Cap 2 - Masurarea Temperaturii PDF

M`surarea temperaturii 17
2. M~SURAREA TEMPERATURII
2.1. Generalit`\i
2.1.1. Defini\ii
Temperatura termodinamic` este o m`rime fizic` de stare care

caracterizeaz` gradul de [nc`lzire al unui corp. Temperatura reprezint` o m`sur` a
agita\iei moleculare a corpului, respectiv a energiei sale cinetice.
Aparatul care m`soar` temperaturi se nume]te termometru.
2.1.2. Unit`\i de m`sur`. Sc`ri de temperatur`
Temperatura ]i unit`\ile de m`sur` pentru temperatur` sunt definite [n

standardul « Sc`ri interna\ionale de temperatur` din 1990 », adoptat de Comitetul
Interna\ional pentru Greut`\i ]i M`suri [n 1990.
Unitatea de m`sur` a temperaturii termodinamice [n Sistemul Interna\ional
de unit`\i de m`sur` (SI) este Kelvinul, notat K. Acesta este definit ca raportul
1
, [n care 273,16 reprezint` punctul triplu al apei, adic` temperatura la care
273,16
apa, ghea\a ]i vaporii de ap` se afl` [n echilibru dinamic.
Pentru definirea sc`rii de temperatur` se utilizeaz` ca referin\` punctele de
schimbare de faz` ale unor substan\e pure, puncte care au avantajul ca sunt u]or
reproductibile. Temperatura dintre dou` puncte fixe se determin` prin func\ii de
interpolare.
In func\ie de punctele de referin\` alese, se definesc mai multe sc`ri de
temperatur` (figura 2.1). Fiecare scar` de temperatur` corespunde c@te unei unit`\i
de m`sur` a temperaturii.
punctul de [nghe\ al apei pure punctul de fierbere
0 absolut punctul triplu al apei al apei
[K] 100 diviziuni Temperatura

KELVIN
0 273,16 373,16
[ºC] 100 diviziuni
CELSIUS
0 100
[°F] 180 diviziuni
FARENHEIT
32 212
[°Re] 80 diviziuni
REAUMUR
[°R] 0 80
RANKIN
0 491,67
Fig. 2.1 Sc`ri de temperatur`
18 M`surarea m`rimilor neelectrice
Dintre sc`rile de temperatur` existente, cele mai des utilizate sunt:

Scara Kelvin: Originea se afl` [n punctul de temperatur` zero absolut, adic` la
valoarea temperaturii pentru care energia agita\iei moleculare este nul`. Al
doilea punct de defini\ie este punctul triplu al apei. Unitatea de m`sur` este
Kelvinul (K). Temperatura exprimat` [n Kelvini se nume]te temperatur`
absolut` ]i [n mod uzual se noteaz` cu T.
Scara Celsius: Originea se afl` la valoarea temperaturii de [nghe\ a apei. Al
doilea punct de defini\ie este punctul de fierbere al apei. Unitatea de m`sur` este
gradul Celsius (ºC). Acesta a rezultat din [mp`r\irea intervalului dintre cele dou`
puncte de defini\ie [n 100 de p`r\i egale. Temperatura exprimat` [n grade
Celsius se noteaz` cu t.
Conform defini\iei unit`\ii de m`sur`: 1K =1ºC (o diferen\` de temperatur`
exprimat` [n Kelvini sau [n grade Celsius are aceea]i valoare).
Rela\ia de leg`tur` [ntre cele dou` sc`ri de temperatur` este:
t [º C ] = T [K ] − 273,15 (2.1)
[n care 273,15 K reprezint` punctul de [nghe\ al apei.
Rela\iile de transformare cu celelalte sc`ri de temperatur` sunt:
9 9
- Scara Farenheit: T [º F ] = t [º C ] + 32 = T [K ] + 523,67 (2.2)
5 5
4 4
- Scara Reaumur: T [º Re] = t [º C ] = T [K ] + 218,52 (2.3)
5 5
9 9
- Scara Rankin: T [º R ] = t [º C ] + 491,67 = T [K ] + 983,34 (2.4)
5 5
2.1.3. Tipuri de aparate de m`sur`
Clasificarea termometrelor dup` leg`tura cu m`rimea m`surat`:

Termometre cu contact (care sunt [n contact direct cu obiectul a c`rui
temperatur` o m`soar`): se bazeaz` pe schimbul de c`ldur` prin convec\ie ]i
conduc\ie termic` - []i m`soar` temperatura proprie, pe baza ipotezei c` se afl`
[n echilibru termic cu obiectul respectiv (nu exist` schimb de c`ldur`). Timpul
de reac\ie este destul de ridicat, dar [n schimb termometrul este realativ ieftin.
Termometre f`r` contact (care nu intr` [n contact cu corpul a c`rui temperatur`
o m`soar`): se bazeaz` pe legile radia\iei termice - m`soar` energia radia\iei
infraro]ii sau optice primite, din care calculeaz` temperatura. Timpul de raspuns
este foarte scurrt, dar costul termometrului este mai mare.
Clasificarea termometrelor dup` principiul de func\ionare: tabelul 2.1

Tabelul 2.1
Clasificarea termometrelor dup` principiul de func\ionare
Procedeul de m`surare Aparat de m`sur` Variante constructive
MECANIC (cu contact)

- varia\ia volumului Termometru de sticl` cu - din sticl`, cuar\
lichid - cu contact electric
- Beckmannn
- varia\ia presiunii Termometru manometric - cu lichid, amestec
(manotermometru) bifazic, gaze
- varia\ia lungimii Termometru cu dilatarea - cu tij`
metalelor - cu bimetal
ELECTRIC (cu contact)
- varia\ia rezisten\ei electrice Termometru cu rezisten\` - cu s@rm` bobinat`
metalic` (termorezisten\`) - cu arc
Termometru cu rezisten\` - cu straturi sub\iri
din aliaje semiconductoare
(termistor)
- generarea unei tensiuni Termocuplu - din metale
electromotoare Diode, tranzistori, circuite - din semiconductoare
integrate
SPECIAL (cu contact)
- punctul de topire al Repere de temperatur`
materialelor (creioane, etichete, tablete,
- schimbarea culorii vopsele etc.)
- modificarea luminiscen\ei
RADIATIV (f`r` contact)
- captarea radia\iei infraro]ii Pirometre cu radia\ie total` - cu detector cuantic/
Pirometre cu radia\ie termic
monocromatic` - cu fibre optice sau nu
Pirometru de raport
Termoviziunea
2.2. Termometre mecanice
Principiul de func\ionare al termometrelor mecanice se bazeaz` pe dilatarea unui:

- fluid ([n stare lichid`, gazoas`, sau de vapori): prin varia\ia volumului sau a
presiunii [n func\ie de temperatur`
- metal: prin varia\ia lungimii [n func\ie de temperatur`.
2.2.1. Termometrul de sticl` cu lichid
Termometrul de sticl` cu lichid m`soar` temperatura pe baza dilat`rii unui

lichid odata cu varia\ia temperaturii.
Lichidul termometric este inclus [ntr-un bulb racordat la un tub capilar,
transparent, din sticl` (figura 2.2). Ansamblul bulb + tub capilar poate fi protejat
(sau nu) printr-un [nveli] transparent de sticl` (sau cuar\). In zona bulbului,
[nveli]ul de protec\ie face corp comun cu vasul care con\ine lichidul.
Gradarea termometrului se face direct pe firul capilar sau pe o scar`
gradat` plasat` [n spatele tubului capilar, [n interiorul [nveli]ului de protec\ie.
tub capilar Termometrul se pune [n contact cu mediul a
c`rui temperatur` se m`soar`. Lichidul termometric
grada\ie se dilat` diferit comparativ cu bulbul [n care se afl`.
[nveli] de Dilatarea diferit` a lichidului fa\` de bulb determin`
protec\ie deplasarea coloanei de lichid [n tubul capilar. Tubul
lichid
este etalonat pentru a indica direct valoarea
termometric temperaturii.
bulb Pentru a ob\ine m`sur`tori corecte, dilatarea
lichidului/ bulbului trebuie s` fie uniform` [n
domeniul de m`surare, iar coloana capilar` de lichid
trebuie s` fie continu`.
Fig 2.2 Termometru de sticl` cu lichid
Variante constructive: figura 2.3
(a) cu tub drept
(b) [nveli] de protec\ie
(c) cu tub [ndoit ]i [nveli]

de protec\ie
(a) (b) (c)
Fig. 2.3 Termometru de sticl` cu lichid - variante constructive
Exist` dou` tipuri de lichid termometric:

- lichide care nu ud` pere\ii – de exemplu mercur
- lichide care ud` pere\ii – de exemplu lichide organice (alcool etilic, pentan
tehnic, toluen). Lichidele organice trebuie colorate pentru a fi vizibile si a usura
citirea temperaturii.
Lichidele termometrice care uda peretii introduc erori suplimentare la
scaderea temperaturii. Pe de alta parte, termometrele cu mercur au un rezervor mai
mare deoarece mercurul are un coeficient de dilatare mai mic comparativ cu alte
lichide. In plus, mercurul este poluant.
Desupra lichidului termometric, tubul con\ine vid sau un gaz inert sub
presiune (azot sau bioxid de carbon). In ultimul caz, temperatura de vaporizare a
mercurului este mai mare, ceea ce face s` poat` fi m`surate temperaturi mai mari.
Termometre speciale:
Termometrul cu contact electric
Se utilizeaz` pentru transmiterea valorii m`surate la distan\`, automatiz`ri

simple sau pentru semnalizarea dep`]irii unor limite. Variante constructive:
Pentru m`sur` punctual` - verificarea atingerii unor valori limit` (fig. 2.5-a): Se
introduc capetele unui fir electric [n termometru: un cap`t [n interiorul bulbului
]i al doilea [n tubul capilar, la [n`l\imea corespunz`toare temperaturii urm`rite
(reglabil`). Atunci c@nd lichidul termometric atinge firul din tubul capilar, se
[nchide circuitul ]i apare un curent electric.
Pentru m`sur` continu` (fig. 2.5-b): Firul electric traverseaza termometrul prin
bulb ]i prin tubul capilar, iar capetele lui sunt legate la o sursa de tensiune
constant`. Rezisten\a firului electric din interiorul termometrului se modific`
odat` cu varia\ia [n`l\imii la care se afl` lichidul termometric. Temperatura se
ob\ine prin m`surarea intensit`\ii curentului [n circuitul electric.
(a) m`sur` continu` (b) m`sur` punctual`
Fig. 2.5 Termometru cu contact electric
Termometrul Beckmann
Termometrul Beckmann se utilizeaz` pentru m`surarea unor diferen\e mici

de temperatur` cu precizie ridicat` (figura 2.4). Cu acest termometru se pot m`sura
diferen\e de temperatur` de max. 5 - 6 ºC, dar cu o precizie de o miime de grad.
Citirea temperaturii se face pe scara principal` de m`sur`.
Rezervorul suplimentar permite utilizarea

rezervor termometrului pentru un domeniu mai mare de
suplimentar temperaturi. Acesta este legat printr-un tub U la
(gradat) cap`tul superior al tubului capilar de mercur, put@nd
prelua o parte din mercurul din rezervorul principal.
scara Indica\ia de zero a sc`rii principale este determinat`
principal` de grada\ia la care se afl` mercurul din rezervorul
de m`sur` suplimentar.
rezervor
principal
Fig. 2.4 Termometrul Beckmann
Termometrul pentru temperaturi ridicate
Este asem`n`tor termometrului clasic, cu urm`toarele excep\ii: este

confec\ionat din cuar\ [n loc de sticl`, iar [n spa\iul de deasupra lichidului
termometric se face vid sau se introduce un gaz inert sub presiune (pentru a cre]te
temperatura de vaporizare a lichidului manometric).
Avantaje ]i limit`ri:
construc\ie simpl`
cost redus
scal` de m`sur` liniar`
aparat stabil, chiar ]i dup` cicluri de m`surare repetate
nu depinde de o surs` de curent electric
iner\ie termic` ridicat` (nu poate fi utilizat pentru m`sur`tori rapide)
temperatura se determin` prin citire vizual` (introduce o eroare subiectiv`)
temperatura se m`soar` local; este greu de [nregistrat ]i de transmis la distan\`
(pentru transmiterea la distan\` se utilizeaz` termometre cu contact electric)
valoarea m`surat` este influen\at` de: temperatura ]i presiunea mediului.
2.2.2. Termometrul manometric (manotermometrul)
Principiul de func\ionare:
Termometrul manometric (manotermometrul) se bazeaz` pe varia\ia

presiunii unui fluid [n func\ie de temperatur`, pentru un volum constant. Aparatul
este de fapt un manometru a c`rui scar` este gradat` [n valori de temperatur`.
traductor de
presiune indica\ie de
temperatur`
senzor
Fig. 2.6. Termometru manometric (manotermometru)
Manotermometrul este format dintr-un sistem [nchis etan] care cuprinde (fig. 2.6):
un rezervor (senzorul de temperatur`) cilindic sau filiform (tub elicoidal
sau spiralat cu diametru foarte mic) – figura 2.7-a
un tub capilar de leg`tur`, rigid sau flexibil (figura 2.7-b), a c`rui lungime
depinde de tipul indica\iei (local` sau la distan\`)
un senzor sau un traductor de presiune
un aparat indicator.
cilindric filiform filiform

elicoidal spiralat rigid flexibil
(a) rezervor (b) tub de leg`tur`
Fig. 2.7 Variante constructive ale componentelor manotermometrului
Fluidul de m`sur` poate consta din:

- lichid (mercur, petrol, ap` + alcool etc.),
- amestec bifazic de lichid ]i vapori (vapori satura\i de eter, hidrocarburi etc)
- gaz (bioxid de carbon, azot, argon).
Rezervorul (umplut cu fluid de m`sur`) este adus [n contact cu mediul
m`surat, astfel [nc@t s` ajung` la aceea]i temperatur` cu acesta. Presiunea din
interiorul termomanometrului depinde de temperatur`. Valoarea m`surat` este
presiunea, aceasta reprezent@nd o m`rime intermediar` pentru determinarea
temperaturii.
aparat robust, rezistent la vibra\ii

senzorul (rezervorul) poate fi montat [n medii cu presiune ridicat`
semnalul poate fi transmis la distan\` f`r` aport de energie (maximum 100 m, [n

func\ie de lungimea tubului de leg`tur`)
aparatul dezvolt` for\e elastice importante, ceea ce face s` poat` fi utilizat`
pentru reglaje simple
se pot ata]a contacte electrice pentru transmiterea valorii m`surate la distan\`
precizie redus`
iner\ie mare
indica\ia este influen\at` de: presiunea ]i temperatura mediului ambiant,
diferen\a de nivel dintre senzor ]i aparatul indicator (mai pu\in la aparatele cu
gaz, datorit` densit`\ii reduse a acestuia)
aparatul are o eroare sistematic` care cre]te [n timp, datorit` deforma\iilor
permanente ale rezervorului.
2.2.3. Termometrul bazat pe dilatarea metalelor
Pentru m`surarea temperaturii se folose]te proprietatea metalelor potrivit

c`reia volumul cre]te odat` cu temperatura. Varia\ia de volum este diferit` pentru
fiecare material [n parte ]i depinde de coeficientul de dilatare al acestuia.
2.2.3.1. Termometrul cu tij`
Termometrul cu tij` se bazeaz` pe alungirea diferit` a dou` materiale cu

coeficien\i de dilatare diferi\i, [n func\ie de temperatur`.
Corpul termometrului este compus dintr-o \eav` metalic` [nchis` la un
cap`t. In interior se afl` o tij` fixat` de fundul \evii (figura 2.8).
|eava exterioar` este realizat` dintr-un metal care are un coeficient de
dilatare mare, iar tija interioar` dintr-un material cu coeficient de dilatare mic.
sistem de transmisie ]i \eav` metalic` exterioar`

amplificare a mi]c`rii
tij` interioar`
T1 T2 > T1
Fig 2.8Termometru cu tije

Odat` cu cre]terea temperaturii, extremitatea liber` a tijei se deplaseaz`

diferit fa\` de extremitatea liber` a \evii. Cap`tul \evii se deplaseaz` mai mult dec@t
cap`tul tijei, diferen\a de alungire dintre cele dou` componente fiind [ns` destul de
mic` (pentru o \eav` de aprox. 25 cm, tija central` se deplaseaz` cu maximum 2-4
mm). Diferen\a de dilatare este amplificat` printr-un sistem de p@rghii ]i apoi
transformat` dintr-o mi]care liniar` [ntr-o mi]care circular`.
De regul`, \eava exterioar` se construie]te din aliaje cu coeficient de
dilatare c@t mai mare: aluminiu (t < 200 ºC), alam` (t < 250 ºC), aliaj de crom ]i
nichel (t < 900 ºC). Tija interioar` se construie]te dintr-un material cu coeficient de
dilatare c@t mai redus. In func\ie de nivelul de temperaturi m`surat, aceasta se face
din: aliaj de o\el cu nichel, invar (aliaj de fier cu nichel), cuar\, por\elan.
timp de reac\ie redus (deoarece schimbul de c`ldur` este activ)

for\` mare de pozi\ionare a acului indicator
se m`soar` o temperatur` medie, dat fiind c` senzorul este lung
eroare mare de m`sur` (datorit` valorilor mici ale deplas`rii)
poate fi utilizat pentru automatiz`ri simple ]i semnalizarea la distan\` a unor
temperaturi limit` (datorit` vitezei mari de reac\ie ]i for\ei create)
[n timp apare o deformare permanent` a metalului (cre]te eroarea de m`sur`).
2.2.3.2. Termometrul cu bimetal
Folose]te dilatarea liniar` a dou` metale diferite, unite [ntre ele (figura 2.9).
metal cu coeficient
de dilatare mic
metal cu coeficient
de dilatare mare
Fig 2.9 Termometru cu bimetal
Datorit` coeficien\ilor de dilatare diferi\i, metalele au o dilatare diferit`

atunci c@nd sunt [nc`lzite. Ansamblul lor (bimetalul) se curbeaz` [n direc\ia
metalului care are un coeficient de dilatare mai mic. Curbarea bimetalului este cu
at@t mai mare cu c@t acesta este mai lung ]i mai sub\ire.
Bimetalului poate avea mai multe forme: drept (fig. 2.10-a), [n form` de U
(fig. 2.10-b), elicoidal (fig. 2.10-c) sau spiralat (fig. 2.10-d). Indiferent de forma
sa, poate fi utilizat pentru m`sura continu` sau punctual` a temperaturii (verificarea
de valori limit`).
Combina\ia de metale cea mai potrivit` este cea dintre alam` ]i invar (aliaj
de 64% fier cu 36% nichel). Pentru temperaturi ridicate (< 600 ºC), bimetalul se
fabric` din dou` aliaje inoxidabile (de ex. aliaj de Fe, Cu, Ni ]i o\el invar).
(a) drept (b) [n form` de U
(c) elicoidal (d) spiralat
Fig. 2.10 Termometre bimetalice - variante constructive
produce o deplasare mai mare dec@t termometrul cu tije (sensibilitate crescut`)

timp de r`spuns redus (deoarece schimbul de c`ldur` este activ)
for\a creat` poate fi utilizat` pentru automatiz`ri simple ]i semnalizarea la
distan\` a unor temperaturi limit`
se m`soar` o temperatur` medie (senzorul este lung)
[n timp apare o deformare permanent` a metalului (cre]te eroarea de m`sur`).
2.3. Termometre electrice
Principiul de func\ionare se bazeaz` pe modificarea unei caracteristici

electrice [n func\ie de temperatur`: rezisten\a electric` (prin varia\ia rezisten\ei cu
temperatura) sau tensiunea electromotoare generat` (pe baza efectului Seebeck).
2.3.1. Termometrul cu rezisten\` metalic` (termorezisten\a)
Termometrul (fig. 2.11) cuprinde:

- un senzor de temperatur`: un fir metalic care are proprietatea c` rezisten\a sa
electric` cre]te/ scade odat` cu cre]terea/ sc`derea temperaturii
- un circuit electric: m`soar` valoarea rezisten\ei (de obicei cu un circuit punte).
Senzor Circuit Indica\ie/

temperatur` electric transmisie
Fig. 2.11 Schema de m`sur` a termorezisten\ei
2.3.1.1. Senzorul de temperatur`
Variante constructive:
Senzorul de temperatur` cu s@rm` bobinat` - figura 2.12
cablu
s@rm` bobinat` exterior
suport izolator
tub izolator
izolator
Fig. 2.12 Senzor cu s@rm` bobinat`
Rezisten\a const` dntr-un fir metalic lung ]i sub\ire, bobinat [n spiral` pe

un suport dintr-un material izolator. Acest fir este introdus [ntr-un tub izolator.
Suportul izolator pe care este bobinat` s@rma se face din mic` sau din
sticl`. Sticla de tip Pyrex are un coeficient de dilatare apropiat de cel al platinei ]i
de aceea este utilizat` preferen\ial.
Tubul izolator, de obicei din sticl` (tip Pyrex), reprezint` un [nveli] etan]
cu rolul de a preveni un scurt-circuit. Tubul trebuie s` aibe acela]i coeficient de
dilatare cu rezisten\a metalic`, astfel [nc@t tensiunile mecanice ce apar datorit`
dilat`rii s` fie minime. Aceste tensiuni mecanice provoac` contrac\ii reziduale
ireversibile care produc un fenomen de histerezis ]i introduc erori de m`sur`.
Cablul exterior const` dintr-o s@rm` mai groas` la care este conectat`
rezisten\a. Cele dou` fire (s@rma bobinat` ]i cablul exterior) trebuie s` fie executate
din materiale compatibile, astfel [nc@t s` nu genereze tensiuni termice care s`
introduc` erori de m`sur`.
Senzorul de temperatur` cu arc – figura 2.13
s@rm` bobinat`
pudr` ceramic` cablu

exterior
capac din ceramic` tub izolator (ceramic`)
Fig. 2.13 Senzor cu arc
Rezisten\a este de forma unui arc din s@rm` de platin`, asem`n`tor

filamentului unui bec. Arcul este introdus [n ni]te canale cilindrice practicate [ntr-
un tub izolator din ceramic` (de obicei oxid de aluminiu). Canalele sunt umplute cu
o pudr` ceramic` foarte fin` (tot din oxid de aluminiu).
Arcul se poate dilata ]i contracta liber, av@nd [n acela]i timp ]i un contact
termic bun cu procesul. Lipsa dilata\iilor reziduale duce la stabilitate crescut`
pentru cicluri termice repetate ]i la absen\a fenomenului de histerezis.
Senzorul de temperatur` cu straturi sub\iri – figura 2.14

cablu exterior
strat metalic
suport izolator
Fig. 2.14 Senzor cu straturi sub\iri
Rezisten\a senzorului const` dintr-un strat metalic foarte sub\ire (de ordinul
micronilor), fixat pe un suport izolator. Suportul izolator se alege astfel [nc@t s`
aibe un coeficient de dilatare c@t mai apropiat de cel al metalului. Pentru platin` se
utilizeaz` de obicei oxid de aluminiu. Ansamblul este protejat cu un [nveli] din
epoxy, silicon, ceramic` sau sticl`.
Avantajele acestui tip de senzor de temperatur` sunt: pre\ redus, timp de
r`spuns scurt, valori mari ale rezisten\ei (500 – 1000 Ω) ]i dimensiuni mici ale
aparatului. Dezavantajul const` [n stabilitate redus` a senzorului ]i posibilitatea
confec\ion`rii rezisten\ei acestuia numai din platin`.
Protec\ia exterioar` :
Senzorul se protejeaz` de ac\iunea exterioar` a mediului prin introducerea

[ntr-o teac` metalic` (figura 2.15).
sigiliu
cablu de leg`tur`
teaca de protec\ie
Fig. 2.15 Protec\ia exterioar` a senzorului cu rezisten\` metalic`
Teaca de protec\ie are rolul de a proteja termometrul de ac\iunea gazului/

lichidului a c`rui temperatur` o m`soar`. Aceasta se face din metale cu rezisten\`
mare la coroziune ]i iner\ie termic` mic` (iau repede temperatura mediului): o\el
inoxidabil, o\el carbon sau inconel (aliaj de nichel – fier – crom).
Pulberea dintre tubul izolator ]i teaca metalic` are rolul de a intensifica
schimbul de c`ldur` ]i de a proteja senzorul [mpotriva ]ocurilor ]i a vibra\iilor. De
obicei se folose]te oxid de aluminiu sau de magneziu.
Sigiliul [nchide teaca metalic` la cap`tul dinspre cablul exterior. Acesta se
face de obicei din epoxy, dar poate fi ]i din ciment ceramic sau silicon.
Materiale utilizate pentru construc\ia rezisten\ei electrice: metale pure sau

aliaje de metale – care [ndeplinesc urm`toarele condi\ii:
- rezistivitate c@t mai mare
- acelea]i propriet`\i [n tot domeniul de temperatur`
- rezisten\` la coroziune
- stabilitate [ntr-un interval de temperatur` anume
- rezisten\` la cicluri repetate de temperatur`
- caracteristic` rezisten\` - temperatur` reproductibil`
- reac\ioneaz` rapid la modific`rile de temperatur`
- pot fi utilizate pentru fabricarea de s@rme foarte sub\iri
- ieftine.
Sunt pu\ine metale care satisfac toate aceste condi\ii. Uzual se utilizeaz`:
platin`, nichel, cupru sau aliaje de metale (nichel/fier etc.)
Datorit` propriet`\ilor sale, platina este materialul cel mai des utilizat
pentru fabricarea senzorilor de temperatur`. In standardul ITS-90, termometrul cu
rezisten\` din platin` este ales pentru definirea sc`rii de temperatur` [ntre punctul
triplu al hidrogenului (-259,3467 ºC) ]i punctul de [nghe\ al argintului (961,78 ºC).
Pentru caracterizarea metalului din care este fabricat` rezisten\a, se
utilizeaz` un coeficient de temperatur`, notat α. Acesta este definit ca fiind panta
dreptei ce leag` punctele ce dau rezisten\ele la 0 ºC ]i 100 ºC:
R100 − R0
α= [Ω/Ω/ºC] (2.5)
100R0
unde: R100 , R0 - rezisten\a la temperatura de 100 ºC , respectiv 0 ºC [Ω]
dintre senzorii utiliza\i [n industrie, este unul din cei cu precizia cea mai ridicat`
temperatura poate fi exprimat` sub forma unui semnal electric, u]or de
[nregistrat ]i de transmis la distan\`
are liniaritate bun` a rela\iei dintre rezisten\` ]i temperatur`, ceea ce simplific`
transformarea valorii de tensiune [n valoare de temperatur`
domeniu de m`sur` destul de larg
relativ stabil pe termen lung
scump
necesit` surs` de curent
varia\ie destul de mic` a rezisten\ei electrice cu temperatura
valoarea absolut` a rezisten\ei este destul de mic`
fiind un aparat de tip rezistiv, se auto[nc`lze]te. De]i curentul ce trece prin
senzor este foarte mic, el produce o [nc`lzire suplimentar`, care modific`
valoarea rezisten\ei ]i introduce astfel o eroare de m`sur`.
2.3.1.2. Scheme electrice asociate
In func\ie de precizia dorit`, exist` mai multe scheme de m`sur`: prin

metoda pun\ii Wheatstone (cu 2, 3 sau 4 fire) sau prin metoda Kelvin.
Schema cu dou` fire (metoda pun\ii Wheatstone) - figura 2.16 - a:
Pentru a evita expunerea rezisten\elor pun\ii la aceea]i temperatur` cu

rezisten\a-senzor, aceasta din urm` este separat` prin fire de leg`tur`. Aceste fire
au ]i ele rezisten\ele lor proprii (L1, L2), care se [nseriaz` cu rezisten\a–senzor.
Atunci c@nd puntea este echilibrat`:

mA
R3 = RT + L1 + L2 (2.6)
Schema cu dou` fire reprezint` cea mai simpl` schem`, dar are
dezavantajul c` introduce erori atunci c@nd se utilizeaz` fire lungi de leg`tur`.
Eroarea sistematic` care apare datorit` rezisten\ei firelor de leg`tur` se elimin` prin
utilizarea unei scheme cu mai multe fire.
Schema cu trei fire (metoda pun\ii Wheatstone) - figura 2.16 - b:
Este schema cel mai des utilizat` [n aplica\iile industriale. Dou` dintre fire
sunt legate pe o parte a rezisten\ei-senzor, iar al treilea pe cealalt` parte a ei.
Dac` L 1= L3, atunci c@nd puntea este echilibrat`:
R3 + L3 = RT + L1 ⇒ R3 = RT (2.7)
In aceast` variant`, se elimin` influen\a rezisten\elor de linie, dar

persist` influen\a datorat` rezisten\elor de contact.
mA mA
(a) schema cu dou` fire (b) schema cu trei fire
Fig 2.16 Scheme de m`sur` a termorezisten\ei prin metoda pun\ii Wheatstone
Schema cu patru fire (metoda Kelvin) - figura 2.17:
Schema cu patru fire este cea mai precis`, fiind utilizat` mai mult [n
aplica\iile de laborator dec@t [n cele industriale. Aceasta se ob\ine prin legarea a
c@te dou` fire de fiecare parte a rezisten\ei–senzor.
Printr-un generator de curent se introduce [n rezisten\a-senzor RT un curent
constant ]i stabil IS, prin firele L1 ]i L4. Deoarece rezisten\a voltmetrului este mult
mai mare comparativ cu RT, curentul prin voltmetru este mult mai mic dec@t cel
prin RT ]i poate fi neglijat. C`derea de tensiune m`surat` [ntre firele L2 ]i L3 este:
U = I S ⋅ RT (2.8)
Din aceasta se ob\ine valoarea RT, neafectat` de rezisten\ele de leg`tur` ]i
de rezisten\ele de contact.
Fig 2.17 Scheme de m`sur` a

termorezisten\ei prin metoda
Kelvin cu patru fire
2.3.2. Termometrul cu rezisten\` din materiale semiconductoare

( termistor )
Termistorul se bazeaz` pe proprietatea materialelor semiconductoare

(nemetalice) de a-]i modificarea rezisten\a electric` [n func\ie de temperatur`.
2.3.2.1. Senzorul de temperatur`
Principiul de func\ionare al termistorului este acela]i cu cel al

termometrului cu rezisten\` metalic`, diferen\a const@nd numai [n materialul din
care este f`cut` rezisten\`: un semiconductor ([n loc de metal sau aliaj de metale).
In func\ie de semiconductorul utilizat, exist` dou` tipuri de termistori:
- cu coeficient de temperatur` negativ: rezisten\a scade cu cre]terea temperaturii
- cu coeficient de temperatur` pozitiv: rezisten\a cre]te cu cre]terea temperaturii.
Majoritatea termistorilor sunt de tipul cu coeficient de temperatur` negativ.
Pentru un domeniu dat de temperaturi, rezisten\a variaz` [n func\ie de
temperatur` dup` o func\ie exponen\ial` definit` prin coeficientulde temperatur` β:
Ω
 RT 
ln 2 
RT2  RT 
β=  1 (2.9)
RT1 β 1 1
−
T2 T1
T1 T2 K
[n care: T1 , T2 – temperaturile de referin\` [K]
Fig.2.18 Caracteristica
termistorului RT1 , RT2 - rezisten\a la T1 , T2 [Ω]
1 1
β  − 
Pentru o temperatur` T rezult` rezisten\a: RT = RT1 ⋅ e  T T1 
(2.10)
1
Pentru o rezisten\` RT rezult` temperatura: T = (2.11)
1 R  1
ln T +
β  RT1  T1

Rezisten\a termistorului are valori mai mari dec@t a termorezisten\ei

(aprox. 1000 Ω la temperatura ambiant`). De aceea, termistorul nu necesit`
utilizarea schemei cu 3 sau 4 fire (firele de leg`tur` introduc o eroare foarte mic`).
Variante constructive:
Construc\ia este aceea]i cu cea a termometrului cu rezisten\` metalic`:

- cu s@rm` bobinat` - cu arc - cu straturi sub\iri
Materialul semiconductor din care se face rezisten\a este un amestec de

oxizi de metal (Ni, Co, Cu, Fe etc) ]i silicon. Tubul izolator se face din: epoxy,
sticl`, ceramic` etc.
2.3.2.2. Scheme electrice asociate
Datorit` faptului c` rezisten\a senzorului are o valoare mare (aprox. 5 000

Ω) ]i firele de leg`tur` nu influen\eaz` valoarea m`surat`, este suficient` utilizarea
pun\ii Wheatstone sau a unei scheme simple (cu tensiune sau curent constant) -
figura 2.19.
mA
U Rx I V Rx
(a) punte Wheatstone (b) schem` tensiune constant` (c) schem` curent constant
Fig.2.19 Scheme de m`sur` pentru termistor
cel mai sensibil aparat, dintre cele uzuale (termorezisten\`, termistor,

termocuplu)
coeficientul de temperatur` este mai mare dec@t cel al termorezisten\elor
firele de leg`tur` nu influen\eaz` m`sura (este suficient` puntea Wheatstone, nu
necesit` o schem` special`)
dimensiuni foarte mici, deci timp de reac\ie rapid
domeniul de m`sur` este mai mic dec@t cel al termorezisten\elor
aparat fragil (se decalibreaz` u]or atunci c@nd m`soar` temperaturi ridicate)
leg`tura dintre rezisten\` ]i temperatur` este puternic neliniar` (neliniaritatea se
poate reduce prin combinarea a dou` elemente de termistor individuale)
aparat de tip rezistiv. De]i curentul ce trece prin senzor este foarte mic, el
produce o [nc`lzire suplimentar`, introduc@nd astfel o eroare de m`sur`
necesit` tensiuni de alimentare mai mari dec@t termorezisten\a.
2.3.3. Termocuplul
Termocuplul este un aparat care converte]te energia termic` [n energie

electric` pe baza efectului Seebeck.
Efectul Seebeck const` [n apari\ia unei tensiuni electromotoare e atunci
c@nd se leag` la ambele capete dou` fire din metale diferite, iar unul dintre capete
este [nc`lzit. Valoarea tensiunii electromotoare generate (de ordinul mV) depinde
de natura metalelor ]i de diferen\a de temperatur` dintre capetele.
Ca urmare, termocuplul const` din dou` fire din materiale conductoare
diferite, unite la unul dintre capete. Acest cap`t este denumit jonc\iune de m`sur`
sau jonc\iune cald`. Leg`tura capetelor libere ale firelor la circuitul de m`sur` al
termocuplului se nume]te jonc\iune de referin\` sau jonc\iune rece (figura 2.20).
TREF
Metal A
jonc\iunea T + jonc\iunea
de m`sur` e12 de referin\`
Metal B _
(cald`) (rece)
Fig 2.20 Schem` de principiu a termocuplului
Valoarea for\ei electromotoare produse depinde de temperatura jonc\iunii

de m`sur` (T), dar ]i de temperatura jonc\iunii de referin\` (TREF). Indica\ia de
temperatur` se ob\ine prin m`surarea varia\iei tensiunii produse datorit` modific`rii
temperaturii jonc\iunii calde (cu ajutorul unui circuit electric).
2.3.3.1. Senzorul de temperatur` (termocuplul)
Construc\ia termocuplului:
Firele termocuplului sunt [ncastrate [ntr-o teac` de protec\ie metalic` sau

ceramic` (figura 2.21). Aceasta are uzual diametrul [ntre 1 – 6,3 mm, dar poate
scade p@n` la 0,4 mm. Cu c@t diametrul este mai mic, cu at@t scade timpul de
reac\ie, dar scade ]i valorea maxim` de temperatur` ce poate fi m`surat`.
Intre fire ]i teaca de

protec\ie se introduce un material
teac` de protec\ie
de umplere sub form` de pulbere,
firele termocuplului care poate fi:
- de oxid de magneziu (MgO)
- de oxid de siliciu (SiO2)
material de umplere (pulbere)
- de alumin` (Al2O3).
jonc\iunea cald` (de m`sur`)
Pulberea are rolul de a
[mbun`t`\i transferul de c`ldur` ]i
de a preveni vibra\iile ce ar putea
Fig. 2.21. Construc\ia termocuplului deteriora cele dou` fire.
In ceea ce prive]te pozi\ia jonc\iunii termocuplului [n raport cu

teaca de protec\ie, exist` trei tipuri constructrive:
Termocuplu cu legare la mas`

Jonc\iunea se afl` [n leg`tur` direct` cu interiorul tecii de protec\ie.
Avantaj: se asigur` un transfer de c`ldur` bun de la mediul exterior
spre teac` ]i termocuplu
Dezavantaj: jonc\iunea nu este izolat` electric fa\` de teaca de
protec\ie.
Termocuplu cu cap`t izolat

Jonc\iunea nu se afl` [n leg`tur` direct` cu interiorul tecii de protec\ie,
spa\iul dintre cele dou` fiind ocupat cu materialul de umplere
Avantaj: izola\ie electric` bun`
Dezavantaj: timp de r`spuns mai mare dec@t [n varianta cu legare la
mas`
Termocuplu expus
Jonc\iunea este [n afara tecii, expus` direct mediului exterior.
Avantaj: are cel mai bun timp de reac\ie la varia\iii de temperatur`
Dezavantaj: utilizare limitat` numai la medii care nu
sunt corozive ]i care nu se afl` sub presiune (jonc\iunea intr` [n
contact direct cu mediul m`surat).
Materiale utilizate:
Performan\ele termocuplului depind de combina\iile de materiale utilizate

pentru fabricarea firelor. Acestea trebuie s` [ndeplineasc` urm`toarele cerin\e:
- s` aibe o varia\ie c@t mai mare ]i c@t mai constant` a for\ei electromotoare [n
func\ie de temperatur`
- s` se preteze a fi prelucrate sub form` de fire
- s` aibe un punct de topire c@t mai ridicat.
In func\ie de combina\ia de metale utilizate ]i de dimensiuni, exist` patru
tipuri principale de termocupluri: fier – constantan (J), crom – aluminiu (K), cupru
– constantan (T), crom – constantan (E). Alte materiale utilizate sunt: crom -
constantan, nichel - nichel crom, nichel – nichel molibden, tungsten - rhenium,
crom - aur alb, molibden – tungsten etc.
Deoarece aceste metale au un cost ridicat, firele termocuplului se
prelungesc p@n` la jonc\iunea rece cu conductoare de compensare (figura 2.22).
T2' < T2 T2
jonc\iunea T1 jonc\iunea
de m`sur` Js de referin\`
(cald`) (rece)
conductor conductor de
termocuplu compensare
Fig 2.22 Schem` de principiu a termocuplului cu conductoare de compensare
Conductoarele de compensare sunt realizate din metale sau din aliaje de

metale mai ieftine, echivalente din punct de vedere termic cu firele termocuplului.
Acestea pot fi utilizate p@n` la temperaturi de maximum 200 ºC ]i trebuie alese
astfel [nc@t s` nu dea na]tere la tensiuni electromotoare suplimentare.
Pentru a reduce erorile introduse de jonc\iunile suplimentare Js, acestea se
introduc [ntr-un bloc izolat termic (un izolator electric ]i termic care asigur` un
transfer de c`ldur` foarte bun [ntre cele dou` jonc\iuni ]i protec\ie fa\` de varia\iile
temperaturii exterioare). In acest fel, jonc\iunile m`soar` aceea]i temperatur` ]i
genereaz` tensiuni electromotoare egale ]i de semn opus, care se anuleaz`.
2.3.3.2. Circuitul termocuplului
M`surarea tensiunii electromotoare produse:
Tensiunea electromotoare produs` prin efect Seebeck este dat` de rela\ia:
e =α T [mV] (2.12)
unde: α - coeficientul Seebeck.
Pentru a m`sura aceast` tensiune, se monteaz` un voltmetru la capetele

termocuplului. Prin conectarea acestuia, apar dou` jonc\iuni suplimentare (J3 ]i J4),
care genereaz` la r@ndul lor o tensiune electromotoare dependent` de temperatura
din acele puncte (figura 2.23). Introducerea jonc\iunilor suplimentare face ca

tensiunea m`surat` de voltmetru s` depinde de temperaturile T1, T2 , T3 , T4.
voltmetru
Jonc\iune de Cu Cu Jonc\iune de
m`sur` (cald`) referin\` (rece)
J3 J4
J1 (T3) (T4) J2
(T1) (T2)
surs` de fire din

c`ldur` metale diferite
Fig. 2.23 M`surarea tensiunii produse de termocuplu cu ajutorul voltmetrului
In func\ie de metalele utilizate pentru fire, exist` dou` situa\ii care pot
apare la jonc\iunea dintre voltmetru ]i termocuplu:
Dac` leg`tura se face [ntre metale identice (de exemplu Cu – Cu): la

jonc\iunea dintre dou` metale de acela]i tip nu apare tensiune electromotoare.
Tensiunea [n J3 ]i J4 este nul`, deci nu influen\eaz` valoarea m`surat`:
V3 = V4 = 0 (2.13)
Dac` leg`tura se face [ntre metale diferite (de exemplu Cu – Fe): [n J3 ]i J4

apar dou` tensiuni electromotoare suplimentare, V3 ]i V4 , corespunz`toare
temperaturilor T3 ]i T4 din acele puncte. Pentru a elimina influen\a jonc\iunilor
de leg`tur`, acestea se introduc [ntr-un bloc izolat termic, ca ]i jonc\iunile
conductoarelor de compensare.
In J3 ]i J4 :
T3 = T4 ⇒ V3 = −V4 (2.14)
Odat` eliminat` influen\a J3 ]i J4 , milivoltmetrul va indica tensiunea:
V = V1 − V2 = α (T1 − T2 ) (2.15)
Tensiunea m`surat` de voltmetru depinde de: diferen\a de temperatur`

dintre jonc\iunile J1 ]i J2 : (T1 – T2), de caracteristicile metalelor utilizate pentru
construc\ia firelor ]i de caracteristicile circuitului electric.
In rela\ia de calcul a tensiunii produse, singurele variabile sunt

temperaturile [n jonc\iunile T1 ]i T2. Pentru a ob\ine o rela\ie de leg`tur` direct`
[ntre temperatura jonc\iunii de m`sur` T1 ]i tensiunea produs` V, trebuie eliminat`
influen\a temperaturii jonc\iunii reci T2.
Corectarea temperaturii jonc\iunii reci:
Pentru corectarea tensiunii [n func\ie de temperatura jonc\iunii reci exist`

dou` solu\ii:
o solu\ia clasic`: men\inerea jonc\iunii reci la o temperatur` constant`, cunoscut`,
controlabil` (prin introducerea J2 [ntr-un recipient cu ghea\` care se tope]te)
o solu\ia modern`: m`surarea ]i corectarea temperaturii jonc\iunii reci prin
compensare electronic`: software sau hardware.
Recipientul cu ghea\`
Temperatura jonc\iunii de referin\` T2 se men\ine la o valoare fix` (de

referin\`), astfel [nc@t varia\ia tensiunii produse s` depind` numai de varia\ia
temperaturii jonc\iunii de m`sur`, T1. Pentru a avea o m`sur` c@t mai precis` (care
se ob\ine av@nd o tensiune c@t mai mare), T2 trebuie s` aibe o valoare c@t mai
sc`zut`.
V
Standardul industrial
T1 + - + impune T2 = 0 ºC. Pentru
jonc\iune V1 ob\inerea acestei valori,
cald` - jonc\iunea rece se
(de m`sur`) V2 plaseaz` [ntr-un recipient
+ -
umplut cu buc`\i de
jonc\iune rece ghea\` (figura 2.24).
(recipient cu ghea\`) T2
Fig. 2.24 Circuit cu recipient cu ghea\`
Tensiunea citit` pe voltmetru este:
V = V1 − V2 = α (T1 − T2 ) = α (t1 + 273.15 − t 2 − 273.15) =

(2.16)
= α (t1 + 273.15 − 0 − 273.15) = α t1
Metoda de m`sur` cu ghea\` este foarte exact` deoarece temperatura de

0 ºC poate fi controlat` foarte bine.
Corectarea temperaturii jonc\iunii reci prin compensare electronic`
Solu\ia modern` nu mai impune p`strarea unei valori fixe a temperaturii

jonc\iunii reci, ci efectuarea unei corec\ii [n func\ie de valoarea ei curent`. Pentru
aceasta se utilizeaz` un circuit electronic ca cel din figura 2.25. Pe l@ng`
temperatura jonc\iunii de m`sur`, se m`soar` ]i temperatura jonc\iunii de referin\`.
Valoarea temperaturii de referin\` este utilizat` ca factor de corec\ie.
jonc\iune
rece
T1 V
jonc\iune
cald`
(de m`sur`)
senzor ajustarea
T2
temperatur` m`rimii
de ie]ire
Fig. 2.25 Circuit cu corec\ie de temperatur`
Temperatura de referin\` se m`soar` cu un termistor, cu o termorezisten\`

sau cu un circuit integrat. Corec\ia [n func\ie de valoarea acesteia se face printr-un
program de calcul (compensare software) sau printr-un circuit electric (compensare
hardware).
Se pune [ntrebarea: de ce este nevoie de termocuplu dac` [n circuit exist`
deja un aparat care m`soar` temperatura ? R`spunsul este legat de avantajele
termocuplului: domeniu de m`sur` mult mai mare, aparat robust, simplu.
Compensare software: utilizeaz` programul unui calculator pentru a compensa

efectul jonc\iunii de referin\`. Cu ajutorul unui multimetru digital controlat de
calculator se parcurg urm`toarele etape (fig.2.26):
- se m`soar` temperatura de referin\` (termistor, termorezisten\`, circuit integrat)
- se converte]te T2 [ntr-o valoare echivalent` de tensiune V2
- se m`soar` tensiunea V
- se afl` tensiunea corespunz`toare termocuplului, prin sc`derea: V1 = V − V2
- cunosc@nd V1, rezult` T1
T1 +
V
-
T2
Fig. 2.26 Compensare software
Avantajele aparatului cu compensare software:

versatilitate: utilizarea se reduce la conectarea unei perechi de fire (compensarea
referin\ei ]i conversia de la tensiune la temperatur` se face prin program)
la o singur` jonc\iune de referin\` se pot lega mai multe termocuple de tipuri

diferite. Singura condi\ie de legare este cunoa]terea tipului lor, astfel [nc@t s` se
poat` face [n program modific`rile corespunz`toare.
Singurul dezavantaj al variantei cu compensare software este acela c`

necesit` un timp de calcul suplimentar pentru determinarea temperaturii de
referin\`. Pentru cre]terea vitezei de calcul se poate utiliza varianta de compensare
hardware.
Compensare hardware: [n schem` se introduce o surs` de tensiune care s`

anihileze tensiunea jonc\iunii de referin\` (figura 2.27). Compensarea se face
printr-un circuit electric ]i nu printr-un program de calcul, ca [n cazul anterior.
T1T1
T1
T2 T2
T2
Fig. 2.27 Compensare harware
Efectul compens`rii hardware este acela]i cu cel al recipientului cu ghea\`:

anularea V2. Avantajul compens`rii hardware este acela c` se efectueaz` o
compensare mai rapid`. Prin eliminarea calculului T2 se economisesc doi pa]i de
calcul: conversia T2 → V2 ]i efectuarea diferen\ei: V1 = V − V2 . Dezavantajul este
acela c` la o jonc\iune de referin\` se pot lega numai termocupluri de acela]i tip.
Transformarea tensiunii electromotoare [n valoare de temperatur`:
Valoarea tensiunii se m`soar` cu un voltmetru ([n milivol\i). Pentru a

u]ura utilizarea termocuplului, unele voltmetre arat` direct valoarea
temperaturii (prin gradarea scalei direct in grade sau prin intermediul unui
circuit electronic). Alte aparate au m`rimea de ie]ire indicat` [n milivol\i,
urm@nd ca transformarea [n grade de temperatur` s` se fac` pe baza unor
tabele de coresponden\` date de furnizor.
aparat ieftin, simplu, robust

nu necesit` surs` de alimentare (depinde de variant`)
domeniu mare de m`sur` (< 0 ºC ... 1000 ºC)
varia\ie neliniar` a tensiunii [n fun\ie de temperatur`

tensiunea are valori mici, comparabile cu tensiunile parazite produse la
jonc\iunea firelor cu aparatul de m`sur` (necesit` compensare)
are nevoie de o referin\` de temperatur`
stabilitate foarte mic`, sensibilitate sc`zut`.
2.3.4. Diode, tranzistori ]i circuite integrate
Diodele, tranzistorii ]i circuitele integrate fac parte din categoria aparatelor

care utilizeaz` ca element de baz` jonc\iunea p-n (elemente semiconductoare).
Jonc\iunea p-n este format` din dou` elemente semiconductoare, dintre care unul
este dopat cu particule de tip n, iar cel`lalt cu particule de tip p. Intre cele dou`
elemente apare o tensiune electromotoare a c`rei valoare depinde de temperatur`.
Materialele semiconductoare utilizate sunt:
- pentru diode: siliciu (cel mai des), germaniu (mai rar) sau arseniur` de galiu
- pentru tranzistori: siliciu
Pentru elementele semiconductoare, rela\ia de varia\ie a tensiunii
electromotoare [n func\ie de temperatur` este liniar` ]i are o pant` mai mare
comparativ cu termocuplul (figura 2.30-b).
Metoda de m`surare bazat` pe jonc\iuni p–n este utilizat` pentru m`surarea
temperaturii microprocesoarelor. In figura 2.30 se arat` cum se poate utiliza o
diod` pentru ob\inerea unui senzor de temperatur` foarte ieftin.
Pentru o valoare
constant` de curent de
polarizare de 12 V/10 kΩ
Ω
(fig.2.30-a), c`derea de
tensiune prin dioda de
siliciu este de aproximativ
–2 mV/ºC (fig.2.30-b).
(a) schema de m`sur` (b) varia\ia tensiune – temperatur`
Fig. 2.30 Senzor de temperatur` cu diod`
varia\ia tensiunii electromotoare [n func\ie de temperatur` este liniar` ]i mare

circuitul de m`sur` utilizeaz` componente ce au un pre\ relativ sc`zut
exist` abateri considerabile [ntre elemente de acela]i tip, ceea ce face necesar` o
calibrare individual` (fapt care le cre]te pre\ul)
dimensiuni relativ mari ale elementului sensibil: diametru de 7–10 mm
(comparativ cu termocupul, care poate avea ]i diametre de 0.4 mm)
nu poate m`sura punctual temperatura (datorit` dimensiunilor mai mari).
2.4. Repere de temperatur`
Reperele de temperatur` sunt constituite din diferite materiale care []i

modific` o proprietate fizico-chimic` [n func\ie de temperatur`. Propriet`\ile fizico-
chimice folosite sunt: punctul de topire, culoarea, luminiscen\a.
Reperele de temperatur` au urm`toarele caracteristici:
se utilizeaz` pentru verificarea [ncadr`rii [n anumite limite de temperatur`
m`sur`torile au caracter subiectiv
au precizie de m`sur` mic` (aproximativ ± 5 ºC)
timp de r`spuns ridicat (de ordinul minutelor)
sunt de unic` folosin\` (schimbarea de stare este ireversibil`) – cu excep\ia celor
cu cristale lichide.
2.4.1. Repere de temperatur` bazate pe punctul de topire
In func\ie de compozi\ia chimic`, metalele ]i aliajele metalice au puncte de

topire diferite. Pentru m`surarea temperaturii se utilizeaz` ni]te corpuri (sub form`
de conuri, bare, pastile, inele) realizate din materiale cu puncte de topire diferite.
Acestea se introduc [n mediul a c`rui temperatur` se m`soar`. Temperatura se
apreciaz` [n func\ie de starea ]i forma materialului (figura 2.31). Metoda se
utilizeaz` pentru m`surarea temperaturilor foarte ridicate (100 - 2000 ºC).
Fig. 2.31 Repere bazate pe punctul de topire al materialelor – conuri Seger
2.4.2. Repere de temperatur` bazate pe schimbarea culorii
Metoda folose]te diferi\i compu]i chimici (sub form` de etichete, tablete,

vopsele etc.), care au proprietatea de a-]i schimba culoarea la o anumit`
temperatur`. Materialele folosite sunt sub form` de etichete, tablete, creioane,
lacuri, vopsele, chituri epoxidice. Domeniul de temperatur` este [ntre 40 ... 650 ºC.
Tipuri de substan\e utilizate:
monotermocromatice: care au o singur` schimbare de culoare, brusc`
multitermocromatice: care au schimbare repetat` a culorii, virarea de la o nuan\`
la alta f`c@ndu-se brusc la temperaturi fixe
termocromatice continuu: la care culoarea se modific` continuu cu temperatura
2.4.3. Repere de temperatur` bazate pe modificarea luminiscen\ei
Metoda utilizeaz` tablete cu cristale lichide, care []i schimb` intensitatea

luminoas` la o anumit` temperatur`.
2.5. Termometre de radia\ie
2.5.1. No\iuni privind radia\ia termic`
Toate corpurile aflate la o temperatur` mai mare de 0 K emit energie

termic`. Cu c@t temperatura lor este mai ridicat`, cu at@t cantitatea de energie
termic` emis` este mai mare. Folosind aceast` proprietate, temperatura se poate
determina prin m`surarea energiei emise.
Aparatele care determin` temperatura corpurilor pe baza energiei termice
radiate se numesc termometre de radia\ie sau pirometre (pyro = foc [n grece]te).
Ini\ial, cele dou` denumiri nu au avut aceea]i semnifica\ie. Primele
termometre bazate pe radia\ia termic`, denumite pirometre, puteau m`sura numai
temperatura corpurilor incandescente (la care radia\ia este vizibil` ochiului uman).
Termometrele de radia\ie de ast`zi pot m`sura temperatura oric`rui corp, nu numai
a celor incandescente. Astfel, pirometrele reprezint` o subclas` a termometrelor de
radia\ie. Cu toate acestea, [n prezent termenilor de pirometru sau termometru de
radia\ie li se atribuie aceea]i semnifica\ie: un aparat care intercepteaz` ]i evalueaz`
radia\ia termic` a corpurilor, f`r` a intra [n contact direct cu acestea.
Radia\ia termic` poate fi definit` [n dou` modalit`\i: ca und`
electromagnetic` (tradi\ional) sau ca flux de fotoni (prin mecanica cuantic`).
Conform descrierii tradi\ionale utilizate [n transferul de c`ldur`, radia\ia
termic` este emis` de pe suprafa\a unui corp sub form` de unde electromagnetice.
Unda electromagnetic` con\ine dou` unde, una electric` ]i una magnetic`,
perpendiculare [ntre ele ]i perpendiculare pe direc\ia de deplasare, fiind definit`
prin:
- frecven\a oscila\iilor: ν λ
c und`
- lungimea de und`: λ = (distan\a dintre magnetic`
ν und`
dou` creste consecutive ale unei unde) electric`
[n care: c-viteza luminii
Din [ntreg spectrul electromagnetic (care cuprinde totalitatea undelor

electromagnetice, av@nd toate lungimile de und` posibile - figura 2.32), radia\ia
termic` ocup` domeniul cu lungimi de und` [ntre 0,1 - 1000 µm, adic`: o parte din
domeniul ultraviolet (UV), domeniul vizibil (VIS) ]i domeniul infraro]u (IR).
Pentru m`sur`torile de temperatur` uzuale se utilizeaz` numai o parte din domeniul
ocupat de radia\ia infraro]ie (IR): cu λ [ntre 0,7 - 20 µm.
lungime
de und`, λ
unde radio unde
raze gama raze X UV VIS IR
microunde unde scurte lungi
Fig. 2.32 Spectrul electromagnetic
Conform principiului cuantic a lui Plank, energia este emis` sau absorbit`
discret. Astfel, emisia de energie de pe suprafa\a unui corp se face sub forma unor
pachete de energie, denumite cuante sau fotoni.
In func\ie de domeniul studiat, comportamentul cuantei este apropiat celui
al corpurilor din mecanica newtonian` sau al undelor. In cazul radia\iei termice,
cuanta poate fi asociat` unei unde.
Indiferent dac` radia\ia termic` este privit` ca o und` electromagnetic` sau
ca un flux de fotoni, ecua\iile ce o descriu sunt asem`n`toare.
2.5.1.1. Comportamentul radia\iei termice fa\` de corpuri
Radia\ia termic` I (descris` ca und` electromagnetic` sau ca foton) poate

fi absorbit` (A), reflectat` (R) sau transmis` (T) de corpuri (fig.2.33). Din radia\ia
absorbit` de corp, o parte este reflectat` intern ]i o parte este re-emis` (E).
R corp
I = R + T + A = ρ ⋅ I +τ ⋅ I +α ⋅ I
unde: (2.17)
I T ρ - factor de reflexie
τ - factor de transmisie
α - factor de absorb\ie
A
Rezult`:
E 1 = ρ +τ +α (2.18)
Fig. 2.33 Radia\ia termic`
La echilibru termodinamic, [ntreaga energie absorbit` este re-emis`

(radiat`) de corp (dac` nu ar fi a]a, corpurile s-ar [nc`lzi sau s-ar r`ci, deci nu ar
mai avea temeratura constant` - condi\ia de echilibru termodinamic). Avem:
α =ε unde: ε - factor de emisie (emisivitate) (2.19)
adic`
1 = ρ + τ + ε , indiferent de lungimea de und` (2.20)
Valoarile factorilor ρ, τ, α, ε depind de lungimea de und` ]i de

caracteristicile suprafe\ei corpului.
Cazuri particulare ale rela\iei 2.20:

• Pentru corpul negru: ε =1 ; τ =ρ =0
• Pentru corpurile lucioase (reflect` [ntreaga radia\ie): ρ =1 ; τ =ε =0
• Pentru corpurile transparente fa\` de radia\ie: τ =1 ; ε =ρ =0
• Pentru corpurile opace la radia\ie: τ =0 ; ρ +ε =1
Pentru caracterizarea corpurilor din punct de vedere al comportamentului

fa\` de radia\ia termic` se define]te un factor adimensional, denumit:
Emisivitate: raportul dintre energia radiat` de un obiect oarecare ]i energia

radiat` de corpul negru, la aceea]i temperatur`:
E
ε= (2.21)
E0
Corpul negru (conceput de Kirchhoff) are proprietatea c` nu reflect` ]i nu

transmite radia\ia termic`. Acesta absoarbe ]i re-emite [ntreaga radia\ie, indiferent
de lungimea de und` ]i de direc\ia acesteia. De aceea, emisivitatea corpului negru
are valoare unitar`:
1
ρ0 =τ 0 = 0 1
(2.22)
α0 = ε0 =1
(a) teoretic (b) practic
Fig.2.34. Corp negru
In natur` nu se cunoa]te existen\a vreunui corp negru; acesta fiind utilizat
numai pentru efectuarea de calcule teoretice. Cea mai apropiat` realizare practic`
este o cavitate opac`, sferic`, cu o mic` intrare tubular` - a c`rei suprafa\`
interioar` are factorul de emisie ε = 0,998 (fig.2.34).
Toate corpurile din lumea [nconjur`toare au o emisivitate cuprins` [ntre 0
]i 1. Valoarea este subunitar` deoarece corpurile nu absorb [ntreaga energie, o parte
din aceasta fiind reflectat` ]i/ sau transmis`.
Emisivitatea depinde de mai mul\i factori:
- lungimea de und`
- temperatur`
- unghiul de observare
- forma, materialul din care este confec\ionat corpul
- starea suprafe\ei (cu c@t este mai lucios, cu at@t reflect` mai mult radia\ia).
De aceea, la m`surarea temperaturii trebuie f`cute corec\ii [n func\ie de
valoarea emisivit`\ii. Exemplu: un corp cu ε = 0.5 (care radiaz` 50% din energia
corpului negru) va p`rea mai rece dec@t un corp cu ε = 0.8 (care radiaz` 80% din
energia corpului negru).
2.5.1.2. Comportamentul radia\iei termice fa\` de atmosfer`
Pentru radia\ia termic`, atmosfera reprezint` un alt corp, interpus [ntre

obiectul analizat ]i instrumentul de m`sur`.
Ca orice corp, atmosfera este ]i ea caracterizat` prin factori de reflexie,
transmisie, absorb\ie ]i emisie proprii – ce depind de lungimea de und` ]i de
compozi\ia atmosferei. Astfel, exist` anumite benzi spectrale, [n care radia\ia este
absorbit` diferit (mai mult sau mai pu\in).
Pentru a avea o pierdere de energie minim` la transmisia prin mediul
ambiant, spectrul infraro]u utilizat pentru detectarea radia\iilor (0,7 - 20 µm) este la
r@ndul s`u [mp`r\it [n anumite zone atmosferice, la care absorb\ia este minim`:
0,7 – 1,3 ; 1,4 – 1,8 ; 2,0 – 2.5 ; 3,2 – 4,3 ; 4,8 – 5,3 ; 8 – 14 µm.
2.5.1.3. Comportamentul radia\iei termice la varia\ia temperaturii
Cu c@t cre]te temperatura:
cre]te energia emis` de corp – conform legii lui Stephan Boltzmann:
W = σT 4 [W/m2/s] (2.23)
unde: σ = 5.672 ⋅ 10 −8 W/m2/K4 - constanta Stephan Boltzmann

T – temperatura absolut` [K].
cre]te intensitatea radia\iei (= energia radiat` [n unitatea de suprafa\` ]i de

timp) - conform legii lui Plank ]i a defini\iei emisivit`\ii:
−1
 λhc 
I λ = I λ ⋅ ε = 2πε hc λ  e KT − 1
0 2 −5
[erg s-1 cm-3] (2.24)
 
I
unde: I λ0 - intensitatea radia\iei corpului negru [erg s-1 cm-3]
h = 6.626 ⋅ 10 −34 Js - constanta lui Planck
c = 2.9979 ⋅ 10 8 m/s - viteza luminii
λ - lungimea de und`
K = 1.381 ⋅ 10 −23 J/K – constanta lui Boltzmann
λ
scade lungimea de und` corespunz`toare intensit`\ii maxime – conform legii

lui Wien:
0.2897
λ max = (2.25) I
T
La temperaturi foarte ridicate, distribu\ia
spectral` se poate extinde [n spectrul vizibil, culoarea
modific@ndu-se de la ro]u spre alb.
λ
2.5.1.4. Comportamentul radia\iei termice la temperatur` constant`
Pentru o temperatur` constant`:
intensitatea radia\iei variaz` [n func\ie de lungimea de und` ]i de emisivitate -

conform legii lui Plank ]i a defini\iei emisivit`\ii
lungimea de und` corespunz`toare intensit`\ii maxime depinde de temperatur` -

conform legii lui Wien.
2.5.2. Componentele termometrului de radia\ie
Principalele elemente componente ale unui termometru de radia\ie sunt

(figura 2.35):
o Sistemul optic: care focalizeaz` energia emis` de obiect asupra detectorului de
radia\ie
o Detectorul de radia\ie: un sistem sensibil la radia\ii, care genereaz` un semnal
electric propor\ional cu energia absorbit`
o Sistemul electronic: pentru ajustarea ]i corectarea semnalului
o Fibre optice (numai la termometrul de radia\ie cu fibre optice): pentru
transmisia semnalului.
Corp Sistem
m`surat Sistem optic Detector electronic
Fig. 2.35 Componentele termometrului de radia\ie
2.5.2.1. Sistemul optic
Sistemul optic focalizeaz` radia\ia asupra detectorului. Focalizarea se poate

face cu ajutorul unor lentile sau a unei oglinzi (figura 2.36).
Pentru a avea o m`sur`toare corect`, trebuie ca imaginea corpului m`surat

(focalizat` de lentil`) s` acopere complet detectorul (s` umple [ntreg c@mpul vizual
al acestuia – pentru a nu m`sura ]i alte energii). Aceasta se ob\ine printr-o orientare
corect` a aparatului.
detector
lentile
oglind`
detector
oglind`
(reflect` energia
IR ]i transmite
energia vizual`)
lentile
detector
Fig. 2.36 Variante de sisteme optice
2.5.2.2. Detectorul de radia\ie
Exista dou` tipuri principale de detectoare de radiatie:

1. Bazate pe legile transferului de c`ldur`:
- detectoare termice
2. Bazate pe teoria cuantic`:
- detectoare cuantice
- detectoare cu fibr`optic`
Detector de radia\ie IR termic
Detectorul termic este format din mai multe termocupluri (50–200) a]ezate
radial, legate [n serie ]i amplasate la o distan\` c@t mai mic` unul fa\` de cel`lalt
(1–2 mm) – figura 2.37.
jonc\iune
rece
jonc\iune
cald`
zon` de captare
a energiei IR
Fig. 2.37 Detector de radia\ie IR cu termocuplu
Jonc\iunile calde (de m`sur`) sunt expuse radia\iei incidente, iar jonc\iunile
reci (de referin\`) sunt izolate [n interiorul aparatului (la temperatura ambiant`).
Prin absorb\ia energiei, jonc\iunile calde se [nc`lzesc. Astfel, fiecare
termocuplu genereaz` o tensiune electromotoare propor\ional` cu energia absorbit`
(deci cu temperatura). Semnalul de ie]ire al detectorului este dat de suma
tensiunilor generate de fiecare termocuplu [n parte.
Detectoarele termice sunt cele mai des utilizate. Acestea sunt cel mai pu\in
influen\ate de lungimea de und`, dar au o vitez` de reac\ie ceva mai mic` (de
ordinul secundelor), deoarece jonc\iunile trebuie s` ajung` la echilibru termic cu
obiectul m`surat.
Detector de radia\ie IR cuantic
Detectorul cuantic este format din cristale semiconductoare (PbS, PbSe,

HgCdTe) dopate cu particule de tipul n sau p. Principiul de m`sur` se bazeaz` pe
dependen\a dintre conductivitatea electric` a cristalului semiconductor ]i
temperatur`.
Pe fotoconductor se aplic` o tensiune polarizat` ]i se m`soar` curentul prin
circuit (figura 2.38).
foton foton
Fig. 2.38 Detector de radia\ie IR cuantic (cu fotoconductori)
In absen\a radia\iei, prin circuit trece un curent rezidual. Cu c@t cre]te

temperatura, scade energia necesar` ca fotonii s` fie absorbi\i de cristal, iar
lungimea de und` a fotonilor absorbi\i cre]te.
Fotonii absorbi\i creeaz` perechi libere “electron + gol”, care au ca efect
cre]terea curentului. Astfel, radia\ia IR este sesizat` ca o cre]tere de curent.
Valoarea curentului total este cu at@t mai mare cu c@t temperatura este mai ridicat`.
Cre]terea de curent datorat` varia\iei temperaturii se ob\ine dac` se scade
din curentul total valoarea curentului rezidual.
Detector de radia\ie cu fibr` optic`
Utilizarea fibrelor optice reprezint` cel mai recent progres din domeniul
termometrelor f`r` contact.
Fibra optic` (fig.2.39-a) const` dintr-un miez flexibil din sticl` ce conduce
lumina. Acesta este [nconjurat de un strat de protec\ie sub\ire din sticl` cu
coeficient de refrac\ie mic. Diametrul unei fibre optice este foarte mic, de ordinul
µm. Termometrul de radia\ie cu fibre optice utilizeaz` c@teva sute de fibre optice,
incluse [ntr-o teac` de protec\ie (metalic` sau nu).
Cristal
Fibr` semiconductor
Teac` de (GaAs)
protec\ie optic`
Surs`
lumin` Cap`t de
m`sur`
Oglind` dielectric`
(a)
Energie
absorbit` T Energie
transmis`
↑
λ
(b)
Fig. 2.39 Detector de radia\ie cu fibr` optic`
La cap`tul de m`sur` al fibrei optice se afl` un cristal semiconductor

(detectorul IR). Acesta are proprietatea c` absoarbe energia cu lungimi de und` mai
mici dec@t o anumit` valoare (denumit` prag de absorb\ie) ]i transmite energia cu
lungimi de und` peste acest prag. Valoarea pragului de absorb\ie (m`rime
cunoscuta) cre]te cu temperatura (figura 2.39-b).
Prin fibra optic` se trimite c`tre cristalul semiconductor un semnal
luminos. In func\ie de temperatur`, o parte din lumin` este absorbit` de cristal ]i o
parte este transmis` ]i apoi reflectat` de oglind`. Lungimea de und` maxim` a
undei reflectate reprezint` pragul de absorb\ie. Din valoarea acestuia se determin`
temperatura.
2.5.2.3. Sistemul electronic
Sistemul electronic modific` semnalul de ie]ire al detectorului. Acesta cuprinde:

- circuitul de liniarizare ]i amplificare
- circuitul de compensare a temperaturii mediului ambiant, astfel [nc@t s` nu
afecteze semnalul de ie]ire
- circuitul de ajustare a emisivit`\ii, astfel [nc@t caracteristicile corpului

m`surat s` se potriveasc` la calibrarea aparatului.
Pentru sistemul electronic (ca ]i [n alte cazuri), tendin\a este de a se renun\a

la electronica analogic` [n favoarea sistemelor cu microprocesor. Semnalul de
ie]ire al senzorului este digitizat, toate calculele legate de corec\ii, compens`ri etc.
fiind f`cute cu ajutorul unui microprocesor.
2.5.3. Procedee de m`sur` a temperaturii
2.5.3.1. Termometru de radia\ie total` (cu band` larg`)
Termometrul de radia\ie total` (fig.2.40) concentreaz` asupra detectorului

[ntreaga radia\ie emis` de corpul m`surat ([ntre o lungime de und` minim` ]i
maxim`). Acesta este cel mai simplu, dar ]i cel mai ieftin termometru de radia\ie.
Termometrul de radia\ie trotal` se utilizeaz` pentru m`surarea temperaturilor
ridicate din spa\ii [nchise (care se comport` apropiat corpurilor negre), de exemplu
din focarul cazanelor de abur.
detector amplificator
surs` de semnal ie]ire
c`ldur`
linearizare
ajustare ε
Fig. 2.40 Termometru de radia\ie total`
2.5.3.2. Termometru de radia\ie monocromatic`

(cu band` [ngust`, cu o culoare)
Termometrul de radia\ie monocromatic` m`soar` intensitatea radia\iei

termice emise de corpuri [ntr-o band` foarte [ngust` de lungimi de und` (≅ 1 µm).
Pentru re\inerea radia\iei dintr-o band` foarte [ngust` de
lungimi de und` se utilizeaz` filtre selective. Acestea
reprezint` unul dintre cele mai importante progrese ale
termometriei [n infraro]u: permit alegerea [ntre mai multe
benzi ([nguste) de lungimi de und`.
Nevoia utiliz`rii unei benzi spectrale c@t mai [nguste rezult` din necesitatea
elimin`rii interferen\elor mediului intermediar (atmosferic sau altul), sau din
necesitatea m`sur`rii temperaturii unor medii care sunt transparente pentru o gam`
larg` a radia\iei IR (gazele sau alte substan\e ). De asemenea, precizia unui senzor
cu domeniu spectral [ngust este mai pu\in afectat` de modific`rile de emisivitate
ale obiectului m`surat.
Alegerea benzii utilizate se face [n func\ie de domeniul de temperaturi ]i de
tipul materialului a c`rui temperatur` se m`soar`. Aplica\iile care nu necesit`
modificarea benzii de lungimi de und` utilizeaz` de obicei λ = 0,7 µm. Motiva\ia
utiliz`rii celei mai mici lungimi de und` din IR este legat` de faptul c` emisivitatea
corpurilor este mai mare pentru lungimi de und` mai mici.
Bazat pe aceea]i motiva\ie, primele aparate cu radia\ie monocromatic`
comparau intensitatea radia\iei corpului m`surat cu intensitatea radia\iei produs` de
o surs` de referin\` (un filament). Radia\ia monocromatic` emis` de sursa de
referin\` corespunde culorii ro]ii din domeniul vizibil (lungimea de und` de 0,65
µm) ]i se ob\ine prin intercalarea unui filtru ro]u [n calea radia\iilor.
Compararea intensit`\ilor celor dou` radia\ii se poate face [n dou`
modalit`\i:
- prin modificarea intensit`\ii radia\iei sursei de referin\` (prin modificarea
tensiunii filamentului)
- prin atenuarea intensit`\ii radia\iei incidente (printr-un filtru cenu]iu
progresiv).
Pirometrele moderne utilizeaz` schema din figura 2.35, la care se adaug`

un filtru selectiv pentru re\inerea lungimii de und` dorite din radia\ia IR (fig. 2.41).
amplificare,
liniarizare,
ajustare ε
surs` lentil`
etc.
de
c`ldur` detector
filtru selectiv indica\ie
Fig. 2.41 Termometru de radia\ie monocromatic`
Dezavantajul pirometrelor monocromatice este acela c` pot introduce erori prin:

- obiectele care nu acoper` [ntreg c@mpul vizual al detectorului
- absorb\ia radia\iei [ntre corpul m`surat ]i detector (obstruc\ii pe traseu)
- varia\ia emisivit`\ii [n func\ie de temperatur` (cazul majorit`\ii metalelor, a
siliconului, ceramicii monocristaline etc.)
In aceste situa\ii, se recomand` pirometrele de raport (cu dou` sau mai
multe culori).
2.5.3.3. Termometru de radia\ie cu raport

(cu dou` sau mai multe culori)
Pirometrul cu dou` sau mai multe culori se utilizeaz` pentru eliminarea

influen\ei emisivit`\ii (care este variabil` cu temperatura). Principiul de m`sur`
este acela]i cu cel al pirometrului monocromatic, dar [n locul m`sur`rii energiei
emise [ntr-o singur` lungime de und` se face raportul energiei IR emise de corp la
dou` (sau mai multe) lungimi de und` diferite.
Fasciculul de radia\ie este focalizat de lentil` asupra unui colimator (figura
2.42). Separatorul de fascicul desparte fasciculul [n dou` fascicule cu lungimi de
und` diferite. Valorile de ie]ire ale celor dou` detectoare sunt raportate.
I1 / I2
Surs` de
c`ldur`
λ1 Lentile: focalizeaz`
energia emis` de corp
λ2 colimator
separator
de fascicol
Fig. 2.42 Termometru de radia\ie cu raport
Prin acest procedeu, orice schimbare ap`rut` [n ceea ce prive]te

propriet`\ile de emisie ale materialului sau ale traseului este perceput` identic de
cele dou` detectoare. Astfel, raportul celor dou` m`rimi de ie]ire este influen\at
doar de varia\ia temperaturii.
Metoda elimin` erorile determinate de: obiectele care nu acoper` [ntreg
c@mpul vizual al detectorului, prezen\a obstruc\iilor de pe traseu (gaze, vapori de
ap`, praf, al\i aerosoli) sau de modificarea emisivit`\ii cu temperatura.
In schimb, pot apare erori datorate:
- modific`rii diferite a emisivit`\ii cu temperatura pentru cele dou` λ
- particolelor de pe traseu care au acelea]i dimensiuni cu λ m`surat`.
De aceea, [n astfel de cazuri se utilizeaz` pirometre bazate pe mai multe
lungimi de und` (denumite pirometre multispectrale).
2.5.3.4. Termoviziunea
Termoviziunea reprezint` un procedeu de televiziune sensibil la radia\iile

infraro]ii. Prin aceast` tehnic` se permite cunoa]terea reparti\iei spa\iale ]i a
evolu\iei temporale a temperaturii unui obiect.
Semnalele ob\inute sunt prelucrate electronic, ob\in@ndu-se o termogram`
(figura 2.43-b). Aceasta poate avea diferite forme:
- imagine alb negru sau colorat`, av@nd clasele de temperatur` marcate diferit.
(cu num`rul de grade dintr-o clas` de temperatur` predefinit de utilizator)
- imagine care con\ine izotermele.
-
(a) camer` de luat imagini termice (b) termogram`
(c) imagine bloc [n spectrul vizibil (b) imagine bloc [n spectrul IR (termogram`)
Fig. 2.43 Termoviziunea
2.6. Montarea termometrelor
2.6.1. Montarea termometrelor cu contact
La montarea termometrelor de contact trebuie avut [n vedere c`:

- majoritatea senzorilor m`soar` temperatura punctiform (introduc erori [n cazul
[n care se m`soar` temperatura unui mediu neomogen termic)
- se pot introduce erori de m`sur` datorate transferului de c`ldur` cu mediul
exterior ]i aportului de c`ldur` prin efect Joule (dac` este cazul).
Pentru ca o m`sur`toare s` fie corect`, trebuie [ndeplinite urm`toarele
condi\ii:
elementul sensibil s` fie corect amplasat [n c@mpul de temperaturi
s` se asigure un schimb de c`ldur` c@t mai bun [ntre mediul m`surat ]i senzor
schimb de c`ldur` minim [ntre senzor ]i alte corpuri dec@t cel m`surat
s` nu existe perturba\ii ale c@mpului termic [n jurul aparatului
s` se men\in` condi\iile [n care a fost f`cut` etalonarea aparatului.
2.6.1.1. M`surarea temperaturii fluidelor
Teaca de protec\ie:
Pentru a proteja senzorul de temperatur` [mpotriva ac\iunii chimice ]i a

solicit`rilor mecanice provenite din mediul m`surat, acesta se introduce [ntr-o teac`
de protec\ie. Teaca de protec\ie trebuie s` [ndeplineasc` urm`toarele condi\ii:
• s` nu devieze c@mpul termic
• s` aibe diametru c@t mai apropiat de cel al senzorului
• s` aibe grosime c@t mai mic` (aprox. 1 mm)
• s` aibe ad@ncime de cufundare c@t mai mare (de 6 – 8 ori diametrul)
• s` fie confec\ionat` dintr-un material adecvat mediului ]i temperaturilor
m`surate (s` reziste la solicit`ri mecanice, chimice, de presiune, temperatur`)
• s` reziste la solicit`ri prin vibra\ii (pentru tecile mai lungi de 25 cm).
Pentru intensificarea schimbului de c`ldur`, [ntre senzorul de temperatur`

]i teaca de protec\ie se introduce un material de umplere (naftalin`, amestec de
azotat de sodiu ]i potasiu, ulei mineral, mercur, cositor etc.). Materialului de
umplere trebuie:
- s` umple numai partea inferioar` a tecii de protec\ie (dac` se introduce prea
mult` umplutur`, apar erori de m`sur` datorate devierii fluxului termic – ca ]i [n
cazul pere\ilor prea gro]i)
- s` nu vaporizeze [n domeniul de temperaturi al senzorului (dac` vaporizeaz`,
senzorul m`soar` temperatura de vaporizare a materialului de umplere)
- s` nu fie aderent
- senzorul s` nu pluteasc` deasupra materialului de umplere.
Intr-o conduct`, teaca de protec\ie se monteaz`:
oblic (figura 2.44 – a):

- pentru m`surarea temperaturii [n conducte de diametru mic ([n condi\iile [n
care trebuie respectat` condi\ia referitoare la ad@ncimea de imersie).
[n cot (figura 2.44 – b):

- pentru m`surarea temperaturii medii: datorit` turbulen\elor de curgere
ap`rute, distribu\ia de temperaturi [n sec\iunea conductei se uniformizeaz`
- pentru m`surarea temperaturii gazelor ]i aburului. In acest caz, se utilizeaz`
o teac` de protec\ie cu aripioare, pentru intensificarea schimbul de c`ldur`
(prin m`rirea suprafe\ei de schimb de c`ldur`).
[n centru (figura 2.44 – c):

- pentru m`surarea temperaturii maxime (conform distribu\iei de temperaturi
din sec\iunea conductei, temperatura maxim` este [n axul conductei).
Montarea tecii [n lungul izotermelor are avantajul c` nu deviaz` fluxul.
(a) oblic (b) [n cot (c) [n centru
Fig. 2.44 Montarea tecii de protec\ie [n conducte
2.6.1.2. M`surarea temperaturii la suprafa\a ]i [n interiorul

corpurilor solide
M`surarea temperaturii corpurilor solide este [ngreunat` datorit`:

- pierderilor de c`ldur` prin conduc\ie ]i convec\ie de la suprafa\a corpurilor
solide spre mediul [nconjur`tor
- aportului de temperatur` prin efect Joule, [n cazul firelor electrice parcurse de
curent.
Condi\iile care trebuie [ndeplinite pentru a efectua o m`sur`toare corect`
cu termocuplul (fig. 2.45) sunt:
• s` aibe un contact c@t mai bun cu suprafa\a m`surat`: v@rful termocuplului se
sudeaz` pe o pl`cu\` metalic` sub\ire ]i cu conductibilitate termic` bun` (cupru)
- [n acest fel se realizeaz` un contact mai bun ]i se cre]te suprafa\a de schimb de
c`ldur`
• pl`cu\a trebuie bine izolat` de mediul exterior - pentru a nu m`sura temperatura
acestuia [n loc de cea a corpului
• conductorii termocuplului trebuie s` parcurg` o distan\` paralel cu suprafa\a
m`surat` (aprox. 10 cm) – nu trebuie s` fie perpendiculari pe suprafa\` (pentru a
nu se disipa c`ldur` prin ei).
gre]it corect gre]it corect

(a) la suprafa\a corpului (b) [n interiorul corpului
Fig. 2.45 M`surarea temperaturii cu termocuplul

2.6.2. Montarea termometrelor f`r` contact
Termometrele f`r` contact pot fi portabile sau fixe.

Pentru termometrele portabile nu se pune problema existen\ei unor condi\ii
de montare, ci numai a respect`rii cerin\elor legate de o m`sur`toare corect`
([ncadrarea corect` a obiectului m`surat, evitarea prelu`rii radia\iilor provenite de
la alte corpuri etc.)
Pentru termometrele a c`ror amplasare este fix`, variantele de montare ]i
accesoriile utilizate sunt prezentate schematic [n:
- figura 2.46 – pentru termometrele IR standard
- figura 2.47 – pentru termometrele IR cu fibre optice.
MEDIU OSTIL c`ma]e de

dispozitiv de protec\ie
insuflare aer capac de
[nchidere
tub de vizare
fereastr`
termometru IR
cu flan]`
plac` de
montare
suport
flan]` r`cit`
cu ap` LABORATOR
Fig. 2.46 Montarea termometrelor de radia\ie standard

MEDIU OSTIL tub de vizare cu

termometru IR
dispozitiv de
cu fibre optice
insuflare aer
plac` de
montare
suport
LABORATOR
dispozitiv de fixare
Fig. 2.47 Montarea termometrelor de radia\ie cu fibre optice
Varianta de montare adoptat` ]i acesoriile utilizate se aleg [n func\ie de

mediul m`surat ]i a celui tranzitat, de condi\iile specifice [n care se face
m`sur`toarea.
Accesorii pentru montarea termometrelor de radia\ie:
Plac` de montare - pentru fixarea ansamblului la locul de montaj. Placa de

montare poate fi:
• nereglabil`: cu unghi de vizare fix
• reglabil`: permite reglarea unghiului de vizare al aparatului.
Tub de vizare - pentru asigurarea unei atmosfere c@t mai curate [n c@mpul de
vizare al aparatului (f`r` impurit`\i care duc la erori de m`sur`).Tubul de
vizare poate fi:
• deschis la cap`t: utilizat pentru vizarea corpurilor solide prin praf, fum etc
• [nchis la cap`t: utilizat pentru m`surarea temperaturii fluidelor.
Dispozitiv pentru insuflare de aer (de la un compresor sau ventilator), pentru:

• p`strarea c@t mai curat` a lentilelor aparatului (se evit` depunerea de
condens, praf sau alte particule pe lentile, care conduc la erori de m`sur`)
• dispersarea fumului din unghiul de vizare al aparatului.
Fereastr` cu flan]` - pentru alinierea tubului de vizare ]i a dispozitivului de

insuflare de aer la corpul optic al aparatului.
C`ma]e de protec\ie – pentru protejarea aparatului din punct de vedere:

• mecanic: prin construc\ia c`m`]ii din materiale rezistente la coroziune
• termic: prin r`cirea c`m`]ii cu ap` sau aer (dac` este cazul).
Capac de [nchidere – pentru a asigura protec\ia p`r\ii din spate a aparatului.

Capacul de [nchidere este prev`zut cu un conector, care s` u]ureze montarea.
Dispozitiv de fixare – pentru a fixa aparatul [n locul de utilizare. Exist` mai

multe tipuri de dispozitive de fixare:
• fixe: nu permit rotirea aparatului
• mobile: permit rotirea aparatului
Filtru optic - pentru alegerea lungimii de und` (la pirometrul cu una sau cu
dou` culori).
Suport - pentru montarea aparatului (atunci c@nd nu este necesar` o c`ma]e

de protec\ie).

Cap 2 - Masurarea Temperaturii PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cap 2 - Masurarea Temperaturii PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

M`surarea temperaturii 17

Temperatura termodinamic` este o m`rime fizic` de stare care

2.1.2. Unit`\i de m`sur`. Sc`ri de temperatur`

Temperatura ]i unit`\ile de m`sur` pentru temperatur` sunt definite [n

[K] 100 diviziuni Temperatura

Dintre sc`rile de temperatur` existente, cele mai des utilizate sunt:

[n care 273,15 K reprezint` punctul de [nghe\ al apei.

Rela\iile de transformare cu celelalte sc`ri de temperatur` sunt:

2.1.3. Tipuri de aparate de m`sur`

Clasificarea termometrelor dup` leg`tura cu m`rimea m`surat`:

Clasificarea termometrelor dup` principiul de func\ionare: tabelul 2.1

MECANIC (cu contact)

2.2. Termometre mecanice

Principiul de func\ionare al termometrelor mecanice se bazeaz` pe dilatarea unui:

2.2.1. Termometrul de sticl` cu lichid

Termometrul de sticl` cu lichid m`soar` temperatura pe baza dilat`rii unui

Variante constructive: figura 2.3

(a) cu tub drept

(b) [nveli] de protec\ie

(c) cu tub [ndoit ]i [nveli]

(a) (b) (c)

Fig. 2.3 Termometru de sticl` cu lichid - variante constructive

Exist` dou` tipuri de lichid termometric:

Termometrul cu contact electric

Se utilizeaz` pentru transmiterea valorii m`surate la distan\`, automatiz`ri

(a) m`sur` continu` (b) m`sur` punctual`

Fig. 2.5 Termometru cu contact electric

Termometrul Beckmann se utilizeaz` pentru m`surarea unor diferen\e mici

Rezervorul suplimentar permite utilizarea

Fig. 2.4 Termometrul Beckmann

Termometrul pentru temperaturi ridicate

Este asem`n`tor termometrului clasic, cu urm`toarele excep\ii: este

2.2.2. Termometrul manometric (manotermometrul)

Termometrul manometric (manotermometrul) se bazeaz` pe varia\ia

Fig. 2.6. Termometru manometric (manotermometru)

cilindric filiform filiform

Fig. 2.7 Variante constructive ale componentelor manotermometrului

Fluidul de m`sur` poate consta din:

aparat robust, rezistent la vibra\ii

semnalul poate fi transmis la distan\` f`r` aport de energie (maximum 100 m, [n

2.2.3. Termometrul bazat pe dilatarea metalelor

Pentru m`surarea temperaturii se folose]te proprietatea metalelor potrivit

2.2.3.1. Termometrul cu tij`

Termometrul cu tij` se bazeaz` pe alungirea diferit` a dou` materiale cu

sistem de transmisie ]i \eav` metalic` exterioar`

Fig 2.8Termometru cu tije

Odat` cu cre]terea temperaturii, extremitatea liber` a tijei se deplaseaz`

timp de reac\ie redus (deoarece schimbul de c`ldur` este activ)

Fig 2.9 Termometru cu bimetal

Datorit` coeficien\ilor de dilatare diferi\i, metalele au o dilatare diferit`

(a) drept (b) [n form` de U

(c) elicoidal (d) spiralat

Fig. 2.10 Termometre bimetalice - variante constructive

produce o deplasare mai mare dec@t termometrul cu tije (sensibilitate crescut`)

2.3. Termometre electrice

Principiul de func\ionare se bazeaz` pe modificarea unei caracteristici

2.3.1. Termometrul cu rezisten\` metalic` (termorezisten\a)

Termometrul (fig. 2.11) cuprinde:

Senzor Circuit Indica\ie/

Fig. 2.11 Schema de m`sur` a termorezisten\ei

2.3.1.1. Senzorul de temperatur`

Senzorul de temperatur` cu s@rm` bobinat` - figura 2.12

Rezisten\a const` dntr-un fir metalic lung ]i sub\ire, bobinat [n spiral` pe