Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pentru înlăturarea sau atenuarea fenomenelor defavorabile datorate existenţei PUCM se poate
recurge în general la măsuri care vizează:
a) Eliminarea cauzelor care generează variaţii de umiditate în terenul de fundare (eliminarea
surselor ce provoacă umezirea; conducte sau canalizări degradate, ridicarea nivelului apelor subterane,
infiltraţii datorate precipitaţiilor sau stagnării apei la suprafaţa terenului, irigaţii, defrişări ş.a.; sau
uscarea; existenţa unor arbori în vecinătatea construcţiei, coborârea nivelului apelor subterane, procese
tehnologice cu temperaturi ridicate sau de ventilaţie).
b) Transmiterea solicitărilor exercitate de fundaţii sub zona ce prezintă variaţii de volum de la
suprafaţa terenului prin stabilirea unei adâncimi de fundare adecvate, prin subzidirea fundaţiilor
existente având adâncimi insuficiente sau prin fundarea pe piloţi.
c) Îmbunătăţirea terenului de fundare pentru a diminua sau anihila variaţiile de volum.
d) Măsuri care conferă construcţiei capacitatea de a prelua solicitările datorate deformaţiilor
provocate de variaţiile de volum ale terenului de fundare.
Adâncirea de fundare
Adâncimea minimă de fundare se stabileşte în funcţie de nivelul hidrostatic, distingându-se
următoarele cazuri:
- cazul I, când nivelul hidrostatic al apei subterane este la o adâncime mai mică de 2 m;
- cazul II, când nivelul hidrostatic al apei subterane este la adâncime intermediară (între 2 şi 10 m);
- cazul III, când nivelul hidrostatic al apei subterane este la adâncime mai mare de 10 m.
În cazul , în care nivelul hidrostatic al apei se menţine constant la adâncime mai mică de 2 m,
pământul la o cotă de fundare sub 1,40 m nu mai poate prezenta variaţii de volum, întrucât umiditatea
lui se menţine constantă.
Pentru orice fel de construcţie cu caracter definitiv, adâncimea minimă de fundare, D, se recomandă a fi:
- D = 1,50 m, pentru terenurile de fundare din cazu l.);
- D = 2,00 m, pentru terenurile de fundare din cazurile I şi II.
În cazul în care sub adâncimea de fundare aleasă se află pământuri contractile de natură
organică (ex.: cu conţinut ridicat de humus), proiectantul va analiza dacă nu este justificat tehnic şi
economic depăşirea parţială sau totală a acestor straturi. În caz că proiectantul stabileşte pentru unele
părţi ale construcţiei fundarea la adâncimi diferite, se vor prevedea rosturi de tasare, căutându-se
totodată ca diferenţele de adâncime între fundaţiile alăturate să fie cât mai mici (până la 0,50 m).
Măsurile ce se adoptă la proiectarea construcţiilor fundate pe PUCM se aleg în funcţie de
adâncimea de fundare stabilită, de importanţa şi destinaţia construcţiei, de caracteristicile de contracţie-
umflare ale terenului de fundare etc.
Tabelul nr. 1
Măsuri pentru fundarea clădirilor pe terenuri cu PUCM
1. Menţinerea unor condiţii stabile de umiditate prin ecrane impermeabile sub trotuare, lărgire (pământ
stabilizat sau geomembrane) şi evitarea infiltrărilor din interior.
2. Controlul sau prevenirea variaţiilor de volum prin mărirea presiunilor pe teren, prevederea unor spaţii
de expansiune.
3. Monolitizarea structurii prin prevederea de rigidizări sau centuri.
4. Îmbunătăţirea pământurilor prin stabilizare, injecţii sau înlocuire.
5. Fundarea în adâncime sub zona afectată de variaţiile de volum.
1
În acest sens, măsurile din codul de proiectare şi execuţie sunt gradate pentru următoarele cazuri:
a) fundarea construcţiilor la adâncimea minimă indicată: 1,50 m pentru cazul I şi 2,00 m pentru
cazurile II, III.
b) fundarea la o adâncime mai mică decât cea prevăzută ( cu măsuri constructive speciale).
Alegerea măsurilor constructive speciale se face de proiectant având în vedere potenţialul de contracţie
umflare al pământului şi capacitatea portantă a terenului, pe baza următoarelor criterii:
- importanţa, mărimea şi structura de rezistenţă a construcţiei;
- nivelul apei subterane în amplasamentul construcţiei;
- grosimea şi potenţialul de contracţie-umflare a pământurilor care alcătuiesc TF
- variaţia umidităţii pământului de fundare, în perioada execuţiei şi exploatării construcţiei
- gradul de asigurare admis al construcţiei
Din punct de vedere al gradului de asigurare împotriva degradărilor, construcţiile se pot realiza:
- cu asigurare de gradul , când prin măsurile ce se au se urmăreşte ca toate elementele
componente în construcţia în ansamblul ei să poată prelua eforturile suplimentare (forţele transversale,
momente încovoietoare şi de răsucire) provenite din tasări - ridicări sau împingeri rezultate din
construcţia sau umflarea terenului fără a periclita structura de rezistenţă, a împiedica exploatarea
construcţiei şi a pune în pericol vieţi omeneşti;
- cu asigurarea de gradul I când măsurile ce se au au drept scop limitarea degradărilor astfel încât
acestea să nu pună în pericol vieţi omeneşti, construcţia poate fi eventual scoasă temporar din
funcţiune, necesitând cheltuieli de reparaţie.
Se recomandă ca proiectantul să folosească experienţa locală referitoare la comportarea
construcţiilor existente fundate pe terenul activ respectiv, pentru toate obiectivele ce urmează a se
realiza în continuare.
2
e) Se recomandă evitarea plantării sau menţinerii de arbori ornamentali, pomi fructiferi, arbuşti
sau plante perene în apropierea construcţiilor, cu un spaţiu între clădire şi copac de cca 3-5 m în funcţie
de importanţa construcţiei, natura arborilor şi potenţialul de contracţie umflare al terenului.
După intensitatea fenomenelor de asecare diferitele specii de arbori pot fi considerate ca fiind:
- foarte periculoase: plopul, arinul, salcâmul, salcia, ulmul;
- periculoase: arţarul, mesteacănul, frasinul, fagul, stejarul şi tufanul;
- puţin periculoase: laricele, bradul, pinul.
Existenţa unor grădini interioare, prevăzute de obicei cu bazine de apă sau fântâni ţâşnitoare constituie
un risc important în cazul PUCM.
Defrişarea şi dezrădăcinarea copacilor se va face într-o perioadă umedă (primăvara sau toamna),
umplerea golurilor efectuându-se imediat, cu pământ local sau preferabil stabilizat, bine
compactat.Trebuie avut în vedere că efectele existenţei vegetaţiei se manifestă uneori după un timp
îndelungat (6-12 ani), determinat de dezvoltarea arborilor. Existenţa arborilor conduce în general la
tasări diferenţiate, maxime în mediata vecinătate a trunchiului. Uneori s-au semnalat şi deplasări pe
orizontală, până la 5 cm. Procesele pot fi accelerate sau întârziate, funcţie de perioadele mai secetoase
sau mai umede.
În afară de efectul de asecare, arborii pot provoca tasări sau deplasări pe orizontală datorită împingerilor
provocate de creşterea diametrului trunchiului sau rădăcinilor.
f) Anexele clădirilor (scări, terase etc.) vor fi fundate de regulă la aceeaşi adâncime cu
construcţiile respective, pentru a se evita degradarea lor datorită tasărilor sau umflărilor diferite de la un
punct la altul. În funcţie de tendinţele şi posibilităţile de deformare a terenului prin contracţie sau
umflare, se va studia fie legarea rigidă a anexelor de construcţii, fie separarea lor completă şi tratarea
independentă.
g) Urmărirea comportării şi mişcării construcţiilor (deplasări, înclinări). Proiectantul este obligat
să includă în documentaţia tehnică şi economică a proiectului de execuţie urmărirea comportării
mişcărilor construcţiilor, inclusiv felul, numărul şi poziţia reperelor respective, la toate obiectivele la care
s-au stabilit măsuri constructive speciale; pentru celelalte construcţii procedându-se conform
reglementărilor tehnice sus menţionate. În timpul execuţiei construcţiei, sarcina efectuării măsurătorilor
revine constructorului, iar după darea în exploatare ea revine beneficiarului lucrării. Este indicat ca
întrega acţiune a urmăririi mişcărilor construcţiilor să fie preluată de la început de către o unitate
topografică de specialitate, prin grija beneficiarului sau a proiectantului general.
Măsuri constructive în cazul fundării la o adâncime cuprinsă în zone de variaţie sezonieră a umidităţii
În cazul fundării la o adâncime mai mică decât cea prevăzută în special pe PUCM cu
contractilitate foarte mare sau mare (conform STAS 1243-88) pe lângă măsurile indicate mai sus sunt
necesare unele măsuri constructive speciale ce se stabilesc de proiectant în vederea asigurării
rezistenţei, stabilităţii şi exploatării normale a tuturor construcţiilor fundate pe PUCM. Aceste măsuri
constructive speciale sunt următoarele:
a) trotuarul etanş din jurul construcţiei va avea lăţimea minimă de 1,5 m şi se va aşeza pe un
strat de pământ stabilizat de forma şi dimensiunile prezentate în figura.
b) reducerea umflării terenului prin mărirea presiunii efective pe talpa fundaţiei, până la o
valoare cel puţin egală cu presiunea de umflare, stabilită conform spectrului cu traiectoriile modificărilor
de stare rezultate în urma încercărilor edometrice multiple care însă nu va depăşi capacitatea portantă a
terenului.
c) presiunea orizontală de umflare, care în cazul argilelor supraconsolidate poate fi chiar mai
mare decât presiunea verticală de umflare, se manifestă prin împingeri asupra feţelor laterale ale
fundaţiilor şi pereţilor exteriori sau asupra lucrărilor de susţinere.
În cazul lucrărilor de susţinere de tipul zidurilor de sprijin, este interzis să se utilizeze ca material
de umplutură în spatele lucrării, argile cu umflături şi contracţii mari, deoarece în urma compactării
3
pământului, presiunea orizontală de umflare poate fi mai mare decât presiunea verticală de umflare.
Împingerea laterală dată de acest tip de material are valori variabile de la zero în timpul perioadei de
uscăciune, la valori maxime care pot depăşi împingerea din greutatea proprie şi suprasarcina, în
perioadele umede. Unii autori recomandă în astfel de cazuri luarea în considerare a unor coeficienţi de
împingere activă de 0,8-1,0.
În unele cazuri pentru a se scoate umplutura de sub efectul variaţiilor de umiditate se pot folosi
folii de material impermeabil dispuse pe suprafaţa taluzului săpăturii şi la o mică adâncime sub
suprafaţa terenului.
INTERIOR
EXTERIOR
min 1.50m
trotuar 5%
Centura
min 0.40m
de b.a.
Pamant
Fundatie stabilizat
0.25
min 0.50m
0.50
d) Prevederea unor structuri sau a unor măsuri constructive care să permită preluarea
împingerilor sau deplasărilor neuniforme cauzate de umezire, respectiv uscarea terenului de fundare:
- Centuri de beton armat, continue pe întreaga lungime a pereţilor exteriori, portanţi sau
autoportanţi, amplasate la fiecare nivel al construcţiei, inclusiv la nivelul solului.
La clădirile numai parter, de formă în plan apropiată de pătrat centura superioară poate fi
înlocuită cu armarea zidăriei la colţuri, pe 1,50...2,00 m lungime pe fiecare latură, care să depăşească în
orice caz golurile uşilor şi ferestrelor.
Centurile se armează de regulă simetric, având minimum 4 φ 12 pentru oţel OB 37. Pentru
centuri cu lăţimea mai mare de 32 cm, sunt necesare minimum 6 φ 12.
Calculul se va efectua pe baza sensului predominant al deformaţiei terenului, în funcţie de
condiţiile din momentul executării fundaţiei (anotimp ploios sau secetos). Efectele deformaţiilor
neuniforme vor fi considerate acţiuni temporare de lungă durată.
- Proiectarea unor construcţii puţin sensibile la deformarea neuniformă a terenului de fundare.
În acest sens se pot proiecta fie construcţii cu structură foarte rigidă (care să poată prelua în bune
condiţii eforturile suplimentare ce apar în suprastructură), fie construcţii flexibile (care să se adapteze la
deformaţiile specifice ale terenului). Structura trebuie proiectată astfel încât să asigure rigiditatea,
respectiv flexibilitatea construcţiei atât în plan vertical cât şi în plan orizontal.
- Îmbinările elementelor de rezistenţă din beton armat prefabricat trebuie proiectate şi realizate
cu luarea în considerare a efectelor deformării neuniforme a terenului. Calculele se vor efectua pe baza
celor mai defavorabile poteze privitoare la contracţia sau umflarea terenului, funcţie de condiţiile de
umiditate rezultate din studiile geotehnice şi din momentul execuţiei fundaţiei. Efectele deformaţiilor
neuniforme vor fi considerate acţiuni temporare de lungă durată.
Se va verifica compatibilitatea dintre deformaţiile (în ambele sensuri) ale terenului activ şi deformaţiile
admisibile ale structurilor prefabricate (conform STAS 3300/2-85).
4
umiditate ale pământului şi deci de modificări de volum. În acest caz pe fişa pilotului din zona cu variaţii
de volum se vor adopta soluţii care să evite producerea în pilot a unor solicitări de smulgere ca urmare a
umflării ternului.
b) Pentru a se evita executarea unor volume mari de săpătură şi betoane în fundaţii (de exemplu
la unele construcţii agrozootehnice dezvoltate pe suprafeţe mari), este indicată înlocuirea fundaţiilor
continue cu fundaţii zolate pe care reazemă construcţia prin intermediul unor grinzi de fundare. Se evită
astfel deschiderea unui front mai mare de contact cu atmosfera care modifică apreciabil umiditatea
pământului activ din săpătură. Trebuie prevăzut un spaţiu între suprafaţa terenului şi talpa grinzii de
fundaţie egal cu valoarea posibilă a umflării pământului (circa 10-15 cm) care să se umple cu nisip
grăunţos, împiedicându-se totodată accesul direct al apei, respectiv asigurându-se evacuarea ei.
Măsuri la remedierea degradărilor
În cazul unor construcţii ce au suferit degradări se poate recurge la subzidire prin excavare în
compartimente.
În cazul unor construcţii care au suferit degradări (fisuri, crăpături, etc.) soluţia cea mai des
folosită este subzidirea continuă rigidă.
Folosirea metodei subzidirii cu beton se recomandă să fie limitată la adâncimi mai mici de 2.0-2.5
m. În cazul în care soluţia este justificată economic (pentru încărcări mari) ea poate fi executată şi la
adâncimi mai mari. Sistemul nu este cel mai eficient în cazul consolidării unor fundaţii în pământuri
contractile, la care se impune coborârea tălpii fundaţiei sub adâncimea de 2.00m și nu poate fi folosit în
cazul în care nivelul apei subterane este ridicat sau când terenul de fundare este format din pământuri
instabile (mâluri, nisipuri afânate, etc.).
Atunci când soluţia este folosită pentru coborârea tălpii fundaţiei, în pământuri contractile, se
recomandă ca aceasta să fie căptuşită cu un strat de polistiren, sau alt material compresibil, pentru a o
proteja de umflarea şi contracţia pământului.
Subzidirea se realizează prin săparea şi betonarea unor casete, pe tronsoane scurte, având
ordinea indicata în Fig. 1. Subzidirea este executată tronsonat, dar devine continuă formând o nouă
fundaţie sub toată fundaţia existentă a construcţiei.
5
Fig. 1. Ordinea de realizare a tronsoanelor la subzidirea continuă a fundaţiilor
Executarea subzidirii se face prin săpare din exteriorul clădirii. În cazul în care, subzidirea se face
pentru realizarea unor goluri în clădiri (pivniţa, garaj), aceasta se va executa numai de la interior, cu
aceasta ocazie realizând şi o cămășuială a fundaţiei și a peretelui de subsol. De asemenea, în cazul în
care există obstacole la exterior, subzidirea se va face din interior cu îndepărtarea pământului de sub
pardoseala încăperii.
Se recomandă însă ca subzidirea să nu se folosească la o adâncime mai mică de 0.60 m, dar în
cazul în care adâncimea subzidirii depăşeşte 1.0m aceasta se va executa în tronsoane orizontale cu
înălţimea de max. 1.0m. La executarea tronsonului inferior tronsoanele săpate vor fi decalate faţă de
cele superioare, Fig. 2. Se recomandă de asemenea, ca în timpul executării săpăturii să se asigure o
sprijinire a construcţiei, mai ales în cazurile în care degradările suferite sunt grave.
tronson 1
1 3 5 2
tronson 2
1 4 2 5 3
5 6 7 25cm
ton
Be
6
– Primele tronsoane săpate şi turnate vor fi în zona defectelor maxime ale fundaţiei;
– Săpăturile încep de la margine şi se închid spre mijloc;
– În zonele de colţ şi intersecţii de fundaţii, săpătura și turnarea betonului se va face pe un tronson
care va cuprinde toate aripile intersecţiei, Fig. 4
0,85(b-be)
b be
Betonul în subzidire se va turna cu cca. 5 cm mai jos faţă de nivelul tălpii fundaţiei. Talpa
subzidirii se va încastra 10 – 20cm în terenul bun de fundare. După întărirea betonului, în spaţiul rămas
liber se bat pane de oţel sau lemn de esenţă tare (stejar) pe aproximativ 2/3 din grosimea pereţilor.
Pentru fiecare tronson se vor bate două pane. Spaţiul rămas liber se umple prin matare cu mortar de
ciment M100T (uscat) (se recomandă folosirea cimenturilor expansive sau fără contracţie). Pentru a
evita apariţia unor fisuri în timpul subzidirii, pereţii din zidărie se vor sprijini provizoriu. Subzidirea se va
executa cu beton min. C8/10. În medii agresive reţeta de beton se va alege funcţie de agresivitatea
acestuia, clasa de expunere, etc. Înainte de executarea turnării betonului, talpa fundaţiei existente se va
curăţa foarte bine de pământ şi impurităţi și se va înlătura zidăria neaderentă. Între turnarea betonului
în corpul subzidirii şi executarea matării trebuie să existe o perioada de minim 24 ore.
Soluţia tehnologică corectă de execuţie a unei subzidiri este prezentată în Fig. 5.
Zidarie ± 0.00
Sprijiniri
-0.40
Etapa I de sapare
Fundatie veche
1.00
Matare cu mortar
de ciment
Pana metalica
5 cm
Etapa I
Palnie
Fundatie noua
subzidire
Etapa II de sapare
1.00
Etapa II -2.40
7
După executarea subzidirii se impune obligatoriu consolidarea fisurilor / crăpăturilor din fundaţii
şi pereţii suprastructurii. Suplimentar se poate lua în considerare şi placarea peretelui de subsol cu plasă
sudată şi tencuială din mortar de ciment.
Turnare Fundatie
beton veche
B B B
a. b.
Se recomandă ca după executarea subzidirii cofrajul să fie îndepărtat după o zi de la turnare, iar
îndepărtarea betonului în surplus să se facă după două zile de la turnare. Concomitent se poate executa
şi placarea cu beton a pardoselii subsolului sau consolidarea peretelui de subsol (cămășuire). Timpul
între terminarea matării unui tronson şi executarea tronsonului alăturat de săpătură nu trebuie să fie
mai mic de 24 de ore. O importanţa deosebită în alegerea ordinii de executare a subzidirii este starea
subsolului şi a suprastructurii