NORMATIV PENTRU ÎNCERCAREA BETONULUI PRIN

METODE NEDISTRUCTIVE

Indicativ: C 26-85
Înlocuieşte: C 26-72, C 30-67, C 12-71

1OBIECT ŞI DOMENIU DE UTILIZARE

1.1 . Prezentul normativ cuprinde totalitatea metodelor
nedistructive, oficializate în R. S. România, care permit estimarea
rezistenţelor betonului din lucrare.
Ordinea de prezentare a metodelor este cea de la simplu la
complex, de la metode mai aproximative, la metode mai exacte. Metodele
nedistructive cuprinse în normativ sunt:
~ Metoda de duritate superficială a sclerometrului Schm!dt (partea
l~a);
-Metoda ultrasonică de impuls (partea a 11-a);
-Metoda nedistructivă combinată (partea a III-a).
1.2. Pentru fiecare metodă sunt prezentate posibilităţile de aplicare
şi precizia de estimare a rezistenţei betonului în următoarele cazuri:
a) Când există epruvete sau carote din betonul de încercat şi este
cunoscută compoziţia acestuia;
b) Când există doar epruvete sau carote, iar compoziţia betonului
este necunoscută sau nu poate fi garantată;

c) Când există doar date exacte şi complete privind compoziţia şi

maturitatea betonului de încercat;
d) Când există doar date sumare asupra compoziţiei betonului
(marca sau clasa de proiect, eventual dimensiunea maximă a agregatului,
etc) şi asupra maturităţii (data aproximativă a turnării).
Precizia fiecărei metode este descrescătoare în ordinea de la a) la
d).
1.3. În Anexa 3 de la sfirşitul normativului este reluată metodologia
de calcul a rezistenţei caracteristice pe baza căreia se poate verifica
realizarea clasei de beton proiectate, cu ajutorul încercărilor nedistructive

III ~ 1
pe betonul din lucrare. De asemenea în aceiaşi anexă se găseşte un
tablou de echivalenţă între clasele şi mărcile de betoane.
Se accentuează importanţa alegerii metodei nedistructive celei
mai adecvate, în funcţie de condiţiile de încercare existente, pentru a
obţine în final rezistenţe estimate cât mai apropiate de cele reale. La
fiecare metodă prezentată sînt' expuse în detaliu cazurile în care folosirea
metodei este indicată sau contraindicată.

1- ÎNCERCAREA BETONULUI CU SCLEROMETRUL SCHMIDT

1. Prevederi generale
1.1. Prezentul normativ stabileşte regulile de efectuare a
măsurătorilor şi de interpretare a rezultatelor încercărilor efectuate cu
sclerometrul Schmidt, pentru determinarea rezistenţei betonului din
lucrare, prin metode nedistructive.
1.2. Metoda se bazează pe măsurarea reculului pe care un corp
mobil îl suferă, în urma Impactului cu suprafaţa betonului, din elementul de
încercat; acest recul este un indicator al durităţii superficiale a betonului şi
poate fi folosit pentru estimarea rezistenţei betonului, în limitele garantate
de precizia metodei.
1.3. Domeniul de aplicare al metodei îl constituie îndeosebi
controlul pe faze (decofrare, transfer, livrare) în elemente de grosimi
relativ mici şi mijlocii, de vîrste de regulă sub 60 zile.
1.4. Informaţiile obţinute se referă în principal la calitatea
betonului, în primii 2-3 cm, de la suprafaţa betonului.
1.5. Cazurile în care încercarea betonului cu sclerometrul Schmidt
este contraindicată sunt:
- elemente la care calitatea betonului din stratul de suprafaţă este
diferită de cea din straturile profunde {supuse acţiunilor agresive chimice
sau fizice de suprafaţă, elemente multistrat etc);
- elemente ce conţin defecte interne sau de suprafaţă în zonele
respective;
-elemente la care vârsta betonului a depăşit 6 luni, la care există
o diferenţă sensibilă între duritatea stratului de suprafaţă carbonatat şi cea
a straturilor profunde;

III- 2
 3
- betoane confecţionate cu dozaje sub 200 kg/m ;
- elemente subţiri, de mare flexibilitate (b < 1O cm) la care o parte
din energia incidenţă poate fi transferată elementului sub formă de energie
de deformare la încovoiere*
- elemente masive (b > 100 cm) la care este hazardat să se
judece calitatea întregului element după calitatea unui strat superficial de
2 cm grosime;
- elemente la care nu este asigurat accesul decât pe faţa de
tu mare şi la care nu există posibilitatea înlăturării unui strat de cel puţin 1O
mm cu obţinerea unei suprafeţe fără rugozităţi pentru încercare;
- elemente care stau într-o atmosferă ce influenţează asupra
durităţii lor superficiale (de ex. bogată în C02 );
- elemente realizate cu beton macroporos (cu structură a
suprafeţei deschisă).

1.6. Elementele ce stau la baza preferării metodelor de duritate

superficială sunt: simplitatea încercării, costul redus al aparaturii,
economia de energie, rapiditatea încercării.
1.7. Rezistenţele betonului determinate în conformitate cu
prevederile acestei norme sunt rezistenţe la compresiune cubice
corespunzătoare cuburilor de 14,1 cm sau 20 cm latură.
2. Aparatura de încercare
2.1. Aparatura de încercare este reprezentată de unul din
sclerometrele tip Schmidt cu reculliniar, sau unghiular. În Anexa 1 se dă o
listă a sclerometrelor de acest tip cunoscute în R.S.R.
2.2. Relaţiile şi graficele cuprinse în prezenta normă se referă la
sclerometrul Schmidt tip N - tipul curent al seriei. Folosirea lor la un
sclerometru Schmidt de alt tip este posibilă numai după transformarea
măsurătorilor efective în măsurători echivalente, pentru sclerometrul
Schmidt tip N.
2.3. Modul de funcţionare al aparaturii este în principiu următorul:
sub acţiunea unui sistem de resoarte, un echipaj mobil loveşte, prin
intermediul unei tije de percuţie, betonul. în urma impactului echipajul
reculează antrenînd un cursor ce indică mărimea reculului pe o scară
gradată.

III- 3
 2.4. Este necesară o verificare periodică a aparaturii. În perioada
iniţialăde utilizare a aparaturii ea poate fi făcută odată la 500 lovituri dar
după depăşirea a 2 000 lovituri trebuie făcută la fiecare încercare sau cel
mult la 200 lovituri.
2.5. Verificarea aparaturii se face pe o nicovală etalon furnizată de
producător. in timpul încercării, care are loc după direcţia de sus în jos,
nicovala trebuie să nu oscileze. Citirea de etalonare este cea indicată de
proiectant: pentru tipul N-80 div. Se admit abateri de la valoarea de
referinţă până la ±5%. în cazul existenţei unor astfel de abateri este
necesară corectarea rezultatului măsurătorii conform relaţiei (1.1 ).

Ncor =Nef +{80-Net)~~ (1.1)

in care: Ncor- este măsurătoarea pe beton corectată;

Ner- măsurătoarea efectivă pe beton;
Net - măsurătoarea de etalon are.
2.6. La fiecare 2 000 lovituri se recomandă curăţirea şi întreţinerea
sclerometrului. în acest scop se demontează capacele anterioare, se
curăţă sclerometrul la interior de praf şi eventual se unge cu un film de ulei
de mecanisme. O atenţie deosebită trebuie acordată păstrării aceluiaşi
coeficient de frecare pe suprafaţa cursor- tijă de glisare a cursorului.
3. Tehnica de încercare
3.1. Se stabilesc elementele de încercat de beneficiarul încercării
sau de organul care solicită controlul.
3.2. Alegerea zorielor de încercare pe element se face respectând
următoarele recomandări:

a) evitarea fetei de turnare şi dacă este posibil şi a feţei opuse

acesteia;
b) evitarea zonelor cu defecte de suprafaţă (zone macroporoase,
fisuri, rosturi) conf. pct. 1.5;
c) evitarea zonelor ce corespund armăturilor îndeosebi când
acestea sunt apropiate de suprafaţa betonului (d < 3 cm);
d) evitarea zonelor adiacente muchiilor pînă la minimum 5 cm pe
elemente;

III- 4
 e) evitarea suprafeţelor pe care există incluziuni de corpuri stră ine
(aşchii de cofraj, pămînt, praf etc).
2
3.3. O zonă de încercare are o suprafaţă între 200-400 cm (între
14X14 cm şi 20X20 cm). Pe ea se pot aplica cele 6-9 lovituri, necesare
determinării indicelui de recul mediu pe zonă.
3.4. Pregătirea unei zone pentru încercare constă din:
- îndepărtarea pojghiţei de lapte de ciment separată la
compactare existentă;
- îndepărtarea rugozităţilor existente pe suprafaţa betonului în
vederea asigurării gradului de netezire corespunzător;
- evidenţierea porilor aparenţi sau existenţi sub pojghiţa de lapte
de ciment pentru evitarea lor;
- evidenţierea eventualelor agregate mari detectate pe suprafaţă
pentru evitarea lor.
3.5. Pregătirea suprafeţei de încercat se face prin frecare cu piatră
de duritate mare (caeborundum). Grosimea stratului îndepărtate bine să
fie de minimum 1 mm.
3.6. După polizare suprafaţa se curăţă de praful rezultat prin
suflare. .,
3.7. Numărul loviturilor într-o zonă poate varia între 6- 9. După
prelucrarea selectivă a rezultatelor trebuie să rămînă cel puţin 5
măsurători valabile.
3.8. Distanţa m inimă între punctele de încercare ale aceleiaşi
zone este de 3 cm (între centre).
3.9. Distanţa minimă între punctele de încercare şi muchia
elementului este de:
- 50 mm pentru elementele turnate în cofraj de lemn sau metalic;
- 30 mm pentru epruvete turnate în cofraj metalic.
3.1 O. Elementele la care condiţiile de întărire sunt diferite pe cele
două feţe opuse se vor încerca pe ambele feţe.
3.11. Se recomandă ca zonele de încercare să fie alese pe
suprafeţele cofrate ale elementului.

III- 5
 3.12. Încercările pe suprafeţe verticale nu au nevoie de corecţii de
unghi. încercările pe alte suprafeţe cu sclerometrul tip N se corectează în
funcţie de unghiul a conform tabelului 1.1.
Tabelul1 .1.
.
CORECTIILE DE UNGHI ~N

~
De jos în sus De sus în jos
+90' +45' -45' -90'
10 - - +2,7 +3,5
20 -5,4 -3,5 +2,5 +3,4
30 -4,7 -3,1 +2,3 +3,1
40 -3,9 -2,6 +2,0 +2,7
50 -3,1 -2,1 +1 ,6 +2,2
60 -2,3 -1,6 +1,3 +1,7
3.13. In timpul încercării sclerometrul trebuie menţinut riguros
perpendicular pe suprafaţa de încercare.
3.14. Armarea şi declanşarea sclerometrului trebuie făcută printr-o
apăsare lentă, progresivă, fără zmucituri..
3.15. Citirea aparatului se face pe scala acestuia, în numere
întregi, fără zecimale, după declanşarea loviturii, dar înainte de a elibera
de presiune tija sclerometrului.
4. Prelucrarea măsurătorilor directe
4.1. Măsurătorile efectuate într-o zonă constituie o mulţime căreia
i se calculează intervalul conform relaţiei:
~N =Nmax - Nmln (1.2)
4.2. Dacă intervalul 6.N satisface inegalitatea:
6.N 5div (1.3)
atunci toate încercările pot fi considerate valabile şi pot fi
introduse în calculul mediei pe zonă.
4.3. Dacă intervalul 6.N satisface inegalitatea:
6.N > 5 div. (1.4)
o prelucrare selectivă a rezultatelor este necesară .
4.4. În cazul prelucrării selective se urmăreşte eliminarea
rezultatelor care nu aparţin mulţimii ce reprezintă duritatea betonului. El~
pot reprezenta, fie duritatea agregatului, fie reculul din dreptul unui por.

III- 6
 4.5. Prima etapă a procesului este asigurarea că nici o încercare '
nu a fost făcută în dreptul unui por. in acest scop se calculează intervalul
şi se verifică inegalitatea:
N3- N1 2 (1 .5)
este aproape cert că valoarea minimă (N 1 ) reprezintă încercarea
din dreptul unui por şi ea trebuie eliminată.
în cele de mai sus s-a presupus că rezultatele încercărilor au fost
ordonate după mărimea lor în şirul N1 N2 , N3.
4.6. Dacă condiţia (1.5) este îndeplinită şi ~N este mai mare de 5,
este cert că valorile maxime trebuie eliminate până se ajunge la
încadrarea in intervalul
~N t5 (1.7}
Numărul valorilor valabile rămase in calculul mediei trebuie să fie
de cel puţin 5.
4.7. Indicele de recul mediu pe zonă se calculează cu rezultatele
valabile, conform relaţiei:
k
INi
N = i=1 {1.8)
z k
in care "k" reprezintă numărul încercărilor valabile din zonă.
Valorile Nz se rotunjesc la jumătatea de diviziune {de ex. 32 sau 32,5).
4.8. Dacă încercările nu au fost făcute pe suprafeţe verticale
valorii medii (1.8} i se aplică corecţia ~Na dată în tabelul1.1.
5. Stabilirea relaţiei de transformare indice de racul-rezistenţă
a betonului la compresiune
5.1. Relatia de transformare indice de recul-rezistentă a betonului
' '
la compresiune se stabileşte în funcţie de condiţiile existente la locul de
aplicare astfel:
a) Cu ajutorul unui număr mare de epruvete (n ~ 30),
confecţionate din betonul de încercat, dar cu variaţii ale raportului a/c, prin
apa de amestecare, ale granulozităţii agregatului prin fracţiunea de fin
(O -1 mm) din agregate şi în anumite limite ale gradului de compactare (cu
condiţia obţinerii unei suprafeţe închise). În acest caz relaţia de

III- 7
 transformare indice de recul-rezistenţă la compresiune se stabileşte
exclusiv pe baza datelor experimentale;
b) Cu ajutorul unui număr mic de epruvete sau carote (n ~ 3)
confecţionate sau extrase din betonul de încercat, de compoziţie
constantă. în acest caz curba de transformare se alege din familia
curbelor de transformare indice de recul-rezistenţă la compresiune teoretic
posibile, pe baza rezultatelor experimentale;
c} Pe baza compoziţiei şi maturităţii cunoscute a betonului de
încercat. în acest caz relatia de transformare indice de recul-rezistentă · la
' '
compresiune se stabileşte pe cale semiteoretică, cu ajutorul coeficienţilor
de influenţă ai compoziţiei şi maturităţii betonului;
d) Mixt când există un număr mic de epruvete sau carote şi date
privind compoziţia betonului de încercat. în acest caz curba de
transformare este o combinaţie ponderată între curbele obţinute conform
metodologiilor enunţate la punctele b} şi c);
e) Când nu există nici epruvete sau carote, nici date amănunţite
ale compoziţiei betonului de încercat, dar se pot colecta un număr de
informaţii auxiliare cum ar fi marca de proiect, data turnării, etc care pot
orienta asupra alegerii parametrilor pentru calculul semiteoretic prevăzut
la punctul c).
5.2. Stabilirea relaţiei de transformare pe baza încercării unui
număr mare de epruvete (n ~ 30)
5.2.1. Epruvetele preferate pentru încercare sunt cuburi de 20 sau
14,1 cm latură. în cazul folosirii unor epruvete cu suprafaţa de impact
convexă se vor folosi corecţii dependente de curba suprafeţei. Valoarea
corecţiilor variază între 2 - 4 diviziuni în funcţie de raza suprafeţei.
În cazuri excepţionale (agregat mai mic de 15 mm) se admite
folosirea cuburilor cu latura de 10 cm .
5.2.2. Înaintea încercării nedistructive eubul se încastrează într-un
dispozitiv rigid de masă mare în raport cu masa epruvetei pentru a facilita
distribuţia energiei incidente numai între energia de deformare locală a
epruvetei şi energia de recul a ciocanului.

III - 8
 Cel mai utilizat sistem este blocarea epruvetei între platanele unei
prese de compresiune şi încărcarea ei cu o forţă de aproximativ 40 kN,
dar care să nu depăşească 1/2 din forţa de rupere a epruvetei.
5.2.3. Pe fiecare epruvetă se aplică 6 - 9 lovituri necesare
determinării indicelui de recul mediu pe epruvetă. Distanţele intre punctele
de încercare precum şi dintre acestea şi muchiile epruvetei trebuie să fie
conform punctelor 3.8 şi 3.9. Toate punctele de încercare trebuie să se
afle pe feţele cofrate ale epruvetei.
5.2.4. După încheierea încercărilor nedistructive la forţa de 40 kN
se continuă încercarea epruvetei pînă la rupere. Viteza de incercare va
trebui astfel reglată încît ruperea epruvetei să se facă într-un timp mai
mare de 1 minut (-2 daN/cm 2/s).
5.2.5. Pe baza datelor experimentale se calculează indicele de
recul mediu pe zonă, COFlform prevederilor punctelor 4,1--4.7 şi rezistenţa
la compresiune a epruvetei pe baza forţei de rupere şi a secţiunii
epruvetei:
5.2.6. Valorile indicelui de recul mediu şi ale rezistenţei la
compresiune determină pentru fiecare epruvetă încercată un punct în
planul N -Re (indice de recul-rezistenţă la compresiune).
5.2.7. După reprezentarea tuturor epruvetelor încercate în planul
N - Re se trasează curba faţă de care punctele experimentale prezintă
abaterile minime prin metoda celor mai mici pătrate.
Experienţa a arătat că folosirea unei curbe polinomiale, ce
depinde de două constante, de tipul:
Re= aNb (1.9)
conduce la rezultate satisfăcătoare şi are avantajul de a fi relativ
uşor de stabilit.
5.2.8. Precizia determinării rezistenţei betonului pe baza curbelor
de transformare determinate cu ajutorul unui număr mare de epruvete se
estimează cu relaţia:
. - -- - -- -
k R exp - R scl
" ' c,l c,l
.ţ....J Re~p
%
c =
V
1= 1 C,l

k-1
(1.1 O)

III - 9
 în care: R~JP - este rezistenţa obţinută prin încercarea epruvtei "i"
lapresă
Rscl
c,i - rezistenţa obţinută prin incercarea nedistructivă cu
scferometrul a epruvetei .,i" folosind curba de. transformare;
k - numărul epruvetefor încercate folosite pentru trasarea
curbei de transformare.
5.3. Stabilirea relaţiei de transformare pe baza încercării unui
număr mic de epruvete (n ::3)
5.3.1. Epruvetele folosite pentru încercări sînt cele turnate în mod
curent pentru controlul distructiv al calităţii betonului, cuburi de 20; 14,1 şi
in mod excepţional 1O cm latura.
5.3.2. Compoziţia, umiditatea şi maturitatea betonului din epruvete
trebuie să fie aceleaşi cu cele ale betonufui din elementul de încercat.
5.3.3. Epruvetele se încearcă nedistructiv şi distructiv în aceleaşi
condiţii cu epruvetele din seriile mari adică conform prevederilor punctelor
5.2.2. - 5.2.4.
5.3.4. Rezultatele încercărilor se prelucrează şi se reprezintă
grafic conform prevederilor punctelor 5.2.5-5.2.6 .
5.3.5. Se determină centrul de greutate al figurii formată de
punctele reprezentative ale încercărilor efectuate pe epruvete.
15.3.6. Se alege din familia curbelor polinomiafe:
Re= aN 2'23 (1.11)
pe cea care trece prin centrul de greutate determinat (v. fig. 1.1)
5.3.7. În mod alternativ se poate calcula raportul:
Re~p
C-·= -C,I_ (1."12)
l,t Rre.f
C,l

care reprezintă coeficientul total de influenţăpentru epruvetă "i" şi

se calculează împărţind rezistenţa obţinută prin încercarea distructivă a
epruvetei "i" (R~JP) fa rezistenţa corespunzătoare mărimilor nedistructive

măsurate pentru betonul de referinţă (R~~ir) . Determinarea acestei ultime

mărimi este expficitată în paragraful 5.4.

111-10
 5.3.8. Se calculează coeficientul mediu de influenţă pentru toate
epruvetele încercate (Ci} conform relaţiei:
k
""'c..
~ 1,1

c~xp = i=1k (1.13)

(Ref)
5.3.9 Se calculează rezistenţele betonului din luerare c
olosind relaţia :

{1.14)

în care: R~f - eprezintă rezistenţele betonului de referinţă

corespunzătoare indicelor de recul măsuraţi.
5.4. Stabilirea relaţiei de transformare ţinînd seama de compoziţia
betonului încercat
5.4.1 . Se introduce noţiunea de beton de referinţă, beton
caracterizat prin următorii factori de compoziţie, umiditate şi maturitate:
- tip ciment Pa 35;
3
- dozaj ciment 300 kg/m ;
- natură agregat: silico-calcar;
- maturitate: 900°CXzile;
- umiditate: corespunzătoare păstrării STAS (7 zile apă + 21 zile
aer}.
.
5.4.2. Relatia de transformare indice de recul rezistentă a .
betonului la compresiune pentru betonul de referinţă are forma:
- în sistem SI
2 23
Re= 0,01N ' (MPa) {1.15)
în sistem SI - adaptat
23
Re= 0,1 N2 ' (daN/cm 2} {1.16)
Valorile rezistenţei betonului de referinţă ce corespund diferiţilor
indici de recul pot fi regăsite pentru betonul de referinţă în fig. 1.1 la curba
C1 = 1,00 sau în tabelul 1.2 sub coloana C1 1,00. =
5.4.3. Dacă compoziţia betonului de încercat nu corespunde
betonului de referinţă se calculează un coeficient total de influenţă al
compoziţiei betonului (Ct) conform relaţiei:

III - 11
 (1.17)
in care: Ce este coeficientul de influenţă al tipului de ciment folosit,
dat în tabelul 1.3;
Cd - coeficientul de inflll.enţă al dozajului de ciment folosit, dat în
tabelul 1.4;
Ca - coeficientul de influenţă al naturii agregatului egal cu unitatea
pentru o clasă largă de agregate de duritate similară agregatelor silico-
calcare şi în general supraunitar pentru agregate puţin dure şi subunitar
pentru agregatele dure, urmând a fi determinat experimental dacă este
necesar
Cu - coeficientul de influenţă al umidităţii betonului dat în tabelul
1.5. Se atrage atenţia că pentru betoanele foarte ude (păstrate sub apă)
relaţia de transformare de forma generală 1.15 sau 1.16 nu mai este
valabilă şi ea trebuie redeter-minată plecând de la relaţia generală (1.18}:
Re= aNb (1.18)
cu ajutorul celor două puncte caracteristice corespunzătoare lui
N =20 div şi N =40 div, definite de tabelul1.5;
Cm coeficientul de influenţă al maturităţii betonului, aceasta din
urmă fiind definită conform relaţiei clasice:
k
Mk = :2)81 + 10) x li
i=1

în care: 91 este temperatura mediului de păstrare în °C

T 1- numărul de zile de temperatură 9
k - vârsta betonului la data încercării
Tabelul1 .2
REZISTENŢELE BETONULUI PENTRU DIFERIŢI INDICI DE RECUL
(MPa)
N Ct
div 0,60 0,70 0,80 0,90 1,00 1,10 1,20 1,30 1,40
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
14 2,2 2,5 2,9 3,2 3,6 4,0 4,3 4,7 5,0
15 2,5 2,9 3,4 3,8 4,2 4,6 5,0 5,5 5,9
16 2,9 3,4 3,8 4,3 4,8 5,3 5,8 6,2 6,7

III - 12
-1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
17 3,3 3,9 44 5,0 5,5 6,1 6,6 7,2 7,7
18 3,8 4,4 5,0 5,7 6,3 6,9 7,6 8,2 8,8
19 4,3 5.0 5,7 6,-t 7,1 7,8 8,5 9,2 9,9
20 4,8 5,6 6,4 7,2 8,0 8,8 9,6 10,4 11,2
!- 21 5,3 6,2 7,1 8,0 8.9 9,8 10,7 11,6 12,5
22 5,9 6,9 7,9 8.9 9,9 10,9 11,9 12,9 13,9
23 6,5 7,6 8,7 9.8 10,9 12,0 13,1 14,2 15,3
24 7,2 8,4 9.6 10,8 12,0 13,2 14,4 15,6 16,8
25 7,9 9 ,2 10,5 11,8 13,1 H.4 15,7 17,0 18,3
26 8,6 10,0 11,4 12,9 14,3 15,7 17,2 18,6 20,0
27 9,3 10,9 12,4 14.0 15,5 17,1 18,6 20,2 21,7
28 10,1 11,8 13,5 15,2 16,9 18,6 19,9 22,0 23,7
29 11,0 12,8 14,6 16.5 18,3 20,1 22,0 23,8 25,6
30 11,8 13,8 15,8 17.7 19,7 21,7 23,6 25,6 27,6
31 12,7 14,8 17,0 19,1 21 ,2 23,3 25,4 27,6 29,7
32 13,6 15,9 18,2 20,4 22,7 25,0 27,2 29,5 31,8
33 14,6 17,0 19,4 21,9 24,3 26,7 29 2 31,6 34,0
34 15,6 18,2 20,8 23,4 26,0 28,6 31,2 33,8 36,4
35 16,7 19,5 22,2 25,0 27,8 30,6 33,4 36,1 38,9
36 17,8 20,7 23,7 26,6 29,6 32,6 35,5 38,5 41,4
37 18,8 22,0 25,1 28,3 31,4 34,5 37,7 40,8 44,0
38 20,0 23,3 26,6 30,0 33,3 36,6 40,0 43,3 46,6
39 21,2 24,-7 28,2 31,8 35,3 38,8 42,4 45,9 49,4
40 22,4 26,2 21,9 33,7 37,4 41,1 44,9 48,6 52,4
41 23,7 27,7 31,6 35,6 39,5 43,5 47,4 51,4 55,3
42 25,0 29,2 33,4 37,5 41,7 45,9 50,0 54,2 58,4
43 26,5 30,9 35,4 39,4 44,2 48,6 53,0 56,5 61.9
44 28,1 32,8 37,5 42,2 46,9 51 ,6 56,3 61,0 65,7
45 29,5 34,4 39,3 44,2 49,1 54.0 58,9 63,8 68,7
46 30,8 36,0 41,1 46,3 51,4 56,5 6 1,7 66,8 72,0
47 32,2 37,6 43,0 48,3 53,7 59,1 64,4 1 69.8 75,2
48 33,7 44,9 50,5 56,1 61,7 67,3 72,9 78,5.

III- 13
 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
49 35,2 41,0 46,9 52,7 58,6 64,5 70,3 76,2 82,0
50 36,8 42,9 49,0 55,2 61,3 67,4 73,6 79,7 85,8
Tabelul1 .3
VALORI COEFICIENT Ce
Tip ciment Ce
Pa 35, SR 35
P40 1,00
M30 0,95
F 25 0,87
Aluminos 0,60*
*) Valoarea valabilă la vârsta foarte mari (T ;:: 1O ani)
Tabelul1.4
VALORI COEFICIENT Cd
Dozaje
Kg/m 3
cd
0,66
100
0,76
150
0,85
200
0,93
250
1,00
300
1,06
350
1,12
400
1,17
450
1,22
600
1,32

III - 14
 Tabelul1.5
VALORI COEFICIENT Cu
Cu
Umiditatebeton
N =20 N =40
Saturat (sub apă) 1,52 1,12
STAS la 28 zile (7 zile apă +
1,00 1,00
21 zile aer liber)
Aer cu umiditate 60% 0,95 0,95
Tabelu11.6
VALORI COEFICIENT Cm
Maturitate beton uCxzile Cm
210 1,07
900 1,00
5400 0,92
10800 0,88
5.4.4. Rezistenţa betonulw dm lucrare (Ref) se determmă conform
relaţiei: _
R"f = Rref · Ctcomp (1.20)
Acest calcul este uşurat de Tabelul 1.2 care dă direct rezistenţa
betonului din lucrare (Ref) pentru diferite valori ale coeficientului total de
influenţă sau de curbele corespunzătoare din fig. 1.1.
5.4.5. Precizia determinării rezistenţei betonului din lucrare pe
baza compoziţiei sale este în general mai slabă decât precizia determinării
rezistenţei cu ajutorul unui număr mare sau chiar mic de epruvete de
etalonare din betonul de încercat.
5.5. Stabilirea relaţiei de transformare când se dispune de un
număr mic de epruvete şi de compoziţia betonului
5.5.1 . Se determină coeficientul total de influenţă experimental
(Ctxp) prin încercarea epruvetelor, de care se dispune, nedistructiv şi
distructiv şi prin aplicarea prevederilor punctelor 5.3.7-5.3.8.
5.5.2 . Se determină coeficientul total de influenţă al compoziţiei
betonului (C1comp) conform prevederilor ptc. 5.4.3.
5.5.3. Se compară cei doi coeficienţi de influenţă astfel determinaţi
şi dacă diferenţa lor respectă condiţia:

III- 15
 ccomp- cexpl
l t t .s 25% (1.21)
cexp
l
se calculează media ponderată a celor doi coeficienţi conform
relaţiei:

cex g+ ccomp
- 2
Ct - t t (1.22)
3
valoarea astfel obţinută pentru coeficientul total de influenţă fiind
considerată drept valoare finală şi folosită în calculul rezistenţelor efective

ale betonului din lucrare conform relaţiei:

Rer =Rrer · Ct (1.23)
Acest calcul este şi el facilitat de folosirea Tabelului 1.2 sau a
graficului din fig. 1.1.
5.5.4. Dacă diferenţele dintre cei doi coeficienţi de influenţă,
experimental şi calculat pe baza compoziţiei betonului sunt mai mari de
25% trebuie efectuată o analiză critică comparativă pentru a elimina
valoarea eronată: De regulă această analiză conduce ta elim marea valorii
C1comp dar există şi cazuri când vicii de identificare sau confecţionare a
probelor au determinat eliminarea valorii ctxp.
5.5.5. Precizia metodei nedistructive de determinare a rezistenţei
betonului este în acest caz superioară celei corespunzătoare cazurilor când există
numai corpuri de probă sau numai compoziţia betonului e cunoscută.
6. Prelucrarea statistică a rezultatelor încercărilor cu
sclerometrul Schmidt.
6.1. Se poate face numai în cazurile în care există corpuri de
probă din betonut de încercat.
6.2. Se calculează rezistenţele betonului din lucrare
corespunzătoare fiecărei zone încercate conform prevederilor cap.5.
6.3. Se calculează rezistenţa medie a tuturor zonelor (i)în care au
fost făcute încercări nedistructive R conform relaţiei:
k
IRi
R=J=L_ (1 .24)
k

III - 16
 în care: "k"- reprezintă numărul zonelor încercate.
6.4. Se calailează abaterea medie patratică a rezistenţelor
determinate în lucrare prin metode nedistructive conform relaţiei:
k -2
L(Ri -R)
1-=1
(1.25)
k -1
6.5. Se calculează rezistenţa caracteristică a beton ului din lucrare
(Rcar) cu relaţia:
Rcar = R- a.tSN (1.26}
in care: t este coeficientul ce depinde de numărul zonelor
încercate şi de nivelul de încredere acceptat pentru calculul rezistenţei
caracteristice egal în general cu 90%. în cazul unui număr suficient de
mare de zone (k ;;::: 15} se poate accepta drept valoare a lui J":
t = 1,66 ' (1.27)
a - un.coeficient ce reflectă corelaţia dintre câmpul de distribuţie al
rezistenţelor determinate prin metode nedistructive şi cel al rezistenţelor
determinate prin metode distructive. El trebuie determinat pentru fiecare
caz in parte cu ajutorul încercărilor paralele nedistructive şi distructive pe
corpuri de probă şi rezultă ca·valoare a raportului:
a.= Sop (1.28)
SNP
în care: S0 p este abaterea medie pătratică a rezistenţelor
determinate prin încercări distructive pe corpuri de probă
SNP - abaterea medie pătratică a rezistenţelor determinate prin
încercări nedistructive pe aceleaşi corpuri de probă
7. Indicaţii speciale
7.1. în cazul măsurătorii durităţii superficiale cu alte aparate decât
sclerometrul Schmidt tip N se recomandă stabilirea unei relaţii de
transformare a citirilor efectuate în citiri echivalente pentru sclerometrul
Schmidt tip N. În acest scop este necesară efectuarea unor măsurători
paralele cu cele două sclerometre pe minimum 1O corpuri de probă
distribuite în intervalul 0,70 M - 1,20 M în care K este marca de proiect a
betonului.
III- 17
 Cu titlul orientativ se dau următoarele relaţii stabilite pentru diferite
Sclerometre de tip Schmidt:
-Tipul L
=
NN Nl + 5,5 (1 .29)
-Tipul M
=
NN 1,15NM (1 .30)
-Tipul P(v)
=
NN 0,61Npv (1 .31)
7.2 Echipa de încercare este formată din 2 persoane:
- un operator;
- un înregistrator.
Este recomandabil ca unul din aceste cadre, de preferinţă
operatorul să fie un cadru cu pregătire superioară cu antrenament şi
atestare în domeniul folosirii încercărilor nedistructive la determinarea
rezistenţei betonului.
7.3. Rezultatele încercărilor se înscriu într-un buletin de încercare
care va trebui să conţină:
- data efectuării încercării şi temperatura aerului la locul încercării;
- obiectivul şi elementele încercate;
- toate rezultatele încercărilor individuale directe din fiecare zonă,
rezultatele eliminate;
-citirea de etalonare a aparatului şi seria lui;
- corecţiile de etalonare şi unghi;
- mediile pe zonă;
- compoziţia şi maturitatea betonului inclusiv marca de proiect;
- valorile coeflcienţilor de influenţă parţiali şi totali utilizaţi în calcul;
- rezistenţele medii pe zonă;
- rezistenţele medii pe element;
-observaţiile şi concluziile conducătorului încercării.
7.4 .. La efectuarea încercărilor de duritate superficială pe şantier
se vor respecta măsurile generale de protecţia muncii pe şantier şi în plus
se.va interzice închiderea sclerometrului prin declanşarea în mână,
Sclerometrul va fi oprit în poziţia cu arcul de recul destins (lovitura
declanşată}.

·111-18
 W'b
C2.5

~Mt;
o
5 .
a:" ;7.;
o
5 .4--,m~-
, tcrmt
a
5

tit -~~~-
- -t- ~
;r-
'
,o

~o.o
j
'·

-1-·t_
1 /ti-ttzlz
-- ·- t; 1 .
~~
;1

' J7,.5 - -- - ~ T/
~
1
IZ -
1

.35,o . l.- - _, 0./-f

32.,.5

o . \~\~
.
Il . - - - -
V, -
1
r. ;1~ tq_/--r: .· -
· _)~)~()- 1 ~ T/;;
,S ..
1
. 1 ~·\ o~~~;t. ·· ' . ;!
' · - r -~.,.. -/\)'@._6 ' /
2?.,5 ~~- i: - - 'L.-o'~t;;o/
• r 1 .1 / G
za . . ~- .~~- -, ~/I{L b 7 .
~ ' --v
~ ;:r;
17.5
o r- y

. m~
15. +: t7
17 /

ro ~ 1 1

.5~~~-~/
,5 o~ ~
2· ~,
~ . 1
o N

Fig. 1.1. Curbele de transformare indice de recul rezistenţă la

compresiune

III - 19
 11 -ÎNCERCAREA BETON ULUI PRIN METODE ULTRASONICE DE
IMPULS

1. Prevederi generale
1.1. Prezentul normativ stabileşte regulile de efectuare a
măsurătorilor şi de interpretare a rezultate:lor încercărilor efectuate prin
metoda ultrasonică de impuls pe epruvete, elemente şi structuri din beton,
beton armat şi beton precomprimat în scopul determinării:
a) Proprietăţilor elasto-dinamice ale betonului;
b) Defectelor din elemente sau structuri;
c} Rezistenţelor mecanice ale betonului îndeosebi rezistenţa la
compresiune în lucrare;
d} Modificarea structurii betonului în timpul întăririi sub acţiunea
agenţilor chimiei sau fizici agresivi, sau sub acţiunea solicitărilor mecanice;
e} Omogenitatea beton ului în lucrare.
1.2. Metoda se bazează pe măsurarea timpului de propagare a
impulsurilor ultrasonice în beton, intre emiţător şi receptor, prin transmisie.
Din această măsurătoare se deduce de regulă în prima etapă, citeza de
propagare longitudinală a ultrasunetelor în beton şi ulterior, dacă aplicaţia
o cere, rezistenţa
betonului, ţinând seamă de compoziţia sa.
1.3. Folosirea metodei ultrasonice de impuls este indicată în
următoarele cazuri:
a} La controlul calităţii betonului îndeosebi când acesta este turnat
în elemente masive sau prezintă defecte aparente sau ascunse;
b} La urmărirea întăririi betonului îndeosebi în fazele iniţiale ale
acestui proces, când au loc modificări importante ale vitezei de propagare;
c) La determinarea degradărilor structurale ale betonului în timpul
solicitărilor sau acţiunilor fizice sau chimice agresive;
d} La determinarea gradului de compactare al betonului în lucrare;
e} La elemente la care există posibilitatea existenţei unei diferenţe
sistematice între calitatea betonului în stratul de suprafaţă şi în
profunzime.
1.4. Folosirea metodei ultrasonice de impuls este contraindicată în
următoarele cazuri:

III - 20
 a) în zonele cu mari aglomerări de armătură mai ales când
aceasta este orientată paralel cu direcţia de propagare emiţător-receptor;
b) La determinarea rezistenţei betonului în zone care acesta
prezintă degradări structurale;
c) La betoane de compoziţie complet necunoscută;
3
d) La betoane confecţionate cu dozaje ridicate (D ;::: 400 kg/m ).
2. Principiul metodei
2.1. Un emiţător de ultrasunete alimentat corespunzător produce
impulsuri ultrasonice care se propagă prin beton. Un receptor de
ultrasunete captează aceste impulsuri şi le transformă într-un semnal
electric.

. .. ·- ..

a) rJ:\::~2~~~'it:~l
Fig. 2.1 a- Tehnica transmisiei directe

III - 21
 b)

Fig. 2.1 b şi c- Tehnica transmisiei diagonale

• ·· ·.o': ·..o :·_ p:! o:.:o ·o.··o···· o· o.q..o·: -:'0'· ·;o ·.: o_ o · ii·o.~o;·. o
o,~- -~ · .:o·. .; ·\' .: o':•.-:'o -:·o:·~ iJ.:v~:o.:.: ·:·-·1!.-o .... "; d •• .. ~.:
~. --~L/··· ··; ...
Lp

d)

Fig. 2.1 d - Tehnica transmisiei de suprafaţă

III - 22
 2.3. Viteza de propagare longitudinală (VL) se calculează cu
relaţia:
VL = UT {km/s) (2.1)
în care: L este distanţa emiţător-receptor în linie dreaptă , în mm

T- timpul de propagare al impulsurilor în beton, în f.I.S.

În cele ce urmează pentru uşurinţa exprimării şi notării, vom folosi
de regulă termenul viteză de propagare şi notaţia (V) pentru termenul
riguros viteză de propagare longitudinală şi notaţia (VL).
2.4. Pentru ca viteza măsurată să fie riguros o viteză de
propagare longitudinală în mediu infinit, trebuie ca toate dimensiunile ..
'

corpului (a, b, c) să satisfacă relaţia:

a, b, c ;?; 2A. (2.2)
în care: A. - este lungimea de undă a ultrasunetului folosit egală

cum se ştie cu:

'A.= VL 1 n · (2})
în care: n - este frecventa oscilatiilor utilizate.
' '
Eroarea care se face în definirea vitezei longitudinala; în cazul
nerespectării riguroase a condiţiei (2.2) poate fi neglijată până la limită:

a,b,c ;?; 1,2A. (2.4)

După care corecţiile ce se aplică devin prea importante pentru a fi
neglijate.
în cazul în care una din dimensiunile elementului, transversal;3 pe
direcţia de propagare, verifică relaţia:

b sau c 'A. (2.5)

viteza care se măsoară este o viteză longitudinală în plăci (Vp),
legată la beton, de viteza longitudinală în medii infinite (VL) prin relaţia:
Vp:: 0,96 VL (2.6)
în cazul în care ambele dimensiuni transversale ale elementului
verifică relaţia:
b şi c 0,2 X {2.7)
Viteza care se măsoară este o viteză a undelor de dilatare (V0 ),
legată la beton de viteza longitudinală în medii infinite (VA) prin relatia:
V0 z 0,9 VL. {2.8) .

III- 23
 În domeniul situat între cel definit de relaţiile (2.4) şi (2.7) există un
regim tranzitoriu în care viteza de propagare măsurată depinde de raportul
dintre dimensiunile transversale a corpului şi lungimea de undă a
ultrasunetului.
Viteza de propagare măsurată în tehnica de suprafaţă pe faţa de
turnare a betonului este mai mică de regulă cu 4 - 6% decît viteza de
propagare măsurată prin transmisie directă, pe feţe cofrate, din cauza
proprietăţilor particulare ale stratului din vecinătatea suprafeţei de turnare.
3. Alegerea şi pregătirea locurilor de încercare
3.1 . Alegerea elementelor de încercat se face de beneficiarul
încercării, de proiectant, de expert sau de o comisie de expertizare.
3.2. Numărul secţiunilor examinate pe fiecare element depinde de
obiectul examenului nedistructiv.
- Pentru controlul omogenităţii se apreciază ca suficientă o reţea
de puncte cu distanţa între secţiuni de 50 cm;
- Pentru examenul defectoscopic se apreciază ca necesară o
reţea principală, cu distanţa între secţiuni de 30 cm, posibilităţi de îndesire
suplimentară, prin reţele secundare;
- Pentru controlul prin sondaj a calităţii betonuluî în elemente se
apreciază ca necesare minimum 3 secţiuni, situate în zonele de solicitare
maxime ale elementului şi pe cît posibil distribuite în lungul acestuia.
3.3. Numărul punctelor de încercare într-o secţiune depinde de
latura secţiunii şi de numărul de feţe accesibile pentru încercare.
În general el variază, pentru examenele prin sondaj a rezistenţei
betonului, între 3 - 6.
3.4. Numărul punctelor de încercare pe epruvete este de minimum
3, pentru cuburile de 20 cm latura şi cilindrii de 15X30 cm.
3.5. Se va evita alegerea punctelor de încercare pe faţa de
turnare şi chiar pe cea opusă acesteia. Se vor prefera încercările pe feţele
laterale, cofrate ale elementului.
3.6. Se va evita alegerea direcţiei de încercare paralelă cu direcţia
armăturilor principale de rezistenţă, ca şi amplasarea punctelor de
încercare în zone cu mari concentrări, indiferent de orientarea acestora.

III- 24
 3.7. Distanţa minimă a punctelor de încercare faţă de muchiile
elementului este de 1O - 12 cm pentru elemente. Încercările pe epruvete
vor avea punctele de încercare prevăzute în ax (egal depărtate faţă de
muchii).
3.8. Suprafaţa de beton pe care urmează a fi aplicat traductorul
trebuie să fie perfect plană, lipsită de rugozităţi şi de incluziuni de corpuri
străine, inclusiv de praf. În acest scop se recomandă prelucrarea
suprafeţelor de beton prin frecare cu o piatră de carborund şi suflarea
suprafeţei, după încheierea prelucrării, pentru înlăturarea prafului.
Suprafaţa prelucrată trebuie să depăşească suprafaţa
palpatorului.
3.9. Distanţa minimă între punctele de emisie şi recepţie ale unei
măsurători, utilizate la determinarea rezistenţei betonului, trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
a) L ~ 2A. . (2.9)
în care: i.. - este lungimea de undă a ultrasunetelor utilizate.
Pentru betonoscoape cu transductori de 50 kHz la betoane
obişnuite relaţia (2.9) presupune un spaţiu de cea 16 cm.
b)L~6<1>max (2.10)
în care: <llmax - este diametru! maxim al agregatului utilizat la
prepararea betonului.
3.10. Dimensiunea minimă a elementului normal pe direcţia de
încercare trebuie să îndeplinească condiţia:
a~ 2i.. (2.11)
pentru ca viteza de propagare măsurată să corespundă vitezei
longitudinale. Pentru betonoscoape cu transductori de 50 kHz, la betoane
obişnuite, relaţia (2.11) presupune o dimensiune de cea 16 cm.
Dacă una din dimensiunile transversale ale elementului
îndeplineşte condiţia (2.11 ), iar cealaltă dimensiune condiţia:
b ~ i.. (pentru 50 kHz cea 8 cm) (2.12)
se poate admite încă, fără a comite o eroare mai mare de
1,5 - 2%, că viteza măsurată este cea corespunzătoare undelor
longitudinale.

III- 25
 Dacă ambele dimensiuni transversale îndeplinesc condiţia (2.12) dar
nu îndeplinesc cond~ia (2.11) se poate admite încă, cu o eroare mai mică de
3%, că viteza măsurată este cea corespunzătoare undelor longitudinale.
3.11 . La examinarea stâlpilor monoliţi este util ca încercările să se
facă pe ambele direcţii ale stâlpului din secţiunea transversală.
3.12. Evitarea încercărilor în dreptui·etrierilor este necesară.
În acest scop se poate folosi fie metoda pachometrului pentru
localizarea etrierilor, fie o identificare vizuală , combinată cu o dată de
proiect (distanţa dintre etriei), fie exclusiv datele de proiect, din
examinarea cărora se poate alege o distanţă între secţiuni "hs". multiplu
fracţionar al distanţei din proiect între etrieri.
hs= (5/4)he (2.13)
care asigură ca cel puţin 3 din 4 secţiuni să se situeze în afara
etrierilor.
Încercările în dreptul etrierilor sunt falsificate îndeosebi la punctele
marginale ale secţiunii.
3.13. Trasarea şi marcarea locurilor de încercare se face cu
instrumente adecvate pentru a se obţine o precizie a trasării de ± 1 cm.
Sunt suficiente de regulă în acest scop următoarele instrumente: lată şi
nivelă (poloboc) sau furtun cu apă, (fir cu plumb) echer şi metru, iar pentru
marcaj cretă forestieră sau creion dulgheresc.
La trasarea elementelor de mare serie, cum sînt cele ce re-
prezintă producţia fabricilor de prefabricate, se pot folosi cu un spor al
productivităţii muncii, şabloanele.
4. Aparatura şi tehnica de măsurare

4.1. Aparatele cu ultrasunete folosite la determmarea nedistructivă

.
a rezistentei betoanelor se recomandă să aibă transductori de frecventă .
proprie cuprinsă între 40 - 100 kHz.
în afara acestor limite, contribuţia dispersiei fizice şi geometrice,
la rezultatul măsurătorii , poate ajunge importantă.
4.2. În cazul alimentării la reţea, aparatele trebuie să fie capabile
să suporte variaţii de tensiune de cel puţin + 10% şi -15%. În cazul
alimentării la baterie, bateria să asigure o autonomie de funcţionare de cel
puţin 4 ore.

III - 26
 4.3. Aparatul de măsurare a timpului de propagare a impulsurilor
ultrasonice în beton trebuie să fie capabil să asigure o precizie de
masurare a timpului de cel puţin ±1 %. în intervalul 20 J.lS - 1000 J.lS.
4.4. Instrumentele de măsurare a spaţiului trebuie să asigure o
precizie de măsurare a acestuia după cum urmează:

a) ±0,5% în condiţii de laborator pe epruvete;

b) ±1% în condiţii de şantier pe elemente.
4.5. Aparatul trebuie să dispună de un mijloc de verificare a măsurătorii
de timp de propagare efectuate. Sistemul cel mai uzitat în acest scop este unul
extrem, ce foloseşte o bară de calibrare sau de etalonare.
4.6. Eliminarea timpului de propagare corespunzător propiagării în
transductori se face printr-o măsurătoare cap la cap (în contact direct
emiţător-receptor}. Unele aparate au posibilitatea eliminării acestui timp de la
început, în timp ce altele presupun extragerea lui din fiecare măsurătoare.
4.7. Întreaga aparatură de încercare trebuie să-şi menţină
performanţele în următoarele condiţii:
-temperatură între -10°C şi +45°C;
- umiditate până la 90%.
4.8. Tehnica de încercare presupune aplicarea unui strat de
mediu cuplant pe suprafaţa transductorilor. Stratul cuplant trebuie aplicat
în grosimea minimă necesară expulzării complete a aerului dintre
transductor şi beton, sau poate fi aplicat în exces, dar în acest caz trebuie
să fie suficient de fluid pentru a putea expulza excesul, prin presarea
transductorului pe beton.
Mediile cuplante recomandate pentru beton în funcţie de
rugozitatea suprafeţei sînt: vaselina tehnică, vaselina siliconică, plastillnă.
4.9. înaintea începerii măsurătorilor, inclusiv a reglajului de zero,
aparatul trebuie lăsat în funcţie un timp pentru a intra în regim termic de
echilibru. Acest timp este de 1 - 2 minute la aparatele cu tranzistori şi de
10 - 15 minute la aparatele cu tuburi electronice.
4.10. Reglajul de zero trebuie făcut la o amplitudine a semnalului
comparabilă cu cea care va fi utilizată ulterior la încercările pe beton. El se face
prin menţinerea în contact direct a celor doi transductori emiţător şi receptor.

III - 27
 4.11. Măsurătoarea timpului de propagare a impulsului în beton
presupune următoarele etape:
- aplicarea transductorilor, prevăzuţi cu mediu cuplant, pe
suprafaţa betonului în zonele marcate, nivelate şi curăţate, şi menţinerea
lor în contract ferm cu betonul, sub o tensiune minimă de ordinul a 10 kgf;
- amplificarea semnalului recepţionat până la o amplitudine care permite
identificarea clară a momentului sosirii semnalului, de ordinul 2,5- 3 cm ;
- măsurarea timpului de propagare scurs între momentul emisiei şi
momentul recepţiei semnalului acustic prin aducerea în coincidenţă a unui
semnal de referinţă, cu momentul sosirii semnalului acustic (fig. 2.2).
Unele măsurători ca cele referitoare la determinarea constantelor
elasto-dinamice ale materialului reclamă o amplificare suplimentară a
semnalului recepţionat, până la amplitudinea maximă permisă de aparat, fără
apariţia zgomotului de fond, care să perturbe măsurătoare (fig. 2.3).
Asemenea măsurători conduc la valori în medie cu 1 - 3% mai mici ale
timpului de propagare măsurat. Ele nu sunt recomandate în schimb în
măsurătorile legate de determinarea rezistenţei betonului, întrucît rezultatul
unei astfel de măsurători depinde de lungimea traiectoriei impulsului în beton.

Fig. 2.2- Măsurătoarea de timp la amplitudine standard

.
5. Influente ale conditiilor de încercare
'
5.1. Rezultatele măsurătorii timpului de propagare a impulsurilor
ultrasonice în beton pot fi influenţate de unele condiţii de încercare ca:

III - 28
starea suprafeţei betonului, temperatura betonului în ti_mpul încercării,
frecvenţa undelor longitudinala transmise, dimensiunile probelor şi
armătura existentă în elemente.

Fig. 2.3 - Măsurătoarea de timp la amplitudine maximă

. .
5. Influente ale conditiilor de încercare
5.1. Rezultatele măsurătorii timpului de propagare a impulsurilor
ultrasonice în beton pot fi influenţate de unele condiţii de încercare ca:
starea suprafeţei betonului, temperatura betonului în timpul încercării,
frecvenţa undelor longitudinala transmise. dimensiunile probelor şi
armătura existentă în elemente.
5.2. Influenţa suprafeţei se manifestă prin introducerea unui strat
cuplant de grosime variabilă, în funcţie de rugozitatea suprafeţei, între
.
transductor şi beton.. Influenta sa asupra rezultatului măsurătorii este cu atît
mai mare cu cât rugozitatea suprafeţei este mai mare, viteza în stratul cuplant .
mai mică, viteza în beton mai mare şi distanţa emiţător-receptor mai mică.
Pentru reducerea influenţei sale se recomandă o bună prelucrare
a suprafeţei, distanţe emiţător-receptor relativ mari (peste 30 cm}, o
însemnată şi uniform distribuită presiune pe transductor în timpul
măsurătorii, medii cuplante caracterizate prin viteze de propagare, sau

impedanţe acustice mari.

5.3. Un alt aspect al influenţei suprafeţei betonului îl constituie
alegerea între suprafeţele laterale cofrate, suprafeţe de fund cotrate sau

III- 29
suprafeţe de turnare ale elementului. Aceste suprafeţe determină viteze

de propagare diferite la măsurători .

Suprafeţele laterale sînt cele mai omogene şi mai reprezentative
pentru calitatea betonului din masiv. Suprafaţa de turnare este
caracterizată printr-o viteză de propagar~ mai scăzută, ca urmare a
efectului separării la suprafaţă a unui strat bogat în fracţiuni fine de
agregat şi lapte de ciment, sub acţiunea fenomenului de segregare. Ea va
fi evitata pe cît posibil, în încercările cu ultrasunete. în cazul în care acest
lucru nu este posibil se va asigura, în tehnica prin transmisie directă sau
diagonală o grosime de beton de minimum 15 cm, iar în tehnica de
suprafaţă o lungime de încercare de minimum 40 cm.
Suprafeţele de fund ocupă o poziţie intermediară între suprafeţele
laterale şi cele de turnare.
5.4. Măsurătorile de viteză de propagare efectuate între + 5"C şi +
30°C pot fi considerate independente de temperatură. în afara acestui interval
influenţa temperaturii asupra măsurătorii numai poate fi neglijată şi în func~e de
umiditatea betonului se recomandă aplicarea corecţiilor din tabelul 2.1 .
Tabelul2.1
CORECŢIILE DE TEMPERATURĂ ALE VITEZEI DE PROPAGARE VL
Corecţia%
Temperatură °C
Beton uscat în aer Beton saturat în apă
+60 +5 +4
+40 +2 +1,7
+20 o o
o -0,5 -1
< -4 -1.5 -7,5
~ ~ ~

-
Se remarca faptul ca pe masura ce temperatura creşte, viteza de
propagare scade, iar pe măsură ce temperatura scade, viteza de
propagare creşte, corecţiile urmărind să anuleze aceste variaţii.
5.5. Lungimea traiectoriei, influenţează rezultatele măsurătorilor
pe distanţe mici, când se crează o preferinţă pentru propagarea rapidă în
lungul agregatelor mari, ce sînt caracterizate prin viteze de propagare
mari.

III- 30
 Această influenţă se poate evita prin depăşirea considerabilă a
limitei prezentate în relaţia {2.1 O) de la pct. 3.9.
De asemenea, pe distanţe mici trebuie evitate măsurătorile în
cîmp apropiat conform relaţiei (2.9) pct. 3.9.
O altă influenţă a lungimii traiectoriei se manifestă în domeniul
distanţelor mari, atunci când este folosită tehnica de măsurare la
amplitudinea maximă. În acest ca~ pe măsură ce distanţa emiţător­
receptor, creşte scade amplitudinea semnalului recepţionat şi deci sosirea
lui este apreciată mai tîrziu.
În vederea evitării acestui neajuns se recomandă măsurătorile la
amplitudinea constantă (standard).
Influenţa dimensiunilor transversale "a" şi "b" ale epruvetei rămîne
destul de mică încă pînă la limita
a şi b ~A. (pentru 50 khz de cea 8 cm) (2.14)
astfel, încât, dacă se admit erori de viteză pînâ la 3% corecţiile pot
fi neglijate. Se atrage atenţia că asemenea erori antrenează totuşi erori de
estimare a rezistenţei, datorate numai acestui factor, pînă la 12%.
Dacă se coboară sub limitele relaţiei {2.14) se intră într-un
domeniu de tranziţie între condiţiile de propagare în mediu infinit şi cele în
plăci sau bare.
Întrucît atingerea condiţiilor ideale de propagare în bare sau plăci
presupune:
a şi b 0,2 A. (pentru 50 khz de cea 8 cm) (2.15)ea
nu se realizează practic niciodată, în cazul betonului. Singura soluţie ce se
impune este evitarea domeniului mărginit superior de realţia (2.14).
5.6. Frecvenţa proprie a transductorilor exercită două tipuri de
influenţe. Una ind irectă prin modificarea limitei rezultate din relaţia (2.14)
în cadrul dispersiei geometrice şi a condiţiilor de câmp îndepărtat, şi alta
directă datorită dispersiei fizice.
în scopul limitării influenţei dispersiei fizice se recomandă pentru
betoane utilizarea domeniului de frecvenţă al transductoarelor între 40 -
100 kHz.
5.7. Viteza de propagare măsurată în beton, în vecinătatea
barelor de armătură, poate fi influenţată de existenţa acestora, ca urmare
III- 31
a propagării parţiale a impulsului prin armătură. Această preferinţă îşi are
originea in viteza de propagare superioară in armătură faţă de cea din
beton (în mod obişnuit de 1,2- 1,8 mai mare).

Fig. 2..4- Bare de armătură perpendiculare pe direcţia de încercare

5.8. Armăturile transversale pe direcţia de măsurare reprezintă
cazurile cele mai frecvente întîlnite, în încercările pe stâlpi şi grinzi.
în cazul unei măsurători axate faţă de planul barelor de armătură
ca în fig. 2.4, viteza de propagare adevărată în beton (V6 ) rezultă in
funcţie de viteza aparent măsurată, neţinînd seama de existenţa
armăturilor (V), din relaţia (2.16).

(1-f)
~~~)
8 (2.16)
V =V ( 1-

relaţie
în care:
Va -este viteza de propagare în armătură;
La = rll>.-reprezintă lungimea traseului impulsului parcurs prin
armătură;

L- distanţa emiţător-receptor. .
5.9. încercările au arătat că formula (2 .15) deşi teoretic corectă nu
se verifică integral în practică între cauzele acestor neconcordanţe putând

III- 32
fi citate: stratul de beton ce înconjoară armătura înglobată, alinierea
barelor, efectul dispersiei fizice, etc. Pe baza încercărilor efectuate,
valorile factorilor de corecţie kr, din relaţia (2.17):
Va= kTV (2.17)
în care: Va- este adevărata viteză de propagare în beton;
V - viteza de propagare măsurată.
sunt date în tabelele 2.2 - .2.4 pentru betoane caracterizate prin
diferite viteze de propagare.
Pentru betoane ce au viteze de propagare intermediare se va
interpola liniar.
Se remarcă că aceste valori sînt totdeauna mai apropiate de unitate;
decît cele prevăzute de relaţia teoretică (2.16), iar corecţii semnificative nu
apar decît de la bare cu diametru! mai mare de 20 mm şi pentru trasee
cumulate în armături mai mari de 1/4 din parcursul total al impulsului.
5.1 O. Armătura paralelă cu direcţia de propagare a impulsului are o
influenţă asupra rezultatului măsurătorii numai dacă distanţa .,a" între dreapta
emiţător-receptor şi axa armăturii (fig. 2.5 a) îndeplineşte-condipa (2.18):

a 1 Va- V8
- <- (2.18)
L 2 Va+ V8
inegalitate în care:
L -este distanţa emiţător-receptor;
Va - viteza de propagare în armătură;
Va -viteza de propagare în beton.
Dacă armătura are o influenţă asupra rezultatului măsurătorii,

adevărata viteză de propagare în beton V8 se calculează cu relaţia

(2.19):
(2.19)
în care: kL - este coeficientul de corecţie datorat influenţei
armăturilor longitudinale;
V- viteza de propagar~ a impulsurilor ultrasonice m ăsurată.

III- 33
 Tabelul2.2
VALORI kT- Va= 3500 m/s
<l>nvn
La 1 L
6 10 16 20 25 30
o 1 1 1 1 1 1
0,10 1 1 1 0,99 0,98 0,97
0,25 1 1 1 0,97 0,96 0,95
0,50 0,97 0,96 0,95 0,94 0,93 0,92
Tabelul2.3
VALORI kT- Va= 4000 m/s
<l>ITVTI
La 1L
6 10 16 20 25 30
o 1 1 1 1 1 1
0,10 1 1 1 1 0,99 0,98
0,25 1 1 1 1 0,98 0,96
0,50 0,99 0,98 0,97 0,96 0,95 0,94
Tabelul 2.4
VALORI kT- Va= 4500 m/s
<I>mm
La 1L
6 10 16 20 25 30
o 1 1 1 1 1 1
0,10 1 1 1 1 0,99
0,25 1 1 1 1 1 0,98
0,50 1 0,99 0,98 0,97 0,96 0,95

Fig. 2.5 a- Schema de propagare pentru bară de armătură paralelă cu

direcţia de încercare, în tehnica de suprafaţă

III - 34
 L

Fig. 2.5 b - Schema de propagare pentru bară de armătură paralelă cu

direcţia de încercare, în tehnica transmisiei directe .
Valorile coeficientului de corecţie kL pentru betoane caracterizate
prin diferite viteze de propagare sînt date în tabelele 2.5 - 2.7. Pentru
betoane caracterizate prin viteze intermediare se va interpola liniar.
Corecpile sunt neglijabila de la distanţa "a" în general mai mari de 0,2l.
5.11. La elemente armate pe două sau trei direcţii, dacă
încercările se fac cu una din direcţiile de armătură, influenţa la 45° faţă de
cele două direcţii de armare rectangulare. În acest caz pentru betoane
caracterizate prin viteze de propagare longitudinala superioare valorii de
3700 m/s, armătura nu influenţează rezultatul măsurătorii.
Tabelul2.5
VALORI kL- V 9 =3500 m/s
ti>mm
La 1L
6 10 16 20 25 30
o 0,69 0,68 0,66 0,64 0,63 0,61
0,05 0,76 0,75 0,73 0,72 · 0,70 0,69
0,10 0,83 0,82 0,80 0,79 0,78 0,77
0,15 0,91 0,90 0,88 0,87 0,86 0,85
0,20 0,98 0,97 0,95 0,94 0,93 0,93
0,25 1 1 1 1 i 1

III- 35
 Tabelul2.6
VALORI kL- Vs = 4000 m/s
ll>mm --
La 1 L
6 10 16 20 25 30 --
o 0,80 0,77 0,75 0,73 0,71 0,69-
0,05 0,86 0,84 0,82 0,80 0,78 0,76
0,10 0,92 0,91 0,89 0,87 0,85 0,83
0,15 0,98 0,97 0,96 0,95" 0,93 0,91
0,20 1 1 1 1 0,99 0,98
Tabelul2.7
VALORI kL- Va= 4500 m/s
ll>mm
La 1 L
6 10 16 20 25 30
o 0,89 0,87 0,84 0,82 0,80 0,78
0,05 0,93 0,92 0,90 0,88 0,86 0,84
0,10 0,98 0,97 0,96 0,94 0,92 0,90
0,15 1 1 1 0,99 0,98 0,97
0,20 1 1 1 1 1 1
0,25 1 1 1 1 1 1
-
6. Determinarea propnetaţilor elasto-dinamice ale betonului
6.1. Proprietăţile betonului ce pot fi măsurate cu ajutorul metodei
ultrasonice de impuls, în exclusivitate sau în combinaţie cu alte metode
nedistructive, sunt: modulul de elasticitate dinamic (Ed) şi coeficientul
Poisson dinamic (vd).
6.2. Măsurătoarea timpului de propagare a impulsurilor ultrasonice
prin beton, pentru aceste aplicaţii, trebuie făcută prin folosireaamplificăril
semnalului recepţionat la amplitudinea maximă şi estimarea pe ecranul
tubului catodic a momentului sosirii primului front de unde (punctual de
tangenţă al semnalului cu linia orientată de referinţă).
6.3. Dimensiunile probelor pe care se fac încercările este
recomandabil să îndeplinească ăe toate direcţiile condiţia:
a, b sau c <!: 21.. (2.20)
Nu se admit pentru încercare probe ce nu îndeplinesc condiţia:
a, b sau c ~ t.. (2.21)
III- 36
 6.4. Modulul de elasticitate dynamic se calculează cu formula:
(1 + ud )(1- 2ud) y "2
Ed = VL (2.22)
1- ud g
în care: vd- este coeficientul Poisson dinamic
y - greutatea specifică aparentă
g - acceleraţia gravităţii
VL- viteza de propagare longitudinală măsurată la amplitudinea
maximă
6.5. Dacă nu există valori experimentale pentru coeficientul
Poisson dinamic la betoane întărite (t > 14 zile) se pot adopta următoarele ,
valori orientative:
betoane păstrate în aer: vd <:: 0,25
betoane păstrate în aer: vd "" 0,28
în aceste condiţii valorile factorului ce depinde de vd , din relaţia
(2.22):

(2.23)

devin pentru:
- betoane păstrate în aer: f(vd) =0,83
- betoane păstrate în apă f(vd) = 0,78
Variaţia factorului f(vd) în funcţie de vd este dată în fig.(2.6).
6.6 Betoanele tinere de vârstă sub 7 zile sunt caracterizate prin
valori mai mari ale coeficientului Poisson dinamic decât cele indicate la
punctul 6.5, valori ce pot ajunge până la 0,30 - 0,35.
6.7. Modulul de elasticitate dinamic este echivalent modulului de
elasticitate static al corpurilor ideal elastice. în cazul betonului, el este
echivalent modulului de elasticitate static, dedus prin încărcări foarte mici,
aplicate un timp foarte scurt, încercări ce suprimă deformaţiile plastice şi
vâscoase ale betonului.
Între modulul de elasticitate static E 51 dedus în condiţiile standard
de încercare (la 0,3 Rpr) şi modulul de elasticitate dinamic Ed există o
relaţie de forma:

E51 = aEEd (2.24)

III- 37
in care coeficientul de echivalare a.E are valori cuprinse între 0,85 - 0,95,
în funcţie de compoziţia betonului încercat.

-
1·.Yd
1,0 -,___
!'-...

0.8 """',
' '~
1
1 1
1

-U\
r\
\
ll,2 1 \
s
.o
o qr q2
1 \ Yd

Fig. 2.6 -Variaţia lui f(vd) în funcţie de vd

6.8. Determinarea, modulului de elasticitate dinamic prin metode

ultrasonice de impuls prezintă avantajul principal de a pune în evidenţă
proprietăţile betonului din lucrare, fiind singura metodă capabilă să facă
acest lucru.
6.9. Coeficientul Poisson dinamic poate fi calculat cu ajutorul unor
măsurători combinate de viteză longitudinală de propagare (VL) şi
frecvenţă proprie de vibrare longitudinală (fL). Dacă frecvenţa proprie
longitudinală, măsurată cu ajutorul unei metode de rezonanţă, este
frecvenţa fundamentală a epruvetei, factorul f(vd) definit prin relaţia {2.23)
poate fi calculat cu ajutorul relaţiei:

2
f(v ,) ; ( ~L )' (2.25)

III- 38
 in care : L- este lungimea epruvetei încercate ce trebuie să îndeplinească
condiţia:
L ~ 4a {2.26)
"a" fiind latura secţiunii transversale.
Dacă valoarea lui f(vd) este cunoscută, deducerea lui vd se reduce
la rezolvarea unei ecuaţii de gradul 2. Această rezolvare poate fi
simplificată de graficul din fig. 2.6 sau de Tabelul 2.8.

Tabelul2.8
RELAŢIA ÎNTRE f(vd) ŞI vd
vd f(vd)
o 1
0,05 0,995
0,10 0,975
0,15 0,950
0,18 0,922
0,20 0,900
0,22 0,877
0,25 0,833
0,27 0,800
0,30 0,742
0,32 0,698
0,35 0,625
0,37 0,566
0,40 0,467
0,45 0,264
0,50 o
6.1 O. Între coeficientul Poisson dinamic şi coeficientul Poisson
static există o relaţie de forma generală:

(2.27)

unde co~ficientul de corelaţie Pv depinde de efortul la care se

determină coeficientul Poisson static. Pentru a. = 0,4 R.,, în cazul
betor:tului, valoarea lui Pv este cuprinsă între 0,75 şi 0,85.

III- 39
 7. Omogenitatea betonului din lucrare
7.1. Informaţiile furnizate de metodele ultrasonice sunt
reprezentative îndeosebi pentru variaţiile de omogenitate, datorate
compactării betonului, raportul a/c, prin variaţiile apei de amestecare şi
granulozităţii agregatului. Ele nu sunt sufici~nt de sensibile la variaţiile de
calitate datorate dozajului şi calităţii cimentului şi sunt prea sensibile
pentru variaţiile de umiditate ale betonului de la zonă la zon ă.
7.2. Elementul mulţimii, supus prelucrării statistice, în vederea
aprecierii omogenităţii betonului din lucrare, este rezultatul individual al
măsurătorilor de viteză de propagare.
Acest rezultat reprezintă media proprietăţilor elasto-dinamice ale
betonului, în lungul traiectoriei impulsului.
7.3. Prelucrarea statistică a rezultatelor măsurătorilor vitezei de
propagare, presupune gruparea preliminară a tuturor măsurătorilor,
efectuate pe aceeaşi bază de măsură (cu variaţii admise de ±5 cm).
7.4. Rezultatele măsurătorilor pe aceeaşi bază de măsură se
prelucrează statistic conform metodologiei clasice :
- Calculul vitezei medii de propagare conform relaţiei :
k
IVI
VL- -i=l- - (2.28)
k
unde X' - reprezintă numărul măsurătorilor
efectuate, iar V1 viteza
de propagare măsurată între perechea de puncte ,.i".
- Calculul abaterii relative ~V1 a fiecărei măsu rători conform
relaţiei:

(2.29)
- Calculul abaterii medii pătratice Sv a tuturor măsurătorilor
efectuate pe aceeaşi bază conform relaţiei:
k
I(~v~Y
s =
V
i- i
k-1
(2.30)

III - 40
 - Calculul coeficientului de variaţie Cv al măsurătorilor, efectuate
pe aceeaşi bază, conform relaţiei:

cvV = 8Vv100% (2.31)

L

7.5. Rezultatele măsurătorilor efectuate pe diferite baze se

rnsumează pentru a da omogenitatea totală a betonului din lucrare
conform regulei:
v __ m1Cv, + m 2 Cv1 + ... + mpCvp
CV p (2.32)

în care ,.p" reprezintă numărul bazelor de dimensiuni diferite, pe ·

care s-a făcut măsurătoarea, iar "m" sunt coeficienţi de echivalare pentru
baza comună.
7.6. Dacă se adoptă ca referinţă baza de 20 cm atunci măsurători
făcute pe alte baze trebuie multiplicate cu următorii coeficienţi "rh".
Tabelul2.9
Baza (cm) Factor m
10 0,7
20 1,0
30 1,3
40 1,5
7.7. Aprecierea -
d1recta, pe baza - -
masuratonlor vitezei de
.
propagare, a
compactării, constanţei
.raportului
omogenitătii betonului din lucrare (din punct de vedere al
ale a şi granulozităţii
agregatului) se
poate face conform următoarei clasificări:
Clasa 1: omogenitatea foarte bună: C~ ~ 2%

Clasa 11: Omogenitatea corespunzătoare 2% ::s;; C~ ::s;; 4%

Clasa III: omogenitate slabă: C~ > 4%

7.8. Pentru obţinerea unei echivalenţe între coeficienţii de variaţie
ai rezistenţelor c~ şi cei ai vitezelor de propagare c~. se poate folosi
relaţia:

(2.33)

III - 41
 în care coeficientul y ia valoarea:
cv
Y = 3,4 ± 3v (2.34)

Echivalarea permite mai degrabă definirea unui interval în care, în

mod probabil, se află valoarea coeficientului y de variaţie al rezistenţelor.
Mărimea acestui interval creşte pe măsură ce coeficientul de variaţie al
vitezelor creşte.
7 .9. Omogenitatea betonului în lucrare poate fi calculată, în funcţie
de necesitate pe element, pe ansamblul elementelor de acelaşi tip, sau pe
un întreg obiectiv.
8. Determinarea defectelor ascunse ale betonului
Defectele ascunse ale betonului, ce pot fi identificate cu ajutorul
ultrasunetelor, sunt:
a) goluri;
b) fisuri sau rosturi de turnare;
c) adâncimea stratului de beton degradat prin incendiu îngheţ sau
acţiuni agresive;
d) cuiburi de segregare sau betoane paroase.
8.1. Goluri
Existenţagolurilor mari (peste 1O cm diametru) este pusa m
evidenţă, în măsurătorile cu ultrasunete, printr-o variaţie bruscă a timpului
de propagare citit la aparat, fără ca aceasta să fie justificată de obicei, de
aspectul exterior al suprafeţei. Această variaţie este urmarea faptului că
impulsul întâlnim un gol îl ocoleşte, P.e drum fizic minim.
Dimensiunea minimă a golului "m", în sens transversal pe direcţia
de încercare (diametru!), conform schemei din fig. 2.7 se poate determina
în mod orientativ cu formula (2.35):

(2.35)

în care : 1 este distanţa între punctele de aplicare a transductorilor pe

beton, măsurată în ·linie dreaptă şi exprimată în cm;

\Il - 42
 t1 - timpul citit la aparat pentru secţiunea din dreptul golului, în
J.LS;
t0 timpul mediu al citirilor la aparat între punctele situate la
-

aceeaşi distanţă între ele, pentru secpunile fără goluri ale

elementului, in J.LS

e~p.t
1
....__~.....__,;..._
11

A' B.'

D
Fig. 2.7- Schema stabilirii golurilor in beton
în vederea precizării formei şi mărimii golului se recomandă să se
folosească încercările pe mai multe direcţii, ca şi suprapunerea peste
reţ~aua primară a unei reţele secundare, mai amănunţite.
8.2. Fisuri sau rosturi de turnare
Determinarea fisurilor, a poziţiei şi adâncimii lor, ca şi a resturilor
de turnare se face admiţând, ca şi în cazul golurilor, că impulsul ocoleşte
fisura sau rostul, pe drumul fizic cel mai scurt.

III - 43
 (o) (6}..----..

~-- · ---·---·---·

(c)

Fig. 2.8- Schema determinării adâncimii resturilor de turnare în beton

a) vedere din faţă, b) secţiune, c) diagrama de variaţie a adâncimii restului
încercările trebuie orientate perpendicular pe planul de fisurare.
Se recomandă ca emiţătorul şi receptorul să fie aplicate la distanţe relativ
mici între ele (20-30 cm) pentru a mări precizia determinării. Adâncimea
restului sau fisurii "h" (fig. 2.8) se determină cu formula (2.36):

h, = ~ ~(::)' -1 (2.36)

în care "ht rezultă in cm, dacă "1" este exprimată tot in cm, iar
notaţiile din formulă 1, t" to au aceeaşi semnificaţie ca în relaţia (2.35).
în cazul în care planul fisurii este paralel cu feţele opuse
accesibile ale elementului încercat (fig. 2.9) se poate face determinarea
adâncimii fisurii, efectuând o serie succesivă de măsurători într-un plan
perpendicular pe planul fisurii (fig. 2.9) pornind de la faţa fisurată spre cea
opusă (de la punctele 1 la 4}.

III ~ 44
 Adîncimea fisurii este egală, în acest caz, cu distanţa de la faţa
fisurată, la punctele în care, prezenţa fisurii nu se mai face simţită în
propagarea impulsului ultrasonic. Această metodă va fi preferată celei
descrise în fig. 2.8 ori de câte ori există condiţii pentru aplicarea ei.

a) o)

...__ _ 4
4 ----' -J.--3
a--+- --+-2
2---t-- -----1-/.
r---~

4 .3 2 1

Fig. 2.9 - Determinarea adâncimii fisurii la elemente cu feţe opuse

accesibile a) perspectivă, b) secţiune orizontală
8 .3. Adâncimea stratului de beton degradat.
Adâncimile "a" ale straturilor de beton degradat de foc, îngheţ, sau
acţiuni agresive (fig. 2.1O) se determină orientativ cu formula (2.37).

1 V2 -V 1
a=~ în cm (2.37)
2 v2 + v1 '

în care: v 1 - este viteza de propagare în betonul degradat, în m/s;

v 2 - viteza de propagare în betonul nedegradat, în m/s;
10 - distanţa emiţător-recepior, la care propagarea indirectă a
impulsului între emiţător şi receptor prin betonul degradat şi
nedegradat începe să fie mai rapida, decât propagarea pe drumul
direct de la suprafaţa betonului numai prin beton degradat
(fig.2.11 ). în cm.

III - 45
 f

Fig. 2.1 O- Schema determinăriidin beton alterat de incendiu, îngheţ sau

acţiuni agresive

Determinarea mărimilor 10 , v1 , v2 se face cu ajutorul unui grafic

(fig.2.12), în care sunt înscrişi timpii de propagare măsuraţi la diferite
distanţe emiţător-receptor. Graficul este format dintr-o linie frântă al cărei
punct de frângere determină pe abscisă distanţa "1", iar înclinarea faţă de
axa ordonatelor determină vitezele "v1n şi "v2".
V1 =tga
v2 = tg~ (2.38)
Determinarea adâncimii straturilor degradata de o acţiune
superficială , în grinzi şi mai ales în stâlpi, se poate face şi prin folosirea

unei metode mixte, compusă din elemente distructive şi nedistructive. Se

execută pe suprafaţa elementului, la o distanţă suficientă de mare de
muchii, pe două feţe opuse, o serie de goluri, de adâncimi variabile, din 2
în 2 cm şi având un diametru suficient de mare pentru a introduce cu
uşurinţă vârful emiţătorului electromagnetic sau al receptorului
magnetostrictiv până la fundul găurii. Se efectuează apoi măsurători
succesive ale timpului de propagare între perechile de găuri, de adîncime
crescătoare din 2 în 2 cm (fig.2.12). în momentul în care timpul de
propagare măsurat corespunde betonului nedegradat, adâncimea stratului
degradat "a" rezultă din formula:

III- 46
 Fig. 2.1 1 - Variaţiatimpului de propagare de propagare în funcţie de
distanţa emiţător-receptor în betoanele cu straturi degradate

b-1
a =- - , [cm] (2.39)
2
in care: b - este dimensiunea elementului încercat în lungul direcţiei de
propagare, în cm ;
1 - distanţa între emiţător şi receptor la care viteza este
corespunzătoare betonului nedegradat, în cm.

Fig. 2.12 - Determinarea adâncimii straturilor degradate ale betonului prin

metoda mixtă

III - 47
 Formula 2.39 presupune o degradare a betonului prin îngheţ
egală pe ambele feţe pe care se fac măsurătorile (fig.2.12). Dacă numai o
faţă este degradată, găurile se execută numai la acea faţă şi adâncimea
stratului degradat este dată în relaţia:
a=b-1 (2.40)
în cazul betonului degradat prin îngheţ, toate metodele pentru
determinarea adâncimii stratului degradat se vor aplica numai după
desgheţarea betonului.
8.4. Cuiburi de segregare
Cuiburile de segregare sunt regiunile în care betonul prezintă un
aspect evident macroporos, ca rezultat, fie al unei slabe compactări, fie al
separării fracţiunilor de agregate ce intră în compoziţia betonului, fie al

.
actiunii simultane a ambilor factori.
Adânclmea "a" a stratului de beton segregat se determină cu
formula:

a= (tv 2 - b}J 1 , în m {2.41)

v2 -v1
în care : t - este timpul de propagare măsurat în dreptul zonei segregate,
în secunde,
v1 -viteza de propagare în betonul segregat, determinată printr-o
măsurătoare de suprafaţă cu o distanţă între emiţător şi receptor
suficient de mică pentru ca propagarea să se facă direct, în m/s,
v2 - viteza de propagare în betonul nesegregat, determinată în
zonele în care betonul nu prezintă fenomene de segregare, în
m/s,
b- distanţa emiţător-receptor, în m.
Formula presupune o viteză în betonul nedegradat v1, net diferită
de viteza în betonul degradat v2 •
9. Determinarea degradărilor structurale, produse de
solicitările seismice, în elementele construcţiilor de beton
armat
9.1 . Seismele produc în elementele structurilor de beton armat
încovoieri pe două direcţii, torsiune, forţă tăietoare, forţe axiale deci practic

III- 48
toate tipurile de solicitări. Toate aceste solicitări pot produce degradări
structurale ale betonului.
9.2. Determinarea zonelor degradata structural presupune:
-determinarea extinderii acestor zone;
-determinarea intensităţii degradărilor structurale;
- determinarea orientării degradărilor.
9.3. Prin zone degradate structural se înţeleg acele zone ale
elementelor de beton armat în care, ca urmare a solicitărilor seismice, s-
au produs deformaţii ireversibile de tipul microfisurilor sau fisurilor,
deformaţii ce influenţează capacitatea portantă ulterioară a elementului.
Aceste zone se întâlnesc la elementele în care solicitările de compresiune
au atins un nivel atât de ridicat încât se produce o microfisurare urmată de '
0 flsurare în masă a zonei respective. Unii cercetători consideră aceste
zone ca fiind în domeniul post-elastic al betonului.
9.4. Elementele în care apar zone degradata structural şi pentru
care este importantă localizarea acestor zone, la solicitări seismice, sunt
in ordinea frecvenţei: •,

a) grinzi,
b) diafragme:
c) grinzi.
9.5. Din punct de vedere al orientăriii fisurilor şi microfisurilor în
zonele degradata, există două situaţii:
a) cu orientare haotică (după toate direcţiile);
b) cu orientare ordonată preferenţial {după o direcţie).
9.6. Identificarea zonelor degra~ate în elementele de beton se
face cu metoda ultrasonică de impuls.
9.7. Principiul determinării, constă în măsurarea timpului de
propagare între emiţător şi receptor folosind tehnica transmisiei directe
sau diagonale în zone presupuse degradate şi nedegradate ale unui
element de beton armat investigat.
9.8. Cu ajutorul timpului de propagare măsurat şi a distanţei
emiţător-receptor (L) se calculează o viteză de propagare longitudinală
(VL).

III- 49
 9.9. în cazul zonelor degradata, viteza calculată are un caracter
convenţional întrucât în realitate timpul de propagare crescut, măsurat în
aceste zone, rezultă din creşterea drumului parcurs de impuls prin ocolirea
fisurilor şi microfisurilor (fig. 2.13).
9.10. Ori de câte ori este posibil se ~ecomandă alegerea punctelor
de încercare pe două direcţii rectangulare, în secţiunea transversală a
elementului. Acest lucru este de regula posibil pentru stâlpi (fig. 2.14 a) şi
practic imposibil pentru diafragme (fig.2. 14b).
Grinzile se încearcă şi ele, de regulă, pe o direcţie din cauza
prezenţei plăcilor, dar încercarea poate avea loc prin transmisie diagonală
dacă planul degradărilor o cere (fig. 2.14 c).
încercarea pe două direcţii are avantajul determinării zonei
degradate, indiferent de orientarea fisurilor şi microfisurilor şi permite
precizarea direcţiei preferenţiale de microfisurare şi fisurare în element.
9.11 . Numărul punctelor de încercare pentru determinarea zonelor
degradate într-un element este în general peste 20. El poate fi limitat, într-
o anumită măsură, de examinarea vizuală a elementului, dacă această
examinare oferă indicii privind existenţa unei zone degradate structural. în
acest caz examinarea va fi concentrată în zona cu degradări vizibile
precum şi în zonele adiacente.
9.12. Punctele pentru stabilirea extinderii zonei degradata într-o
secţiune se aleg cu o echidistanţă de 10... 15 cm, pe ambele direcţii de
încercare din secţiune, cu grija necesara pentru evitarea influenţei
armăturilor şi a efectului de perete.
9.13. Distanţele între secţiuni pe lungimea (înălţimea) elementului
pot fi variabile, fiind mai mici în zona presupusă a degradărilor structurale
şi mărindu-se pe măsura îndepărtării de aceste zone. Distanţele minime
între secţiuni sunt de ordinul 15 ... 20 cm.
9.14. Palpatorii se amplasează astfel încât traiectoria impulsului
să fie perpendiculară pe direcţia preferenţială de microfisurare.
9.15. Precizia· măsurătorii timpului de propagare, ce trebuie
asigurată, este de minimum ± 1% .
Precizia măsurătorii distanţei în linie dreaptă între emiţător şi
receptor este de minimum ±1 %.

III - 50
 .______ L -----~

Fig. 2.13- Schema propagării ultrasunetelor în beton microfisurat

- +-1I t- - -f

+T+ 2

-1--+
1
3

CI}
2
,
J
.
1
5 b 7

.t
1
1
1
1
1
1 1.
1 :.t
1
1 1 1
2 J 4 5 b 7

b)
.

f +
2 .,,
·t- + + -j- +
~
+ T +- + + ;.
3 i- + 7- + + +.
1 1 1 1 1 1
A ·s c o E F

· Fig. 2.14- Alegerea direcţii!;/şi punctelor de încercare

III - 51
 9.16. Mediul cuplant folosit la măsurători va fi adecvat stării, în
particular rugozităţii, suprafeţei fiind preferată vasilina sau, pe suprafeţe
rugoase, plastilina.
9.17. Suprafeţele de încercare vor fi prelucrate prin frecare cu
piatră de polizor pentru asigurarea unui bun· contract acustic între palpator
şibeton.
9.18. Punctele de încercare vor fi alese în afara zonei de influenţă
a armăturilor, care este mai extinsă în zonele cu beton degradat decât în
zonele cu beton nedegradat.
9.19. Există posibilităţi de determinare a zonelor degradate
structural şi folosind tehnici de suprafaţă dar acestea cer o experienţă mult
mai îndelungată din parte a operatorului, pentru a interpreta corect
rezultatele măsurătorilor decât tehnicile bazate pe transmisie directă, ca
cele prevăzute mai sus.
9.20. Pentru zonele puternic degradata, cu planuri preferenţiale de
fisurare, există posibilitatea folosirii şi altor tehnici nedistructive cum ar fi
metodele radiografice.
9.21. Mărimile ce se compară în vederea stabilirii extinderii în
suprafaţă şi adâncime a zonelor degradata sunt vitezele de propagare

longitudinala ale impulsurilor ultrasonice.

9.22. Măsurătorile pe o direcţie, permit aprecierea cu suficientă
precizie a extinderii degradărilor, într-un plan normal pe direcţia de
propagare a ultrasunetelor (direcţia emiţător-receptor). Aceste măsurători
mai permit o apreciere orientativă a dezvoltării degradărilor structurale în
profunzime (paralel cu direcţia emiţător-receptor) prin amplitudinea saltului
pe care il realizează viteza de propagare, în zona respectivă.
·9.23. Măsurătorile pe două direcţii, permit aprecierea zonelor cu
degradări structurale, în ambele planuri perendiculare pe direcţia de
propagare deci pe ambele direcţii ale secţiunii, atât extinderea cât şi
profunzimea acestor zone.
9.24. Criteriul fundamental de delimitare a zonelor ce includ
degradări structurale este bazat pe compararea vitezelor de propagare
măsurate înăuntru şi în afara zonelor degradata.

III - 52
 premizele unei interpretări corecte a rezultatelor încercărilor
presupun :
a) eliminarea măsurătorilor în zone influenţate de defecte de
turnare;
b) eliminarea măsurătorilor influenţate de prezenţa armăturii_
9.25. Eliminarea măsurătorilor în zone influenţate de defectele de
turnare se face prin examinarea vizuală a elementului încercat, pe toate
fe!ele accesibile şi marcarea defectelor identificate pe schiţa elementului.
9.26. Eliminarea măsurătorilor influenţate de armături se face prin
evitarea zonelor cu mare concentraţie de armături, evitarea încercărilor
paralele cu direcţia de armare şi examinarea critică a rezultatelor
încercării, în vederea eliminării valorilor neobişnuit de ridicate. '
9.27. Prima etapă a procesului presupune calculul unei medii a
celor mai mari 6 valori ale vitezei de propagare măsurare conform relaţiei:
6

IVi
V = _;._r- [m/s] (2.42)
M 6 '
9.28. A doua etapă a procesului presupune delimitarea zonelor în
care vitezele de propagare măsurate îndeplinesc condiţia:

V0 ~ 0,85VM, [m/s] (2.43)

Rezultă
astfel o primă aproximare a zonelor în care ar putea fi
prezentate degradări structurale în urma solicitării seismice.
9.29. A treia etapă presupune o recalculare a valorii vitezei medii
de propagare, ce caracterizează elementul în zonele nedegradate, pe
baza rezultatelor etapei preliminare adică luând în considerare toate
măsurătorile efectuate în afara zonei degradate structural, conform

relaţiei:

(2.44)

în care: N - numărul punctelor situate pe întreg elementul în afara

zonelor degradate şi care îndeplineşte condiţia:
N~6 (2.45)

III- 53
 Tn cazul când pe un anumit element nu se găsesc cele 6 puncte în
zone nedegradate se admite completarea cu puncte pe elemente din
acelaşi lot de turnare.

9.30. A patra etapa presupune o reverificare a extinderii zonelor

degradate structural, definite de data aceasta de mulţimea punctelor de
măsurare care îndeplinesc condiţia:

V0 ~ 0,9V, [m/s] (2.46)

9 .31 . Procesul ar putea continua în aproximaţia a doua ce implică

o recalculare a valorii medii 2.44 pe baza noilor zone şi o redefinire a

zonei degradate structural conform relaţiei (2.46) dar rareori acest lucru se
dovedeşte necesar.
9.32. Rezultatele se prezintă sub forma unor zone haşurate sau
poşate pe suprafaţa desfăşurată a elementului sau în secţiunea sa
transversală (fig. 2.15). Extinderea lor împreună cu saltul vitezei oferă o imagine
a efectului solicitării asupra soluţiei de remediere ce trebuie adoptată.
9.33. În vederea determinării zonelor degradate structural se
poate folosi în cazul fisurilor cu orientare preferenţială şi metoda
radiografică, alegând direcţia de iradiere paralelă cu planul fisurilor.
Această soluţie nu este însă competitivă nici tehnic, nici economic.
1O. Determinarea rezistenţei mecanice a betonului
10.1 . Determinarea rezistenţei la compresiune a betonului, prin
metode ultrasonice de impuls, este indicată în cazurile în care variaţiile de
rezistenţă sunt provocate de o compactare neuniformă sau insuficientă a
betonului, de nerespectarea raportului AJC prin variaţia apei de
amestecare, de condiţii neobişnuite de întărire (temperaturi scăzute beton
îngheţat sau tratamente termice) şi în buna măsură de granulozitatea
agregatului şi calitatea cimentului.

III~ 54
 --.--......-'--·- ·--

2 1; s b
8 9
1 1

1
20 10 .1o ! g 11 15 lt?,5

10 s

Fig. 2.15 - Prezentarea zonelor degradate din solicitare

III- 55
 10.2. Determinarea rezistenţei la compresiune a betonului prin
metoda ultrasonică are la bază măsurarea vitezei longitudinale de
propagare a ultrasunetelor. În acest scop este necesar ca dimensiunile
piesei, într-o secţiune perpendiculară pe direcţia de încercare, să fie cele
descrise la pct. 3.1 O.
10.3. Măsurile prin care se asigură o precizie mai mare a
determinării rezistenţei betonului prin metode nedistructive de impuls sunt:
a) cunoaşterea datelor tehnologice reale cerute de metodă privind
compoziţia (dozaj, granulozitate, adaosuri etc) şi păstrarea (umiditate,
vârstă) betonufui încercat, precum şi cunoaşterea cauzelor care au
condus fa nerealizarea mărcii de proiect; în cazul când există dubii privind
corectitudinea acestor date, se va apela la metodele descrise la pct. c -
extrageri de carote;
b) existenţa unor epruvete turnate o dată cu betonul din lucrare şi
păstrate în aceleaşi condiţiuni, pe care să fie făcute încercările distructive
şi nedistructive pentru verificarea şi corectarea poziţiei curbei de
transformare ..viteză-rezistenţă" ;
c) folosirea metodelor de încercare nedistructivă combinate între
ele, sau combinate cu metode distructive prin extrageri de carote, al căror
diametru îndeplineşte condiţiile punctului 9.2, pe care să fie făcute
încercările de etafonare a curbei de transformare ..viteză- rezistenţă".
10.4. Tncercările pentru determinarea rezistenţei betonului cu
ajutorul ultrasunetelor nu vor fi făcute pe:
- elemente comprimate, în care eforturile unitare (ac) au depăşit
limita de 0,65 Re:
- elemente întinse, în lungul direcţiei eforturilor de tensiune, dacă

eforturile unitare în beton ( at) au depăşit limita R1, chiar după suprimarea
cauzei care a provocat solicitările.
Restricţiile de mai sus sunt necesare pentru ca rezultatele
măsurătorilor să nu fie influenţate de microfisurile sau fisurile apărute în
beton.
10.5. La încercarea elementelor de beton armat pe şantiere, se
vor avea în vedere recomandările cuprinse în capitolul 5 .. Influenţe ale
condiţiilor de încercare" din prezentul normativ.

III - 56
 10.6. Determinarea rezistenţei betonului cu ajutorul metodei
ultrasonice de impuls se bazează pe faptul că, dependenţa între viteza de
ropagare longitudinală a ultrasunetelor ..v" şi rezistenta la compresiune a
~etonului .. Re ", se poate aproxima cu o relaţie de tip exponenţial de
forma:
Rs =a · et.v {2.47)
2
în care .,a" exprimat în daN/cm şi ,.b" în s/km, sunt factor ce
urmează a fi determinaţi, ţinând seama de faptul că relaţia ..viteză­
rezistenţă" nu este în general univocă {unei aceeaşi rezistenţe pot să-i
corespundă viteze de propagare diferite, dacă anumiţi factori din
compoziţia betonului ce se încearcă sunt diferiţi).
10.7. Curba caracteristică (2.47), necesară pentru transformarea
vitezei longitudinale de propagare măsurate în rezistenţă la compresiune,
depinde de o serie de date ce privesc compoziţia, sau păstrareş betonului
incercat. Ea se determină cu ajutorul următoarelor mijloace:
- prin datele cuprinse în registrul de turnări al lucrării;
- prin informaţii, scrise sau verbale, furnizate de executant sau
dirigintele lucrării;
- prin examinarea betonului ca aspect exterior şi în spărturi.
10.8. Pentru determinarea curbei de transformare ,.viteză­
rezistenţă" a unui beton dat, se consideră un anumit beton standard de
referinţă definit prin următoarele elemente:
- dozajul de ciment 300 kg/m3 ;
- tipul cimentului Pa 35; SR 35;
- natura agregatelor silico-calcare de râu;
- granulozitatea agregatelor tip c (fig. 2.16};
- umiditatea betonului: corespunzătoare păstrării
conform STAS 1275-70 la 28 zile
(7 zile sub apă+ 21 zile în aer),
- maturitatea betonului 900°C x zile
- adaosuri fără
Corectarea curbei de transformare, necesară pentru
îmbunătăţirea preciziei, se face cu ajutorul:

III - 57
 - Încercărilor de etalonare nedistructive şi distructive, pe corpuri
de probă (cuburi de probă de 20 cm latura) turnate şi păstrate în aceleaşi
condiţii cu betonul din lucrare.

Trece
%/00
~
BD
t;B y--
/ ·
bO

~~
20
t
1 3 7 {5 30 mm
Fig. 2.16- Curba granulometrică a agregatului betonului de referinţă
- Extragerilor de carote şi încercărilor lor prin metode nedistructive
şi distructive. Carotele trebuie să respecte condiţia (2.14 ). Daca această
condiţie nu e respectată se va încerca betonul din lucrare, în locul în care
urmează a fi extrasă carota.
Dacă pe şantier există posibilitatea ca în paralel cu desfăşurarea
lucrărilor să se toarne un număr mare de cuburi (peste 20) confecţionate
cu diferite rapoarte A/C sau diferit compactate, atunci curba de
transformare viteză-rezistenţă se obţine în conformitate cu prevederile
capitolului 11.
10.9. Ecuaţia de transformare (2.47) a beton ului standard este
perfect determinată prin poziţia a două puncte caracteristice,
corespunzătoare la două viteze de propagare, una mai mică, de 3200 m/s
şi una mai mare de 4200 m/s, plasate în planul de coordonate Re - V şi
caracterizate prin următoarele valori:
V1"' 3200 m/s VL = 4200 m/s
R~ = 78 daN/cm 2
R~ = 234 daN/cm
2
(2.48)
Relaţia de transformare a betonului standard este dată prin
valorile rezistenţelor corespunzătoare diferitelor viteze de propagare în
tabelul 2.1 O, pe coloana 6, având indicativul C1 = 1,00.

III- 58
 Tabelul2.10
TRANSFORMAREA VITEZEI DE PROPAGARE ÎN REZISTENŢĂ LA
COMPRESIUNE
r--vifeza de Rezistenţa la compresiune "Re" in daN/cm•

propagare "V" Pentru valorile coeficientului de influenţă C1 total

{m/s) 0,60 0,70 0,80 0,90 1,00 1,10 1,20 1,30 1,40 1,50
-3000 38 45 51 58 64 70 77 ,83 90 96
3050 40 47 54 60 76 74 80 87 94 101
3100 42 49 56 63 70 77 84 91 98 105
3150 44 52 59 67 74 81 89 96 104 111
t
3200 47 55 62 70 78 86 94 101 109 117
3250 49 57 68 74 82 90 98 107 115 1'23
61 70 78 87 96 104 113 128 131

i
3300 52
3350 55 64 74 83 92 101 110 120 139 138'
3400 58 68 78 87 97 107 116 126 136 146
1
3450 61 71 82 92 102 112 122 122 143 153
1
3500 65 76 86 97 108 118 130 140 151 162
1
3550 68 80 91 103 114 125 137 148 . 160 171
1
3600 72 84 96 108 120 132 144 156 168 180
3650 76 89 102 114 127 140 152 165 178 191
3700 81 95 108 122 135 149 162 176 189 203
3750 85 99 114 128 142 156 170 185 199 213
3800 90 105 120 135 150 165 180 195 21 0 225
3850 95 111 126 142 158 174 190 205 221 237
3900 100 117 134 150 167 183 200 217 234 251
3950 106 124 142 159 177 195 ?12 230 248 266
4000 113 132 150 169 188 207 226 244 263 282
4050 11 9 139 159 179 199 219 230 259 279 299
4100 126 147 168 189 210 231 252 273 294 315
4150 133 155 178 200 222 244 266 289 311 333
4200 140 164 187 211 234 257 281 304 328 351
4250 148 172 197 221 246 271 295 320 344 369
4300 155 181 206 232 258 284 310 335 361 387
4350 162 189 216 243 270 297 324 351 378 405
4400 169 197 226 254 282 310 338 367 395 423
4450 178 207 237 266 296 326 355 385 414 444
4500 187 218 245 280 311 342 373 404 435 467
4550 196 229 262 294 327 360 392 425 458 491
4600 206 241 275 310 344 378 413 447 481 516
4650
4700
217
229
253
267
290
305
326
343
263
381
398
419
434
457
471
495
1507
533
453
572
4750 241 281 322 362 402 442 482 523 563 603

III - 59
 ---
Viteza de Rezistenta la compreslune "Re" in daN/cm'
propagare "V" Pentru valorile coeficientului de influenţă Ct total
[m/s] 0,60 0,70 0,60 0,90 1,00 1,10 1,20 1,30 1,40 1,50
4800 255 296 340 383 425 468 510 553 595 638
4850 269 314 358 403 448 493 536 582 627 672
4900 283 330 378 425 472 519 566 614 661 708
4950 298 348 398 447 497 547 596 646 696 746
5000 314 366 418 471 523 575 628 660 732 785
10.1O. Pentru toate betoanele confecţronate cu agregate Sllico-
..
calcare de râu, se admite coeficientul "b" al relaţiei (2,47) constant şi egal,
cu 1 ,06 s/km .
În acest fel, pentru definitivarea curbei de transformare "viteză­
rezistenţă" a acestor betoane, este suficient un punct al curbei.
10.11 . Pentru betoanele cu elemente caracteristice diferite de cele
ale betonului standard relaţia de transformare se calculează astfel:
- se determină valoarea coeficientului de influenţă C1, total cu formula:
CI = cd . ce . ca . cg .c~ . cu .cm .cp 1 (2.49}
unde:
Cd - este coeficientul de influenţă al dozajului;
Ce- este coeficientul de influenţă al tipului de ciment;
Ca - este coeficientul de influenţă al naturii agregatului;
C9 - este coeficientul de influenţă al fracţiunii fine a agregatului ;
C0 - este coeficientul de influenţă al dimensiunii maxime a
agregatului;
Cu - este coeficientul de influenţă al umidităţii betonului
Cm - este coeficientul de influenţă al maturităţii betonului;
Cp - este coeficientul de influenţă al adaosurifor.
Valorile coeficienţilor de influenţă Cd - Cp sunt date în tabelele
2.11- 1.18.
Pentru adaosul plastifiant lignosulfonat de calciu:
Cp 1,00= (2.50)
Coeficientul de influenţă al naturii agregatelor se ia egal cu
unitatea:
Ca = 1,00 (2.51)
pentru agregatele de râu silico-calcare neconcasate.

111 -60
 Tabelul 2.11
COEFICIENTUL DE INFLUENŢĂ AL DOZAJULUI
Dozaj Coeficientul de influenţă
3
Kg/m cd
100 0,46
150 0,61
200 0,75
250 0,88
300 1,00
350 1,10
400* 1,20
450* 1,29
500* 1,38
550* 1,46
600* 1,53
700* 1,63
*) La dozaJele notate cu astenscun, folos1rea metodelor
ultrasonice nu este indicată, ca urmare a erorilor mari ce pot interveni în
determinarea rezistenţei betonului. Utilizarea lor în asemenea cazuri are
caracter de excepţie
Tabelul2.12
COEFICIENTUL DE INFLUENT, Ă AL TIPULUI DE CIMENT
Coeficientul de influenţă
Tipul de ciment
Ce
P50 1,14*
P400 1,07
Pa 35, ST 35 1,00
M30 0,92
F25 0,85
*) Valoarea este valabilă pentru vârsta de 28 zile. La vârsta de 3
zile valoarea este 1 ,40. Pentru vârste intermediare se va interpola. La
vârste mai mari de 28 zile, coeficientul continua să scadă tinzând către
valoarea limit 1,1 O.

III- 61
 Tabelul 2.13
COEFICIENTUL DE INFLUENTĂ AL FRACTIUNII FINE
' '
Procentul de fracţiu n i Coeficientul de influenţă
0-1 mm Cg
6 0,96
12 1,00
18 1,04
30 1,12
42 1,20
54 1,28

Tabelul2.14
COEFICIENTUL DE INFLUENTĂ AL DIMENSIUNII MAXIME A
'
AGREGATU LUI
Dimensiunea maximă Coeficientul de influenţă
0mm CC!:l
70-80 0,94
30 1,00
15 1,05
7 1,12
3 1,25
1 1,71

Tabelul2.15
COEFICIENTUL DE INFLUENTĂ AL UMIDITĂTII BETONULUI
' ,
Coeficientul de influenţă
Modul de păstrare
Cu
Păstrare în aer 1,04
P ăstrare conform
STAS 1275-70 (7 zile
în apă + 21 zile în
aer) 1,00
Păstrare în apă 0,80

III- 62
 Tabelu12.16
coEFICIENTUL DE INFLUENŢĂ AL MATURITĂŢII BETONULUI
Factor de maturitate Coeficientul de influenţă
f Cm
100 0,73
250 0,87
500 0,95
900 1,00
3000 1,08
6000 1,14
15000 1'18
20000 1,20

NOTĂ:

Prin factor de maturitate "f' se înţelege produsul

k
f == L t (9 + 1O),
1 1 în grad centigrad X zile, în care "t" este vârsta
1=1
betonului în zile şi "0" temperatura de întărire în grade Celsius.

Tabelul2.16
COEFICIENTUL DE INFLUENTĂAL ADAOSULUI DE CLORURĂ DE
'
CALCIU (CaCI2)
Procent de adaos Coeficientul de influentă
'
% Cp
o 1,00
2 1,19
4 1,40

NOTĂ:
În toate tabelele, pentru valorile intermediare, se interpelează.

· III- 63
 În cazul în care betonul este confecţionat cu agregate concasate
sau agregatele nu sunt de tip silico-calcar, determinarea coeficientului "C.
se face pe cale experimentală prin ridicarea unei curbe de transformare
"viteză-rezistenţă", pe baza datelor obţinute prin încercări distructive şi
nedistructive efectuate pe aceleaşi epruvet~ (pentru detaliu vezi capitolul
11 ).
Cu titlu orientativ se dau valori deduse pentru agregate concasate
de diferite provenienţe în tabelul 2.18.
Tabelul 2.18
. .
COEFICIENTI DE INFLUENTĂ Ai NATURII AGREGATULUI

Tip agregat
Proporţie Coeficientul de .
influentă
% Ca
Cuarţ de râu 100 1,00
Andezit concasat 75 1,06
Andezit concasat 100 1,10
Granit concasat 100 1,09
Calcar concasat 100 0,82
Baritină concasată 100 1,70
Baiast concasat 100 0,91
..
10.12. Valoarea factorulUI "a" al relaţtet {2.47), pentru beton
oarecare, este dată de relaţia:
a =as x C1 (2.52)
în care as = 2
2,65 daN/cm este valoarea coeficientului pentru
betonul standard.
10.13. Calculul rezistenţelor corespunzătoare diferitelor viteze de
propagare, măsurate la un beton caracterizat printr-o valoare dată a
coeficientului Ctr se efectuează pe baza relaţiei (2.47) sau a tabelului 2.1 O.
10.14. Dacă pe şantier se dispune de epruvete turnate o dată cu
betonul pus în operă şi păstrate în aceleaşi condiţii, sau de carote care
satisfac condiţia (2.14), aceste se încearcă atât nedistructiv cu
ultrasunete. cât şi distructiv la presă.
Se calculează pentru fiecare epruvetă "i" raportul:
R exp
ce~p = ~ (2.53)
ct Rs~
CI

III- 64
 în care, R~? este rezistenţa dedusă din încercarea la presă a

epruvetei ,.i", iar R~ este rezistenţă cubică dedusă din încercarea cu

ultrasunete a epruvetei ,.i" obţinută considerând compoziţia betonului
standard (Ct = 1,00). Raportul C~ixp are semnificaţia unui coeficient de
influenţătotal experimental pentru epruveta "i".
Se calculează valoarea medie:

(2.54)

pentru toate cele "n" epruvete disponibile. Pentru îmbunătăţirea

valorii acestei medii se pot folosi criterii de eliminare selectivă.
Se compară valoarea experimentală C~xp cu valoarea
coeficientului de influenţă total dedusă prin calculul, pe baza compoziţiei
cunoscute a betonului. Una din următoarele situaţii poate avea loc:
jc~P -c~a'cj
a) :::; 10% (2.55)
cexp
t

în acest caz se apreciază că datele experimentale verifică datele

de calcul şi nu sunt necesare corecţii.
cexp c calc 1
b) 10%:::; l t - t :::;30% (2.56)
cexp
t
în acest caz se apreciază că o corectură a datelor de calcul este
necesară şi că drept coeficient final de transformare se poate adopta
valoarea:
c exp - c calc
C t -- t t
(2.57)
2

cexp -ccalc
1 1
c)
cexp
>30% (2.58)
t

III - 65
 În acest caz se apreciază că există o discordanţă flagrantă între
datele de calcul şi cale experimentale şi trebuie căutate cauzele acestei
discordanţe. După cum ele se identifică în partea experimentală sau în
partea de calcul, se elimină una din cele două valori suspectate. Dacă nu
se identifică în nici o parte, se renunţă la coeficientul de calcul.
Asemenea verificări sunt necesare 'şi dacă corectitudinea datelor
privind prepararea betonului, folosite în calculele de transformare este
îndoielnică.
10.15. Precizia determinărilor.
10.15.1. Prin precizia determinărilor, în sensul prezentelor
instrucţiuni tehnice, se înţelege intervalul în care sunt cuprinse cel puţin
90% din abaterile rezistenţelor calculate pe baza măsurătorilor de viteză
de propagare, faţă de rezistenţele reale ale betonului, determinate prin
încercarea la presă.
10.15.2. în cazul când se dispune de toate datele referitoare la
compoziţia şi condiţiile de păstrare ale betonului încercat, cerute de
metodă, precum şi de cuburi de contraprobă sau de carote pentru
efectuarea încercărilor şi determinărilor arătate la pct. 10.3, precizia
metodei trebuie considerată ca fiind cuprinsă, între +15 - 20%.
10.15.3. În cazul existenţei tuturor datelor exacte referitoare la
compoziţia şi condiţiile de păstrare ale betonului încercat, cerute de
metodă, însă a lipsei cuburilor de contraprobă sau carotelor, precizia
metodei este cuprinsă între +20- 30%.
10.1 5.4. În cazul lipsei tuturor informaţiilor privind condiţiile de
preparare şi păstrare ale betonului încercat, precum şi a cuburilor de
contraprobă, sau a ca·rotelor, precizia este cuprinsă între + 30 - 40% şi
chiar peste aceste limite, în funcţie de posibilităţile conducătorului
încercării de a suplini lipsa informaţiilor prin interpretarea pe baza
experienţei proprii a datelor, pe care le poate culege de la locul încercării.
în această situaţie se va alege, drept curbă de transformare viteză­
rezistenţă, curba ce corespunde valorilor medii posibile ale parametrilor
necunoscuţi din compoziţia betonului (tip şi dozaj de ciment,
granulozitatea şi natura agregatelor etc).

III - 66
 11. Determinarea rezistenţei la compresiune a betonului în
fabricile de prefabricate
11.1. La determinarea rezistenţei betonului cu ajutorul metodelor
ultrasonice de impuls în fabricile de prefabricate, vor fi avute în vedere
recomandările cuprinse în capitolul 1O, punctele 1-4 şi capitolul 5
Influenţe ale condiţiilor de incercare".
" 11.2. Determinarea relaţiei de transformare "viteză de propagare -
rezistenţă la compresiune" se va face separat pentru fiecare tip de beton
produs în fabrică.
în acest scop, pe corpuri de probă, vor fi făcute succesiv încercări
nedistructive cu ultrasunete şi apoi încercări distructive (ruperi la presă),
conform STAS 1275-70.
Corpurile de probă, necesare acestor încercări, vor fi
confecţionate dintr-un beton similar celui turnat în elementele prefabricate
şi vor fi păstrate în aceleaşi condiţii de întărire ca şi elementele
prefabricate ce urmează a fi încercate.
11.3. La confecţionarea corpurilor de probă necesare pentru
obţinerea curbei de transformare "viteză-rezistenţă" se variază între limite
extreme acei factori care dau în mod obişnuit, în procesul tehnologic al
fabricii, variaţii de rezistenţă ale elementelor prefabricate şi anume:
raportul AJC prin variaţia apei de amestecare, gra~ul de compactare al
betonului turnat, regimul de tratare termică. Dacă sunt posibile eventuale
variaţii
de dozaj de ciment sau de granulozitate a agregatelor, ele se vor
accepta numai între limitele în care ele au Joc efectiv în procesul
tehnologic. Ele nu pot să depăşească +20 din valorile nominale.
11.4. Pe lângă corpurile de probă menţionate la punctul 11 .3, se
vor putea face încercări de verificare pe cuburile rezultate din producţia
curentă a fabricii, pentru a se obţine informaţii suplimentare asupra
preciziei metodei şi a factorilor care provoacă în mod curent variabilitatea
calităţii
betonului în producţie.
11 .5. încercarea cu ultrasunete a corpurilor de probă (cuburi de 20
cm latură}, se va face conform prevederilor generale cuprinse în capitolul
3, în cel puţin 3 puncte pe ambele direcţii normale pe direcţia de turnare.
Alegerea punctelor de măsurare trebuie să permită obţinerea unor

III - 67
informaţiireprezentative pentru întregul beton cuprins în corpul de probă.
Se vor evita încercările, pe faţa de turnare. Pe baza rezultatelor, obţinute
se calculează, viteza de propagare medie corespunzătoare betonului din
corpul de, probă.
încercările distructive se fac prin r~perea cubului la presă, ca o
viteză de încărcare care să asigure ruperea cubului in timp mai mare de
un minut.
11.6. Rezultatele astfel obţinute se înscriu într-o diagramă având
în ordonată rezistenţa la compresiune şi în abscisă viteza de propagare.
Punctele experimentale trebuie să fie suficient de numeroase şi destul de
bine răspândite pe un interval larg de măsurare pentru a permite trasarea
sigură a curbei de transformare "viteză de propagare - rezistenţă la
compresiune". Se recomanda ca numărul epruvetelor folosite la trasarea
unei curbe de transformare să nu fie mai mic de 30-40, iar diferenţele
maxime între vitezele de propagare măsurate să depăşească 800 m/s.
Curba de transformare astfel stabilită se consideră curbă definitivă pentru
calculul rezistenţei la compresiune a betonului, pe baza măsurătorilor de
viteză de propagare a ultrasunetelor, pentru categoria de betoane pe care
o reprezintă.
11.7. Dacă punctele reprezentative daduse cu ajutorul încercărilor
nu sunt destul de numeroase, sau nu sunt răspândite suficient de uniform
pe întregul interval, se trasează curba de tranformare "viteză de propagare
-rezistenţă la compresiune" pentru betonul încercat în conformitate cu
prevederile capitolului 1O. Pe aceeaşi diagramă se reprezintă valorile
obţinute experimental.

Se adoptă drept curbă definitivă de transformare "viteză­

rezistenţă" curba ce trece prin centrul de greutate al punctelor
experimentale menţionate şi are o ecuaţie exponenţială de tipul relaţiei
(2.46).
11.8. În timpul aplicării metodelor, ultrasonice de impuls la
controlul calităţii producţiei în fabrici, este obligatorie verificarea, de cel
puţin odată pe lună, pe un set de cel puţin 6 epruvete, a constanţei
factorilor care au dos la stabilirea relaţiei "viteză de propagare - rezistenţă

III - 68
la compresiune" şi ori de câte ori se schimbă reţeta de preparare sau
tratament termic.
în cazul în care se constată abateri sistematice ce depăşesc în
plus sau în minus valoarea de 15%, este necesară refacerea curbei de
transformare.
11 .. 9. Precizia determinării rezistenţei betonului cu ajutorul
;ncercărilor ultrasonice de impuls, la elementele executate în fabricile de
prefabricate, trebuie considerată în general cuprinsă între +15- 20%.
Această precizie poate fi mai mică atunci când sunt de aşteptat
variaţii necontrolate importante ale dozajului sau când obiectul producţiei îl
formează betoane confecţionate cu dozaje de peste 400 kg/m3 .
12. Prelucrarea statistică a rezultatelor
12.1 . Prelucrarea statistică a rezultatelor încercărilor nedistructive
cu ultrasunete are un caracter informativ şi nu poate fi folosită decât drept
criteriu orientativ de calitate al betonului încercat.
12.2. Mărimea care constituie obiectul prelucrării statistice este
rezultatul individual al unei măsurători de viteză de propagare.
12.3. Prelucrarea statistică se poate referi la rezultatele
încercărilor pe un element de construcţie, pe o structură sau pe un grup
de structuri. Pentru o mai justă apreciere a rezervelor de capacitate
portantă a ansamblului structurii, este recomandabil ca prelucrările
statistice să se facă pe elemente de construcţie şi numai în final
rezultatele să fie însumate şi comparate pe întreaga structură.
12.4. Numărul minim al secţiunilor sau al zonelor încercate pentru
o prelucrare statistică pe element este de 3, iar numărul minim al
punctelor de incercare 9. Aceste secţiuni trebuie să fie distribuite în mod
cât mai uniform în lungul elementului încercat, cuprinzând în orice caz
zonele susceptibile de a prezenta d eficienţe locale de execuţie, precum şi
zonele cu solicitări maxime.
12.5. Prelucrarea statistică a rezultatelor încercărilor prin metoda
ultrasonică de impuls, presupunând curbe de distribuţie gaussiană
(simetrice), se face în următoarele etape:
a) Calculul vitezei de propagare medii pe element (V )

III - 69
 (2.59)

în care: V1 - este viteza de propagare măsurată în punctul i în m/s;

n - numărul punctelor de încercare pe element,
b) Calculul abaterii absolute Ei a fiecărei viteze:

Cj =Vi -V (2.60)
c) Calculul abaterii medii pătratice a vitezelor Sv

S ·= ~ (2.61)
V V~
d) Calculul coeficientului de variaţie al vitezelor Cv:

cv= 8 v100% (2.62)

V
Aceasta reprezintă mărimea statistică finală a prelucrării
măsurătorilor directe. Dacă se doreşte transformarea ei în valori
echivalente ale coeficientului de variatie al rezistentelor betonului se va
1 1

utiliza relaţia:
CR = av · Cv (2.63)
relaţie în care valorile experimentale deduse pentru a v au variat
intre 3,2-4,8, în funcţie de neomog~nitatea betonului, fiind mai ridicate
pentru betoanele neomogene. Când această neomogenitate nu este
cunoscută apriori, se recomandă adoptarea valorii medii a intervalului de
variaţie:

av = 4,0 (2.64)
12.6. Aprecierea pe baze statistice a omogenităţii betonului din
lucrare, din punct de vedere al măsurătorilor cu ultrasunete, se poate face
orientativ pe baza Tabelului 2.19.
12.7. Calculul rezistenţelor caracteristice RK a unei mulţimi de
măsurători cu ultrasunete se poate face conform relaţiei:

Rk = R (1- tCR) (2.65)

111 - 70
 Tabelul 2.19
OMOGENITATEA BUTONULUI
.-- Valori
Omogenitatea betonului
CR
CR>12% Foarte bună
r- 12% CR 20% Satisfăcătoare
r- CR> 20% Slabă

1n care.
~

R -este rezistenţa medie a betonului pentru punctele examinate;

CR - coeficientul de variaţie al rezistenţelor calculat fie conform
relaţiei (2.63) fie din transformările directe ale vitezei de propagare în ,
rezistenţe;
t - coeficient ce depinde de nivelul de încredere cerut şi de
numărul de puncte examinat şi e~te dat în tabelul 2 .20.
Tabelul 2.20
VALORI ALE COEFICIENTULUI "t"
Numărul punctelor Nivelul de încredere
n 95% 90%
9 1,823 1,383
10 1,812 1,372
jl
15 1,753 1,341
20 1,725 1,325
25 1,708 1,316
30 1,687 1,300
40 1,645 1,282
- w •
13. Interpretarea rezultatelor mcercarllor cu ultrasunete
1. fncercări pe stâlpi şi diafragme
13.1 .1. Elementul supus interpretării este rezistenţa medie a
betonului într-o secţiune orizontală în stâlp sau diafragmă.
13.1 .2. Pe baza datelor experimentale se calculează rezistenţa
medie R a tuturor secţiunilor încercate pe un stâlp şi rezistenţa medie pe
secţiune din stâlp ce are valoarea minimă Rmln·
13.1.3. Dacă ambele condiţii (2.66) sunt îndeplinite

III- 71
 R >0,9Rb
Rmin > 0,85Rb (2.66)
în care Rb - este rezistenţa prescrisă de proiectant, rezultatele
încercărilor nedistructive, cu acordul proiectantului sunt considerate
corespunzătoare.
13.1.4. Dacă ambele condiţii (2.67) sunt îndeplinite
R >0.7Rb
Rmln > 0,6Rb (2.67)
rezultatele încercărilor nedistructive sunt considerate
necorespunzătoare. În acest caz proiectantul va decide asupra
caracterului şi oportunităţii măsurilor de remediere.
13.1.5. Pentru situaţiile intermediare, inclusiv cazurile când una
din condiţiile prevăzute de relaţiile (2.66) sau (2.67) nu sunt îndeplinite, se
recomandă expertizarea lucrării.
2. Încercări pe grinzi
13.2.1. Elementul supus interpretării statistice este rezistenţa
medie a betonului în zona comprimată, într-o secţiune normala pe axul
grinzii.
13.2.2. Pe baza datelor experimentale se calculează rezistenţa
medie R a tuturor secţiunilor în;ercate într-o grindă şi rezistenţa minimă
pe secţiune din grindă Rmin·
13.2.3. Dacă ambele condiţii (2.68) sunt îndeplinite:
a) Pentru elementele sub procentul maxim de armare, cu placă
comprimată şi axa n eutră în placă.

R >0,8Rb
Rmin > 0,75Rb (2.68)
b) Pentru restul grinzilor:
R > 0,85Rb
Rmin > 0,8Rb (2.69)

III- 72·
 rezultatele încercărilor nedistructive, cu acordul proiectantului, pot
1considerate corespunzătoare.
13.2.4. Dacă ambele condiţii (2.70) sunt îndeplinite:
R >0,65Rb
Rmin > 0,55Rb (2.70)
rezultatele încercărilor nedistructive se declară

19 cor?spunzătoare, în acest caz proiectantul va decide asupra

~portunităţii şi caracterului masurilor de remediere.
13.2.5. Pentru situaţiile intermediare, inclusiv cazurile când una
din condiţiile prevăzute de relaţiile (2.68); (2.69) sau (2.70) nu sunt
îndeplinite, se recomandă expertizarca lucrării.
3. Încercări pe plăci
13.3.1. Elementul supus interpretării este_ rezistenţa medie a
betonului într-o secţiune normală a plăcii, paralelă cu liniile de rupere.
13.3.2. Pe baza rezultatelor experimentale se calculează
rezistenţa medie R a tuturor secţiunilor din placă încercate şi rezistenţa
minimă a anei secţiuni din placa Rmin·
1.3.3.3_ Dacă ambele condiţii (2.71) sunt îndeplinite:
R > 0,75Rb
Rmin >0,7Rb (2_71)
rezultatele încercărilor, cu acordul proiectantului, pot fi considerate
corespunzătoare.
13.3.4. Dacă ambele condiţii (2.72) sunt îndeplinite
R > 0,6Rb
Rmln >0,5Rb (2_72)
rez~ltatele
nedistructive se declară necorespunzătoare. în acest
caz proiectantul va decide asupra oportunităţii şi caracterul măsurilor de
remediere.
13.3.5. Pentru situaţiile intermediare, inclusiv cazurile când una .
din relaţiile (2. 71) sau (2.72) nu sunt îndeplinite, se recomandă
expertizarea structurii.
 III- ÎNCERCAREA BETONULUI PRIN METODA NEDISTRUCTIVĂ
COMBINATĂ
1. Prevederi generale
1.1. Obiectul prezentelor norme îl constituie, determinarea prin
folosirea unei combinaţii de metode nedistructive a rezistenţei la
compresiune a betonului din lucrările de beton simplu, beton armat, sau
beton precomprimat.
1.2. Metoda se bazează pe legătura care există între combinaţia
celor două mărimi fizice măsurate: viteza longitudinală a ultrasunetelor şi
indicele de recul pe de o parte, şi rezistenţa betonului la compresiune, pe
de altă parte. Această corelaţie ţine seama de unele date ale compoziţiei
betonului încercat.
1.3. Folosirea metodei nedistructive combinate prezintă
următoarele avantaje:
- în raport cu alte metode nedistructive:
precizia determinării rezistenţei este de regulă superioară
metodelor nedistructive simple;
nu obligă la cunoaşterea maturităţii betonului;
este mai puţin influenţată de variaţiile necontrolata ale dozajului
şi tipului de ciment sau ale granulozităţii agregatului decât metoda
ultrasonică.
1.4. Metoda nedistructivă combinată se recomandă a fi folosită în
următoarele cazuri:
- determinarea rezistenţei betonului în structuri şi elemente de
construcţii pe şantiere sau în fabrici de prefabricate;
-determinarea omogenităţii betonului precum şi a zonelor în care
s-a turnat un beton necorespunzător în elemente de construcţie
- determinarea gradului de compactare, prin determinarea
rezistenţei betonului;
- urmărirea întăririi betonului în condiţii normale, accelerate sau
întârziate.
1.5. Metoda nedistructivă combinată prezintă o egală eficienţă în
determinarea rezistenţelor betonului indiferent de marca betonului
examinat.

III- 74
 1.6. Metoda nedistructivă combinată nu se recomandă a fi aplicată
rnurmătoarele cazuri:
- în zonele cu defecte locale de turnare, ascunse sau aparente
(segregări, rosturi, goluri);
- în zonele fisurate sau microfisurate;
- în zonele în care nu există o concordanţă între calitatea
betonului din stratul de suprafaţă şi cel de adâncime (exemplu turnări în
mal rnulte straturi de betoane cu calităţi diferite, betoane degradate
superficiale etc);
- în zonele cu aglomerări de armături, îndeosebi când acestea
sunt paralele cu direcţia de încercare cu direcţia de încercare cu
ultrasunete sau foarte apropiate de ~ria pe care au loc încercările cu ·
sclerometrul;
-1a mai puţin de 6-8 cm de muchia elementului de construcţie ;
-la betoane de marcă sub 8 50.
2. Aparatura de incercare
2.1 . Aparatura de încercare pentru metoda nedistructivă
combinată este compusă din:
- aparatura pentru măsurarea vitezei de propagare a impulsurilor
ultrasonice în beton;
- aparatura pentru măsurarea durităţii superficiale a betonului cu
ajutorul indicelui de recul.
2.2. Aparatura pentru măsurarea vitezei de propagare a
impulsurilor ultrasonice în beton trebuie să fie caracterizată prin :
performanţele prezentate în Partea a 11-a a prezentelor norme.

2.3. Aparatura pentru determinarea durităţii superficiale a

betonului este un sclerometru Schmitd, de tip normal (N), bazat pe
estimarea durităţii, prin măsurarea reculului. liniar al unui sistem de
resoarte.
Indicaţiile aparatului şi modului de funcţionare trebuie verificate
conform celor prevăzute în Partea a 1-a capitolul 2 a prezentelor norme.

III - 75
 3. Modul de lucru
3.1. Alegerea elementelor şi zonelor de încercat se face pe baza
indicaţiilor proiectantului lucrării sau ale beneficiarului încercării, sau ale
unei comisii alcătuite în acest scop.
3.2 . în elementul de încercat se alt;g cel puţin 3 secţiuni diferite
pentru examinare. în fiecare secţiune trebuie să existe cel puţin 3 perechi
de puncte de încercare cu ultrasunete şi o zonă de 20 X 20 cm cu ce!
puţin 6 puncte de încercare cu sclerometrul. Rezultatele obţinute într-o
secţiune sunt reprezentative pentru volumul de beton cuprins între 2
secţiuni paralele cu cea de încercare, situate la ±1 O cm de aceasta.
Dacă betonul pe înălţimea stâlpuiui apare ca neomogen, numărul
secţiunilor de încercare va fi mărit în mod corespunzător.
3.3. Alegerea perechilor de puncte în secţiune pentru încercările
cu ultrasunete şi prelucrarea suprafeţei betonului în dreptul acestor puncte
trebuie să se facă în conformitate cu prevederile Părţii a 11-a a prezentului
normativ.
3.4. Alegerea zonei şi a punctelor de încercare în secţiune pentru
măsurătorile cu sclerometrul, precum şi prelucrarea suprafeţei betonului în
aceste zone se vor face în conformitate cu prevederile Părţii a 1-a a
prezentului normativ.
3.5. La determinarea timpului de propagare {Tp) al impulsului din
beton se va ţine seama de corelaţie de zero (To) a aparatului (timpul de
propagare al impulsurilor de la emiţător la receptor în poziţia vârf la vârf) şi
de corelaţie de etalonare (Te1) conform relaţiei:
TP = Tm- T0 + Tet , {3.1)
relaţie în care: T m - este timpul de propagare efectiv măsurat.
3.6. Măsurarea timpului de propagare (Tm) se va face în
conformitate cu prevederile punctului 4.11 din Partea a li-a.
3.7. Determinarea vitezei de propagare longitudinală a impulsului
(V) se face cu relaţia:

V=.!:_ (3.2)
TP

III- 76
 în care: L - este distanţa între emiţător şi receptor măsurată cu o
recizie de 1%. Dacă L este introdus în cm, iar Tp în microsecunde pentru
~a rezultatul să fie exprimat în m/s, trebuie multiplicat cu 10 4•
3.8. Măsurarea indicelui de recul inclusiv aplicarea corecţiilor de
unghi se va face în conformitate cu prevederile capitolului 3 din Partea a l-
a a prezentului normativ.
3.9. Prelucrarea selectivă a rezultatelor încercărilor se face în
conformitate cu prevederile capitolului 4 din Partea a 1-a, a prezentului
normativ.
3.1 O. Atât încercările cu ultrasunete, cât şi cele cu sclerometrul
vor evita să folosească ca suprafaţă de încercare suprafaţa de turnare a .
betonului. Dacă acest lucru nu este posibil este de aşteptat ca valorile
rezistenţelor la compresiune, determinate pe baza încercărilor
nedistructive combinate, să fie cu cea. 20% mai mică decât cele reale.
3.11. Rezultatul unei singure măsurători cu sclerometrul sau cu
ultrasunete, nu poate constitui un element de calcul direct în metoda
combinată.
Pentru măsurătorile cu ultrasunete, valoarea de calcul o constituie
de regulă media a cel puţin 3 măsurători apropiate, situate în aceeaşi
secţiune, şi în mod excepţional o singură măsurătoare din secţiune.
Pentru măsurătorile cu sclerometrul, valoarea de calcul o
constituie media a cel puţin şase măsurători reprezentative pentru aceeaşi
zonă, care întrunesc criteriile impuse de capitolul 4 din Partea a 1-a a
prezentului normativ.
3.12. Atât măsurătorile de viteză de propagare în beton cât şi cele
de indice de recul pe beton se corectează în raport cu rezultatele
încercărilor de etalonare pe bare, nicovale, sau alte dispozitive etalon.
3.13. Lucrul în afara intervalelor de temperatură +5°C .. . +30°C,
impune corecţii de temperatură pentru măsurătorile nedistructive, în
conformitate cu prevederile punctului 5.4 din Partea a 11-a.
3.14. Vor fi evitate încercările pe epruvete ale căror dimensiuni
transversale "b" sau "h" nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de punctele
3.9. şi 3.1 O din Partea a 11-a a prezentului normativ.

III - 77
 4. Determinarea rezistenţei betonuloi
4.1. Detenninarea rezistenţei betonului prin metoda nedislructivă
combinată este de o acurateţa ridicată, îndeosebi când variaţiile de rezistenţă
sunt provocate de o compactare inegală sau insuficientăa a betonului, de
nerespectarea raportului NC prin variaţia apei de amestecare, de o maturizare
în condiţii necorespunzătoare, sau de variaţii ale umidităţii betonului.
Metoda nedistmetivă combinată este de asemenea suficient de
eficientă în cazurile când calitatea cimentului sau a agregatelor, inclusiv
granmozitatea lor, au fost necorespunzătoare. Metoda este mai puţin
eficientă în cazul unor variaţii mari, necontrolate ale calităţii de ciment, ea
fiind totuşi , şi în acest caz, superioară metodelor nedistructive simple.
4.2. Determinarea rezistenţei betonului la compresiune prin
metoda nedistmetivă combinată pretinde cunoaşterea următoarelor date
în legătură cu prepararea betonului:
- tipul şi dozajul de ciment (kg!m\
- natura şi granulozitatea agregatului folosit.
4.3. Tipul de ciment este luat în considerare la determinarea
rezistenţei betonului cu ajutorul coeficientului de influenţă al cimentului
(Ce). Valorile acestui coeficient sunt date în tabelul 3.1 .
4.4. Dozajul de ciment folosit la preparare este luat în considerare,
la determinarea rezistenţei betonului, cu ajutorul coeficientului de influenţă
al dozajului (Cd). Valorile acestui coeficient sunt date în tabelul 3.2.
Pentru dozaje intermediare se interpelează liniar.
4.5. Natura agregatului folosit la prepararea betonului este luata în
considerare la determinarea rezistenţei betonului cu ajutorul coeficientului
de influenţă al naturii agregatului (C3 ).
Pentru betoanele cu următoarele agregate se recomanda valorile:
- agregat de râu de tip silico calcar Ca =1,00
- agregat uşor de granulit simplu sau amestecat cu agregat de râu
Ca= 1,00
- agregat greu de baritină sau amestecat cu agregat de râu
Ca= 1,00 + 0,9p (3.3)
în care '!p" este procentul în volume din volumul total al
agregatului, ocupat de agregatul greu.

III - 78
 Tabelul3.1
VALORI ALE COEFICIENTULUI DE INFLUENŢĂ AL CIMENTULUI
...- Tipul de ciment Ce
p 50 1,09
P40 1,04
Pa 35, ST 35 1,00
M30 0,96
F25 0,90

Tabelul3.2
VALORI ALE COEFICIENTULUI DE INFLUENTĂ AL DOZAJULUI
•
Dozaj kg/m" cd
200 0,88
300 1,00
400 1,13
500 1,25
600 1,31
700 1,35
Pentru betoanele cu alte agregate coeficientul Ca se va determina
experimental.
4.6. Granulozitatea agregatului este luată în considerare cu
ajutorul a doi parametrii:
a) dimensiunea maximă a agregatului căruia îi corespunde
coeficientul de influenţă al dimensiunii maxime (C0 ), dat în tabelul 3.3.
Tabelul3.3
VALORI ALE COEFICIENTULUI DE INFLUENŢĂ AL DIMENSIUNII
MAXIME
Dimensiunea maximă
mm
c0
7 1,09
15 1,03
30 1,00
70-80 0,96

III - 79
 b) fracţiunea fină a agregatului (0-1 mm) căruia îi corespunde
coeficientul de influenţă al fracţiunii fine (Cg ) dat în tabelul 3.4.
Tatelul3.4
.
VALORILE COEFICIENTULUI DE INFLUENTĂ AL FRACTIUNII FINE .
Fracţiunea 0-1 mm
Cg
%
6 0,97
12 1,00
18 1,03
24 1,06
30 1,09
36 1,11
42 1,13
48 1.15
4.7. Luarea în considerare a tuturor parametrilor de compoziţie
a
betonului, care pot influenţa corelaţia dintre mărimile nedistructive
măsurate şi rezistenţa betonului, se face cu ajutorul coeficientului de
influenţă total C~o dat de relaţia:

C 1 =Ce· Cd ·Ca· C 9 · C 9 {3.4)

relaţie ce presupune
valabilitatea principiului suprapunerii
efectelor sau al independenţei acţiunii celor cinci parametri.
4.8. Pe baza măsurătorilor nedistructive efectuate se calculează
rezistenţa Rrer corespunzătoare unui beton a cărui compoziţie este data de
valorile unitare ale coeficientului de influenţă din tabelele 3.1-3.4, deci
preparat cu:
- ciment portland obişnuit Pa 35, dozaj 300 kg/m3 ;
- agregat de râu silico-calcaros 0max = 30 mm, fracţiune (0-1
mm) 12%.
Calculul rezistenţei Rref se face cu ajutorul curbelor de egală
rezistenţă din planul viteză de propagare - indice de recul, reprezentate în
graficul din fig. 3.1. sau pe baza valorilor din tabelul 3.5.
Atât în grafic cât şi
în tabel, se intră cu valorile măsurate ale
vitezei de propagare şi ale indicelui de.recul, iar la intersecţia lor se citeşte
rezistenţa betonului de referinţă.

III - 80
 Tabelul 3 .5

REZISTENŢELE BETONULUI DE REFERINŢĂ (Rrer)

n
16 18 20 22 24 26 28 30 32 34 36 38 40 42 44 46 48 50 52
VL
3000 40 47 53 59 65
3100 45 52 58 65 72 78
3200 50 57 65 72 78 84 93
3300 56 63 71 77 84 92 98 106
3400 62 69 76 83 92 98 106 115 125
3450 65 73 80 87 95 102 110 120 131
3500 68 76 83 91 98 105 114 124 136 146
3550 71 79 87 93 102 109 119 129 141 151
3600 74 82 90 97 105 113 123 134 146 156 167
3650 85 93 100 109 117 128 139 151 162 174
3700 87 96 103 112 121 132 144 156 167 181 196
3750 91 100 107 116 126 138 150 162 175 189 206
3800 94 102 110 120 131 143 155 168 182 197 215
3850 98 105 114 125 136 149 161 175 189 206 226
3900 101 107 117 129 141 154 167 182 196 214 237 259 280 304 328 350 373 397
3950 103 111 121 134 157 159 172 189 205 224 247 268 290 314 338 360 383 407
4000 106 115 125 138 152 164 178 196 214 234 257 277 301 325 347 370 394 418
4050 119 130 144 157 170 186 205 224 245 267 288 311 324 357 380 404 428
4100 122 135 149 162 176 193 214 233 25q 277 298 322 344 367 391 415 438
4150 140 154 167 182 201 224 243 265 288 308 332 354 377 401 425 448
4200 145 159 172 188 2QQ_ 23~- _253 274 298 318 341 364 388 412 435 457
1
(X)
_..
1
co
N

Tabelul 3.5 - continuare

n 26 28 30 32 34 36 38 40 42 44 46 48
VL
24 50 52
4250 164 179 196 218 243 263 284 308 328 351 374 398 412 445 467
4300 169 185 205 227 253 273 294 317 338 360 484 408 431 453 478
4350 215 236 263 283 306 326 347 369 393 417 440 463 488
4400 224 245 273 292 312 334 355 378 403 426 450 474 498
4450 282 300 321 343 364 386 410 435 461 485
4500 290 308 330 352 373 399 423 447 472 496
4550 318 339 362 384 406 434 458 482 507 i
4600 348 372 396 420 445 470 493 520
4650 382 406 431 456 480 505 530
4700 393 416 440 468 490 518 542
4750 425 450 477 501 554 554
4800 435 460 486 513 538 565
4850 470 497 522 549 575 '
4900 480 508 532 560 585
4950 518 543 569 596
5000 528 555 579 _607

~ "Cl (Il c.. C'l C'l (f) o c: co ~ :;-• o.. ":3

 4.9. Se calculează rezistenta efectivă a betonului încercat cu

(3.5)
4.1 O. Pe şantiere sau în fabricile de prefabricate se dispune uneori
e un număr de corpuri de probă (cuburi de 20 cm latură) sau de carote.

1
acest caz, valoarea teoretică a coeficientului C1 din relaţia (3.4 ), poate fi
erificată experimental, încercând distructiv şi nedistructiv, cu metede
ombinate, corpurile de probă (cuburi si carote) sau betonul, din care
rmează a fi extrase carotele.
Cu ajutorul valorilor vitezei de propagare şi indicele de recul, astfel
btinute, se determină valoarea (Rrer}i pentru fiecare epruvetă ..i" încercată. ·
1

;e determină prin încercare la presă, rezistenţa efectivă a epruvetei ,.i" la

ompresiune. Folosind cele două valori ale rezistenţei se c~~culează
-,
oeficientul experimental de influenţi al epruvetei .,i"' { c~xp ).

exp _ Rexp·i
C ti - (3.6)
Rref·i

în care: R expi reprezintă rezultatul încercării distructive pe corpul

e probă, .,i".
Se calculează. media valorilor experimentale C~xp pentru toate
pruvetele încercate, conform, relaţiei:
k
Ic~xp
c~xp = i=1 k (3. 7)

în care: .,k" - reprezintă numărul epruvetelor de care s-a dispus.

4.11. Se compară valoarea C~xp cu valoarea calculată C~'c şi se
·ot ivi următoarele situaţii

e calc - cexp 1
Cazul a) l t t < 01 (3.8.)
c exp '
1

în acest caz se consideră că valorile experimentale verifică datele

le calcul şi oricare din valorile de calcul sau experimentale pot fi adoptate
III - 83
drept valori definitive. în principiu o corectare a rezultatelor în acest caz nu
este obligatorie.

Cazul b} (3.9}

În acest caz există o diferenţa între valorile de calcul şi cele

experimentale, care se încadrează în precizia specifică metodelor
combinate şi dacă nu există nici un motiv special de a prefera una din cele
două valori, valoarea cea mai sigură pentru calculul final este :
ccatc + 2cexp
-
Ct - t t (3.1O)
3
ecalc - cexp 1
Cazul c) l t t > 03 (3.11)
cexp 1

t
în acest caz există o evidentă
, discordantă
, intre rezultatele de
calcul şi cele experimentale şi este necesară o analiză amănunţită a
cauzelor, care au dus la aceste diferenţe, în vederea eliminării rezultatului
eronat. Dacă o asemenea analiză, nu duce l.a nici o concluzie se
recomandă eliminarea valorii c~lc.
Un exemplu de calcul este dat în Anexa 2.
4.12. Precizia metodelor nedistructive combinate (prin precizia se
înţelege intervalul de abateri în care sunt cuprinse 9% din rezultatele
experimentale), trebuie considerată, în cazul în care elementele necesare
ale compoziţiei betonului sunt corect cunoscute, de ±(15-20)%.
în cazul în care pe lângă compoziţie se dispune de corpuri de
probă sau carote, este de aşteptat ca precizia metodei să fie de ±(10-15)
%. Încercările pe carote se prelucrează conform instrucţiunilor tehnice
pentru încercarea betonului prin extrageri de carote C 54-78.
în cazul în care compoziţia betonului este necunoscută, sau greşit
cunoscută şi nu există epruvete sau carote erorile pot atinge ±(25-35)%.

III- 84
 5. Determinarea rezistenţelor betonului la compresiuni în
structurile de beton armat ce au fost supuse seismelor
5.1. Particularităţi in determinarea rezistenţe/ar betonului la
structurile, avariate de seism
5.1.1. Determinarea rezistenţei betonului, în structurile ce au fost
supuse seismelor, se face în zonele ce nu au fost degradata structural prin
solicitare indiferent dacă se află în zona întinsă sau comprimată a unui
element.
5.1.2. Metoda recomandată pentru determinarea rezistenţelor
betonului din lucrare, în cazul obişnuit al structurilor supuse seismelor (mai
vechi de 1 an) este metoda nedistructivă combinată, bazată pe măsurarea ,
vitezei longitudinale de propagare şi a indicelui de recul {SONREB).
Se atrage atenţia că folosirea exclusivă a metodelor de duritate
superficială, în asemenea cazuri, poate conduce la erori grosolane, de
supraevaluare a rezistenţei reale a betonului.
5.1 .3. În vederea aplicării corecte a metodei combinate este
necesară curăţirea completă a tuturor straturilor de finisaje, aplicate peste
beton, indiferent de grosimea lor, până se ajunge la suprafaţa vie a
betonului. Suprafaţa de beton armat pentru incercare trebuie să fie perfect
plană. în cazurile în care, ea rezultă rugoasă, după înlăturarea finisajelor,
trebuie prelucrată prin frecare.
5.1.4. în vederea obţinerii unei precizii ridicate a rezultatelor,
determinate prin metoda nedistructivă combinată, este recomandabil să se
extragă 1-3 carote din lucrare care să fie încercate distructiv.
5.1.5. Diametru! minim al carotelor recomandate, este dependent
de diametru! maxim al agregatelor utilizate, conform relaţiei :
.J..min
'!'car = (3 - 4\t.max
!1-'ag , [mm] (3.12)
5.1 .6. în structură, pe locul unde urmează să se extragă carotele,
se fac încercări nedistructive prin metode combinate, înainte de
extragerea carotelor.
5.1. 7. Rezultatele încercărilor se reprezintă în planul viteză de
propagare - indice de recul, pe care sunt reprezentate curbele de egală
rezistenţă ale betonului de referinţă.
5.1.8. Se calculează pentru fiecare carotă "i" raportul:

III- 85
 Rexp
c exp _ _ci_
ti - Rn~f
(3.13)
CI

-
In care.. Rexp
ci rezistenţa cubică dedusă din încercarea
nedistructivă a carotelor;
R~f - rezistenţa betonului de referinţa, dedusă pe baza
măsurătorilor nedistructive, cu ajutorul tabelului 5.
5.1.9. Se calculează.valoarea medie C~xp a carotelor extrase,
conform relaţiei:
n
IC~P
c~xp = ..:;Î=::..:.
1_ _
(3.14)
n
în care: "n" - numărul carotelor extrase.
5.1.1 O. Se calculează rezistenţa efectivă a betonului din lucrare
(R~" ) cu ajutorul unei relaţii de forma:
(3.15)

in care: R~f - rezistenţa betonului de referinţă, determinată pe

baza măsurătorilor nedistructive efectuate conform tabelului 5.
5.1 .11 . Precizia determinării rezistenţei betonului din lucrare prin
metode nedistructive combinate în cazul existenţei carotelor, depinde de
numărul şi dimensiunea acestora şi de informaţiile suplimentare privind
marca betonului de proiect şi eventual compoziţia şi m~turitatea betonului
încercat. Ea poate fi considerată cuprinsă în general între··:~::.-(.12•.. 16)%.
5.1.12. în cazul inexistenţei unor carote se vor culege maximum
de informaţii privind marca proiectată şi eventual realizată pe epruvete,
precum şi compoziţia şi maturitatea betonului încercat.
Cele mai importante date necesare pentru metoda combinată
sunt:
- tip şi dozaj ciment;
- natură şi granulozitate agregate.

III - 86
 5.1.13. Pe baza informaţiilor culese, a destinaţiei structurii şi
elementelor a perioadei de execuţie, se calculează un coefficient total de
influenţă teoretic c:eor al compoziţiei betonului. La aceasta se adaugă un
coeficient de influenţă al vârstei, pentru construcţiile mai vechi de 1 an,
care are drept scop diminuarea influenţei stratului carbonatat. Valoarea
admisă pentru acest coefficient de vârstă, este:
Cv=0,9 (3.16)
5.1.14. Rezistenţa betonului din lucrare, la construcţiile mai vechi
de 1 an, se calculează cu relaţia:
Rfin
c
= Rref. Rteor. C
c 1 (3.17)
5.1.15. Valoarea coeficientului Cv pentru construcţiile mai noi de 1
an, se ia astfel:
A< 61uni: Cv =1,00 (3.18)
6 luni < A< 1 an: Cv = 0,95 · (3.19)
5.1.16. Valoarea coeficientului total de influenţă, pentru clădirile
de locuinţe executate în perioada 1934-1940, se poate lua din experienţa
INCERC, egală cu:
c, = c:eor . c v = 1.15 (3.20)
valoare ce poate fi, în rare cazuri, uşor acoperitoare.
Pentru perioade mai noi, asemenea precizări nu se mai pot face,
din, cauza diversificării mărcilor de betoane.
5.1.17. Precizia determinării rezistenţei betonului în structurile
avariate de seisme, prin metoda nedistructivă combinată atunci când nu
există carote, dar se dispune de un număr substanţial de informaţii privind
compoziţia betonului de încercat, este de ±(15...20)%.
Când aceste informaţii lipsesc creşterea erorilor este în funcţie de
experienţa şi abilitatea conducătorului încercării, în aprecierea compoziţiei
betonului de examinat, care constituie şi principala sursă de erori a
rezultatelor obţinute.
Când se dispune atât de carote cât şi de informaţii asupra
compoziţiei betonului precizia determinării rezistenţei betonului în lucrare
este de ±(10 ... 15)%.

III- 87
 5.1.18. în cazuri speciale când există dubii asupra corespondenţei
între calitatea betonului din interiorul elementului şi duritatea stratullli
superficial este indicată folosirea metodei ultrasonice de impuls simple, Tn
locul metodei combinate. Această metodă este de asemenea indicată la
încercarea betoanelor de mărci foarte slabe sub B 100.
5.1.19. În cazurile în care vârsta construcţiei examinate este rna;
mică de 6 luni şi nu se dispune de aparatură pentru încercări cu
ultrasunete se admite folosirea exclusivă a metodei de duritate superficială
numai pentru determinarea rezistenţei beton ului în lucrare.
6. Determinarea rezistenţei caracteristice a betonului
6.1. Se poate face numai în cazurile în care există corpuri de
probă în număr suficient (n 15) din betonul de încercat.
6.2. Se calculează rezistenţele medii pe secţiune ale elementelor
încercate conform prevederilor cap.4.
6.3. Se calculează rezistenţa medie R a tuturor secţiunilor
încercate nedistructiv din acelaşi element sau din întreaga structură, după
obiectul examinării, conform relaţiei (3.21 ):
k

IRI
R ::::.1::1._ (3.21)
k
în care .,k" reprezintă numărul secţiunilor încercate.
6.4. Se calculează abaterea medie patratică a rezistenţelor medii
pe secţiune determinate nedistructiv în lucrare, conform relaţiei:
k

L:(R; -RJ
i=1
(3.22)
k- 1
6.5. Se calculează rezistenţa caracteristică a betonului din lucrare
(Rcar ) cu relaţia :
Rcar = R - atSMC (3.23}
în care : t - este un coeficient ce depinde de numărul secţiunilor încercate
în element sau structură, după caz, şi de nivelul de încredere
acceptat pentru calculul rezistenţei caracteristice egal în general

III - 88
 cu 90%. în cazul unui număr mare de secţiuni (k 15) se adoptă
valoarea t:
t :: 1,66 (3.24)
a - este un coeficient ce reflectă corelaţia dintre câmpul de
distribuţieal rezistenţelor determinate prin metode nedistructive şi
cel al rezistenţelor determinate prin metode distructive. El trebuie
determinat pentru fiecare caz în parte cu ajutorul încercărilor
paralele nedistructive şi distructive pe corpuri de probă şi este dat
de valoarea raportului:
So.p
a = -- (3.25)
SMC·P

in care:
S 0 .p - este abaterea medie patratică a rezistenţelor determinate
distructiv pe corpuri de probă;

SMC·P - abaterea medie patratică a rezistenţelor determinate

nedistructiv prin metode combinate pe aceleaşi corpuri de probă.

III- 89
 43

40

J4

J/

28 ~~~~~~~~~~~'~,~~~~

Fig. 3.1.- Curbele de egală rezistenţă ale betonului de referinţă (daN/cm 2)

III- 90
 ANEXA 1
APARATE PENTRU ÎNCERCAREA BETON ULUI PRIN METODA
RECULULUI LINIAR ŞI UNGHIULAR EXISTENTE ÎN ROMÂNIA

1. Sclerometru Schmidt tip N

Felul reculului: liniar

Domeniu de folosire: betoane obijnuite în elemente obijnuite
Modul de măsurare : citire pe scală
Energia şocului : 2,2 J
Masa:~ 1 kg
Gabarit : 0 = 54 mm, L = 280 mm

2. Sclerometru Schmidt tip NR

Felul reculului: liniar

Domeniu de folosire : betoane obijnuite în elemente obijnuite
.·
Modul de măsurare : înregistrare pe hârtie cerată
Energia şocului : 2,2 J
Masa : ~ 1 ,4 kg
Gabarit : 0 = 136 mm, L = 280 mm

· 3. Sclerometru Schmidt tip L

Felul reculului: liniar

Domeniu de folosire : betoane obijnuite în elemente subţiri
Modul de măsurare : citire pe scală
Energia şocului: 0,7 J
Masa: ~o.a kg
Gabarit: 0 = 54 mm, L = 260 mm

4. Sclerometru Schmidt tip LR

Felul reculului: liniar

Domeniu de folosire : betoane obijnuite în elemente subţiri
Modul de măsurare: înregistrare pe hârtie cerată
Energia şocului: 0,7 J
Masa: ~ 1,2 kg
Gabarit: 0 = 136 mm, L = 260 mm

III - 91
 5. Sclerometru Schmidt tip M

Felul reculului: liniar

Domeniu de folosire : betoane obijnuite în construcţii masive
Modul de măsurare : citire pe scală
Energia şocului : 29 J
Masa: ~7.1 kg
=
Gabarit : 0 90 mm, L = 680 mm

6. Sclerometru Schmidt tip P

Felul reculului: unghiular

Domeniu de folosire : betoane de rezistenţe inferioare (5-20 MPa)
Modul de măsurare : citire pe scală
Energia şocului : 0,9 J
Masa: ~2.1 kg
Gabarit : 0 =230 mm, L =65 mm

7. Sclerometru Schmidt tip PT

Felul reculului: unghiular

Domeniu de folosire : betoane şi materiale de rezistenţe foarte
scăzute (0,5-5 MPa)

Modul de măsurare : citire pe scală

Energia şocului. : 0,9 J (pe suprafaţa de impact mărită)
Masa : ~ 2.4 kg
Gabarit : 0 = 230 mm, L = 100 mm

III - 92
 ANEXA2
EXEMPLU DE CALCUL
Săse determine rezistenţa betonului în stâpii unui complex
industrial, la care s-au obţinut prin încercări nedistructive rezultatele din
tabelul 1.a.

Tabelul1 .a
.-- V rnls n Rref Rref
Elementul Secţiunea c c
ind. med. ind. med.
daN/cm2
2
daN/cm
f- 4020 32;33
1 4040 4010 34;34 32 250 200
3960 32;39
4080 32;31
s, 11 4100 4080 32;33 31,5 230 188
4070 34;34
4120 36;33
III 4120 4100 34;32 34 290 233
4060 33;35
Compoz1ţ1a
.. -
betonuiUI. mcercat a fost:
3
- ciment P 50 dozaj 330 kg/m ,
-agregat de râu fracţiunea 0-1 18 %, dimensiunea maximă 15 mm
De asemenea, la încercările efectuate pe corpuri de probă (cuburi
de 20 cm latură) din acelaşi beton s-au obţinut următoarele rezultate :

Tabelu12.a
Vm/s n Rref Rrer
Epruveta c c
ind. med. ind. med.
daN/cm 2 daN/cm2
4020 31;32
Cub 1 4080 4050 33;34 32 250 200
4060 32;31
4010 30;32
Cub2 4020 4010 33;32 31,5 230 188
4000 30;31
4100 33;34
Cub 3 4150 4110 33;32 34 290 233
4090 33;36

III - 93
 Rezolvare:
a) În conformitate cu prevederile prezentelor instrucţiuni tehnice
partea a III-a pct. 4 se calculează :
c~lc =ce . cd . c* . cg .ca = 1,04x1,05x1,03x1,03x1,00 =1,15
b) În conformitate cu aceleaşi prev.ederi se calculează rezistenţa
betonului de referinţa corespunzător rezultatelor nedistructive pe cuburi
folosind graficul din fig. 4.11. Se obţin rezultatele înscrise în coloana 7 a
tabelului 2 a, a căror medie este :

R r = 200+188+233 =207daN/cm2
re 3
c) Se calculează Rret folosind datele din tabelul 2.a, coloana 6 cu
relaţia

Rexp = 250 + 230 + 290 = 257 daN 1cm2

3
d} Se calculează coeficientul experimental mediu:

c exp = Rexp = 257

1
=125
· R 207 '
ref

e) Se calculează abaterea coeficientului C~'c în raport cu datele

experimentale:

!c~rc - c~xpl ·= 1,15 -1,25 = 8%

c exp 125
t '
Rezultatele se încadrează în clasa 4.11-a şi se consideră că
datele experimentale au verificat premizele de calcul. Conform
instrucţiunilor, prelucrarea poate fi continuată cu oricare din valorile c~rc

sau C~xp . Soluţia cea mai recomanilabilă este de a se folosi valoarea:

c carc + c exp
c, = 1
l = 1,20
2

III- 94
 f) Se calculează rezistenţele betonului de referinţă corespunzător
valorilor vitezei de propagare şi indicelui de recul mediu pe secţiune
entru betonul din lucrare (tabelul1- coloana 7).
p g) Se calculează rezistenţele reale ale betonului din lucrare cu
relaţia:
Rreal
c
= Rref.
c
C t = 120Rref
c 1

şi se obţin rezultatele din tabelul 1 - coloana 8, care corespund

unei rezistenţe medii a beton ului incercat din stâlpi, de:

Rmed = 245 + 252 + 279 = 26 0daN 1cm2

c 3
apropiată de cea obţinută pe corpurile de probă şi peste marca de
proiect B 250 .
Precizia metodei în aeest caz trebuie estimată la.± { 1O - 15} %

III- 95
 ANEXA a
COMPARAREA REZULTATELOR ÎNCERCĂRILOR NEDISTRUCTIVE
CU PREVEDERILE DE PROIECT
1. Prevederile de proiect stabilesc clasele de betoane conforrn
tabelulul1 coloana1.
Marca echivalentă
Rezistenţa caracteristică
Clasa de beton (aprox.)
Rcar[MPa]
Re [MPa]
1 2 3
Bc3,5 3,5 5,0
Bc 5,0 5,0 7,5
Bc7,5 7,5 10,0
Bc 10 10,0 15,0
Bc 15 15,0 20,0
Bc20 20,0 25,0-30,0
Bc25 25,0 35,0
Bc30 30,0 40,0
Bc35 35,0 50,0
Bc40 40,0 50,0
Bc50 50,0 60,0-70,0
Bc60 60,0 80
-
2. lncercările nedistructive perm1t fie calculul rezistenţei 1
caracteristice (1.26; 2.65; 3.23) care se compară cu datele
corespunzătoaredin coloana 2 a Tabelului 1 fie calculul rezistenţei medii
pe secţiune, pe zonă sau pe element, care se compară cu datele
corespunzătoare din coloana 3.

III - 96
 coMPLETARE LA "NORMATIV PENTRU ÎNCERCAREA
BETONULUI PRIN METODE NEDISTRUCTIVE"

Indicativ: C 26-85
INTERPRETAREA REZULTATELOR ÎNCERCĂRILOR
NEDISTRUCTIVE
Prezenta completare cuprinde regulile de interpretare a
rezultatelor încercărilor nedistructive cu ultrasunete sau prin metoda
combinată, pe elemente de beton armat. Tncercările de duritate
superficială cu sclerometrul Schmidt având caracter orientativ nu ridică
probleme de interpretare. Prezentele reguli detaliază sau completează
regulile cuprinse în cap. Il pct. 13 din normativul C 26-85.
1. Generalităţi
1.1. Elementul supus interpretării este rezistenţa medie pe o
secţiune normală într-un stâlp, rezistenţa medie pe o secţiune orizontală
sau înclinată într-o diafragmă, rezistenţa medie pe secţiune normală într-o
placă, rezistenţa medie în zona comprimată sau pe o secţiune într-o
grindă.
1.2 Pe baza rezistenţei mediipe secţiune se va calcula şi

rezistenţa medie pe element luând în considerare toate secţiunile (R). De

asemenea, la interpretarea rezultatelor se va lua în considerare valoarea
minimă a rezistenţei medii pe secţiune, obţinută pe un element (RmJn}·
2. Interpretarea rezultatelor încercărilor cu ultrasunete
A. EXISTĂ NUMAI DATE DE TURNARE
2.1. Incercari pe ~tâlpi
2.1.1. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească rezistenţele
medii pe secţiune şi pe element pentru a fi declarate satisfăcătoare sunt:
Rmin ~ 0,85Rb sau Rmin ~ 1,13Rk (1.1)

R ~ O, 90Rb sau R ~ 1, 20Rk (1 .2}

în care: Rb este marca prescrisă prin proiect
Rk este clasa prescrisă prin proiect

III - 97
 2.1.2. În cazul îndeplinirii ·condiţiilor:
Rmin :::;; O, 60Rb sau Rmin :::;; O, 80Rk (1.3)

R < O, ?ORb sau R <O, 94Rk (1.4)

rezultatele sunt necorespunzătoare şi proiectantul urmează să se
pronunţe pe baza avizului CTE - al instituţiei sale asupra oportnităţii şi
caracterului măsurătorilor de consolidare.
2.1.3. Pentru situaţiile intermediare între cele prevăzute la pct.
2.1.1. şi 2.1.2., proiectantul va analiza situaţia concretă din şucrare şi va
lua o hotărâre pe baza comparării nivelului eforturilor efective din element
cu cel al rezistenţelor determinate, luănd în considerare posibilităţile de
conlucrare ale elementelor şi de redistribuire a eforturilor.
2.2. Încercări pe diafragme
2.2.1. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească rezistenţele
medii pe secţiune şi element pentru a fi declarate satisfăcătoate sunt:
Rmin ~ O, 80Rb sau R ~ 1, 06Rk (1.5)

R~ 0,85Rbsau R~1,13Rk (1.6)

2.2.2. În cazul îndeplinirii condiţiilor:
Rmln :::;; O, 55Rb sau Rmin < O, 73Rk (1.7)

R < O, 65Rb sau R <O, 86Rk (1.8)

rezultatele sunt necorespunzătoare şi proiectantul pe baza
avizului CTE - al instituţiei sale urmează să se pronunţe asupra
oportnităţii şi caracterului măsurătorilor de consolidare.
2.2.3. Situaţiile
intermediare între cele prevăzute la punctele 2.2.1
şi 2.2.2 implicădin partea proiectantului o analiză a situaţiei concrete din
lucrare şi va lua o hotărâre pe baza comparării nivelului solicitărilor
efective din element pe cel al rezistenţelor determinate, luând în
considerare şi posibilităţile de conlucrare a elementelor şi de redistribuire
a eforturilor.
2.3. încercări pe grinzi
2.3.1. Pentru grinzi sub procentul maxim de armare cu placă la
partea comprimată şi axă neutră în placă, condiţiile de acceptare sunt:

III - 98
 Rmin ~O, 75Rb sau Rmin ~ 1, OORk (1.9)

R 2: 0,80Rb sau R 2: 1,06Rk (1.10)

2.3.2. Pentru restul grinzilor condiţiile de acceptare sunt:
Rmtn 2: O, 80Rb sau Rmin 2: 1,-06Rk ( 1.11 )

R 2: 0,85Rb sau R 2: 1,13Rk (1 .12)

2.3.3. Dacă sunt îndeplinite condiţiile:

Rmin < 0,55Rb sau Rmin < O, 73Rk (1.13)

R < O, 65Rb sau R < O, 86Rk {1.14)

rezultatele încercărilor sunt necorespunzătoare indiferent de tipul
grinzii şi proiectantul urmează să se pronunţe pe baza avizului CTE - al
instituţiei sale asupra oportunităţii şi caracterului măsurătorilor de
consolidare.
2.3.4. Dacă rezultatele încercărilor se situează între limitele
prevăzute la punctele 2.3.1. sau 2.3.2. pe de o parte şi cele prevăzute la
punctual 2.3.3. pe de alta proiectantul va analiza situaţia concretă din
lucrare şi
va lua o hotărâre pe baza comparăriii nivelului eforturilor efetive
din element cu cel al rezistenţelor determinate, luând în considerare şi
posibilităţile de conlucrare a elementelor şi redistribuire a eforturilor.
2.4. Încercări pe plăci
2.4.1. Rezistenţele medii pe secţiune şi cele medii pe element
trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
Rmin 2: O, 70Rb sau Rmtn 2: 0,93Rk (1.15)

(1.16)
pentru a fi declarate satisfăcătoare, Rb fiind rezistenţa prescrisă în
proiect.
2.4.2. Dacă rezistenţele medii pe secţiune şi pe element
îndeplinesc condiţiile:
Rmin < 0,50Rb sau Rmin < 0,67Rk (1 .17)

R < 0,60Rb sau R < 0,80Rk (1.18

III - 99
 atunci rezultatele se declară necorespunzătoare şi proiectantul Pe
baza avizului CTE - al instituţiei sale urmează să se pronunţe asupra
oportnităţii şi caracterului măsurătorilor de consolidare.
2.4.3. Pentru situaţiile intermediare între cele prevăzute la
punctele 2.4.1 şi 2.4.2 proiectantul va analiza situaţia concretă din lucrare
şi va adopta o hotărâre pe baza comparării nivelului solicitărilor efective
din element pe cel al rezsitenţelor determinate, luând în considerare şi
posibilităţile de redistribuire a eforturilor.
2.5. Încercări pe fundaţii solicitate static
2.5.1. Rezistenţele medii pe secţiune şi rezistenţele medii pe
fundaţie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii pentru a fi declarate
satisfăcătoare:

Rmin ~ O, 75Rb sau R ~ 1, OORk (1 .19)

R ~ O, 85Rb sau R ~ 1, 13Rk (1.20)

2.5.2. Dacă rezistenţele medii pe secţiune şi rezistenţele medii pe
element îndeplinesc condiţiile:
Rmin < O, 55Rb sau Rmin < O, 75Rk (1.21)

R < O, 60Rb sau R < O, 80Rk (1.22)

rezultatele sunt necorespunzătoare şi proiectantul pe baza
avizului CTE - al instituţiei sale urmează să se pronunţe asupra
oportnităţii şi caracterului măsurătorilor de consolidare.
2.5.3. Pentru situaţiile intermediare între cele prevăzute la
punctele 2.5.1 şi 2.b.Z pruh::ctanLul vu .:m~liza situaţia concretă din lucrare
şi va adopta o hotărâre pe baza comparării nivelUlUI ~olicitărilor ofoctive
din fundaţie cu cel al rezistenşelor determinate.
A. EXISTĂ ŞI CORPURI DE PROBĂ SAU CAROTE FOLOSITE
LA VERIFICAREA RELAŢIEI DE TRANSFORMARE
2.6. Încercări pe stâlpi ·
2.6.1. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească rezistenţele
medii pe secţiune (Rmin) şi cele pe element (R) sunt următoarele:
Rmin ~ O, 80Rb sau R ~ 1, 06Rk (1 .23)

III- 100
 R;;:: 0,85Rb sau R;;:: 1,13Rk (1.24)
în care: Rb este marca prescrisă prin proiect
Rk este clasa prescrisă prin proiect
2.6.2. în cazul in care rezistenţele medii pe secţiune şi element
indeplinesc condiţiile:
Rmin < 0,60Rb sau Rmln < 0, 80Rk (1 .25)

R < O, 65Rb sau R < O, 86Rk (1.26)

rezultatele se declară necorespunzătoare şi proiectantul urmează
să se pronunţe conform avizului CTE - al instituţiei sale asupra
oportunităţii şi caracterului măsurătorilor de consolidare.
2.6.3. Pentru situaţiile intermediare intre cele prevăzute la
punctele 2.6.1 şi 2.6.2 proiectantul va analiza situaţia concretă din lucrare
şi va lua o hotărâre pe baza comparăriii nivelului solicitărilor efective din
element cu cel al rezistenţelor determinate, luând în considerare şi
posibilităţile de conlucrare şi de redistribuire a eforturilor.
2.7. încercări pe diagrame
2.7.1. Dacă rezistenţele medii pe secţiune şi pe element
indeplinesc condiţiile:
Rmin;;:: 0,75Rb sau Rmin ~ 1,00Rk (1.27)

R;;::0,80Rbsau R~1.06Rk (1.28)

rezultatele pot fi considerate satisfăcătoare.
2.7.2. Dacă rezistenţele medii pe secţiune şi pe element
indeplinesc condiţiile:
Rmin < 0,55Rb sau Rmin < O, 73Rk (1.29)

R < O, 60Rb sau R < O, 80Rk (1 .30)

rezultatele se declară necorespunzătoare şi proiectantul urmează
să se pronunţe conform avizului CTE - al instituţiei sale asupra
oportunităţii şi caracterului măsurătorilor de consolidare.
2. 7.3. Pentru situaţiile intermediare intre cele prevăzute la
punctele 2.7.1 şi 2.7.2 proiectantul va analiza situaţia concretă din lucrare
şi va adopta o hotărâre pe baza comparării nivelului solicitărilor efective

III- 101
din element pe cel al rezisitenţelor determinate, luând în considerare şi
posibilităţile de conlucrare ale elementelor şi de redistribuire a eforturilor.
2.8. încercări pe grinzi
2.8.1. Pentru grinzi al căror procent de armare se află sub
procentul maxim de armare şi care au P,lacă la partea comprim ată a
secţiunii, iar axa neutră cade în placă, condiţiile de acceptare sunt:

Rmir; ;;:: 0,70Rb sau R ;;:: 0,93Rk (1.31)

R;;:: 0,75Rb sau R ~ 1,00Rk (1 .32)

2.8.2. Pentru restul grinziilor condiţiile de acceptare sunt:
Rmin ;;:: O, 75Rb sau Rmin ~ 0,67Rk (1 .33)

R ~ O, 80Rb sau R ~ 1, 06Rk (1.34)

2.8.3. Dacă sunt îndeplinite condiţiile:

Rmin < O, 50Rb sau Rmln < O, 67Rk (1 .35)

R <O, 60Rb sau R < O, 80Rk (1 .36)

rezultatele încercărilor se declară necorespunzătoare, indiferent
de tipul grinzii şi proiectantul urmează să se pronunţe pe baza avizului
CTE al instituţiei sale asupra oportunităţii măsurilor de consolidare.
2.8.4. Pentru situaţiile intermediare între prevederile punctelor
2.8.1 sau 2.8.2 pe de o parte şi 2.8.3 pe de alta proiectantul urmează să
analizeze situaţia concretă din lucrare şi să adopte o hotărâre pe baza
comparării nivelului solicitărilor efective din element cu cel al rezistenţelor
determinate, luând în considerare şi posibilităţile de conlucrare ale
elementelor şi de redistribuire a eforturilor.
2.9. încercări pe plăci
2.9.1 . Rezistenţele medii pe secţiune şi cele medii pe element
trebuie să îndeplinească condiţiile :
Rmin ~ 0,65Rb sau Rmin ~ 0,86Rk (1.37)

R ~ 0,70Rb sau R ~ 0,93Rk (1.38)

pentru a fi declarate satisfăcă toare.
2.9.2. Dacă sunt îndeplinite condiţiile :

III- 102
 Rmin < 0,45Rb sau Rmin < 0,60Rk (1.39)

R < 0,70Rb sau R < 0,73Rk (1.40)

rezultatele se declară necorespunzătoare şi proiectantul urmează
să se pronunţe pe baza avizului CTE al instituţiei sale asupra oportunităţii
şi caracterului măsurilor de consolidare.
2.9.3. Pentru situaţiile intermediare între prevederile punctelor
şi .2.9.2, proiectantul va analiza situaţia concretă din lucrare şi va
2.9.1
adopta o hotărâre pe baza comportării nivelului efortuilor efective din
element cu cel al rezistenţe~o admisibile determinate, luând în considerare
şi posibilităţile de redistribuire a eforturilor.
2.1 O. Încercări pe fundaţii solicitate static
2.1 0.1 . Rezistenţele medii pe secţiune şi rezistenţele medii pe
fundaţie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii pentru a fi declarate
satisfăcătoare :
Rmin ;::: 0,70Rb sau Rmin ;::: 0,93Rk (1.41)

R ;::: 0,80Rb sau R ;::: 1,06Rk (1.42)

2.10.2. Dacă rezistenţele medii pe secţiune şi rezistenţele medii
pe element îndeplinesc condiţiile :
Rmin < 0,50Rb sau Rmin ;::: 0,67Rk (1.43)

R < 0,55Rb sau R < 0,73Rk (1.44)

rezultatele se declară necorespiinzătoarc iar proiectantul urmează

să se pronunţe pe baza avizului CTE al instituţiei sale asupra oportunităţii

şi caracterului măsurilor de consolidare.
2.1 0.3. Pentru situaţiile intermediare între prevederile pnuctelor
2.1 0.1 şi 2.1 O.2, proiectantul va analiza situaţia concretă din lucrare şi va
lua o hotărîre pe baza comparării nivelului eforturilor efective din fundaţie
cu cel al rezistentelor determinate.
'

111-103
 3. Interpretarea rezultatelor încercărilor prin metoda
combinată
A. EXISTA NUMAI DATE DE TURNARE
3.1. Încercări pe stâlpi
3.1.1 . Condiţiile ce trebuie să le îndeplinească rezistenţele medii
pe secţiune (Rmin) şi medii pe element R sunt :
Rmig ~ 0,82Rb sau Rmin ~ 1,09Rk (1.45)

R ~ 0,87Rb sau R ~ 1,16Rk (1.46)

în acest caz rezultatele se declară satisfăcătoare.
3 .1.2 . Dacă rezistenţele medii pe secţiune (Rmin) şi medii pe

element R , îndeplinesc condiţiile :

Rmin < 0,60Rb sau Rmin < 0,80Rk (1.47)

R < 0,70Rb sau R < 0,94Rk (1.48)

rezultatele se declară necorespunzătoare şi proiectantul urmează
să se pronunţe pe baza avizului CTE al instituţiei sale asupra caracterului
şi oportunităţii măsurilor de remediere.
3.1.3. Pentru toate situaţiile intermediare între prevederile
punctelor 3.1.1 şi 3.1.2 proiectantul va examina situaţia concreta din
lucrare şi va adopta o hotârâre pe baza comparării nivelului eforturilor
efective din element cu cel al rezistenţelor determinate, luând în
considerare posibilităţile de conlucrare ale elementelor şi de redistribuire a
eforturilor.
3.2. Încercări pe diafragme
3.2.1 Rezistenţele medii pe secţiune (Rm1n) şi medii pe element
trebuie să îndeplinească următoarele condiţii pentru a putea fi declarate
satisfăcătoare :
Rmin ~ 0,77Rb sau Rmin ~ 1,02Rk (1.49)

R ~ 0,82Rb sau R ~ 1,09Rk (1.50)

3.2.2. Dacă sunt îndeplinite condiţiile :
Rmin < 0,55Rb sau Rmln < 0,73Rk (1.51)

· III- 104
 R < 0,65Rb sau R < 0,87Rk (1 .52)
rezultatele se declară ne corespunzătoare şi proiectantul urmează
să se pronunţe pe baza avizului CTE - al instituţiei sale asupra
oportunităţii şi caracterului măsurilor de consolidare.
3.2.3. Pentru situaţiile intermediare între prevederile punctelor
3.2.1 şi 3.2.2 proiectantul va examina situaţia concretă din lucrare şi va
adopta o hotărîre pe baza comparării nivelului eforturilor efective din
element cu cel al rezistenţelor determinate, luând în considerare
posibilităţile de conlucrare a elementelor şi de redistribuire a eforturilor.
3.3. încercări pe grinzi
3.3.1. Pentru grinzi armata sub procentul maxim şi care au placă
la partea comprimată, iar axa neutră cade în placă, condiţiile de acceptare
sunt :
Rmin ~ 0,72Rb sau Rmin ~ 0,96Rk ' (1.53)

R ~ 0,75Rb sau R ~ 1,00Rk (1 .54}

unde:
Rb este marca prescrisă prin proiect
Rk este clasa prescrisă prin proiect
3.3.2. Pentru rostul grinzilor condiţiile de acceptare sunt :
Rmin ~ 0,77Rb sau Rmin 2:: 1,02Rk (1.55)

R ; : : 0,82Rb sau R 2:: 1,09Rk (1.56)

În cazul îndeplinirii condiţiilor :
Rmin < 0,55Rb sau Rmin ~ 0,73Rk (1.57)

R < 0,65Rb sau R < 0,80Rk {1 .58)

rezultatele vor fi declarate necorespunzătoare indiferent de tipul
de grindă, iar proiectantul urmează să se pronunţe .asupra oportunităţii şi
caracterului măsurilor de consolidare pe baza avizului CTE al instituţiei
sale.
3.3.4. Pentru situaţiile intermediare între prevederile punctelor
3.3.1 sau 3.3.2 pe de o parte şi 3.3.3 p·e de alta, proiectantul va ex~mina
situaţia concretă din lucrare şi va adopta o hotârâre pe baza comparării

III- 105
 nivelului. eforturilor efective din element cu cel al rezistenţelor
determinate, luând în considerare posibilităţile de conlucrare a elementelor
şi de redistribuire a eforturilor.
3.4. Încercări pe plăci
3.4.1. Dacă rezistenţele medii pe .secţiune (Rmln) şi pe element
îndeplinesc condiţiile:

Rmin ~ 0,67Rb sau Rmin ~ 0,89Rk (1.59)

R ~O, 72Rb sau R ~ 1,06Rk (1 .60)

rezultatele se declară satisfăcătoare.
3.4.2. Dacă rezistenţele medii pe secţiune şi pe element
îndeplinesc condiţiile :
Rmin < 0,50Rb sau Rmin < 0,67Rk (1.61)

R < 0,55Rbsau R < 0,73Rk (1 .62)

rezultatele se declară necorespunzătoare şi proiectantul urmează
ca pe baza avizului CTE al instituţiei sale să se pronunţe asupra
oportunităţii şi caracterului măsurilor de consolidare.
3.4.3. Pentru situaţiile intermediare între prevederile punctelor
3.4.1 şi 3.4.2 proiectantul va examina situaţia concretă din lucrare şi va
adopta o hotărâre pe baza comparării nivelului eforturilor efective din
element cu cel al rezistenţelor determinate.
3.5. Încercări pe fundaţii solicitate static
3.5.1. Rezistenţele medii pe secţiune şi rezistenţele medii pe
fundaţie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii pentru a fi declarate
satisfăcătoare:

Rmio ~ 0,72Rb sau Rmin ~ 0,96Rk (1.63)

R ~ 0 ,80Rb sau R ~ 1,06Rk (1 .64}

3.5.2. Dacă rezistenţele medii pe secţiune şi medii pe fundaţie
îndeplinesc condiţiile :
Rmin < 0,50Rb sau Rmin < 0,67Rk (1.65}

(1 .66)

III - 106
 rezultatele se declară nesatisfăcătoare iar proiectantul urmează
sâ se pronunţe, pe baza avizului CTE al instituţiei sale asupra oportunităţii
i caracterului măsurilor de consolidare.
ş 3.5.3. Pentru situaţiile intermediare între prevederile punctelor
3.5.1 şi 3.5.2 proiectantul va analiza situaţia concretă din lucrare şi va lua
hotărîre pe baza comparării nivelului eforturilor .efective din fundaţie cu
0
cel al.rezistenţelor determinate.
8 . EXISTĂ ŞI CORPURI DE PROBĂ SAU CAROTE PENTRU
VERIFICAREA RELAŢIEI DE TRANSFORMARE
3.6. Încercări pe stâlpi
3 .6.1. Condiţiile pe care trebuie sâ le îndeplinească, rezistenţele
medii pe secţiune şi media pe element în acest caz sunt :
Rmtn :::: 0,77Rb sau Rmin :;::: 1,02Rk (1.67)

R :;::: 0,82Rb sau R :::: 1,09Rk ' (1.68)

într-o asemenea situaţie ,.rezultatele se declară satisfăcătoare.
3.6.2. Dacă rezistenţele medii pe secţiune (Rmtn) şi rezistenţele

medii pe element (R) îndeplinesc condiţiile:

Rm,n < 0,55Rb sau Rmtn :;::: 0,73Rk (1 .69)

R < 0,65Rb sau R < 0,86Rk (1.70)

rezultatele se declară necorespunzătoare şi proiectantul urmează
să se pronunţe pe baza avizului CTE al instituţiei sale, asupra oportunităţii
şi caracterului măsurilor de consolidare.
3.6.3. Pentru ~ituaţiile in~ermediare intre prevederile punctelor
3.6.1 şi 3.6.2 proiectantul va examina situaţia concretă din lucrare şi va
adopta o hotărâre pe baza comparării nivelului eforturilor efective cu cel al
rezistenţelor determinate, luând în considerare si posibilităţile de
conlucrare ale elementelor şi redistribuire a eforturilor.
3.7. Încercări pe diafragme
3 .7.1 Condiţiile ce trebuie îndeplinite de rezistenţele medii pe
secţiune şi pe element sint în acest caz :

Rmin :;::: 0,72Rb sau Rmin :;::: 0,96Rk (1 . 71)

111-107
 R ~ 0,77Rb sau R ~ 1,03Rk (1 .72)
în acest caz rezultatele se declară satisfăcătoare.
3.7.2. Dacă sînt îndeplinite condiţiile :
Rmin < 0,50Rb sau Rmin < 0,67R ~ (1.73)

R < 0,60Rbsau R < 0,80Rk (1.74)

rezultatele se declară ne corespunzătoare, iar proiectantul
urmează să se pronunţe pe baza avizului CTE al instituţiei sale asupra
oportunităţii şi a caracterului măsurilor de consolidare.
3. 7.3. Pentru situaţiile intermediare intre prevederile punctelor
3. 7.1 şi 3. 7.2, proiectantul va examina situaţia concretă din lucrare şi va
adopta o hotărâre pe baza comparării nivelului eforturilor efective din
element cu cel al rezistenţelor determinate, luând în considerare şi
posibilităţile de conlucrare a elementelor şi redistribuire a eforturilor.
3.8. încercări pe grinzi.
3.8.1. Pentru grinzi armate sub procentul maxim de armare şi care
au placa comprimată, iar axa neutră în placă condiţiile de acceptare sunt:
Rmin ~ 0,67Rb sau Rmin ~ 0,89Rk (1.75}

R ~ O,72Rb sau R ~ 1,06Rk (1 .76)

unde:
Rb - este marca prescrisă prin proiect
Rk - clasa prescrisă prin proiect
3.8.2. Pentru restul grinzilor condiţiile de acceptare sunt:
Rmin ~ 0,72Rb sau Rmin ~ 0,96Rk (1.77)

R. ~ 0,77Rb sau R ~ 1,03Rk (1.78)

3.0.3. In cazul îndeplinirii condiţiilor
Rmin < 0,50Rb sau Rmin < 0,67Ric (1 .79)

R < 0,60Rb sau R < 0,80Rk (1 .80)

rezultatele se declară necorespunzătoare, iar proiectantul
urmează să se pronunţe pe baza avizului CTE al instituţiei sai~ asupra
oportunităţii şi caracterului măsurilor de consolidare.

III - 1OB
 3.8.4. Pentru situaţiile intermediare intre prevederile punctelor
.a.1 şi 3.8.2 pe de o parte şi 3 .8.3 pe de alta proiectantul va examina
3
situaţia concretă din lucrare şi va adopta o hotărâre pe baza comparării
nivelului eforturilor efective din element cu cel al rezistenţelor determinate
luând în considerare şi posibilităţile de conlucrare ale elementelo
redistribuire a eforturilor.
3.9. încercări pe plăci
3 .9.1. Dacă rezistenţele medii pe secţiune (Rmin} şi pe element R
rndeplinesc condiţiile :
Rmin ~ O, 62Rb sau Rmin ~ O, 82Rk (1.81)

R~ O, 67Rb sau R~ O, 89Rk (1.82)

rezultatele se declară satisfăcătoare .

3.9.2. Dacă sunt îndeplinite condiţiile :

Rmin < 0,55Rb sau Rmin ~ 0,73Rk (1 .69)

R < 0,65Rb sau R < 0,86Rk (1 .70)

rezultatele se declară necorespunzătoare, iar proiectantaul
urmează sa se pronunţe pe baza avizului CTE al instituţiei sale asupra
oportunităţii şi caracterului măsurilor de consolidare.
3.9.3. Pentru situaţiile intermediare între prevederile punctelor
3.9.1 şi 3.9.2 proiectantul va examina situaţia concretă din lucrare şi va
adopta o hotărîre pe baza comparării nivelului eforturilor efective din
element cu cel al rezistenţelor determinate.
3.1O. încercări pe fundaţii solicitate static
3.10.1 . Rezistenţele medii pe secţiune şi rezistenţele medii pe
fundaţie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii pentru a fi declarate
satisfăcătoare:

Rmin ~ O, 67Rb sau Rmin ~ O, 89Rk (1.85)

R~ O, 72Rb sau R~ O, 96Rk (1 .86)

111-109
=
......
......
o
TABEL CU VALORILE RAPOARTELOR Rmin ( R) Tabelu11
Rb Rb
Metoda ultrasonică Metoda combinată
Element Compoziţie Epruvete - Carote Compoziţie Epruvete - Carote
Satis. Necor. Indecis SaUs. Necor. Indecis Satis. Necor. Indecis Satis. Necor. Indecis
Stâlpi ~0,85 <0,60 ~0,80 <0,60 ~0,82 <0,60 ~0,77 <0,55
între între între între
(~0.9) (<0,70) (~0 .85) (<0,65) (<::0,87) (<0,70) (~0.82) (<0,65)
Dlafrag- ~0.80 <0,55 ~0.75 <0,55 ~0.77 <0,55 ~0 .72 <0,50
între între între intre
me (~0.85) (<0,65) (~0.80) (<0,60) (~0.82) (<0,65) (~0,77) (<0,60)
Grinzi T ~0.75 <0,55 ~0.70 <0,50 ~0.72 <0,55 ~0.67 <0,50
între între intre între
(~0.8) (<0,65) (<::0,75) (<0,60) (~0 .77) (<0,60) (~0.72) (<0,60)
Grinzi 1 <0,55
~0.85 <0,55 ~0.75 <0,50 ~0.77 ~0.72 <0,50
între între (<0,6 între între
(~0 .9) (<0,65) (~0.80) (<0,60) (~0.82) (<::0,77) (<0,60)
O)
Plăci ~0.70 <0,50 ~0,65 <0,45 ~0.67 <0,50 ~0.62 <0,45
intre între intre între
(<::0,75) (<0,60) (<::0,70) (<0,55) (<::0,72) (<0,55) (<!.0,68) (<0,50)
Fundaţii
~0.75 <0,55 ~0.70 <0,50 ~0.72 <0,50 ~0.67 <0,45
(solie. între intre între între
(<!.0,85) (<0,60) (~0.80) (<0,55) (~0.80) (<0,55) (~0.72) (<0,50)·
statice)
- ~-
 TABEL CU VALORILE RAPOARTELOR Rmin (
Rb
R)
Rb
Tabelul 2

Metoda ultrasonică Metoda combinată

Element CompoziVe Epruvete- Carote Compoziţie Epruvete - Carote
Satis. Necor. Indecis Satis. Necor. Indecis Satis. Necor. Indecis Satis. Necor. Indecis
Stâlpi <::1 ,13 <0,80 <::1,06 <0,80 <::1,09 <0,80 ~1.02 <0,73
intre · intre între intre
(~1.20) {<0,94} (~1 '13) {<0,86} (~1. 16) {<0,94} (~1 . 09) {<0,86)
Diafrag- <::1,06 <0,73 <::1,00 <0,73 ~1.02 <0,73 ~0.96 <0,67
intre intre intre între
me (~1.13) (<0,86} (~1.06) {<0,80} (~1 ,09) {<0,87} (~1.03) {<0,80}
Grinzi T <::1,00 <0,73 ~0.95 <0,67 <::0,96 <0,73 <::0,89 <0,67
între între între între
(~1 ,06) {<0,86) {~1 ,00) {<0,80) (~1 ,00) {<0,80) (~0.96) (<0,80)
Grinzi 1 <::1,06 <0,73 <::1,00 <0,67 <::1,02 <0,73 <::0,96 <0,67
între între între între
(~1 '13) {<0,86) (~ 1.06) {<0,80) (~1 ,09) (<0,80) (~1 ,03) {<0,67)
Plăci ~0.93 <0,67 ~0.86 <0,60 <::0,89 <0,67 ~0 ,82 <0,60
intre între i ntre intre
(~1 .00) {<0,86) (~.93) {<0,73) (~0 .96) {<0,73) (~0.89) (<0,67)
Fundaţii
<::1,00 <0,73 ~0 .93 <0,67 ~0.96 <0,67 ~0.89 <0,60
(solie. între între între intre J
(~1.1 3) {<0,80) {~1.06) (<0,73) (~1 ,06) (<0,73) (~0,96) {<0,67)
statice)
-- ---- --

.....
.....
_....
 3.10.2. Dacă rezistenţele medii pe secţiune şi rezistenţele medii
pe fundaţie îndeplinesc condiţiile :
Rmin < O, 45Rb sau Rmin ~O, 60Rk (1.87)

R< O, 50Rb sau R< O, 67Rk (1 .88)

rezultatele se consideră nesatisfăcătoare iar proiectantul urmeaZă
să se pronunţe pe baza avizului CTE al instituţiei sale asupra oportunilălil
şi caracterului măsurilor de consolidare.
3.10.3. Pentru situaţiile intermediare între prevederile punctelor
3.10.1 şi 3.10.2 proiectantul va analiza situaţia concretă din lucrare şi va
lua- o hotăr\re pe baza comparării nivelului eforturilor din fundaţie cu cel al
rezistentelor determinate.
'
O prezentare concentrată a tuturor condiţlilor formulate în
prezenta completare a normativului C 26 - 85 este dată în tabelul 1 pentru
referinţa marcă a betonului şi în tabelul 2 pentru referinţa clasă a
beton ului.
4. Alte completări sau modificări ale Normativului C 26 - 85
4.1. Temperaturile la care se fac toate tipurile de încercări
nedistructive prezentate în normativ sînt temperaturi pozitive, iar ziua de
încercare trebuie să fie precedată de cel puţin 3 zile cu temperaturi de
asemenea pozitive.
4.2. Tabelul1 din Anexa 3 a Normativului C 26- 85 care stabileşte
echivalenţa între mărcile şi clasele de betoane se înlocuieşte cu tabelul 3
dat mai jos.
Tabelul3
ECHIVALAREA DINTRE MĂRCILE ŞI CLASELE DE BETON
Marca Clasa Marca Clasa Marca Clasa
B 50 Bc3,5 B 75 Bc 5 B 100 Bc7,5
B 150 Bc 10 B 200 Bc 15 B 250 Bc20
8 300 (Bc 22,5) 8400 Bc30 8450 Bc35
B 500 Bc40 8600 Bc50 B 700 Bc60
~

Nota: Cu av1zul protectantuiUJ B 350 se poate echivala cu Bc 25

căruia îi corespunde de fapt marca B 330.

111-112