Sunteți pe pagina 1din 5

ORL

1. Audiometrie
2. Audiograma
3. Timpanograma
4. Proteze auditive. Implanturi
5. Frecv si intensit urechii umane normale
6. Teste de echilibru
7. Posturi de reabilitare

1. Audiometrie(teste auditive)
Testul auditiv (audiometria) face parte din examinarea urechii si evalueaza
capacitatea unei persoane de a auzi, prin masurarea abilitatii sunetelor de a
ajunge la creier.
Testele auditive ajuta la determinarea felului de hipoacuzie, prin masurarea
capacitatii sunetelor de a ajunge in urechea interna prin canalul auditiv (aerul -
conduce sunetele) si de a se transmite prin intermediul oaselor (oasele –
conducatoare de sunete). Majoritatea testelor auditive cer pacientului sa
raspunda la o serie de cuvinte spuse pe tonalitati diferite, dar sunt si teste
auditive ce nu necesita raspuns.

testele auditive sunt efectuate pentru:


-screeningul sugarilor si copiilor pentru probleme auditive ce pot interfera cu
abilitatea acestora de a invata, vorbi sau de a intelege limbajul
-screeningul copiilor si adolescentilor pentru a evidentia o posibila pierdere a
auzului; auzul ar trebui verificat la fiecare vizita la medic
-ca parte a examinarii fizice de rutina; in general, daca nu se suspecteaza o
hipoacuzie, este suficient numai testul in care se soptesc cuvintele
-a evalua o posibila pierderea a auzului la o persoana ce a observat o problema
persistenta auditiva, la una sau la ambele urechi, sau care are dificultati de a
intelege cuvintele dintr-o conversatie
-screeningul problemelor auditive al adultilor
-screeningul persoanelor ce sunt supuse in mod repetat la zgomote intense
-determinarea tipului si gravitatii hipoacuziei (conductiva, neurosenzoriala sau
ambele):
-in hipoacuzia conductiva, transmiterea sunetelor (conducerea) este blocata si nu
poate trece spre urechea interna
-in hipoacuzia neurosenzoriala, sunetele ajung la nivelul urechii interne, dar o
problema a nervilor auditivi sau, mai rar, a creierului, impiedica auzul.

Consultul de specialitate
Pacientul ar trebui sa apeleze la medic daca:
-a fost expus recent la un sunet puternic, care a determinat durere sau a fost
expus la un zgomot ce a dus la aparitia acufenelor (zgomote in urechi)
-ia sau a luat antibiotice ce pot determina afectarea auzului, precum gentamicina
-are probleme in a auzi o conversatie normala sau a observat alte semne
caracteristice hipoacuziei
-a avut recent o viroza respiratorie sau o infectie a urechii.

O surditate senzoriala ce dureaza mai mult de doi ani se insoteste de degenerare


neuronala prin afunctionalitate. Din punct de vedere al gradului hipoacuziei ea
poate fi:
usoara
medie
severa
profunda

Hipoacuzia (surditatea) reprezinta diminuarea acuitatii auditive,incapacitatea de


a percepe si intelege stimuli acustici.

Cauzele hipoacuziei sunt numeroase :expunerea excesiva la zgomote, inaintarea


in virsta, diferite afectiuni ale urechii externe, urechii medii sau urechii interne.

2. Audiograma
Audiograma este graficul rezultat în urma măsuratorilor şi reprezintă felul în care
urechea examinată a auzit sunetele prezentate.
Audiograma se efectuează cu pacientul în poziţie şezândă căruia se fixează căşti
speciale, în care examinatorul prezintă toate sunetele pe care le aude urechea
umană, la diferite intensităţi, încercând să se determine intesităţile minime pe
care persoana examinată le poate percepe.
Sunetele sunt direcţionate când la o ureche când pe cealaltă.

3. Timpanograma
Timpanometrul este un instrument ce permite evaluarea obiectivă a functiei
structurilor urechii medii, mobilitatea membranei timpanice și a lanțului osicular
și prezența lichidului la nivelul urechii medii. Inregistrarea grafică a acestei
evaluări se numește timpanograma.

Inaintea efectuării timpanogramei se va face o examinare a urechii externe , cu


toaletarea acesteia la nevoie.
În continuare se va introduce în vestibulul conductului auditiv extern un
dispozitiv special prin care se va exercita pesiune pozitivă și negativă asupra
membranei timpanice. Deasemenea se va emite un sunet care va declansa
reflexul acustic. Răspunsul urechii medii la stimulul de presiune și acustic va fi
înregistrat pe timpanograma sub forma unui grafic.
Timpanometria nu este un test auditiv însă este o investigație valoroasă în
evaluarea audiologică.
Tipul timpanogramei în corelatie cu datele clinice și uneori și cu alte teste
audiologice, permite atât diagnosticul cât și urmărirea în evoluție a diferitelor
afecțiuni ale urechii medii:
-otita medie acută/serioasă
-dezarticularea lanțului osicular
-fixarea lanțului osicular
-timpanoscleroza
-otoscleroza
-permite diferențierea între hipoacuzia neurosenzorială și cea de transmisie,
atunci când probele cu diapazonul nu sunt concludente
-formațiuni tumorale ale urechii medii
-aprecierea functiei trompei lui Eustachio (disfuncția tubară)

Nu se poate efectua timpanograma în următoarele situații:


-obstrucția conductului auditiv extern cu dop cerumen/ corp străin/ secretii
abundente/etc.
-copil mai mic de 7 luni
-malformații ale urechii externe (atrezie/ stenoză de conduct auditiv extern)
-lipsa de cooperare a pacientului

Semnifica:
– prezenta aerului in urechea medie (in spatele timpanului)
– functia normala a trompei Eustachio
– presiunea maxima indica presiunea aerului din urechea medie

4. Proteze auditive. Implanturi


Protezele auditive funcţionează prin capturarea sunetului, făcându-l mai puternic
şi trimiţându-l prin canalul urechii, apoi prin urechea medie către cea internă,
unde sunt nervii acustic.

Protezele auditive sunt de ajutor persoanelor cu pierderea uşoară sau moderată a


auzului, care poate fi provocată de:
-afectarea celulelor senzoriale în procesul de îmbătrânire
- la zgomote puternice
-reacţia la medicamente
-factori genetici (moştenirea de la un membru de familie)

Protezele auditive fac sunetul mai puternic. Sunt mai multe tipuri şi stiluri de
proteze auditive din care puteţi alege, dar toate au părţi similare:
-o baterie miniaturală care alimentează proteza auditivă
-un microfon care captează sunetele
-un amplificator care face sunetul mai puternic
-o cască ce trimite sunetul amplificat la urechea externă
PROTEZA AUDITIVA BAHA este o proteza implantabila partial in spatele urechii cu
care pacientul aude cel mai bine, prin testarea directa cu proteza.
BAHA foloseste calea osoasa de receptionare si transmitere a sunetului
Noi auzim pe doua cai: cea aeriana-pavilion auricular, conduct auditiv extern
,timpan,lant de oscioare, ureche interna, nervul auzului si cea osoasa-oasele
craniene-mastoida.
Proteza BAHA se foloseste, prin fixare cu o banderolă elastică.

INDICATII ale protezei auditive BAHA=in hipoacuzie de transmisie , mixta sau


neurosenzoriala unilaterala.
-otite medii supurate cronice, otomastoidite operate-evidare petro-mastoidiana,
cand protezele auditive nu sunt eficiente
-malformatii de oscioare ale auzului
-traumatisme
-interventii chirurgicale-chiar si cancer, neurinom de acustic unilateral
-otoscleroza
-cofoza unilaterala
-cand pacientul nu suporta proteze auditive obisnuite-nu vrea sau dau un
disconfort
-cand pacientul sau parintii vor sa evite o interventie chirurgicala mai laborioasa,
cum este implantul cohlear-hipoacuzie neurosenzoriala bilaterala.

Contraindicatii:
-la persoanele cu afectiuni neuropsihice
-igiena deficitara
-pacient nemotivat

Nu exista contraindicatii de varsta.

5. Frecventa si intensitatea urechii umane


Timpanul separă urechea medie de cea internă și lanțul de oscioare. Ce sunt
oscioarele? Sunt 3 dintre cele mai subțiri și delicate oase din corpul tău.
Ele includ:
ciocanul, atașat timpanului
nicovala, atașată ciocanului
scărița, cel mai mic os al corpului uman, este atașată nicovalei

Urechea umana percepe sunetele cu frecventa situata intre 16-20000 vibratii/s


sau hertz
Pragul inferior, dedesubtul căruia sunetele nu mai sunt sesizate de urechea
umană este însemnat prin 0 decibeli. Limita superioară este de aproximativ 140
de decibeli, dincolo de care sunetele nu mai pot fi auzite corect, deoarece
intensitatea prea mare distorsionează perceperea auditivă, producând chiar
senzații dureroase.
La oameni auzul are loc cand vibratiile de frecvente intre 15 si 20.000 de hertzi
ajung la urechea interna. Sunete de frecvente mai mari de 20.000 Hz sunt numite
ultrasonice.

6. Teste de echilibru-vestibulometrie
Testele de evaluare a funcţiei de echilibru:
-Electronistagmografia (ENG)
-Testele rotatorii
-Posturografia dinamică computerizată (PDC)

Un test ENG sau VNG evaluează mişcarea ochilor în timp ce urmăresc o ţintă în
mişcare.
Testele rotatorii sunt o modalitate de a testa coordonarea dintre urechea internă
şi globii oculari.
Posturografia statica computerizată (PSC) este un test de stabilitate posturală. În
timp ce ENG şi testele rotatorii evaluează interacţiunea oculo-vestibulară, PSC
oferă informaţii despre controlul motor sau funcţia de echilibru în diferite condiţii
de mediu.

7. Posturi de reabilitare
Reabilitarea protetică redă înfăţişarea şi auzul aproape de normal.