Denumire științifică: Glycyrrhiza glabra

Clasificare: Specie

Clasă superioară: Glycyrrhiza

1. Introducere
Lemnul dulce sau răculeț este o plantă erbacee perenă sau arbust cu frunze imparipemat-compuse,
flori mici, liliachii și fructe spinos-păroase. Are aspect de subarbust ce crește spontan dar și în cultură, îi
priesc solurile nisipoase și este puțin răspândit în foste albii de râuri, în luminișuri și în zone necultivate.
Înflorește în lunile iunie și iulie. În scopuri medicinale se recoltează părțile subterane, rizoamele și
rădăcinile (Radix Echinatae), din luna martie până la începutul lui mai, înainte de înflorire și toamna după
căderea frunzelor dar numai de la specii care au depășit 3-4 ani.

2. Mod de obținere
De la această plantă se folosește rădăcina, foarte bogată în substanțe zaharoase, de câteva zeci de ori
mai dulci decât zahărul, ceea ce-i justifică perfect denumirea de lemn-dulce. Recoltarea se face chiar
acum, primăvara, dar și toamna târziu. Rizomul plantei se dezgroapă cu o cazma, apoi se spală în apă
rece, după care se despică în fâșii mici (pentru a nu mucegăi) și se pune la uscat în strat subțire, în locuri
călduroase și bine aerisite. Atunci când fâșiile de rădăcină devin casante și se rup ușor la îndoire, planta
este suficient de uscată și se poate depozita în saci de hârtie, într-un loc răcoros și lipsit de umiditate.

Pulberea de lemn-dulce
Se obține prin măcinarea fină, cu râșnița electrică de cafea, a rădăcinilor uscate. Pulberea astfel obținută
se depozitează în borcanele închise ermetic, în locuri ferite de lumină, așa încât principiile sale active să
nu se degradeze.
Se administrează câte o jumătate de linguriță, de trei - patru ori pe zi, în cure cu o durată de 12 zile.

Infuzia combinată de lemn-dulce

Se obține prin punerea la macerat a 3-4 lingurițe de lemn-dulce, într-o cană cu apă, de seară până
dimineața, după care se filtrează. Extractul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasă se opărește cu
încă o cană cu apă clocotită și se lasă să se răcească. După răcire, infuzia se filtrează, iar în final se
combină cele două extracte, obținându-se astfel un preparat ce poate fi folosit atât intern, cât și extern.

Tinctura de lemn-dulce
Se obține prin macerarea a 10 linguri de plantă mărunțită, în jumătate de litru de alcool de 70 de grade,
vreme de două săptămâni, într-un borcan închis ermetic. După trecerea acestui interval de timp,
conținutul borcanului se filtrează prin tifon, iar tinctura se trage în sticluțe mici, închise la culoare.
Se administrează, de regulă, o linguriță de tinctură, diluată în jumătate de pahar de apă, de 3-4 ori pe zi.
 Extractul de lemn-dulce
Se obține din tinctura de lemn-dulce, din care se evaporă complet alcoolul, rămânând o pulbere fină,
dulce și extrem de concentrată în principii active - extractul de lemn-dulce. Acest extract conține de 10 ori
mai multe principii active decât simpla pulbere de lemn-dulce. Mai mult, aceste principii active din extract
sunt asimilate integral de organism, și nu doar în proporție de 25%, ca în cazul simplei pulberi. Ca atare,
extractul este "medicamentul" cel mai concentrat care se poate obține din lemn-dulce, așa încât nu este
de mirare că toate studiile făcute în ultimele decenii cu această plantă au folosit extractul.

Cataplasma cu lemn-dulce
Pulberea plantei se amestecă bine cu apă calduță, până când se formează o pastă care se învelește în
tifon și apoi se aplică pe zona afectată. In tratamentul reumatismului, peste cataplasmă se pune o sticluță
cu apă fierbinte, pentru a potența efectul terapeutic al plantei.

3. Conservare
Condiţii de conservare: Loc răcoros, ferit de lumină.
Statutul legal: Cu prescripţie medicală.

4. Compoziție
Rădăcinile de lemn-dulce conțin saponine triterpenice, dintre care cea mai importantă este glicirizina,
prezentă fie ca atare, fie sub forma unor compuși derivați, cum este acidul gliciretic. Rădăcinile mai
conțin fitosteroli și flavonoizi (liquirizina), care le și conferă culoarea galbenă. Gustul dulce al rădăcinilor
se explică prin prezența unor cantități apreciabile de glucoză, fructoză și zaharoză.

5. Indicații
 Tinctura din plantă de lemn-dulce împotriva osteoporozei, tulburări de premenopauză,
reumatismului, infertilității, reacțiilor alergice, hirsutism
 Reacții alergice - timp de 10 zile, se iau 2-4 lingurițe pe zi
 Osteoporoză (prevenire și combatere) - câte 3 săptămăni, cu 2 săptămâni de pauză, se ia câte o
linguriță diluată în jumătate de pahar de apă, de 3 ori pe zi. Acest preparat este foarte bogat în
estrogeni naturali, substanțe hormonale care favorizează la femei asimilarea calciului și
menținerea densității osoase normale
 Tulburări specifice premenopauzei (bufeuri, transpirație, iritabilitate) - timp de 3 luni, se iau în
fiecare zi 3-4 lingurițe de tinctură, timp de 2 săptămâni, după care se face o săptămână de pauză,
apoi se reia administrarea preparatului pentru 2 săptămâni etc.
 Hepatită virală de tip A, B, C
 Reumatism, reumatism degenerativ - tinctură, 3-4 lingurițe pe zi, în cure de 21 de zile, cu 10 zile
pauză. Tinctură de lemn-dulce stimulează producția de hidrocortizon de către corp, substanță
care reduce rapid inflamația țesuturilor, ea fiind de altfel frecvent folosită și în terapia alopată.
Planta stimulează producerea de către corp a cortizonului natural, ceea ce justifică și utilizarea sa
în lupusul eritematos, ca tratament de sine stătător sau ca adjuvant.
Infertilitate la femei, frigiditate - se face o cură cu tinctură de lemn - dulce, din care se iau 3-4
 lingurițe pe zi, pe o perioadă de 14 zile, cu 14 zile de pauză. Tratamentul dă rezultate mai ales în
cazurile de amenoree (absența ovulației), precum și în infertilitatea sau în frigiditatea care apare
la femei cu valori crescute ale testosteronului (hormonul masculin).
 pulbere din plantă de lemn-dulce împotriva hepatitei virale, al ulcerului gastric.
Se administrează o jumătate de linguriță de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ține sub
limbă câteva minute, după care se înghite cu apă. Gastrită hiperacidă, ulcerul gastric și duodenal
- planta se administrează sub formă de pulbere: jumătate de linguriță, de 4 ori pe zi, pe stomacul
gol.
 infuzie combinată din plantă de lemn-dulce împotriva tusei uscate și a bronșitelor, împotriva
mătreței. Tuse uscată, tuse iritativă, bronșită acută și cronică - se face gargară cu infuzie
combinată de lemn-dulce și se beau 1-2 căni din acest preparat pe zi. Tratamentul se face vreme
de 10 zile. Mătreață și iritații la nivelul pielii capului - după spălarea normală a capului, se face o
înmuiere a părului vreme de cinci minute, într-un lighean, cu infuzie de lemn-dulce.

6. Acțiune

Preparatele din rădăcină de lemn-dulce au acțiune expectorantă, antispastică, diuretică, estrogenă,

antialgică și antiinflamatoare, anorexigenă (scad pofta de mâncare).De asemenea, lemnul-dulce
potențează acțiunea antiinflamatoarelor cortizonice. Experimental s-a dovedit că acidul gliciretic din
lemnul-dulce are o capacitate remarcabilă de a neutraliza toxine precum cea a bacilului tetanic sau alte
substanțe cu efect letal cum ar fi stricnina.

7. Utilizare terapeutică

Produsul medicinal din lemn-dulce are aplicaţii în fitoterapia gastritelor, ulcerului gastric şi ulcerului
duodenal, pentru reducerea inflamaţiei şi calmarea durerii. Lemnul-dulce poate fi folosit în tratamentul
adjuvant al obezitãţii, datoritã efectului de diminuare a poftei de mâncare. Este util în inflamaţiile gingiilor,
în afecţiuni dermatologice, cum este psoriazisul, sau în eczeme. A mai fost folosit şi în tratamentul
poliartritei reumatoide. Acţiunea expectorantã are aplicaţii în tratarea infecţiilor respiratorii.