Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Apar în reţele electrice mai ales datorită comutaţiilor în sarcină redusă cum ar fi
conectarea sau deconectarea liniilor în gol, a reactoarelor transversale, transformatoare cu sarcini
reduse, fie datorită comutaţiilor la avarii – scurtcircuite, pierderea sincronismului. Aceste
comutaţii sunt însoţite de procese tranzitorii, de regulă oscilatorii, amplitudinea oscilaţiei putând
depăşi cu mult amplitudinea tensiunii de serviciu. Urmare a comutaţiei în reţea se poate stabili un
regim permanent care poate de asemenea să fie însoţit de supratensiuni (a se vedea figura 1).
În figura 1 semnificaţiile notaţiilor sunt:
- Ufm – tensiunea maximă pe fază în regim normal
- Um – amplitudinea maximă a tensiunii în regim tranzitoriu
- Usm – amplitudinea maximă a tensiunii în regimul sinusoidal cu supratensiuni
Din prezentarea de mai sus rezultă că avem supratensiuni în regim tranzitoriu şi
supratensiuni în regim staţionar (sinusoidal). Primele se mai numesc supratensiuni de comutaţie
(STC), iar cele de regim staţionar se mai numesc supratensiuni temporare.
Pentru a evalua nivelul de supratensiune se foloseşte noţiunea de factor de supratensiune.
Vom avea:
U sm = K st ⋅ U fm (1)
Kst – coeficient de supratensiune staţionară (de regim permanent)
U m = K soc ⋅ U sm (2)
Ksoc – coeficient sau factor de supratensiune în regim tranzitoriu
K = K st ⋅ K soc (3)
K – factor total de supratensiune
Supratensiuni şi izolaţii 1
Supratensiuni în reţele electrice
Figura 1
Evoluţia unui regim tranzitoriu cu
supratensiuni de comutaţie
Figura 2
Reţea tipică pentru studiul supratensiunilor interne
În figură sunt reprezentate două zone de reţea legate printr-o linie lungă. De obicei se
folosesc linii în paralel. Pentru buna funcţionare se construiesc staţii intermediare. În schemă sunt
prevăzute bobine de compensare transversală pe fiecare bară şi instalaţii de compensare
longitudinală, formată din baterii de condensatoare.
Pentru a putea studia supratensiunile interne, se fac scheme echivalente pentru elementele
de reţea. În aceste scheme centralele se înlocuiesc printr-un sistem simetric de t.e.m. şi prin
reactanţele lor interne (directe, inverse şi homopolare). În cazul generatoarelor electrice se iau în
considerare X”d la turbogeneratoare şi X’d la hidrogeneratoare (figura 3.a).
Supratensiuni şi izolaţii 2
Supratensiuni în reţele electrice
E E
Figura 3
Scheme echivalente pentru surse
a – generator
b - sistem
a b
X1 X'2 X
Xm Xm
Figura 4
Scheme echivalente pentru transformatoare
a – schema în T
b – schema în Γ
⋅ sh(γ ⋅ l ) + I ⋅ ch(γ ⋅ l )
U2
I1 = 2 (5)
Zc
Unde
Z0
Zc = (6)
Y0
γ = Z 0 ⋅Y 0 = α + j ⋅ β (7)
Z 0 = R0 + j ⋅ ω ⋅ L0
(8)
Y 0 = G0 + j ⋅ ω ⋅ C 0
Supratensiuni şi izolaţii 3
Supratensiuni în reţele electrice
α – constanta de atenuare
β – constanta de fază
Parametrii α,β, Zc pot fi scrişi şi altfel, fapt care ne va ajuta la analiza fenomenelor. Se
precizează că G0, conductanţa specifică, se neglijează în general (dacă nu există descărcare
corona pe linie). Dacă ţinem seama de (8) putem scrie:
γ = Z 0 ⋅ Y 0 = (R0 + j ⋅ ω ⋅ L0 ) ⋅ (G0 + j ⋅ ω ⋅ C0 ) (9)
⎛ R ⎞
γ = j ⋅ ω ⋅ L0 ⋅ C0 ⋅ ⎜⎜1 − j ⋅ 0 ⎟⎟ (10)
⎝ ω ⋅ L0 ⎠
Ţinând seama că (în cazul LEA) R0 < < ω·L0, folosind dezvoltarea în serie a binomului
generalizat NEWTON
(1 + x )λ = 1 + λ ⋅ x + 1 ⋅ λ ⋅ (λ − 1) ⋅ x 2 + ... (11)
2!
cu λ=1/2
⎛ R0 ⎞ R0 C0
γ = j ⋅ ω ⋅ L0 ⋅ C0 ⋅ ⎜⎜1 − j ⋅ ⎟⎟ = ⋅ + j ⋅ ω ⋅ L0 ⋅ C0 (12)
⎝ 2 ⋅ ω ⋅ L0 ⎠ 2 L0
R0
α=
2⋅Z
β = ω ⋅ L0 ⋅ C0 (13)
L0
Z=
C0
Z – impedanţa caracteristică a liniei fără pierderi.
Pentru impedanţa caracteristică Zc, vom avea:
Z0 R0 + j ⋅ ω ⋅ L0 L0 R
Zc = = = ⋅ 1− j ⋅ 0 (14)
Y0 j ⋅ ω ⋅ C0 C0 ω ⋅ L0
⎛ R0 ⎞ ⎛ α⎞
Z c ≈ Z ⋅ ⎜⎜1 − j ⋅ ⎟⎟ = Z ⋅ ⎜⎜1 − j ⋅ ⎟⎟ (15)
⎝ 2 ⋅ ω ⋅ L0 ⎠ ⎝ β⎠
În cazul liniilor coronate, conductanţa G0 nu mai este neglijabilă şi, în plus, are loc o
creştere a capacităţii conductorului. Ca urmare:
γ k = (R0 + j ⋅ ω ⋅ L0 ) ⋅ [G0 + j ⋅ ω ⋅ (C0 + ΔC )] (16)
R0 + j ⋅ ω ⋅ L0
Z ck = (17)
G0 + j ⋅ ω ⋅ (C0 + ΔC )
⎛ R0 ⎞⎛ G0 ⎞
γ k = − ω 2 ⋅ L0 ⋅ (C0 + ΔC ) ⋅ ⎜⎜1 − j ⋅ ⎟⎟⎜⎜1 − j ⋅ ⎟=
⎝ ω ⋅ L0 ⎠⎝ ω ⋅ (C0 + ΔC ) ⎟⎠
R0 ⋅ G0 R G0
= j ⋅ ω ⋅ L0 ⋅ (C0 + ΔC ) ⋅ 1 − − j⋅ 0 − j⋅
ω ⋅ L0 ⋅ (C0 + ΔC )
2
ω ⋅ L0 ω ⋅ (C0 + ΔC )
(18)
Supratensiuni şi izolaţii 4
Supratensiuni în reţele electrice
Întrucât termenul al doilea de sub ultimul radical este neglijabil şi dezvoltând acest radical
în serie după (11), rezultă:
R0 ⋅ G0
≈0 (19)
ω ⋅ L0 ⋅ (C0 + ΔC )
2
⎛ R0 G0 ⎞
γ k = j ⋅ ω ⋅ L0 ⋅ (C0 + ΔC ) ⋅ ⎜⎜1 − j ⋅ − j⋅ ⎟ (20)
⎝ 2 ⋅ ω ⋅ L0 2 ⋅ ω ⋅ (C0 + ΔC ) ⎟⎠
De unde:
ΔC
β k = ω ⋅ L0 ⋅ (C0 + ΔC ) = ω ⋅ L0 ⋅ C0 ⋅ 1 + (21)
C0
ΔC
βk = β ⋅ 1 + (22)
C0
Aplicând aceeaşi metodologie pentru Zck, obţinem succesiv:
R
1− j ⋅ 0
L0 ω ⋅ L0
Z ck = ⋅ =
C0 + ΔC G0
1− j ⋅
ω ⋅ (C0 + ΔC )
⎛ R ⎞ ⎛ G0 ⎞
⎜⎜1 − j ⋅ 0 ⎟⎟ ⋅ ⎜⎜1 + j ⋅ ⎟
L0 ⎝ ω ⋅ L0 ⎠ ⎝ ω ⋅ (C0 + ΔC ) ⎟⎠
= ⋅ ≈ (23)
C0 + ΔC G02
1+ 2
ω ⋅ (C0 + ΔC )2
L0 R0 ⋅ G0 R G0
≈ ⋅ 1+ 2 − j⋅ 0 + j⋅ ≈
C0 + ΔC ω ⋅ L0 ⋅ (C0 + ΔC ) ω ⋅ L0 ω ⋅ (C0 + ΔC )
L0 ⎛ R0 G0 ⎞
≈ ⋅ ⎜⎜1 − j ⋅ + j⋅ ⎟
C0 + ΔC ⎝ 2 ⋅ ω ⋅ L0 2 ⋅ ω ⋅ (C0 + ΔC ) ⎟⎠
Notând:
L0 Z
Zk = = (24)
C0 + ΔC ΔC
1+
C0
⎛ R0 G0 ⎞
Z ck = Z k ⋅ ⎜⎜1 − j ⋅ + j⋅ ⎟ (25)
⎝ 2 ⋅ ω ⋅ L0 2 ⋅ ω ⋅ (C0 + ΔC ) ⎟⎠
De observat că Zk < Z şi βk > β.
Se pune problema asupra modului în care putem determina valoarea conductanţei G0 şi a
creşterii de capacitate ΔC pentru linia coronată. În literatură se dau relaţii empirice care permit
calculul aproximativ al acestor parametri.
Supratensiuni şi izolaţii 5
Supratensiuni în reţele electrice
G T U1 U2
I1 I2
Figura 5
Linia funcţionând în gol
G X'd X1 X' 2 U1 U2
I1 I2=0
Xm
Figura 6
Schema echivalentă pentru linia
funcţionând în gol
S Xs U1 U2
I1 I2=0
Figura 7
Schema echivalentă pentru linia
funcţionând în gol fără neliniarităţi
unde
X s = X d' + X 1 + X 2' (26)
În condiţiile I2=0, ecuaţiile liniei (4), (5) devin:
U 1 = U 2 ⋅ ch(γ ⋅ l )
(27)
⋅ sh(γ ⋅ l )
1
I1 = U 2 ⋅
Zc
Din (26), (27) se poate scrie impedanţa de intrare a liniei:
Z i = 1 = Z c ⋅ cth(γ ⋅ l )
U
(28)
I1
Din prima relaţie din (27) rezultă valoarea tensiunii U2:
Supratensiuni şi izolaţii 6
Supratensiuni în reţele electrice
U1
U2 = (29)
ch(γ ⋅ l )
ch(γ ⋅ l ) = ch(α ⋅ l ) ⋅ cos( β ⋅ l ) + j ⋅ sh(α ⋅ l ) ⋅ sin( β ⋅ l ) (30)
Ţinând seama de următoarele simplificări:
α ⋅ l << 1
ch(α ⋅ l ) ≈ 1 (31)
sh(α ⋅ l ) ≈ α ⋅ l
rezultă:
U1
U2 ≈ (32)
cos( β ⋅ l ) + j ⋅ α ⋅ l ⋅ sin( β ⋅ l )
termenul imaginar de la numitor fiind foarte mic.
U1 ≈ E
E (33)
U2 =
cos( β ⋅ l ) + j ⋅ α ⋅ l ⋅ sin( β ⋅ l )
Graficul U2(l) este dat în figura 8.
Figura 8
Supratensiuni pe linii în gol
Supratensiuni şi izolaţii 7
Supratensiuni în reţele electrice
cos( β ⋅ l ) = 0
π
β ⋅l = (34)
2
π π ⋅v π ⋅v π ⋅ 3 ⋅ 105
l= = = = = 1500 [km]
2 ⋅ β 2 ⋅ ω 2 ⋅ 2 ⋅ π ⋅ 50 2 ⋅ 2 ⋅ π ⋅ 50
În realitate datorită apariţiei fenomenului corona tensiunea la sfârşitul liniei nu ajunge la
valori atât de mari. Valorile supratensiunilor maxime relative ajunge la 2÷4 în condiţiile liniei
coronate.
Explicaţia apariţiei supratensiunilor rezultă din figura 9.
XL
l Ic
I c = j ⋅ ω ⋅ C0 ⋅ ⋅ U 2 (35)
2 U1 U2
U 2 = U 1 − j ⋅ ω ⋅ L0 ⋅ l ⋅ I c (36)
l
U 2 = U 1 − j ⋅ ω ⋅ L0 ⋅ l ⋅ j ⋅ ω ⋅ C0 ⋅ ⋅ U 2 =
2
2
(37) Figura 9
l
= U 1 + ω 2 ⋅ L0 ⋅ C0 ⋅ ⋅ U 2 Explicativă pentru
2 supratensiuni pe linii în gol
U1
U2 = > U1 (38)
l2
1 − ω ⋅ L0 ⋅ C0 ⋅
2
2
X L = ω ⋅ L0 ⋅ l (39)
E Xs U1 U2
I1 I2=0
Figura 10
Schema echivalentă pentru linia
Din figura 10 putem scrie: funcţionând în gol Xs≠0
E = j ⋅ X s ⋅ I1 +U1
U 1 = U 2 ⋅ ch(γ ⋅ l ) (40)
⋅ sh(γ ⋅ l )
U2
I1 =
Zc
E
U2 = (41)
X
ch(γ ⋅ l ) + j ⋅ s ⋅ sh(γ ⋅ l )
Zc
În cazul simplificat al liniei fără pierderi, γ=j·β avem:
Supratensiuni şi izolaţii 8
Supratensiuni în reţele electrice
ch(γ ⋅ l ) = cos(β ⋅ l )
sh(γ ⋅ l ) = j ⋅ sin (β ⋅ l ) (42)
Zc = Z
şi vom avea:
E
U2 = (43)
X
cos( β ⋅ l ) − s ⋅ sin( β ⋅ l )
Z
Dacă notăm
Xs
= tgϕ (44)
Z
relaţia (43) devine:
E
U2 = ⋅ cos ϕ (45)
cos(β ⋅ l + ϕ )
Rezonanţa va apare la distanţa pentru care:
cos(β ⋅ l + ϕ ) = 0
π (46)
−ϕ
π 3 ⋅ 103
β ⋅l +ϕ = ⇒ l= 2 ⋅ 3 ⋅ 105 = 1500 − ⋅ ϕ < 1500 [km]
2 2 ⋅ π ⋅ 50 π
În figura 11 este reprezentată curba U2/E=f(l) după rel. (41).
Figura 11
Rezultate în cazul Xs<>0
Supratensiuni şi izolaţii 9
Supratensiuni în reţele electrice
Supratensiuni şi izolaţii 10
Supratensiuni în reţele electrice
l
Figura 13
l1 l2
Influenţa
poziţiei S Xs U1 U2
bobinelor de
compensare
I1 I'1 I'2 I1=0
Scriind ecuaţia liniei sub formă de cuadripol pe cele două porţiuni de linie avem:
U 1 = U R ⋅ ch(γ ⋅ l1 ) + I 1 ⋅ Z c ⋅ sh(γ ⋅ l1 )
'
U (49)
I 1 = R ⋅ sh(γ ⋅ l1 ) + I 1 ⋅ ch(γ ⋅ l1 )
'
Zc
U R = U 2 ⋅ ch(γ ⋅ l2 )
U2 (50)
⋅ sh(γ ⋅ l2 )
'
I2 =
Zc
Fără erori prea mari, considerăm linia fără pierderi, γ=j·β, Zc=Z.
U 1 = U R ⋅ cos( β ⋅ l1 ) + j ⋅ I 1 ⋅ Z ⋅ sin( β ⋅ l1 )
'
UR (51)
⋅ sin( β ⋅ l1 ) + I 1 ⋅ cos( β ⋅ l1 )
'
I1 = j ⋅
Z
Supratensiuni şi izolaţii 11
Supratensiuni în reţele electrice
U R = U 2 ⋅ cos( β ⋅ l2 )
U2 (52)
⋅ sin( β ⋅ l2 )
'
I2 = j⋅
Z
Ecuaţia în curenţi în punctul de instalare a bobinei:
' ' ' UR
I1 = I 2 + I R = I 2 + (53)
j ⋅ XR
Ne interesează raportul U1/U2 în prezenţa bobinei. Înlocuind I’2 , UR din (52) şi I’1 din (53)
rezultă:
⎛ U U ⋅ cos(β ⋅ l2 ) ⎞
U 1 = U 2 ⋅ cos( β ⋅ l1 ) ⋅ cos( β ⋅ l2 ) + j ⋅ ⎜⎜ j ⋅ 2 ⋅ sin( β ⋅ l2 ) + 2 ⎟⎟ ⋅ Z ⋅ sin( β ⋅ l1 )
⎝ Z j ⋅ XR ⎠
(54)
sau
⎛ Z ⎞
U 1 = U 2 ⋅ ⎜⎜ cos( β ⋅ l1 ) ⋅ cos( β ⋅ l2 ) − sin( β ⋅ l1 ) ⋅ sin( β ⋅ l2 ) + ⋅ cos(β ⋅ l2 ) ⋅ sin( β ⋅ l1 ) ⎟⎟
⎝ XR ⎠
(55)
notând
U2
Z X
= R2 = q R (56)
XR U
Z
adică puterea reactivă în unităţi relative, vom avea:
U 1 = U 2 ⋅ (cos( β ⋅ l ) + q R ⋅ cos(β ⋅ l2 ) ⋅ sin( β ⋅ l1 ) ) (57)
U2 1
= (58)
U 1 cos( β ⋅ l ) + q R ⋅ cos(β ⋅ l2 ) ⋅ sin( β ⋅ l1 )
Din (58) se poate deduce influenţa bobinei în funcţie de poziţie:
Supratensiuni şi izolaţii 12
Supratensiuni în reţele electrice
U2 1
= (62)
U 1 cos( β ⋅ l ) + qR ⋅ sin( β ⋅ l )
Supratensiunea este cu atât mai mică cu cât qR este mai mare.
c. l1>0, l2>0 – instalare într-un punct intermediar
Efectul este între limitele date la pct. a şi b.
Supratensiuni şi izolaţii 13
Supratensiuni în reţele electrice
scăderea tensiunii sub valorile periculoase, protecţia trebuie să comande declanşarea de la ambele
capete a liniei care provoacă supratensiunea, precum şi blocarea RAR.
Reglajele protecţiilor se corelează cu caracteristicile aparatajului din staţiile respective,
ţinându-se seama şi de recomandările furnizorului de aparataj.
În cazul reţelelor de 400 kV protecţia împotriva supratensiunilor temporare se realizează în
trei trepte, cu o temporizare diferită, în funcţie de valoarea supratensiunii temporare şi anume:
a) rapid, pentru valori mai mari de 1,4 ⋅ 420 / 3 kV ;
b) cu temporizare de maxim 10 s, pentru valori cuprinse între (1,2÷1,4) ⋅ 420 / 3 kV ;
c) cu temporizare de maxim 60 s, pentru valori cuprinse între (1,1÷1,2) ⋅ 420 / 3 kV .
Zh
Ih
Uh
Figura 14
Schemele echivalente de secvenţă
Supratensiuni şi izolaţii 14
Supratensiuni în reţele electrice
E = Zd ⋅ Id +U d
0 = Zi ⋅ Ii +U i (63)
0 = Zh ⋅ Ih +U h
unde:
E – tensiunea electromotoare echivalentă la locul de defect
Id – curentul de secvenţă directă la locul de defect
Ii – curentul de secvenţă inversă la locul de defect
Ih – curentul de secvenţă homopolară la locul de defect
Ud – tensiunea de secvenţă directă la locul de defect
Ui – tensiunea de secvenţă inversă la locul de defect
Uh – tensiunea de secvenţă homopolară la locul de defect
Zd – impedanţa echivalentă de secvenţă directă la locul de defect
Zi – impedanţa echivalentă de secvenţă inversă la locul de defect
Zh – impedanţa echivalentă de secvenţă homopolară la locul de defect
Pentru un defect oarecare, necunoscutele problemei sunt cele 6 mărimi: Ud, Ui, Uh, Id, Ii,
Ih. Întrucât avem numai 3 ecuaţii (rel. (63)), pentru determinarea celor 6 mărimi se utilizează
condiţiile la locul de defect, scrise pentru fiecare fază, în tensiuni şi curenţi.
Pentru trecerea de la mărimi de fază la mărimi de secvenţă se utilizează relaţiile de
dependenţă dintre acestea.
⎡U R ⎤ ⎡1 1 1 ⎤ ⎡U h ⎤
⎢U ⎥ = ⎢1 a 2 a ⎥ ⋅ ⎢U ⎥ (64)
⎢ S⎥ ⎢ ⎥ ⎢ d⎥
⎢⎣U T ⎥⎦ ⎢⎣1 a a ⎥⎦ ⎢⎣U i ⎥⎦
2
⎡ I R ⎤ ⎡1 1 1 ⎤ ⎡I h ⎤
⎢ I ⎥ = ⎢1 a 2 a ⎥⎥ ⋅ ⎢⎢ I d ⎥⎥ (65)
⎢ S⎥ ⎢
⎢⎣ I T ⎥⎦ ⎢⎣1 a a 2 ⎥⎦ ⎢⎣ I i ⎥⎦
⎡U h ⎤ ⎡1 1 1 ⎤ ⎡U R ⎤
⎢U ⎥ = 1 ⋅ ⎢1 a a 2 ⎥⎥ ⋅ ⎢⎢U S ⎥⎥ (66)
⎢ d⎥ 3 ⎢
⎢⎣U i ⎥⎦ ⎢⎣1 a 2 a ⎥⎦ ⎢⎣U T ⎥⎦
⎡I h ⎤ ⎡1 1 1 ⎤ ⎡I R ⎤
⎢ I ⎥ = 1 ⋅ ⎢1 a a 2 ⎥⎥ ⋅ ⎢⎢ I S ⎥⎥ (67)
⎢ d⎥ 3 ⎢
⎢⎣ I i ⎥⎦ ⎢⎣1 a 2 a ⎥⎦ ⎢⎣ I T ⎥⎦
unde
2⋅π
j⋅ 1 3
a=e 3
=−
+ j⋅
2 2
4⋅π
j⋅ 1 3
a2 = e 3 = − − j ⋅ (68)
2 2
1+ a + a = 0
2
Supratensiuni şi izolaţii 15
Supratensiuni în reţele electrice
Condiţiile la locul de defect se scriu din figura 15. S-a considerat un scurtcircuit printr-o
impedanţă Z.
T
UR = Z ⋅IR S
IS = 0 (69) R
IT = 0 IR
IT
IS
Scriind condiţiile pentru curenţi în mărimi de secvenţă Z UR
vom obţine:
I S = I h + a2 ⋅ I d + a ⋅ I i = 0
(70)
I T = I h + a ⋅ I d + a2 ⋅ I i = 0
Figura 15
Scăzând cele 2 ecuaţii: Condiţii la locul de defect
( )
a 2 − a ⋅ (I d − I i ) = 0 ⇒ I d = I i (71) Scurtcircuit monofazat
Înlocuind într-una din ecuaţiile (70) rezultă:
( )
Ih + a2 + a ⋅ Id = 0 (72)
şi ţinând seama de ultima relaţie din (68), rezultă imediat:
Id = Ii = Ih (73)
Utilizând prima ecuaţie din (69):
U R = Z ⋅3⋅ I d (74)
şi adunând cele 3 ecuaţii de secvenţă:
E = I d ⋅ (Z d + Z i + Z h ) + 3 ⋅ Z ⋅ I d (75)
E
Id = (76)
Z d + Zi + Z h + 3⋅ Z
Putem calcula tensiunile de secvenţă şi apoi cele de fază:
⎛ Zi + Z h + 3⋅ Z ⎞
U d = E − Z d ⋅ I d = E ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟ (77)
⎝ Z d + Zi + Zh + 3⋅ Z ⎠
Zi
U i = −Z i ⋅ I i = − ⋅E (78)
Z d + Z i + Z h + 3⋅ Z
Zh
U h = −Z h ⋅ I h = − ⋅E (79)
Z d + Zi + Z h + 3⋅ Z
3⋅ Z
UR = ⋅E
Z d + Zi + Z h + 3⋅ Z
a 2 ⋅ (Z i + Z h + 3 ⋅ Z ) − a ⋅ Z i − Z h
U S =U h + a 2 ⋅ U d + a ⋅ U i = ⋅E (80)
Z d + Zi + Z h + 3⋅ Z
⎡ 2 a2 ⋅ Zd + a ⋅ Z i + Z h ⎤
U S = E ⋅ ⎢a − ⎥ (81)
⎣ Z d + Zi + Z h + 3⋅ Z ⎦
Supratensiuni şi izolaţii 16
Supratensiuni în reţele electrice
a ⋅ (Z i + Z h + 3 ⋅ Z ) − a 2 ⋅ Z i − Z h
U T =U h + a ⋅ U d + a 2 ⋅ U i = ⋅E (82)
Z d + Zi + Z h + 3⋅ Z
⎡ a ⋅ Zd + a2 ⋅ Z i + Z h ⎤
U T = E ⋅ ⎢a − ⎥ (83)
⎣ Z d + Zi + Z h + 3⋅ Z ⎦
În cazul scurtcircuitului metalic (Z=0)şi Zd=Zi, se obţin relaţiile mai simple:
⎡ 1 3 Zh − Zd ⎤
U S ,T = E ⋅ ⎢− m j ⋅ − ⎥ (84)
⎣ 2 2 2⋅Zd + Zh ⎦
Obs. Egalitatea curenţilor de secvenţă, Id= Ii= Ih, ne sugerează înserierea schemelor de
secvenţă în cazul scurtcircuitului monofazat (figura 16).
E Zd Zi Zh
Id Ii Ih
3Z
Figura 16
Schema echivalentă de secvenţă în cazul sc.
monofazat
Supratensiuni şi izolaţii 17
Supratensiuni în reţele electrice
Uh
Ih = − (89)
Zh
Înlocuind (87) în prima ecuaţie din (86), utilizând (88),(89):
Z
U h − U d = −3 ⋅ U h ⋅ (90)
Zh
Zh
Uh = ⋅U d (91)
Z h + 3⋅ Z
Folosind a doua ecuaţie din (85) scrisă pe componente, în care curenţii de secvenţă se
determină din (63) avem:
E −U d U i U h
− − =0 (92)
Zd Zi Zh
în care ţinem seama de (87) şi (91):
E −U d U d Ud
− − =0 (93)
Zd Zi Z h + 3⋅ Z
E 1
Ud = ⋅ (94)
Zd 1 + 1 + 1
Z d Zi Z h + 3⋅ Z
Z E
Uh = h ⋅ (95)
Zd Z + 3 ⋅ Z Z + 3⋅ Z
h
+ h +1
Zd Zi
⎛ Zh ⎞
U R = 2 ⋅ U d + U h = U d ⋅ ⎜⎜ 2 + ⎟⎟ (96)
⎝ Z h + 3 ⋅ Z ⎠
E 1 ⎛ Zh ⎞
UR = ⋅ ⋅ ⎜⎜ 2 + ⎟ (97)
Zd 1 + 1 + 1 ⎝ Z h + 3 ⋅ Z ⎟⎠
Z d Zi Z h + 3⋅ Z
U Z E
U S = U T = 3 ⋅ I h ⋅ Z = −3 ⋅ h ⋅ Z = −3 ⋅ ⋅ (98)
Zh Z d Z h + 3⋅ Z + Z h + 3⋅ Z +1
Zd Zi
În cazul scurtcircuitului metalic (Z=0)şi Zd=Zi, vom avea:
3⋅ Z h
UR = ⋅E
Zd + 2⋅Zh (99)
U S =UT = 0
Supratensiuni şi izolaţii 18
Supratensiuni în reţele electrice
T
G
L Figura 18
Cf Schema
explicativă
Cf Cf pentru tratarea
neutrului
X0 Cp
a) b)
XGd XTd XLd XGi XTi XLi
E C0 C0 C0 C0
2 2 2 2
c)
3X0 XTh XLh
Figura 19
Cp Cp Schema echivalente de
secvenţă: a) directă,
2 2 b)inversă, c)homopolară
C0 = C p + 3 ⋅ C f (100)
La realizarea schemelor echivalente s-a ţinut seama că circulaţia curenţilor homopolari
dinspre transformator spre generator este şuntată de înfăşurarea în triunghi a transformatorului,
componentele homopolare fiind în fază. De regulă la generatoare XGi < XGd. Dacă puterea
generatorului este mare, atunci reactanţa acestuia este mult mai mică decât a transformatorului.
Pentru simplificare vom considera reactanţele echivalente de secvenţă directă şi inversă egale:
Supratensiuni şi izolaţii 19
Supratensiuni în reţele electrice
X d = X Gd + X Td + X Ld
X i = X Gi + X Ti + X Li ≈ X d (101)
1
Xh =
1
− ω ⋅ Cp
3 ⋅ X 0 + X Th + X Lh
În ceea ce priveşte capacităţile, cele de secvenţă directă şi secvenţă inversă sunt
neglijabile în schema respectivă, însă capacitatea de secvenţă homopolară nu poate fi neglijată
atunci când X0 este mare.
Aplicând relaţia (84), rezultă tensiunile pe fazele sănătoase în situaţia unui scurtcircuit
monofazat:
⎡ 1 3 Xh − Xd ⎤
U S ,T = E ⋅ ⎢− m j − ⎥=
⎣ 2 2 2⋅ Xd + Xh ⎦
⎛ 2⋅ Xd + Xh + 2⋅ Xh − 2⋅ Xd 3⎞
= ⎜⎜ − m j ⎟⋅E = (102)
⎝ 2 ⋅ (2 ⋅ X d + X h ) 2 ⎟
⎠
⎛ 3 Xh 3⎞
= ⎜⎜ − ⋅ m j ⎟⋅E
⎟
⎝ 2 2 ⋅ X d + X h 2 ⎠
Dacă notăm cu:
X
k= h (103)
Xd
şi facem modulul în relaţia (102) avem:
U S ,T =
9 ⎛ k ⎞
⋅⎜
3
2
⎟ + ⋅E =
(
9⋅ k2 + 3⋅ k2 + 4⋅ k + 4
⋅E
) (104)
4 ⎝2+k⎠ 4 ⋅ (k + 2 )
2
4
3 ⋅ (k 2 + k + 1)
U S ,T = ⋅E (105)
k+2
Dacă facem graficul funcţiei US,T/E=U/E:
Din figura 20 rezultă:
- când neutrul este legat la pământ Xh/Xd → 1 nu sunt supratensiuni
- pentru Xh/Xd > 1 (numai o parte din neutre sunt legate la pământ) tensiunile pe
fazele sănătoase sunt mai mari ca tensiunea nominală, ajungând la √3 pentru
Xh/Xd →∞ (neutru tratat prin bobină acordată la rezonanţă). Situaţia Xh/Xd
→∞ se realizează atunci când reactanţa de bobinei este egală cu reactanţa
capacitivă de secvenţă homopolară a liniei, adică în relaţia (101) Xh are
numitorul zero.
În realitate Rh≠0 şi atunci relaţia (84) devine:
⎡ 1 3 R + j ⋅ Xh − j ⋅ Xd ⎤
U S ,T = E ⋅ ⎢− m j ⋅ − h ⎥ (106)
⎣ 2 2 2 ⋅ j ⋅ X d + Rh + j ⋅ X h ⎦
sau
Supratensiuni şi izolaţii 20
Supratensiuni în reţele electrice
Figura 20
Supratensiuni pe fazele S,T la un defect monofazat la
variaţia raportului k=Xh/Xd
1 3 α + j⋅k − j
U S ,T = E ⋅ − m j⋅ − (107)
2 2 2⋅ j +α + j ⋅k
unde
Rh
α= (108)
Xd
Figura 21
Supratensiuni pe
fazele S,T la un
defect monofazat
la variaţia
raportului k=Xh/Xd
cu Rh≠0
Supratensiuni şi izolaţii 21
Supratensiuni în reţele electrice
Din figura 21 se observă că influenţa Rh este relevantă pentru valori mici ale lui k,
conducând la valori mai mari ale tensiunii pe fazele sănătoase doar pentru α>2.
Pentru valori ale lui k<0, situaţie care are loc atunci când X0 →∞ (neutru izolat), prezintă
interes valoarea k = - 2. Atunci are loc o rezonanţă, reactanţa capacitivă fiind egală cu suma
dintre reactanţa directă şi inversă, supratensiunile fiind mult mai mari. De precizat însă că
reactanţa capacitivă Xch=1/ω·Cp este mult mai mare decât Xd şi supratensiunea tinde către √3. În
mod excepţional, asemenea situaţii pot apare în reţele mixte (aeriene + cablu) sau la linii
racordate prin reactanţe longitudinale (reţele le tensiunea generatoarelor).
În cazul scurtcircuitelor bifazate cu punere la pământ, din (99) dacă neglijăm rezistenţele
obţinem:
3⋅ Xh
UR = ⋅E (109)
Xd + 2⋅ Xh
3⋅ k
UR = ⋅E (110)
1+ 2⋅ k
Variaţia tensiunii pe faza R este dată în figura (22).
Figura 22
Supratensiuni pe fazele R la un defect bifazat
cu pământul la variaţia raportului k=Xh/Xd
Din figura 22 se observă că pentru k>0 supratensiunile nu depăşesc 1.5 u.r., mai mici ca
în cazul scurtcircuitului monofazat când ating 1.73 u.r. Are loc un fenomen de rezonanţă pentru
k=0.5, condiţiile fiind oarecum similare ca în cazul scurtcircuitului monofazat.
În concluzie se poate spune că în cazul defectelor nesimetrice cu pământul nivelul
supratensiunilor este influenţat de modul de tratare a neutrului. Pentru reţele cu neutru legat la
pământ (k=1) nu apar supratensiuni la defecte nesimetrice. Pentru reţele cu neutru tratat sau izolat
pot apărea supratensiuni temporare cu valori de până la 1.73 u.r., iar în anumite situaţii pot apărea
fenomene de rezonanţă cu supratensiuni mai mari.
Supratensiuni şi izolaţii 22
Supratensiuni în reţele electrice
Supratensiuni şi izolaţii 23
Supratensiuni în reţele electrice
adoptată, inclusiv protecţiile prin relee şi automatizările asociate, trebuie avute în vedere
următoarele:
- selectarea şi deconectarea cât mai rapid posibil a punerilor simple la pământ, indiferent de
tipul reţelei (aeriene, mixte sau în cablu) pentru a se preveni transformarea acestor defecte în duble
puneri la pământ sau în scurtcircuite polifazate;
- utilizarea de soluţii de tratarea a neutrului reţelelor electrice de distribuţie de medie
tensiune, inclusiv protecţii prin relee şi automatizări asociate, care permit atât eliminarea defectelor
trecătoare (pasagere) fără întreruperea alimentării consumatorilor cât şi deconectarea defectelor
monofazate permanente (persistente) în cel mai scurt timp posibil;
- indiferent de modul de tratare a neutrului reţelei, trebuie redus la minim numărul de
manevre pe perioada de identificare a liniilor cu simple puneri la pământ şi de localizare a porţiunii
cu defect pentru evitarea solicitării izolaţiilor la supratensiuni de comutaţie şi de rezonanţă.
În cazul în care reţelele electrice de medie tensiune alimentează consumatori speciali, la
care efectele economice ale întreruperilor în alimentare intempestive sunt importante sau se pun în
pericol vieţile oamenilor, soluţia de tratare a neutrului acestor reţele, inclusiv protecţiile şi
automatizările asociate, se vor stabili având în vedere necesitatea evitării acestor întreruperi. În
astfel de situaţii, trebuie să se aibă în vedere o soluţie de tratare a neutrului care să permită
funcţionarea reţelei cu un defect monofazat la pământ pe o durată de timp limitată, până când
consumatorii respectivi îşi pot lua măsurile necesare pentru eliminarea consecinţelor posibile ca
urmare a întreruperii alimentării cu energie electrică. În acest sens, în funcţie de mărimea reţelei
(valoarea curentului capacitiv de punere la pământ a reţelei) se poate funcţiona cu reţeaua cu neutrul
izolat sau tratat prin bobină de compensare. În acest caz, se pot utiliza protecţii prin relee sau
automatizări pentru localizarea defectelor cu acţionare pe semnalizare şi eventual trecerea pe o
alimentare de rezervă dacă aceasta nu conduce, în momentul respectiv, la întreruperea alimentării
acestor consumatori.
Soluţia de funcţionare cu neutrul izolat va fi utilizată în cazul reţelelor electrice aeriene,
mixte sau în cablu de medie tensiune de lungimi reduse, la care curentul capacitiv de punere la
pământ a reţelei are o valoare mai mică sau egală cu 10 A.
Dacă curentul capacitiv de punere la pământ a reţelei electrice legate galvanic are o valoare
mai mare de 10 A, se va adopta una din următoarele două soluţii:
- soluţia de funcţionare cu neutrul tratat prin rezistenţă;
- soluţia de funcţionare cu neutrul tratat prin bobină de compensare.
Soluţia de funcţionare cu neutrul tratat prin rezistenţă poate fi utilizată în cazul reţelelor
electrice aeriene, mixte sau în cablu cu curenţi capacitivi de punere la pământ mai mari de 10 A.
În reţelele electrice în cablu sau mixte, preponderent în cablu, având curenţi capacitivi de
punere la pământ mai mari de 10 A, se va funcţiona în schema cu neutrul tratat prin rezistenţă.
Rezistoarele de legare la pământ a neutrului reţelei trebuie să asigure o valoare a curentului
de punere la pământ care să permită atât deconectarea rapidă şi selectivă a liniilor afectate de puneri
simple la pământ cât şi păstrarea tensiunilor de atingere şi de pas şi a influenţelor în reţelele
învecinate sub limitele admisibile normate. În acest sens, rezistorul trebuie să limiteze curentul de
scurtcircuit monofazat pe barele de medie tensiune la următoarele valori:
- 300 A - pentru reţelele electrice aeriene, precum şi pentru reţele mixte cu o valoare
a curentului capacitiv de punere la pământ mai mică de 150 A;
- 600 A - pentru reţelele electrice subterane, precum şi pentru reţele mixte cu o
valoare a curentului capacitiv de punere la pământ mai mare sau egală cu 150 A;
- 1000 A - pentru reţelele electrice subterane realizate din cabluri, atunci când este
asigurată stabilitatea termică a căii de întoarcere a curentului de scurtcircuit monofazat (cabluri cu
Supratensiuni şi izolaţii 24
Supratensiuni în reţele electrice
manta din plumb, cabluri A2YSY însoţite de un conductor de compensare sau cabluri cu ecrane
stabile termic minim 1000 A, 1 s).
Liniile electrice de medie tensiune trebuie să fie prevăzute cu protecţii selective care
provoacă declanşarea în cazul defectelor pe linii.
În ordinea preferenţială se prevăd următoarele soluţii de legare a rezistenţelor de tratare a
neutrului:
a) la neutrul transformatorului de putere, atunci când înfăşurarea de medie tensiune are
conexiunea stea şi neutrul accesibil (figura 23);
b) la neutrul bobinei pentru neutru (BPN), montată direct la bornele transformatorului de
putere (figura 23);
c) la neutrul transformatorului serviciilor proprii (TSP) (figura 23).
TIT/MT TIT/MT
IT MT IT MT
MT
BPN TSP
JT
a. b. c.
Figura 23
Soluţii de legare la neutrul reţelelor electrice de MT a RN sau BC.
Pentru creşterea calităţii în alimentarea consumatorilor racordaţi la reţelele electrice
aeriene sau mixte cu neutrul tratat prin rezistenţă şi a siguranţei în funcţionare a acestor reţele, se
poate adopta sistemul de automatizare “întreruptor şunt” care asigură eliminarea defectelor
monofazate trecătoare fără deconectarea consumatorilor (figura 24).
Principiul soluţiei constă în şuntarea, fără temporizare, pentru un interval de de timp Δt, a
defectului monofazat prin închiderea fără temporizare a polului P1 al "întreruptorului de şuntare".
În cazul în care defectul a fost trecător (pasager), funcţionarea reţelei revine la normal după
deschiderea polului P1. Dacă în intervalul de timp Δt defectul nu a fost eliminat, el este considerat
defect permanent, care va fi selectat şi declanşat rapid prin funcţionarea protecţiilor şi
automatizărilor convenţionale specifice reţelelor electrice cu neutrul tratat prin rezistenţă.
Soluţia de funcţionare cu neutrul tratat prin bobină de compensare poate fi utilizată în cazul
reţelelor aeriene sau mixte (preponderent aeriene) de medie tensiune la care curentul capacitiv de
punere la pământ are o valoare mai mare de 10 A, care alimentează consumatori care admit
întreruperi prin manevre pentru localizarea sectorului de linie cu defect permanent.
Supratensiuni şi izolaţii 25
Supratensiuni în reţele electrice
M
IL S
T
3
N
2
X is Y is
1
P1 P2 P3
RN IS
irez
i
i Rde
Supratensiuni şi izolaţii 26
Supratensiuni în reţele electrice
acestea nu au fost eliminate anterior prin compensarea curenţilor capacitivi de către bobină (în
regimul BC).
M
T
BC RN
BC - Bobină de compensare;
RN - Rezistor ce se conectează
pe neutrul reţelei;
Supratensiuni şi izolaţii 27
Supratensiuni în reţele electrice
Reţelele cu tensiune înaltă şi foarte înaltă (110-750 kV) au neutrul legat la pământ pe
motivul reducerii supratensiunilor temporare şi de comutaţie. În acest caz, costul izolaţiei este
mare şi se preferă reducerea nivelului de supratensiunilor temporare.
Cele mai multe defecte cu pământul sunt monofazate. Tratarea neutrului prin bobină
urmăreşte eliminarea defectelor monofazate fără deconectarea consumatorilor racordaţi în acea
reţea.
T L
Cf
Un
S
Cf Cf Figura 26
Circulaţia curenţilor la o
R
punere la pământ
r0
UR I0 Cp gp
L0
Ibob IpS
IpT
Supratensiuni şi izolaţii 28
Supratensiuni în reţele electrice
Prin generarea unui curent inductiv, curentul de punere la pământ, de tip capacitiv, se poate
anula iar arcul de la locul de defect se poate stinge. Vom analiza procesele care au loc
considerăm schema din figura 26.
Supratensiuni şi izolaţii 29
Supratensiuni în reţele electrice
Rezultă că valoarea curentului la locul de defect, de la faza R către pământ, are valori cu
atât mai mici cu cât gradul de acord al bobinei de stingere se apropie de 1.
Efectul de stingere a arcului este important pentru LEA. În cazul LEC, mai ales a celor
din PVC, care au tgδ mare (gp mare), efectul bobinei în ceea ce priveşte stingerea arcului este
discutabil.
Reglarea bobinei se face în regim normal prin măsurarea (cu un aparat sensibil) a
curentului prin bobină. Acesta nu este chiar zero întrucât tensiunile pe cele trei faze nu sunt
perfect simetrice şi, de asemenea, admitanţele liniilor racordate la bară nu sunt perfect simetrice.
Figura 27
Variaţia raportului I0/IC în funcţie de gradul acord
al bobinei de stingere
U R ⋅ ( g pR + j ⋅ ω ⋅ C pR ) + U S ⋅ ( g pS + j ⋅ ω ⋅ C pS ) + U T ⋅ ( g pT + j ⋅ ω ⋅ C pT )
Un = (124)
1
+ g pR + g pS + g pT + j ⋅ ω ⋅ (C pR + C pS + C pT )
r0 + j ⋅ ω ⋅ L0
iar curentul prin bobină în acest regim va fi:
Un
I bob = (125)
r0 + j ⋅ ω ⋅ L0
Acest curent va fi maxim atunci când partea reală a numitorului va fi minimă:
1 + r0 ⋅ (g pR + g pT + g pT ) − ω 2 ⋅ L0 ⋅ (C pR + C pS + C pT ) = min!
(126)
1 − ω 2 ⋅ L0 ⋅ (C pR + C pS + C pT ) = 0
adică la condiţia de acord (122).
Rezultă că reglajul la acord se obţine atunci când curentul prin bobină (de valori foarte
mici) are un maxim. Pentru supracompensare, se va mări încă puţin întrefierul bobinei. De
Supratensiuni şi izolaţii 30
Supratensiuni în reţele electrice
Sunt reţele în care neutrul se leagă la pământ fie direct, fie printr-o impedanţă de valoare
mică. Aşa cum am văzut supratensiunile datorate defectelor nesimetrice sunt cele mai mici în
această situaţie. Ele dispar complet în situaţia în care toate punctele de neutru sunt legate la
pământ. În această situaţie cresc însă curenţii de scurtcircuit monofazat.
Având în vedere cele arătate la pct. 1.4.1.1, curentul de scurtcircuit monofazat, în ipoteza
neglijării rezistenţelor, are expresia:
3⋅ E 3⋅ E
I k1 = = (127)
Xd + Xi + Xh 2⋅ Xd + Xh
Curentul de scurtcircuit trifazat:
E
Ik3 =
Xd
I k1 3⋅ Xd 3
= = (128)
Ik3 2 ⋅ X d + X h 2 + k
k fiind dat de relaţia (103)
Pentru k=1, situaţie în care supratensiunile datorate defectelor nesimetrice nu apar,
curentul de scurtcircuit monofazat este egal cu cel trifazat. Acest lucru nu este de dorit din cauza
numărului relativ mare de defecte monofazate care, însoţite de un curent mare, conduc la uzura
accentuată a echipamentelor de comutaţie. Pentru a obţine Ik1 < Ik3 este necesar ca unele neutre
ale transformatoarelor din reţea să fie izolate. Pentru a defini mai clar noţiunile, s-au convenit
următoarele clase de reţele cu neutru legat la pământ:
- reţele cu neutru efectiv legat la pământ
- reţele cu neutru neefectiv legat la pământ
S-a introdus noţiunea de coeficient de legare la pământ, definit ca raport între tensiunea pe
fazele sănătoase în prezenţa scurtcircuitului nesimetric şi tensiunea între fazele respective în
regim normal de funcţionare:
U kf
Kp = (129)
3 ⋅U f
Kp ≤ 0.8 – reţele cu neutru efectiv legat la pământ
Kp > 0.8 - reţele cu neutru neefectiv legat la pământ
Dacă avem în vedere relaţia (105), (106) rezultă pentru Kp ≤ 0.8:
0 < Xh/Xd ≤ 3 (130)
Rh/Xd ≤ 1
Limitarea nivelului de tensiuni în regim sinusoidal la 0.8 Ul (tensiunea de linie) conduce
la un nivel de izolaţie mai scăzut şi costuri mai reduse cu aceasta.
Dacă ţinem seama de rezistenţa homopolară, relaţia (128) devine:
Supratensiuni şi izolaţii 31
Supratensiuni în reţele electrice
I k1 3⋅ j ⋅ Xd
= (131)
I k 3 2 ⋅ j ⋅ X d + Rh + j ⋅ X h
I k1 3
= (132)
I k3 (k + 2) 2 + α 2
α fiind dat de relaţia (108).
Dacă reprezentăm grafic relaţia (132):
Figura 28
Variaţia raportului Ik1/Ik3 în funcţie de
raportul α=Rh / Xd
Rezultă că pentru Xh /Xd ≤ 3 şi Rh /Xd ≤ 1 raportul Ik1 /Ik3 nu poate fi coborât sub 0.6.
Scăderea în continuare a acestui raport implică utilizarea unor impedanţe suplimentare înseriate
pe neutru.
În asemenea situaţii, mărimea impedanţei din punctul de neutru se determină din condiţia
de limitare a curentului de scurtcircuit monofazat. Pentru a putea fi detectat de protecţiile
maximale de curent, curentul de scurtcircuit monofazat trebuie să depăşească o valoare minimă.
În tabelul 2 sunt prezentate orientativ valorile rezistenţelor de tratare a neutrului RN, în Ω,
în funcţie de curentul de scurtcircuit monofazat specificat în pct. 1.4.2.2.
Tabelul 2
Tensiunea nominală a
Curentul reţelei electrice 6 kV 10 kV 15 kV 20 kV
de scurtcircuit
monofazat Ik1
1000 A 3,4 5,8 8,7 11,6
600 A 5,8 9,7 14,4 18,3
300 A 11,6 19,3 28,8 38,5
Supratensiuni şi izolaţii 32
Supratensiuni în reţele electrice
După cum am arătat mai sus, în cazul reţelelor de IT şi FIT, care au neutrul legat la
pământ, nivelul supratensiunilor sunt mici, Xh/Xd < 3, ele nedepăşind 1.3 Uf. Acest lucru este
valabil atâta timp cât defectul este deconectat simultan de la ambele capete ale liniei. În realitate,
deconectarea nu se face simultan (în cazul instalaţiilor de protecţie clasice), în plus, existând
posibilitatea unui refuz al unui întrerupător. În asemenea situaţii, linia poate funcţiona, un timp
limitat, alimentată de la un capăt, cu un defect nesimetric pe el.
Din relaţiile (84) şi (99) se observă că există riscul unei rezonanţe atunci când:
Z h = −2 ⋅ Z d (134)
în cazul unui scurtcircuit monofazat şi
2 ⋅ Z h = −Z d (135)
în cazul unui scurtcircuit bifazat cu punere la pământ.
În funcţionarea liniilor lungi alimentate de la un capăt având un defect nesimetric cu
pământul, există posibilitatea realizării acestor condiţii.
Considerăm o linie alimentată de la un capăt cu un defect nesimetric la capătul opus
(pentru simplitate), ca în figura 29.
Es Zs U1 U2 k
I1 I2
Figura 29
Defect nesimetric pe linii lungi
Schemele echivalente de secvenţă sunt date în figura 30. Pentru a calcula impendanţele de
secvenţă determinăm impedanţele de intrare dinspre capătul 2 (figura 31). Vom avea:
'
U2
Zd = ' (136)
I2
Folosind ecuaţiile liniilor lungi şi legea lui Ohm în capătul1, rezultă:
U 2 = U 1 ⋅ ch(γ ⋅ l ) + Z c ⋅ I 1 ⋅ sh(γ ⋅ l )
' ' '
U1
' (137)
⋅ sh(γ ⋅ l ) + I 1 ⋅ ch(γ ⋅ l )
' '
I2 =
Zc
Supratensiuni şi izolaţii 33
Supratensiuni în reţele electrice
ES ZS U2
IS I1 I2
Ud
Figura 30
Schemele echivalente de
secvenţă la un defect
ZS U2i nesimetric pe linii lungi
I Si I 1i I 2i
Ui
ZSh U2h
I Sh I 1h I 2h
Uh
ZS U2'
Figura 31
I '1 I '2 Determinarea
Zd impedanţelor de
secvenţă
'
' U1
I1 = (138)
ZS
şi prin înlocuire în (137):
' ⎛ Z ⎞
U 2 = U 1 ⋅ ⎜⎜ ch(γ ⋅ l ) + c ⋅ sh(γ ⋅ l ) ⎟⎟
'
⎝ ZS ⎠
(139)
' ⎛ 1 1 ⎞
⋅ sh(γ ⋅ l ) + ⋅ ch(γ ⋅ l ) ⎟⎟
'
I 2 = U 1 ⋅ ⎜⎜
⎝ Zc ZS ⎠
Supratensiuni şi izolaţii 34
Supratensiuni în reţele electrice
Zc
' ch(γ ⋅ l ) + ⋅ sh(γ ⋅ l )
U ZS
Zd = ' = Zc ⋅
2
(140)
I2 Zc
sh(γ ⋅ l ) + ⋅ ch(γ ⋅ l )
ZS
În mod asemănător va rezulta Zh:
Z
' ch(γ h ⋅ l ) + ch ⋅ sh(γ h ⋅ l )
U Z Sh
Z h = ' 2 = Z ch ⋅ (141)
I2 Z ch
sh(γ h ⋅ l ) + ⋅ ch(γ h ⋅ l )
Z Sh
Tensiunea echivalentă E la locul de defect va fi tensiunea din capătul 2, înainte de defect
(figura 29). Pentru aceasta scriem mărimile de la capătul 1 şi legea lui Ohm:
U 1 = U 2 ⋅ ch(γ ⋅ l ) = E ⋅ ch(γ ⋅ l ) (142)
U2 E
I1 = ⋅ sh(γ ⋅ l ) = ⋅ sh(γ ⋅ l ) (143)
Zc Zc
U1 = ES − Z S ⋅ I1 (144)
Înlocuind (142) şi (143) în (144):
E
E ⋅ ch(γ ⋅ l ) = E S − Z S ⋅ ⋅ sh(γ ⋅ l ) (145)
Zc
de unde
ES
E= (146)
Z
ch(γ ⋅ l ) + S ⋅ sh(γ ⋅ l )
Zc
Dacă notăm:
Z
cth(ϕ ) = c (147)
ZS
atunci (140) devine:
ch(ϕ )
ch(γ ⋅ l ) + ⋅ sh(γ ⋅ l )
sh(ϕ ) sh(γ ⋅ l + ϕ )
Zd = Zc ⋅ = Zc ⋅ (148)
ch(ϕ ) ch(γ ⋅ l + ϕ )
sh(γ ⋅ l ) + ⋅ ch(γ ⋅ l )
sh(ϕ )
Z d = Z c ⋅ th(γ ⋅ l + ϕ ) (149)
şi similar:
Z h = Z ch ⋅ th(γ h ⋅ l + ϕ h ) (150)
cu
Z Sh
ϕ h = arcth
Z ch (151)
Z ch = Z 0 h ⋅ Y 0 h
Analizăm situaţiile în care apar supratensiuni, rel. (134), (135) pentru situaţia neglijării
pierderilor:
Supratensiuni şi izolaţii 35
Supratensiuni în reţele electrice
γ = j⋅β
Zc = Z
ZS = j ⋅ X S
th( j ⋅ x) = j ⋅ tg ( x) (152)
⎛ XS ⎞
ϕ = j ⋅ ϕ = j ⋅ arctg ⎜ ⎟
⎝ Z ⎠
Z d = j ⋅ Z ⋅ tg ( β ⋅ l + ϕ )
Z h = j ⋅ Z h ⋅ tg ( β h ⋅ l + ϕ h )
Verificăm condiţiile de supratensiune, rel. (134), (135):
1. Scurtcircuit monofazat:
2 ⋅ Z ⋅ tg ( β ⋅ l + ϕ ) = − Z h ⋅ th( β h ⋅ l + ϕ h ) (153)
2 ⋅ Z ≈ Zh (154)
− tg ( x) = tg (π − x) (155)
β ⋅ l + ϕ = π − β h ⋅ l − ϕh (156)
1
lrez = ⋅ (π − ϕ − ϕ h ) (157)
β + βh
Pentru situaţia XS,XSh =0 (sistem de putere infinită), φ, φh=0 şi βh≈3/2·β:
2 1 2 v 2 ⋅ 3 ⋅ 10 5
lrez ≈ ⋅ ⋅ π = ⋅ ⋅ π = ⋅ π = 1200 [km] (158)
5 β 5 ω 5 ⋅ 100 ⋅ π
Exemplu
Să considerăm o LEA 400 kV MEP 3X2X450+2X160/95 cu parametrii:
R0 = 0.034 [Ω/km]
X0 = 0.33 [Ω/km]
B0 = 3.473·10-6 [S/km]
R0h = 0.137 [Ω/km]
X0h = 0.682 [Ω/km]
Supratensiuni şi izolaţii 36
Supratensiuni în reţele electrice
Z0
Zc = = 308.659 - 15.859j [Ω]
Y0
L0
Z= = 309.066 [Ω]
C0
γ = Z 0 ⋅ Y 0 = 5.508 ⋅ 10 -5 + 1.072 ⋅ 10 -3 j
α = 5.508·10-5
β = 1.072·10-3
Z 0h
Z ch = = 502.215 - 49.944j [Ω]
Y 0h
L0 h
Zh = = 499.725 [Ω]
C0 h
γ h = Z 0 h ⋅ Y 0 h = 1.364 ⋅ 10 -4 + 1.372 ⋅ 10 -3 j
αh = 1.364·10-4
βh = 1.372·10-3
ZS = j·8 [Ω]
ZSh = j·10 [Ω]
⎛Z ⎞
ϕ = arcth⎜⎜ S ⎟⎟ = -1.327 ⋅ 10 -3 + 0.026j
⎝ Zc ⎠
⎛ Z Sh ⎞
ϕ h = arcth⎜⎜ ⎟⎟ = -1.96 ⋅ 10 -3 + 0.02j
⎝ Z ch ⎠
ES = 400/√3 [kV]
ES
E (l ) =
Z
ch(γ ⋅ l ) + S ⋅ sh(γ ⋅ l )
Zc
1. Scurtcircuit monofazat
E (l ) Z h (l ) − Z d (l )
u S (l ) = ⋅ a2 −
ES 2 ⋅ Z d (l ) + Z h (l )
E (l ) Z h (l ) − Z d (l )
uT (l ) = ⋅a−
ES 2 ⋅ Z d (l ) + Z h (l )
Supratensiuni şi izolaţii 37
Supratensiuni în reţele electrice
Figura 32
Variaţia uS(l)
pentru
scurtcircuit
monofazat pe
faza R – LEA
400 kV
Figura 33
Variaţia uT(l)
pentru
scurtcircuit
monofazat pe
faza R – LEA
400 kV
E (l ) 3 ⋅ Z h (l )
u R (l ) = ⋅
ES Z d (l ) + 2 ⋅ Z h (l )
Supratensiuni şi izolaţii 38
Supratensiuni în reţele electrice
Figura 34
Variaţia uR(l) pentru
scurtcircuit bifazat S-T,
LEA 400 kV
S XS
Figura 35
Schema de U
funcţionare cu
număr incomplet
de faze XR
Supratensiuni şi izolaţii 39
Supratensiuni în reţele electrice
E d)
Figura 36
Scheme Id
Ud
echivalente de XR
secvenţă Cd
i)
Ii
Ui
Cd XR
h)
Ih
Uh
Ch XR
Cd = C0 ⋅ l
(162)
C h = C0 h ⋅ l
Ecuaţiile schemelor echivalente de secvenţă:
E = ΔU d + Z d ⋅ I d
0 = ΔU i + Z i ⋅ I i (163)
0 = ΔU h + Z h ⋅ I h
1. Întrerupere pe o fază
Condiţiile locale sunt:
ΔU S = ΔU T = 0
(164)
IR = 0
ΔU S = ΔU h + a 2 ⋅ ΔU d + a ⋅ ΔU i = 0
(165)
ΔU T = ΔU h + a ⋅ ΔU d + a 2 ⋅ ΔU i = 0
Scăzând ecuaţiile (165) ţinând seama de (68) rezultă:
ΔU d = ΔU i
şi înlocuind într-una din ecuaţiile (165) avem
ΔU d = ΔU i = ΔU h (166)
Prin sumarea curenţilor de secvenţă din ecuaţiile din (163), ţinând seama de a doua rel.
din (164):
Supratensiuni şi izolaţii 40
Supratensiuni în reţele electrice
E − ΔU d ΔU d ΔU d
− − =0 (167)
Zd Zd Zh
⎛ Zh ⎞
ΔU d = E ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟ (168)
⎝ Z d + 2⋅Z h ⎠
3⋅ Z h
ΔU R = ⋅E (169)
Zd + 2⋅Zh
IR
Figura 37 UR
Supratensiune pe UR
faza R
Zd − Zh
U R = E − ΔU R = ⋅E (170)
Zd + 2⋅Zh
1 1
−
1 − ω ⋅ Cd ⋅ X R 1 − ω ⋅ Ch ⋅ X R
UR = ⋅E =
1 2
+ (171)
1 − ω ⋅ Cd ⋅ X R 1 − ω ⋅ Ch ⋅ X R
ω ⋅ (C d − C h ) ⋅ X R
= ⋅E
3 − ω ⋅ (C h +2 ⋅ C d ) ⋅ X R
Rezonanţa se obţine atunci când:
3 − ω ⋅ (C h +2 ⋅ Cd ) ⋅ X R = 0 (172)
3 3 ⋅ qR
lrez = = (173)
ω ⋅ (2 ⋅ C0 d + C0 h ) ⋅ X R (2 ⋅ B0 d + B0 h ) ⋅ Z
QR fiind dat de (56).
2. Întrerupere pe două faze
Condiţiile locale sunt:
I S = IT = 0
(174)
ΔU R = 0
Condiţia fiind asemănătoare cu (69) rezultă imediat (73). Sumând relaţiile din (163),
ţinând seama de a doua relaţie din (174) avem:
Supratensiuni şi izolaţii 41
Supratensiuni în reţele electrice
E
Id = Ii = Ih = (175)
2⋅Zd + Zh
iar din (163) rezultă tensiunile de secvenţă:
Zd + Zh
ΔU d = ⋅E
2⋅Zd + Zh
Zd
ΔU i = − ⋅E (176)
2⋅Zd + Zh
Zh
ΔU h = − ⋅E
2⋅Zd + Zh
⎡ Zh − Zd ⎤
ΔU S = ⎢a 2 − ⋅E (177)
⎣ 2 ⋅ Z d + Z h ⎥⎦
⎡ Zh − Zd ⎤
ΔU T = ⎢a − ⋅E (178)
⎣ 2 ⋅ Z d + Z h ⎥⎦
ES
Figura 38
IS
Supratensiune pe US
fazele S,T
US
XR XR
−
1 − ω ⋅ Ch ⋅ X R 1 − ω ⋅ Cd ⋅ X R
U S ,T = ⋅E (183)
XR XR
2⋅ +
1 − ω ⋅ Cd ⋅ X R 1 − ω ⋅ Ch ⋅ X R
Supratensiuni şi izolaţii 42
Supratensiuni în reţele electrice
ω ⋅ (C h − Cd ) ⋅ X R
U S ,T = ⋅E (184)
3 − ω ⋅ (Cd + 2 ⋅ C h ) ⋅ X R
Rezonanţa se obţine atunci când:
3 − ω ⋅ (C d + 2 ⋅ Ch ) ⋅ X R = 0 (185)
3 3 ⋅ qR
lrez = = (186)
ω ⋅ (C0 d + 2 ⋅ C0 h ) ⋅ X R (Bod + 2 ⋅ B0 h ) ⋅ Z
Figura 39
Supratensiuni la
funcţionarea cu număr
incomplet de faze
LEA 400 kV, qR=0.2
Sunt tot supratensiuni datorate funcţionării cu număr incomplet de faze, însă pe linie nu
mai este conectat un reactor ci un transformator sau autotransformator.
Considerăm următoarea schemă (figura 40):
Supratensiuni şi izolaţii 43
Supratensiuni în reţele electrice
S XS AT
Figura 40 L
Schema reţelei
pentru analiza
fenomenului de U
ferorezonanţă
Şi în acest caz neglijăm elementele longitudinale, însă vom ţine seama de reactanţa de
sistem iar linia o vom înlocui prin impedanţa de intrare:
Z i = Z c ⋅ cth(γ ⋅ l ) (189)
Pentru an analiză vom utiliza schema echivalentă trifazată:
ET Zs Zi
U µT
Figura 41
Schema ES Zs Zi
echivalentă a
reţelei(trifazată)
3I h U µS
ER Zs Zi
U µR
Ne interesează fenomenele care afectează faza R. Transformând schema din figura 41,
obţinem schema mai simplă din 42.
ET Zs Zi
IT
Z Ns ES Zs Zi Z Nl
Figura 42
Schema
IS
simplificată a
reţelei(trifazată) I Ns ER Zs Zi I Nl
Iµ Uµ
Supratensiuni şi izolaţii 44
Supratensiuni în reţele electrice
Impedanţele ZNs şi ZNl se obţin din egalitatea curenţilor de pe neutru din figurile 41 şi 42.
De exemplu pentru partea dinspre sistem:
⎛ U ⎞ U
3 ⋅ I h = 3 ⋅ ⎜⎜ − h ⎟⎟ = − Ns = I Ns (190)
⎝ Z sh ⎠ Z Ns
unde, dacă înlocuim Uh din (66), iar UNs (tensiunea pe neutru din figura 42) cu (123) avem
U R +U S +UT
U R +U S +UT 1 Zs
= ⋅ (191)
Z sh Z Ns 1 3
+
Z Ns Z s
Z − Zs
Z Ns = sh (192)
3
şi similar, pentru impedanţa ZNl, din capătul liniei:
Z − Zi
Z NL = ih (193)
3
Aplicând teorema a II-a a lui Kirchhoff în figura (42) putem scrie:
E S = (Z s + Z i ) ⋅ I S + Z i ⋅ I μ + U μ + Z Ns ⋅ I Ns
(194)
E T = (Z s + Z i ) ⋅ I T + Z i ⋅ I μ + U μ + Z Ns ⋅ I Ns
adunând cele două ecuaţii din (194):
− E R = (Z s + Z i ) ⋅ (I S + I T ) + 2 ⋅ Z i ⋅ I μ + 2 ⋅ U μ + 2 ⋅ Z Ns ⋅ I Ns (195)
Din schemă mai rezultă:
Z i ⋅ I μ + U μ = − Z Nl ⋅ I Nl
(196)
I Ns = I S + I T = I μ − I Nl
Zi Uμ
− I Nl = ⋅Iμ +
Z Nl Z Nl
(197)
⎛ Z ⎞ U
I Ns = ⎜⎜1 + i ⎟⎟ ⋅ I μ + μ
⎝ Z Nl ⎠ Z Nl
Înlocuind (197) în (194), ţinând seama şi de (196):
⎛⎛ Z ⎞ Uμ ⎞
− E R = (Z s + Z i ) ⋅ ⎜⎜ ⎜⎜1 + i ⎟⎟ ⋅ I μ + ⎟ + 2 ⋅ Z i ⋅ I μ + 2 ⋅U μ +
⎟
⎝⎝ Z Nl ⎠ Z Nl ⎠
(198)
⎛⎛ Z ⎞ U ⎞
+ 2 ⋅ Z Ns ⋅ ⎜⎜ ⎜⎜1 + i ⎟⎟ ⋅ I μ + μ ⎟
⎟
⎝⎝ Z Nl ⎠ Z Nl ⎠
⎛ Z + Z i + 2 ⋅ Z Ns + 2 ⋅ Z Nl ⎞
− E = ⎜⎜ s ⎟⎟ ⋅ U μ +
⎝ Z Nl ⎠ (199)
(Z s + Z i ) ⋅ (Z Nl + Z i ) + 2 ⋅ Z i ⋅ Z Nl + 2 ⋅ Z Ns ⋅ (Z Nl + Z i ) ⋅ I
μ
Z Nl
cu ER=E =E·ej·0 şi prin înmulţire cu inversul coeficientului lui Uμ:
E ech = U μ + Z ech ⋅ I μ (200)
Supratensiuni şi izolaţii 45
Supratensiuni în reţele electrice
Z Nl
E ech = − ⋅E
Z s + Z i + 2 ⋅ Z Ns + 2 ⋅ Z Nl
(Z + Z i ) ⋅ (Z Nl + Z i ) + 2 ⋅ Z i ⋅ Z Nl + 2 ⋅ Z Ns ⋅ (Z Nl + Z i ) =
Z ech = s
Z s + Z i + 2 ⋅ Z Ns + 2 ⋅ Z Nl
(201)
= Zi +
(Z s + Z i ) ⋅ Z Nl + 2 ⋅ Z Ns ⋅ Z Nl
Z s + Z i + 2 ⋅ Z Ns + 2 ⋅ Z Nl
Dacă ţinem seama că reactanţele de intrare ale liniei sunt capacitive şi deci impedanţa
echivalentă este capacitivă (Zech= -j·Xech), relaţia (200) se mai scrie:
U μ = m Eech + X ech ⋅ I μ (202)
La această ecuaţie se mai adaugă caracteristica de magnetizare:
U μ = f (I μ ) (203)
E ech+Xech Iμ
Uμ
a Uμ=f(Iμ)
b
1'
2'
1
2
c -Eech+Xech Iμ
+Eech
Iμ
-Eech
Figura 43
Variaţia Uμ=f(Iμ) în cazul fenomenului de
ferorezonanţă
Din graficul prezentat în figura 43 se poate observa că pentru situaţia Eech>0, (dreapta 1)
se obţin 2 soluţii – punctele c şi b. Din cele două soluţii, numai pct. c este stabil. Punctul b nu
este stabil întrucât la creşterea lui Iμ, Uμ dat de (202) creşte şi există punctul de funcţionare se
deplasează spre dreapta. Similar se întâmplă atunci când Iμ scade. Punctul c este stabil, dar
valoarea tensiunii Uμ nu este mare. Supratensiuni se obţin atunci când Eech<0 (dreapta 2) când
punctul de funcţionare se stabileşte în a iar tensiunea depăşeşte tensiunea nominală. În cazul unor
lungimi mici ale liniei, când Zi este mare, se obţin dreptele 1’ şi 2’ situaţie în care nu apar
supratensiuni. Faţă de situaţia rezonanţei liniare prezentate la pct .1.6, supratensiunile sunt mai
Supratensiuni şi izolaţii 46
Supratensiuni în reţele electrice
Supratensiuni şi izolaţii 47
Supratensiuni tranzitorii
2. SUPRATENSIUNI TRANZITORII
Aşa cum am specificat la începutul primului capitol supratensiunile tranzitorii apar în
cazul unor manevre, normale sau accidentale, în reţea. Aceste supratensiuni sunt caracterizate
de apariţia unor supratensiuni cu valori mult mai mari ca amplitudinea tensiunii de frecvenţă
industrială (50 Hz). Constau în semnale de tensiune şi curent cu frecvenţe mai mari de 50 Hz
(zeci, sute Hz) care sunt, de obicei, amortizate în timp.
Supratensiuni şi izolaţii 48
Supratensiuni tranzitorii
− u d ( x − vt ) + Z ⋅ id ( x + vt ) = 0
ui ( x + vt ) + Z ⋅ ii ( x + vt ) = 0 (214)
L0
Z = L0 ⋅ v =
C0
Din (214) rezultă:
u
id = d
Z (215)
u
ii = − i
Z
iar soluţia generală (206) o putem scrie mai bine:
u ( x, t ) = u d ( x − v ⋅ t ) + ui ( x + vt )
1 (216)
⋅ [u d ( x − v ⋅ t ) − ui ( x + vt )]
i ( x, t ) =
Z
Pentru a putea aprecia reflexia şi refracţia undelor de supratensiuni în puncte în care se
modifică impedanţa caracteristică Z, considerăm două linii de lungime infinită incidente
(figura 44):
ud1 ui1 ud2
1 2
Z1 id1 ii1 id2 Z2
Figura 44
Propagarea undelor de supratensiuni pe 2 linii
Supratensiuni şi izolaţii 49
Supratensiuni tranzitorii
⎛ Z ⎞
2 ⋅ id 1 ⋅ Z1 = ⎜⎜1 + 1 ⎟⎟ ⋅ id 2 ⋅ Z 2 (222)
⎝ Z2 ⎠
Rezultă coeficientul de refracţie al curentului:
id 2 Z1
αi = = 2⋅ (223)
id 1 Z1 + Z 2
⎛ Z ⎞ ⎛ Z ⎞
id 1 ⋅ Z1 ⋅ ⎜⎜1 − 2 ⎟⎟ − ii1 ⋅ Z1 ⋅ ⎜⎜1 + 2 ⎟⎟ = 0
⎝ Z1 ⎠ ⎝ Z1 ⎠
ii1 Z1 − Z 2
βi = = (224)
id 1 Z 1 + Z 2
Cazuri particulare:
a. Linie în gol: Z2=∞, αu=2, αi=0, βu=1, βi=-1, figura 45:
ui1
ud2
1 ud1 2
Z1 Z2=
1 id1 id2=0 2
Z1 ii1 Z2=
Figura 45
Propagarea undelor de supratensiunii pe linii în gol
Regula lui Peterson: În relaţia (216) dacă înmulţim a doua ecuaţie cu Z şi adunăm
rezultă:
2 ⋅ ud = Z ⋅ i + u (225)
Aceasta ne permite schema echivalentă din figura (47) care înlocuieşte linia cu
parametrii distribuiţi cu o schemă cu parametrii concentraţi:
Supratensiuni şi izolaţii 50
Supratensiuni tranzitorii
1 ud1 ud2 =0 2
u i1 Z2= 0
Z1
i i1
i d2
1 id1 2
Z1 Z2= 0
Figura 46
Propagarea undelor de supratensiunii pe linii în scurtcircuit
Z
i
2ud u
Figura 47
Schema echivalentă Peterson
Supratensiuni şi izolaţii 51
Supratensiuni tranzitorii
B. t=∞ - u1(∞)=2·Z2/(Z1+Z2)U0=αuU0
- u2(∞)=2·Z2/(Z1+Z2)U0=αuU0
- ui(∞)=(Z2-Z1)/(Z1+Z2)U0=βuU0
- i2(∞)=2·Z1/(Z1+Z2)I0=αiI0
- ii(∞)=(Z1-Z2)/(Z1+Z2)I0=βiI0
Supratensiuni şi izolaţii 52
Supratensiuni tranzitorii
Din datele de mai sus rezultă că sub efectul unui semnal dreptunghiular de tensiune, la
t=0, prezenţa unei inductanţe conduce la un comportament de tip Z2=∞ (linie în gol), în timp
ce la t=∞ prezenţa inductanţei nu mai are nici un efect.
În figura 50 sunt este dată variaţia tensiunilor, iar în figura 51, variaţia curenţilor:
Figura 50
Variaţia tensiunilor
la înserarea unei
bobine între două
linii (Z2 > Z1)
Figura 51
Variaţia curenţilor
la înserarea unei
bobine între două
linii (Z2 > Z1)
Supratensiuni şi izolaţii 53
Supratensiuni tranzitorii
1 U0 u1= u2 2 Figura 52
i1 i2 Conectarea unei
Z1 Z2 capacităţi în derivaţie
C
Z1
i1
Figura 53
i2 Schema echivalentă pentru
2U0 C Z2 u situaţia din figura 52
du Z + Z2 2 ⋅U 0
+ 1 ⋅u = (234)
dt Z1 ⋅ Z 2 ⋅ C Z1 ⋅ C
2 ⋅ Z2 ⎛ −
t
⎞
u (t ) = ⋅ U 0 ⋅ ⎜⎜1 − e T ⎟
⎟
Z1 + Z 2 ⎝ ⎠ (235)
Z ⋅Z
T = 1 2 ⋅C
Z1 + Z 2
u 2 ⋅ Z1 ⎞ ⎛ −
t
i2 (t ) = = ⋅ I 0 ⋅ ⎜⎜1 − e T
⎟
⎟ (236)
Z 2 Z1 + Z 2 ⎠ ⎝
Făcând analiza acestor mărimi pentru t=0 şi t=∞ avem:
A. t=0 - u(0)=0
- i2(0)=0
B. t=∞ - u(∞)=2·Z2/(Z1+Z2)U0=αuU0
- i2(∞)=2·Z1/(Z1+Z2)I0=αiI0
Rezultă că prezenţa capacităţii determină comportarea la t=0 ca şi cum am avea
scurtcircuit, iar la t=∞ influenţa capacităţii nu se mai manifestă.
Supratensiuni şi izolaţii 54
Supratensiuni tranzitorii
S Ls u1 u2
i1 i2=0
Figura 54
Linie conectată în gol
Supratensiuni şi izolaţii 55
Supratensiuni tranzitorii
1 dU ( x, s ) 1 s ⎛ s s ⎞
I ( x, s ) = − ⋅ =− ⋅ ⋅ ⎜ C1 ⋅ sh ⋅ x + C 2 ⋅ ch ⋅ x ⎟ (246)
s ⋅ L0 dx s ⋅ L0 v ⎝ v v ⎠
1 ⎛ s s ⎞
I ( x, s ) = − ⋅ ⎜ C1 ⋅ sh ⋅ x + C2 ⋅ ch ⋅ x ⎟
Z ⎝ v v ⎠
Cu constantele C1 şi C2 determinate din condiţiile la limită. Aplicând transformata Laplace
condiţiilor la limită (237):
E ( s ) = s ⋅ Ls ⋅ I (0, s ) − Ls ⋅ i1 (0) + U (0, s )
(247)
I (l , s ) = 0
Dacă
e(t ) = Em ⋅ sin (ω ⋅ t + ϕ )
ω ⋅ cos ϕ + s ⋅ sin ϕ (248)
E ( s ) = Em ⋅
s +ω
2 2
Z
s ⎞
⋅ th ⋅ l ⎟
v ⎠
⎝
Înlocuind C1 în (250) şi (251) rezultă:
Supratensiuni şi izolaţii 56
Supratensiuni tranzitorii
ω ⋅ cos ϕ + s ⋅ sin ϕ s
U ( x, s ) = E m ⋅ ⋅ ch(l − x ) ⋅ (256)
s ⋅ Ls
(
s + ω ⋅ ⎜1 +
2 ⎛
2
) Z
s ⎞ s
⋅ th ⋅ l ⎟ ⋅ ch ⋅ l
v ⎠ v
v
⎝
ω ⋅ cos ϕ + s ⋅ sin ϕ s
U ( x, s ) = E m ⋅ ⋅ ch(l − x ) ⋅ (257)
s ⋅ Ls
(s + ω )⋅ ⎜ ch v ⋅ l + Z ⋅ sh v ⋅ l ⎟
2 2 ⎛ s s ⎞ v
⎝ ⎠
ω ⋅ cos ϕ + s ⋅ sin ϕ s
I ( x, s ) = E m ⋅ ⋅ sh(l − x ) ⋅ (258)
s ⋅ Ls
( ⎛ s
Z ⋅ s + ω ⋅ ⎜ ch ⋅ l +
2 2
) s ⎞
⋅ sh ⋅ l ⎟
v
⎝ v Z v ⎠
Determinarea mărimilor u(x,t) şi i(x,t) se obţine prin transformata inversă a relaţiilor
(257) şi (258). Vom utiliza teorema reziduurilor pentru obţinerea inversei:
(
u ( x, t ) = L−1 (U ( x, s ) ) = ∑ rez U ( x, s ) ⋅ e s⋅t ; sk ) (259)
k
unde sk , k=1,2,.. sunt polii lui U(x,s) adică rădăcinile numitorului acestuia.
[
rez (U ( x, s ) ⋅ e s⋅t ; sk ) = lim (s − sk ) ⋅ U ( x, s ) ⋅ e s⋅t
s → sk
] (260)
pentru poli simpli, şi
( )
rez U ( x, s ) ⋅ e s⋅t ; sk = lim ⎢
⎡ 1 d n−1
s → sk (n − 1)! ds n −1
( )⎤
(s − sk )n ⋅ U ( x, s) ⋅ e s⋅t ⎥ (261)
⎣ ⎦
pentru poli de ordinul n.
Polii funcţiei U(x,s) sunt daţi de ecuaţiile:
s2 + ω 2 = 0
s s ⋅ Ls s (262)
ch ⋅ l + ⋅ sh ⋅ l = 0
v Z v
Soluţiile primei ecuaţii sunt:
s1, 2 = ± j ⋅ ω (263)
Rezultă termenii în timp:
rez (U ( x, s ) ⋅ e s⋅t ;± j ⋅ ω ) =
= Em ⋅
(ω ⋅ cos ϕ ± j ⋅ ω ⋅ sin ϕ ) ⋅ e ± j⋅ω⋅t ⋅ cos(l − x ) ⋅
ω
=
(± 2 ⋅ j ⋅ ω ) ⋅ ⎛⎜ cos ω ⋅ l − ω ⋅ Ls ⋅ sin ω ⋅ l ⎞⎟ v
⎝ v Z v ⎠
e ± j⋅(ω⋅t +ϕ ) ω
= Em ⋅ ⋅ cos(l − x ) ⋅ = (264)
(± 2 ⋅ j ) ⋅ ⎛⎜ cos ω ⋅ l − ω ⋅ Ls ⋅ sin ω ⋅ l ⎞⎟ v
⎝ v Z v ⎠
⎛ π⎞
± j ⋅⎜ ω ⋅t +ϕ − ⎟
Em e ⎝ 2⎠
ω
=⋅ ⋅ cos(l − x ) ⋅
2 ⎛ ω ω ⋅ Ls ω ⎞ v
⎜ cos ⋅ l − ⋅ sin ⋅ l ⎟
⎝ v Z v ⎠
unde s-a ţinut seama de relaţiile:
ch( j ⋅ x) = cos( x)
(265)
sh( j ⋅ x) = j ⋅ sin( x)
Adunând cei doi termeni, obţinem componenta permanentă (de 50 Hz):
Supratensiuni şi izolaţii 57
Supratensiuni tranzitorii
⎛ π⎞
cos⎜ ω ⋅ t + ϕ − ⎟
⎝ 2⎠ ω
u p ( x, t ) = E m ⋅ ⋅ cos(l − x ) ⋅ (266)
ω ω ⋅ Ls ω v
cos ⋅ l − ⋅ sin ⋅ l
v Z v
Pentru a găsi rădăcinile ecuaţiei a II-a din (262) căutăm soluţii pentru s=α+j·ω şi
înlocuind (notând l/v = τ):
ch(s ⋅ τ ) = ch[(α + j ⋅ ω ) ⋅ τ ] = ch(τ ⋅ α ) ⋅ cos(τ ⋅ ω ) + j ⋅ sh(τ ⋅ α ) ⋅ sin (τ ⋅ ω )
(267)
sh(s ⋅ τ ) = sh[(α + j ⋅ ω ) ⋅ τ ] = sh(τ ⋅ α ) ⋅ cos(τ ⋅ ω ) + j ⋅ ch(τ ⋅ α ) ⋅ sin (τ ⋅ ω )
Din (235) şi (230), ecuaţia II-a, separând părţile reale şi imaginare, avem:
L
ch(τ ⋅ α ) ⋅ cos(τ ⋅ ω ) = − s ⋅ (α ⋅ sh(τ ⋅ α ) ⋅ cos(τ ⋅ ω ) − ω ⋅ ch(τ ⋅ α ) ⋅ sin (τ ⋅ ω ))
Z (268)
Ls
sh(τ ⋅ α ) ⋅ sin (τ ⋅ ω ) = − ⋅ (α ⋅ ch(τ ⋅ α ) ⋅ sin (τ ⋅ ω ) + ω ⋅ sh(τ ⋅ α ) ⋅ cos(τ ⋅ ω ))
Z
Sistemul de ecuaţii (268) cu necunoscutele α şi ω nu are soluţii decât dacă α=0.
În aceste condiţii prima ecuaţie devine:
L ⋅ω
cos(τ ⋅ ω ) = s ⋅ sin (τ ⋅ ω ) (269)
Z
sau
L ⋅ω
ctg (τ ⋅ ω ) = s (270)
Z
Soluţiile ecuaţiei sunt cele arătate în figura 55. Ele se găsesc în intervalele:
- ω1·τ € (0,π/2)
- ω2·τ € (π,3π/2)
.............
- ωk·τ € ((k-1)π,(2k-1)π/2)
Determinarea soluţiilor se face numeric prin metoda NEWTON. Numărul de rădăcini
ce
Figura 55
Soluţiile ecuaţiei
Ls ⋅ ω
ctg (τ ⋅ ω ) =
Z
Supratensiuni şi izolaţii 58
Supratensiuni tranzitorii
reţin depinde de precizia impusă. Se observă că dacă ωk este rădăcină a ecuaţiei (270), atunci
şi
-ωk este soluţie.
Calculăm termenii în timp corespunzător polilor ± ωk:
rez (U ( x, s ) ⋅ e s⋅t ;± j ⋅ ω k ) =
= lim e st Em ⋅
(ω ⋅ cos ϕ + s ⋅ sin ϕ ) ⋅ (s m j ⋅ ωk )
(271) ⋅ ch(l − x ) ⋅
s
s ⋅ Ls
s → ± jω k ⎛ s
(
s + ω ⋅ ⎜ ch ⋅ l +
2
)
s ⎞
⋅ sh ⋅ l ⎟
2 v
⎝ v Z v ⎠
Întrucât numitorul expresiei de mai sus este zero pentru aceşti poli, vom calcula
separat limita (înlocuind l/v = τ):
⎛ s s ⋅ Ls s ⎞
⎜ ch ⋅ l + ⋅ sh ⋅ l ⎟
v Z v ⎠ d ⎛ s s ⋅ Ls s ⎞
lim ⎝ = ⎜ ch ⋅ l + ⋅ sh ⋅ l ⎟ =
s → ± jω k s m j ⋅ ωk ds ⎝ v Z v ⎠ s =± jωk
Ls
= ± j ⋅ τ ⋅ sin (ω k ⋅ τ ) + ⋅ (± j sin (ωk ⋅ τ ) ± j ⋅ ωk ⋅ τ ⋅ cos(ωk ⋅ τ )) =
Z
± j
= ⋅ [ωk ⋅ τ ⋅ sin (ωk ⋅ τ ) + ctg (ωk ⋅ τ ) ⋅ sin (ω k ⋅ τ ) + ctg (ω k ⋅ τ ) ⋅ ω k ⋅ τ ⋅ cos(ωk ⋅ τ )] =
ωk
± j ⎡ sin 2 (ωk ⋅ τ ) + cos 2 (ωk ⋅ τ ) ⎤
= ⋅ ⎢cos(ω k ⋅ τ ) + ωk ⋅ τ ⋅ ⎥
ωk ⎣ sin (ω k ⋅ τ ) ⎦
(272)
⎛ s s ⋅ Ls s ⎞
⎜ ch ⋅ l + ⋅ sh ⋅ l ⎟
v Z v ⎠ ±j ⎡ ωk ⋅τ ⎤
lim ⎝ = ⋅ ⎢cos(ωk ⋅τ ) + ⎥
s →± jωk s m j ⋅ ωk ωk ⎣ sin (ωk ⋅τ ) ⎦
(273)
(
rez U ( x, s ) ⋅ e s⋅t ;± j ⋅ ω k = )
(ω ⋅ cos ϕ ± j ⋅ ωk ⋅ sin ϕ ) ⋅ e ± jω ⋅t ⋅ ωk ⋅ cos(l − x ) ωk
k
= Em ⋅ v =
⎡ ωk ⋅ τ ⎤
( )
± j ⋅ ω 2 − ω k2 ⋅ ⎢cos(ω k ⋅ τ ) + ⎥
sin (ω k ⋅ τ ) ⎦
⎣
⎛ π⎞
± j ⎜ ωk ⋅t − ⎟ ωk
(ω ⋅ cos ϕ ± j ⋅ ωk ⋅ sin ϕ ) ⋅ e ⎝ 2⎠
⋅ ω k ⋅ cos(l − x )
= Em ⋅ v
⎡ ωk ⋅ τ ⎤
(ω 2
)
− ω k2 ⋅ ⎢cos(ω k ⋅ τ ) + ⎥
sin (ω k ⋅ τ ) ⎦
⎣
(274)
Sumând termenii corespunzători polilor ±ωk obţinem:
⎛ ⎛ π⎞ ⎛ π ⎞⎞ ω
⎜⎜ ω ⋅ cos ϕ ⋅ cos⎜ ω k ⋅ t − ⎟ − ω k sin ϕ ⋅ sin ⎜ ω k ⋅ t − ⎟ ⎟⎟ ⋅ ω k ⋅ cos(l − x ) k
⎝ 2⎠ ⎝ 2 ⎠⎠ v
u k ( x, t ) = 2 ⋅ E m ⋅ ⎝
⎡ ωk ⋅ τ ⎤
( )
ω 2 − ω k2 ⋅ ⎢cos(ω k ⋅ τ ) + ⎥
sin (ω k ⋅ τ ) ⎦
⎣
(275)
Supratensiuni şi izolaţii 59
Supratensiuni tranzitorii
Em
A= (277)
ω ⋅ Ls
cos(ω ⋅ τ ) − ⋅ sin (ω ⋅ τ )
Z
2 ⋅ Em ⋅ ω ⋅ ω k ⋅ cos ϕ
Bk = (278)
⎡ ωk ⋅ τ ⎤
( )
ω 2 − ω k2 ⋅ ⎢cos(ω k ⋅ τ ) + ⎥
sin (ω k ⋅ τ ) ⎦
⎣
2 ⋅ Em ⋅ ω k2 ⋅ sin ϕ
Ck = − (279)
⎡ ωk ⋅ τ ⎤
( )
ω 2 − ωk2 ⋅ ⎢cos(ωk ⋅ τ ) + ⎥
sin (ω k ⋅ τ ) ⎦
⎣
Supratensiunile care apar depind de faza tensiunii la sursă. Dacă faza tensiunii este
mică sau apropiată de zero, nu apar supratensiuni. Dacă faza tensiunii este de 90º sau
apropiată atunci apare un front de supratensiune de amplitudine Um care se propagă spre
capătul 2 al liniei. Aici unda se reflectă cu coeficientul +1 şi se propagă cu o valoare dublă
spre capătul 1 al liniei (fig. 45). Panta frontului de undă este influenţată de reactanţa de
sistem. Cu cât reactanţa sistemului este mai mică (puterea de scurtcircuit mai mare) cu atât
frontul de undă este mai abrupt. Valoarea supratensiunii este de 2 ur.
Supratensiuni şi izolaţii 60
Supratensiuni tranzitorii
C1 = Em ⋅
(
s ⋅ (ω ⋅ cos ϕ + s ⋅ sin ϕ ) + s 2 + ω 2 ) (291)
s ⋅ Ls
( ⎛
)
s ⋅ s 2 + ω 2 ⋅ ⎜1 +
Z
s ⎞
⋅ th ⋅ l ⎟
v ⎠
⎝
care, înlocuit în (287) dă:
U ( x, s ) = E m ⋅
(
s (ω ⋅ cos ϕ + s ⋅ sin ϕ ) + s 2 + ω 2) s E
⋅ ch(l − x ) ⋅ − m (291)
s ⋅ Ls
( ) ⎛ s
s ⋅ s + ω ⋅ ⎜ ch ⋅ l +
2 2 s ⎞
⋅ sh ⋅ l ⎟
v s
⎝ v Z v ⎠
Polii pentru imaginea U(x,s) sunt cei daţi de ecuaţiile (262) la care se adaugă s=0.
Pentru polul s=0 avem:
( )
rez U ( x, s ) ⋅ e s⋅t ;0 = 0 (292)
În acest fel nu vom mai trata termenul Em/s întrucât, tratat independent, acesta ar fi
dar Em care s-a anulat cu termenul dat de polul 0 al primului termen din (291).
Pentru polii ±j·ω rezultă termenii în timp:
Supratensiuni şi izolaţii 61
Supratensiuni tranzitorii
(
rez U ( x, s ) ⋅ e s⋅t ;± j ⋅ ω = )
⋅ ± j ⋅ ω ⋅ (ω ⋅ cos ϕ ± j ⋅ ω ⋅ sin ϕ ) ⋅ e ± j⋅ω⋅t ω
= Em ⋅ ⋅ cos(l − x ) ⋅ =
⎛ ω ω ⋅ Ls ω ⎞ v
± j ⋅ ω ⋅ (± 2 ⋅ j ⋅ ω ) ⋅ ⎜ cos ⋅ l − ⋅ sin ⋅ l ⎟
⎝ v Z v ⎠
⎛ π⎞
± j⋅⎜ ω ⋅t +ϕ − ⎟
Em e ⎝ 2⎠
ω
= ⋅ ⋅ cos(l − x ) ⋅
2 ⎛ ω ω ⋅ Ls ω ⎞ v
⎜ cos ⋅ l − ⋅ sin ⋅ l ⎟
⎝ v Z v ⎠
(293)
Adunând cei doi termeni rezultă:
sin (ω ⋅ t + ϕ ) ω
u p ( x, t ) = E m ⋅ ⋅ cos(l − x ) ⋅
ω ω ⋅ Ls ω v
cos ⋅ l − ⋅ sin ⋅ l
v Z v
(294)
În cazul polilor ±j·ωk va rezulta la numitor expresia dată de (272) şi
(
rez U ( x, s ) ⋅ e s⋅t ;± j ⋅ ω k = )
ωk
[± j ⋅ ω k ( )]
⋅ (ω ⋅ cos ϕ ± j ⋅ ω k ⋅ sin ϕ ) + ω 2 − ω k2 ⋅ e ± jωk ⋅t ⋅ cos(l − x )
v =
= Em ⋅
(± j )2 ⋅ ω 2 − ωk2 ⋅ ⎢cos(ωk ⋅ τ ) + ωk ⋅ τ ⎥
⎡ ⎤
( ) sin (ω k ⋅ τ ) ⎦
⎣
ωk
[(± j ⋅ ω k ) ( )]
⋅ ω ⋅ cos ϕ − ω k2 ⋅ sin ϕ + ω 2 − ω k2 ⋅ e ± jωk ⋅t ⋅ cos(l − x )
v
= Em ⋅
⎡ ωk ⋅ τ ⎤
( )
− ω 2 − ω k2 ⋅ ⎢cos(ω k ⋅ τ ) + ⎥
sin (ω k ⋅ τ ) ⎦
⎣
(295)
Adunând termenii corespunzători perechii ±j·ωk avem:
ωk
2 ⋅ cos(l − x )
u k ( x, t ) = E m ⋅ ⋅ v
⎡ ωk ⋅ τ ⎤
(
ω − ω ⋅ ⎢cos(ω k ⋅ τ ) +
2 2
k ) ⎥
sin (ω k ⋅ τ ) ⎦
(296)
⎣
[ (
⋅ ω k ⋅ ω ⋅ cos ϕ ⋅ sin (ω k ⋅ t ) + ω k2 ⋅ sin ϕ − ω 2 + ω k2 ⋅ cos(ω k ⋅ t ) ) ]
Rezultă în final, dacă grupăm (263) şi (265):
∞
ω
u ( x, t ) = u p ( x, t ) + ∑ u k ( x, t ) = A ⋅ sin (ω ⋅ t + ϕ ) ⋅ cos(l − x ) +
k =1 v
(297)
∞
ωk
+ ∑ [Bk ⋅ sin (ω k ⋅ t ) + C k ⋅ cos(ω k ⋅ t )] ⋅ cos(l − x )
k =1 v
Em
A= (298)
ω ⋅ Ls
cos(ω ⋅ τ ) − ⋅ sin (ω ⋅ τ )
Z
Supratensiuni şi izolaţii 62
Supratensiuni tranzitorii
2 ⋅ Em ⋅ ω ⋅ ω k ⋅ cos ϕ
Bk = (299)
(ω 2 − ωk2 )⋅ ⎡⎢cos(ωk ⋅ τ ) + sinω(ωk ⋅ τ⋅ τ )⎤⎥
⎣ k ⎦
Ck =
(
2 ⋅ Em ⋅ ω k2 − ω 2 + ω k2 ⋅ sin ϕ ) (300)
⎡ ωk ⋅ τ ⎤
( )
ω 2 − ω k2 ⋅ ⎢cos(ω k ⋅ τ ) + ⎥
sin (ω k ⋅ τ ) ⎦
⎣
Nivelul supratensiunilor care apar în asemenea situaţii poate fi apreciat din figura 56.
Din figură se observă că frontul de tensiune 2Em care se deplasează dinspre sursă spre
capătul în gol se reflectă cu coeficientul +1 şi generează o supratensiune de 3Em.
Em
S Ls
1 2
Em Em
S Ls
2
1
-Em
3E m
Em Em
S Ls
2
1
Figura 56
Supratensiuni la manevre RAR
Pot apare la deconectarea liniilor în gol atunci când întrerupătorul folosit este
necorespunzător: fie mediul izolant (ulei, SF6, vid) este deteriorat având o rigiditate
dielectrică scăzuta, fie dispozitivul de acţionare are un timp de acţionare mare. În acest caz,
după deconectare, la fel ca în cazul manevrelor RAR (rel. 280, 281), linia fiind în gol, pe linie
rămâne o tensiune reziduală ±Um. O vom considera –Um. După deconectare, după un timp t=
1/2T =0.01 s, tensiunea pe partea dinspre sursă atinge +Um, între polii întrerupătorului
ajungând 2Um. Dacă întrerupătorul nu şi-a refăcut rigiditatea între contacte atunci poate apare
o reaprindere a arcului şi un front de supratensiune 2Um, la fel ca în cazul manevrelor RAR.
Astfel dacă tensiunea dinspre sursă este, în momentul deconectării, t=0:
⎛ π⎞
u (t ) = U m ⋅ sin ⎜ ωt − ⎟ (301)
⎝ 2⎠
Supratensiuni şi izolaţii 63
Supratensiuni tranzitorii
Supratensiuni şi izolaţii 64
Supratensiuni tranzitorii
u d ui 2 ⋅U m 2 ⋅U m
i= − = − =0 (307)
Z Z Z Z
Um
În momentul în care unda S Ls
1 2
ajunge în capătul 1 al liniei (fig. 58.d) a)
curentul prin întrerupător se stinge, dar
linia rămâne încărcată cu tensiunea
Um Um
reziduală 3Um. După un interval ce S Ls
2
timp egal cu aproximativ jumătate de b)
perioadă tensiunea la polul dinspre 1
-Um
sursă ajunge –Um, iar diferenţa de
potenţial între poli ajunge la 4Um.
Acest lucru generează reaprinderea 3Um
Um Um
arcului în întrerupător şi un front de S Ls
2
undă -4 Um (-Um – 3Um), ca în figura c) 1
58.e. Acest front de undă se reflectă în
capătul 2 şi generează un front de undă
3Um
spre capătul 1 de mărime -4 Um,
tensiunea reziduală pe linie fiind -5 S Ls
2
Um. d)
i=0 1
S Ls
2
f) 1
-Um
- 4Um
Figura 58
Supratensiuni la reaprinderi repetate
pe fiecare fază rămâne tensiunea reziduală ±Um, întrucât stingerea curentului pe fiecare fază
se obţine la trecerea prin zero.
În figura 59 este prezentat nivelul supratensiunilor la conectarea şi reconectarea
liniilor electrice:
Figura 59
Domeniul de variaţie al supratensiunilor la conectarea şi
reconectarea liniilor în gol
Din figură se observă că cele mai mari supratensiuni, ks > 3, apar în cazul
reconectărilor trifazate, în cazul întrerupătoarelor fără rezistor de preinserţie, cu sursă
inductivă, fără compensare transversală. Totuşi din figură se observă o dispersie relativ mare a
nivelelor de supratensiuni, dependente de condiţiile locale.
Principalele situaţii în care pot apare supratensiuni datorită unor asemenea manevre
sunt:
o Întreruperea curentului de mers în gol al motoarelor asincrone.
o Deconectarea transformatoarelor în gol.
o Funcţionarea cuptoarelor cu arc electric caracterizat de intermitenţa arcului.
o Conectarea şi deconectarea liniilor în cablu în gol.
o Conectarea/deconectarea bateriilor de condensatoare.
A B
Ls i iB Figura 61
Schema de calcul pentru
E Cs uA Cb determinarea supratensiunilor la
uB deconectarea circuitelor
capacitive
Supratensiuni şi izolaţii 67
Supratensiuni tranzitorii
− Em 1
u A ( 0) = u B ( 0) = ⋅ (308)
1 ω ⋅ (C s + Cb )
ω ⋅ Ls −
ω ⋅ (C s + Cb )
După deconectare tensiunea pe capacitatea Cs trece la valoarea corespunzătoare
situaţiei impusă de sursă (valoare efectivă):
E 1
UA = ⋅ (309)
1 ω ⋅ Cs
ω ⋅ Ls −
ω ⋅ Cs
După un interval de
timp de până la 0.01 s
tensiunea pe partea dinspre
sursă a întrerupătorului tinde
spre valoarea +Em şi la
momentul tp are loc
reaprinderea arcului între
contacte.
În primul moment de după
reaprindere tensiunile pe cele
două capacităţi se
echilibrează prin redistribuţia
sarcinilor: Figura 62
Supratensiuni la deconectarea circuitelor capacitive
U i ⋅ (C s + Cb ) = Em ⋅ Cb + Ei ⋅ C s (310)
E ⋅ C + Ei ⋅ C s
Ui = m b (311)
C s + Cb
Unde Ei este tensiunea la borna dinspre sursă a întrerupătorului la momentul tp când
are loc reaprinderea:
Ei = 2
Em
(
⋅ cos ω ⋅ t p ) (312)
ω ⋅ Ls ⋅ C s − 1
Tensiunile ua(t)=ub(t) conţin după momentul t=tp pe lângă componenta de frecvenţă 50
Hz şi o componentă oscilantă. Astfel dacă scriem teorema a II-a a lui Kirchhoff în circuitul
din figura 61 avem:
⎛ π⎞ di
Em ⋅ sin ⎜ ω ⋅ t − ⎟ = Ls + u A
⎝ 2⎠ dt
(313)
du A
i = (C s + Cb ) ⋅
dt
sau
⎛ π⎞ d 2u A
Em ⋅ sin ⎜ ω ⋅ t − ⎟ = Ls ⋅ (C s + Cb ) ⋅ + uA (314)
⎝ 2⎠ dt 2
Ecuaţia (314) are soluţia generală de forma:
ω02 ⎛ π⎞
uA = ⋅ E m ⋅ sin ⎜ ω t − ⎟ + C1 ⋅ sin (ω0 ⋅ t + C2 ) (315)
ω02 − ω 2 ⎝ 2⎠
unde C1 şi C2 sunt constante de integrare, iar ω0:
Supratensiuni şi izolaţii 68
Supratensiuni tranzitorii
1
ω0 = (316)
Ls ⋅ (C s + Cb )
Condiţiile iniţiale pentru determinarea constantelor de integrare sunt:
u A (t p ) = U i
du A
dt
=
C
1
+ C
⋅ i (t p ) =
C
1
+ C
⋅
− Em
(
1
)
⋅ sin ω ⋅ t p (317)
t =t p s b s b ω⋅L −
s
ω ⋅ Cs
Fără a mai calcula constantele C1 şi C2, din figura (62) se observă că valoarea lui
C1=Ei+Ui, poate atinge valoarea 2·Em. Într-adevăr pentru ωLs << 1/ωCs sau ω2LsCs<<1,
Cs<Cb şi tp=0.01 sau ωtp=π avem:
- din relaţia (311) - Ui ≈ Em
- din relaţia (312) - Ei ≈ Em
- din relaţia (316) – ω2 << ω02 , deoarece ω2<<1/ Ls(Cs+Cb).
În aceste condiţii (315) devine:
⎛ π⎞ ⎛ π⎞
u A ≈ Em ⋅ sin ⎜ ωt − ⎟ + 2 ⋅ Em ⋅ sin ⎜ ω0 ⋅ (t − t p ) − ⎟ (318)
⎝ 2⎠ ⎝ 2⎠
Adică la t=tp uA(tp)= - Em, însă după un timp foarte scurt, Δt=π/ω0, până când semnalul de
frecvenţă mare ajunge la valoarea maximă, se ajunge la uA≈3Em. Dacă arcul electric s-ar
stinge la prima trecere prin zero a curentului (când tensiunea ar fi 3Em) o nouă reaprindere ar
conduce la supratensiuni de 5Em.
Pentru a evita apariţia solicitărilor periculoase ale izolaţiilor bateriilor de
condensatoare sau ale cablurilor funcţionând în gol, la deconectarea acestora sunt necesare
întrerupătoare rapide care nu provoacă reaprinderi.
Figura 63
Deconectarea curenţilor
mici inductivi
Supratensiuni şi izolaţii 69
Supratensiuni tranzitorii
Valoarea curentului întrerupt, It, (figura 63) se numeşte curent de tăiere sau de rupere.
De remarcat că în cazul curenţilor mari inductivi, ruperea curentului la valori mari nu este
posibilă deoarece energia magnetică nu mai poate fi transferată în capacitatea de intrare a
echipamentului de valoare mică. Pentru a putea aprecia nivelul supratensiunii care apare în
asemenea cazuri considerăm cazul uzual al deconectării unui transformator în gol (figura 64).
Schema echivalentă ia în considerare
capacităţile celor două părţi ale reţelei separate şi
inductivităţile aferente (figura 65). În figură L1
reprezintă inductivitatea sistemului, C1 capacitatea
sistemului de alimentare faţă de pâmânt, C2 capacitatea
de intrare a transformatorului, L2 inductivitatea de Figura 64
magnetizare a transformatorului. Schema instalaţiei pentru studiul
Ecuaţiile de funcţionare: deconectării curenţilor mici
inductivi
A B
L1 i iB iL Figura 65
Schema de calcul pentru
E C1 C2 L2
uB determinarea supratensiunilor la
deconectarea curenţilor mici
uA inductivi
Înainte deconectare:
u B = 2 ⋅ U B ⋅ sin (ω ⋅ t + ϕ B ) (319)
2 ⋅U B ⎛ π⎞
iL = ⋅ sin⎜ ω ⋅ t + ϕ B − ⎟ (320)
ω ⋅ L2 ⎝ 2⎠
După deconectare:
di
u B = L2 ⋅ L (321)
dt
du B
C2 ⋅ = −iL (322)
dt
cu condiţiile iniţiale:
iL (0) = I t
(323)
u B (0) = U 0
Aplicăm transformata Laplace sistemului (321), (322) obţinem:
U B ( s) = s ⋅ L2 ⋅ I L ( s) − L2 ⋅ I t
(324)
C2 ⋅ s ⋅ U B ( s ) − C2 ⋅ U 0 = − I L ( s)
de unde
U B ( s) = s ⋅ L2 ⋅ (C2 ⋅ U 0 − s ⋅ C2 ⋅ U B ( s ) ) − L2 ⋅ I t (325)
L ⋅ (s ⋅ C 2 ⋅ U 0 − I t )
U B ( s) = 2 (326)
1 + s 2 ⋅ L2 ⋅ C2
Imaginea UB(s) are polii:
s1, 2 = ± j ⋅ ω2
1 (327)
ω2 =
L2 ⋅ C2
Supratensiuni şi izolaţii 70
Supratensiuni tranzitorii
∑ rez[U B (s) ⋅ e s ]
2
u B (t ) = k ⋅t
, sk = U 0 ⋅ cos(ω 2 ⋅ t ) − L2 ⋅ I t ⋅ ω2 ⋅ sin (ω 2 ⋅ t ) (328)
k =1
Exemplu
Considerăm un transformator funcţionând în gol cu următoarele caracteristici:
Sn = 31.5 MVA
Un = 121 kV
i0 = 3 %
C2 = 10 nF
u B max =
L2 ⋅ I t2
=
50 ⋅ 4.51 ⋅ 2 ( )2
= 450 kVmax
C2 10 −8
1
ω2 = = 1414 [ s −1 ] = 4.5 ⋅ ω
50 ⋅ 10 − 8
Coeficientul de şoc:
Supratensiuni şi izolaţii 71
Supratensiuni tranzitorii
450
K soc = = 4.55
2
121 ⋅
3
Aceste instalaţii au apărut în ultimii 30-40 de ani. Avantajul lor este legat de gradul
ridicat de compactizare (10÷25 % din suprafaţa unei instalaţii similare în aer), protecţia faţă
de factorii de mediu poluanţi, electrosecuritatea sporită, calităţile deosebite ale SF6 ca mediu
Supratensiuni şi izolaţii 73
Supratensiuni tranzitorii
S
Ri i iC Figura 68
Schema de calcul pentru
E C uC determinarea conectarea unui
separator pe o capacitate
uS neîncărcată
Experimental s-a constatat că fenomenul se produce cel mai adesea când polaritatea
contactului mobil este negativă.
La deconectarea separatorului se înregistrează un proces invers, practic simetric cu cel
descris mai sus. Numărul de reamorsări şi distribuţia amplitudinilor acestora depind de
concepţia constructivă a aparatului de comutaţie, de viteza de deplasare a contactelor, de
comportarea mediului gazos, de procedurile specifice de exploatare a instalaţiilor. Din acest
punct de vedere, sunt foarte rare cazurile când un întrerupător lasă încărcată instalaţiile cu
sarcină reziduală la nivel apropiat de 2 ⋅ U m . În ceea ce priveşte separatoarele utilizate în
instalaţii capsulate, cu viteze de deplasare relativ mici, tensiunile reziduale lăsate pe barele
capsulate se situează uzual între 0.1 şi 0.5 ur. Acest lucru înseamnă că tensiunile de iniţiere a
descărcărilor să se situeze în domeniul 1.1...1.5 ur. Practic numai separatoarele cu viteză
mare de deplasare pot lăsa o sarcină reziduală la valori apropiate de 1ur.
Întrerupătoarele şi separatoarele de sarcină, pot să producă supratensiuni de acest fel
dar datorită vitezelor mari ale contactelor mobile numărul de reamorsări este mic.
Probleme mai complicate sunt atunci când anvelopa este unică pentru toate fazele. În
aceste cazuri tensiunile treaptă apar şi între faze, nu numai faţă de anvelopă. După prima
amorsare, supratensiunile produse pe o fază pot favoriza sau inhiba apariţia de amorsări pe
celelalte faze.
Câmpul electromagnetic asociat tensiunilor tranzitorii cu front foarte rapid, este radiat
atât de către anvelopă cât şi de către linia aeriană conectată la ea. Orice circuit secundar aflat
în apropiere va putea fi perturbat datorită tensiunilor şi curenţilor induşi. Amplitudinile
câmpului electric ajung la 10 kV/m, iar a câmpului magnetic la 1 A/m, frecvenţa fiind de
10÷20 MHz.
În concluzie, fenomenele care au loc în instalaţiile capsulate pot genera supratensiuni
cu valori de vârf de 1.7÷2 ur, cu frecvenţe iniţiale de până la 100 MHz care ajung în puncte
mai depărtate la circa 10 MHz. Pot apare tensiuni tranzitorii în anvelopă cu valori de ordinul
0.1÷0.25 ur, ceva mai ridicate în vecinătatea joncţiunilor cu LEA. Deşi nu sunt foarte
periculoase pentru personal (oscilaţii de slabă energie) apariţia descărcărilor sub formă de
scânteie în zona joncţiunilor anvelopei impun mijloace de semnalizare şi limitarea accesului
în perioada manevrelor. TTA pot conduce la perturbaţii importante în instalaţii de circuite
secundare.
Supratensiuni şi izolaţii 77
Supratensiuni tranzitorii
4. SUPRATENSIUNI ATMOSFERICE
Când câmpul electric depăşeşte valoarea critică, în aer încep să se dezvolte canale de
descărcare, parţial ionizate, în care coexistă sarcini pozitive şi negative, numit strimer. Din
aceste canale se dezvoltă un canal puternic ionizat numit canal de lider. El avansează pe
distanţe de ordinul 30-50 m cu pauze de 30-125 μs (figura 72. a), rezultând o viteză relativ
mică de deplasare (0.1÷0.2 m/μs). O dată ce liderul în trepte ajunge la nivelul solului (figura
72.b), în zona canalului se acumulează sarcini de polaritate diferită, de obicei pozitive. De la
nivelul solului începe să se dezvolte un număr de contrastrimeri care ating fruntea liderului
descendent. În acest moment se dezvoltă descărcarea inversă sau principală (figura 72.c).
Acesta se propagă spre nor cu o viteză foarte mare, de ordinul 50÷60 m/μs, până la jumătate
din viteza luminii. În această descărcare se neutralizează sarcinile din descărcarea de lider. Pe
lângă fotoionizări, apar acum şi termoionizări. Temperatura canalului atinge valori de ordinul
30000 ºK, ceea ce produce o încălzire şi dilatare bruscă a aerului. Revenirea aerului produce
efectul sonor denumit tunet. Prin atingerea norului de către descărcarea principală, practic se
realizează un canal conductor de la nor la pământ. În acest moment este posibilă o altă
descărcare dintr-o altă zonă a norului spre pământ, pe acelaşi canal. Canalul fiind deja ionizat,
Supratensiuni şi izolaţii 78
Supratensiuni tranzitorii
Figura 72
Mecanismul descărcării de trăsnet
i
viteza descărcărilor următoare de la nor către pământ să fie mult mai mare decât a liderului în
trepte (2÷5 m/μs). Şi la aceste descărcări succesive apar lovituri inverse, durata între acestea
fiind de ordinul 40-60 ms. S-au înregistrat şi până la 26 de descărcări succesive cu o durată
totală de 2 s. Trăsnetul este succesiunea acestor lovituri inverse de-a lungul aceluiaşi canal de
descărcare. După polaritatea sarcinilor din nori trăsnetele pot fi negative (majoritatea) sau
pozitive. S-au constatat şi trăsnete ascendente, adică cu canal de lider în trepte de la sol către
nor, în cazul obiectelor înalte de 100-200 m.
Numărul de trăsnete este reflectat prin indicele keraunic, Ku. Acesta reprezintă numărul de
zile de furtună cu descărcări electrice în decursul unui an, stabilit ca medie pe baza
observaţiilor metodologice pe cel puţin
zece ani. În România valoarea medie
este de 43 zile/an (figura 74).
Un indicator relevant este şi densitatea
de trăsnete Dt.
Ku
Dt = 1.1 ⋅ (338)
1 + 1.4 ⋅ K u
Cu valori între 3.5 şi 5.5
transete/km2·an.
Curentul de trăsnet are forma din
figura 73 şi este caracterizat de
valoarea de vârf It şi de durata
frontului sau panta acestuia. Din acest
punct de vedere, datele statistice sunt
arătate în tabelul 3.
Figura 73
Variaţia curentului de trăsnet la
baza canalului de descărcare
Supratensiuni şi izolaţii 79
Supratensiuni tranzitorii
Figura 74
Harta izokeraunică a României
Supratensiuni şi izolaţii 80
Supratensiuni tranzitorii
Tabelul 3
Parametrii caracteristici ai curentului de trăsnet
Nivel 95 % 50 % 5%
încredere Prima Următoarele Prima Următoarele Prima Următoarele
It [kA] 14 4.6 30 12 80 30
di/dt 5.5 12 12 40 32 120
[kA/μs]
Se remarcă că valoarea pantei este mult mai mare în situaţia descărcărilor multiple
întrucât canalele de trăsnet sunt deja ionizate.
În literatură se dau relaţii empirice pentru determinarea probabilităţii ca valoarea
curentului de trăsnet sau a pantei să atingă o anumită valoare.
Efectul termic al curentului de trăsnet se determină în funcţie de variaţia acestuia în
⎛tt ⎞
timp ⎜ ∫ i (t ) 2 ⋅ dt ⎟ . În laborator, curentul de trăsnet se modelează prin semnale de forma 8/20
⎜ ⎟
⎝0 ⎠
μs.
Figura 75
Orientarea trăsnetului către
paratrăsnete
Supratensiuni şi izolaţii 81
Supratensiuni tranzitorii
Supratensiuni şi izolaţii 82
Supratensiuni tranzitorii
rx
hx
rx 1,6
= ⋅p (341)
ha 1 + hx
h
unde:
30 5,5
p= = (342)
h h
Prin factorul p se ţine seama de înălţimea maximă de orientare a trăsnetului,
considerată de 600 m pentru paratrăsnetele verticale şi de 300 m pentru cele orizontale.
Zona de protecţie a două paratrăsnete verticale, egale ca înălţime şi aşezate în
apropiere unul de celălalt, este prezentată în figura 77. Notaţiile din figură au următoarele
semnificaţii:
a este distanţa dintre paratrăsnete;
2 bx - lăţimea minimă a zonei de protecţie la nivelul cercetat hx;
rx - raza de protecţie a unui paratrăsnet la nivelul cercetat hx;
R - raza circumferinţei care trece prin vârfurile paratrăsnetelor şi punctul O,
dispuse la nivelul ho.
Pentru spaţiile exterioare ale zonei de protecţie, raza de protecţie rx se determină ca
pentru un singur paratrăsnet vertical.
Distanţa a la care zonele de protecţie ale paratrăsnetelor se mai intersectează (bx = 0)
este 7ha pentru paratrăsnetele având înălţimea h ≤ 30 m şi 7p⋅ha pentru paratrăsnetele cu
înălţimi mai mari de 30 m (h > 30 m).
Zona de protecţie a trei sau patru paratrăsnete verticale egale ca înălţime la nivelul de
cercetat hx au fost reprezentate în figurile 78, 79, 80, zonele de protecţie din exteriorul fiecărui
paratrăsnet calculându-se ca pentru un singur paratrăsnet.
Condiţia necesară pentru ca întreaga suprafaţă interioară să fie protejată este:
D ≤ 8 ha ⋅ p (343)
unde D, în cazul a patru paratrăsnete, este diagonala patrulaterului regulat format din cele
patru paratrăsnete (figura 79), iar pentru aşezarea în triunghi (figura 78) sau patrulater
neregulat (figura 80) este diametrul cercului care trece prin axele a trei paratrăsnete.
Supratensiuni şi izolaţii 83
Supratensiuni tranzitorii
ha
h
h0 rx
hx
a/2 a/2
a3
a’
4 1
3 b’’x 1
O D b’x
O
a’
b’’x b’’x
a2 a1
2
3 b’x 2
Figura 78 Figura 79
Zona de protecţie a paratrăsnetelor de înălţimi diferite se determină prin metoda
paratrăsnetului fictiv (figura 81).
Astfel, se trasează în mod obişnuit zona de protecţie a paratrăsnetului mai înalt (1). Se
duce o linie orizontală din vârful celui de-al doilea paratrăsnet (2), până la intersecţia cu zona
de protecţie a primului paratrăsnet. În acest punct se consideră un paratrăsnet fictiv (1′), de
înălţime egală cu a paratrăsnetului (2) şi pentru cele două paratrăsnete (1′) şi (2), situate la
distanţe a` , se trasează în mod obişnuit zona, conform figurii 77. Condiţia de închidere a
zonei între cele două paratrăsnete se verifică deci, în acest caz, pentru distanţa a’.
Supratensiuni şi izolaţii 84
Supratensiuni tranzitorii
a3
b’’
3 4
D1 a4
O1 b’’x
D2
b’’
a2 O2
2 1
b’’x
a1
Figura 80
2 1’
h1
h2
h0
a’
Figura 81
Zona de protecţie a unui paratrăsnet orizontal este reprezentată în figura 3.2.
Distanţa rx , denumită convenţional rază de protecţie, prin analogie cu paratrăsnetul
vertical, se deterrmină după formulele:
a) pentru un paratrăsnet orizontal dispus la o înălţime h ≤ 30 m:
rx k
= (344)
ha h
1+ x
h
unde k este un coeficient care ia valoarea 0,8 la liniile aeriene şi 1,2 în cazul protecţiei
construcţiilor de pe teritoriul centralelor şi staţiilor electrice.
b) pentru un paratrăsnet orizontal dispus la o înălţime 30 m < h < 100 m:
rx k
= ·p (345)
ha hx
1+
h
unde p se determină cu formula (342).
Supratensiuni şi izolaţii 85
Supratensiuni tranzitorii
Paratrăsnet orizontal
(conductor de protecţie)
Limitele zonei
de protecţie
asigurată de
paratrăsnet
ha
h Obiect
protejat
rx
hx
a/4
ha
h
h0 rx
hx
Supratensiuni şi izolaţii 86
Supratensiuni tranzitorii
a/4
hST
α α
Acesta trebuie să aibă valori maxime de 30º, cu excepţia LEA 400 kV dublu circuit la
care valoarea maximă este de 20º.
trăsnetului pe stâlp:
1) 150 kA pentru linii electrice aeriene de 400 kV şi 750 kV;
2) 100 kA pentru linii electrice aeriene de 220 kV;
3) 50 kA pentru linii electrice aeriene de 110 kV;
4) 25 kA pentru linii electrice aeriene de 20 kV.
b. Curba curenţilor de trăsnet primejdioşi. Se referă la valorile limită ale pantei şi
amplitudinii pentru care nu are loc conturnarea izolaţiei
c. Indicele de fiabilitate a liniei la supratensiuni atmosferice – se referă la numărul
probabil de deconectări ale liniei pentru care nu au loc avarii.
d. Criteriul economic care ia în considerare efectele economice ale măsurilor de
protecţie şi ale daunelor probabile cauzate de acestea.
Liniile electrice aeriene de 110 kV, 220 kV, 400 kV şi 750 kV trebuie să fie protejate pe
toată lungimea lor împotriva loviturilor directe de trăsnet, prin conductoare de protecţie.
Liniile electrice aeriene de 3 ÷ 35 kV nu trebuie să se protejeze în mod special
împotriva loviturilor directe de trăsnet. Acest lucru este justificat că în cazul liniilor cu neutru
izolat sau tratat, o conturnare la pământ nu conduce la declanşarea liniei. Poate avea loc o
declanşare dacă conturnarea trece în scurtcircuit polifazat.
Nu trebuie utilizate conductoare de protecţie la liniile electrice aeriene de 110 kV,
220 kV şi 400 kV în următoarele cazuri:
a) în sectoarele cu depuneri intense de chiciură, în care montarea conductoarelor de
protecţie necesită costuri mari de investiţii, nejustificate economic;
b) în zonele în care solul are o rezistivitate mare (ρ ≥ 10 5 Ω m).
În cazul în care nu se pot utiliza conductoare de protecţie din motivele precizate la pct.
a şi b de mai sus, se va analiza tehnic şi economic necesitatea şi oportunitatea utilizării pe
LEA 110÷400 kV a unor soluţii suplimentare de reducere a numărului de întreruperi în
funcţionare a LEA respective (de exemplu montarea pe linii de descărcătoare cu rezistenţă
variabilă pe bază de oxizi metalici).
La liniile electrice aeriene de 110 kV, 220 kV şi 400 kV conductoarele de protecţie se
leagă la pământ la fiecare stâlp şi la prizele de pământ ale staţiilor de la capetele liniei
electrice respective (legătura se poate realiza prin elementele conductoare ale stâlpului, iar
priza de legare la pământ poate fi artificială sau naturală). Trebuie remarcat că avantajele
legării la pământ la fiecare stâlp sunt contrabalansate de pierderile în circuitul format de
conductoarele de protecţie (de ex. la LEA cu 2 conductoare de protecţie) sau de acestea şi
pământ. Aceste pierderi au valori de ordinul kW.
Dacă conductoarele de protecţie ale liniilor de 750 kV urmează să se folosească la
organizarea comunicaţiilor la înaltă frecvenţă pentru comanda prin dispecer şi automatică,
acestea trebuie să fie suspendate pe stâlp prin lanţuri de izolatoare.
În funcţie de rezistivitatea solului, rezistenţa prizei de pământ a fiecărui stâlp la
curenţii de frecvenţă industrială nu trebuie să depăşească valorile din tabelul 4.
În cazul liniilor de 750 kV, rezistenţa prizei de pământ a fiecărui stâlp la curenţii de
frecvenţă industrială nu trebuie să depăşească valoarea de 10 Ω.
Supratensiuni şi izolaţii 88
Supratensiuni tranzitorii
Tabelul 4
Rezistenţa prizelor de pământ ale stâlpilor liniilor electrice aeriene în funcţie
de rezistivitatea solului
Rezistivitatea solului (Ω cm) Rezistenţa maximă de legare la pământ
pentru tensiunea (Ω):
U ≤ 110 kV U > 110 kV
- până la 104 inclusiv 10 101)
- peste 104 până la 5.104 inclusiv 15 10
- peste 5.104 până la 105 inclusiv 20 15
5
- peste 10 30 202)
Note: 1) Se recomandă adoptarea unei rezistenţe de până la 5 Ω dacă aceasta nu impune greutăţi
deosebite de realizare.
2) În cazuri excepţionale, când condiţiile impun prize costisitoare, se admite valoarea maximă
de 30 Ω.
Supratensiuni şi izolaţii 89
Supratensiuni tranzitorii
Pentru aprecierea comportării unei linii la acţiunea STA de determină numărul specific
de declanşări pentru 100 km de linie, la un indice keraunic ku=20. Se pot compara în acest fel
diferite sisteme de protecţie şi se pot compara cu rezultatele obţinute în exploatare.
Numărul de trăsnete care cad pe 100 km de linie este de forma:
N = S ⋅ Dt [trăsnete/100km·an] (349)
unde Dt este dat de (338) pentru ku=20. Suprafaţa de pe care se adună trăsnetele este apreciată
cu relaţia empirică:
S = 5.26 ⋅ h 0.48 + 0.1 ⋅ lcp (350)
unde h este înălţimea medie a conductoarelor, iar lcp distanţa între conductoarele de protecţie
(dacă există două) în metri.
Numărul de conturnări va fi:
N c = N ⋅ pc (351)
pc fiind probabilitatea ca un trăsnet căzut pe linie să genereze o conturnare.
Tensiunea care afectează izolaţia, amplitudinea supratensiunii, este:
U iz = Z echiv ⋅ I t (352)
Zechiv – impedanţa caracteristică echivalentă prin care circulă curentul de trăsnet It.
Pentru ca această tensiune să cauzeze o conturnare este necesar ca
U iz > U 50% (353)
Supratensiuni şi izolaţii 90
Supratensiuni tranzitorii
unde U50% reprezintă valoarea maximă a unei tensiuni standardizate de impuls, care, aplicată
izolaţiei respective de un număr de ori, produce conturnarea acesteia în 50 % din cazuri.
Rezultă că pentru a avea loc o conturnare este necesar ca
U
I t > I pr = 50% (354)
Z echiv
Rezultă că probabilitatea pc poate fi apreciată
{ }
pc = p I t > I pr (355)
Numărul specific de declanşări va fi:
nsp = N c ⋅ pa = N ⋅ pc ⋅ pa (356)
în care pa este probabilitatea de transformare a conturnării de impuls în arc electric la
tensiunea de serviciu.
pa = 1.6 − U s / liz − 0.06 (357)
unde Us este tensiunea de serviciu care va alimenta arcul electric, iar liz lungimea lanţului de
izolatoare sau a spaţiului pe o suprafaţă izolantă de-a lungul căreia amorsează arcul.
Pentru Us ≥ 110 kV valoarea pa se apropie de 1 (100%).
Figura 86
Căderea trăsnetului pe
conductorul activ
Supratensiuni şi izolaţii 91
Supratensiuni tranzitorii
Z ca
Z= (360)
2
Z ca
Z0 ⋅
U iz = 2 ⋅I (361)
Z ca t
Z0 ⋅
2
Dacă egalăm Uiz din (361) cu U50% se obţine curentul de protecţie.
2
U
i (t ) = ∑ rez ( I ( s ) ⋅ e st ; sk ) = −
i =1 Z0 + R p
Z0 + R p (365)
− ⋅t
U Lst
− ⋅e
Z0 + R p
Figura 87
şi din a doua ecuaţie din (362) rezultă: Căderea trăsnetului pe
Z0 + Rp stâlp
U ⋅ Rp − ⋅t
U ⋅ Z0 L st
uiz (t ) = + ⋅e (366)
Z0 + Rp Z0 + Rp
Dacă unda incidentă de tensiune este de forma 2U0=Z0·a·t, adică curentul de trăsnet
este de tip rampă, it(t)=a·t, a=It / Tf, sistemul (363) se scrie:
Z0 ⋅ a
(
= s ⋅ Lst ⋅ I ( s ) + Z 0 + R p ⋅ I ( s ) )
s2 (367)
U iz ( s ) = s ⋅ Lst ⋅ I ( s ) + R p ⋅ I ( s )
Z0 ⋅ a
I ( s) = (368)
2
(
s ⋅ s ⋅ Lst + Z 0 + R p )
U iz ( s ) =
Z0 ⋅ a
(
⋅ s ⋅ Lst + R p ) (369)
(
s 2 ⋅ s ⋅ Lst + Z 0 + R p )
Aplicând transformata inversă rezultă:
Supratensiuni şi izolaţii 92
Supratensiuni tranzitorii
⎛ Z0 + Rp ⎞
⎜ − ⋅t ⎟
1 It
uiz (t ) = χ 2 ⋅ Lst ⋅ ⋅ I t ⋅ ⎜1 − e Lst ⎟+χ⋅ ⋅ Rp ⋅ t (370)
Tf ⎜ ⎟ Tf
⎝ ⎠
Z0
cu χ= (371)
Z0 + R p
Scriind tensiunea pentru momentul în care curentul ajunge la valoarea It, t=Tf, prin
neglijarea termenului exponenţial, rezultă:
⎡ L ⎤
U iz = ⎢ χ ⋅ R p + χ 2 ⋅ st ⎥ ⋅ I t (372)
⎢⎣ T f ⎥⎦
Curentul de protecţie se poate determina din (354). În acest caz conturnarea apare
dinspre stâlp spre conductorul activ, numindu-se conturnare inversă. Relaţia de mai sus este
valabilă pentru stâlpii metalici ai LEA de 400, 220, 110 kV. La medie tensiune, inductivitatea
stâlpului este neglijabilă şi
U iz = χ ⋅ R p ⋅ I t ≈ R p ⋅ I t (373)
Calculele de mai sus s-au făcut fără considerarea conductorului de protecţie. În
prezenţa conductorului de protecţie trebuie considerată impedanţa caracteristică echivalentă a
conductorului de protecţie şi a canalului de trăsnet:
Z cp
Z0 ⋅
Z 0cp = 2 (374)
Z cp
Z0 +
2
Z 0cp
şi χ = (375)
Z 0cp + R p
În cazul liniilor fără conductor de protecţie din date statistice s-a constatat că circa
47% din trăsnete cad pe conductoare active şi 53% pe stâlpi.
Numărul specific de declanşări va fi (prin particularizare relaţiei (356)):
nsp = nca + nst = 0.47 ⋅ N ⋅ pcca ⋅ pa + 0.53 ⋅ N ⋅ pcst ⋅ pa
Pentru liniile cu conductor de protecţie, aşa cum am mai menţionat, trebuie să se ţină
seama că lovirea conductorului activ are o probabilitate foarte mică, datorită prezenţei
conductorului de protecţie. Această probabilitate se apreciază cu relaţii empirice, de exemplu:
α ⋅ hst
lg( pde [%]) = − 4 , hst > 30 m (376)
90
Numărul specific de declanşări va fi:
nsp = nca + nst + ncp = pde ⋅ N ⋅ pcca ⋅ pa +
(
+ (1 − pde ) ⋅ γ ⋅ N ⋅ pcst ⋅ pa + (1 − γ ) ⋅ N ⋅ pccp ⋅ pa ) (377)
Supratensiuni şi izolaţii 93
Supratensiuni tranzitorii
Tabelul 5
Nivelurile de izolaţie nominale pentru domeniul I de tensiuni (1 kV ≤ Us ≤ 245 kV)
Tensiunea cea mai Tensiunea nomină de Tensiunea nominală de ţinere
ridicată pentru ţinere la impuls de trăsnet la încercarea de scurtă durată
echipament Um (valoare de vârf) cu frecvenţă industrială
(valoare efectivă) Lista 1 Lista 2 (valoare efectivă)
kV kV kV kV
3,6 20 40 10
7,2 40 60 20
12 60 75 28
17,5 75 95 38
24 95 125 50
36 145 170 70
52 250 95
72,5 325 140
123 450 1) 185 1)
550 2) 230 2)
245 950 1) 395 1)
1050 2) 460 2)
Note: 1) valori utilizate pentru transformatoarele de putere şi distanţele de izolare în aer;
2
) valori utilizate pentru toate echipamentele cu excepţia transformatoarelor de putere.
Supratensiuni şi izolaţii 94
Supratensiuni tranzitorii
Tabelul 6
Nivelurile de izolaţie nominale pentru domeniul II de tensiuni ( Us >245 kV)
Tabelul 7
Valori de calcul ale factorului de supratensiune de comutaţie (KC)
Supratensiuni şi izolaţii 95
Supratensiuni tranzitorii
b) dacă porţiunea respectivă este până la 3 km şi majorarea este mai mare de 30 % este
necesar să se verifice schema de protecţie a staţiei, în vederea asigurării unei protecţii
eficiente a întregului echipament din staţie.
Trecerile de la porţiunile de linie cu izolaţie întărită la porţiunile de linie cu izolaţie
normală, menţionate mai sus, se recomandă să se efectueze treptat cu câte un izolator de la o
deschidere la alta.
Pentru analiza comportării instalaţiilor şi analiza schemelor de protecţie a instalaţiilor,
care necesită un grad ridicat de siguranţă, se recomandă verificarea schemelor de protecţie pe
baza rezultatelor probelor cu tensiuni mixte (tensiune de frecvenţă industrială şi tensiune de
impuls de trăsnet sau de comutaţie).
O conturnare în staţiile electrice sub efectul unei supratensiuni poate avea consecinţe
deosebit de grave datorită posibilităţii transformării în scurtcircuit pe barele staţiei.
Reducerea riscului ca asemenea evenimente se poate face prin:
- dimensionarea raţională a izolaţiei pe principiul coordonării izolaţiei
- adoptarea unui ansamblu de mijloace tehnice corespunzătoare contra
supratensiunilor
Alegerea mijloacelor de protecţie este corelată cu în faza de proiectare cu alegerea
nivelului de izolaţie astfel încât costul izolaţiei adunat cu costul echipamentelor de protecţie
şi cu costul incidentelor să fie minim. Sistemul de izolaţie astfel determinat este optim pentru
o anumită etapă, dar el trebuie urmărit în mod dinamic. Sistemul de izolaţie este influenţat şi
de alte fenomene cum ar fi influenţe asupra instalaţiilor de telecomunicaţii.
Supratensiuni şi izolaţii 99
Supratensiuni tranzitorii
În acelaşi timp, Uc trebuie să fie mai mare decât supratensiunile temporare de durată
lungă care nu sunt eliminate prin protecţie.
Alegerea unui descărcător, în funcţie de capacitatea acestuia de a funcţiona în
prezenţa supratensiunilor temporare, se face ţinându-se seama atât de amplitudinea
supratensiunilor, cât şi de durata de eliminare prin protecţie a acestora.
Durata supratensiunilor temporare este determinată de durata eliminării acestora prin
protecţie.
În general, descărcătoarele nu sunt utilizate pentru a proteja echipamentele împotriva
supratensiunilor temporare.
Nivelurile de protecţie asigurate de descărcătoare se determină prin programe de
calcul specializate.
O estimare a acestora se poate face utilizând tensiunile reziduale maxime date de
catalog pentru următoarele valori de curent astfel:
a) pentru estimarea nivelurilor de protecţie la supratensiunile cu front rapid se iau
tensiunile reziduale pentru:
- 10 kA în reţelele cu Us ≤ 420 kV;
- 20 kA în reţelele cu Us = 787÷800 kV;
b) pentru estimarea nivelurilor de protecţie la supratensiunile cu front lent, se iau
tensiunile reziduale pentru:
- 0,5 kA în reţelele cu Us < 145 kV;
- 1 kA în reţelele cu 145 ≤ Us ≤ 362 kV;
- 2 kA în reţelele cu 420 ≤ Us ≤ 800 kV.
Verificarea capacităţii descărcătorului de a absorbi energia descărcată, pentru o
utilizare eficientă a acestuia, se face prin programe de calcul specializate.
O estimare a acesteia se poate face orientativ cu relaţia:
⎡ (U − U rez ) ⎤
W =⎢ s ⋅ U rez ⋅ 2T ⋅ n⎥ , (J) (378)
⎣ Z ⎦
unde:
W este energia absorbită de descărcător;
Us - supratensiunea cu front lent la locul de montare a descărcătorului, în
lipsa acestuia, în kV:
Z - impedanţa caracteristică, în Ω;
Urez - tensiunea reziduală pe descărcător, în kV;
T - timpul de propagare a undei = l / v, în μs, unde:
DRV2 DRV1
DRV3
JT
Figura 89
Forma undelor
supratensiune sosite în
staţii, pe linii
Cu cât conturnarea de impuls a avut loc mai departe de staţie, cu atât frontul undei se
va culca. În plus, acelaşi efect îl are şi descărcarea corona. Dacă unda de supratensiune este
generată prin inducţie (de exemplu curentul de trăsnet loveşte în apropierea liniei), panta ei
este foarte abruptă. Din acest motiv trebuie luate măsuri ca aceste tipuri de unde să nu fie
generate în apropierea staţiilor.
De remarcat că existenţa în nod a mai multor linii cu aceeaşi impedanţă caracteristică
are un efect benefic asupra nivelului undelor care intră în staţie (figura 90). Într-adevăr, unda
de tensiune care este refractată, pe oricare din liniile 1,2,..,n, va fi:
Supratensiuni şi izolaţii 105
Supratensiuni tranzitorii
1
Z 2
Figura 90 u0 Z
Autoprotecţia staţiilor la unde ur
sosite pe linii a)
Z0
Z
n
Z
Z0
b) Z
2u 0 Z
Z
2⋅
u r = α ⋅ u0 = n ⋅u (383)
Z 0
Z0 +
n
şi dacă Z0=Z vom avea:
2
ur = ⋅ u0 (384)
n +1
Protecţia instalaţiilor electrice din staţiile electrice cu tensiuni nominale până la 35 kV,
inclusiv, trebuie să se realizeze după cum urmează:
a) se montează câte un set de descărcătoarele cu rezistenţă variabilă pe bază de oxizi
metalici pe barele colectoare de medie tensiune ale staţiilor de transformare şi la bornele de
medie tensiune ale transformatoarelor de IT/MT;
b) suporturile izolatoarelor liniilor electrice aeriene se leagă de pământ, pe o distanţă
de minimum 150 m de de primul stâlp, prizele de pământ ale stâlpilor având o rezistenţă de
maximum 10 Ω;
Tabelul 9
Reglajele pentru descărcătoarele cu coarne montate la posturile de transformare
şi pe liniile electrice aeriene ca protecţie suplimentară
Tensiunea nominală Reglajul conform tipului de descărcător (mm)
A reţelei (kV) În postul de transformare Pe linie pentru protecţia
suplimentară
*) **)
Tipul d1+d2 Tipul d Tipul d1+d2*) Tipul d**)
6 10+10 10 20+20 20
10 18+18 20 25+25 30
15 23+23 30 30+30 40
20 30+30 40 40+40 55
25 40+40 65 55+55 85
35 50+50 80 60+60 110
Note: *) Descărcătoare cu coarne cu două intervale cu electrod antipasăre;
**) Descărcătoare cu coarne cu un singur interval disruptiv.
În cazul tensiunii de 750 kV, curentul capacitiv limită ce trebuie să fie deconectat, fără
să se producă supratensiuni de comutaţie mai mari de 2,1⋅ Uf (2,1⋅ 787/ 3 ), este de 1000 A.
Protecţia împotriva supratensiunilor de comutaţie la conectarea în gol a
transformatoarelor şi autotransformatoarelor de 220 kV, 400 kV şi 750 kV trebuie să se
realizeze prin montarea descărcătoarelor cu rezistenţă variabilă la bornele transformatoarelor
şi autotransformatoarelor.
Pentru asigurarea unui risc de defect la comutaţie cât mai redus, se recomandă
utilizarea întrerupătoarelor cu rezistenţă de preinserţie. Stabilirea necesităţii montării acestui
tip de întrerupător se va face pe baza unei analize tehnico-economice, ce impune cunoaşterea
valorilor maxime ale supratensiunilor de comutaţie posibile să apară, reducerea acestora
datorită rezistenţelor de preinserţie de diferite valori, riscul de defect la comutaţie.
Descărcătoarele cu rezistenţă variabilă pentru protecţia neutrului la transformatoare, se
va alege ţinând seama şi de tensiunile maxime, care pot să apară pe neutru, ţinându-se seama
de tipul întrerupătorului folosit şi de posibilitatea rămânerii acestuia într-un număr incomplet
de faze.
Pentru evitarea solicitării izolaţiei bornelor de nul, care rămân nelegate la pământ, şi a
descărcătoarelor cu rezistenţă variabilă de pe neutrul transformatoarelor de 110 ÷750 kV, sunt
necesare:
a) evitarea regimului de funcţionare în gol în număr incomplet de faze a
transformatoarelor ;
b) scoaterea într-un timp cât mai scurt (1÷2 min) de sub tensiune a transformatoarelor,
alimentate în număr incomplet de faze (protecţia contra funcţionării cu număr incomplet de
faze).
Neutrul transformatoarelor blocurilor generator-transformator trebuie să se lege la
pământ în timpul punerii în paralel a generatoarelor, indiferent de modul de funcţionare
permanent în schemă.
În cazul staţiilor de racord adânc trebuie să se lege neutrul transformatorului la
pământ, în condiţiile în care puterea de scurtcircuit monofazată realizat ca urmare a legării la
pământ este mai mică decât puterea de scurtcircuit plafon a echipamentului.
Figura 91
Variaţia curentului de conducţie prin izolaţie la
variaţia tensiunii
Figura 92
Variaţia curentului de rezistenţei de izolaţie la variaţia tensiunii
Curbele de absorţie reprezintă variaţia i=f(t) sau Riz=f(t), la U=ct. La izolaţia umedă,
viteza de desfăşurare a proceselor de polarizare determină stabilizarea rapidă şi la o valoare
mai mare a curentului de conducţie. Aşa cum se vede în figura 93, în cazul unei izolaţii care
prezintă deficienţe (de exemplu este umedă), curenţii de conducţie au valori mai mari şi scad
mult mai rapid în timp. Metoda este indicată în cazul izolaţiilor cu capacitate mare, la care
timpul de stabilizare a curentului poate să se prelungească la zeci sau chiar sute de minute.
Figura 93
Variaţia curentului prin izolaţie în
timp, la alimentarea cu tensiune
continuă, constantă. Isd, Isb – curent
stabilizat, iz. defectă, respectiv bună
Figura 95
Tensiunea de revenire în
cazul unei izolaţii bune
Figura 96
Tensiunea de revenire în cazul
unei izolaţii slabe
Aşa cum se vede în figurile 95 şi 96, în cazul unei izolaţii bune tensiunea revine lent la
o valoare Ur, în timp ce, în cazul unei izolaţii slabe (umede), tensiunea atinge o valoare mai
mică ca Ur şi apo scade rapid spre zero.
Curbele de autodescărcare se obţin cu comutatorul s deschis. Comutatorul k se află
iniţial pe poziţia de alimentare (la borna +), după care se trece pe o poziţie intermediară. Din
acest moment se notează variaţia în timp a tensiunii pe izolaţie, ud(t), măsurată cu kV şi în
funcţie de variaţie ei se trag concluzii.
Figura 97
Tensiunea de
autodescărcare în cazul
unei izolaţii bune
Figura 98
Tensiunea de autodescărcare
în cazul unei izolaţii slabe
Aşa cum se poate vedea din figurile 97, 98, în cazul unei izolaţii slabe (umede)
tensiunea de autodescărcare ud(t) scade sub o valoare Ud. Cu cât panta de scădere este mai
mare cu atât este mai umedă izolaţia.
Rx , Cx
CN
Figura 98
Puntea Shering pentru
măsurarea tgδ
~U
R2
R1
C2
Ridicarea caracteristicii tgδ=f(U) se face de la circa 25% Un până la 120% Un, dacă
instalaţia de încercare permite acest lucru. Apariţia unui cot semnificativ în aceste curbe
(figura 99) indică depăşirea pragului la care se intensifică descărcările parţiale, apreciere stării
izolaţiei rezultând din forma şi locul cotului. Dacă cotul este abrupt atunci izolaţia este slabă.
Aceeaşi concluzie se trage dacă cotul apare la U < Un. Valoarea iniţială mare a tgδ şi o
creştere rapidă indică o izolaţie umedă şi cu incluziuni.
În cazul izolaţiei de tip hârtie-ulei, caracteristica tgδ=f(U) prezintă o porţiune
coborâtoare la tensiuni mici datorită comportării specifice a acestui tip de izolaţii (figura 100).
Prezenţa unui cot accentuat în această zonă indică apariţia descărcărilor parţiale şi deci o
izolaţie defectuoasă.
Figura 99
Variaţia tgδ în cadrul
izolaţiei solide
Figura 100
Variaţia tgδ în cadrul
izolaţiei hârtie-ulei
Figura 102
Schemă pentru măsurarea
descărcărilor parţiale
⋅ ( q1 + q2 + ... + qn )
1
Im = (389)
T
D=
1
T
(
⋅ q12 + q22 + ... + qn2 ) (390)
unde
T – interval de timp de măsură, mult mai mare ca frecvenţa tensiunii de serviciu.