PLEXUL SOLAR sau creierul abdominal.

Modul
prin care te poţi vindeca şi îţi poţi controla starea
de sănătate
Publicat pe Septembrie 18, 2017de detoatepentrutotisimaimult

Se ştie că plexul solar mai este supranumit creierul abdominal. Plexul

Solar este situat în abdomen, în partea superioară, în spatele stomacului,
în punctul în care coastele încep să se separe. Plexul Solar este o reţea de
nervi din componenţa Sistemului Simpatic iar cunoaşterea plexului
Solar îi ajută pe cei care vor să aleagă modul conştient de a trăi. Plexul
Solar este sediul naturii emoţionale a omului, iar prin intermediul
lui putem controla modul de funcţionare al organelor fără a ajunge fizic
la ele, ci “vorbind” cu mintea care le controlează.
Mai jos vom prezenta date din cartea “Plexul Solar sau creierul abdominal”
scrisă de Theron Dumont, pseudonim al lui William Walker Atkinson,
publicist american interesat de învăţăturile orientale, hinduism şi yoga.
În mod popular, se ştie că omul are un creier, însă adevărul este că omul
are 4 creiere, fiecare ocupând locuri diferite şi funcţii diferite.

1. Cerebrum (neocortex) – porţiunea frontală superioară a creierului,

format din 2 părti simetrice – coordonează, printre altele, mişcarea
volitivă
2. Cerebellum – în spate, în cutia craniană, are şi el 2 emisfere
3. Medulla Oblongata, la baza coloanei vertebrale, aproximativ cu
aceeaşi consistenţă ca şi măduva spinării
4. Plexul Solar – situat în abdomen, în partea superioara, în spatele
stomacului, în punctul în care coastele încep să se separe. El este o reţea
de nervi din componenţa Sistemului Simpatic. Este alcătuit dintr-o
substanţă cenuşie, asemănătoare cu cea a celorlalte creiere. Primeşte şi
distribuie impulsuri nervoase către organele abdominale şi furnizeaza
celor mai importante organe ale corpului energie vitală. Are rolul
esenţial în aşa numita “viaţă vegetativă”, furnizând energie pentru
nutriţie, asimilare, creştere.
Pastila minune pentru leneşi care va avea efectul unei ore de sport va
deveni în curând realitate
Numele de “solar” este dat datorită poziţiei centrale, pentru că filamentele
nervoase se formează radial către toate organele corpului şi pentru că este
recunoscut ca puterea centrală, “forţa vieţii”. Aceste informaţii sunt strict
fiziologice, din cartea de anatomie, însă ştiinţa străveche, înţelepţii
vremurilor de demult, de început, au atribuit şi funcţii mai subtile acestui
Plex Solar.
Ceea ce fiziologii nu recunosc încă, dar înţelepţii străvechi ştiau deja este
că Plexul Solar este sediul naturii emoţionale a omului. Cu alte cuvinte,
acea parte care în mod popular era atribuită inimii în privinţa emoţiilor, de
fapt este Plexul Solar, centrul Sistemului nostru Simpatic.
Faptul că există o legatură între stările emoţionale şi organismul fizic este
ştiut de toată lumea. Ştim că frica, teama, suspansul sunt însoţite de un
sentiment de gol în stomac. Inima bate mai tare atunci când suntem
încântaţi, mânioşi sau îndrăgostiţi. În ultimii ani s-a demonstrat ştiintific
că stările emoţionale au impact asupra organelor, asupra stării de
sănătate a organismului, în general.
Pe de altă parte se ştie că nicio emoţie nu este experimentată complet până
când starea ei fizică nu este manifestată (nu putem simţi mânie dacă inima
nu bate mai tare). Emoţiile pur şi simplu nu pot fi caracterizate, descrise,
observate dacă nu ar implica schimbările fiziologice care au loc în corp.
Această afirmaţie poate fi verificată de acele cazuri patologice în care în
situaţia de anestezie/paralizie totală, nu există emoţii. De asemenea,
emoţiile pot fi provocate prin mijloace pur fizice: anumite droguri,
medicamente sau consumul de alcool.

Deci, modificările fiziologice din organe sunt corelate cu sentimentele pe

care le simţim, şi invers, nu ar fi posibil să avem sentimente fără acele
modificări – modificări guvernate de Sistemul Nervos Simpatic, acesta
fiind localizat în Plexul solar.
Ceea ce am demonstrat mai sus este că Plexul Solar (prin Sistemul
Nervos Simpatic) este sediul emoţiilor, locul de unde ele pornesc şi
sunt născute. Ştiinţa demonstrează astfel, indirect, ceea ce maeştrii
spirituali orientali ştiau de mii de ani: plexul solar, creierul abdominal,
centrul vieţii, al energiei vitale, este locul de unde se nasc senzaţiile
emoţionale.
Asta înseamnă că dacă vrem să reglăm, controlăm sau să direcţionam
emoţiile, ştim de unde să pornim.
Cu toţii am învăţat, pe pielea noastră (şi ea un organ), pe parcursul vieţii
cum să ne controlăm unele emoţii, cu altele încă mai încercăm să ne
obişnuin, să le acceptăm. Bunul parcurs al vieţii noastre, însă, depinde
de felul în care ne manifestăm aceste emoţii şi cum reuşim să le
canalizăm pentru fericirea, succesul nostru. Într-un fel îşi controlează
emoţiile un pilot de Formula 1 şi altfel un actor. Deci, control, nu
refulare, negare.
Controlul se face în mod direct, de la creier la creier. Adică de la
mintea conştienta la mintea abdominala (Plex Solar), de la creierul
gânditor la creierul emoţional.
Tot ceea ce se petrece în corpul nostru, la nivel organic, celular, sunt
procese coordonate de o minte care funcţioneaza inconştient, instinctiv (la
fel se întâmplă în cazul animalelor), dar care pare să nu greşească (decât în
cazul bolilor, şi atunci, cu un scop). Mintea aceasta inconştientă şi
instictuală este situată în Plexul Solar. Astfel noi putem controla modul
de funcţionare al organelor fără a ajunge fizic la ele, ci “vorbind” cu
mintea care le controlează.
“Mintea instinctivă” a Plexului Solar nu este adormită, nu este oprită
de la un buton imaginar. Din contră, este foarte trează şi foarte ocupată
cu tot ceea ce are de făcut pentru funcţionarea organismului, nu doarme
nici atunci când noi dormim, dar este atât de absorbită în ceea ce are de
făcut, încât, dacă mintea conştientă, creierul raţional ar dori să comunice
cu ea, ar trebui să facă ceea ce un om ar face pentru a atrage atenţia cuiva
foarte prins de ceea ce face, să-l bată puţin pe umăr.
Acest procedeu de atragere a atenţiei “minţii instictuale” a Plexului
Solar, este un exerciţiu simplu de respiraţie:
1)Respiră regulat de câteva ori, apoi ţineti respiraţia, în loc să expiri, doar
pentru a rupe ritmul respiraţiei normale;
2)În momentul în care, conform ritmului, ar trebui să expiri, după
inhalare, în loc să expiri, foloseşte-ţi muşchii abdominali şi apasă în jos şi
în faţă în zona Plexului Solar (partea superioară a abdomenului, locul
unde coastele încep să se separe). Apoi, în timp ce expiri, foloseşti aceiaşi
muşchi, dar în direcţile opuse, îi deplasezi în sus şi spre interior. Această
mişcare în timpul respiraţiei, spre exterior şi spre interior se face de trei
ori. Apoi respiră normal, nu ar trebui să dureze mai mult de câteva
secunde, apoi repetă acelaşi exerciţiu de câteva ori. Respiraţia ar trebui să
fie relaxată, să nu te obosească, să nu ceară efort din partea ta.
3)În timpul exerciţiului de respiraţie, mintea ta (conştientă) ar trebui să
trimită un mesaj Plexului Solar: trezeşte-te, prietene, am nevoie de atenţia
ta. Fă lucrul acesta ca şi cum ar fi cel mai natural lucru din lume, nu te
lovi de ineditul lui.
Având acum atenţia lui, obţinută ca o bătaie pe umărul unui prieten
absorbit în ceea ce face, puteţi continua să vorbiţi minţii Plexului Solar, ca
unui prieten, familiar, prieteneşte, apropiat. Veţi vrea probabil să-i cereţi o
favoare, dar trataţi-l ca pe un individ, nu ca pe ceva abstract, pentru că
noutatea monologului va micşora încrederea în ceea ce faceţi.

Îi puteţi cere să vindece probleme fizice, legate de sănătate, de

funcţionarea anatomică a organelor sau de gestionarea emoţiilor negative:
“Bună, Plexule Solar, minte instictuală, ascultă-mă. Sunt mintea
gânditoare cea care îţi vorbeşte. Îţi mulţumesc pentru tot ceea ce faci
pentru mine. Tu lucrezi jos, în camera cazanelor, păstrezi focul aprins,
maşinăria funcţională, eu sunt aici sus, la pupitrul de comandă şi
amândoi lucrăm pentru acelaşi scop. Hai să ne facem munca mai uşoară
şi să colaborăm pentru o viaţă mai frumoasă pentru că avem nevoie unul
de altul. Eu îţi promit că te voi aproviziona cu cel mai bun carburant, voi
fi atent la toate mesajele pe care mi le vei trimite. Pe de altă parte, te rog
să păstrezi toate organele în stare perfectă de funcţionare (cu menţiunea
celor despre care ştim că nu sunt în regulă), să mă ajuţi în
restricţionarea emoţiilor pe care nu le doresc (cu enumerarea lor şi a
motivelor pentru care nu le doreşti).”
Totul ca într-un monolog cu un prieten sau partener de ajutorul căruia ai
nevoie. Explică-i de ce anumite emoţii sunt dăunătoare pentru tine,
explică-i dacă la un anumit moment ai nevoie de mai mult curaj, tratează-l
ca pe un partener şi el te va ajuta. Până la urmă, este conclucrarea între
membrii unui echipaj care se îndreaptă în aceeaşi direcţie şi au nevoie de
cea mai bună stare de spirit pentru buna funcţionare a întregului care eşti
tu.

Pentru unii se va dovedi folositor acest exerciţiu de vindecare, va fi

poate pe limbajul lor.
Pe unii îi va face să zâmbească, dar poate îi va pune şi pe gânduri şi îi va
face să cerceteze şi alte surse de confirmare, dacă aici, sănătatea fizică şi
emoţională ar părea atât de uşor de obţinut (şi este uşor, încrederea în
propriul organism şi în puterea lui de vindecare înseamnă sănătate,
înseamnă lipsa fricii, la fel cum încrederea în viaţă înseamnă armonie).

Pe alţii îi va face să râda. Pentru ei, doar medicii şi sistemul de sănătate

sunt ajutorul în caz de boală. Dacă au încredere în medici şi medicamente,
s-ar putea să se însănătoşească, dar nu luăm în calcul efectele secundare ale
pastilelor. Şi, până la urmă, dacă râd, râsul este sănătate curată şi cel mai
bun duşman al stresului…sursa