Sunteți pe pagina 1din 25

Fii matur

Cum să crești în Cristos

Comentariu la Noul Testament


Epistola lui Iacov

Warren W. Wiersbe
Cuvânt înainte de Ken Baugh

Editura Cartea Creștină


Oradea, 2012
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
WIERSBE, WARREN W.
    Fii matur : cum să crești în Cristos / W. W. Wiersbe ;
trad.: Silviu Tatu. - Oradea : Cartea Creştină, 2012
    ISBN 978-973-1990-24-8

I. Tatu, Silviu (trad.)

Originally published in English under the title:


BE MATURE
Copyright © 1978 by Warren W. Wiersbe
David C. Cook, 4050 Lee Vance View,
Colorado Springs, Colorado 80918 U.S.A.

Ediția în limba română publicată sub titlul


Fii matur: cum să crești în Cristos
de Warren. W. Wiersbe
© 2012 Editura Cartea Creștină
© 2012 Cartea Crestina Publishing House
str. Cuza‑Vodă nr. 85
410097 Oradea‑Bihor, România
Tel.: 0259‑436.738, 0359‑432.616; Fax: 0259‑436.152
E‑mail: smr@ecc.ro; Pagina web: WWW.ECC.RO

Toate drepturile rezervate asupra prezentei ediții în limba română.

Orice reproducere sau selecție de texte din această carte


este permisă doar cu aprobarea în scris a Editurii Cartea Creștină.

Consilier editorial: Livius T. Percy


Traducerea: Silviu Tatu
Editarea: Agnes Dragomir
Corectura: Ovidiu Ungur și Ioan Pentie
Coperta și tehnoredactarea: Adrian Abrudan

ISBN 978-973-1990-24-8

Tiparul executat în Debrecen, Ungaria.


Dedic această carte cu toată dragostea şi aprecierea
unor pastori prieteni care mi‑au oferit ajutor şi încurajare:
Mark Bubeck
Jerome DeJong
William Larkin
Erwin Lutzer
Douglas Stimers
CUPRINS
O idee inspirată: Introducere la Fii matur,
de Ken Baugh . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
Cuvântul înainte al autorului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1. Este timpul să creşti (Iacov 1:1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
2. Cum să transformi încercările
în biruinţe (Iacov 1:2‑12) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
3. Cum să rezişti ispitei (Iacov 1:13‑18) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
4. Nu te mai înşela singur (Iacov 1:19‑27) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
5. Om bogat, om sărac (Iacov 2:1‑13) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
6. Credinţa falsă (Iacov 2:14‑26) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
7. Cel mai mic, dar cel mai activ agitator
al lumii (Iacov 3:1‑12) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
8. De unde să obţii înţelepciunea (Iacov 3:13‑18) . . . . . . . . . . . 107
9. Cum să pui capăt războaielor (Iacov 4:1‑12) . . . . . . . . . . . . . 121
10. Plănuieşte în avans (Iacov 4:13‑17) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
11. Banii vorbesc (Iacov 5:1‑6) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145
12. Puterea răbdării (Iacov 5:7‑12) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
13. Să ne rugăm (Iacov 5:13‑20) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
O idee inspirată
Introducere la Fii matur
de Ken Baugh

Știați că există o unealtă pe care orice dulgher şi constructor o fo‑


loseşte mai frecvent decât pe toate celelalte? O foloseşte zilnic de
mai multe ori şi ar fi pierdut fără ea. Această unealtă nu are nevoie
de curent, nici de la reţea şi nici de la baterii, ca să poată funcţiona,
nu are dinţi ca un ferăstrău şi necesită foarte puţin efort pentru
utilizare. Aţi reuşit să ghiciţi despre ce este vorba? Este ruleta de
măsurat. Eu însumi sunt dulgher şi mă pricep să fac mobilă şi rame,
dar şi să repar case – mi‑am construit singur atelierul foto, aşa că
ştiu din proprie experienţă cât de importantă este ruleta de măsu‑
rat. În lipsa acestei unelte foarte simple, n‑am fi capabili să tăiem
cu mare precizie materialul de care avem nevoie – ar trebui să ne
mulţumim cu estimări şi cu tăieturi aproximative, dar niciodată
exacte. Pentru a construi ceva cu o oarecare precizie este nevoie să
folosim un instrument precum ruleta de măsurat.
Ştiaţi că şi Dumnezeu este constructor? Chiar acum El te zideşte
şi te face să fii o persoană după voia Lui, iar pentru aceasta între‑
buinţează tiparul Fiului Său, Isus Cristos. Termenul teologic care
descrie acest proces este sfinţirea. Alţii folosesc expresia „formare
spirituală“, care este la fel de bună, însă ea ascunde unele pericole,
pentru că în ziua de astăzi aproape toate credinţele pot fi încadrate
în categoria „spiritualului“. De aceea, eu prefer să utilizez expresia
„formare cristică“, astfel încât să nu fie nicio confuzie cu privire la
scopul acestui proces. De fapt, cred că formarea cristică este prin‑
cipalul scop al lui Dumnezeu pentru vieţile noastre ca discipoli ai
lui Cristos, lucru pe care îl găsim subliniat în repetate rânduri în
Scripturi: Dumnezeu ne doreşte schimbaţi după chipul Fiului Său.
7
Fii Matur

De exemplu, Pavel se adresează creştinilor din Galatia în felul


următor: „Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii,
până ce va lua Cristos chip în voi“ (Gal. 4:19). Acest verset implică în
mod clar obiectivul formării cristice. Iar în 2 Corinteni 3:18, Pavel
subliniază aceeaşi realitate atunci când spune: „Noi toţi privim cu
faţa descoperită, ca într‑o oglindă, slava Domnului şi suntem schim‑
baţi în acelaşi chip al Lui“. Formarea cristică este scopul final al lui
Dumnezeu pentru fiecare discipol al lui Cristos – ea înseamnă că în‑
cet‑încet, odată cu trecerea timpului, vom începe să gândim ca Isus,
să înţelegem lucrurile aşa cum le înţelege El şi să tratăm oamenii aşa
cum i‑ar trata Domnul nostru. Să nu mă înţelegeţi greşit ‑ eu nu cred
că vreo fiinţă omenească ar putea fi complet transformată în această
viaţă – transformarea noastră deplină va avea loc abia când vom
ajunge în cer. Dar acest proces de transformare este progresiv, aceas‑
ta însemnând că în fiecare zi ar trebui să semănăm cu Isus mai mult
ca în ziua precedentă. Deci iată întrebarea mea: Dacă Dumnezeu
doreşte să ne asemănăm tot mai mult cu Isus, şi este clar că doreşte
acest lucru, cum putem să atingem acest obiectiv? Răspunsul este
simplu: Scriptura. Dumnezeu foloseşte Scriptura ca pe o ruletă de
măsurat în procesul de formare cristică. Iată cum descrie apostolul
Pavel acest proces atunci când zice în Romani 12:2: „Să nu vă potri‑
viţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii
voastre.“ Îngăduiţi‑mi să dezvolt puţin ceea ce spune Pavel aici.
Când Pavel ne spune „să nu vă potriviţi chipului veacului aces‑
tuia“, el presupune că de obicei noi facem exact acest lucru, de ace‑
ea ne porunceşte să încetăm a‑l mai face. Verbul „să vă prefaceţi“,
sau „fiți transformați“, este la imperativ în textul grecesc, ceea ce
înseamnă că aici avem o poruncă. Acum, nu ar avea niciun sens
ca Pavel să ne ceară ceva ce nu putem face, nu‑i aşa? Fireşte că nu.
Prin urmare, trebuie să existe ceva ce noi putem face pentru a faci‑
lita procesul formării cristice. Dar ce anume, vă întrebaţi probabil.
Pur şi simplu să studiem, să medităm, să memorăm şi să aplicăm
Cuvântul lui Dumnezeu la viaţa noastră.
Să privim întreaga situaţie în felul următor: studiul biblic sea‑
mănă cu mersul la sala de forţă pentru exerciţii fizice. Când studi‑
8
O idee inspirată

ezi Biblia, tu faci de fapt un antrenament spiritual. Pavel i‑a spus


lui Timotei: „Caută să fii evlavios “ (1 Tim. 4:7). Cuvântul grecesc
tradus prin „evlavios“ este gymnasia, şi ştim foarte bine că din el
derivă cuvântul englezesc gymnasium, sală de sport. Cu alte cu‑
vinte, Pavel îl îndeamnă pe Timotei să se antreneze din punct de
vedere spiritual, implicaţia fiind că exerciţiul spiritual îl va ajuta să
crească în credinţă şi în caracter. Pavel continuă în versetul 8 astfel:
„Căci deprinderea trupească este de puţin folos, pe când evlavia
este folositoare în orice privinţă, întrucât ea are făgăduinţa vieţii de
acum şi a celei viitoare.“ Petru spune şi el acelaşi lucru: „Creşteţi
în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus
Cristos“ (2 Petru 3:18).
Exerciţiile spirituale nu trebuie să se limiteze la studiul biblic,
ci poţi recurge, de asemenea, la rugăciune, la post, la retragerea în
solitudine, la tăcere şi la o mulţime de alte practici asemănătoare.
Însă activitatea principală pentru transformarea minţii este timpul
dedicat Cuvântului lui Dumnezeu. În ultimă instanţă, dacă doreşti
să te asemeni tot mai mult cu Isus Cristos, studiază, meditează,
memorează şi aplică Scriptura tot mai mult la viaţa ta. Când vei
lua iniţiativa de a intra în procesul formării cristice, vei înţelege că
te afli pe calea maturizării spirituale.
Poate că te întrebi chiar acum: ce legătură au toate acestea cu
Epistola lui Iacov? Iată legătura: tema centrală a Epistolei lui Ia‑
cov este maturitatea. Dumnezeu doreşte ca noi să creştem în cre‑
dinţa noastră, iar Iacov ne învaţă cum să facem acest lucru. De
fapt, aproape jumătate dintre versetele epistolei conţin verbe la
imperativ – altfel spus, ele ne comunică nu opţiuni, nici sugestii,
nici măcar idei bune, ci mai degrabă cerinţe pentru viaţa creştină.
De exemplu: „Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi
prin felurite încercări“ (1:2). „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu
numai ascultători, înşelându‑vă singuri“ (1:22); „Să nu ţineţi cre‑
dinţa Domnului nostru Isus Cristos, Domnul slavei, căutând la
faţa omului“ (2:1); „Supuneţi‑vă, deci, lui Dumnezeu. Împotriviţi‑vă
diavolului...“ (4:7); „Smeriţi‑vă înaintea Domnului...“ (4:10); „Nu vă
vorbiţi de rău unii pe alţii...“ (4:11); „Fiţi, deci, îndelung răbdători,

9
Fii Matur

fraţilor, până la venirea Domnului“ (5:7). Persoana aflată în proces


de maturizare spirituală îşi asumă responsabilitatea de a citi şi de a
urma îndeaproape aceste porunci – ea nu are nevoie să fie hrănită
cu linguriţa, adică să i se spună la tot pasul ce trebuie să facă, şi
nu‑i învinovăţeşte pe alţii atunci când greşeşte. Deci, dacă vrei să
devii puternic în credinţă şi să te asemeni tot mai mult cu Cristos
în toată purtarea ta, trebuie să îţi asumi responsabilitatea pentru
propria creştere spirituală.
Cineva l‑a întrebat odată pe înotătorul Mark Spitz cum a reuşit
să câştige şapte medalii de aur la Jocurile Olimpice din 1972. El a
răspuns că nu a fost deloc greu: „Am petrecut în bazin opt ore în
fiecare zi, timp de patru ani.“ Este uşor să‑i admirăm pe sportivii
de la Jocurile Olimpice atunci când li se atârnă medaliile la gât. Îi
aplaudăm când urcă pe podium pentru a‑şi primi medaliile, dar
nu vedem rutina zilnică la care s‑au supus pentru a ajunge campi‑
oni. A fost necesar să facă o mulţime de sacrificii, să se supună unei
diete stricte, să se antreneze cu perseverenţă şi să facă din pregă‑
tirea fizică principalul scop al vieţii lor. La fel şi tu, pe măsură ce
vei creşte şi te vei maturiza în credinţă, citind şi aplicând Cuvântul
lui Dumnezeu la viaţa ta, te vei transforma tot mai mult în asemă‑
narea lui Isus Cristos. De aceea, când citeşti şi studiezi Epistola lui
Iacov, îngăduie ca ea să fie ruleta de măsurat care te poate ajuta să
tai cu precizie ce trebuie tăiat şi să faci în viaţa ta schimbările nece‑
sare, progresând astfel pe calea mântuirii.

***

Comentariile lui Warren W. Wiersbe au fost pentru mine o sursă


de călăuzire şi de tărie pe parcursul multor ani de lucrare pastora‑
lă. Stilul său aparte nu este foarte academic, dar este sănătos din
punct de vedere teologic. El explică adevărurile biblice profunde
în aşa fel încât orice om să le poată înţelege şi să le poată aplica în
viaţa lui. Indiferent dacă eşti un savant creştin sau abia te‑ai con‑
vertit la credinţă, vei beneficia, ca și mine, de gândurile înțelepte
ale autorului. Dacă vei ţine Biblia într‑o mână şi comentariul

10
O idee inspirată

lui Wiersbe în cealaltă, vei reuşi să desluşeşti corect adevărurile


­adânci ale Cuvântului lui Dumnezeu şi vei învăţa cum să le aplici
la situaţiile concrete din viaţa ta.
Dragi prieteni, sorbiţi cu lăcomie adevărurile din Cuvântul lui
Dumnezeu, pentru că în ele Îl veţi găsi pe Isus Cristos, libertatea,
pacea, siguranţa şi bucuria.
Ken Baugh
Pastor al Coast Hills Community
Church Aliso Viejo, California

11
Cuvântul înainte
al autorului

Nu toţi oamenii care au îmbătrânit au şi crescut. Există o mare di‑


ferenţă între vârstă şi maturitate. Ideal ar fi ca pe măsură ce îmbă‑
trânim, să ne maturizăm tot mai mult, dar de multe ori acest ideal
nu devine realitate.
Şi de aici decurg problemele – în viaţa noastră personală, în fa‑
milii şi în biserici. Ca pastor, am constatat că în fiecare dintre aceste
domenii, imaturitatea cauzează mai multe probleme decât orice
altceva. Dacă creştinii s‑ar maturiza, ar deveni victorioşi şi ar înce‑
ta să mai fie victime.
Epistola lui Iacov a fost scrisă pentru a ne ajuta să înţelegem ce
este maturitatea spirituală şi cum putem să ajungem la ea: „ ... ca
să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic“ (Iacov 1:4).
Îmi place foarte mult felul în care a tradus J. B. Phillips versetul
acesta: „... şi veţi descoperi că aţi ajuns oameni cu un caracter ma‑
tur, oameni integri şi fără slăbiciuni.“
Nădăjduiesc că studiile expozitive care vor urma vă vor ajuta
să atingeţi acest ţel.
Warren W. Wiersbe

13
O schiţă a Epistolei lui Iacov

Tema: Maturizarea spirituală


Versetul cheie: Iacov 1:4

Semnele caracteristice ale unui creştin matur:


I. Rabdă încercarea (Iacov 1)
A. Încercări din exterior (Iacov 1:1‑12)
B. Ispitiri din interior (Iacov 1:13‑27)
II. Practică adevărul (Iacov 2)
A. Credinţa şi dragostea (Iacov 2:1‑13)
B. Credinţa şi faptele (Iacov 2:14‑26)
III. Îşi controlează limba (Iacov 3)
A. Îndemn (Iacov 3:1‑2)
B. Ilustraţie (Iacov 3:3‑12)
C. Aplicaţie (Iacov 3:13‑18)
IV. Este făcător de pace, nu agent al tulburării (Iacov 4)
A. Trei războaie (Iacov 4:1‑3)
B. Trei duşmani (Iacov 4:4‑7)
C. Trei îndemnuri (Iacov 4:8‑17)
V. Se roagă în necazuri (Iacov 5)
A. Necazuri economice (Iacov 5:1‑9)
B. Necazuri trupeşti (Iacov 5:10‑16)
C. Necazuri în ţară (Iacov 5:17‑18)
D. Necazuri în Biserică (Iacov 5:19‑20)

15
Capitolul unu

Este timpul să creşti


(Iacov 1:1)

C
ând începi să studiezi o carte a Bibliei este ca şi cum te‑ai pre‑
găti pentru o călătorie: vrei să ştii unde mergi şi ce vei vedea.
Înainte de a vizita Marea Britanie împreună cu soţia, am pe‑
trecut multe ore citind cărţi de călătorie şi studiind harta. De aceea, în
momentul în care am ajuns acolo, ne‑am putut bucura din plin de tot
ce am văzut, fiindcă ştiam ce obiective să căutăm şi cum să le găsim.
Probabil cea mai bună modalitate de a începe un studiu al Epis‑
tolei lui Iacov ar fi să răspundem la patru întrebări importante.

1. Cine a fost Iacov?


„Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Cristos“ (1:1a),
aşa se prezintă autorul acestei cărţi. Iacov era un nume popular în
Israel, de fapt însuşi numele marelui patriarh din Vechiul Testa‑
ment. Şi în istoria Noului Testament au fost câţiva oameni care au
purtat acest nume.
Iacov, fiul lui Zebedei şi fratele lui Ioan a fost unul dintre cele
mai proeminente persoane care au purtat acest nume. El a fost pes‑
car şi Domnul Isus l‑a chemat să‑I fie ucenic (Matei 4:17‑22). Împre‑
ună cu fratele lui, Ioan, au fost supranumiţi de Cristos „fiii tunetu‑
lui“ din cauza impulsivităţii lor (Marcu 3:17; Luca 9:51‑56). Iacov a
fost primul dintre ucenicii lui Cristos care şi‑a dat viaţa ca martir. A
fost executat de Irod în anul 44 d.Cr. (Fapte 12:1‑2).
Iacov, fiul lui Alfeu a fost un alt ucenic al lui Isus (Matei 10:3;
Fapte 1:13), dar se cunosc puţine lucruri despre el. Ucenicul Matei
17
Fii Matur

(Levi) este prezentat şi el ca „fiul lui Alfeu“ (Marcu 2:14), motiv


pentru care unii presupun că este posibil ca aceşti doi bărbaţi să fi
fost fraţi. Nimic nu sugerează că acest Iacov ar fi fost autorul epis‑
tolei pe care o vom studia în continuare.
Iacov, tatăl lui Iuda, ucenicul lui Isus. El este un om încă şi mai
puţin cunoscut decât precedentul („fratele“ din Luca 6:16 [KJV]
înseamnă de fapt „tatăl“). Acest Iuda a fost numit „fiul lui Iacov“,
pentru a‑l distinge de Iuda Iscarioteanul.
Iacov, fratele Domnului. El pare să fie cel mai plauzibil candi‑
dat pentru scrierea acestei epistole. Totuşi, el nu se identifică astfel,
ci spune umil că este „rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus
Cristos“. Faptul că Isus a avut fraţi şi surori este afirmat clar în Ma‑
tei 13:55‑56 şi Marcu 6:3, iar unul dintre fraţii Lui se numea Iacov.
(Desigur, prin „frate“ înţelegem „frate‑vitreg“, pentru că Iosif nu
a fost tatăl Domnului nostru, din moment ce Isus a fost conceput
prin Duhul Sfânt al lui Dumnezeu.)
Iacov şi ceilalţi fraţi ai Domnului nu au crezut în Isus în tim‑
pul lucrării Sale pământeşti (Marcu 3:31‑35; Ioan 7:1‑5). Cu toate
acestea, îi găsim pe fraţii Domnului în camera de sus, rugându‑se
împreună cu ucenicii (Fapte 1:14). Ce a determinat trecerea lor de
la necredinţă la credinţă? Textul din 1 Corinteni 15:7 precizează că
Isus i S‑a arătat lui Iacov după învierea Sa! Arătarea Lui trebuie
să‑l fi convins pe Iacov că Isus este cu adevărat Mântuitorul, şi fără
îndoială că ulterior le‑a împărtăşit şi fraţilor săi această descoperire
a sa.
Iacov a devenit conducătorul Bisericii din Ierusalim. Pavel spu‑
ne în Galateni 2:9 că el era de fapt un stâlp al acesteia. Iacov a fost
cel care a condus întâlnirea Bisericii din Ierusalim, despre care se
vorbeşte în Faptele Apostolilor 15. Când Petru a fost eliberat din
închisoare, i‑a trimis un mesaj special lui Iacov (Fapte 12:17); de
asemenea, când Pavel a vizitat Ierusalimul, i‑a transmis tot lui Ia‑
cov salutările din partea neevreilor, cât și „darurile adunate“ pen‑
tru ajutorarea fraților (Fapte 21:18‑19).
În Biblie nu scrie nimic despre sfârşitul lui Iacov, dar tradiţia
Bisericii afirmă că Iacov a fost martirizat în anul 62 d.Cr. Se spune
18
Este timpul să creşti

că fariseii din Ierusalim au urât atât de mult mărturia lui Iacov în‑
cât l‑au scos din Templu şi l‑au bătut cu ciomege până a murit. Se
spune că el a murit la fel ca Mântuitorul său, rugându‑se pentru cei
ce‑l ucideau: „Tată, iartă‑i, căci nu ştiu ce fac!“
Dar ce fel de om a fost Iacov? Trebuie să fi fost o persoană deo‑
sebit de spirituală, având în vedere că a devenit conducătorul Bi‑
sericii din Ierusalim într‑un timp atât de scurt. Putem deduce po‑
ziţia lui proeminentă din episodul relatat în Faptele Apostolilor 15,
când a permis tuturor facţiunilor să‑şi expună punctul de vedere
şi apoi a reuşit să le împace, trăgând concluziile pe baza Cuvân‑
tului lui Dumnezeu. Pavel sugerează în 1 Corinteni 9:5 că Iacov
era căsătorit. Din nou, tradiţia spune că a fost un om al rugăciunii,
fapt care explică insistenţa pe rugăciune din epistola sa. Se spune
că s‑a rugat atât de mult încât pielea de la genunchi i s‑a întărit ca
a cămilelor!
Iacov a fost un evreu crescut în tradiţia Legii lui Moise, lega‑
lismul iudaic fiind evident în epistola sa. (Observaţi de asemenea
Faptele Apostolilor 21:18 şi urm., unde Iacov i‑a cerut lui Pavel să‑l
ajute la împăcarea legaliştilor creştini ai Bisericii din Ierusalim.) În
Epistola lui Iacov există peste cincizeci de verbe la modul impe‑
rativ. Altfel spus, el nu s‑a mulţumit să dea sugestii, ci a poruncit!
Deşi citează Vechiul Testament numai de cinci ori, găsim în episto‑
la sa numeroase aluzii la Vechiul Testament. Numeroasele referiri
la învăţăturile Domnului Isus, mai ales la Predica de pe Munte,
sugerează că a acordat o atenţie deosebită învăţăturii lui Isus chiar
şi în vremea când încă nu credea că El este Domnul. Să comparăm
în acest sens următoarele pasaje:
• Iacov 1:2 cu Matei 5:10‑12
• Iacov 1:4 cu Matei 5:48
• Iacov 1:5 cu Matei 7:7‑12
• Iacov 1:22 cu Matei 7:21‑27
• Iacov 4:11‑12 cu Matei 7:1‑5
• Iacov 5:1‑3 cu Matei 6:19‑21
Să nu uităm că Iacov a condus Biserica din Ierusalim într‑o pe‑
rioadă extrem de dificilă. Era o vreme de tranziţie, şi asemenea

19
Fii Matur

vremuri sunt întotdeauna agitate şi solicitante. În Ierusalim erau


­mulţi creştini evrei care mai ţineau Legea Vechiului Testament
(Fapte 21:20). Templul şi slujbele sale erau încă funcţionale, iar lu‑
mina Evangheliei harului nu răsărise încă pe deplin. Poate că noi
cei de azi, care am citit epistolele către Romani, Galateni şi Evrei,
suntem înclinaţi să‑i judecăm pe primii creştini, dar nu ar trebui să
facem acest lucru. Ei erau mântuiţi, dar încă mai trăiau în umbra
Legii, deşi ieşeau tot mai mult la lumina harului. Cu toate că între
Pavel şi conducătorii Bisericii din Ierusalim existau numeroase di‑
ferenţe în ce priveşte gradul de cunoaştere şi de experienţă spiritu‑
ală, între ei nu exista niciun fel de concurenţă (Gal. 2:1‑10).

2. Cui i‑a scris Iacov?


„Către cele douăsprezece seminţii care sunt împrăştiate“ (1:1b).
Aşadar, Iacov le‑a scris evreilor care trăiau în afara Ţării Sfinte. Ter‑
menul „cele douăsprezece seminţii“ poate însemna numai popo‑
rul Israel, sau naţiunea evreiască (Fapte 26:7). Faptul că numeroşi
evrei trăiau în afara Ţării Făgăduinţei este o dovadă a decadenţei
spirituale a naţiunii. Din cauza neascultării lor, Dumnezeu a tre‑
buit să‑i împrăştie printre alte popoare (Deut. 4:25 şi urm.). Când
Petru s‑a adresat mulţimii de evrei în ziua de Rusalii, el a vorbit
unor oameni veniţi din multe alte ţări (Fapte 2:9‑11).
Însă Iacov şi‑a trimis epistola evreilor creştini, pe care îi numeşte
de cel puţin nouăsprezece ori „fraţi“, fapt ce sugerează că aceştia
îi erau nu numai „fraţi de sânge“ (evrei), ci şi „fraţi în Domnul“.
De asemenea, a afirmat în termeni foarte clari doctrina naşterii din
nou (1:18). Ocazional, s‑a adresat şi unor oameni răi care nu fă‑
ceau parte din adunare (de exemplu, bogaţilor, în Iacov 5:1‑6), dar
a făcut acest lucru cu scopul de a‑i învăţa şi a‑i încuraja pe evreii
mântuiţi cărora le‑a scris epistola.
Este deosebit de interesant termenul „împrăştiate“ folosit în Ia‑
cov 1:1. El înseamnă „dispersate“ şi se referă la seminţiile evreieşti
care locuiau în afara Ţării Sfinte. Dar termenul grecesc are şi cono‑
taţia de „sămânţă împrăştiată“. Când evreii credincioşi au fost îm‑
prăştiaţi cu prilejul primului val de persecuţie (Fapte 8:1, 4), acest

20
Este timpul să creşti

lucru a însemnat de fapt o semănare a Cuvântului în diferite locuri


şi multe dintre seminţele împrăştiate au dat roadă (Fapte 11:19 şi
urm.).
Evreii creştini răspândiţi pe întreg teritoriul Imperiului Roman
aveau unele nevoi şi probleme specifice. Ca evrei, ei erau respinşi
de neevrei, iar ca evrei creştini, erau respinşi până şi de conaţionalii
lor. Această epistolă indică faptul că majoritatea creştinilor erau
săraci, unii dintre ei fiind chiar oprimaţi de către bogaţi.

3. De ce a scris Iacov?
Fiecare epistolă a Noului Testament are propria sa temă speci‑
ală, un scop şi un destinatar. Pavel a scris Epistola către Romani
ca să‑i pregătească pe creştinii din Roma pentru vizita pe care
intenționa să o facă. Prima Epistolă către Corinteni a fost expediată
pentru a‑i ajuta pe creştinii din Corint să corecteze anumite pro‑
bleme. Epistola către Galateni a fost trimisă unui grup de biserici
pentru a le avertiza asupra legalismului şi învăţăturilor străine.
Citind Epistola lui Iacov, constatăm că evreii creştini se con‑
fruntau cu unele probleme în viaţa personală şi în adunările lor.
Ei treceau prin nişte încercări deosebit de dificile şi se confruntau
cu multe ispite care îi atrăgeau spre păcat. Unii dintre ei încercau
să fie pe placul bogaţilor, iar alţii erau jefuiţi de aceştia. Mai mult,
între membrii bisericii existau rivalităţi pentru ocuparea poziţiilor
de conducere din biserică, mai ales pentru aceea de învăţător.
Una dintre problemele majore ale Bisericii a fost că mulţi nu
trăiau zi cu zi credinţa pe care o mărturiseau cu gura. Mai mult
decât atât, vorbirea le crea mari probleme, până acolo încât gene‑
ra conflicte şi dezbinări în adunare. O altă problemă era viaţa lor
lumească. Unii creştini nu ascultau de Cuvântul lui Dumnezeu,
motiv pentru care erau chiar bolnavi din punct de vedere fizic şi
câţiva s‑au îndepărtat de Domnul şi de Biserică.
Când ne uităm la această listă cu probleme, nu pare să difere
prea mult de lista problemelor cu care se confruntă o biserică lo‑
cală de astăzi, nu‑i aşa? Oare nu avem şi noi în bisericile noastre
oameni care suferă dintr‑un motiv sau altul? Nu sunt şi la noi oa‑
21
Fii Matur

meni care spun una şi fac alta? Iar trăirea lumească nu este oare o
problemă serioasă şi în vremea noastră? Nu există şi acum creştini
care nu îşi pot controla vorbirea? Se pare că Iacov s‑a ocupat de
nişte chestiuni foarte actuale şi azi!
Însă problemele pe care le‑a discutat Iacov nu erau fără legătură
între ele. Dimpotrivă, toate aveau o cauză comună: imaturitatea
spirituală. Creştinii care aveau aceste probleme pur şi simplu nu
creşteau spiritual. Acest fapt ne sugerează tema principală a epis‑
tolei: semnele caracteristice ale maturităţii în viaţa unui creştin. Iacov
foloseşte de mai multe ori cuvântul desăvârşit, care înseamnă aici
„matur, complet“ (vezi Iacov 1:4, 17, 25; 2:22; 3:2). Aşadar, prin ex‑
presia „om desăvârşit“ (Iacov 3:2) Iacov nu a înţeles un om fără
păcat, ci mai degrabă unul matur şi echilibrat.
Maturitatea spirituală este o nevoie foarte importantă şi în Bi‑
serica de astăzi. Prea multe biserici sunt ţarcuri de joacă pentru
bebeluşi, în loc să fie ateliere pentru adulţi. Membrii lor nu sunt
suficient de maturi pentru hrana spirituală pe care o primesc, de
aceea trebuie să fie hrăniţi cu lapte (Evr. 5:11‑14). Dacă ne uităm
atent la problemele de care se ocupă Iacov, descoperim că fiecare
dintre ele este specifică unor copii:
• Nerăbdare în dificultăţi – 1:1‑4
• Inconsecvenţă între vorbire şi trăire – 2:14 şi următoarele
• Incapacitatea de a‑şi stăpâni limba – 3:1 şi următoarele
• Trăirea în certuri şi în pofte – 4:1 şi următoarele
• Acumularea de „jucării“ materiale – 5:1 şi următoarele
După ce am slujit ca pastor mai mult de un sfert de veac, sunt
convins că problema numărul unu a Bisericii contemporane este
imaturitatea. Dumnezeu caută bărbaţi şi femei maturi, care să
ducă mai departe lucrarea Sa, dar uneori găseşte doar copii din
punct de vedere spiritual ce nu reuşesc să se înţeleagă unii cu alţii.
Cele cinci capitole ale Epistolei lui Iacov corespund celor cinci
semne caracteristice ale maturităţii în viaţa unui creştin (vezi schi‑
ţa de mai sus).
Desigur aceasta este doar una dintre posibilele abordări ale Epis‑
tolei lui Iacov; există şi alte modalităţi de a o studia. Aşadar, pe mă‑
22
Este timpul să creşti

sură ce vom examina fiecare capitol în parte al epistolei, vom pune


accentul pe maturitatea spirituală şi vom arăta cum poate fi ea atinsă.
Epistola lui Iacov urmează din punct de vedere logic după Epis‑
tola către Evrei, deoarece una din temele majore ale acesteia este
tocmai desăvârşirea spirituală. Termenul desăvârşit apare de cel puţin
paisprezece ori în Epistola către Evrei. Versetul cheie al epistolei
este 6:1 – „...să mergem spre cele desăvârşite“ înseamnă „matu‑
rizare spirituală“. Autorul epistolei explică mântuirea desăvârşită
care ne este dată numai în Cristos. Iacov îi îndeamnă pe cititorii lui
să construiască pe această mântuire desăvârşită şi să crească apoi
spre maturitate. Fără lucrarea perfectă a lui Cristos nu este posibilă
desăvârşirea credincioşilor.

Cum putem obţine cele mai bune rezultate din studiul


Epistolei lui Iacov?
Din moment ce tema este maturitatea spirituală, va trebui să
începem prin a ne cerceta inima ca să vedem dacă suntem cu ade‑
vărat creştini.
În primul rând, este esenţial să fim născuţi din nou. Fără naş‑
tere spirituală nu poate exista maturizare spirituală. Iacov menţi‑
onează naşterea din nou încă de la începutul epistolei sale: „El, de
bună voia Lui, ne‑a născut prin Cuvântul adevărului“ (1:18a). Un
text paralel acestui pasaj este 1 Petru 1:23, unde se spune: „Aţi fost
născuţi din nou nu dintr‑o sămânţă care poate putrezi, ci dintr‑una
care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu
şi care rămâne în veac.“
Aşa cum un copil are doi părinţi naturali, şi copilul spiritual are
doi părinţi – Cuvântul lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu. Am
citat deja două versete care menţionează Cuvântul lui Dumnezeu.
Textul din Ioan 3:5‑6 se referă la Duhul lui Dumnezeu. (Sunt con‑
vins că „naşterea din apă“ despre care se vorbeşte în acest context
înseamnă naşterea fizică. Toţii copiii sunt „născuţi din apă“. Nico‑
dim a gândit în termenii naşterii fizice în Ioan 3:5.)
Atunci, cum poate cineva să fie născut din nou? Duhul lui
Dumnezeu ia Cuvântul lui Dumnezeu şi generează o viaţă nouă
23
Fii Matur

în inima păcătosului care crede în Isus Cristos. Acesta este pur şi


simplu un miracol. Duhul foloseşte Cuvântul pentru a‑l convinge
pe păcătos şi pentru a i‑L revela acestuia pe Mântuitorul. De fapt,
noi suntem mântuiţi prin credinţă (Efes. 2:8‑9), iar credinţa vine
prin Cuvântul lui Dumnezeu (Rom. 10:17).
Dacă suntem născuţi din nou, este esenţial să împlinim şi a
doua cerinţă pentru a putea beneficia din plin de Epistola lui Iacov:
să ne cercetăm vieţile cu toată onestitatea în lumina Cuvântului lui
Dumnezeu. Iacov compară Biblia cu o oglindă (1:22 şi urm.). Când
studiem Cuvântul lui Dumnezeu, ne uităm în oglinda divină şi ne
vedem aşa cum suntem. Dar Iacov ne avertizează să fim oneşti în
legătură cu ceea ce vedem şi să nu aruncăm în oglindă numai o
privire fugară, ca apoi să ne vedem de drum.
Poate aţi auzit ce a făcut un om dintr‑un trib primitiv când s‑a
văzut prima dată în oglindă. A fost atât de șocat de ceea ce a văzut,
încât a spart oglinda! Mulţi creştini comit aceeaşi greşeală: critică
predicatorul sau lecţia, când de fapt ar trebui să se judece pe ei
înşişi.
Acest fapt ne conduce la al treilea element esenţial: trebuie să
ascultăm ce ne învaţă Dumnezeu, oricât ne‑ar costa. Trebuie să fim
„împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători“ (Iacov 1:22). Este
uşor să participi la un studiu biblic, să iei parte la lecţie şi să parti‑
cipi la o discuţie, dar este mult mai dificil să mergi în lumea în care
trăiești și să pui în practică ce ai învăţat. Binecuvântarea nu vine
prin studierea Cuvântului, ci prin împlinirea lui. Dacă nu vrem să
împlinim, Domnul nu este obligat să ne înveţe (Ioan 7:17).
Al patrulea element important este să fim pregătiţi pentru în‑
cercări şi ispite suplimentare. Când suntem serioşi cu privire la
creşterea noastră spirituală, şi duşmanul nostru devine serios în
împotrivirea sa faţă de noi. Poate simţi că ai nevoie de mai multă
răbdare. Atunci pregăteşte‑te pentru şi mai multe încercări, deoa‑
rece „încercarea produce răbdare“ (Rom. 5:3). Adevăratele teste în
urma studiului biblic le dăm în şcoala vieţii, nu în sala de clasă.
Cunosc un bărbat care îşi dorea foarte mult să devină matur în
răbdare. Ştia că este imatur în acest domeniu al vieţii sale şi îşi dorea
24
Este timpul să creşti

fierbinte să crească şi aici. S‑a rugat cu toată sinceritatea: „Doam‑


ne, ajută‑mă să cresc în răbdare. Vreau să am mai multă stăpânire
de sine în acest domeniu al vieții mele.“ În aceeași dimineață a
pierdut trenul spre locul de muncă şi a petrecut următoarele 50 de
minute plimbându‑se încoace şi încolo pe peron şi plângându‑se
de necazul ce a dat peste el. Dar când trenul a ajuns în următorul
oraș, a înţeles cât de nesăbuit fusese. „Domnul mi‑a dat aproape o
oră să cresc în răbdare, iar eu nu am făcut altceva decât să practic
nerăbdarea!“ şi‑a zis el.
În timp ce studiezi această carte, s‑ar putea ca la un moment
dat să ajungi la concluzia că este prea periculos să continui. Poate
că ispita lui Satan va deveni pentru tine atât de încinsă, încât vei
dori să te retragi. Dar nu renunţa! Dacă te vei afla într‑o asemenea
situaţie, să ştii că de fapt eşti pe punctul de a primi o binecuvântare
nouă şi minunată în viaţa ta, eşti pe cale să faci un nou pas spre
maturitate. Chiar dacă Satan își intensifică atacul, Tatăl tău ceresc
va avea mâna Lui atotputernică pe termostat.
Nici măcar maturizarea fizică nu este întotdeauna o experienţă
uşoară şi plăcută. Adolescentul care străbate drumul dificil de la
copilărie la maturitate se confruntă cu o mulţime de frustrări şi
eşecuri, dar dacă păşeşte mai departe (şi creşte), va intra până la
urmă în minunata viaţă de adult. În viaţa creştină creşterea nu este
automată, aşa cum este creşterea fizică. Maturitatea creştină este
un ideal pentru realizarea căruia trebuie să muncim neîncetat. Deci
nu renunţa! Întocmai cum există un travaliu al naşterii, există şi un
travaliu al maturizării (Gal. 4:19).
În fine, trebuie să ne măsurăm creşterea spirituală după etalo‑
nul Cuvântului lui Dumnezeu. Să nu ne comparăm cu alţi creştini,
ci să ne raportăm mai degrabă la Fiul lui Dumnezeu şi la Cuvântul
Lui (Efes. 4:13). La sfârşitul acestui studiu sunt mai multe întrebări
inspirate din Epistola lui Iacov, care te pot ajuta să te evaluezi sin‑
gur. Eşti liber să revii asupra lor oricând simţi nevoia, întrucât cer‑
cetarea spirituală regulată este bună pentru sănătatea spirituală.
Nu toţi oamenii care au îmbătrânit au şi crescut. Există o mare
diferenţă între vârstă şi maturitate. Simplul fapt că un creştin a fost

25
Fii Matur

mântuit acum 10 sau 20 de ani nu este o garanţie a maturităţii lui în


Domnul. Creştinii maturi sunt creștini fericiţi şi folositori care îi în‑
curajează pe alţii şi contribuie la zidirea bisericii locale. Pe măsură
ce vom studia împreună Epistola lui Iacov, vom învăţa, cu ajutorul
lui Dumnezeu, cum să creştem în maturitate.

26
Este timpul să creşti

Întrebări pentru reflecţie personală


şi pentru discuţii în grup

1. Cine a fost Iacov? Cui s-a adresat el?

2. De ce a fost comparată Biserica primară cu „sămânţa împrăş‑


tiată“?

3. De ce este important să nu te dai înapoi din faţa conflictului?


Cum ne putem pregăti pentru conflicte și încercări, mai înainte
ca acestea să vină asupra noastră?

4. Care au fost principalele probleme cu care s‑au confruntat des‑


tinatarii Epistolei lui Iacov?

5. Care a fost cauza comună a tuturor acestor probleme? Ce în‑


seamnă aceasta?

6. Ce înţelege Iacov prin termenul desăvârşit?

27
Fii Matur

7. Care sunt cele cinci semne caracteristice ale maturităţii în viaţa


unui creştin?

8. Cum poate o persoană să fie născută din nou?

9. Care sunt factorii esenţiali pentru maturizarea spirituală?

10. Care dintre aceşti factori esenţiali este cel mai uşor pentru
tine? Care este cel mai dificil?

28