiinţifice.
Printre pricpiile managementului reprezentat de școala clasică figurează binecunoscutul (şi încă
actualul) principiu al excepţiei, principiul specializării organizaţionale, principiul definirii
riguroase a sarcinilor, principiul organizării ierarhice. ș.a. Între conceptele utilizate de şcoala
clasică nu figurează informaţia şi nici decizia. Cu toată perspectiva sa limitată, şcoala clasică are
marele merit al desţelenirii acestui domeniu. Pionierii organizării ştiinţifice (Taylor, Gantt,
Fayol) şi ceilalţi reprezentanţi ai şcolii clasice pun pentru prima oară problema abordării
raţionale a mecanismului funcţionării unei întreprinderi.
Creșterea complexității proceselor și fenomenelor a impus intensificarea preocupărilor privind
perfecționarea metodelor și tehnicilor teoretice și practice de conducere a acestora, atât la nivel
micro-economic cât și la nivel macro-economic. Aceste preocupri sunt înglobate într-o știință
mai generală, accea a managementului științific.

4
Termenul informatică desemnează știința procesării sistematice a informației, în special a
procesării cu ajutorul calculatoarelor. Termenul englezesc corespunzător este Computer Science
(știința calculatoarelor). Istoric, informatica s-a dezvoltat ca știință din matematică, în timp ce
dezvoltarea primelor calculatoare își are originea în electrotehnică și telecomunicații. De aceea,
calculatorul reprezintă doar dispozitivul pe care sunt implementate conceptele teoretice.
Informaticianul olandez Edsger Dijkstra afirma: "În informatică ai de-a face cu calculatorul, așa
cum ai în astronomie cu telescopul"2.
Există critici privind faptul că "metodele și tehnicile informaticii nu sunt suficiente pentru ca o
întreprindere să funcționeze eficient și că obținerea unor rezultate bune este condiționată în
primul rând de asimilarea metodelor de management de către conducerea firmei”.
Cibernetica este teoria conducerii sistemelor si a controlului acestora prin retroacțiune3.
Cibernetica este disciplina care studiază comunicațiile și controlul între diferitele subsisteme ale
unui organism viu sau ale unei mașini construite de om. Este important de relevat ca Cibernetica
afirma similaritatea în ceea ce priveste reglarea si comunicarea (la nivel conceptual) în toate
categoriile de sisteme : biologice, tehnice, economice, sociale etc.
În prezent s-au dezvoltat ramuri ale ciberneticii specifice diverselor categorii de sisteme cum ar
fi: cibernetica sistemelor biologice; cibernetica sistemelor tehnice; cibernetica sistemelor
economice;cibernetica sistemelor sociale, etc.
Analiza sistemica. Sistemul reprezinta o colectie de obiecte aflate în interactiune careia îi
sunt specifice o anumita organizare si un anumit scop. În cazul unui sistem cibernetic este necesar
evidențierea blocului de reglare (operatorul R), care are rolul de a compara ieșirea efectivă a
sistemului (y) cu o ieșire dorită y0 numit scop sau obiectiv și în cazul existenței unei abateri
semnificative, | y – y0| > , impune luarea unei decizii de modificare a vectorului de intrare (u).

2
Informatica, https://ro.wikipedia.org/wiki/Informatic%C4%83
3
Cuvântul „cibernetică” a fost creat de Norbert Wiener în 1948 și are la origine termenul grec
κυβερνήτης, kybernetes (cârmaci, cârmă), https://ro.wikipedia.org/wiki/Cibernetic%C4%83

5
 În cazul unui sistem productiv, abaterile output-ului de la obiectivul sistemului se pot
datora unor factori perturbatori interni, cuantificabili pe baza analizei de sistem, respectiv a
operatorului A (căderea unor utilaje) sau a unor factori perturbatori externi (lipsa forței de muncă,
fluctuații imprevizibile în procesul de aprovizionare, blocaje financiare ș.a.). Rolul analizei de
sistem, sugerat de aceste exemple simple, îl constituie studiul sistemului actual, respectiv
identificarea celor două blocuri esențiale, modelate de operatorii A și R sub aspect tehnic,
economic, informațional-decizional precum și reproiectarea noului sistem având în vedere criteriul
de performanță al acestuia. În cadrul unei întreprinderi productive, analiza de sistem se va
concentra asupra unor probleme de bază referitoare la sistemul de programare operativă a
producției, proiectarea unui sistem eficient de revizii și reparații care să permit funcționarea
normala sistemului productiv, remodelarea sistemului de aprovizionare prin alegerea furnizorilor
cei mai siguri și eficien și, reglarea relațiilor financiare în vederea eliminării blocajelor financiare,
dimensionarea corectă a resurselor umane, studiul pieței etc.
Dupa unele opinii mai moderate și chiar optimiste expuse la diverse congrese internaționale
privind "Practica cercetărilor operaționale în întreprinderi" (1978 Franșa, 1980 Anglia) conform cărora
criza modelării matematice aplicate în întreprinderi poate fi depășită numai prin abordarea unei viziuni
sistemice, mai apropiată de nevoile reale ale beneficiarilor.

1.2.CLASIFICAREA TIPURILOR DE CERCETARI

OPERATIONALE

1.2.1. Clasificarea in functie de tipul tehnico ec onomic al

problemelor de rezolvat
Deoarece aceste tipuri de probleme se întâlnesc frecvent, s-au construit diverse tehnici
pentru modelarea şi rezolvarea lor.
Problemele tip sunt următoarele:
1) alocare resurselor;
2) stocuri;
3) fire de aşteptare;
4) alegerea itinerariilor (transporturi);
5) competiţie (jocuri); .

6
1.Problema de alocare utilizează un model în care de regulă se presupune că utilajele sunt
disponibile în mod continuu, fără întrerupere. În realitate, se pot ivi unele staţionări:
utilajele se defectează şu trebuie reparate, se produc întreruperi în alimentarea cu energie,
oamenii sau materialul nu se găsesc acolo unde este nevoie şi atunci când este nevoie. De
aceea, în problema de alocare ar trebui să se ţină seama de aceste întârzieri.
2. Teoria stocurilor reprezintă aparent cea mai simplă operaţie ce se poate concepe –
păstrarea unor produse. Deciziile stabilesc, în general, când şi câte produse vor trebui
achiziţionate. S-ar putea ca în problemă să fie implicat un mare număr de produse (de
exemplu, părţi ale unui aceluiaşi agregat); atunci pentru fiecare din ele trebuie stabilit când şi
ce cantitate se achiziţionează. După rezolvarea acestei probleme s-ar putea constata
eventual că nu există posibilitatea fabricării tuturor produselor, în cantităţile cerute de soluţia
optimă a problemei.
3.În teoria aşteptării se presupune de obicei că există o regulă pentru determinarea ordinii
de servire (de exemplu, se ştie ce utilaj urmează să fie reparat). În unele cazuri, ordinea
în care se execută aceste lucrări are o influenţă sensibilă asupra timpului total necesar sau
asupra executării lucrărilor la datele planificate. În aceste situaţii, va trebui rezolvată o
problemă de ordonanţare (determinarea ordinii de servire), astfel încât să fie asigurată
îndeplinirea obiectivului propus: respectarea termenelor planificate sau reducerea
timpului total de execuţie.
4. Alegerea itinerariilor. În marea majoritate a problemelor care pot fi modelate prin grafuri
nu ne interesează numai dacă există sau nu legături între componentele reprezentate
prin nodurile grafului ci şi intensitatea acestora. Această intensitate are semnificaţia
unei valori numerice (pozitive sau negative) asociate arcului corespunzător legăturii a
cărei intensitate o măsoară.
În aplicaţiile economice această valoare poate fi:
− lungimea drumului dintre două localităţi;
− costul parcurgerii rutei reprezentate prin arcul corespunzător;
− durata parcurgerii rutei respective;
− cantitatea transportată pe ruta respectivă;
− capacitatea maximă a rutei respective;
− câştigul realizat prin trecerea de la o stare la alta a sistemului;
− consum de energie pentru efectuarea trecerii respective.
5.Teoria jocurilor (în eng. game theory) este o ramură a matematicii aplicate care abordează
problema comportamentului optim în jocurile cu două sau mai multe persoane, într-un cadru
7
descris de un ansamblu de reguli precise care stabilesc posibilitățile de acțiune ale fiecărui
jucător, precum și modul cum li se acordă acestora, în final, anumite valori.
Teoria jocurilor reprezintă un model abstract de luare a deciziilor; nu trebuie confundat cu o
explicație de luarea a unei decizii în realitatea socială.
Punctul comun al tuturor jocurilor imaginat în cadrul teoriilor este ideea de strategie.
Teoria jocurilor reprezintă o abordare interdisciplinară a studiului comportamentului uman.
Cele mai implicate discipline, în teoria jocurilor, sunt matematica și economia, dar și alte științe
sociale și comportamentale.
Teoria jocurilor a fost creata de matematicianul John von Neumann4
Odata cu lucrarea lui Neumann, “jocurile” au devenit o metafora stiintifica ce reprezenta o gama
larga de interactiuni umane ale caror finalitate depinde de strategiile interactive a doua sau mai
multe persoane, ale caror interese sunt in cel mai rau caz opuse sau in cel mai bun caz, partial
comune.
Teoria jocurilor este foarte mult în strategiile militare, unde sunt descrise mai multe exwemple.
Astfel este imagint un exemplu cu un soldat postat pe front care știe că maine va avea loc o mare
batalie. Batalia poate sa aiba doar 2 finalitati (victorie sau infrangere). Situatia in care se afla
soldatul are si ea doar 2 finalitati (supravietuieste sau moare). Este evident ca tu ai prefera sa
supravietuiesti. Daca linia defensiva este strapunsa, vei muri. Daca linia defensiva rezista, e
posibil sa mori oricum. Se pare ca cea mai buna optiune e fuga. Daca faci asta, cei care raman in
urma si lupta vor muri. Iti dai seama ca fiecare soldat din transee se gandeste la acelasi lucru.
Deci daca tu te hotarasti sa ramai dar ceilalti fug, atunci in mod sigur mori. Problema aceasta a
preocupat strategii militari de multa vreme. De aceea este adaugata o conditie noua in ecuatie –
daca fugi sau daca dezertezi, esti impuscat pentru tradare. De aceea cea mai buna sansa de
supravietuire o ai in transee luptand pentru victorie5.
În aceste jocuri jucătorii au interese opuse, în totalitate sau parțial, acest aspect cauzând
un anumit comportament și o anumită strategie în abordarea jocului.
Strategiile sau combinațiile de strategii ale jucătorilor sunt recompensate cu un anumit câștig. La
finalul jocului are loc o comparare a rezultatelor și o corelare a acestora cu strategiile efectuate.

4
George Ciucu, Marius Iosifescu, R. Theodorescu,1965, Teoria jocurilor, Editura Tehnică
5
***Teoria Jocurilor, Publicat de G.F. la data: 12.12.2010, categoria: Cultura, Psihologie,
http://www.descopera.org/teoria-jocurilor/

8
Respectând regulile, fiecare jucător urmărește o manieră de acțiune pentru optimizarea câștigului
său.
Clasificarea jocurilor se face după o serie de criterii cum ar fi:
a) numărul jucătorilor;
b) numărul mutărilor (de acțiuni succesive la care are dreptul fiecare jucător);
c) numărul posibilităților de acțiune ale fiecărui jucător (finit sau infinit);
d) cantitatea informației pe care o deține fiecare jucător asupra acțiunilor proprii sau ale celorlalți
jucători: joc fără informație; joc cu informație parțială; joc cu informație complete;
e) modul de repartizare a câștigurilor: joc cu sumă nulă; joc cu sumă nenulă constantă;
f) în funcție de comunicarea dintre jucători;
g) în funcție de posibilitatea stabilirii unor alianțe între jucători.
Teoria jocurilor incerca sa raspunda la o serie de intrebari esentiale, printre ele se
numara:
Ce inseamna sa alegi strategii “rationale” atunci cand finalitatea lor depinde de strategiile alese
de altii, iar informatiile sunt incomplete?
In “jocurile” ce permit pierderi si castiguri comune, este rationala cooperarea pentru a realiza
un castig comun (sau a se evita o pierdere comuna) sau este “rationala” abordarea agresiva in
cautarea castigului individual, indiferent de castigurile sau pierderile comune?
Daca raspunsul la a doua intrebare e “uneori”, atunci in ce circumstante este agresivitatea
rationala si in ce circumstante este cooperarea rationala?
In acest context, exista diferente intre relatiile de durata fata de cele trecatoare?
Interactiunea unor egoisti rationali poate duce la crearea spontana a unor reguli morale de
cooperare?
In ce fel corespunde comportamentul uman real cu comportamentul “rational” din aceste cazuri?
Si daca difera, prin ce difera? Sunt oamenii mai cooperativi decat sunt “rationali”? Mai agresivi?
Ambele?
La nivelul de baza, teoria jocurilor studiaza felul in care oamenii, companiile sau natiunile
(agenti sau jucatori) determina strategii in diverse situatii atunci cand sunt confruntati cu
strategiile competitive ale altor jucatori.

9
 1.2.2.Clasificarea in functie de tipul metodei matematice folosite
Principalele metodele matematice utilizate in cercetarea operațională sunt: metoda functiilor de
productie, metoda programarii liniare, teoria grafelor, teoria jocurilor.
Clasificarea problemelor de cercetare operaţională în cele patru tipuri este relativa. Cu timpul
apar noi probleme, iar cele vechi se pot combina când se descoperă metode pentru rezolvarea lor
simultană. Graniţa dintre diversele probleme tip nu este clar conturată şi devine din ce în ce mai
difuză, pe măsură ce apar noi generalizări şi se descoperă noi puncte comune. Unele tehnici
matematice, utilizate pentru rezolvarea anumitor probleme, de exemplu, pentru programarea
liniară sau dinamică, sunt aplicabile şi la alte probleme.

10
CAPITOLUL 2. PRINCIPIILE CERCETARILOR
OPERATIONALE IN AGRICULTURA
Necesitatea conducerii științifice a proceselor de producție tehnico-economice, a derminat o
explozie a utlizării cercetărilor operționale în activitățile tehnice și economice ale unităților
agricole.
Multitudinea modelelor întocmite cu ajutorul cercetărilor operaționale face aproape imposililă
studierea acestora. De aceea în acest curs ne propunem să vedem care sunt pricipiile pe care se
bazează cercetarea operațională în găsirea unor soluții optime, în modelele în care este
utilizată.
Considerăm că cercetarile operationale din cadrul modelului, operează: cu ajutorul
calcului marginal; cu proprietatea de substituire a factorilor elementari pentru obținerea unui
produs; cu substituirea unor lucrari din cadrul unui proces de muncă ; cu substituire a unor
procese de muncă în obținerea unui produs; sau de substituire a unor produse de producție la
nivelul exploatației agricole în vederea optimizării funcției scop.
Cunoașterea și înțelegerea acestor de funcționarea a prodesului de optimizare a făcut
posibilă întocmirea unor modele tehnico-economice, în care participarea tehnicienilor,
statisticienilor, matematienilor și informaticienilor este absolut necesară.
2.1.CALCULUL MARGINAL
Cercetarile operaționale utilizează calculul marginal din cadrul metodelor matematice.
2.1.1. Calculul aritmetic al aportului marginal
Să luăm ca exemplu de calcul marginal. In o cercetare experimentală pentru a studia cum este
influențată producția de grâu (kg/ha) prin folosirea de doze crescânde de azot(kgsaN/ha) s-au
obținut rezultatele ce sunt trecute în Tabelul 2.1.
Ca umare a aplicării de doze crescânde de azot(kgSAN/ha) la cultura de grâu, pot fi calculați următorii
indicatori (datele sunt trecute în Tabelul 2.1):
Producția suplimentară în expresie fizică(PSF kg/ha)
PFS2(kg/ha)= PTF2-PTF1= 2950 kg/ha – 2200kg/ha = 750 kg/ha
Producția medie în expresie fizică(PMedF kg/1 kgSAN)
PMedF 2 (kg/1 kgSAN)= PSF (kg/ha) 2/Doza2(kgSAN/ha)=750 kg/ha/50 kgSAN/ha= 15,00 kg/1kgSAN
Tabel 2.1.. Indicatorii ce caracterizează producția de grâu(kg/ha), ca urmare a dozelor crescânde de azot
(kgSA/ha)

11
 DOZA PTF PSF PMdF PMF

Nr
crt KgSA/ha Kg/Ha Kg/Ha Kg/1KgSA Kg/1KgSA
0 1(N) 2 3=PTFn+1-PFTnfix 4=PFS/Doza 5=∆PTF/∆Doza
1 0,001 2200 0,0 0,00
2 50 2950 750 15,00 15,00
3 100 3450 1250 12,50 10,00
4 150 3700 1500 10,00 5,00
5 200 3800 1600 8,00 2,00
6 250 3600 1400 5,60 -4,00

Productia marginala în expresie fizică (PMF)(kg/1kg SAN)

PMF2 (kg/1kg SAN)= ( PSF3-PSF2)/(Doza3-Doza2)= ∆PTF/∆Doza=
=(1250kg/ha-750 kg)/ha/(100 kgSAN/ha-50 kgSAN/ha) = 500 kg/ha / 50 kg SAN/ha = 10 kg/1 kg SAN/ha
4000

3500

3000

2500

2000 PTF Kg/Ha

1500 PSF Kg/ Ha

1000

500

0
1 2 3 4 5 6

4000

3500

3000

2500
PTF Kg/Ha
2000
PSF Kg/ Ha
1500

1000

500

0
1 2 3 4 5 6

20,00

15,00

10,00
PMdF Kg/1KgSA
PMF Kg/1KgSA
5,00

0,00
1 2 3 4 5 6

-5,00

Fig 2.1. Reprezentarea grafica a indicatorilor ce caracterizează producția de grâu(kg/ha), ca urmare a

dozelor crescânde de azot (kgSA/ha)

Din Tabelul 2.1. si Fig 2.1. constatăm că pe măsură ce dozele de Nsa cresc:

12
 - Productia totala (PTF) crește, atinge un maxim la doza de 200 kg SAN/ha, de 3800 kg/ha
, dupa care începe să scadă;
- Producția suplimentară fizică (PSF), urmează aceeași tendință cu PTF;
- Producția medie fizică (PMedF) are o tendință de scădere;
- Producția marginală fizică (PMF) are o tendință de scădere și rămâne în valori pozitive ,
pâna pe intervalul 150 kgSAN/ha la 200 kgSAN/ha. Pe intervalul urmator 200 kgSAN/ha
la 250 kgSAN/ha. PMF, devine negativă, care înseamnă scăderea PTF.
- In acest caz, relativ simplu, calculul marginal ne atenționează asupra dozei de la care
PTF începe să scadă.

2.1.2. Calculul algebric al aportului marginal

Pentru ușurința calculelor privind aportul marginal, se utilizează calculul algebric. Acesta
se realizează astfel:
- Se ajustează datele obținute din cercetarea efectuată. Acesta se face cu ajutorul unei
expresii algebrice, care să aproximeze cât mai bine fenomenul pe care îl analizăm. Astfel
dacă privim reprezentarea grafică putem să spunem că aceste date au o tendință de
curbă, ce este caracteristică polinomului de gradul al doilea.
- Cu ajutorul metodei celor mai mici patrate s-a calculat ecuația :
- PTFaj(kg/ha)=2205,34+16,9N-0,0453N^2
Tabel 2.2.. Indicatorii ajustați ce caracterizează producția de grâu(kg/ha), ca urmare a dozelor
crescânde de azot (kgSA/ha)
Nr DOZA PTF PTFaj PSFaj PMdFaj PMFaj
crt kgSA/ha kg/ha kg/ha kg/ha kg/1kgSA kg/1kgSA
2a=2205,3+16,9N- 3=PTFn+1-
0 1(N) 2 0,0453N^2 PFTnfix 4=PFSaj/Doza 5=b+2c*N=16,9+2*0,0453*N
1 0,001 2200,0 2205 16,94
2 50 2950,0 2939 734 14,67 12,40
3 100 3450,0 3446 507 5,07 7,87
4 150 3700,0 3726 280 1,87 3,33
5 200 3800,0 3779 53 0,27 -1,20
6 250 3600,0 3605 -174 -0,69 -5,74
- Cu ajutorul ecuatiei au fost calculați Indicatorii:
- Producția suplimentară în expresie fizică(PSF kg/ha)
- PFS2(kg/ha)= PTF2-PTF1= 2939 kg/ha – 2205 kg/ha = 734 kg/ha
- Producția medie în expresie fizică(PMedF kg/1 kgSAN)
- PMedF 2 (kg/1 kgSAN)= PSF (kg/ha) 2/Doza2(kgSAN/ha)=734 kg/ha/50 kgSAN/ha= 14,6
kg/1kgSAN
-

13
 - Productia marginala în expresie fizică (PMF)(kg/1kg SAN)
- Producția marginală, reprezintă derivata ecuatiei în raport cu N.
- Se obtine: PMF (kg/1kg SAN)= (2205,34+16,9N-0,0453N^2)= 16,9+2*0,0453*N

4000,0

3500,0

3000,0

2500,0
PTF kg/ha Real
2000,0
PTFaj kg/ha 2205,3+16,9N-
1500,0
0,0453N^2
1000,0

500,0

0,0
1 2 3 4 5 6

4000,0

3500,0

3000,0

2500,0 PTF kg/ha Real

2000,0
PTFaj kg/ha 2205,3+16,9N-
1500,0 0,0453N^2
1000,0

500,0

0,0
1 2 3 4 5 6

20,00

15,00

10,00
PMdFaj kg/1kgSA 4=PFSaj/Doza

5,00 PMFaj kg/1kgSA

5=b+2c*N=16,9+2*0,0453*N
0,00
1 2 3 4 5 6

-5,00

-10,00

Fig 2.2. .Reprezentarea grafica a indicatorilor ce caracterizează producția de grâu(kg/ha), ca urmare a

dozelor crescânde de azot (kgSA/ha)
- Pentru doza de 50 kgSAN/ha, ecuația devine=16,9+2*0,0453*50=12,4 kg/ha
- Cum se cunoaște că maximul unui polinom de dradul al doilea se obține când derivata de ordinul
I, este egală cu zero: b+2*c*N=0
- de unde se obține: Doza MaxTeh(kgSAN/ha)=-b/2*c=16,/(2*0,0453)

14
2.2.SUBSTITUIREA FACTORILOR ELEMENTARI PENTRU
OBȚINEREA UNUI PRODUS
Resursele de productie pot fi definite drept ansamblul conditiilor necesare și suficiente
pentru ca orice proces de productie sa se poata desfasura conform scopului sau predeterminat
și reprezintă totalitatea resurselor de intrare in model tehnico-economic6.
Factorii elementari reprezintă partea din resursele de care dispunem care se consumă efectiv în
producția pe care o obținem.
Este de remarcat că se constată că resursele sunt în o continuă extindere si diversificare
constituind astfel o preocupare pentru stiinta economica.
Astfel W. Petty - precursor al economiei politice clasice engleze,
afirma ”munca este tatal, iar pamântul este mama avutiei””. Mai târziu J.B.
Say a elaborat "formula trinitara" devenita celebra, care definea, drept factori de productie:
munca, pamântul si capitalul.
Considerăm că în cadrul cercetărilor operaționale utilizarea conceptului de resursă este
mai potrivit, deoarece prin procesul de calcul marginal caută calculeze câtă resursă va fi folosită
în soluția optimizată a modelului.
Aici GRÂu cu azot si fosfor, La carne porci orzul cu porumbul,
Caracteristicile factorilor de productie ce alcatuiesc modelul tehnico economic.
Destinația resurselor.
In funcție de felul resurselor , acestea pot avea o singura destinație, două destinații sau mai multe
desinații
Exemple de utilizare a resurselor
Ingrășămintele chimice pot fi utilizate pentru fertilizarea unei sau mai multor culturi.
Furajele grosiere ( fânuri) pot fi consumate de animalele ( bovine, ovine, caprine) din fermă
pentru productia de carne sau producția de lapte.
Resursele devin factori ai producției, în momentul utilizării acestuia în procesul de transformare
în producție.
Alternativa de combinare de la care se aşteaptă cea mai mare efi cienţă, se alege în urma unor
calcule economice. De exemplu, dacă un agent economic urmăreşte eficientizarea tehnică şi

6
***Factorii de productie, http://www.scritub.com/economie/Factorii-de-productie15873.php

15
economică a producţiei prin substituirea muncii cu capital, atunci se optează pentru mai multe
maşini şi mai puţini lucrători. Aprecierea alegerii făcute se poate realiza numai prin calculul unor
indicatori: Nivelul productivităţii marginale a muncii şi a capitalului (compararea lor), Elasticitatea
substituirii şi Rata marginală de substituire (a muncii cu capitalul sau a capitalului cu munca)7.
Pentru a exprima contribuția factorilor capital și munca în economia modernă, se foloseste
metoda funcţiilor de producţie, unde, se apreciază că cea mai bună legătură între rezultatele
producţiei şi factorii de producţie, în condiţiile substituibilităţii parţiale între factori, este funcţia
de tip Coob-Douglas, formulată de economiştii C. W. Coob şi P. H. Douglas, după care
producţia depinde de mărimea capitalului şi de cantitatea de muncă folosită, astfel8:
Q = A×Kα ×Lβ , în care: Q – producţia scontată; K – capitalul utilizat; L – munca folosită; A –
coeficientul de proporţionalitate între muncă şi capital; α – coeficientul de elasticitate a
producţiei în raport cu munca, α = (∆Q/Q)/(∆L/L); β – coeficientul de elasticitate a producţiei în
raport cu capitalul fix, β = (∆Q/Q)/(∆K/K). Deci A, α, β sunt parametrii pozitivi care
influenţează factorii în felul lor specific.
În funcţie de natura activităţii economice, managerii optează pentru combinarea factorilor de
producţie ţinând seama de caracterul limitat al acestora, dar şi de cele două aspecte ale unei
activităţi economice: unul tehnic şi unul economic. Combinarea factorilor de producţie
presupune existenţa proprietăţilor de complementaritate, respectiv de substituibilitate a acestora9.
Elasticitatea substituirii exprimă măsura în care poare fi menţinută producţia când un factor este
înlocuit cu altul. Combinaţiile normale ale factorilor de producţie determină o elasticitate a
substituirii pozitivă, care variază de la zero la infi nit în funcţie de uşurinţa cu care unul din
factori poate fi înlocuit cu altul, producţia rămânând constantă. Elasticitatea substituirii poate fi
măsurată cu ajutorul Coefi cientului elasticităţii substituirii (es ) unui factor A cu un factor B.
Coefi cientul arată cu câte procente trebuie să crească valoarea raportului dintre nivelul
factorului A şi cel al factorului B (XA / XB), atunci când raportul dintre productivitatea

7
Florina ROMAN STAN, 2014,Metode şi tehnici de calcul utilizate în analiza statistică a indicatorilor de rezultate,
Revista Română de Statistică nr. 6 / 2013, pag 41, http://www.revistadestatistica.ro/wp-
content/uploads/2014/02/rrs_06_2013_a4ro.pdf
8
Alina Costina Bărbulescu Tudorache, Mădălin Bărbulescu Tudorache, 2013,Utilizarea eficientă a factorilor de
producţie, Revista Română de Statistică Trim I/2013- Supliment, pag.285,
http://www.revistadestatistica.ro/suplimente/2013/1_2013/srrs1_2013a38.pdf
9
Florina ROMAN STAN, 2014,Metode şi tehnici de calcul utilizate în analiza statistică a indicatorilor de rezultate,
Revista Română de Statistică nr. 6 / 2013, pag 41, http://www.revistadestatistica.ro/wp-
ontent/uploads/2014/02/rrs_06_2013_a4ro.pdf

16
marginală a factorului B (WmB) şi cea a factorului A (WmA) creşte cu un procent, astfel încât
producţia să rămână constantă. 10.
Complementaritatea - o cantitate fixa dintr-un factor de productie este asociata cu o cantitate
diferita din alt factor de productie11;
Substituibilitatea - posibilitatea de a inlocui o cantitate data dintr-un factor de productie
printr-o cantitate determinata dintr-un alt factor de productie, in conditiile mentinerii aceluiasi
nivel de productie. Substituibilitatea se evalueaza cu ajutorul ratei marginale de substituire
tehnica (RMST)
Rata marginala de substitutie tehnica intre doi factori Y si X (RMST)reprezinta cantitatea din
factorul Y necesara pentru a compensa pierderea de productie determinata de diminuarea cu o
unitate a factorului de productie X. astfel incat productia sa ramana constanta.
Rmst = - ΔY/ΔX = WmgX/WmgY
Decizia de inlocuire trebuie sa aiba la baza comparari ale randamentelor medii, respectiv ale
productivitatilor marginale ale factorilor implicati.
Productivitatea marginala a fiecaruia dintre factorii de productie reprezinta sporul de productie
care se obtine prin utilizarea unei unitati suplimentare din factorul de productie
respectiv, cantitatea folosita din ceilalti factori de productie ramanand neschimbata.
WmgX= ΔQ/ ΔX Wmgy= ΔQ/ ΔY

2.3. SUBSTITUIREA UNOR ACTIVITATI (PRODUSE) DIN CADRUL EXPLOATAȚIEI

AGRICOLE

Este interesant de analizat substituirea unor activități în cadrul exploatției agricole, prin
folosirea calculului marginal.

Pentru simplificare considerăm că o fermă agricolă are posibilitatea dea cultiva decât
două culture: tomate și mazăre. Ferma dispune de 20 ha teren arabil și de 500 zo (zile om). Se
cere să se afle mărimea suprfețelor ce vor fi cultivate cu fiecare din cele două culture, pentru a
asigura un profit maxim.

10
Florina ROMAN STAN, 2014,Metode şi tehnici de calcul utilizate în analiza statistică a indicatorilor de rezultate,
Revista Română de Statistică nr. 6 / 2013, pag 41, http://www.revistadestatistica.ro/wp-
content/uploads/2014/02/rrs_06_2013_a4ro.pdf
11
***Combinarea factorilor de productie, http://www.creeaza.com/afaceri/afaceri/COMBINAREA-
FACTORILOR-DE-PRODU369.php

17
Tabel Resurese și consumuri specific pentru culturile de tomate și mazăre
Consum specific Profit
Nr crt Cultura ZO/ha mii lei/ha
1 Tomate (x1) 40 3000
2 Mazare (x2) 5 1000
3 Resurse disponibile 500 ZO 20 ha

Pentru rezolvarea acestei probleme vom considera sistemul de ecuații:

X1+x2=20
40x1+5x2=500
Pentru rezolvare, vom folosi metoda lui Cramer și utilizarea programului Excels.( table).
Programul Excels ne ajută atât calcularea soluțiilor sistemului de ecuații dar prin asezarea
corespunzătoare și calcularea celorlați indictori necesari rezovării problemei.
Tabel Rezolvarea sistemului de ecuații prin metoda Cramer și calcularea consumului de hectare , ZO si
a profitului corespunzător

40 5 500 Hectare Zile om Profit

1 1 20
x1= pe ha pe ha
500 5 500 400 400/35 = 11,429 40 457,14 3000 34285,714
20 1 100
x2=
40 500 800 300 300/35= 8,571 5 42,86 1000 8571,4286
1 20 500
Total ha Total ZO Total profit
40 5 40 35 20,000 500,00 42857,143
1 1 5

Astfel constatam că există o soluție în care cultivăm cultura de tomate pe 11,429 ha și

cultura de mazăre pe 8,571 ha. Prin cultivarea acestor suprafețe se consumă întreaga suprafață de
20 hectare și toate cele 500 ZO. Profitul corespunzător este de 42857,143 lei.
Pentru a calcula profitul mediu (Pmed) și profitul marginal (PM) pentru o unitate de
resursă consumată am rezolvat acest sistem de ecuații pentru următoarele situații.
a) Considerăm că cele 20 de hectare ne aparțin și că putem renunță sau putem procura ”
de pe piață ” de un anumit numar de ZO
Astfel, am păstrat constantă suprafața, respectiv cele 20 ha, și am crescut și scăzut
numărul de ZO cu câte o unitate ( 498, 499, 500, 501, 5020). Am calculat suprafețele ce revin
fiecărei culturi și profitul total corespunzător (tablel ).
Pe baza acestor date am calculat:

18
 Pmed(lei/ZO)= Profit total/ZO consummate ,
ex. Pmed(lei/ZO)= 42742,9/498= 85,8 lei/ZO
PM( lei/ZO) = (Pt(n+1) – P(n))/(ZO(n+1)-ZO(n)),
ex. PM( lei/ZO) = (42800,0-42742,9)/(499-498) =57,14 lei/zo

Tabel Calculul Profit total, Pmed și PM când dispunem de suprafata pe care o cultivăm în întregime și putem
procura ZO
Zile Om
Nr crt Indicatori UM 498 499 500 501 502
1 Tomate ha 11,37 11,40 11,43 11,46 11,49
2 Mazare ha 8,63 8,60 8,57 8,54 8,51
3 Total sup ha 20,00 20,00 20,00 20,00 20,00
4 Profit total lei 42742,9 42800,0 42857,1 42914,3 42971,4
5 Profit mediu lei/ZO 85,8 85,8 85,7 85,7 85,6
6 Profit marginal lei/ZO 57,14 57,14 57,14 57,14

b) Considerăm că cele 500 ZO ne aparțin și că putem renunță sau putem procura ” de

pe piață ” de un anumit numar de ha teren arabil
Astfel, am păstrat constant numărul de ZO, respectiv cele 500 ZO, și am crescut și scăzut
numărul de ha cu câte o unitate ( 18, 19, 20, 21, 22).
Am calculat suprafețele fiecărei culturi, și profitul total corespunzător (tablel ).
Pe baza acestor date am calculat:
Pmed(lei/ha)= Profit total/ha cultivate ,
ex. Pmed(lei/ha)= 42428,6/18= 2301,6 lei/ha
PM( lei/ha) = (Pt(n+1) – P(n))/(Ha(n+1)-ha(n)),
ex. PM( lei/ha) = (42142,9- 41428,6) = 714,29 lei/ha

Tabel Calculul Profit total, Pmed și PM când dispunem de ZO pe care le consumăm în întregime și putem procura
teren arabil(ha).
Hectare
Nr crt Indicatori UM 18 19 20 21 22
1 Tomate ha 11,71 11,57 11,43 11,29 11,14
2 Mazare ha 6,29 7,43 8,57 9,71 10,86
3 Total sup ha 18,00 19,00 20,00 21,00 22,00
4 Profit total lei 41428,6 42142,9 42857,1 43571,4 44285,7
5 Profit mediu lei/ha 2301,6 2218,0 2142,9 2074,8 2013,0
6 Profit marginal lei/ha 714,29 714,29 714,29 714,29

19
Interpretarea profitului marginal. Profitul marginal, este de 714,29 lei/ha și de 57,14 lei/zo. În cazul în
care factorul suprafață și factorul ZO, sunt consumate în întregime, aceste valori marginale pot fi
aplicate la nivelul mărimii totale consumate. De unde putem să calculăm:
Profitul total(lei)= Sup cult(ha)*PM(lei/ha)+ZO cons *PM(lei/ZO)
Exemplu ptr 20 ha cult si 500 ZO consumate obținem:
Profitul total(lei)= 20(ha)*714,29(lei/ha)+ 500 ZO*57,14(lei/ZO)=
= 14285,71 lei +28571,43 lei =42857,1 lei
Constatam ca acesta sumă este egala cu cea care a fost obținută prin calcularea aprofitului pe
care în aduce fiecare cultură.
Astfel pentru 20 ha cult si 500 ZO consumate obținem se cultiva tomate pe 11,43 ha și mazăre pe
8,57 ha.
Profitul total (lei) = 11,43 ha * 3000 lei/ha + 8,57 ha.* 1000 lei/ha =
= 34285,7 lei +8571,4 lei = 42857,1 lei

20
CAPITOLUL 3. METODA GRAF RETEA DE OPTIMIZARE A
TEHNOLOGIEI DE PRODUCȚIE A UNEI CULTURI
Graful este definit din două elemente : nodurile şi relaţiile dintre noduri materializate prin
arce. Graful se deosebeşte esenţial de formele clasice de reprezentare cunoscute sub denumirea
curentă de “grafice “ .
Un proces tehnologic al unei culturi este alcătuit din mai multe procese de muncă, numite
și verigi de producție.
Procesul de producție în ansamblul său poate fi reprezentat grafic prin segmente de dreaptă
numite arce și cerculețe numite noduri.

2 5

3 4
Arcele reprezentă verigile de producție, care în cadrul procesului tehnologic, consumă timp şi
resurse. Veriga trebuie dine definită prin conţinutul ei şi implicit prin locul ei : unde începe şi
unde se termină.
Astfel pentru fiecare verigă trebuie stabilite legăturile (relaţiile) şi anume :
 care sunt condiţiile pentru ca activitatea să poata începe;
 care sunt activităţile care se pot executa în paralel ( simultan );
 care sunt activităţile care urmează;
 daca lucrarea respective poate fi “sarita”.
Se definesc verigi (activităţi) dependente, verigile care sunt condiţionate de executarea altor
verigi. Exemplu veriga semănat este condiționată de veriga pregătit pat germinativ.
Condiţionarea dintre activităţi poate fi de două feluri :
 condiţionare totală , când activitatea precedentă trebuie executată în întregime pentru a se
putea începe activitatea următoare și
 condiţionare parţială, când este suficientă execuţia parţială a activităţii precedente pentru
a se putea începe activitatea următoare.
Din punctul de vedere al modului de realizare, activităţile pot fi de două feluri :
lucrative, care au durată, necesită timp pentru realizare şi consumă resurse și

21
de aşteptare, care au durată, necesitând deci timp, dar nu consumă resurse (procesele biologice).
Arcul reprezintă de fapt relaţiile dintre noduri şi orientarea desfăşurării activităţilor. De regulă ,
arcele se orientează spre dreapta, tocmai pentru a arăta convenţional înaintarea lucrărilor. Nodul
reprezintă momentul când începe sau se termină o activitate. În orice graf trebuie să existe un
nod iniţial , adică un nod care nu are predecesori , precum și un nod final care nu mai are
succesori. Fiecare nod reprezintă în același timp începutul unei activități dar și sfârșitul
activității precedente.
VARIANTE TEHNOLOGICE LA CULTURA GRAU DE TOAMNA MDC

fertilizat pregatit pat germinatv semanat fertilizat irigat Ierbicidat Combatere Recoltat
daunatori

Cod 10000 20000 30000 40000 50000 60000 70000 80000 90000

arat fertilizat 1
semanat 1 irigat 1 Ierbicidat 1 Comb daun 1
fertilizat 1 fertilizat 2
discuit arat + dicuit irigat 2 Ierbicidat 2 Comb daun 2 Recoltat 1
fertilizat 2 semanat 2 fertilizat 3
Ierbicidat 3 Comb daun 3 Recoltat 2
discuit fertilizat 4 irigat 3
semanat 3 Ierbicidat 4
fertilizat 5

10010 20010 30010 40010 50010 60010 70010 80010 90010

10020 30020 40020 50020 60020 70020 80020 90020
30030 40030 50030 60030 70030 80030
50040 70040
50050

10099 20099 50099 60099 70099 80099

Algoritm Bellman-Kalaba

arat fertilizat 1
semanat 1 irigat 1 Ierbicidat 1 Comb daun 1
fertilizat 1 fertilizat 2
discuit arat + dicuit irigat 2 Ierbicidat 2 Comb daun 2 Recoltat 1
fertilizat 2 semanat 2 fertilizat 3
Ierbicidat 3 Comb daun 3 Recoltat 2
discuit fertilizat 4 irigat 3
semanat 3 Ierbicidat 4
fertilizat 5

Aplicarea eficientă a metodei drumului critic în agricultură impune luarea în considerare a

caracterului specific al producţiei agricole . Particularităţile biologice ale plantelor şi animalelor
impun necesitatea ca anumite activităţi în agricultură să fie executate într-un anumit timp optim

22
legat de optimul biologic. Datorită faptului că timpul de producţie nu coincide cu timpul de
muncă, succesiunea diferitelor lucrări se face după anumite întreruperi care produc goluri în
folosirea mijloacelor. Apar astfel în graf activităţi care nu necesită timp de lucru , ci doar timp în
care se desfăşoară procesul biologic de creştere şi dezvoltare
Dacă în industrie evaluarea timpului necesar pentru o lucrare se poate face cu destulă precizie, în
agricultură, datorită condiţiilor naturale, acest lucru se face cu o anumită probabilitate de realizare.
Duratele unor activităţi în agricultură sunt determinate de restricţii cu caracter biologic, cât şi de
starea timpului, care impun o durată minimă sau maximă pentru o anumită activitate .
Pentru aplicarea metodei drumului critic este necesară analizarea amănunţită a lucrărilor
din planul operativ de campanie, lunar sau decadal, luându-se în considerare fiecare activitate care
trebuie executată, determinându-se succesiunea lor. De asemenea, trebuie să se stabilească
activităţile care se pot efectua simultan.

23
 CAPITOLUL 4. PROGRAMARE LINIARĂ

Teoria economică a beneficiat de aportul abordării interdisciplinare care a permis

aprofundarea analizei eficienţei maximale a sistemelor complexe, a permis descoperirea unor
concepte noi ale optimului economic, a perfecţionat metodele de cercetare şi cunoaştere,
iar practica economică s-a îmbogăţit cu acestă abordare în analiza economică şi fundamentarea
deciziilor.
4.1. METODA PROGRAMARII LINIARE
Este interesant de arătat că programarea liniară, ca disciplină matematică, a apărut la
mijlocul secolului trecut, primele lucrări fiind publicate de L. Kantorovici (1939) şi F. Hitchcock
(1941).
Primele probleme rezolvate se refereau la organizarea optimă a transporturilor maritime,
necesităţile de aprovizionare a frontului, planificarea misiunilor aviaţiei de bombardament.
În 1947 G. Dantzig şi J. Von Newmann creează metoda simplex care stă la baza
rezolvării problemelor de programare liniară. Ulterior programarea liniară a cunoscut un mare
avânt prin lucrările unor matematicieni şi economişti ca T. Koopmans, L. Ford, D. Fulkerson, W.
Cooper, H. Kuhn, găsindu-şi un câmp foarte larg de aplicaţii în economie.
Programare liniară aplicată, este parte dintr-un domeniu foarte important al matematicii
numită "tehnici de optimizare". Acest domeniu de studiu (sau cel puțin rezultatele aplicate de ea)
sunt folosite în fiecare zi în organizarea și alocarea resurselor12.
Programarea liniară se ocupă de o clasă specială de probleme de optimizare care apar
deseori în aplicaţiile economice. O problemă de programare liniară cere să se determine punctul
de extrem al unei funcţii reale numită funcţie obiectiv (sau, sub alte denumiri funcţie scop,
funcţie criteriu) reprezentată printr-o expresie liniară, atunci când variabilele aceste funcţii
trebuie să respecte o mulţime de restricţii reprezentate de un număr de egalităţi sau inegalităţi
care sunt, la rândul lor, liniare.

12
***Linear Programming, accesat nov 2015, A Word Problem with Four Variables (page 5 of 5),
http://www.purplemath.com/modules/linprog5.htm

24
 În raport de cerinţele problemei care trebuie rezolvată se discută de probleme de
maximizare, dacă se cere determinarea valorii maxime a funcţiei obiectiv, sau de probleme de
minimizare atunci când se cere găsirea valorii minime a acestei funcţii.

În funcţie de specificul problemei care trebuie rezolvată, diferiţii coeficienţi au semnificaţii

diferite. Astfel, coeficienţii funcţiei obiectiv ci reprezintă beneficii unitare, preţuri unitare,
cheltuieli de producţie unitare. Coeficienţii sistemului de restricţii aij (denumiţi coeficienţi
tehnici) reprezintă consumuri specifice, capacităţi de încărcare a utilajelor etc. Termenii liberi bi
reprezintă, în general, cantităţi de resurse disponibile sau limite tehnologice13.

Structura modelului general de programare liniară se constituie în primul rând prin

mulţimea de activităţi {A1, A2, ... An} care compun sistemul economic analizat, mulţimea de
resurse utilizate {R1, R2, ... Rm} precum şi prin relaţiile tehnico-economice dintre acestea.
Legătura dintre activităţi şi resurse este determinată de tehnologia de fabricaţie
corespunzătoare fiecărei activităţi Aj (j=1,...,n) şi poate fi caracterizată numeric prin vectorul
coloană a(j) de componente (a1j, a2j, ... amj). Elementele {aij, i = 1,...,m; j = 1,...,n} se numesc
coeficienţi tehnici sau coeficienţi de consum specific şi arată ce cantitate din resursa Ri se
consumă pentru producerea unei unităţi din produsul (serviciul) Pj (ca rezultat al activităţii
Aj). Toate "tehnologiile" de fabricaţie definite de
vectorii coloană a(j) se pot organiza într-o matrice A cu m linii şi n coloane; fiecare linie se
referă la o resursă Ri (i = 1,...,m) şi fiecare coloană se referă la o activitate Aj (j = 1,...,n).
Notând cu xj (j = 1,...,n) rezultatul activităţii Aj într-o perioadă dată şi
cu bi (i = 1,...,m) cantităţile disponibile din resursele Ri (i = 1,...,m), se pot scrie
matematic următoarele restricţii tehnico-economice:
a11x1 + a12 x 2 + ... + a1n x n ≤ b1
a 21x1 + a 22 x 2 + …. + a 2n x n ≤ b2
a m1x1 + a m2 x 2 + ... + a mn x n ≤ b m
Fiecare inecuaţie/restricţie încorporează două afirmaţii:
a. cantitatea consumată dintr-o resursă nu poate depăşi volumul
disponibil (propoziţie de logică economică)
b. consumul total Rij din resursa Ri pentru efectuarea activităţii Aj este proporţional cu
intensitatea acesteia

13
***Programare liniara, accesat 12 12.2015,
http://retele.elth.ucv.ro/Ciontu%20Marian/Optimizari/programare%20liniara.pdf

25
 Aceste probleme constau în maximizarea sau minimizarea unei funcţii liniare, numită funcţie
obiectiv, ale cărei variabile trebuie să satisfacă14:
• un sistem de relaţii date sub forma unor ecuaţii şi/sau inecuaţii liniare nestricte,
denumite generic restricţii;
• cerinţa de a lua numai valori numerice nenegative (≥0).
Forma standard a unei probleme de programare liniară
Spunem că o problemă de programare liniară este în formă standard dacă toate restricţiile ei sunt
egalităţi. Importanţa acestei forme particulare rezultă din faptul că metoda de rezolvare a
problemelor de programare liniară care va fi expusă mai departe cere ca problema să fie în
această prezentare.
În consecinţă, o problemă (P) care are şi restricţii inegalităţi va fi înlocuită - în vederea
rezolvării ei - cu o alta în care toate restricţiile sunt egalităţi. Noua problemă, numită forma
standard a problemei (P) şi notată (PSD), se construieşte astfel:
• O restricţie inegalitate din problema originală (P) de tipul "≤" (respectiv de tipul "≥") se
transformă în egalitate prin adăugarea (respectiv prin scăderea) unei variabile nenegative din
membrul său stâng. Aceste variabile se numesc variabile de abatere sau de ecart.
• Restricţiile egalităţi nu se modifică.
• Noile variabile introduse nu apar în funcţia obiectiv a problemei originale (alternativ,
spunem că ele apar cu coeficienţi nuli)
Exempu:
(P) (Max) =300x1+275x2+450x3 (PSD) (Max)= 300x1+275x2+450x3
2x1 +2,5x2+4x3 ≤ 300 2 x1+2,5x2+4x3+ x4 = 300
x1 +x2 + x3 = 40 ===> x1+x2 + x3 = 40
3,4x1+ 2x2 + 7,4 x3 ≥ 10 4x1+2x2+7,4x3 - x5 = 10
x1≥0 ; x2≥0; x3≥0 x1≥0 ; x2≥0; x3≥0; x4≥0 ; x5≥0

Problema care apare în acest context este aceea de a explica modul în care se obţine soluţia
optimă a problemei (P) dacă se cunoaşte soluţia optimă a formei sale standard (PSD). Se poate
arăta uşor că între mulţimile de soluţii admisibile AP, ale problemei (P) şi APSD, ale problemei
(PSD), există o corespondenţă bijectivă(de intersecție) care conservă soluţiile optime.

În principiu, oricărei probleme de programare liniară i se asociază o alta, numită duala sa

şi în esenţă teoria dualităţii constă în studiul relaţiilor dintre cele două probleme. Fireşte,

14
Nica, V., și colab,1998, “Cercetări operaţionale I - Programare liniară, Probleme de optimizare în
reţele de transport şi distribuţie, Teoria jocurilor strategice”, Editura MATRIX ROM, Bucureşti

26
construcţia problemei duale depinde nemijlocit de structura problemei iniţiale denumită şi
problema primală.
Întotdeauna sensul optimizării în cele două probleme este diferit: dacă în primală funcţia
obiectiv se maximizează (minimizează) în duală funcţia obiectiv se minimizează (maximizează).
Studiul şi interpretarea economică a problemei duale aduc informaţii suplimentare în analiza
proceselor economice şi în fundamentarea deciziilor.
Astfel, valorile duale optime ne arată cu cât se modifică valoarea funcției obiectiv, la o
variaţie cu o unitate a disponibilului unei resurse care este consumată în întregime.
Necesităţile reale ale vieţii economice au condus la apariţia şi dezvoltarea altor tipuri de
programări, cum ar fi: programarea pătratică, programarea convexă, programarea în numere
întregi, programarea stohastică, programarea dinamică, toate acestea fiind înglobate în termenul
generic de programare matematică.
4.2. METODA SIMPLEX DE REZOLVARE A PROBLEMELOR DE
PROGRAMARE LINIARĂ
Rezolvarea problemelor de programare liniară a început prin metoda grafică, perfecționânduse
ulterior, datorită dezvoltării tehnicii de calcul,prin metoda simplex15.
Metoda simplex constă în parcurgerea următorului altgoritm 16:
1.Pasul(iterație) 1.Se construieşte tabelul simplex corespunzător bazei:
 pe prima linie se trec coeficienţii funcţiei obiectiv, fiecare deasupra variabilei
corespunzătoare;
 pe linia a doua se trec toate variabilele într-o ordine oarecare;
 se construieşte matricea A, fiecare coloană fiind formată din coeficienţii unei variabile
din toate ecuaţiile (ordinea în care se parcurg ecuaţiile trebuie să fie aceeaşi pentru toate
variabilele), având grijă ca, coloanele să fie trecute în ordinea în care au fost trecute
variabilele pe linia 2;
2.Pasul(iterație) 2. Se calculeză o soluție de bază, de la care se pleacă, în sensul îmbunătății
acesteia, prin scoaterea din bază a unor variabile și introducerea altora. Operaţia de calculare a
noului tabel poartă denumirea de pivotare.

15
Mihăilă,N, 1970, Introducere in programarea liniara, Editura didactica si pedagogica.
16
Brezuleanu, S, 2004, Bazele cercetării operaţionale

27
3. Pasul (iterație) 3. Se repeta operațiunile de la Pasul 2, până când valoarea funcției obiectiv
este maximă (minimă), în funcție de enunțul problemei.
Exemplu:
Exemplul 2. Lucrarea practică : Programarea liniară
Să se afle marimea activitatilor dintr-o ferma , pentru a obtine profit maxim, cunoscând
urmatoarele:
Activități : Grau(x1); orz(x2); pb pboabe(x3); fl soarel(x4); lucerna(x5);
mazare(x6);tomate(x7);'cam pen"(x8)
Max : 130.0 x1+,120.0x2+ 210.0x3 +280.0 x4+ 150.0 x5 +1000.0x6+3000 x7+ 729.0x8
Sup tot : X1+x2+x3+x4+x5+x6 +x7 ≤ 25
Zile Om tot : 2.007x1+ 1.99x2+7.64x3+3.37x4+3.5x5+5x6+40x7+150 x8≤ 44
Chel tot : 1800x1+1700x2+2100x3+2050x4+1600x5+1700x6+5000x7+1200x8≤ 1900
Sup gr +orz : X1+ x2 ≤ 10
Sup fl s : X3 ≤ 5
Sup Leg : X5+x6 ≤ 8
Nr cam pens : X1 X7 ≤ 3
X1≥ 0; X2≥ 0; X3≥ 0; X4≥ 0; X5≥ 0; X6≥ 0; X7≥ 0; X8≥ 0

Rezolvarea acestui model se face prin metoda SIMPLEX, folosind un produsul – program, MINIM.
Datele se înscriu în un fișier, în cazul nostru COBAZ.
Programul MINIM, este scris în QB, și oferă posibilități de interpretare a soluțiilor primale și duale,
precum și parametrizarea soluției inițiale.
-----------------------------------------------------------
PROGRAMAREA LINIARA -METODA SIMPLEX
-----------------------------------------------------------
APLICATIE : OPTIMIZAREA STRUCTURII
-----------------------------------------------------------
Autori: prof dr Draghici Manea, Sl dr Necula Raluca
-----------------------------------------------------------
Data: 12-08-2015 * 16:17:34
-----------------------------------------------------------
C Intoarcere la meniul aplicatiei
-----------------------------------------------------------
- Apasa ENTER pentru continuare ?
-----------------------------------------------------------

Prezentarea și rezolvarea modelului

Este prezentat modelul pe ecran in vederea verificării datelor introduse, dar și pentru o
eventuală copiere în WORD.
Sunt prezentate activitățile, numarul de restricții și natura lor, funcția obiectiv de
optimizat, numărul de termeni liberi.

28
----------------------------------------------------------------------------------------------
Caracteristicile modelului : cobaz
----------------------------------------------------------------------------------------------
Nr de restrictii din model LINII = 7
Nr de variabile COLOANE = 8
LISTA ACTIVITATILOR
1 . grau 2 . orz 3 . pb pboabe 4 . fl soarel 5 . lucerna 6
. mazare 7 . tomate 8 . 'cam pen" ?
Nr de restrictii de tip / > / = 0
Nr de restrictii de tip / = / = 0
Nr de restrictii de tip / < / = 7
-------------------------------------------------------------------------------------------
-Numar de functii obiectiv 2
1. MAXIM PROFIT
2. MAXIM MARJA BRUTA
-----------------------------------------------------------
-Alege functia de optimizat /1,2 ?
Nr de termeni liberi = 1
- Doresti imprimarea matricei ? N/D?
------------------------------------------------------------------------------------------------

-------------------------------------------------------------------------------------------------------
DATELE SINT CITITE DIN FISIER: FISIERELE EXISTENTE SUNT URMATOARELE :
D:\AMANPR~1\44F7E~1.CER\0LP~1\LP6BAS~1\MINIM
COBAZ .TXT COCL1 .TXT COCL3 .TXT CORF1 .TXT D1 .TXT
D11 .TXT M6SB .TXT MAR1 .TXT MAR11 .TXT PRUN1 .TXT
1023932928 Bytes free
--------------------------------------------------------------------------------------------------------
- Introdu numele fisierului fara extensie C ? cobaz
pt maximizare +1
pt minimizare -1
--------------------------------------------------------------------------------------------------------
- Introdu 1 / -1 pentru continuare
Z=?1
---------------------------------------------------------------------------------------------------------

----------------------------------------------------------------- Matricea coeficientilor :

Termenul liber nr. 1
Nr de termeni liberi = 1 L1) 1 1 1 1 1 1 1 0
- Doresti imprimarea matricei ? N/D?
L= 1 ) Sup tot < 10
L 2 ) 2.007 1.99 7.64 1.37 4.5 5 40 150
------------------------------------------------------------------ L= 2 ) Zile Om tot < 100
Caracteristicile modelului :cobaz L 3 ) 1800 1700 2100 2050 1600 1700 5000 1200
L4) 1 1 0 0 0 0 0 0
L= 3 ) chelt tot < 190000
-----------------------------------------------------------------
Nr de restrictii din model LINII = 7 L5) 0 0 0 1 0 0 0 0 L= 4 ) Sup gr+or < 10
Nr de variabile COLOANE = 8
L6) 0 0 0 0 1 1 0 0 L= 5 ) sup fls < 5
LISTA ACTIVITATILOR L= 6 ) sup leg < 8
L7) 0 0 0 0 0 0 0 1
1 . grau 2 . orz 3 . pb pboabe 4 . fl soarel 5 .
lucerna 6 . mazare 7 . tomate 8 . 'cam pen"? -Apasa ENTER pentru continuare ? L= 7 ) nr cam < 3
------------------------------------------------------------------

29
Functia obiectiv nr. 1 - Se rezolva modelul matematic !!!
X 1 = 130 grau
Timpul de incepere 16:21:09
X 2 = 120 orz
X 3 = 210 pb pboabe Variabile proprii 1 - 8
X 4 = 280 fl soarel Variabile de ecart 9 - 15
X 5 = 150 lucerna Timpul de sfarsit 16:21:09
X 6 = 1000 mazare
Numarul de iteratii (pasi) 16
X 7 = 3000 tomate
X 8 = 729 'cam pen" -Apasa o tasta pentru continuare?
-Apasa ENTER pentru continuare ?

4.3. SOLUȚIA MODELULUI

Metoda Simplex este concepută să rezolve sistemul pentru a obține două soluții: soluția primală
și soluția duală.
Soluţia optimă obţinută prin utilizarea datelor iniţiale constituie un punct de plecare pentru
analiza economică privind activitățile din exploatația agricolă și alocarea eficientă a resurselor.

Functia obiectiv nr. 1 : VARIABILE PRIMALE:

Variabila: Denumire: Marime : Valoarea Aport
in Func. Ob.: la Func. Ob.:
X4 fl soarel 0.52 280.00 144.97
X6 mazare 8.00 1000.00 8000.00
X7 tomate 1.48 3000.00 4446.80
RESURSE
Denumire: Rest Marime initiala Consum
L3 chelt tot 167927.31 190000.00 22072.69
L4 Sup gr+or 10.00 10.00 0.00
L5 sup fls 4.48 5.00 0.52
L7 nr cam 3.00 3.00 0.00
Apasa o tasta pentru continuare ?
VALOAREA FUNCTIEI OBIECTIV = 12591.77 lei

30
Interpretare soluției prilale constă cunoașterea activităților ce se vor practica în explatația agricolă și
evaluarea funcției obiectiv:
Valoarea primală a funcției obiectiv = (Sl soarelui 0,52 ha*289 lei/ha = 144,97 lei ) +(mazare 8 ha *
1000 lei/ha=8000 lei) + ( tomate 1,48 ha * 3000 lei/ha=4446,8 lei) = 12591.77 lei

Functia obiectiv nr. 1: VARIABILE DUALE:

Variabila: Denumire: Valoare CANTITATE: APORT
duala : marginal :
L1 Sup tot 183.5361 10 1835.361
L2 Zile Om tot 70.4116 100 7041.16
L6 sup leg 464.4059 8 3715.247
VALOAREA FUNCTIEI OBIECTIV = 12591.77 lei
-Apasa o tasta /COP =?

Soluţia dualei aduce o serie de informaţii suplimentare despre problema studiată.

Interpretare:
Valoarea duală a funcției obiectiv: ( sup tot 10 ha* 183.5361 lei/ha =1835.361 lei)+ (Zile Om tot 100*
70,4116 lei/Zo= 7041 lei)+ ( sup legumin 8 ha * 4644059 lei/ha = 3715,247 lei) = 12591,77 lei

Corespondenţa dintre problema iniţială şi duală se reflectă în conţinutul economic al parametrilor

incluşi în soluţia problemei duale. Semnificaţia economică a indicatorilor ui este determinată de
natura problemei economice şi de tipul restricţiilor problemei primale. Rezultă că preţurile
umbră aduc informaţii suplimentare pentru analiza eficienţei economice a resurselor şi a diferiţilor
indicatori economici sau tehnici care apar în restricţiile unei probleme de programare liniară. Pe baza lor
se pot fundamenta deciziile privind alocarea judicioasă a resurselor, se pot stabili măsuri de stimulare a
consumului raţional al resurselor, se determină cât mai corect nivelul minim şi maxim al diferiţilor
indicatori tehnici şi economici de care depinde structura planului optim.

4.4. PARAMETRIZAREA ÎN PROGRAMAREA LINIARĂ

Modelul de programare liniară studiat este un model static, adică rezolvă o problemă în care
condițiile sunt date , în totalitate. Însă, în realitate, procesele tehnice și economice, sunt dinamice
si ca atare există posibilitatea modificării unor variabile(parametri), ai matricei tehnico-
economice.(Parametru este o variabilă independentă a unei funcții, care se definește pe mulțimea
numerelor reale sau complexe17).

17
***Parametru, https://dexonline.ro/definitie/parametru

31
Sunt cazuri în care coeficienţii unei probleme nu sunt cunoscuţi, sau nu pot fi estimaţi cu
exactitate, sau nu sunt constanţi, ei variind în funcţie de anumiți parametrii.
Problema constă în a cunoaște valoare posibilă a coeficienţilor și care este soluţia optimă a
problemei, sau invers, pentru fiecare soluţie, care este mulţimea parametrilor pentru care aceasta
rămâne optimă. Problema este complicată, deoarece cunoașterea valorii coeficienților de
parametrizat înseamnă anumite studii specifice, însă putem exemplifica cu anumite valori pentru
a ne însuși metodologia.
Astfel, ne propunem să facem rezolvarea doar pentru cazurile în care termenii liberi ai
restricţiilor sau coeficienţii funcţiei obiectiv variază liniar în funcţie de un singur parametru.
Aceste probleme sunt rezolvate prin parametrizare, care constă în recalcularea soluției optime în
cazul în care se modifică unele din conditiile inițiale.
Pot să apară următoarele situații: modificarea vectorului b; modificarea vectorului c; madificarea
elementelor matricei coeficienților tehnico-economici.

Tabel Parametrizarea resursei ZO, și interpretarea soluției primale și soluției duale

ZO consumate
100 101 102 110 300 400
SOLUȚIA PRIMALA ha ha ha ha ha ha
x4 fls 0,5 0,5 0,5 0,3
x6 maz 8,0 8,0 8,0 8,0 2,9
x7 tomate 1,5 1,5 1,5 1,7 7,1 10,0
X8 cam agrot 3,0

SOLUTIA DUALĂ Resurse

L1 sup tot 10 183,5 183,5 183,5 183,5 714,3 2805,6
L2 ZO tgt 100 70,4 70,4 70,4 70,4 57,1 4,9
L6 Sup legumin 8 464,4 464,4 464,4 464,4

Soltia Max profit 12591,8 12662,2 12732,6 13295,9 24285,7 30000,0

Prof Med (lei/ha) 125,9 125,4 124,8 120,9 81,0 75,0
Prof Mar ( lei/ha) 70,4 70,4 70,4 70,4 70,4

32
 Parametrizarea resursei ZO
450
400
350
300
250
200
150
100
50
0
nr (lei/ZO) (lei/ZO)
ZO consumate Prof Med Prof Mar
Series1 100 125.92
Series2 101 125.37 70.4
Series3 102 124.83 70.4
Series4 110 120.87 70.4
Series5 300 80.95 70.4
Series6 400 75 70.4

33
 BIBLIOGRAFIE
1. Alina Costina Bărbulescu Tudorache, Mădălin Bărbulescu Tudorache, 2013,Utilizarea eficientă a
factorilor de producţie, Revista Română de Statistică Trim I/2013- Supliment, pag.285,
http://www.revistadestatistica.ro/suplimente/2013/1_2013/srrs1_2013a38.pdf
2. Crudu Georgiana,2014,“ Cercetări privind optimizarea tehnico-economică a tehnologiei
culturilor plantelor de câmp. Studiu de caz, Teza doctorat, USAMV Bucuresti
3. Brezuleanu, S, 2004, Bazele cercetării operaţionale
4. Dinu Simona,2004, Cercetări privind utilizarea metodei drumului critic în optimizarea
tehnologiilor de producţie în agricultură, Teza de doctorat, Biblioteca USAMV, Bucuresti
5. Drăghici Manea,1974, Cercetări privind aplicarea funcţiilor de producţie în agricultură,
teză de doctorat, IANB
6. Drăghici, M.,(coord), ş.a.,2004, Manual de management al fermei, Ed. Atlas Press, p.204
7. Draghici Manea si colab., 2005,“Sistem informatic integrat destinat planificării afacerilor
exploataţiei agricole”, Manual de utilizare al produsului program AGR4, PROIECT NR.
1801/2001
8. Draghici Manea(coord) si colab, 2005, AGR4 – produs informatic pentru calcularea
fişelor tehnologice şi a planurilor de afaceri în producţia vegetală, USAMV Bucuresti
9. Florina ROMAN STAN, 2014,Metode şi tehnici de calcul utilizate în analiza statistică a
indicatorilor de rezultate, Revista Română de Statistică nr. 6 / 2013, pag 41,
http://www.revistadestatistica.ro/wp-content/uploads/2014/02/rrs_06_2013_a4ro.pdf
10. George Ciucu, Marius Iosifescu, R. Theodorescu,1965, Teoria jocurilor, Editura Tehnică
11. Mihăilă,N, 1970, Introducere in programarea liniara, Editura didactica si pedagogica.
12. Mihoc, GH., Ştefănescu, A.,1973, Programarea matematică, E.D.P., Bucureşti
13. Nica, V., și colab,1998, “Cercetări operaţionale I - Programare liniară, Probleme de optimizare în
reţele de transport şi distribuţie, Teoria jocurilor strategice”, Editura MATRIX ROM, Bucureşti
14. ***Informatica, https://ro.wikipedia.org/wiki/Informatic%C4%83
15. Cuvântul „cibernetică” a fost creat de Norbert Wiener în 1948 și are la origine termenul grec
κυβερνήτης, kybernetes (cârmaci, cârmă), https://ro.wikipedia.org/wiki/Cibernetic%C4%83
16. ***Teoria Jocurilor, Publicat de G.F. la data: 12.12.2010, categoria: Cultura, Psihologie,
http://www.descopera.org/teoria-jocurilor/
17. ***Factorii de productie, http://www.scritub.com/economie/Factorii-de-productie15873.php
18. ***Combinarea factorilor de productie, http://www.creeaza.com/afaceri/afaceri/COMBINAREA-
FACTORILOR-DE-PRODU369.php
19. ***Linear Programming, accesat nov 2015, A Word Problem with Four Variables (page 5 of 5),
http://www.purplemath.com/modules/linprog5.htm
20. ***Programare liniara, accesat 12 12.2015,
http://retele.elth.ucv.ro/Ciontu%20Marian/Optimizari/programare%20liniara.pdf
21. ***Parametru, https://dexonline.ro/definitie/parametru

34