Sunteți pe pagina 1din 8

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
CENTRUL TUTORIAL HUNEDOARA
SPECIALIZARE DREPT

ORGANIZATII FINANCIARE
INTERNATIONALE
DATORIA PUBLICA

TEMA CONTROL

Conf.univ.dr. Student
Cristina Onet Dinu Constantin
An III ID
Datoria publica totala reprezinta totalitatea obligatiilor pecuniare ale statului (guvern,
institutii publice, financiare, unitati administrativ-teritoriale) la un moment dat, rezultate din
împrumuturi interne si externe (în lei si în valuta) contractate pe termen scurt, mediu si lung,
precum si obligatiile statului catre trezoreria proprie, pentru sumele avansate temporar în scopul
acoperirii deficitului bugetar. Împrumuturile pot fi contractate de stat, prin Ministerul Finantelor,
în nume propriu sau garantate de acesta.

Datoria publica se exprima în moneda nationala sau în valuta, în functie de locul unde se
contracteaza si de conditiile împrumutului.

În scopul evaluarii datoriei publice a României, obligatiile exprimate în alta moneda


decât cea nationala se calculeaza în moneda nationala, utilizându-se cursul de schimb comunicat
de Banca Nationala a României. De asemenea, datoria publica totala a unei tari se poate exprima
în valori absolute (pentru a cunoaste sarcina la care este supusa economia tarii respective fata de
creditori), în valori relative, ca procent din P.I.B. (pentru a permite comparatia în timp si între
tari) si ca marime medie pe locuitor (pentru a permite comparatii si analize în timp si spatiu).

Datoria publica totala se calculeaza si se gestioneaza separat pe cele doua forme ale sale,
respectiv datoria publica interna si datoria publica externa.

Datoria publica interna constituie o parte integranta a datoriei publice totale si


evidentiaza împrumuturile de stat de pe piata financiara interna, de la persoane fizice si/sau
juridice, în moneda nationala sau în valute straine, precum si împrumuturile angajate de terti, cu
garantia statului, nerambursate la un moment dat.

Datoria publica externa constituie, de asemenea, o parte integranta a datoriei publice


totale si se defineste prin creditele externe contractate si angajate de catre stat, în nume propriu,
sau de catre autoritatile administratiei publice locale, precum si prin creditele externe contractate
si angajate de catre alti subiecti autonomi, cu garantia expresa a statului.Gradul de exigibilitate a
datoriei publice se exprima cu ajutorul datoriei flotante si a datoriei consolidate.

Datoria publica flotanta reprezinta datoria publica pe termen scurt si cuprinde


împrumuturile contractate, pe perioade de pâna la un an, în scopul acoperirii golurilor de casa
generate de neconcordanta, în timp, a veniturilor cu cheltuielile bugetare.

Datoria publica consolidata cuprinde totalitatea datoriilor rezultate din împrumuturile de


stat contractate pe termen mediu si lung, precum si a celor rezultate din prelungirea termenelor
de rambursare a împrumuturilor pe termen scurt, pe perioade de timp mediu si lung.

În prezent, în afara celor doua forme ale datoriei publice (flotanta si consolidata), se
vorbeste si despre datoria publica la vedere, care include atât depozitele constituite la Trezoreria
publica, de catre diversi subiecti autonomi, cât si alte sume banesti colectate de aceasta prin
circuitul sau propriu.

Distinctia dintre datoria publica flotanta si cea consolidata este importanta si pentru
aprecierea efortului financiar pe care statul este nevoit sa-l faca, în mod curent, pentru
rambursarea datoriei scadente si pentru plata dobânzilor aferente în cursul unui an. Astfel cu cât
ponderea datoriei publice flotante în totalul datoriei publice este mai mare, cu atât nevoia curenta
de resurse financiare menite sa acopere serviciul datoriei publice este mai presanta, si invers.

De asemenea, în functie de termenele scadentelor sale, structura datoriei publice variaza


de la o tara la alta si chiar de la o perioada la alta, datorita conditiilor financiar-monetare în
care se formeaza. Astfel, tarile în care procesele inflationiste sunt de amploare si de lunga durata
sunt nevoite sa apeleze mai mult la împrumuturile pe termen scurt si uneori, mediu, deoarece
plasamentele pe termen lung nu sunt destul de atractive pentru detinatorii de capitaluri banesti
disponibile pentru împrumut.

Valoarea totala a împrumuturilor contractate, la un moment dat, de catre autoritatile


publice formeaza datoria publica bruta, iar daca din aceasta se scade valoarea împrumuturilor
angajate de la institutiile de stat (Trezoreria publica, Banca Centrala, s.a.) se obtine datoria
publica neta.

Aceasta atractivitate scazuta, datorata eroziunii sistematice a puterii de cumparare a


monedei, obliga statele, în cauza, sa creasca nivelul ratei dobânzii si sa În contractarea
împrumuturilor publice, interne si externe, trebuie neaparat respectat plafonul de îndatorare
publica. Acesta cuprinde totalitatea împrumuturilor pe care statul le poate contracta si garanta în
decursul unui an calendaristic. De aceea, acest plafon se stabileste anual prin lege.

Plafonul de îndatorare publica este format din:

a) plafonul de îndatorare publica interna, care se stabileste în functie de deficitul bugetar anual
aprobat si de prevederile unor legi speciale;

b) plafonul de îndatorare publica externa, care se stabileste ca suma maxima a împrumuturilor


externe pe care statul le poate contracta si garanta în decursul unui an calendaristic.

Datoria publica interna

La nivel national, atât angajarea împrumuturilor publice de pe piata financiara interna, cât
si garantiile acordate de stat unor terte pentru a contracta împrumuturi se realizeaza de catre
Guvern, în limita sumei aprobate de Parlament, prin intermediul Ministerului Finantelor sau al
altor institutii financiare specializate, care dobândesc calitatea de agent al statului.

Datoria publica interna constituie o obligatie irevocabila si neconditionata a statului de a


rambursa împrumuturile contractate în lei, de a plati dobânzile, câstigurile si alte costuri aferente.

Pentru plata dobânzilor aferente datoriei publice interne se acorda o autorizare bugetara
permanenta, respectiv o aprobare nelimitata de rambursare a împrumuturilor si de plata a
dobânzilor si câstigurilor aferente, care nu necesita aprobari suplimentare prin legea anuala a
bugetului de stat.

Datoria publica interna este determinata de:


a) împrumuturile pe termen scurt, contractate de stat, la Banca Nationala a României, pentru
echilibrarea bugetului de stat si care se ramburseaza în cursul anului;

b) emisiunea de bonuri de tezaur în scopul echilibrarii bugetului de stat, rambursabile din


resurse bugetare pâna la finele anului;

c) plasarea de înscrisuri, prin subscriptie publica, pe termen mediu si lung, în scopul procurarii
resurselor banesti necesare pentru acoperirea deficitului bugetar anual;

d) garantiile ce se acorda de stat pentru credite bancare interne primite de anumite unitati
economice si administrativ-teritoriale în scopul satisfacerii unor nevoi de dezvoltare economica;

e) folosirea pe termen scurt a disponibilitatilor din conturile Trezoreriei publice.

În cazul României, în baza aprobarilor date de Guvern, Ministerul Finantelor este


autorizat sa garanteze, în numele si în contul statului, credite bancare interne, pe termen
scurt, mediu si lung, contractate de unitati economice la banci comerciale pentru urmatoarele
destinatii:

- realizarea programelor de restructurare aprobate de organele si autoritatile legal constituite;

-constituirea stocurilor la principalele produse strategice, necesare economiei nationale, stabilite


de catre Guvern;

- finantarea efectuarii unor lucrari agricole;

- finantarea realizarii productiei cu ciclu lung de fabricatie destinata exportului;

- realizarea unor obiective de investitii de interes national.

Emiterea de catre Ministerul Finantelor a garantiilor necesare unitatilor economice,


pentru contractarea creditelor interne, este conditionata de acceptarea de catre minister a
clauzelor cuprinse în contractele de credit.

Constituirea resurselor financiare necesare rambursarii ratelor scadente si platii


dobânzilor aferente reprezinta sarcina unitatilor economice beneficiare a creditelor garantate de
stat.

Pentru determinarea gradului de risc se efectueaza o analiza economico-financiara a


documentatiei prezentate de persoana juridica ce solicita o garantie de stat si se prezinta
Ministerului Finantelor, care determina, în procente, gradul de risc.

Daca acesta nu depaseste 10% din valoarea împrumutului gradul de risc se accepta. Apoi,
în functie de gradul de risc determinat, Ministerul Finantelor calculeaza cuantumul comisionului
de risc ce trebuie virat în contul fondului de risc, de catre beneficiarul împrumutului garantat.
Comisionul de risc se determina prin aplicarea cotei procentuale (a gradului de risc) la
valoarea împrumutului garantat si se vireaza în cuantumul si la termenele stipulate în conventia
încheiata cu Ministerul Finantelor.

În scopul acoperirii riscurilor care pot sa apara, se constituie "Fondul de risc pentru
garantii interne" si se gestioneaza de catre Ministerul Finantelor, în regim extrabugetar, prin
Contul General al Trezoreriei Statului.

Alimentarea acestui fond se realizeaza cu:

- sumele încasate sub forma de comisioane de la beneficiarii creditelor bancare angajate;

-dobânzile bonificate la disponibilitatile fondului si pastrate la Trezoreria publica sau la


banci, sub forma depozitelor bancare sau ca disponibilitati la vedere;

- penalizarile aplicate pentru neplata la termen a comisioanelor negociate si stabilite cu


beneficiarii creditelor bancare garantate;

-sumele prevazute în bugetul de stat cu aceasta destinatie, care se stabilesc si se aproba


anual în functie de gradul minim de expunere la risc si de cuantumul celorlalte resurse care
alimenteaza fondul.

Angajamentele de datorie publica, în lei sau în valuta, se înregistreaza în Registrul


datoriei publice interne, instituit legal la Ministerul Finantelor.

Gestionarea datoriei publice interne se asigura de catre Ministerul Finantelor si consta în:

- contractarea împrumuturilor de stat;

- organizarea si tinerea evidentei, prin conturi specifice, a datoriei publice interne;

-rambursarea datoriei publice;

-calculul si plata dobânzilor, comisioanelor si spezelor datorate;

- efectuarea altor operatiuni specifice.

În practica româneasca actuala, îndatorarea publica interna se caracterizeaza printr-o


dinamica relativ sustinuta, în conditiile utilizarii unor diverse modalitati de îndatorare, cum ar
fi:

-emisiunea si plasarea certificatelor de trezorerie cu dobânda adresabile persoanelor juridice;

-emisiunea si plasarea certificatelor de trezorerie cu discount adresabile persoanelor juridice


rezidente în România;
-emisiunea si plasarea certificatelor de trezorerie cu dobânda pentru populatie s.a.

La nivelul comunitatilor locale, datoria publica interna se formeaza:

a) prin împrumuturi interne, contractate de autoritatile publice locale de la banci comerciale


sau de la alte institutii de credit;

b) pe baza titlurilor de valoare emise de catre autoritatile publice locale si subscrise de catre
diverse persoane fizice sau/si juridice.

În cazul unitatilor administrativ-teritoriale, Consiliile locale si judetene sau Consiliul


General al municipiului Bucuresti pot aproba contractarea de împrumuturi interne si externe, pe
termen mediu si lung, pentru realizarea de investitii publice de interes local, precum si pentru
refinantarea datoriei publice locale.

Împrumuturile interne locale pot fi contractate fara garantia Guvernului, cu conditia


informarii prealabile a Ministerului Finantelor, însa cele externe locale necesita aprobarea
comisiei de autorizare a acestor împrumuturi formata din reprezentanti ai Guvernului, Bancii
Nationale a României si ai autoritatilor publice locale.

Datoria publica locala interna reprezinta o obligatie generala ce presupune rambursarea


ei la scadentele convenite si plata dobânzilor si a comisioanelor stabilite prin acordurile
încheiate. În acest context, ratele scadente aferente împrumuturilor contractate, dobânzile si
comisioanele datorate se înscriu în bugetul local.

Prin urmare, Guvernului nu-i revine nici o obligatie de plata în legatura cu datoria publica
locala scadenta.

De asemenea, împrumuturile contractate de unitatile administrativ-teritoriale pot fi


garantate de catre autoritatea administratiei publice locale prin oricare din veniturile proprii,
exceptându-se cele provenite din transferurile cu destinatie speciala de la bugetul de stat

În scopul cunoasterii marimii, structurii si evolutiei datoriei la nivelul fiecarei autoritati


publice locale, se instituie Registrul de evidenta a datoriei publice locale, în care se
consemneaza:

- sumele aferente fiecarui împrumut contractat;

-modalitatile de rambursare si scadentele convenite;

-veniturile cu care se garanteaza rambursarea;

-dobânzile si comisioanele datorate;

- alte informatii semnificative pentru fiecare împrumut.


Potrivit legislatiei românesti în vigoare, capacitatea de îndatorare la nivel local este
plafonata la maximum 20% din totalul veniturilor curente ale bugetelor locale. În scopul
determinarii acestei limite, pentru împrumuturile contractate cu o rata a dobânzii variabila se ia
în considerare rata dobânzii în vigoare la data efectuarii calculului, iar daca împrumuturile sunt
contractate în valuta, se ia în considerare cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a
României, de asemenea, la data efectuarii calculului.

Autoritatile publice locale pot contracta împrumuturi si pe termen scurt, daca pe


parcursul executiei bugetare apar goluri de casa temporare, datorate decalajului dintre veniturile
încasate si cheltuielile exigibile mai mari ale bugetului local.

În prima instanta, aceste goluri de casa se acopera din fondul de rulment*, iar dupa
epuizarea acestuia se apeleaza la împrumuturile fara dobânda ce pot fi acordate din
disponibilitatile Contului General al Trezoreriei Statului.

Cea mai mare parte a datoriei publice interne provine de la împrumuturile contractate
pentru finantarea si refinantarea deficitelor bugetare înregistrate începând cu anul 1992. Cealalta
partea a datoriei publice interne provine de la împrumuturile contractate de stat cu destinatie
speciala, cum ar fi:

a) acoperirea pierderilor din activitate înregistrate de întreprinderile de stat în perioada 1989-


1990;

b) acoperirea creditelor neperformante preluate de la bancile de stat, inclusiv a creditelor


aferente investitiilor sistate de catre Guvern;

c) acoperirea pierderilor din calamitati, reflectate în credite bancare nerambursabile;

d) regularizarea unor credite si dobânzi, considerate ca nerecuperabile, la Banca Agricola si


Bancorex;

e) continuarea participarii României la constituirea Combinatului minier de la Krivoi-Rog din


Ucraina;

f) alte destinatii aprobate prin legi speciale.

La finalul lunii decembrie 2016, datoria publică a Romaniei, calculată după metodologia UE
(datoria brută în valoarea nominală, fără datoria garantată) era de 285,8 mld. lei (63,6 mld. euro),
reprezentand 37,7% din PIB.

În 2016, necesarul de finanţare (acoperirea deficitului bugetar şi rambursarea de rate de capital) a


fost de 69 mld. lei, reprezentand 9,1% din PIB: 18,2 mld. lei au mers spre acoperirea deficitului
bugetului consolidat şi 50,8 mld. lei au însemnat rostogoliri de datorii. Din 2010 pană în 2016,
datoria publică a crescut cu 126 mld. lei (cu o medie anual de 21 mld. lei) şi, firesc, a crescut şi
efortul bugetar pentru acoperirea ei: în 2010 bugetul a plătit dobanzi de 7 mld. lei, iar în 2016 de
10 mld. lei. Anul acesta nevoia de finanţare brută este de aproximativ 65 de miliarde de lei (8%
din PIB), din care cea mai mare parte va merge tot spre rostogolirea datoriei.

BIBLIOGRAFIE:

-Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 64/2007 cu privire la datoria publica

-Legea nr 273/2006 cu privire la finantele publice licale.

-www stiucum.com

-Simona Gherghina, Drept financiar public, Datoria publica ,Editura C.H.Beck 2013

-www Wikipedia.org

-www.zf.ro