DREPT PENAL.

PARTEA GENERALĂ II

Lect. univ. dr. Maria-Ioana MICHINICI

SUPORT CURS
 UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAŞI
FACULTATEA DE DREPT

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ II

Lect. univ. dr. Maria-Ioana MICHINICI

- SUPORT CURS –

Anul II

Semestrul II

2012-2013
La elaborarea acestui suport de curs s-au avut în vedere:

1. Prevederile Codului penal al României adoptat prin Legea nr. 15 / 1968 (publicată în B.
Of. nr. 79-bis din 21.06.1968), cu intrare în vigoare la data de 1 ianuarie 1969, ulterior
republicat în B. Of. nr. 55-56 / 23.04.1973, republicat în temeiul Legii nr. 140/1996 (în M.
Of. nr. 65 / 16.04.1997), cu ultimele modificări aduse prin Legea nr. 27 / 2012 pentru
modificarea şi completarea Codului penal al României şi a Legii nr. 286/2009 privind Codul
penal (publicată în M. Of., Partea I nr. 180 din 20 martie 2012) şi prin Legea nr. 63 / 2012
pentru modificarea şi completarea Codului penal al României şi a Legii nr. 286/2009 privind
Codul penal (publicată în M. Of., Partea I nr. 258 din 19 aprilie 2012).

2. Comentariile din doctrina penală, extrase din practica judiciară, inclusiv decizii ale
Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, pronunŃate pentru admiterea unor recursuri promovate în
interesul legii.

3. Unde am apreciat ca necesar am reprodus – şi comentat succint – principalele modificări faŃă

de legea actuală, implicând schimbările majore de optică a legiuitorului noului Cod penal
(Legea nr. 286/2009).
 CUPRINS

1. RĂSPUNDEREA PENALĂ – ASPECTE GENERALE. ÎNLĂTURAREA RĂSPUNDERII PENALE .........1

I.1. NOłIUNE ŞI PRINCIPII ...................................................................................................................................1
I.2. CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ ...........................................................................2
I.2.1. Amnistia ......................................................................................................................................................2
I.2.2. PrescripŃia răspunderii penale ...................................................................................................................3
I.2.3. Lipsa / retragerea plângerii prealabile ......................................................................................................6
I.2.4. Împăcarea părŃilor......................................................................................................................................8
I.3. PERSPECTIVE LEGISLATIVE ........................................................................................................................9
II. ANSAMBLUL SANCłIUNILOR DE DREPT PENAL ...................................................................................11
II.1. PEDEPSELE ...................................................................................................................................................12
II.1.1. NoŃiune şi caracterizare ..........................................................................................................................12
II.1.2. Pedepsele aplicabile persoanei fizice......................................................................................................13
II.1.2.1. Pedepsele principale ......................................................................................................................................... 13
II.1.2.1.1. DetenŃiunea pe viaŃă.................................................................................................................................. 13
II.1.2.1.2. Închisoarea................................................................................................................................................ 14
II.1.2.1.3. Amenda penală.......................................................................................................................................... 14
II.1.2.1.4. Liberarea condiŃionată.............................................................................................................................. 15
II.1.2.2. Pedepsele complementare ................................................................................................................................. 17
II.1.2.2.1. Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.............................................................................. 18
II.1.2.2.2. Pedeapsa complementară a degradării militare ....................................................................................... 19
II.1.2.3. Pedeapsa accesorie ........................................................................................................................................... 19
II.1.3. Pedepsele aplicabile persoanei juridice..................................................................................................20
II.1.3.1. Pedeapsa principală.......................................................................................................................................... 20
II.1.3.2. Pedepsele complementare ................................................................................................................................. 21
II.1.3.2.1. Dizolvarea persoanei juridice ................................................................................................................... 21
II.1.3.2.2. Suspendarea activităŃii sau a uneia dintre activităŃile persoanei juridice................................................. 22
II.1.3.2.3. Închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice............................................................................ 22
II.1.4. Perspective legislative ............................................................................................................................23
II.2. INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR .........................................................................................................25
II.2.1. Individualizarea judiciară a pedepselor (criterii generale) ....................................................................25
II.2.1.1. CircumstanŃele generale atenuante .................................................................................................................... 26
II.2.1.2. CircumstanŃele generale agravante .................................................................................................................... 28
II.2.2. Mijloace de individualizare judiciară a executării pedepsei...................................................................31
II.2.2.1. InstituŃia suspendării condiŃionate a executării pedepsei ................................................................................... 31
II.2.2.1.1. Suspendarea condiŃionată a executării pedepsei....................................................................................... 31
II.2.2.1.2. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.................................................................................. 34
II.2.2.2. Executarea pedepsei la locul de muncă ............................................................................................................. 36
II.2.2.3. Executarea pedepsei într-o închisoare militară ................................................................................................. 38
II. 2.3. Perspective legislative ............................................................................................................................39
II.3. REGIMUL DE SANCłIONARE A INFRACTORILOR MINORI ................................................................42
II.3.1. Măsurile educative ..................................................................................................................................42
II.3.1.1. Mustrarea .......................................................................................................................................................... 43
II.3.1.2. Libertatea supravegheată .................................................................................................................................. 43
II.3.1.3. Internarea într-un centru de reeducare ............................................................................................................. 44
II.3.1.4. Internarea într-un institut medical-educativ...................................................................................................... 45
II.3.2. Pedepsele aplicabile infractorilor minori ...............................................................................................46
II.3.3. ParticularităŃi privind individualizarea pedepselor în cazul infractorilor minori ..................................46
II.3.4. Perspective legislative .............................................................................................................................47
II.4. MĂSURILE DE SIGURANłĂ.......................................................................................................................49
II.4.1. Măsurile de siguranŃă cu caracter medical.............................................................................................50
II.4.1.1. Obligarea la tratament medical.......................................................................................................................... 50
II.4.1.2. Internarea medicală ........................................................................................................................................... 51
II.4.2. Măsurile de siguranŃă restrictive de drepturi şi de libertate ...................................................................51
II.4.2.1. Interzicerea unei funcŃii sau profesii.................................................................................................................. 51
II.4.2.2. Interzicerea de a se afla în anumite localităŃi..................................................................................................... 52
II.4.2.3. InterdicŃia de a reveni în locuinŃa familiei pe o perioadă determinată ............................................................... 52
II.4.2.4. Expulzarea. ........................................................................................................................................................ 53
 II.4.3. Măsuri de siguranŃă cu caracter patrimonial..........................................................................................53
II.4.3.1. Confiscarea specială .......................................................................................................................................... 53
II.4.3.2. Confiscarea extinsă............................................................................................................................................ 54
II.4.4. Perspective legislative .............................................................................................................................56
III. CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ SAU MODIFICĂ EXECUTAREA PEDEPSEI.........................................57
III.1. GRAłIEREA .................................................................................................................................................58
III.2. PRESCRIPłIA EXECUTĂRII PEDEPSEI ...................................................................................................59
IV. CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CONSECINłELE CONDAMNĂRII..........................................................62
IV.1. REABILITAREA – SCURTĂ CARACTERIZARE......................................................................................62
IV.2. FORMELE REABILITĂRII..........................................................................................................................63
IV.2.1. Reabilitarea de drept..............................................................................................................................63
IV.2.2. Reabilitarea judecătorească...................................................................................................................64
IV.3. Perspective legislative...............................................................................................................................66
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ ................................................................................................................................68
1. RĂSPUNDEREA PENALĂ – ASPECTE GENERALE.
ÎNLĂTURAREA RĂSPUNDERII PENALE

OBIECTIVE:
- Fixarea răspunderii penale ca instituŃie fundamentală a dreptului penal, în corelaŃie cu celelalte
instituŃii fundamentale ale materie.
- Dobândirea de către studenŃi a abilităŃii de înŃelegere a particularităŃilor cauzelor de înlăturare a
răspunderii penale şi de delimitare a acestora în raport de celelalte cauze cu efecte extinctive
asupra instituŃiilor fundamentale ale dreptului penal (cauzele care exclud infracŃiunea, cauzele de
nepedepsire, cauzele de înlăturare a executării pedepsei şi a consecinŃelor condamnării).
- Dezvoltarea abilităŃii studenŃilor de a delimita între cauzele particulare de înlăturare a
răspunderii penale, surprinzând specificul şi particularităŃile fiecăreia.
- Crearea aptitudinii studenŃilor de a efectua o tratare comparativă, la nivel general, între
reglementarea actuală şi cea de lege ferenda a instituŃiei răspunderii penale, precum şi a cauzelor
de înlăturare a acesteia.

I.1. NOłIUNE ŞI PRINCIPII

Răspunderea penală – instituŃie fundamentală a dreptului penal – reprezintă un ansamblu
de drepturi şi obligaŃii ce se realizează prin intermediul raportului juridic penal de conflict,
constând în dreptul statului de a trage la răspundere persoana ce a comis o infracŃiune – prin
aplicarea sancŃiunii corespunzătoare şi dispunerea executării acesteia – şi obligaŃia corelativă a
infractorului de a suporta consecinŃele faptei săvârşite, respectiv aplicarea şi executarea
sancŃiunii ce a fost dispusă. Promovând definiŃia răspunderii penale în sens larg şi având în
vedere complexitatea acesteia, doctrina penală reŃine totodată şi obligaŃia ce revine statului de a
aplica sancŃiunea în limitele şi condiŃiile prevăzute de lege, cât şi dreptul infractorului de a cere
sancŃionarea sa potrivit dispoziŃiilor legale ce reglementează răspunderea penală.
Răspunderea penală este cea mai gravă formă a răspunderii juridice, fapta ce constituie
infracŃiune reprezentând singurul temei al răspunderii penale (art. 17 alin. 2 C. pen.).
Principiile fundamentale ale dreptului penal guvernează şi instituŃia răspunderii penale.
Doctrina reŃine şi alte principii specifice instituŃiei de care ne ocupăm, menŃionând dintre
acestea: principiul unicităŃii răspunderii penale potrivit căruia săvârşirea unei infracŃiuni atrage o

1
singură dată răspunderea penală; principiul prescriptibilităŃii răspunderii penale; principiul
inevitabilităŃii răspunderii penale potrivit căruia persoana care săvârşeşte o infracŃiune trebuie
să răspundă penal urmând să suporte consecinŃele faptei sale, în afară de cazurile prevăzute de
lege când este înlăturată răspunderea penală.
Cauzele care înlătură răspunderea penală sunt consacrate în lumina Titlului VII al părŃii
generale a Codului penal, conform art. 119 şi următoarele şi sunt reprezentate de: amnistie,
prescripŃia răspunderii penale, lipsa şi retragerea plângerii prealabile şi împăcarea părŃilor.
În condiŃiile în care este incidentă una dintre aceste cauze generale de înlăturare a
răspunderii penale, pentru fapta comisă ce constituie infracŃiune, se înlătură răspunderea penală a
persoanei ce a săvârşit-o şi – pe cale de consecinŃă – se înlătură aplicarea pedepsei prevăzută de
lege pentru acea infracŃiune.

I.2. CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ

I.2.1. Amnistia
Amnistia este un act de clemenŃă ce se acordă prin lege organică de forul legiuitor
(Parlament) prin care se înlătură răspunderea penală pentru infracŃiunea săvârşită, după cum se
înlătură şi executarea pedepsei pronunŃate, precum şi celelalte consecinŃe ale condamnării –
conform art. 119 alin.1 teza I C. pen. – pentru infracŃiunile ce se înscriu în dispoziŃiile sale,
comise anterior adoptării actului de clemenŃă.
Amnistia este obligatorie pentru organele judiciare penale care nu pot refuza incidenŃa sa,
beneficiul actului de clemenŃă putând fi însă refuzat de către învinuitul sau inculpatul în cauză
dacă acesta se consideră nevinovat. Potrivit dispoziŃiilor art. 13 C. pr. pen., acesta poate cere
continuarea procesului penal pentru a-şi dovedi nevinovăŃia; în situaŃia în care este găsit vinovat,
nu se pierde beneficiul actului de clemenŃă, amnistia va fi incidentă producându-şi efectele.
Literatura penală descrie diferite feluri ale amnistiei, dintre care reŃinem în cele ce
urmează amnistia antecondamnatorie şi cea postcondamnatorie, după cum aceasta intervine
înainte sau după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi atrăgând efecte specifice.
Aşa cum rezultă din art. 119 alin. 1 C. pen., amnistia antecondamnatorie înlătură
răspunderea penală pentru infracŃiunea săvârşită, atrăgând după caz, pe plan procesual penal,
soluŃia neînceperii urmăririi penale sau încetarea urmăririi penale ori încetarea procesului penal.
Producând, de regulă, efectele in rem, în cazul săvârşirii infracŃiunii în participaŃie se înlătură
răspunderea penală a tuturor participanŃilor (în condiŃiile în care executarea faptei este anterioară
2
momentului intervenirii actului de clemenŃă).
Amnistia postcondamnatorie înlătură executarea pedepsei pronunŃate (a pedepsei
principale şi complementare), precum şi celelalte consecinŃe ale condamnării. Sub acest din urmă
aspect, amnistia face să înceteze interdicŃiile, incapacităŃile prevăzute în alte legi penale sau
extrapenale. Condamnările pentru infracŃiunile amnistiate sunt condamnări care nu atrag starea
de recidivă [art. 38 alin.1 lit. c) C. pen.].
Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie (conform art. 119 alin. 1 teza a III-a C.
pen).
Limitele efectelor amnistiei sunt înscrise în alin. 2 al art. 119 C. pen. potrivit căruia
amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranŃă, măsurilor educative şi asupra drepturilor
persoanei vătămate. Lipsa efectelor asupra măsurilor de siguranŃă şi a celor educative se
întemeiază pe scopul acestor sancŃiuni de drept penal, respectiv cel al înlăturării unei stări de
pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii de noi infracŃiuni (în cazul măsurilor de siguranŃă) şi scopul
preponderent educativ al măsurilor educative.
Lipsa efectelor asupra drepturilor persoanei vătămate, implică înlăturarea doar a
răspunderii penale nu şi a răspunderii civile, cel care a comis infracŃiunea fiind Ńinut la
despăgubiri civile faŃă de persoana vătămată.

I.2.2. PrescripŃia răspunderii penale

InstituŃia prescripŃiei răspunderii penale – prevăzută de art. 121 - 124 C. pen., articole ce
cuprind dispoziŃii privitoare la termenele de prescripŃie, cazurile de întrerupere şi suspendare a
cursului acesteia – este cauza de înlăturare a răspunderii penale după trecerea unui anumit
interval de timp prevăzut de lege de la data comiterii infracŃiunii, prin stingerea dreptului statului
de a aplica pedeapsa, respectiv a obligaŃiei infractorului de a suporta consecinŃele faptei sale.
PrescripŃia înlătură răspunderea penală în cazul tuturor infracŃiunilor, cu excepŃia celor
contra păcii şi omenirii (Titlul XI, Cap. I al părŃii speciale a Codului penal care sunt infracŃiuni
imprescriptibile); ca noutate legislativă, conform Legii nr. 27 / 2012 pentru modificarea şi
completarea Codului penal al României şi a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal (publicată în
M. Of., Partea I nr. 180 din 20 martie 2012), sfera de cuprindere a cauzelor de
imprescriptibilitate a fost augmentată, astfel încât prescripŃia nu înlătură răspunderea penală nici
în cazul infracŃiunilor prevăzute la art. 174-176 (omor, omor calificat, omor deosebit de grav) şi
nici în ceea ce priveşte infracŃiunile intenŃionate urmate de moartea victimei (infracŃiunile

3
praeterintenŃionate care au avut drept consecinŃă decesul unei persoane, spre exemplu: art. 197
alin. 3 C. pen. – violul care a avut ca urmarea moartea victimei – sau art. 211 alin. 3 C. pen. –
tâlhăria care a avut ca urmarea moartea victimei – etc.).
Potrivit art. 122 C. pen. sunt prevăzute termenele de prescripŃie a răspunderii penale,
acestea având o durată diferită în funcŃie de gravitatea infracŃiunii, termene ce se calculează de la
data săvârşirii faptei penale. Astfel, se prevăd următoarele termene de prescripŃie a răspunderii
penale pentru persoana fizică:
• 15 ani, când legea prevede pentru infracŃiunea săvârşită pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă sau
pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani;
• 10 ani, când legea prevede pentru infracŃiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10
ani, dar care nu depăşeşte 15;
• 8 ani, când legea prevede pentru infracŃiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani,
dar care nu depăşeşte 10;
• 5 ani, când legea prevede pentru infracŃiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an,
dar care nu depăşeşte 5 ani;
• 3 ani, când legea prevede pentru infracŃiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte
1 an, sau amenda.
Termenele de prescripŃie a răspunderii penale pentru persoana juridică, conform art. 122
alin. 1¹ C. pen. sunt:
• 10 ani, când legea prevede pentru infracŃiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa
detenŃiunii pe viaŃă, sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani;
• 5 ani, când legea prevede pentru infracŃiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa închisorii
de cel mult 10 ani, sau amenda.
Aceste termene calculându-se de la data săvârşirii infracŃiunii, în cazul infracŃiunilor de
durată (cu excepŃia infracŃiunii progresive) interesează momentul epuizării. Astfel, se prevede
expres faptul că în cazul infracŃiunilor continue termenul curge de la data încetării acŃiunii sau
inacŃiunii, iar în cazul infracŃiunilor continuate (cu care se asimilează, din acest punct de vedere
şi infracŃiunile de obicei), de la data săvârşirii ultimei acŃiuni sau inacŃiuni (art. 122 alin. 2).
PrescripŃia răspunderii penale operează in rem, ceea ce înseamnă că în caz de participaŃie,
termenul curge pentru toŃi participanŃii, de la data săvârşirii infracŃiunii (indiferent de momentul
efectiv la care fiecare dintre aceştia şi-a prestat contribuŃia specifică). Termenele de prescripŃie a
răspunderii penale se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârşirii infracŃiunii erau minori
(art. 129 C. pen.).

4
 Cursul termenului prescripŃiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui
act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfăşurarea procesului
penal (art. 123 alin.1 C. pen.). În acest sens, doctrina menŃionează exemplificativ următoarele
acte de urmărire penală şi judecată: punerea în mişcare a acŃiunii penale, prezentarea materialului
de urmărire penală, comunicarea dispozitivului hotărârii judecătoreşti ş.a.
Întreruperea cursului prescripŃiei operează in rem, producând efecte faŃă de toŃi
participanŃii la infracŃiune, chiar dacă actul de întrerupere priveşte numai pe unii dintre ei.
După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripŃie. PrescripŃia
răspunderii penale operează totuşi oricâte întreruperi ar surveni, dacă termenul de prescripŃie
prevăzut la art. 122 a fost depăşit cu încă o dată (art. 124 C. pen.), legea reglementând astfel
instituŃia numită „prescripŃia specială”. Această dispoziŃie este urmarea unei recente modificări
adusă Codului penal încă în vigoare, prin art. I pct. 3 din Legea nr. 63 / 2012 pentru modificarea
şi completarea Codului penal al României şi a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal (publicată
în M. Of., Partea I nr. 258 din 19 aprilie 2012); anterior acestei modificări, prescripŃia specială
opera în ipoteza depăşirii termenului obişnuit de prescripŃie a răspunderii penale (doar) cu încă
jumătate din durata prevăzută de lege.
În afară de întreruperea cursului prescripŃiei, legiuitorul reglementează şi suspendarea
cursului prescripŃiei răspunderii penale care are loc pe timpul cât o dispoziŃie legală sau o
împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mişcare a acŃiunii penale sau
continuarea procesului penal (art. 128 alin. 1 C. pen.). Spre exemplu, constituie cauze de
suspendare: boala gravă de care suferă învinuitul sau inculpatul, împiedicându-l să ia parte la
proces sau intervenirea unor cazuri de forŃă majoră (inundaŃii, stare de război) ş.a.
Intervenirea unei cauze care atrage suspendarea conduce la oprirea cursului prescripŃiei
de la data apariŃiei şi până la încetare, prescripŃia urmând să-şi reia cursul din ziua în care a
încetat cauza de suspendare (art. 128 alin. 3).
Răspunderea penală a persoanei juridice se prescrie în condiŃiile prevăzute de lege pentru
persoana fizică, dispoziŃiile prevăzute în art. 121-124 C. pen. aplicându-se în mod corespunzător.
Legea procesual penală a creat posibilitatea pentru învinuit sau inculpat de a cere
continuarea procesului penal şi în cazul intervenirii prescripŃiei penale (conform art. 13 C. pr.
pen.), în situaŃia în care nu s-a dovedit nevinovăŃia persoanei, prescripŃia producându-şi efectele.

5
I.2.3. Lipsa / retragerea plângerii prealabile
Tragerea la răspunderea penală se realizează, de regulă, din oficiu, potrivit unui principiu
fundamental ce guvernează materia procesual penală (principiul oficialităŃii), cu unele rezerve în
aplicare în cazurile (excepŃionale) de disponibilitate. Astfel, în cazul anumitor infracŃiuni, prin
voinŃa expresă a legiuitorului, se lasă la latitudinea persoanei vătămate dreptul de a pune în
mişcare acŃiunea penală şi de a continua procesul penal, prin înscrierea în lege – corespunzător
normelor de incriminare a unor fapte – a dispoziŃiei conform căreia: „acŃiunea penală se pune în
mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate”. Spre exemplu, infracŃiunea de lovire sau
alte violenŃe (art. 180 alin. 3); infracŃiunea de vătămare corporală (art. 181 alin. 2); infracŃiunea
de violare de domiciliu (art. 192 alin. 3); infracŃiunea de ameninŃare (art. 193 alin. 2) ş.a.
InstituŃia plângerii prealabile constituie o instituŃie ce are caracter mixt, găsindu-şi
reglementare atât în dreptul penal material (substanŃial) cât şi în cel procesual, constituind o
condiŃie pentru tragerea la răspundere penală (condiŃie de pedepsibilitate) cât şi de
procedibilitate.
Lipsa cât şi retragerea plângerii prealabile reprezintă cauze care înlătură răspunderea
penală.
Lipsa plângerii prealabile este prevăzută în art. 131 alin.1 C. pen. care dispune: „În cazul
infracŃiunilor pentru care punerea în mişcare a acŃiunii penale este condiŃionată de introducerea
unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea
penală.”
Plângerea prealabilă nu este necesară în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită
de capacitate de exerciŃiu, ori cu capacitate de exerciŃiu restrânsă, când acŃiunea penală se pune
în mişcare din oficiu (art. 131 alin. 5).
Plângerea prealabilă are un caracter personal, dreptul de a face plângerea aparŃinând
persoanei vătămate prin săvârşirea infracŃiunii. Lipsa plângerii prealabile (lipsa propriu-zisă prin
neintroducere) înlătură răspunderea penală, fiind asimilate şi următoarele situaŃii: introducerea
acesteia de către o altă persoană decât cea vătămată (spre exemplu, cea făcută de părinte pentru
copilul său major) sau introducerea tardivă peste termenul prevăzut de lege.
Plângerea prealabilă are şi un caracter indivizibil, consacrat prin lege, potrivit art. 131
alin. 3 şi 4. Astfel, fapta care a adus o vătămare mai multor persoane, atrage răspunderea penală
chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut numai de către una dintre ele (indivizibilitatea activă,
conform art. 131 alin. 4); de asemenea, fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanŃilor
la săvârşirea acesteia, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut cu privire numai la unul dintre ei

6
(indivizibilitatea pasivă, conform art. 131 alin. 4). Cu alte cuvinte, dacă prin fapta săvârşită s-a
adus o vătămare mai multor persoane, este suficient ca plângerea prealabilă să fie introdusă
numai de una dintre acestea, iar atunci când fapta este săvârşită în participaŃie, este suficient ca
plângerea prealabilă să fie introdusă numai faŃă de un participant pentru a atrage răspunderea
penală tuturor.
Introdusă cu respectarea condiŃiilor prevăzute de lege – în cazul infracŃiunilor pentru care
punerea în mişcare a acŃiunii penale este condiŃionată de această instituŃie – retragerea plângerii
prealabile, de asemenea, înlătură răspunderea penală (art. 131 alin. 2).
În opinia doctrinei, retragerea plângerii prealabile constă într-un act unilateral de voinŃă
al persoanei vătămate prin infracŃiune care, după ce a introdus plângerea prealabilă necesară
pentru punerea în mişcare a acŃiunii penale, revine şi renunŃă, în condiŃiile legii, asupra acesteia.
Pentru ca retragerea plângerii prealabile să înlăture răspunderea penală se cer întrunite
următoarele condiŃii:
• persoana îndreptăŃită a retrage plângerea prealabilă este persoana vătămată;
• retragerea plângerii prealabile trebuie să constituie o manifestare de voinŃă expresă a
persoanei vătămate de a renunŃa la aceasta.
• în doctrina majoritară se apreciază că retragerea plângerii prealabile trebuie să fie totală şi
necondiŃionată. Retragerea trebuie să fie totală (adică să privească atât latura penală, cât şi
cea civilă a cauzei); caracterul necondiŃionat al retragerii este strâns legat de caracterul total,
în sensul că nu se înlătură răspunderea penală dacă retragerea plângerii prealabile este făcută
– spre exemplu – sub condiŃia unor reparaŃii civile. Relativ la această condiŃie, Ńinem să
precizăm că, potrivit dispoziŃiilor art. 346 alin. 4 C. pr. pen., modificat prin legea nr.
356/2006, instanŃa penală nu soluŃionează acŃiunea civilă când pronunŃă încetarea procesului
penal în caz de retragere a plângerii prealabile.
• retragerea plângerii prealabile trebuie să se facă într-un anumit interval de timp care se
situează între momentul depunerii sale şi până la intervenirea hotărârii definitive de
condamnare.
Retragerea plângerii prealabile produce efecte irevocabile, în sensul că după ce retragerea
a avut loc, persoana vătămată nu mai poate face o altă plângere cu privire la aceeaşi faptă.
Şi în caz de retragere a plângerii prealabile, învinuitul sau inculpatul poate cere
continuarea procesului penal (conform art. 13 C. pr. pen.).

7
I.2.4. Împăcarea părŃilor
Împăcarea părŃilor – prevăzută în art. 132 C. pen. – constituie o cauză de înlăturare a
răspunderii penale care stinge şi acŃiunea civilă, constând într-un act bilateral (înŃelegere) ce
intervine între partea vătămată şi infractor, în cazurile prevăzute de lege.
Împăcarea părŃilor operează, de regulă, în cazul acelor infracŃiuni pentru care acŃiunea
penală porneşte la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, existând şi infracŃiuni pentru care
acŃiunea penală se pune în mişcare din oficiu, împăcarea părŃilor înlăturând, totuşi (ca urmare a
unei prevederi expres inserate în lege) răspunderea penală (spre exemplu, infracŃiunea de
seducŃie – art. 199 C. pen.).
Pentru ca împăcarea părŃilor să atragă efectele – de a înlătura răspunderea penală şi de a
stinge acŃiunea civilă – se cer întrunite următoarele condiŃii:
• împăcarea părŃilor se poate realiza în cazurile prevăzute de lege;
• împăcarea trebuie să intervină între persoana vătămată şi infractor; trebuie să fie explicită
adică exprimată clar între cele două părŃi. Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciŃiu,
împăcarea se face numai de reprezentanŃii lor legali. Cei cu capacitate de exerciŃiu restrânsă
se pot împăca cu încuviinŃarea persoanelor prevăzute de lege. Împăcarea părŃilor produce
efecte şi în cazul în care acŃiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu (art. 132 alin. 3);
Împăcarea fiind personală, ea produce efecte numai faŃă de persoana sau persoanele cu care
partea vătămată s-a împăcat, deci produce efecte in personam, spre deosebire de lipsa şi
retragerea plângerii prealabile care operează in rem;
• împăcarea părŃilor trebuie să fie totală şi necondiŃionată, ceea ce implică stingerea
conflictului între părŃi atât sub aspectul laturii penale cât şi a celei civile şi nu trebuie să fie
condiŃionată în faŃa organului judiciar;
• împăcarea părŃilor produce efecte numai dacă intervine până la rămânerea definitivă a
hotărârii de condamnare şi trebuie să fie definitivă, adică să nu mai existe o cale de revenire
asupra ei.
Prin decizia nr. 27 / 2006 a SecŃiilor Unite ale Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, s-a
admis recursul în interesul legii referitor la aplicarea dispoziŃiilor art. 11 pct. 2 lit. b) C. pr. pen.,
raportat la art. 10 alin. 1 lit. h) teza a II-a C. pr. pen., cu privire la exprimarea acordului de voinŃă
al părŃilor de a se împăca în cazurile prevăzute de lege, stabilindu-se: „încetarea procesului penal
în cazul infracŃiunilor pentru care împăcarea părŃilor înlătură răspunderea penală poate fi dispusă
de instanŃă numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voinŃă al inculpatului şi al
persoanei vătămate de a se împăca total, necondiŃionat şi definitiv, exprimat în şedinŃa de

8
judecată de aceste părŃi personal, sau prin persoane cu mandat special, ori prin înscrisuri
autentice”.
Prin decizia nr. 34 / 2008 a SecŃiilor Unite ale Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, s-a
admis recursul în interesul legii referitor la interpretarea şi aplicarea dispoziŃiilor art. 132 C. pen.
în cazul infracŃiunilor pentru care punerea în mişcare a acŃiunii penale s-a făcut la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate, iar asistenŃa juridică este obligatorie, conform art. 171 alin. 2, 3
C. pr. pen., decizându-se: „în cazul infracŃiunilor pentru care punerea în mişcare a acŃiunii penale
s-a făcut la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar asistenŃa juridică este obligatorie,
conform art. 171 alin. 2, 3 C. pr. pen., instanŃa dispune încetarea procesului penal ca urmare a
împăcării părŃilor, numai în prezenŃa apărătorului ales sau a apărătorului din oficiu”.

I.3. PERSPECTIVE LEGISLATIVE

Noul Cod penal reglementează cauzele care înlătură răspunderea penală conform Titlului
VII al PărŃii Generale, care cuprinde: amnistia, prescripŃia răspunderii penale, lipsa / retragerea
plângerii prealabile şi împăcarea.
Legea nr. 27 / 2012 modifică în egală măsură şi prevederile noului Cod penal în materia
prescripŃiei răspunderii penale, în acelaşi sens, de extindere a sferei infracŃiunilor
imprescriptibile, pe care îl produce şi în raport de actualul Cod penal.
Principalele diferenŃe faŃă de actuala reglementare au în vedere următoarele:
- În ceea ce priveşte prescripŃia răspunderii penale, în art. 154 alin. 2 şi 3 N.C.P. se extinde
prevederea referitoare la data de debut a curgerii termenului de prescripŃie pentru infracŃiunile cu
durată de desfăşurare în timp, realizându-se menŃiuni exprese referitoare la infracŃiunea de obicei
şi la infracŃiunea progresivă. Astfel, în cazul infracŃiunilor de obicei se va avea în vedere data
săvârşirii ultimului act (soluŃie similară cu cea referitoare la infracŃiunea continuată, admisă de
doctrină şi practică şi în momentul de faŃă), iar în cazul infracŃiunilor progresive, termenul de
prescripŃie a răspunderii penale începe să curgă de la data săvârşirii acŃiunii sau inacŃiunii şi se
calculează în raport cu pedeapsa corespunzătoare rezultatului definitiv produs.
- Legiuitorul noului Cod penal separă ipotezele indivizibilităŃii implicate de instituŃia lipsei
plângerii prealabile, de cele implicate de instituŃia retragerii plângerii prealabile, astfel: „Fapta
care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală chiar dacă plângerea
prealabilă s-a făcut numai de către una dintre ele (art. 157 alin. 2 N.C.P.). Fapta atrage
răspunderea penală a tuturor persoanelor fizice sau juridice care au participat la săvârşirea

9
acesteia chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut doar cu privire la una dintre acestea (art. 157
alin. 3 N.C.P.).”, respectiv: „Retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a
persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă (art. 158 alin. 2)”.
- InstituŃia împăcării părŃilor, denumită expres de noul cod doar „împăcarea”, va produce
efectul de înlăturare a răspunderii penale pentru infracŃiunile în raport de care legea o prevede
expres doar atunci când intervine până la momentul citirii actului de sesizare a instanŃei (art. 159
alin. 3 N.C.P.). Se prevede expres că în cazul persoanelor juridice, împăcarea intervenită între
persoana vătămată şi infractorul persoană juridică nu produce automat efecte faŃă de persoanele
fizice care au participat la comiterea aceleiaşi fapte (art. 159 alin. 5).

***

ÎNTREBĂRI pentru verificarea cunoştinŃelor dobândite:

1) Care dintre cauzele de înlăturare a răspunderii penale produc efecte in rem şi care efecte in
personam?
2) Prin ce se aseamănă, respectiv, prin ce se deosebesc retragerea plângerii prealabile şi
împăcarea părŃilor?
3) Care sunt clasificările amnistiei şi efectele produse ca urmare a intervenirii acesteia?
4) Care sunt limitele efectelor amnistiei?
5) Care sunt diferenŃele între întreruperea şi suspendarea termenului prescripŃiei răspunderii
penale?
6) Care este data de la care începe să fie calculat termenul de prescripŃie a răspunderii penale în
funcŃie de tipul infracŃiunilor?
7) Care dintre cauzele care înlătură răspunderea penală produc efecte şi asupra răspunderii
juridice extrapenale (de exemplu, a răspunderii civile)?
8) Care dintre cauzele de înlăturare a răspunderii penale implică, printre condiŃiile necesare
pentru atragerea efectelor specifice, condiŃia caracterului total şi necondiŃionat şi în ce constă
aceasta?
9) Care este semnificaŃie noŃiunilor de indivizibilitate activă, respectiv pasivă, în cazul retragerii
/ lipsei plângerii prealabile?
10) Care este soluŃia procesuală care urmează a fi pronunŃată de instanŃă în ipoteza reŃinerii unei
cauze de înlăturare a răspunderii penale?

10
II. ANSAMBLUL SANCłIUNILOR DE DREPT PENAL

II.1. Pedepsele
II.2. Individualizarea pedepselor
II.3. Regimul de sancŃionare a infractorilor minori
II.4. Măsurile de siguranŃă

OBIECTIVE:
- Fixarea categoriilor distincte de sancŃiuni de drept penal, reprezentate de pedepse, măsuri
educative şi măsuri de siguranŃă.
- Însuşirea cunoştinŃelor privind categoriile şi felurile pedepselor aplicabile persoanelor fizice /
juridice, precum şi regimul lor de aplicare şi executare.
- Dobândirea abilităŃii de înŃelegere a operaŃiunii de individualizare judiciară a pedepselor, prin
prisma însuşirii criteriilor operante şi a instituŃiilor de individualizare judiciară a executării
pedepselor, cu accentuarea, în principal, a instituŃiei suspendării condiŃionate, atât în modalitatea
normativă simplă, cât şi în aceea sub supraveghere.
- Expunerea regimului actual de sancŃionare rezervat infractorilor minori, urmărind însuşirea
capacităŃii de sesizare a caracterului mixt al acestuia şi a particularităŃilor existente la nivelul
sancŃiunilor operante
- Fixarea cadrului măsurilor de siguranŃă, cu recunoaşterea distincŃiilor prezentate în raport de
celelalte sancŃiuni de drept penal, precum şi însuşirea cunoştinŃelor privind felurile acestora şi
regimul lor legal.
- EvidenŃierea elementelor de noutate aduse prin dispoziŃiile noului Cod penal în materia
sancŃiunilor de drept penal şi a individualizării acestora.

Ansamblul sancŃiunilor operante în materie juridico-penală cuprinde, pe de o parte,

sancŃiunile de drept penal, pe de altă parte, unele sancŃiuni extrapenale cu caracter administrativ.
SancŃiunile de drept penal constituie – alături de instituŃia infracŃiunii şi cea a răspunderii penale
– o instituŃie fundamentală de drept penal; aceste sancŃiuni de drept penal sunt reprezentate de:
pedepse, măsuri educative şi măsuri de siguranŃă. SancŃiunile cu caracter administrativ sunt
atrase de săvârşirea faptei care nu prezintă pericolul social al unei infracŃiuni (art. 18¹ C. pen.),

11
respectiv: mustrarea, mustrarea cu avertisment şi amenda administrativă, cât şi de înlocuirea
răspunderii penale cu o răspundere care atrage o sancŃiune cu caracter administrativ, în condiŃiile
art. 90 C. pen.
SancŃiunile de drept penal sunt definite în doctrină ca măsuri de constrângere, reeducare
şi prevenire prevăzute de lege, care se aplică în cazul săvârşirii faptelor penale, în vederea
sancŃionării şi îndreptării celor vinovaŃi, a restabilirii ordinii încălcate şi a prevenirii săvârşirii de
noi infracŃiuni.
Pedepsele sunt sancŃiunile specifice – sancŃiuni penale – care se aplică în cazul săvârşirii
faptelor ce constituie infracŃiuni.
Măsurile educative sunt sancŃiuni de drept penal ca sancŃiuni proprii aplicabile
infractorilor minori ce săvârşesc infracŃiuni.
Pedepsele şi măsurile educative reprezintă consecinŃe ale răspunderii penale.
Măsurile de siguranŃă sunt sancŃiuni de drept penal care se dispun faŃă de persoanele care
au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, având ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi
preîntâmpinarea săvârşirii de noi fapte prevăzute de legea penală.

II.1. PEDEPSELE

Reglementări privitoare la pedepse sunt cuprinse în Titlul III al părŃii generale a Codului
penal (astfel intitulat) care înscrie dispoziŃii ce consacră categoriile şi limitele generale ale
pedepselor care se aplică persoanei fizice şi persoanei juridice; regimul de aplicare şi regimul
general de executare a pedepselor; individualizarea pedepselor.

II.1.1. NoŃiune şi caracterizare

Pedeapsa este o măsură de constrângere aplicată în scopul reeducării condamnatului şi al
prevenirii săvârşirii de noi infracŃiuni (art. 52 alin.1 C. pen.).
Pedeapsa este cea mai severă sancŃiune de drept penal (sancŃiune penală) care realizează
o funcŃie de constrângere, intimidare şi reeducare, având drept scop prevenirea săvârşirii de noi
infracŃiuni atât de către cel condamnat (prevenŃia specială) cât şi de către alte persoane înclinate
să adopte un astfel de comportament (prevenŃia generală). Pedeapsa este o sancŃiune cu caracter
public ce se aplică de instanŃele de judecată persoanelor ce au comis fapte ce constituie
infracŃiuni, instituŃia pedepsei fiind guvernată de principiile: legalităŃii, individualizării şi

12
personalităŃii.
Cadrul general al pedepselor cuprinde categoriile şi limitele generale ale pedepselor care
se aplică persoanei fizice (art. 53) şi persoanei juridice (art. 53¹).

II.1.2. Pedepsele aplicabile persoanei fizice

Articolul 53 C. pen. consacră trei categorii de pedepse care se aplică persoanei fizice:
pedepse principale, pedepse complementare şi pedepse accesorii.

II.1.2.1. Pedepsele principale

Aplicarea pedepselor principale este consecinŃa comiterii unei infracŃiuni (legea prevede
pentru fiecare faptă incriminată o pedeapsă principală) şi nu depinde de o altă sancŃiune.
Pedepsele principale sunt:
a) detenŃiunea pe viaŃă;
b) închisoarea, de la 15 zile la 30 de ani;
c) amenda, de la 100 lei la 50.000 lei;
DetenŃiunea pe viaŃă şi închisoarea sunt pedepse principale privative de libertate,
legiuitorul penal reglementând potrivit art. 533 şi 534 C. pen. dispoziŃii comune acestora, din
punct de vedere al regimului de executare, cu referire la regulile generale ale executării acestor
pedepse şi la regimul de muncă (precizăm că Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor
şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal reglementează amănunŃit
toate aceste aspecte, asupra cărora – însă – nu vom insista).

II.1.2.1.1. DetenŃiunea pe viaŃă

Este o pedeapsă privativă de libertate pe timp nelimitat, prevăzută de lege pentru cele mai
grave infracŃiuni; spre exemplu, în cazul unor infracŃiuni contra siguranŃei statului, contra
capacităŃii de apărare, contra păcii şi omenirii ş.a. În partea generală a Codului penal sunt
înscrise dispoziŃii privitoare la această pedeapsă potrivit art. 54 (locul şi modul de executare), art.
55 (neaplicarea pedepsei detenŃiunii pe viaŃă), art. 55² (calculul pedepsei în caz de comutare sau
de înlocuire a pedepsei detenŃiunii pe viaŃă), inclusiv dispoziŃii privitoare la liberarea
condiŃionată (art. 55¹).
DetenŃiunea pe viaŃă nu se aplică infractorilor minori, cărora atunci când legea prevede
pentru infracŃiunea săvârşită această pedeapsă, li se aplică închisoarea de la 5 la 20 de ani,
conform art. 109 alin. 2 C. pen.
13
 Executarea pedepsei detenŃiunii pe viaŃă este reglementată de Legea nr. 275/2006 privind
executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

II.1.2.1.2. Închisoarea
Pedeapsa închisorii este o pedeapsă privativă de libertate pe timp limitat şi constă – de
regulă – în lipsirea condamnatului de libertate, prin plasarea lui într-un mediu de deŃinere, unde
este supus unui regim de viaŃă şi de muncă impus, excepŃiile constând în dispunerea condamnării
cu suspendarea condiŃionată a executării ori în executarea pedepsei la locul de muncă.
În partea generală a Codului penal sunt înscrise dispoziŃii privitoare la această pedeapsă
potrivit art. 57 (regimul de deŃinere). Pedeapsa închisorii este prevăzută în legislaŃia noastră
penală fie ca sancŃiune unică, fie ca sancŃiune alternativă cu pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă sau cu
amenda. Limitele generale ale închisorii (minimul de 15 zile şi maximul de 30 de ani) nu pot fi
depăşite în situaŃia aplicării cauzelor sau circumstanŃelor de agravare sau de atenuare a
răspunderii penale, care permit numai depăşirea limitelor speciale, în condiŃiile legii. Pedeapsa
închisorii, potrivit normelor speciale, variază de la o infracŃiune la alta, reflectând gravitatea
faptelor incriminate, distingând ca limite speciale: minim 1 lună, maxim 25 de ani.

II.1.2.1.3. Amenda penală

Amenda este o pedeapsă pecuniară, constând în suma de bani pe care infractorul e
condamnat să o plătească. În partea generală a Codului penal sunt înscrise dispoziŃii privitoare la
această pedeapsă potrivit art. 63 (stabilirea amenzii) şi art. 63¹ (înlocuirea pedepsei amenzii).
Pedeapsa amenzii este prevăzută în legislaŃia noastră penală fie ca o sancŃiune unică, fie ca
sancŃiune alternativă cu pedeapsa închisorii. În afara limitelor generale ale amenzii – minim 100
lei, maxim 50.000 lei, pentru persoana fizică – sunt indicate şi limitele (speciale) pentru
infracŃiunile cărora legiuitorul le-a stabilit numai pedeapsa amenzii, sau amenda alternativ cu
pedeapsa închisorii. Astfel, potrivit art. 63 alin. 2, 3 C. pen., ori de câte ori legea prevede că o
infracŃiune se pedepseşte numai cu amenda, fără a-i arăta limitele, minimul special al acesteia
este de 150 lei, iar maximul de 10.000 lei. Când legea prevede pedeapsa amenzii, fără a-i arăta
limitele, alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult un an, minimul special al amenzii este de
300 lei şi maximul special de 15.000 lei, iar când prevede pedeapsa amenzii alternativ cu
pedeapsa închisorii mai mare de un an, minimul special este de 500 lei şi maximul special de
30.000 lei.
Stabilirea pedepsei amenzii trebuie să se realizeze fără a-l pune pe infractor în situaŃia de
a nu-şi putea îndeplini îndatoririle privitoare la întreŃinerea, creşterea, învăŃătura şi pregătirea
14
profesională a persoanelor faŃă de care acesta are această obligaŃie legală (art. 63 alin. 5).
În ceea ce priveşte executarea, persoana condamnată la pedeapsa amenzii e obligată să
depună recipisa de executare integrală la instanŃa de executare, în termen de 3 luni de la
rămânerea definitivă a hotărârii.
Dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credinŃă de la executarea amenzii, instanŃa poate
înlocui această pedeapsă cu închisoarea, în limitele prevăzute de lege pentru infracŃiunea
săvârşită, Ńinând cont de partea din amendă care a fost executată (art. 63¹ C. pen.).
SecŃiile Unite ale Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, prin decizia nr. 50/2007, au decis că
dispoziŃia art. 63¹ C. pen. se interpretează în sensul că, în cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu
pedeapsa închisorii, pedeapsa ce se stabileşte de instanŃă nu poate fi decât cu executare efectivă.

II.1.2.1.4. Liberarea condiŃionată

O instituŃie complementară regimului de executare a pedepselor privative de libertate o
reprezintă liberarea condiŃionată (instituŃia NU se numeşte eliberare condiŃionată), reglementată
conform dispoziŃiilor art. 59 - 61 C. pen., art. 55¹ C. pen., menŃionând şi reglementarea acesteia
potrivit Cap. VIII al Titlului IV din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor.
Liberarea condiŃionată constă în eliberarea celui condamnat înainte de expirarea duratei
pedepsei închisorii pronunŃate de către instanŃă (deci înainte de executarea în întregime a
pedepsei), după executarea unei părŃi din durata pedepsei, dacă a fost stăruitor în muncă,
disciplinat şi a dat dovezi temeinice de îndreptare, sub condiŃia să nu săvârşească din nou o
infracŃiune până la împlinirea duratei pedepsei. Liberarea condiŃionată este o instituŃie de
generală aplicare, la acordarea sa având vocaŃie toŃi cei condamnaŃi la pedeapsa închisorii sau a
detenŃiunii pe viaŃă, deci indiferent de natura şi gravitatea infracŃiunii comise, de durata pedepsei
sau de starea de antecedenŃă penală a condamnatului.
În vederea acordării liberării condiŃionate, legea prevede întrunirea următoarelor condiŃii:
• Executarea unei părŃi (fracŃiuni) de pedeapsă, respectiv executarea a cel puŃin 2/3 din durata
pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani, sau cel puŃin 3/4 în cazul închisorii mai
mari de 10 ani, iar în cazul formelor pluralităŃii de infracŃiuni durata care trebuie executată se
apreciază în raport de pedeapsa rezultantă pe care o execută condamnatul, sau de totalul
pedepselor - atunci când acestea nu se contopesc (art. 59 alin. 1 şi 3).
Cel condamnat la pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă poate fi liberat condiŃionat după executarea
efectivă a minim 20 de ani de detenŃiune.
• Atât în cazul pedepsei închisorii cât şi al detenŃiunii pe viaŃă, liberarea condiŃionată poate fi

15
 acordată numai după ce s-a executat o anumită fracŃiune din pedeapsă (după cum s-a arătat în
cele ce preced) şi numai dacă – în plus – cel condamnat este stăruitor în muncă, disciplinat şi
dă dovezi temeinice de îndreptare, Ńinându-se seama – totodată – şi de antecedentele sale
penale.
În cazul infracŃiunilor săvârşite din culpă, cel condamnat pentru comiterea uneia sau mai
multor asemenea infracŃiuni poate fi liberat condiŃionat înainte de executarea în întregime a
pedepsei, dar după ce a executat cel puŃin 1/2 din durata pedepsei în cazul închisorii care nu
depăşeşte 10 ani, sau cel puŃin 2/3 în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă sunt îndeplinite şi
celelalte condiŃii legale anterior prezentate (a se vedea, în acest sens, dispoziŃiile art. 59¹ C. pen.).
În vederea acordării liberării condiŃionate Codul penal şi Legea nr. 275/2006 creează o
situaŃie mai avantajoasă celor care prestează o muncă utilă la locul de deŃinere, considerând ca
executată (pe baza unor criterii normative), o parte din pedeapsă, pe baza muncii executate.
Legea instituie şi cazuri speciale în care poate opera liberarea condiŃionată, referitoare la:
• Condamnatul care, din cauza stării sănătăŃii, sau din alte cauze, nu a fost niciodată folosit la
muncă, ori nu mai este folosit (a se vedea art. 60 alin. 1 C. pen.).
• Cei condamnaŃi în timpul minorităŃii, când ajung la vârsta de 18 ani, precum şi condamnaŃii
trecuŃi de vârsta de 60 ani – pentru bărbaŃi, sau 55 de ani – pentru femei, pot fi liberaŃi
condiŃionat după executarea a cel puŃin 1/3 din pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 10 ani,
respectiv după executarea a cel puŃin 1/2 din durata închisorii mai mari de 10 ani; aceste
categorii de persoane, condamnate pentru săvârşirea unei infracŃiuni din culpă, pot fi liberate
condiŃionat după executarea acel puŃin 1/4 din durata pedepsei care nu depăşeşte 10 ani,
respectiv după executarea a cel puŃin 1/3 din durata pedepsei care depăşeşte 10 ani. În cazul
pedepsei detenŃiunii pe viaŃă, condamnatul trecut de 60 de ani – pentru bărbaŃi, sau 55 de ani –
pentru femei, poate fi liberat condiŃionat după executarea a cel puŃin 15 ani de detenŃie.
• Pe lângă aceste condiŃii, condamnaŃii trebuie să fi dovedit şi îndeplinirea celorlalte cerinŃe
prevăzute de art. 59 alin. 1 C. pen.
Şi în aceste cazuri, la calcularea fracŃiunii de pedeapsă se Ńine seama de partea din durata
pedepsei considerate ca executată pe baza muncii prestate.
Din punctul de vedere al efectelor distingem, în cazul liberării condiŃionate, atât efectele
imediate (punerea în libertate a celui condamnat până la împlinirea duratei pedepsei pronunŃate
de instanŃă sub condiŃia nesăvârşirii unei noi infracŃiuni), cât şi efectele definitive, care se produc
la expirarea intervalului de timp ce a mai rămas de executat (de către cel liberat condiŃionat),
dacă se îndeplineşte condiŃia de a nu se săvârşi o nouă infracŃiune (când starea de liberare

16
condiŃionată se transformă în liberare definitivă); pedeapsa apare ca un antecedent penal,
producând toate consecinŃele unei pedepse stinse prin executare.
Dacă în acest interval de timp cel liberat comite din nou o infracŃiune, instanŃa – Ńinând
seama de gravitatea acesteia – poate dispune fie menŃinerea liberării condiŃionate, fie revocarea –
aceasta fiind de două feluri: obligatorie sau facultativă. Revocarea este obligatorie atunci când
infracŃiunea face parte dintre cele indicate expres, limitativ, de dispoziŃiile art. 61 alin. 2 C. pen.
Revocarea este facultativă atunci când în perioada liberării condiŃionate s-au comis alte
infracŃiuni decât cele indicate mai sus.
În cazul revocării, pedeapsa stabilită pentru infracŃiunea săvârşită ulterior şi restul de
pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară (calculat de la data dispunerii
măsurii) se contopesc, putându-se aplica un spor de până la 5 ani. Prin comiterea unei noi
infracŃiuni în timpul liberării condiŃionate urmează a se reŃine – după caz – starea de recidivă
postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară de infracŃiuni, care au (potrivit legiuitorului)
acelaşi tratament penal derogatoriu de la dispoziŃiile art. 39 alin. 2 şi art. 40 alin. 1 C. pen.
În cazul liberării condiŃionate din executarea pedepsei detenŃiunii pe viaŃă, obligaŃia de a
nu săvârşi o nouă infracŃiune este legată de un interval de timp de 10 ani după data liberării; dacă
în acest interval de timp cel liberat a comis din nou o infracŃiune i se aplică – în mod
corespunzător – dispoziŃiile art. 61 C. pen. (a se vedea, în acest sens, art. 55¹ alin. 3 C. pen.).
Potrivit unei decizii prin care Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie a admis un recurs
formulat în interesul legii, în privinŃa stabilirii fracŃiilor de pedeapsă după executarea cărora
poate fi liberat condiŃionat un condamnat care din cauza stării de sănătate sau din alte cauze nu a
fost niciodată folosit la muncă ori nu mai este folosit la muncă, stabilind: „Pentru a putea
beneficia de liberare condiŃionată, condamnatul care nu a fost sau nu mai este folosit la muncă
din cauza stării sănătăŃii sau din alte cauze trebuie să execute efectiv fracŃia întreagă prevăzută la
art. 59 alin. 1, respectiv la art. 591 C. pen. alin. 1 C. pen.

II.1.2.2. Pedepsele complementare

Pedepsele complementare sunt pedepse secundare care se aplică obligatoriu sau facultativ
pe lângă anumite pedepse principale – privative de libertate – în cazul comiterii unei infracŃiuni.
Pedepsele complementare care se aplică în cazul persoanei fizice sunt: interzicerea unor
drepturi de la un an la 10 ani şi degradarea militară.
Pedepsele complementare nu se aplică infractorilor minori (art. 109 alin. 3 C. pen.).

17
II.1.2.2.1. Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi
- constă în interzicerea pe timp determinat a exerciŃiului unor drepturi prevăzute limitativ de
lege, conŃinutul acestei pedepse fiind reglementat de art. 64 care prevede interzicerea exerciŃiului
unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi:
• dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităŃile publice sau în funcŃii elective publice;
• dreptul de a ocupa o funcŃie implicând exerciŃiul autorităŃii de stat;
• dreptul de a ocupa o funcŃie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de
natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracŃiunii;
• drepturile părinteşti;
• dreptul de a fi tutore sau curator.
Interzicerea dreptului de a ocupa o funcŃie care implică exerciŃiul autorităŃii de stat se
poate pronunŃa numai pe lângă interzicerea exerciŃiului dreptului de a alege şi de a fi ales în
autorităŃile publice sau în funcŃii elective publice, în afară de cazul când legea dispune altfel.
Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea
prevede această pedeapsă potrivit normei de incriminare a faptei, dacă pedeapsa principală
stabilită este privaŃiunea de libertate de cel puŃin 2 ani (art. 65 alin. 2, 3 C. pen.).
Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este facultativă când nu este prevăzută de
lege (potrivit normei speciale), dacă pedeapsa principală stabilită este privaŃiunea de libertate de
cel puŃin 2 ani şi instanŃa constată că, faŃă de natura şi gravitatea infracŃiunii, împrejurările cauzei
şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
Executarea pedepsei interzicerii unor drepturi începe după executarea pedepsei închisorii,
după graŃierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripŃia executării pedepsei (art. 66
C. pen.). Atât în doctrină, cât şi în practica judiciară s-a apreciat că în cazul în care se dispune
condamnarea inculpatului la pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă, aplicarea pedepsei complementare a
interzicerii unor drepturi este obligatorie dacă legea o prevede [punct de vedere la care
subscriem], deoarece – în anumite cazuri – cel condamnat la această pedeapsă poate fi liberat
condiŃionat sau pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă poate fi înlocuită cu închisoarea pe timp mărginit,
ori poate fi graŃiată sau comutată. În asemenea situaŃii, cel condamnat trebuie să execute
pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, dacă pentru infracŃiunea săvârşită aplicarea
acestei pedepse este obligatorie.
SecŃiile Unite ale Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, prin decizia nr. XXIV/2007, de
admitere a unui recurs în interesul legii, au decis că pedeapsa complementară a interzicerii unor
drepturi prevăzută în art. 64 C. pen. se aplică în condiŃiile art. 65 şi inculpaŃilor cetăŃeni străini.

18
II.1.2.2.2. Pedeapsa complementară a degradării militare
- constă în pierderea definitivă a gradului şi a dreptului de a purta uniformă (art. 67 alin.1 C.
pen.), aplicându-se unei anumite categorii de infractori – condamnaŃi militari (activi) şi (miliari)
rezervişti. Sub aspectul modului de aplicare, legea consacră un regim obligatoriu, dacă pedeapsa
principală stabilită este închisoarea mai mare de 10 ani sau detenŃiunea pe viaŃă (art. 67 alin. 2 C.
pen.) şi un regim facultativ, pentru infracŃiuni săvârşite cu intenŃie, dacă pedeapsa principală
stabilită este închisoarea strică de cel puŃin 5 ani şi de cel mult 10 ani.
Degradarea militară se execută în momentul rămânerii definitive a hotărârii de
condamnare.

II.1.2.3. Pedeapsa accesorie

Pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen., în
condiŃiile prevăzute în art. 71 C. pen., care reglementează conŃinutul şi modul de executare a
acesteia.
Potrivit dispoziŃiilor legale, condamnarea la o pedeapsă privativă de libertate (detenŃiune
pe viaŃă sau închisoare) atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) - c) C.
pen., din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea
executării pedepsei, până la graŃierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea
termenului de prescripŃie a executării pedepsei.
Această dispoziŃie trebuie însă coroborată cu o hotărâre a SecŃiilor Unite ale Înaltei CurŃi
de CasaŃie şi JustiŃie, care prin decizia nr. 74/2007, au decis – în mod obligatoriu pentru instanŃe
– că dispoziŃiile art. 71 C. pen., referitoare la pedepsele accesorii, se interpretează în sensul că
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I – c) din Codul penal nu se va face în
mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanŃei, în funcŃie de criteriile
stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.
Decizia instanŃei supreme este justificată în lumina jurisprudenŃei CurŃii Europene a
Drepturilor Omului, referitoare la art. 3 din Protocolul adiŃional nr. 1 la ConvenŃia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale, potrivit căreia pedeapsa accesorie
privind interzicerea dreptului de a alege (prevăzută în legislaŃia naŃională românească la art. 71
alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen.), nu trebuie a se aplica în mod automat, ci numai
în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare şi numai dacă instanŃa constată că,
în raport cu gravitatea infracŃiunii comise, interzicerea dreptului de a alege respectă principiul

19
proporŃionalităŃii; aceasta reprezintă, în concepŃia judecătorului european al drepturilor omului, o
garanŃie pentru conferirea caracterului efectiv al principiului fundamental al individualizării
pedepselor.
Interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. d) şi e) C. pen., cu titlu de pedeapsă
accesorie facultativă, se aplică, potrivit legii, Ńinându-se seama de: natura şi gravitatea
infracŃiunii săvârşite, împrejurările cauzei, persoana infractorului, interesele copilului ori ale
persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.
Legea mai prevede că pe durata amânării sau a întreruperii executării pedepsei privative
de libertate, condamnatul poate să-şi exercite drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau
curator, în afară de cazul în care aceste drepturi au fost anume interzise condamnatului prin
hotărârea de condamnare.

II.1.3. Pedepsele aplicabile persoanei juridice

Art. 53¹ C. pen. consacră felurile pedepselor care se aplică persoanei juridice şi care
sunt: pedepsele principale şi pedepsele secundare, ca pedepse complementare. Spre deosebire de
pedepsele aplicabile persoanei fizice, pedepsele secundare sunt reprezentate, în acest caz,
exclusiv de pedepse complementare, deoarece – aşa cum s-a arătat – pedepsele accesorii decurg
din pedepse principale privative de libertate, inaplicabile persoanei juridice.

II.1.3.1. Pedeapsa principală

- este amenda – ca pedeapsă pecuniară – şi constă în suma de bani pe care persoana juridică este
condamnată să o plătească. Limitele generale ale amenzii pentru infractorul persoană juridică
sunt mai ridicate decât cele corespunzătoare persoanei fizice, minimul general fiind de 2500 lei
(RON), iar maximul general de 2.000.000 lei (RON).
În art. 711 alin.2 şi 3 C. pen. legiuitorul indică limitele (speciale) pedepsei amenzii
corespunzător pedepsei prevăzută de lege în cazul săvârşirii infracŃiunii de către persoana fizică.
Astfel, când legea prevede pentru infracŃiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa închisorii de
cel mult 10 ani sau amenda, minimul special al amenzii pentru persoana juridică este de 5.000 lei
(RON), iar maximul special al amenzii este de 600.000 lei (RON). Când legea prevede pentru
infracŃiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă sau pedeapsa închisorii
mai mare de 10 ani, minimul special al amenzii pentru persoana juridică este de 10.000 lei
(RON), iar maximul special al amenzii este de 900.000 lei.

20
II.1.3.2. Pedepsele complementare
- aplicabile persoanei juridice sunt:
• dizolvarea persoanei juridice;
• suspendarea activităŃii pe o durată de la 3 luni la un an sau suspendarea uneia dintre
activităŃile persoanei juridice (în legătură cu care s-a săvârşit infracŃiunea) pe o durată de la 3
luni la 3 ani;
• închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice, pe o durată de la 3 luni la 3 ani;
• interzicerea dreptului de a participa la procedurile de achiziŃii publice, pe o durată de la un an
la 3 ani;
• afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare.
În cazul persoanei juridice, pedepsele complementare sunt pedepse secundare care se
aplică obligatoriu sau facultativ pe lângă pedeapsa principală a amenzii, în cazul comiterii de
infracŃiuni susceptibile să angajeze răspunderea penală a persoanei juridice, executarea lor
începând după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. În ceea ce priveşte aplicarea
pedepselor complementare, din prevederile art. 532 se distinge între aplicarea facultativă sau
obligatorie a acestora. Aplicarea facultativă a uneia sau mai multor pedepse complementare se
dispune atunci când instanŃa constată că, faŃă de natura şi gravitatea infracŃiunii, precum şi faŃă
de împrejurările în care a fost săvârşită, acestea sunt necesare (art. 532 alin. 1 C. pen.). Aplicarea
obligatorie a uneia sau mai multor pedepse complementare are loc când legea prevede această
pedeapsă (art. 532 alin. 3 C. pen.), cum este cazul, spre exemplu, al infracŃiunilor indicate potrivit
art. 2851 C. pen.
Pedepsele complementare, cu excepŃia dizolvării persoanei juridice, se pot aplica în mod
cumulativ.

II.1.3.2.1. Dizolvarea persoanei juridice

- se apreciază ca fiind „pedeapsa capitală” aplicabilă persoanelor juridice, având ca efect
deschiderea procedurii de lichidare, potrivit legii.
ConŃinutul şi modul de executare a pedepsei dizolvării persoanei juridice sunt
reglementate de art. 712 C. pen., care prevede că această pedeapsă se aplică atunci când persoana
juridică a fost constituită în scopul săvârşirii de infracŃiuni sau când obiectul său de activitate a
fost deturnat în acest scop (alin. 1), precum şi atunci când persoana juridică, deşi condamnată
definitiv la una sau mai multe pedepse complementare (cu excepŃia afişării sau difuzării hotărârii

21
de condamnare) nu execută, cu rea-credinŃă, aceste pedepse (alin. 2).
Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice nu poate fi aplicată partidelor
politice, sindicatelor, patronatelor, organizaŃiilor religioase sau organizaŃiilor cetăŃenilor
aparŃinând minorităŃilor naŃionale, constituite potrivit legii. De asemenea, dizolvarea nu poate fi
aplicată persoanelor juridice care îşi exercită activitatea în domeniul presei (art. 714 C.pen.).

II.1.3.2.2. Suspendarea activităŃii sau a uneia dintre activităŃile persoanei juridice.

ConŃinutul acestei pedepse complementare este reglementat prin dispoziŃiile art. 713 C.
pen., care prevede că pedeapsa suspendării activităŃii persoanei juridice constă în interzicerea
desfăşurării activităŃii sau a uneia dintre activităŃile persoanei juridice, în realizarea căreia a fost
săvârşită infracŃiunea (alin. 1), prin lege fiind instituită ca şi sancŃiune în cazul neîndeplinirii cu
rea-credinŃă a pedepsei complementare a afişării sau difuzării hotărârii de condamnare, când
instanŃa dispune pedeapsa suspendării până la punerea în executare a pedepsei complementare,
dar nu mai mult de 3 luni (conform art. 713 alin. 1-3 C. pen.). Dacă nici până la împlinirea
acestui termen pedeapsa complementară a afişării sau difuzării hotărârii de condamnare, instanŃa
dispune dizolvarea persoanei juridice.
Această pedeapsă complementară nu poate fi aplicată partidelor politice, sindicatelor,
patronatelor, organizaŃiilor religioase sau organizaŃiilor cetăŃenilor aparŃinând minorităŃilor
naŃionale, constituite potrivit legii. De asemenea, dizolvarea nu poate fi aplicată persoanelor
juridice care îşi exercită activitatea în domeniul presei (art. 714 C. pen.).
II.1.3.2.3. Închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice.
ConŃinutul acestei pedepse complementare este reglementat prin dispoziŃiile art. 715 C.
pen., care prevede că această pedeapsă constă în închiderea unuia sau a mai multor puncte de
lucru aparŃinând persoanei juridice cu scop lucrativ, în care s-a desfăşurat activitatea în realizarea
căreia s-a comis infracŃiunea. Această pedeapsă nu se aplică persoanelor juridice care îşi
desfăşoară activitatea în domeniul presei.
II.1.3.2.4. Interzicerea dreptului de a participa la procedurile de achiziŃii publice. ConŃinutul
acestei pedepse complementare este reglementat prin dispoziŃiile art. 716 C. pen., constând în
interzicerea de a participa, direct sau indirect, la procedurile pentru atribuirea contractelor de
achiziŃii publice prevăzute de lege, pe o durată de la un an la 3 ani.
II.1.3.2.5. Pedeapsa complementară a afişării sau difuzării hotărârii de condamnare a persoanei
juridice este reglementată de art. 717 C. pen., pedeapsa fiind apreciată ca una infamantă,
supunând oprobriului public persoana condamnată, constituind o adevărată publicitate negativă,

22
menită să avertizeze publicul asupra activităŃii persoanei juridice. Afişarea sau difuzarea hotărârii
de condamnare se realizează pe cheltuiala persoanei juridice condamnate, prin afişare sau
difuzare neputând fi dezvăluită identitatea victimei, afară de cazul în care există acordul acesteia
sau al reprezentatului său legal.
Afişarea hotărârii de condamnare se realizează în extras în forma şi locul stabilite de
instanŃă pentru o perioadă cuprinsă între 1-3 luni (art. 717 alin. 3).
Difuzarea hotărârii de condamnare se face în extras şi în forma stabilită de instanŃă prin
intermediul presei scrise sau audiovizuale, ori prin alte mijloace de comunicare audiovizuală
desemnate de instanŃă. Dacă difuzarea se face prin presa scrisă sau audiovizuală, instanŃa
stabileşte numărul apariŃiilor, care nu poate fi mai mare de 10, iar în cazul difuzării prin alte
mijloace audiovizuale, durata acesteia nu poate depăşi 3 luni.

II.1.4. Perspective legislative

Noul Cod penal cuprinde reglementări privitoare la pedeapsă în Titlul III al PărŃii
generale şi consacră: categoriile pedepselor care se aplică persoanei fizice; regimul de aplicare şi
regimul general de executare a pedepselor; individualizarea pedepselor. Se consacră trei categorii
de pedepse care se aplică persoanei fizice: pedepse principale, pedepse complementare şi
pedepse accesorii. Pedepsele principale prevăzute pentru persoana fizică sunt: detenŃiunea pe
viaŃă; închisoarea; amenda. Pedepsele secundare prevăzute pentru persoana fizică sunt pedepsele
complementare (interzicerea unor drepturi, degradarea militară şi publicarea hotărârii de
condamnare) şi pedeapsa accesorie (care constă în interzicerea exercitării unor drepturi, din
momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea
ca executată a pedepsei privative de libertate).
Pedepsele aplicabile persoanei juridice îşi găsesc reglementare în Titlul VI al părŃii
generale a noului Cod penal şi sunt reprezentate de pedeapsa principală şi de pedepsele
complementare. Pedeapsa principală pentru persoana juridică este amenda; pedepsele
complementare pentru persoana juridică sunt: dizolvarea; suspendarea activităŃii sau a uneia
dintre activităŃile persoanei juridice pe o durata de la 3 luni la 3 ani; închiderea unor puncte de
lucru ale persoanei juridice pe o durata de la 3 luni la 3 ani; interzicerea de a participa la
procedurile de achiziŃii publice pe o durata de la 1 la 3 ani; plasarea sub supraveghere judiciară;
afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare.
În ceea ce priveşte pedepsele aplicabile persoanei fizice semnalăm, în continuare, unele

23
dintre elementele de noutate cuprinse în noul Cod penal:
- cuantumul amenzii se stabileşte prin utilizarea sistemului „zilelor amendă” (art. 61 alin. 2);
- în cazul în care pedeapsa amenzii nu poate fi executată, în tot sau în parte, din motive
imputabile persoanei condamnate, în prezenŃa consimŃământului acesteia instanŃa înlocuieşte
executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităŃii ;
- se întregeşte cadrul de reglementare al pedepselor complementare, prin introducerea art. 70
referitor la publicarea hotărârii definitive de condamnare;
- pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi îşi lărgeşte conŃinutul, prin adăugarea
mai multor categorii de drepturi al căror exerciŃiu poate fi interzis, pe o perioadă mai redusă
decât în legislaŃia actuală (respectiv, cel mult 5 ani) – art. 66 alin. 1;
- intervin modificări în regimul de aplicare / executare al pedepsei complementare a
interzicerii unor drepturi (art. 67, 68);
- pedeapsa accesorie, în cazul închisorii, va consta în interzicerea obligatorie a exercitării
drepturilor de a fi ales în autorităŃi publice sau în orice alte funcŃii publice şi de a ocupa o
funcŃie implicând exerciŃiul autorităŃii de stat), precum şi în interzicerea facultativă a
exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. 1 lit. d) - n), dacă acestea au fost interzise de
instanŃă ca pedeapsă complementară;
- în cazul pedepsei detenŃiunii pe viaŃă, pedeapsa accesorie constă în interzicerea de drept a
exercitării unor drepturi, conform art. 65 alin. 2.

***

ÎNTREBĂRI pentru verificarea cunoştinŃelor dobândite:

1) Care sunt asemănările şi deosebirile între pedepsele privative de libertate aplicabile persoanei
fizice?
2) Care sunt asemănările şi deosebirile dintre pedeapsa amenzii aplicabilă persoanei fizice şi
aceea aplicabilă persoanei juridice?
3) Ce raporturi există între pedeapsa accesorie şi pedeapsa complementară a interzicerii unor
drepturi?
4) De câte feluri este aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi?
5) Ce pedepse se pot cumula şi în ce condiŃii există această posibilitate?
6) La ce moment se aplică şi de la ce moment începe executarea pedepsei complementare a
interzicerii unor drepturi?

24
7) La ce moment se aplică şi de la ce moment începe executarea pedepsei complementare a
degradării militare?
8) Este pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă o pedeapsă perpetuă?
9) În ce condiŃii este posibilă înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii?
10) Este posibilă depăşirea limitelor speciale de pedeapsă? Dar a limitelor generale?

II.2. INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR

II.2.1. Individualizarea judiciară a pedepselor (criterii generale)

Ca formă a individualizării pedepsei, individualizarea judiciară se realizează de către
instanŃa de judecată şi reprezintă concretizarea răspunderii penale a persoanei fizice / juridice ce
a comis infracŃiunea. Stabilirea şi aplicarea pedepsei nu se realizează aleatoriu, ci conform unor
reguli instituite expres prin lege, configurând criteriile generale de individualizare judecătorească
a pedepsei (art. 72 C. pen.).
La stabilirea şi aplicarea pedepselor pentru persoana fizică se Ńine seama de dispoziŃiilor
părŃii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de
pericol social al faptei săvârşite, de persoana făptuitorului şi de împrejurările care atenuează sau
agravează răspunderea penală (art. 72 alin.1). La stabilirea şi aplicarea pedepselor pentru
persoana juridică se Ńine seama de aceleaşi criterii, cu excepŃia celei privitoare la persoana
făptuitorului (art. 72 alin. 4).
Criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei sunt obligatorii şi se valorifică
în ordinea înscrisă de legiuitor. Când pentru infracŃiunea săvârşită legea prevede pedepse
alternative, se Ńine seama de aceste reguli atât pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative,
cât şi pentru proporŃionalizarea acesteia (art. 72 alin. 2).
Dintre aceste criterii generale ne ocupăm de prezentarea „criteriului nr. 5” dat de
împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală (denumite în doctrină cauze care
agravează sau atenuează răspunderea penală), cu referire dintre acestea la circumstanŃele
generale atenuante şi agravante.
Împrejurările care constituie circumstanŃe generale sunt situaŃii, calităŃi care nu fac parte
din conŃinutul infracŃiunii influenŃând gravitatea infracŃiunii sau periculozitatea persoanei ce a
comis fapta. Din reglementarea ce li se acordă reŃinem clasificarea acestora în circumstanŃe
atenuante şi agravante (după efectul atras asupra pedepsei) distingând între:
25
 • circumstanŃe legale şi judiciare.
CircumstanŃele legale sunt prevăzute expres şi limitativ de lege, prin constatarea lor
impunând instanŃei obligativitatea reŃinerii lor. CircumstanŃele judiciare sunt lăsate la aprecierea
instanŃei în raport de infracŃiunea comisă şi infractor, odată reŃinute atrăgând efectele prevăzute
de lege.
• circumstanŃe personale şi reale.
Dacă circumstanŃele personale privesc persoana infractorului, cele reale sunt legate de
infracŃiunea comisă. În cazul participaŃiei penale, circumstanŃele personale – privitoare la
persoana unui participant – nu se răsfrâng asupra celorlalŃi, spre deosebire de circumstanŃele
reale – privitoare la faptă – care se răsfrâng asupra participanŃilor numai în măsura în care aceştia
le-au cunoscut sau le-au prevăzut (conform art. 28 C. pen.).
După cum am menŃionat, circumstanŃele generale nu fac parte din conŃinutul infracŃiunii,
deosebindu-se de circumstanŃele speciale care sunt incluse în conŃinut. Atunci când aceeaşi
împrejurare este prevăzută şi ca o circumstanŃă generală şi ca una specială (de regulă, cele de
agravare a răspunderii penale) se va reŃine numai circumstanŃa specială deoarece specialul
primează asupra generalului.

II.2.1.1. CircumstanŃele generale atenuante

Potrivit art. 73 C. pen. sunt prevăzute circumstanŃele atenuante legale (obligatorii) fiind
reprezentate de următoarele împrejurări:
a. depăşirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate [a se vedea legitima apărare
şi starea de necesitate unde am tratat şi aceste situaŃii];
b. săvârşirea infracŃiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoŃii, determinată de o
provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenŃă, printr-o atingere gravă a
demnităŃii persoanei sau prin altă acŃiune ilicită gravă (sau starea de provocare - cum o
denumeşte doctrina penală - la care trimitem cu privire la condiŃiile de reŃinere a acestei
atenuante şi pentru extrase de practică judiciară reŃinute în acest sens).
Potrivit art. 74 C. pen. sunt prevăzute - cu titlul exemplificativ - unele împrejurări ce pot
constitui circumstanŃe atenuante judiciare (facultative) privitoare la buna conduită antedelictum
(înainte de săvârşirea infracŃiunii) şi postdelictum, constând în atitudinea infractorului după
săvârşirea infracŃiunii, rezultând din prezentarea sa în faŃa autorităŃii, comportarea sinceră în
cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanŃilor. De asemenea, stăruinŃa
depusă de făptuitor pentru a înlătura rezultatul infracŃiunii sau a repara paguba pricinuită poate

26
constitui o atenuantă judiciară.
Mai pot fi reŃinute (facultativ) şi alte împrejurări, spre exemplu: starea de beŃie voluntară
completă (beŃie ocazională), o situaŃie materială precară, situaŃia familială deosebită a
infractorului etc.
După cum s-a precizat, spre deosebire de atenuantele legale, aceste împrejurări pot
constitui circumstanŃe atenuante dacă instanŃa le apreciază în acest fel, având în vedere toate
împrejurările de comitere a faptei. Dacă sunt reŃinute de către instanŃă îşi produc efectul
consacrat prin lege.
Potrivit legii nr. 202/2012 s-a introdus în Codul penal actual un nou text, art. 741 (fără
notă marginală), cu incidenŃă în materia de faŃă. Însă, prin decizia nr. 573 din 3 mai 2011 a CurŃii
ConstituŃionale, s-a constatat că dispoziŃiile în cauză sunt neconstituŃionale, ca atare acestea nu
vor mai putea fi aplicate în continuare.
Efectele circumstanŃelor atenuante sunt prevăzute de art. 76 C. pen., constând în
atenuarea răspunderii penale pentru infracŃiunea comisă. În cazul în care există circumstanŃe
atenuante, pedeapsa principală pentru persoana fizică se reduce sau se schimbă (în mod
obligatoriu), după cum urmează:
• când minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară
sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani;
• când minimul special al pedepsei închisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară
sub minimul special, dar nu mai jos de 1 an;
• când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară
sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni;
• când minimul special al pedepsei închisorii este de 1 an sau mai mare, pedeapsa se coboară
sub acest minim, dar nu mai jos de minimul general;
• când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară
sub acest minim, până la minimul general, sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică
de 250 lei, iar când minimul special este sub 3 luni, se aplică o amendă care nu poate fi mai
mică de 200 lei;
• când pedeapsa prevăzută de lege este amenda, aceasta se coboară sub minimul ei special,
putând fi redusă până la 150 lei în cazul când minimul special este de 500 lei sau mai mare,
ori până la minimul general atunci când minimul special este sub 500 lei.
În cazul anumitor infracŃiuni (cele indicate limitativ în art. 76 alin. 2 C. pen.), dacă se
constată că există circumstanŃe atenuate, pedeapsa închisorii poate fi redusă (aşadar, prin

27
excepŃie de la regulă, efectul circumstanŃelor atenuante devine, în aceste cazuri, o reducere
facultativă a pedepsei) cel mult până la o treime din minimul special. Prin decizia nr. 20 din 2008
a Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, s-a admis recursul în interesul legii prin care s-a statuat că
„sintagma infracŃiuni săvârşite cu intenŃie care au avut ca urmare moartea unei persoane se
interpretează în sensul că aceasta se referă la orice infracŃiune a cărei formă de vinovăŃie este
praeterintenŃia”.
Când pentru infracŃiunea săvârşită legea prevede pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă, dacă
există circumstanŃe atenuante, se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani.
CircumstanŃele atenuante produc efecte şi asupra pedepselor complementare. Astfel,
legea prevede că, atunci când există circumstanŃe atenuante, pedeapsa complementară privativă
de drepturi, prevăzută de lege pentru infracŃiunea săvârşită, poate fi înlăturată.
În cazul în care există circumstanŃe atenuante, pedeapsa principală a amenzii pentru
persoana juridică se reduce după cum urmează:
• când minimul special al amenzii este de 10.000 lei sau mai mare, amenda se coboară sub
acest minim, dar nu mai mult de o pătrime;
• când minimul special al amenzii este de 5.000 lei sau mai mare, amenda se coboară sub acest
minim, dar nu mai mult de o treime.

II.2.1.2. CircumstanŃele generale agravante

Potrivit art. 75 alin. 1 C. pen. sunt prevăzute circumstanŃele agravante legale fiind
reprezentate de următoarele împrejurări:
a. Săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoanei împreună [a se vedea în acest sens
participaŃia penală, sub aspectul naturii juridice].
b. Săvârşirea infracŃiunii prin acte de cruzime, prin violenŃe asupra membrilor familiei
ori prin metode sau mijloace care prezintă pericol public. Potrivit doctrinei, actele de
cruzime sunt săvârşite în cadrul comiterii infracŃiunii prin care se provoacă victimei suferinŃe
fizice, psihice sau chinuri prelungite; săvârşirea infracŃiunii prin violenŃe asupra membrilor
familiei se realizează în cazul infracŃiunilor comise prin acte de violenŃă asupra unui membru
de familie (în sensul art. 1491 C. pen.). Metodele sau mijloacele prin care se produce pericol
public se caracterizează prin faptul că pot provoca urmări grave asupra persoanelor sau
bunurilor, în masă, creând o stare de pericol pentru securitatea socială, pentru un număr
indeterminat de persoane, bunuri sau alte valori sociale (explozii, otrăviri de ape etc.). Prin
decizia 4 din 2005 a Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, s-a admis recursul în interesul legii

28
 prin care s-a statuat că „în cazul infracŃiunii de omor calificat prevăzute de art. 174 alin. 1 –
art. 175 alin. 1 lit. c) din Codul penal, nu sunt aplicabile dispoziŃiile art. 75 alin. 1 lit. b) din
acelaşi cod privind circumstanŃa agravantă ce se referă la săvârşirea infracŃiunii prin violenŃe
asupra membrilor familiei”.
c. Săvârşirea infracŃiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă
împreună cu un minor. Această împrejurare atrage agravarea răspunderii penale a
infractorului major, neinteresând dacă minorul este răspunzător penal sau nu. Se cere ca
majorul să fi cunoscut starea de minoritate a făptuitorului.
c1. Săvârşirea infracŃiunii pe temei de rasă, naŃionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare
sexuală, opinie, apartenenŃă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate,
boală cronică necontagioasă sau infecŃie HIV / SIDA. Temeiul acestei agravante rezidă în
mobilul antisocial, respectiv într-unul dintre motivele discriminatorii enumerate de către
legiuitor, determinante în comiterea infracŃiunii.
d. Săvârşirea infracŃiunii din motive josnice. Spre exemplu, motive cum sunt lăcomia, ura,
răzbunarea, cupiditatea ş.a.
e. Săvârşirea infracŃiunii în stare de beŃie anume provocată în vederea comiterii faptei (sau
beŃia preordinată, premeditată); este starea de beŃie pe care infractorul şi-o provoacă pentru a
dobândi mai mult curaj în săvârşirea infracŃiunii.
f. Săvârşirea infracŃiunii de către o persoană care a profitat de situaŃia prilejuită de o
calamitate. Prin situaŃie prilejuită de o calamitate se înŃelege situaŃia determinată de starea de
tulburare specială pe care o produce existenŃa unei calamităŃi (spre exemplu: inundaŃie,
pericol ş.a.), de care pot profita unele persoane pentru a săvârşi mai uşor infracŃiunile
programate.
În cazul anumitor infracŃiuni, unele dintre împrejurările descrise ca circumstanŃe
agravante legale – spre exemplu cele prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. a), b), f) – constituie
agravante speciale, însemnând că nu se mai reŃine ca agravantă generală în condiŃiile săvârşirii
faptei într-o astfel de împrejurare.
Orice altă împrejurare în afara celor enumerate limitativ în art. 75 alin. 1 C. pen. care
imprimă faptei un caracter grav poate constitui o circumstanŃă agravantă judiciară (cu reŃinere
facultativă, aşadar). În acest sens dispune art. 75 alin. 2 C. pen., legiuitorul neprevăzând (nici
măcar exemplificativ, cum s-a procedat în cazul atenuantelor judiciare) unele împrejurări ce pot
constitui circumstanŃe agravante judiciare. Pot fi reŃinute ca agravante judiciare, de pildă,
împrejurările privitoare la o conduită necorespunzătoare antedelictum sau postdelictum, starea de

29
beŃie voluntară completă etc.
Efectele circumstanŃelor agravante sunt înscrise prin dispoziŃiile art. 78 C. pen., fiind
diferite în funcŃie de persoana ce a comis infracŃiunea.
În cazul când există circumstanŃe agravante, persoanei fizice i se poate aplica o pedeapsă
până la maximul special; dacă acesta este neîndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5
ani, care nu poate depăşi o treime din acest maxim, iar în cazul aplicării amenzii, se poate aplica
un spor de cel mult o treime din maximul special (art. 78 alin. 1) – astfel, efectul circumstanŃelor
agravante generale este o posibilitate (facultate) conferită instanŃei, de a ridica pedeapsa peste
maximul special prevăzut de lege pentru respectiva infracŃiune.
Când există circumstanŃe agravante, persoanei juridice i se aplică pedeapsa amenzii, care
poate fi sporită până la maximul special prevăzut în art. 711 alin. 2 sau 3, iar dacă acest maxim
nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la o pătrime din acel maxim (art. 78 alin. 2)
– de asemenea, efect de agravare facultativă.
Aşa cum am arătat, în cazul când există circumstanŃe atenuante, efectele asupra pedepsei
sunt cele prevăzute de art. 76 C. pen., iar în cazul când există circumstanŃe agravante, efectele
asupra pedepsei sunt cele prevăzute de art. 78 C. pen..
Atunci când săvârşirea unei infracŃiuni are loc în condiŃiile unui concurs între cauzele de
agravare şi cele de atenuare, legiuitorul distinge mai multe situaŃii, astfel:
• în caz de concurs între împrejurările atenuante şi cele agravante, pedeapsa se va stabili
Ńinându-se seama de: circumstanŃele agravante, atenuante şi starea de recidivă.
• în caz de concurs între circumstanŃele atenuante şi cele agravante, coborârea pedepsei sub
minimul special nu este obligatorie (efectul obligatoriu al circumstanŃelor atenuante se
converteşte într-un efect facultativ); potrivit doctrinei, efectul circumstanŃelor atenuante este
facultativ şi atunci când acestea intră în concurs cu starea de recidivă.
• în cazul aplicării concomitente a dispoziŃiilor privitoare la circumstanŃe agravante, recidivă şi
concurs de infracŃiuni, pedeapsa aplicată nu poate depăşi 25 de ani, dacă maximul special
pentru fiecare infracŃiune este de 10 ani sau mai mic, şi nu poate depăşi 30 de ani dacă
maximul special pentru cel puŃin una dintre infracŃiuni este mai mare de 10 ani închisoare.
• în cazul aplicării concomitente a dispoziŃiilor cu privire la circumstanŃe agravante, recidivă şi
concurs de infracŃiuni, pedeapsa amenzii aplicată persoanei juridice poate fi sporită până la
maximul general.

30
II.2.2. Mijloace de individualizare judiciară a executării pedepsei
După stabilirea şi aplicarea pedepsei potrivit criteriilor generale de individualizare
prevăzute de art. 72 C. pen., instanŃa poate continua opera de individualizare şi sub aspectul
modului de executare a sancŃiunii (pedepsei) aplicate. Mijloacele (sau măsurile) de
individualizare judiciară a executării pedepsei sunt: suspendarea condiŃionată a executării
pedepsei aplicată persoanei fizice, art. 81 ş. u.; suspendarea executării pedepsei sub supraveghere
aplicată persoanei fizice, art. 86¹ ş. u.; executarea pedepsei la locul de muncă, art. 867; executarea
pedepsei într-o închisoare militară, art. 62 C. pen. ş.a.

II.2.2.1. InstituŃia suspendării condiŃionate a executării pedepsei

– în cele două forme reglementate, suspendarea simplă şi suspendarea sub supraveghere –
reprezintă mijlocul de individualizare judiciară a executării pedepsei aplicate persoanei fizice
prin care instanŃa, dacă sunt întrunite condiŃiile legii, poate dispune suspendarea executării
pedepsei aplicate pe o anumită durată de timp denumită termen de încercare, la expirarea căruia,
dacă cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracŃiune şi nici nu s-a pronunŃat revocarea măsurii,
operează reabilitarea sa de drept.
În această materie, legiuitorul reglementează condiŃiile de dispunere a suspendării – care
este o facultate şi nu o obligaŃie a instanŃei dacă acestea sunt întrunite - durata termenului de
încercare, cazurile de revocare şi anulare, precum şi efectele definitive constând în reabilitarea de
drept a condamnatului, aspecte de care ne vom ocupa în continuare.

II.2.2.1.1. Suspendarea condiŃionată a executării pedepsei

CondiŃiile de aplicare a suspendării condiŃionate a executării pedepsei sunt prevăzute de
art. 81 C. pen., fiind atât condiŃii obiective (privitoare la condamnare), cât şi de ordin subiectiv
(privitoare la persoana condamnatului) ce trebuie întrunite cumulativ, caz în care instanŃa poate
dispune această măsură de individualizare. În acest sens legea prevede următoarele condiŃii:
• Pedeapsa aplicată de instanŃă – trebuie să fie închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda.
Suspendarea condiŃionată a executării pedepsei poate fi acordată şi în caz de concurs de
infracŃiuni dacă pedeapsa aplicată este închisoarea sau închisoarea strictă de cel mult 2 ani.
• Infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, în
afară de cazurile când condamnarea intră în unul din cazurile prevăzute în art. 38 C. pen.
(condamnări care nu atrag starea de recidivă).
• InstanŃa să aprecieze că scopul pedepsi poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

31
 Acordarea suspendării condiŃionate a executării pedepsei trebuie motivată.
O situaŃie specială de acordare a suspendării condiŃionate a executării pedepsei este
prevăzută în art. 305 alin. 4 C. pen., în cazul infracŃiunii de abandon de familie (infracŃiune
contra familiei). Astfel, dacă inculpatul trimis în judecată pentru această infracŃiune nu s-a
împăcat cu persoana vătămată dar în cursul judecăŃii şi-a îndeplinit obligaŃiile, instanŃa, în cazul
când stabileşte vinovăŃia, pronunŃă împotriva sa o condamnare cu suspendarea condiŃionată a
executării pedepsei, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiŃiile prevăzute în art. 81.
O altă situaŃie specială de acordare a suspendării condiŃionate a executării pedepsei este
prevăzută în art. 869 alin. 4 C. pen., în cazul executării pedepsei la locul de muncă, atunci când
condamnatul nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacităŃii de muncă, caz în
care instanŃa dispune suspendarea condiŃionată a executării pedepsei, chiar dacă nu sunt întrunite
condiŃiile prevăzute în art. 81 C. pen.
Suspendarea condiŃionată a executării pedepsei se acordă pe o anumită durată de timp
care constituie termen de încercare pentru condamnat. Potrivit legii – art. 82 – termenul de
încercare se compune din cuantumul pedepsei închisorii, la care se adaugă un interval de timp de
2 ani, iar în cazul când pedeapsa a cărei executare a fost suspendată constă în amendă, termenul
de încercare este de un an. Termenul de încercare se calculează de la data când hotărârea prin
care s-a pronunŃat suspendarea condiŃionată a executării pedepsei a rămas definitivă.
Pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să aibă o bună conduită şi să nu
săvârşească din nou o infracŃiune, prin adoptarea unei conduite contrare, beneficiul măsurii
aplicate se pierde pe calea revocării. Legea consacră două feluri ale revocării, respectiv o
revocare obligatorie şi una facultativă.
Astfel, revocarea obligatorie operează dacă în cursul termenului de încercare cel
condamnat a săvârşit din nou o infracŃiune cu intenŃie şi descoperită în acest interval de timp,
pentru care s-a pronunŃat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen (ceea ce
rezultă din prevederile art. 83 alin. 1 - 3 C. pen.).
Săvârşirea unei noi infracŃiuni în aceste condiŃii îi poate atrage celui condamnat, după
caz, starea de recidivă postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară, instanŃa urmând să
dispună executarea în întregime a pedepsei (pedeapsa stabilită pentru noua infracŃiune se va
cumula cu pedeapsa iniŃială pentru care instanŃa a dispus suspendarea condiŃionată a executării).
Dacă, de regulă, săvârşirea unei noi infracŃiuni în cursul termenului de încercare atrage
revocarea măsurii, legea prevede un caz de excepŃie – art. 83 alin. 3 – atunci când infracŃiunea
nou comisă este săvârşită din culpă, caz în care instanŃa poate aplica din nou suspendarea

32
condiŃionată a executării pedepsei.
Revocarea obligatorie are loc şi în cazul neexecutării obligaŃiilor civile prevăzute în
hotărârea de condamnare, atâta timp cât suspendarea condiŃionată a executării pedepsei nu atrage
suspendarea executării acestora (după cum, nici suspendarea executării măsurilor de siguranŃă).
Dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligaŃiile civile
stabilite prin hotărârea de condamnare, instanŃa dispune revocarea suspendării executării
pedepsei, în afară de cazul când cel condamnat dovedeşte că nu a avut posibilitatea de a îndeplini
acele obligaŃii.
Revocarea – ce se datorează unor cauze survenite după dispunerea măsurii în condiŃiile
legii – nu trebuie confundată cu anularea acestei măsuri ce implică desfiinŃarea sa şi care se
datorează unor cauze anterioare dispunerii suspendării, care, dacă ar fi fost cunoscute de instanŃă,
ar fi exclus dispunerea acestei măsuri.
Potrivit art. 85 C. pen., anularea suspendării are loc dacă se descoperă în termenul de
încercare că cel condamnat a mai săvârşit o infracŃiune înainte de pronunŃarea hotărârii prin care
s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat
pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, aplicându-se, după caz,
dispoziŃiile privitoare la concursul de infracŃiuni sau recidivă. În aceste cazuri, dacă pedeapsa
rezultată în urma aplicării dispoziŃiilor privind concursul de infracŃiuni sau recidiva nu depăşeşte
2 ani, instanŃa poate aplica dispoziŃiile art. 81 C. pen..
Din ansamblul reglementărilor în materia acestei instituŃii de individualizare judiciară a
executării pedepsei, desprindem concluzia potrivit căreia suspendarea condiŃionată a executării
pedepsei este incidentă în cazul anumitor categorii de condamnări de gravitate relativă uşoară
[vezi condiŃiile de aplicare] atrăgând ca efecte imediate, provizorii nepunerea în executare a
pedepsei definitive, prin suspendarea executării pedepsei închisorii sau achitării amenzii pe
durata termenului de încercare. Dacă pe durata termenului de încercare cel condamnat nu a
săvârşit din nou o infracŃiune şi nici nu s-a pronunŃat revocarea suspendării condiŃionate a
executării pedepsei, la expirarea termenului acesta este reabilitat de drept. Efectele definitive ale
suspendării constau, deci, în reabilitarea de drept a condamnatului care face să înceteze
decăderile şi interdicŃiile, precum şi incapacităŃile care rezultă din condamnarea suferită.
Există mai multe decizii obligatorii, pronunŃate de instanŃa supremă, în admiterea unor
recursuri în interesul legii, legate de materia suspendării condiŃionate a executării pedepsei.
Astfel, prin decizia nr.1/2011, s-a decis, în interpretarea şi aplicarea dispoziŃiilor art. 83 alin. 1
din Codul penal, că: „1) Suspendarea condiŃionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă

33
pentru pedeapsa stabilită în cazul săvârşirii în cursul termenului de încercare a unei infracŃiuni
intenŃionate sau praeterintenŃionate, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă, ca urmare a
revocării suspendării condiŃionate a executării acestei din urmă pedepse, chiar şi în cazul
îndeplinirii condiŃiilor prevăzute de art. 81 din Codul penal; 2) Suspendarea condiŃionată a
executării nu poate fi dispusă nici în ceea ce priveşte pedeapsa rezultantă, obŃinută prin aplicarea
mecanismului prevăzut de art. 83 alin. 1 din Codul penal”.
Prin decizia nr. 14/2011 s-a statuat că „sesizarea instanŃei în vederea revocării suspendării
condiŃionate a executării pedepsei sau a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în
cazul neîndeplinirii de către condamnat a obligaŃiilor civile stabilite prin hotărârea de
condamnare, trebuie făcută înainte de expirarea termenului de încercare, indiferent dacă
judecarea cauzei are loc anterior sau ulterior expirării acestui termen”.
Ca urmare a pronunŃării deciziei nr. 42/2008 s-a hotărât că „în cazul în care instanŃa este
investită prin acelaşi act de sesizare cu judecata a două infracŃiuni intenŃionate săvârşite de
acelaşi inculpat, dintre care una anterior şi cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de
condamnare cu suspendarea condiŃionată a executării pedepsei, sunt aplicabile exclusiv
dispoziŃiile art. 85 din Codul penal. (…)”.

II.2.2.1.2. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere implică, în esenŃă – ca şi suspendarea
în formă simplă anterior prezentată – suspendarea executării pedepsei pe o anumită perioadă de
timp (termen de încercare) la expirarea căruia, dacă cel condamnat a respectat condiŃiile impuse,
intervine reabilitarea de drept. Spre deosebire însă de suspendarea în formă simplă, suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere implică – aşa cum rezultă din însăşi denumirea pe care o
are – un ansamblu de măsuri de supraveghere la care este supus cel condamnat cât şi anumite
obligaŃii pe care trebuie să le respecte pe durata termenului de încercare.
În ceea ce priveşte condiŃiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub
supraveghere acestea sunt prevăzute de art. 86¹ C. pen., instanŃa putând dispune această măsură
dacă sunt realizate următoarele condiŃii obiective şi subiective:
• Pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani. Suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere poate fi acordată şi în cazul concursului de infracŃiuni, dacă pedeapsa aplicată
este închisoarea de cel mult 3 ani.
• Infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, în
afară de cazul când condamnarea intră în unul dintre cazurile prevăzute în art. 38 C. pen.

34
• InstanŃa să aprecieze, Ńinând seama de persoana condamnatului şi de comportamentul său
după comiterea faptei, că pronunŃarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi
– chiar fără executarea pedepsei – condamnatul nu va mai săvârşi infracŃiuni.
Acordarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere trebuie motivată.
Termenul de încercare în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere se
compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp stabilit
de instanŃă, între 2 şi 5 ani, calculându-se de la data când hotărârea prin care s-a pronunŃat
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă.
Pe durata termenului de încercare, cel condamnat este supus unui ansamblu de măsuri de
supraveghere şi obligaŃii care sunt prevăzute de art. 86³ C. pen.. Astfel, pe durata termenului de
încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
• să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la serviciul
de probaŃiune sau la alte organe stabilite de instanŃă;
• să anunŃe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinŃă sau locuinŃă şi orice deplasare
care depăşeşte opt zile, precum şi întoarcerea;
• să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
• să comunice informaŃii de natură a permite controlul mijloacelor lui de existenŃă.
De asemenea, instanŃa poate să impună condamnatului respectarea uneia sau a mai
multora din următoarele obligaŃii:
• să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăŃământ ori de calificare;
• să nu schimbe domiciliul sau reşedinŃa avută ori să nu depăşească limita teritorială stabilită
decât în condiŃiile fixate de instanŃa;
• să nu frecventeze anumite locuri stabilite;
• să nu intre în legătură cu anumite persoane;
• să nu conducă nici un vehicul sau anumite vehicule;
• să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
Dacă cel condamnat nu îndeplineşte cu rea-credinŃă măsurile de supraveghere prevăzute
de lege ori obligaŃiile stabilite de instanŃă, aceasta revocă suspendarea executării pedepsei
dispunând executarea în întregime a pedepsei.
Ca şi în cazul suspendării în formă simplă, revocarea obligatorie are loc dacă în cursul
termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracŃiune cu intenŃie şi descoperită
în acest interval de timp, pentru care s-a pronunŃat o condamnare definitivă, chiar după expirarea
acestui termen, precum şi în cazul neexecutării obligaŃiilor civile stabilite prin hotărârea de

35
condamnare. Săvârşirea unei noi infracŃiuni în termenul de încercare îi poate atrage celui
condamnat, după caz, starea de recidivă postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară, cu un
tratament penal derogatoriu, instanŃa urmând să dispună executarea în întregime a pedepsei, care
nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracŃiune.
Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere are loc în aceleaşi condiŃii ca
şi în cazul suspendării în formă simplă.
De asemenea, cel condamnat cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este
reabilitat de drept dacă nu a săvârşit din nou o infracŃiune în termenul de încercare şi nici nu s-a
pronunŃat revocarea acestei măsuri.

II.2.2.2. Executarea pedepsei la locul de muncă

Executarea pedepsei la locul de muncă este acea instituŃie de individualizare judiciară a
executării pedepsei, prin care instanŃa, Ńinând seama de gravitatea faptei, de împrejurările în care
a fost comisă, de conduita profesională şi generală a infractorului şi de posibilităŃile acestuia de
reeducare, dacă apreciază că sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare
de libertate, poate dispune această măsură. Astfel, executarea pedepsei poate avea loc în unitatea
în care condamnatul îşi desfăşoară activitatea sau în altă unitate, în toate cazurile, cu acordul
scris al unităŃii şi respectarea condiŃiilor impuse prin lege. Precizăm că, după împlinirea duratei
executării pedepsei, aceasta apare ca un antecedent penal, producând toate consecinŃele pedepsei
închisorii stinse prin executare.
CondiŃiile de aplicare a executării pedepsei la locul de muncă sunt prevăzute de art. 867
C. pen. şi privesc:
• pedeapsa aplicată de instanŃă trebuie să fie închisoarea de cel mult 5 ani sau – în caz de
concurs de infracŃiuni – o pedeapsă de cel mult 3 ani închisoare;
• cel condamnat să fie apt de muncă şi – totodată – cel în cauză să nu mai fi fost condamnat
anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, în afară de cazul în care condamnarea intră
în unul din cazurile prevăzute în art. 38 C. pen. (condamnări care nu atrag starea de recidivă).
Această măsură de individualizare, prin particularităŃile privitoare la modul de executare,
reprezintă o executare a pedepsei închisorii nu în regim de detenŃie, ci în stare de libertate,
implicând, însă, o serie de limitări şi interziceri de drepturi, de măsuri şi obligaŃii care trebuie
respectate, dintre care enumerăm:
• pedeapsa se execută la locul de muncă în baza mandatului de executare a pedepsei, pe timpul
executării (conform art. 868 alin 4 -6 C. pen.);

36
• pe durata executării pedepsei este obligat să îndeplinească toate îndatoririle la locul de
muncă, având şi drepturile persoanei încadrate în muncă, cu anumite limitări, cum sunt, spre
exemplu: condamnatul nu poate fi promovat, nu poate ocupa funcŃii de conducere, durata
executării pedepsei nu se consideră vechime în muncă şi altele, conform art. 868 alin. 1 C.
pen.
Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii cu executarea pedepsei la locul de muncă cel
condamnat săvârşeşte din nou o infracŃiune înainte de a începe executarea sau în timpul
executării acestei pedepse îi va atrasă – după caz – starea de recidivă postcondamnatorie sau
pluralitatea intermediară. Beneficiul măsurii se pierde pe calea revocării, pedeapsa urmând a se
aplica potrivit regulilor de sancŃionare a recidivei (art. 39 C. pen.), sau, după caz, ale art. 40 C.
pen.
De asemenea, revocarea este obligatorie atunci când condamnatul nu mai poate presta
munca din cauza pierderii totale a capacităŃii de muncă, în condiŃiile art. 869 alin. 4 C. pen.
Dacă infracŃiunea ulterioară este săvârşită din culpă, instanŃa poate dispune şi pentru
această infracŃiune executarea pedepsei la locul de muncă. În acest caz revocarea nu mai are loc
şi pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracŃiuni.
Revocarea este facultativă dacă cel condamnat se sustrage de la prestarea activităŃii sau
nu-şi îndeplineşte, în mod corespunzător, îndatoririle ce-i revin la locul de muncă ori nu respectă
măsurile de supraveghere sau obligaŃiile stabilite prin hotărârea de condamnare, cazuri în care se
dispune executarea pedepsei într-un loc de deŃinere.
Spre deosebire de revocarea executării pedepsei, care apare ca o sancŃiune a nerespectării
condiŃiilor impuse de lege, pe durata executării, anularea acestei măsuri constă în desfiinŃarea
hotărârii prin care s-a dispus executarea în acest mod a pedepsei, dacă măsura a fost luată fără
îndeplinirea condiŃiilor legale. Astfel, aşa cum prevede art. 8610 C. pen., pedeapsa se va stabili –
după caz – potrivit regulilor de la concursul de infracŃiuni sau recidivă.
În reglementarea executării pedepsei la locul de muncă legiuitorul actual a prevăzut şi o
instituŃie complementară, denumită încetarea executării pedepsei, prevăzută potrivit dispoziŃiilor
art. 8611 C. pen., instituŃie care apare ca un corespondent al instituŃiei liberării condiŃionate din
executarea pedepsei închisorii în regim de detenŃie. Dacă cel condamnat a executat o anumită o
parte din pedeapsă (cel puŃin 2/3 din durata pedepsei), a dat dovezi temeinice de îndreptare, a
avut o bună conduită, a fost disciplinat şi stăruitor, instanŃa poate dispune încetarea executării
pedepsei la locul de muncă, la cererea conducerii unităŃii unde condamnatul îşi desfăşoară
activitatea.

37
 Efecte: dacă în intervalul de timp de la încetarea executării pedepsei la locul de muncă şi
până la împlinirea duratei executării pedepsei condamnatul nu a săvârşit din nou o infracŃiune,
pedeapsa se consideră executată. Dimpotrivă, dacă cel condamnat a comis o nouă infracŃiune în
acest interval de timp, i se va reŃine în sarcină o pluralitate de infracŃiuni, instanŃa putând dispune
fie menŃinerea acestei instituŃii fie revocarea ei, în acest din urmă caz pedeapsa aplicându-se
potrivit dispoziŃiilor art. 61 C. pen. şi urmând a se executa într-un loc de deŃinere.

II.2.2.3. Executarea pedepsei într-o închisoare militară

Un alt mijloc de individualizare judiciară a executării pedepsei având în vedere
condamnări de gravitate redusă suferite de anumite persoane – militari în termen – îl reprezintă
executarea pedepsei într-o închisoare militară, care are loc dacă sunt îndeplinite următoarele
condiŃii:
• executarea pedepsei într-o închisoare militară să fie prevăzută de lege (spre exemplu, în cazul
infracŃiunii de absenŃă nejustificată, art. 331 alin. 2 C. pen.) sau când nu este prevăzută de
lege pentru infracŃiunea comisă, în funcŃie de împrejurările cauzei şi persoana condamnată,
instanŃa să o dispună;
• pedeapsa aplicată condamnatului militar în termen (calitate existentă la data săvârşirii
infracŃiunii sau a judecăŃii ori după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare) să nu
depăşească 2 ani. În cazul în care, înainte de începerea executării pedepsei într-o închisoare
militară, condamnatul a fost trecut în rezervă, pedeapsa se execută într-un loc de deŃinere
(art. 62 alin. 7 C. pen.).
Buna comportare pe durata executării pedepsei într-o închisoare militară atrage reducerea
corespunzătoare a acesteia. Distinct de această situaŃie, dacă în timpul executării pedepsei
militarul săvârşeşte din nou o infracŃiune – şi care, după caz îi poate atrage starea de recidivă
postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară – instanŃa care pronunŃă condamnarea aplică
dispoziŃiile art. 39 sau ale art. 40. Pedeapsa astfel stabilită se execută într-un loc de deŃinere (art.
62 alin. 4 C. pen.).
După executarea pedepsei într-o închisoare militară potrivit art. 62 alin. 1 - 3 C. pen. sau
după graŃierea totală ori după graŃierea restului de pedeapsă, cel condamnat este reabilitat de
drept.

38
II. 2.3. Perspective legislative
Noul Cod penal reglementează materia individualizării pedepselor în Titlul III, Capitolul
VI din Partea Generală, conform art. 74 - 106; aceste dispoziŃii privesc: criteriile generale de
individualizare a pedepsei (art. 74), circumstanŃele atenuante şi circumstanŃele agravante (art. 75-
79), suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (art. 91 - 98), liberarea condiŃionată (art.
99 - 106) – oferind soluŃii legislative care reflectă schimbări de optică în raport de concepŃia
actuală, aspecte pe care le vom prezenta într-o expunere sintetică. Totodată, Codul penal din
2009 consacră – fără precedent pe planul dreptului penal naŃional român, ca sistem de drept
pozitiv – noi instituŃii, reprezentate de „RenunŃarea la aplicarea pedepsei” şi „Amânarea
aplicării pedepsei”, pe care le vom introduce încercând să surprindem ceea ce Ńine de esenŃa
reglementării lor.
Potrivit dispoziŃiilor art. 74 – cu denumirea marginală „Criteriile generale de
individualizare a pedepselor” – stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se va face în raport
cu gravitatea infracŃiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se vor evalua după
criteriile legale (obiective şi subiective) specificate expres; într-o privire comparativă cu actuala
reglementare, sesizăm numărul mai mare de criterii operante, cât şi renunŃarea la menŃionarea
explicită a unora dintre criteriile specificate expres de lege lata, cum este şi cazul împrejurărilor
de atenuare / agravare a răspunderii penale, cu statut de circumstanŃe generale atenuante /
agravante. Sub acest din urma aspect, menŃionăm câteva dintre diferenŃele majore intervenite,
care privesc:
- CircumstanŃele atenuante judiciare (eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau
diminuarea consecinŃelor infracŃiunii; împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează
gravitatea infracŃiunii sau periculozitatea infractorului - art. 75, alin.2); efectele circumstanŃelor
atenuante, în sensul reducerii obligatorii, cu o treime, a limitelor speciale ale pedepsei prevăzute
de lege pentru infracŃiunea săvârşit, reducere ce se face o singură dată, indiferent de numărul
circumstanŃelor atenuante reŃinute, iar dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenŃiunea pe viaŃă,
se va aplica pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.
- RenunŃarea la consacrarea circumstanŃelor agravante judiciare şi regândirea cadrului legal al
circumstanŃelor obligatorii, fie prin introducerea de noi împrejurări (spre exemplu, cea a
săvârşirii infracŃiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată
vârstei, stării de sănătate, infirmităŃii sau altor cauze - art. 75, lit. e), fie prin renunŃarea la alte
împrejurări (spre exemplu, cea a săvârşirii infracŃiunii din motive josnice).
- Reevaluarea efectelor asupra pedepsei în caz de concurs între cauzele de atenuare sau de

39
agravare (art. 79).
- InstituŃia suspendării executării pedepsei sub supraveghere – ca mijloc de individualizare
judiciară a executării pedepsei – îşi menŃine, în linii generale, tiparul legal (implicând întrunirea
unor condiŃii prevăzute de lege; fixarea duratei acesteia; prevederea de măsuri de supraveghere şi
obligaŃii pe durata suspendării; existenŃa cazurilor de revocare şi de anulare; efectele produse), cu
ataşarea şi a unor modificări importante, dintre care enumerăm: instituirea de condiŃii pozitive,
cât şi negative, privind recurgerea la acest mijloc de individualizare a executării; modificarea
duratei suspendării executării pedepsei sub supraveghere – ce constituie termen de supraveghere
pentru condamnat – şi care este cuprinsa intre 2 şi 4 ani, fără a putea fi, insă, mai mică decât
durata pedepsei aplicate; în cazul revocării măsurii prin săvârşirea pe parcursul termenului de
supraveghere a unei noi infracŃiuni, sancŃionarea formelor pluralităŃii de infracŃiuni urmează a se
face potrivit dispoziŃiilor ordinare referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară, cu
renunŃarea la un tratament penal derogatoriu (cum este cazul în legislaŃia încă în vigoare);
considerarea ca executată a pedepsei dacă până la expirarea termenului de supraveghere
condamnatul nu a săvârşit o nouă infracŃiune, nu s-a dispus revocarea şi nici nu s-a descoperit o
cauză de anulare, însă fără efectul intervenirii reabilitării de drept (derogatorii de la regimul
ordinar al acesteia) în aceste condiŃii, ci conform dreptului comun (abia de la acest moment va
începe să curgă termenul obişnuit al reabilitării).
- RenunŃarea la aplicarea pedepsei, ca instituŃie nou introdusă, va putea fi dispusă de instanŃă în
condiŃiile prevăzute de art. 80 din noul Cod penal, distingând condiŃii (obiective şi subiective),
atât pozitive, cât şi negative. Când (va) dispune renunŃarea la aplicarea pedepsei, instanŃa (va)
aplica infractorului un avertisment, constând în prezentarea motivelor de fapt care au determinat
renunŃarea la aplicarea pedepsei şi atenŃionarea infractorului asupra conduitei sale viitoare şi a
consecinŃelor la care se expune dacă va mai comite infracŃiuni. Din punct de vedere al efectelor,
persoana faŃă de care se (va) dispune renunŃarea la aplicarea pedepsei nu va fi supusă niciunei
decăderi, interdicŃii sau incapacităŃi ce ar putea decurge din infracŃiunea săvârşită; nu se vor
produce efecte asupra executării măsurilor de siguranŃă şi a obligaŃiilor civile prevăzute prin
hotărâre.
- Amânarea aplicării pedepsei, ca instituŃie nou introdusă, constă în stabilirea pedepsei pentru
persoana care a săvârşit o infracŃiune şi amânarea temporară a aplicării acesteia, în condiŃiile
prevăzute de art. 83 (condiŃii obiective şi subiective), urmând să fie stabilit un termen de
supraveghere (de 2 ani, calculat de la data la care rămâne definitivă hotărârea prin care s-a dispus
amânarea aplicării pedepsei), pe durata căruia persoana în cauză trebuie să respecte măsurile de

40
supraveghere şi să execute obligaŃiile ce îi revin (conform art. 84 ş.u.). Totodată, prin lege sunt
prevăzute cazurile de revocare şi de anulare, precum şi efectele atrase de amânarea aplicării
pedepsei. Sub acest din urmă aspect, persoanei faŃă de care s-a dispus amânarea aplicării
pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa şi nu este supusă niciunei decăderi, interdicŃii sau
incapacităŃi ce ar putea decurge din infracŃiunea săvârşită, dacă nu a săvârşit din nou o
infracŃiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării şi nu
s-a descoperit o cauză de anulare. Amânarea aplicării pedepsei nu produce efecte asupra
executării măsurilor de siguranŃă şi a obligaŃiilor civile prevăzute în hotărâre.
- Liberarea condiŃionată îşi găseşte reglementare în Titlul III (Pedepsele), Cap. V
(Individualizarea pedepselor), secŃiunea finală (6), sub aspectul naturii juridice semnificând o
măsură de individualizare execuŃională a pedepselor privative de libertate aplicabile persoanelor
fizice. CondiŃiile liberării condiŃionate – atât în cazul detenŃiunii pe viaŃă cât şi în cazul pedepsei
închisorii – cunosc modificări în raport de condiŃiile actuale, la care se adaugă existenŃa unor
prevederi referitoare la măsurile de supraveghere ce trebuie respectate de către condamnat
(potrivit art. 101). Legea instituie cazurile de revocare, dar şi sancŃiunea anulării liberării
condiŃionate, fără corespondent în legislaŃia actuală.

***

ÎNTREBĂRI pentru verificarea cunoştinŃelor dobândite:

1) Care sunt efectele produse asupra pedepsei de circumstanŃe, în comparaŃie cu stările generale
de atenuare / agravare a răspunderii penale?
2) Ce tip de efecte produc în caz de participaŃie fiecare dintre circumstanŃele generale
agravante?
3) Care este soluŃia existenŃei unui concurs de circumstanŃe agravante şi atenuante?
4) Este posibilă suspendarea condiŃionată a executării pedepsei (sub orice formă) a unui
infractor recidivist?
5) Care este valoarea cea mai redusă, respectiv cea mai sporită a termenului de încercare în
cazul suspendării condiŃionate a executării pedepsei?
6) Pornind de la întrebarea de la pct. 5, care sunt valorile în cazul termenului de încercare al
unei suspendări sub supraveghere a executării pedepsei?
7) Ce cazuri speciale de suspendare a executării pedepsei există?
8) Care este deosebirea dintre măsurile de supraveghere şi obligaŃiile aplicabile în cazul

41
 suspendării sub supraveghere a executării pedepsei?
9) Este posibil să coexiste în aceeaşi speŃă circumstanŃele generale atenuante obligatorii?
10) Care sunt efectele provizorii ale suspendării condiŃionate (simple sau sub supraveghere) a
executării pedepsei?

II.3. REGIMUL DE SANCłIONARE A INFRACTORILOR MINORI

Sub aspectul naturii juridice, starea de minoritate reprezintă o cauză care înlătură
caracterul penal al faptei – în condiŃiile art. 50 C. pen. care reglementează minoritatea
făptuitorului – dar şi o cauză de diferenŃiere a răspunderii penale a acestei categorii de infractori
– minori răspunzători penal – în raport de răspunderea penală angajată de infractorii majori.
Starea de minoritate – cauză de diferenŃiere a răspunderii penale – se reflectă în regimul
specific de sancŃionare care este un regim mixt, alcătuit din măsurile educative sau pedepse, cât
şi pe planul executării sancŃiunilor aplicabile (sub acest din urmă aspect, avem în vedere, în
special, executarea pedepselor aplicabile infractorilor minori cât şi particularităŃile privind
individualizarea executării pedepselor în cazul acestora).
După cum am precizat, legea consacră un regim mixt de sancŃionare prin măsuri
educative şi pedepse – având caracter prioritar măsurile educative (aplicabile exclusiv minorilor
care răspund penal) – pedeapsa aplicându-se numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri
educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului (art. 100 alin.2 C. pen.). Fiind sancŃiuni
de drept penal specifice infractorilor minori, măsurile educative nu pot fi luate decât faŃă de
persoane care au calitatea de minori la data pronunŃării lor; persoanelor care, deşi au comis
infracŃiunea în timpul minorităŃii, au împlinit vârsta de 18 ani în timpul judecării cauzei, nu li se
pot aplica decât pedepse (dar, în limitele reduse potrivit art. 109 alin. 1 C. pen.).
La alegerea sancŃiunii – măsură educativă sau pedeapsă – se Ńine seama de anumite
criterii prevăzute expres de lege, şi anume: de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de
starea fizică, de dezvoltarea intelectuală şi morală a minorului, de comportarea lui, de condiŃiile
în care a fost crescut şi a trăit şi de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana
minorului (conform art. 100 alin. 1 teza a II-a C. pen. care înscrie aceste criterii).

II.3.1. Măsurile educative

Măsurile educative sunt reglementate în lumina Titlului V al părŃii generale a Codului

42
penal (art. 101 şi următoarele) şi reprezintă acele sancŃiuni de drept penal ca măsuri specifice ce
pot fi atrase în sancŃionarea minorilor care răspund penal pentru infracŃiunile comise.
Potrivit art. 101 C. pen. sunt prevăzute limitativ măsurile educative care se pot lua faŃă de
minor:
• mustrarea;
• libertatea supravegheată;
• internarea într-un centru de reeducare;
• internarea într-un institut medical-educativ.

II.3.1.1. Mustrarea
Mustrarea (art. 102 C. pen.) este cea mai uşoară măsură educativă şi constă în dojenirea
minorului, în arătarea pericolului social al faptei săvârşite, în sfătuirea minorului de a se purta în
aşa fel încât să dea dovadă de îndreptare, atrăgându-i-se totodată atenŃia că, dacă va săvârşi din
nou o infracŃiune, se va lua faŃă de el o măsură mai severă sau i se va aplica o pedeapsă.
Mustrarea este eficientă în cazul sancŃionării unor infracŃiuni de o gravitate scăzută,
comise de infractori minori primari şi se execută de îndată, în şedinŃa în care s-a executat
hotărârea, în prezenŃa minorului care trebuie să asculte dojana şi celelalte sfaturi ale instanŃei.
Din practica instanŃelor noastre penale semnalăm, în legătură cu această măsură
educativă, problema controversată referitoare la posibilitatea aplicării mustrării faŃă de un
infractor care a depăşit vârsta majoratului la data aplicării hotărârii, cu orientarea dominantă în
acest sens. De pe poziŃia contrară, ne raliem, după cum am menŃionat deja, punctului de vedere
care susŃine opinia conform căreia măsurile educative, inclusiv aceasta (fără durată de executare
în timp), nu pot fi luate faŃă de persoane care nu au calitatea de minor şi la data pronunŃării, ceea
ce rezultă din ansamblul reglementărilor în materie.

II.3.1.2. Libertatea supravegheată

Libertatea supravegheată (art. 103 C. pen.) urmează măsurii mustrării în ordinea gravităŃii –
fiind o măsură educativă neprivativă de libertate şi implicând supravegherea deosebită realizată
asupra minorului de anumite categorii de persoane, pe o anumită durată de timp (care curge de la
data punerii în executare a măsurii) în condiŃiile prevăzute de art. 103 care dispune:
„Măsura educativă a libertăŃii supravegheate constă în lăsarea minorului în libertate, pe
timp de un an, sub supraveghere deosebită. Supravegherea poate fi încredinŃată, după caz,
părinŃilor minorului, celui care l-a adoptat sau tutorelui; dacă aceştia nu pot asigura

43
supravegherea în condiŃii satisfăcătoare, instanŃa dispune încredinŃarea supravegherii minorului,
pe acelaşi interval de timp, unei persoane de încredere, de preferinŃă unei rude mai apropiate, la
cererea acesteia, ori unei instituŃii legal însărcinate cu supravegherea minorilor.
Măsura educativă a libertăŃii supravegheate este eficientă în cazul sancŃionării
infracŃiunilor de gravitate medie, instanŃa penală urmând să dispună această sancŃiune dacă sunt
îndeplinite condiŃiile ce reies din textul legal menŃionat, privitoare la persoana minorului cât şi la
persoanele cărora li se încredinŃează supravegherea acestuia. Astfel, pentru luarea acestei măsuri
educative este necesar ca, la data pronunŃării, minorul să nu fi împlinit încă vârsta majoratului,
mai exact să nu fi depăşit vârsta de 17 ani, condiŃie ce rezultă din durata de executare a măsurii
(1 an), cât se va afla sub supraveghere deosebită. În ceea ce priveşte persoanele cărora instanŃa le
poate încredinŃa supravegherea minorului, prin lege se instituie o anumită ordine de preferinŃă,
printr-o enumerare limitativă: părinŃi, înfietori sau tutore şi – numai în măsura în care aceştia nu
pot asigura supravegherea în condiŃii satisfăcătoare – instanŃa va putea încredinŃa supravegherea
minorului unor persoane de încredere (de preferinŃă rude apropiate), ori unor instituŃii
specializate în supravegherea minorilor (Serviciul de ProbaŃiune – Legea nr. 123/2006).
Potrivit legii instanŃa poate să impună minorului respectarea uneia sau mai multora dintre
obligaŃiile consacrate potrivit art. 103 alin. 3 atrăgând totodată atenŃia minorului asupra
consecinŃelor comportării sale.
Dacă pe durata executării acestei măsuri, minorul se sustrage de la supravegherea ce se
exercită asupra lui sau are purtări rele ori săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală, instanŃa
revocă măsura şi ia faŃă de minor măsura internării într-un centru de reeducare. Dacă fapta
prevăzută de legea penală constituie infracŃiune instanŃa ia măsura internării sau aplică o
pedeapsă. Săvârşirea unei noi infracŃiuni în cursul termenului de un an face să se nască o
pluralitate de infracŃiuni, fiind excluse atât starea de recidivă cât şi pluralitatea intermediară, ceea
ce atrage revocarea şi tratamentul penal instituit de legiuitor potrivit dispoziŃiilor art. 103 alin.6
C. pen.

Legea prevede şi două măsuri educative privative de libertate, respectiv măsura internării
într-un centru de reeducare şi cea a internării într-un institut medical-educativ.

II.3.1.3. Internarea într-un centru de reeducare (art. 104 C. pen.)

Internarea într-un centru de reeducare constituie măsură educativă cea mai severă care se
ia faŃă de minorul infractor în privinŃa căruia celelalte măsuri educative sunt neîndestulătoare în

44
scopul reeducării minorului căruia i se asigură posibilitatea de a dobândi învăŃătura necesară şi o
pregătire profesională potrivit cu aptitudinile sale. Măsura se ia pe timp nedeterminat însă nu
poate dura decât până la împlinirea vârstei de 18 ani, de unde rezultă că la data aplicării acesteia
făptuitorul trebuie să fie minor, în caz contrar urmând a se recurge la aplicarea de pedepse. La
data când minorul devine major, instanŃa poate dispune prelungirea internării acestuia pe o durată
de cel mult 2 ani, dacă aceasta este necesară pentru realizarea scopului internării (conform art.
106 C. pen.).
In materia acestei sancŃiuni cu un caracter privativ de libertate, legiuitorul reglementează
şi instituŃia liberării, denumită liberarea minorului înainte de a deveni major, care prezintă un
caracter condiŃionat de trecere a cel puŃin un an de la data internării şi de dovezile temeinice de
îndreptare, de sârguinŃă la învăŃătură şi însuşirea pregătirii profesionale; dacă pe perioada
liberării minorul adoptă o conduită necorespunzătoare, instanŃa poate să dispună revocarea, iar
dacă minorul săvârşeşte din nou o infracŃiune – funcŃie de aprecierea instanŃei, respectiv că este
sau nu cazul să i se aplice o pedeapsă -, instanŃa va proceda conform dispoziŃiilor legale (vezi în
acest sens art. 108 alin. 2 C. pen.).

II.3.1.4. Internarea într-un institut medical-educativ (art. 105 C. pen.)

Internarea într-un institut medical-educativ este o măsură educativă privativă de libertate
având un caracter mixt care se ia faŃă de minorul care, din cauza stării fizice sau psihice are
nevoie de tratament medical şi de un regim special de educaŃie.
Ca şi în cazul măsurii internării într-un centru de reeducare, internarea într-un institut
medical-educativ se ia pe timp nedeterminat, însă nu poate dura decât până la împlinirea vârstei
de 18 ani, iar la data când minorul devine major, instanŃa poate dispune prelungirea internării pe
o durată de cel mult 2 ani, dacă aceasta este necesară pentru realizarea scopului internării.
Măsura trebuie să fie ridicată însă de îndată ce a dispărut cauza care a impus luarea
acesteia; dispunând ridicarea instanŃa poate, dacă e cazul, să ia faŃă de minor măsura internării
într-un centru de reeducare (art. 106 C. pen.).
Dacă în perioada internării într-un institut medical-educativ minorul săvârşeşte din nou o
infracŃiune pentru care se apreciază că este cazul să i se aplice pedeapsa închisorii instanŃa
revocă internarea (art. 108 alin. 2 teza a 2-a).

45
II.3.2. Pedepsele aplicabile infractorilor minori
Dintre categoriile de pedepse care se aplică persoanei fizice, infractorilor minori le sunt
aplicabile doar pedepsele principale – privarea de libertate sub forma închisorii sau amenda
penală (însă limitele minime şi maxime speciale se reduc, în principiu, la jumătate) – şi pedepse
secundare reprezentate doar de pedeapsa accesorie, în anumite condiŃii.
Pedepsele pentru minori sunt reglementate potrivit art. 109 C. pen. care înscrie prin
dispoziŃiile alin. 1 că pedepsele ce se pot aplica minorilor sunt închisoarea sau amenda prevăzute
de lege pentru infracŃiunea săvârşită, pedepse ale căror limite se reduc la jumătate, iar în urma
reducerii, în nici un caz minimul pedepsei nu va depăşi 5 ani.
Pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă nu se aplică acestei categorii de infractori atunci când legea
prevede pentru infracŃiunea săvârşită această pedeapsă, minorului i se aplică închisoarea de la 5
la 20 de ani.
Dacă pentru infracŃiunea săvârşită de infractorul minor se constată existenŃa unor cauze
sau circumstanŃe agravante sau atenuante, acestea îşi produc efectele prevăzute de lege în raport
de limitele reduse potrivit stării de minoritate.
De asemenea, pedepsele secundare ca pedepse complementare (interzicerea unor drepturi
şi degradarea militară) nu se aplică minorului potrivit dispoziŃiilor art. 109 alin. 3 care dispune în
acest sens
In ceea ce priveşte însă pedepsele secundare ca pedepse accesorii, prin Decizia nr. 51 din
4 iunie 2007, SecŃiile Unite au decis că pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 raportat la art. 64
lit. a, b şi art. 71 alin. 3 cu referire la art. 64 lit. d din Codul penal este aplicabilă şi inculpaŃilor
minori, pedeapsă a cărei executare va începe la împlinirea vârstei de 18 ani, atunci când minorul
urmează să devină major în cursul procesului penal sau în timpul executării pedepsei.

Pentru a ocroti persoana minorului şi a o feri de consecinŃele ce decurg din condamnare,

legea a inserat prevederea - art. 109 alin. 4 C. pen. – potrivit căreia condamnările pronunŃate
pentru fapte săvârşite în timpul minorităŃii nu atrag incapacităŃi sau decăderi; de asemenea
potrivit art. 38 alin. 1 lit. a C. pen. condamnările pentru infracŃiuni săvârşite în timpul minorităŃii
sunt condamnări care nu atrag starea de recidivă.

II.3.3. ParticularităŃi privind individualizarea pedepselor în cazul

infractorilor minori
La stabilirea şi aplicarea pedepsei pentru infractorii minori se Ńine seama de criteriile

46
generale de individualizare a pedepsei din art. 72 C. pen., instanŃa putând dispune – dacă sunt
întrunite condiŃiile legii – art. 81 şi art. 1101 C. pen. – suspendarea condiŃionată a executării
pedepsei ori suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control, fiind consacrate
dispoziŃii mai avantajoase (termenele de încercare sunt reduse).
InstituŃia suspendării condiŃionate a executării pedepsei în formă simplă se poate dispune
şi în cazul infractorilor minori, condiŃiile mai favorabile fiind prevăzute de art. 110 C. pen. care
prevede că în caz de suspendare condiŃionată a executării pedepsei aplicată minorului, termenul
de încercare se compune din durata pedepsei închisorii la care se adaugă un interval de timp de la
6 luni la 2 ani fixat de instanŃă iar dacă pedeapsa aplicată este amenda termenul de încercare este
de 6 luni.
Conform articolului imediat următor – art. 1101 C. pen. - legiuitorul înscrie o altă
instituŃie denumită suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control. Potrivit
dispoziŃiilor legale odată cu suspendarea simplă aplicată minorului în condiŃiile art.110, instanŃa
poate dispune pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani,
încredinŃarea supravegherii minorului unei persoane sau instituŃii din cele arătate în art. 103 (ce
reglementează măsura educativă a libertăŃii supravegheate), putând stabili pentru minor una sau
mai multe obligaŃii dintre cele prevăzute în art. 103 alin. 3, iar după împlinirea vârstei de 18 ani,
respectarea de către acesta a măsurilor de supraveghere ori a obligaŃiilor prevăzute în art. 863 (ce
reglementează suspendarea executării pedepsei sub supraveghere).
Prin Decizia nr. 75 din 5 noiembrie 2007 SecŃiile Unite ale Înaltei CurŃi de CasaŃie şi
JustiŃie au decis că dispoziŃiile art. 1101 din Codul penal se interpretează în sensul că în cazul
suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere sau sub control aplicată inculpatului
minor, instanŃa va stabili un termen de încercare în condiŃiile art. 110 din acelaşi cod şi nu
potrivit art. 862 alin. 1 din Codul penal.”

II.3.4. Perspective legislative

Titlul V al părŃii generale a noului Cod penal este rezervat minorităŃii infractorului,
intitulat „Minoritatea” şi divizat pe un număr de patru capitole, interesând: regimul răspunderii
penale a minorului (Cap. I); regimul măsurilor educative neprivative de libertate (Cap. II);
regimul măsurilor educative privative de libertate (Cap. III); dispoziŃii comune în materie (Cap.
IV).
Chiar dacă limitele răspunderii penale a minorului rămân neschimbate, consecinŃele

47
răspunderii (sale) penale cunosc o schimbare majoră de optică a legiuitorului noului Cod penal,
evidenŃiindu-se renunŃarea la regimul mixt de sancŃionare, prin incidenŃa, în mod exclusiv, dintre
sancŃiunile de drept penal existente, doar a măsurilor educative (neprivative şi privative de
libertate), într-o nouă configuraŃie legală.
Măsurile educative neprivative de libertate prevăzute de legea nouă sunt: stagiul de
formare civică; supravegherea; consemnarea la sfârşit de săptămână; asistarea zilnică. Măsurile
educative privative de libertate prevăzute de legea nouă sunt: internarea într-un centru educativ şi
internarea într-un centru de detenŃie.
În sancŃionarea minorului care la data săvârşirii infracŃiunii avea vârsta cuprinsă între 14
şi 18 ani, se acordă prioritate măsurilor educative neprivative de libertate, putându-se lua o
măsură privativă de libertate doar în cazurile expres prevăzute de lege, respectiv: dacă a mai
săvârşit o infracŃiune pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei
executare a început înainte de comiterea infracŃiunii pentru care a fost judecat, cât şi atunci când
pedeapsa prevăzută de lege pentru infracŃiunea săvârşită este închisoarea de 7 ani sau mai mare
ori detenŃiunea pe viaŃă (conform art. 114).
După cum s-a menŃionat, în capitole distincte (II, III) se reglementează regimul măsurilor
educative, după cum se încadrează în categoria celor neprivative / privative de libertate,
dispoziŃii legale ce se vor completa cu prevederile din legile de executare a sancŃiunilor de drept
penal (pedepse şi măsuri educative neprivative / privative de libertate), actualmente în stadiu de
proiect (fapt ce ne determină să nu insistăm aici asupra prezentării lor). Legiuitorul noului Cod
penal descrie în ce constă fiecare măsură educativă neprivativă de libertate, în parte, după cum
sunt specificate şi atribuŃiile ce cad în sarcina serviciului de probaŃiune în legătură cu aceste
măsuri. Cu referire la măsurile educative privative de libertate, menŃionăm că măsura internării
într-un centru educativ constă în internarea minorului pe o perioadă cuprinsă între 1 şi 3 ani,
într-o instituŃie specializată în recuperarea minorului (art. 124), putând fi luată în condiŃiile
prevăzute de art. 114 alin.2 lit. a), b) – atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracŃiunea săvârşită este închisoarea de 7 ani sau mai mare, dar până la 20 de ani. Internarea
într-un centru de detenŃie constă, de asemenea, în internarea într-o instituŃie specializată în
recuperarea minorilor, însă în regim de pază şi supraveghere. Cea mai severă măsură educativă –
internarea într-un centru de detenŃie – se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 şi 5 ani, când se
constată că minorul a săvârşit o infracŃiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7
ani sau mai mare, dar până la 20 de ani, ori pe o perioadă cuprinsă între 5 şi 15 ani dacă
infracŃiunea săvârşită de minor este sancŃionată cu pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani ori

48
cu detenŃiunea pe viaŃă.
Semnalăm şi unele reglementări fără corespondent pe planul legislaŃiei actuale, şi anume:
dispoziŃii exprese privind sancŃionarea infractorilor minori în cazul pluralităŃii de infracŃiuni
(potrivit art. 129 care oferă soluŃii legislative diferite, după cum infracŃiunile concurente sunt
săvârşite în timpul minorităŃii, cât şi în cazul săvârşirii a două infracŃiuni, dintre care una în
timpul minorităŃii şi una după majorat), precum şi înscrierea prescripŃiei executării măsurilor
educative (art. 132).

***

ÎNTREBĂRI pentru verificarea cunoştinŃelor dobândite:

1) Care este natura juridică a stării de minoritate a infractorului?
2) Care sunt asemănările / deosebirile dintre măsurile educative şi pedepsele aplicabile
infractorilor minori?
3) Prin ce se particularizează măsura educativă a mustrării în raport de celelalte măsuri
educative?
4) Dacă în cursul executării unor măsuri educative (neprivative sau privative de libertate),
minorul comite din nou o infracŃiune, cum se va califica ansamblul faptic reŃinut în sarcina sa şi
cum se va realiza sancŃionarea?
5) Ce aspecte comune prezintă măsurile educative privative de libertate?
6) Este posibilă contopirea măsurilor educative şi a pedepselor aplicabile infractorilor minori
pentru mai multe infracŃiuni concurente?
7) Care sunt pedepsele principale aplicabile infractorilor minori şi prin ce se particularizează
acestea în raport de pedepsele principale aplicabile infractorilor majori?
8) Infractorilor minori le sunt aplicabile pedepsele accesorii?
9) În ce condiŃii operează revocarea suspendării condiŃionate a executării pedepsei în cazul
infractorilor minori?
10) Este posibilă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (în condiŃiile art.861 şi
următoarele din C. pen.) în cazul infractorilor minori.

II.4. MĂSURILE DE SIGURANłĂ

Măsurile de siguranŃă sunt reglementate în lumina dispoziŃiilor Titlului VI al părŃii

49
generale a Codului penal, conform art. 111 - 1182 (dispoziŃii generale şi regimul măsurilor de
siguranŃă).
Ca sancŃiuni de drept penal, măsurile de siguranŃă se iau faŃă de persoanele care au comis
fapte prevăzute de legea penală, având ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi
preîntâmpinarea săvârşirii de noi fapte prevăzute de legea penală.
Măsurile de siguranŃă au un caracter preponderent preventiv, iar temeiul dispunerii
acestor sancŃiuni rezidă în starea de pericol pe care o prezintă persoana ce a comis fapta
prevăzută de legea penală (sau infracŃiunea), aplicându-se pe lângă o pedeapsă sau ca sancŃiune
de sine-stătătoare, de regulă, pe o perioadă nedeterminată, cât timp subzistă starea de pericol.
Spre deosebire de pedepse, anumite instituŃii de drept penal nu funcŃionează în cazul
măsurilor de siguranŃă, spre exemplu: actele de clemenŃă nu produc efecte asupra măsurilor de
siguranŃă; suspendarea condiŃionată a executării pedepsei (în formă simplă sau sub supraveghere)
nu atrage suspendarea executării măsurilor de siguranŃă; de regulă, reabilitarea nu are efecte
asupra măsurilor de siguranŃă etc..
Potrivit art. 112 C. pen. măsurile de siguranŃă sunt:
• obligarea la tratament medical;
• internarea medicală;
• interzicerea de a ocupa o funcŃie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o altă
ocupaŃie;
• interzicerea de a se afla în anumite localităŃi;
• expulzarea străinilor;
• confiscarea specială.
• interdicŃia de a reveni în locuinŃa familiei pe o perioadă determinată;
Doctrina penală reŃine următoarele categorii de măsuri de siguranŃă, în urma clasificării
măsurilor prevăzute de lege în:
• măsuri de siguranŃă cu caracter medical;
• măsuri de siguranŃă restrictive de drepturi şi de libertate;
• măsuri de siguranŃă cu caracter patrimonial.

II.4.1. Măsurile de siguranŃă cu caracter medical

II.4.1.1. Obligarea la tratament medical (art. 113 C. pen.) constă în obligarea persoanei care a
săvârşit fapta prevăzută de legea penală de a se prezenta în mod regulat la tratament medical
până la însănătoşire, dacă din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau

50
alte asemenea substanŃe, prezintă pericol pentru societate.

II.4.1.2. Internarea medicală (art. 114 C. pen.) constă în privarea de libertate prin internarea într-
un institut medical de specialitate, până la însănătoşire, a persoanei care a săvârşit fapta
prevăzută de legea penală, atunci când făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman şi se află într-
o stare care prezintă pericol pentru societate.
Când persoana faŃă de care s-a luat măsura de siguranŃă a obligării la tratament medical
nu se prezintă regulat la tratament, se poate dispune internarea medicală (art. 113 alin. 2).
Dacă persoana obligată la tratament medical este condamnată la o pedeapsă privativă de
libertate (deci fapta comisă constituie infracŃiune, iar măsura se aplică pe lângă o pedeapsă),
tratamentul se efectuează şi în timpul executării pedepsei.
Legea prevede că măsura obligării la tratament medical poate fi luată în mod provizoriu
şi în cursul urmăririi penale sau al judecăŃii (art. 113 alin. 4), ceea ce este valabil şi în cazul
măsurii internării medicale (art. 114 alin. 2).
Măsurile de siguranŃă cu caracter medical se iau pe o durată nedeterminată şi încetează
odată cu însănătoşirea persoanei. Dacă s-a dispus măsura obligării la tratament medical, dar
boala se agravează, se poate înlocui cu măsura internării medicale. Dacă s-a dispus măsura
internării medicale şi se constată o ameliorare considerabilă, poate fi înlocuită cu obligarea la
tratament medical.

II.4.2. Măsurile de siguranŃă restrictive de drepturi şi de libertate

II.4.2.1. Interzicerea unei funcŃii sau profesii (art. 115 C. pen.) se poate dispune când făptuitorul
a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală datorită incapacităŃii, nepregătirii sau altor cauze care
îl fac impropriu pentru ocuparea unei anumite funcŃii ori pentru exercitarea unei profesii, meserii
sau alte ocupaŃii şi prezintă o stare de pericol ce se datorează uneia dintre aceste cauze.
Măsura de siguranŃă a interzicerii unei funcŃii sau profesii se dispune pe o perioadă
nedeterminată, prin lege fiind prevăzut că ea poate fi revocată la cerere, după trecerea unui
termen de cel puŃin un an, dacă se constată că temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O
nouă cerere nu se poate face decât după trecerea unui termen de cel puŃin un an de la data
respingerii cererii anterioare (art. 115 alin. 2).
Măsura de siguranŃă a interzicerii unei funcŃii sau profesii nu trebuie confundată cu
pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi (conform art. 64 alin. 1 lit. c – dreptul de a
ocupa o funcŃie, de a exercita o profesiune sau de a desfăşura o activitate de natura aceleia de
51
care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracŃiunii), date fiind temeiurile diferite ale
acestor sancŃiuni, respectiv vinovăŃia persoanei în cazul pedepsei şi starea de pericol în cazul
măsurii de siguranŃă.

II.4.2.2. Interzicerea de a se afla în anumite localităŃi (art. 116 C. pen.) se distinge prin unele
caracteristici proprii, putând fi luată în cazul săvârşirii unei fapte ce constituie infracŃiune şi
aplicându-se pe lângă o pedeapsă, legea stabilind anumite condiŃii în acest sens cât şi durata de
aplicare a măsurii, conform dispoziŃiilor art. 116 care prevede: dacă instanŃa constată că prezenŃa
unei persoane condamnate la pedeapsa închisorii de cel puŃin un an în localitatea unde a săvârşit
infracŃiunea sau în alte localităŃi constituie un pericol grav pentru societate, poate lua faŃă de
aceasta măsura interzicerii de a se afla în acea localitate sau în alte localităŃi anume determinate
prin hotărârea de condamnare (alin. 3). Această măsură poate fi luată pe o durată de până la 5 ani
şi poate fi prelungită dacă nu a dispărut pericolul care a justificat luarea măsurii. Prelungirea nu
poate depăşi durata măsurii luate iniŃial (alin. 2).
CondiŃia ca făptuitorul să fi fost condamnat pentru alte infracŃiuni nu se cere când se
pronunŃă o condamnare mai mare de 5 ani. In cazul anumitor infracŃiuni limitativ prevăzute de
lege (cum ar fi spre exemplu infracŃiunile de tâlhărie, furt sau viol) măsura de siguranŃă a
interzicerii de a se afla în anumite localităŃi poate fi luată oricare ar fi pedeapsa aplicată, durata
sau cuantumul acesteia şi chiar dacă făptuitorul nu a mai fost condamnat anterior pentru alte
infracŃiuni (a se vedea în acest sens art. 116 alin. 4).
Măsura poate fi revocată la cerere sau din oficiu, după trecerea unui termen de cel puŃin
un an, dacă temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O nouă cerere nu se poate face decât
după trecerea unui termen de cel puŃin un an de la data respingerii cererii anterioare (art. 116
alin. 5).
Reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranŃă, excepŃie făcând (şi) măsura
interzicerii de a se afla în anumite localităŃi (conform art. 155 alin. 3).
II.4.2.3. InterdicŃia de a reveni în locuinŃa familiei pe o perioadă determinată (art. 1181 C. pen.)
se distinge, de asemenea, prin unele caracteristici proprii, putând fi luată în cazul săvârşirii
anumitor fapte ce constituie infracŃiuni şi aplicându-se pe lângă o pedeapsă, legea stabilind
anumite condiŃii în acest sens cât şi durata de aplicare a măsurii, conform dispoziŃiilor art. 1181
care prevede:
Dacă instanŃa constată că prezenŃa, în locuinŃa familiei, a persoanei condamnate la
pedeapsa închisorii de cel puŃin un an pentru loviri sau orice alte acte de violenŃă cauzatoare de

52
suferinŃe fizice şi psihice săvârşite asupra membrilor familiei, constituie un pericol grav pentru
ceilalŃi membri ai familiei, poate lua faŃă de această persoană măsura interzicerii de a reveni în
locuinŃa familiei, la cererea părŃii vătămate (alin. 1). Această măsură poate fi luată pe o durată de
până la 2 ani.

II.4.2.4. Expulzarea (art. 117 C. pen.) poate fi luată faŃă de cetăŃeanul străin sau apatridul care nu
domiciliază în Ńară care a comis o infracŃiune, constând în interzicerea de a rămâne pe teritoriul
Ńării, datorită stării de pericol pe care o prezintă.
Statul în care persoanele urmează să fie expulzate este statul al cărui cetăŃean este
infractorul sau statul pe teritoriul căruia îşi are domiciliul; aceste persoane nu vor fi expulzate
dacă există motive serioase de a se crede că riscă să fie supuse la tortură în statul în care urmează
a fi expulzat (art. 117 alin. 4).
În cazul în care expulzarea însoŃeşte pedeapsa închisorii, aducerea la îndeplinire a
expulzării are loc după executarea pedepsei (alin. 2).

II.4.3. Măsuri de siguranŃă cu caracter patrimonial

II.4.3.1. Confiscarea specială (art. 118 C. pen.) este măsura de siguranŃă care se ia în vederea
înlăturării unei stări de pericol ce decurge din deŃinerea anumitor categorii de bunuri prevăzute
de lege, respectiv:

Bunurile produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală. Bunurile cuprinse în
această categorie sunt bunuri care nu au avut o existenŃă anterioară faptei fiind create,
produse sau fabricate prin acŃiunea ce constituie elementul material al faptei.

Bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârşirea unei infracŃiuni dacă sunt ale
infractorului sau dacă aparŃinând altei persoane aceasta a cunoscut scopul folosirii lor. Din
practica instanŃelor noastre penale rezultă măsura confiscării speciale cu privire la
autovehiculul care a servit la săvârşirea infracŃiunilor de omor, furt ş.a., măsura impunându-
se atunci când între fapta penală comisă şi cea de folosire a mijlocului de transport există o
legătură indisolubilă. În cazul acestei categorii de bunuri – bunuri care au fost folosite în
orice mod la săvârşirea unei infracŃiuni – dacă valoarea bunurilor supuse confiscării este
vădit disproporŃionată faşă de natura şi gravitatea infracŃiunii se dispune confiscarea în parte,
prin echivalent bănesc, Ńinând seama de urmarea infracŃiunii şi de contribuŃia bunului la
producerea acesteia. Dacă bunurile nu pot fi confiscate întrucât nu sunt ale infractorului, iar
persoana căreia îi aparŃin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se confiscă echivalentul în bani al
53
 acestora. Această măsură nu poate fi dispusă în cazul infracŃiunilor săvârşite prin presă.

Bunurile produse, modificate sau adaptate în scopul săvârşirii unei infracŃiuni dacă au fost
utilizate la comiterea acesteia şi dacă sunt ale infractorului. Potrivit doctrinei bunurile
produse în scopul pregătirii infracŃiunii sunt bunuri create de infractor prin transformarea,
combinarea sau prelucrarea altor materiale, substanŃe care îşi pierd identitatea iniŃială intrând
în componenŃa unui nou produs. Bunurile modificate sau adaptate în scopul săvârşirii unei
infracŃiuni au existenŃă materială anterioară infracŃiunii însă sunt supuse unor operaŃiuni de
modificare sau adaptare pentru a le face mai eficiente în vederea atingerii scopului
infracŃional. Când bunurile aparŃin altei persoane confiscarea se dispune dacă producerea,
modificarea sau adaptarea a fost efectuată de proprietar ori de infractor cu ştiinŃa
proprietarului. Dacă bunurile nu pot fi confiscate întrucât nu sunt ale infractorului, iar
persoana căreia îi aparŃin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se confiscă echivalentul în bani al
acestora.

Bunurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei fapte sau pentru a răsplăti pe
făptuitor.

Bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală dacă nu sunt restituite
persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Bunurile
cuprinse în această categorie sunt bunuri preexistente săvârşirii faptei şi care ajung în posesia
infractorului prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală.

Bunurile a căror deŃinere este interzisă de lege.
Prin Legea nr.278/2006 au fost completate prevederile art. 118 C. pen. ce reglementează
această măsură cu dispoziŃii exprese privind confiscarea prin obligarea la plata echivalentului
bunurilor confiscabile sau confiscarea altor bunuri de aceeaşi valoare (a se vedea în acest sens
art. 118 alin. 4 şi 5). De asemenea, prin legea menŃionată s-a reglementat expres individualizarea
măsurii de siguranŃă a confiscării speciale conform dispoziŃiilor alineatului final care prevede că
instanŃa poate să nu dispună confiscarea bunului dacă acesta face parte dintre mijloacele de
existenŃă, de trebuinŃă zilnică ori de exercitare a profesiei infractorului sau a persoanei asupra
căreia ar putea opera măsura confiscării speciale.
Spre deosebire de celelalte măsuri de siguranŃă, măsura confiscării speciale are caracter
definitiv şi este irevocabilă.

II.4.3.2. Confiscarea extinsă (art. 1182 C. pen.). Prin Legea nr.63/2012 privind modificarea
Codului penal, s-a lărgit cadrul legal al măsurilor de siguranŃă, prin introducerea măsurii

54
confiscării extinse – consacrată prin dispoziŃiile art.112 lit. h) C. pen. – cu reglementare sub
aspectul conŃinutului şi al condiŃiilor de dispunere în art.1182 C. pen., astfel:
„(1) Sunt supuse confiscării şi alte bunuri decât cele menŃionate la art. 118, în cazul în care
persoana este condamnată pentru comiterea uneia dintre următoarele infracŃiuni, dacă fapta este
susceptibilă să îi procure un folos material şi pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 5
ani sau mai mare: a) proxenetism; b) infracŃiuni privind traficul de droguri şi de precursori; c)
infracŃiuni privind traficul de persoane; d) infracŃiuni la regimul frontierei de stat a României; e)
infracŃiunea de spălare a banilor; f) infracŃiuni din legislaŃia privind prevenirea şi combaterea
pornografiei; g) infracŃiuni din legislaŃia privind prevenirea şi combaterea terorismului; h)
asocierea pentru săvârşirea de infracŃiuni; i) infracŃiunea de iniŃiere sau constituire a unui grup
infracŃional organizat ori de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup; j)
infracŃiuni contra patrimoniului; k) infracŃiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor şi
muniŃiilor, materialelor nucleare sau al altor materii radioactive şi materiilor explozive; l)
falsificarea de monedă sau alte valori; m) divulgarea secretului economic, concurenŃă neloială,
nerespectarea dispoziŃiilor privind operaŃiile de import sau export, deturnarea de fonduri,
nerespectarea dispoziŃiilor privind importul de deşeuri şi reziduuri; n) infracŃiuni privind
organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc; o) trafic de migranŃi; p) infracŃiuni de corupŃie,
infracŃiuni asimilate infracŃiunilor de corupŃie, infracŃiuni în legătură cu infracŃiunile de corupŃie,
infracŃiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene; q) infracŃiuni de evaziune
fiscală; r) infracŃiuni privind regimul vamal; s) infracŃiunea de bancrută frauduloasă; ş)
infracŃiuni săvârşite prin intermediul sistemelor informatice şi al mijloacelor de plată electronice;
t) traficul de organe, Ńesuturi sau celule de origine umană.
(2) Confiscarea extinsă se dispune dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiŃii:
a) valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5 ani înainte şi, dacă
este cazul, după momentul săvârşirii infracŃiunii, până la data emiterii actului de sesizare a
instanŃei, depăşeşte în mod vădit veniturile obŃinute de aceasta în mod licit; b) instanŃa are
convingerea că bunurile respective provin din activităŃi infracŃionale de natura celor prevăzute la
alin. 1. (3) Pentru aplicarea dispoziŃiilor alin. 2 se tine seama şi de valoarea bunurilor transferate
de către persoana condamnată sau de un terŃ unui membru de familie, persoanelor cu care
persoana condamnată a stabilit relaŃii asemănătoare acelora dintre soŃi ori dintre părinŃi şi copii,
în cazul în care convieŃuiesc cu acesta, persoanelor juridice asupra cărora persoana condamnată
deŃine controlul. (4) Prin bunuri, conform prezentului articol, se înŃelege şi sumele de bani. (5)
La stabilirea diferenŃei dintre veniturile licite şi valoarea bunurilor dobândite se vor avea în

55
vedere valoarea bunurilor la data dobândirii lor şi cheltuielile făcute de persoana condamnată,
persoanele prevăzute la alin. 3. (6) Daca bunurile supuse confiscării nu se găsesc, în locul lor se
confiscă bani şi bunuri până la concurenŃa valorii acestora. (7) Se confiscă, de asemenea,
bunurile şi banii obŃinuŃi din exploatarea şi folosirea bunurilor supuse confiscării. (8)
Confiscarea nu poate depăşi valoarea bunurilor dobândite în perioada prevăzută la alin. 2, care
excedează nivelul veniturilor licite ale persoanei condamnate."

II.4.4. Perspective legislative

Titlul IV al părŃii generale a noului Cod penal este rezervat măsurilor de siguranŃă, fiind
înscrise – conform art. 107 ş.u. – dispoziŃii generale în materia acestor sancŃiuni de drept penal,
precum şi dispoziŃii privitoare la regimul acestora.
Măsurile de siguranŃă îşi vor menŃine particularităŃile ca sancŃiuni de drept penal ce se iau
faŃă de persoanele care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, nejustificate, având ca scop
înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală,
putându-se lua şi în situaŃia în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă (conform art. 107).
Spre deosebire de actuala reglementare, se restrânge cadrul legal al măsurilor de
siguranŃă, ce vor fi reprezentate de: măsuri de siguranŃă cu un caracter medical (obligarea la
tratament medical şi internarea medicală), măsura restrictivă de drepturi a interzicerii ocupării
unei funcŃii sau exercitării unei profesii şi măsurile de siguranŃă având caracter patrimonial
(confiscarea specială şi confiscarea extinsă – introdusă prin Legea nr.63/2012).
Regimul măsurilor de siguranŃă este, în principiu, apropiat / similar celui consacrat în
Codul penal în vigoare, fără modificări notabile (care să ne conducă aici la evidenŃierea lor).

***

ÎNTREBĂRI pentru verificarea cunoştinŃelor dobândite:

1. Prin ce se particularizează măsurile de siguranŃă ca sancŃiuni de drept penal?
2. Cum se clasifică măsurile de siguranŃă?
3. Care sunt asemănările / deosebirile dintre măsurile de siguranŃă ce au caracter medical?
4. Prin ce se diferenŃiază măsura internării medicale de cea a internării într-un institut medical-
educativ?
5. Dacă avem în vedere doar două dintre măsurile de siguranŃă, respectiv cea a interzicerii
dreptului de a se afla în anumite localităŃi şi cea a interdicŃiei de a reveni în locuinŃa familiei,

56
 prin ce se deosebesc acestea de celelalte măsuri de siguranŃă restrictive de drepturi?
6. FaŃă de cine şi în ce condiŃii se poate lua măsura de siguranŃă a expulzării?
7. Care sunt măsurile de siguranŃă restrictive de bunuri?
8. Sustragerea de la executarea căror măsuri de siguranŃă constituie infracŃiuni?
9. Măsurile de siguranŃă reprezintă consecinŃe ale răspunderii penale?
10. Ce măsuri de siguranŃă pot fi luate în mod provizoriu şi în cursul urmăririi penale sau al
judecăŃii?

III. CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ SAU MODIFICĂ

EXECUTAREA PEDEPSEI

OBIECTIVE:
- Dobândirea de către studenŃi a abilităŃii de înŃelegere a particularităŃilor cauzelor care înlătură
sau modifică executarea pedepsei şi de delimitare a acestora în raport de celelalte cauze cu efecte
extinctive asupra instituŃiilor fundamentale ale dreptului penal (cauzele care exclud infracŃiunea,
cauzele care înlătură răspunderea penală, cauzele de nepedepsire, cauzele de înlăturare a
consecinŃelor condamnării).
- Dezvoltarea abilităŃii studenŃilor de a delimita între cauzele particulare de înlăturare a executării
pedepsei, surprinzând specificul şi particularităŃile fiecăreia.
- Crearea aptitudinii studenŃilor de a efectua o tratare comparativă, la nivel general, între
reglementarea actuală şi cea de lege ferenda a instituŃiei cauzelor de înlăturare a acesteia.

***

Cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei sunt consacrate în lumina Titlului
VII al părŃii generale a Codului penal şi sunt reprezentate de graŃiere şi prescripŃia executării
pedepsei. Acestor cauze li se poate alătura şi amnistia postcondamnatorie (art. 119 alin.1 teza a
2-a C. pen.) care înlătură executarea pedepsei pronunŃate şi celelalte consecinŃe ale condamnării.
Se observă că, spre deosebire de aceasta, cauzele reprezentate de graŃiere şi prescripŃia executării
pedepsei înlătură numai executarea pedepsei, însă condamnările rămân ca antecedente penale [a
se vedea, în acest sens, materia recidivei, cu referire, pe de o parte, la naşterea stării de recidivă
în raport de instituŃia graŃierii sau de intervenirea prescripŃiei executării pedepsei, pe de altă
parte, privitor la condamnările care nu atrag starea de recidivă printre care se înscriu şi cele

57
pentru infracŃiuni amnistiate].

III.1. GRAłIEREA
GraŃierea este un act de clemenŃă care se acordă de către forul legiuitor (Parlament) prin
lege organică (graŃierea colectivă) sau de către Preşedintele statului, prin decret prezidenŃial
(graŃierea individuală). Prin graŃiere se dispune înlăturarea, în totul sau în parte, a executării
pedepsei, ori comutarea acesteia în alta mai uşoară (când nu se înlătură executarea, operând doar
înlocuirea cu o pedeapsă mai uşoară).
În Codul penal graŃierea îşi găseşte reglementarea în art. 120; menŃionăm de asemenea
reglementarea prin Legea nr. 546/2002 privind graŃierea şi procedura acordării acesteia [la care
facem integral trimitere, parcurgerea acestui act normativ făcând parte integrantă din
îndatoririle de studiu individual privind această parte a materie].
Literatura penală descrie diferite feluri ale graŃierii în raport cu persoanele cărora se
acordă (graŃiere colectivă sau individuală); după întinderea efectelor pe care le produce (graŃierea
totală sau parŃială ori comutare de pedeapsă); după cum actul de graŃiere impune sau nu
realizarea unor condiŃii pentru incidenŃa sa (graŃierea necondiŃionată sau condiŃionată) – [a se
vedea pe larg dezvoltarea ideilor din doctrină].
GraŃierea operează, de regulă, in personam, în unele cazuri putând avea şi un caracter
obiectiv având în vedere persoana, spre exemplu, cei condamnaŃi pentru anumite infracŃiuni.
Ca efect al unui act de graŃiere se înlătură executarea totală (remitere de pedeapsă) sau
parŃială (reducere de pedeapsă) a pedepsei principale ori are loc comutarea acesteia într-o
pedeapsă mai uşoară.
GraŃierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiŃionat. În
acest caz, partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunŃate de instanŃă
se reduce în mod corespunzător. Dacă suspendarea condiŃionată este revocată sau anulată, se
execută numai partea din pedeapsă rămasă negraŃiată (art. 120 alin. 2 C. pen.).
Potrivit deciziei nr. XIV/2005 pronunŃată de Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, SecŃiile
Unite, în soluŃionarea unui recurs formulat în interesul legii (decizie publicată în M. Of., nr.
284/29.03.2006): „Efectele graŃierii condiŃionate asupra pedepselor a căror executare este
suspendată condiŃionat, constând în reducerea termenului de încercare prevăzut în art. 82 din C.
pen., cu durata pedepsei graŃiate, se produc imediat şi nu după împlinirea termenului condiŃie
prevăzut de legea de graŃiere, care se referă exclusiv la pedepsele executabile. La împlinirea

58
termenului de încercare astfel redus, cel condamnat este reabilitat de drept dacă sunt îndeplinite
condiŃiile prevăzute de art. 86 C. pen.”.
Potrivit unei alte decizii (nr. X/2005, publicată în M. Of. nr. 123/9.02.2006) pronunŃată
de Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, SecŃiile Unite, în soluŃionarea unui recurs formulat în
interesul legii, în aplicarea dispoziŃiilor art. 34 C. pen., cu referire la dispoziŃiile art. 120 din C.
pen., s-a dispus, în mod obligatoriu pentru instanŃe: „1) În caz de concurs de infracŃiuni, dintre
care pentru unele s-au stabilit pedepse ce intră sub incidenŃa graŃierii, dispoziŃiile referitoare la
contopire se aplică numai cu privire la pedepsele executabile ce nu au făcut obiectul graŃierii sau
care au fost graŃiate parŃial. 2) GraŃierea parŃială, în cazul concursului de infracŃiuni, vizează
numai pedeapsa rezultantă.”.
Din punct de vedere al limitelor sale, legea prevede că graŃierea nu are efecte asupra
pedepselor complementare, în afară de cazul când se dispune altfel prin actul de graŃiere (art. 120
alin. 3 C. pen.). De asemenea, graŃierea nu are efecte asupra măsurilor de siguranŃă şi măsurilor
educative (art. 120 alin.3 C. pen.). GraŃierea nu produce efecte nici asupra despăgubirilor civile.
Din această prezentare sumară a graŃierii şi a efectelor (limitelor efectelor) pe care le
produce se desprind atât asemănări cât şi deosebiri în raport de clemenŃa sub forma amnistiei
intervenită după condamnare (postcondamnatorie), ceea ce trebuie să conducă la corecta
delimitare a acestor două cauze.

III.2. PRESCRIPłIA EXECUTĂRII PEDEPSEI

InstituŃia prescripŃiei executării pedepsei – prevăzută de art. 125 - 128 C. pen., ce cuprind
dispoziŃii privitoare la termenele de prescripŃie, cazurile de întrerupere şi suspendare a cursului
acesteia – este cauza de înlăturare a executării pedepsei după trecerea unui anumit interval de
timp prevăzut de lege de la data pronunŃării hotărârii de condamnare, prin stingerea dreptului
statului de a impune executarea pedepsei, respectiv a obligaŃiei celui condamnat de a o executa.
Această instituŃie a dreptului penal a suferit, de data recentă, modificări legislative; astfel,
potrivit art. 125 alin. 1 şi 2 C. pen. (ultimul modificat prin Legea nr. 27/2012, publicată în M.
Of., Partea I, din 20.03.2012), prescripŃia executării pedepsei înlătură executarea pedepsei
principale, cu excepŃia pedepselor pronunŃate pentru infracŃiunile contra păcii şi omenirii
(indiferent de data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare), pentru infracŃiunile de omor
(art. 174 – 176 C. pen.), precum şi pentru infracŃiunile intenŃionate urmate de moartea victimei
(ex.: lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte – art. 183 C. pen.). Imprescriptibilitatea

59
executării pedepsei se va menŃine în raport de aceste categorii de infracŃiuni şi potrivit
dispoziŃiilor noului Cod penal (Legea nr. 286/2009), modificat prin aceeaşi Lege nr. 27/2012.
Potrivit art. 126 C. pen. sunt prevăzute termenele de prescripŃie a executării pedepsei,
având o durată diferită în funcŃie de pedeapsa aplicată, termene ce se calculează de la data când
hotărârea de condamnare a rămas definitivă, iar în cazul revocării suspendării condiŃionate a
executării pedepsei (în formă simplă sau sub supraveghere) de la data când hotărârea de revocare
a rămas definitivă – conform art. 126 alin. 3, 4 C. pen..
Astfel, temenele de prescripŃie a executării pedepsei pentru persoana fizică sunt:
• 20 de ani, când pedeapsa care urmează să fie executată este detenŃiunea pe viaŃă sau
închisoarea mai mare de 15 ani;
• 5 ani, plus durata pedepsei închisorii stricte sau închisorii care urmează a fi executată, dar nu
mai mult de 15 ani, în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea;
• 3 ani, în cazul când pedeapsa este amenda.
Executarea pedepsei închisorii atunci când aceasta înlocuieşte pedeapsa detenŃiunii pe
viaŃă se prescrie în 20 de ani.
Termenele de prescripŃie a executării pedepsei se reduc la jumătate pentru cei care la data
săvârşirii infracŃiunii erau minori (art. 129 C. pen.).
Termenul de prescripŃie a executării pedepsei amenzii aplicate persoanei juridice este de
5 ani (art. 125 alin.11 C. pen.).
Executarea pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice ce nu pot fi dizolvate
sau a căror activitate nu poate fi suspendată se prescrie într-un termen de 3 ani care curge de la
data la care pedeapsa amenzii a fost executată sau considerată ca executată.
Cursul termenului prescripŃiei executării pedepsei se întrerupe prin începerea executării
pedepsei sau prin sustragerea de la executare, după începerea executării pedepsei ceea ce face să
curgă un nou termen de prescripŃie de la data sustragerii de la executare (art. 127 C. pen.). Cursul
termenului prescripŃiei executării se întrerupe şi prin săvârşirea din nou a unei infracŃiuni,
începând să curgă un nou termen de prescripŃie de la data săvârşirii noii infracŃiuni.
Cursul termenului prescripŃiei executării pedepsei este suspendat în cazurile şi condiŃiile
prevăzute în Codul de procedură penală (art. 128 alin.2 C. pen.), spre exemplu, executarea
pedepsei poate fi suspendată în cazurile de amânare ori de întrerupere a executării pedepsei
consacrate prin dispoziŃiile art. 453 şi 455 C. pr. pen.. Din ziua în care a încetat cauza de
suspendare, prescripŃia îşi reia cursul.
Ca efecte, prescripŃia executării pedepsei înlătură executarea pedepsei principale (cu

60
excepŃia infracŃiunilor imprescriptibile), însă nu are efecte asupra pedepselor complementare şi
nici asupra măsurilor de siguranŃă.
***

ÎNTREBĂRI pentru verificarea cunoştinŃelor dobândite:

1) Care sunt deosebirile semnificative dintre actele de clemenŃă?
2) Prin ce se aseamănă, respectiv, se deosebesc, graŃierea şi prescripŃia executării pedepsei?
3) De câte feluri este graŃierea şi care sunt particularităŃile fiecărei forme?
4) Care este deosebirea dintre întreruperea şi suspendarea termenului de prescripŃie a executării
pedepsei?
5) Care sunt elementele principale ale comparaŃiei dintre prescripŃia executării pedepsei şi
prescripŃia răspunderii penale?

61
IV. CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CONSECINłELE
CONDAMNĂRII

OBIECTIVE:
- Dobândirea de către studenŃi a abilităŃii de înŃelegere a particularităŃilor cauzelor care înlătură
consecinŃele condamnării şi de delimitare a acestora în raport de celelalte cauze cu efecte
extinctive asupra instituŃiilor fundamentale ale dreptului penal (cauzele care exclud infracŃiunea,
cauzele de nepedepsire), mai ales faŃă de celelalte instituŃii reglementate potrivit aceluiaşi titlu al
părŃii generale a Codului penal în care sunt reglementate şi cauzele de înlăturare a consecinŃelor
condamnării (Titlul VII, intitulat „Cauzele care înlătură răspunderea penală sau consecinŃele
condamnării” şi în care sunt tratate: cauzele care înlătură răspunderea penală, cauzele care
înlătură executarea pedepsei, cauzele care înlătură consecinŃele condamnării).
- Dezvoltarea abilităŃii studenŃilor de a delimita între reabilitarea de drept şi reabilitarea
judecătorească.
- Crearea aptitudinii studenŃilor de a efectua o tratare comparativă, la nivel general, între
reglementarea actuală şi cea de lege ferenda a instituŃiei cauzelor de înlăturare a consecinŃelor
condamnării.

***

IV.1. REABILITAREA – SCURTĂ CARACTERIZARE

În lumina Titlului VII, Cap. IV din partea generală a Codului penal, sunt reglementate
cauzele care înlătură consecinŃele condamnării reprezentate de cele două feluri ale reabilitării:
reabilitarea de drept şi reabilitarea judecătorească.
InstituŃiei reabilitării – cauză care înlătură consecinŃele condamnării – i se poate alătura şi
amnistia intervenită după condamnare (postcondamnatorie) care are ca efect înlăturarea
executării pedepsei, precum şi a consecinŃelor condamnării (art. 119 alin.1 teza a 2-a C. pen.).
Reabilitarea este definită în literatura de specialitate ca fiind instituŃia prin care fostul
condamnat este reintegrat total în societate, prin înlăturarea pentru viitor a incapacităŃilor şi
interdicŃiilor care decurg din condamnare şi dobândirea, din punct de vedere moral şi social, a
situaŃiei pe care a avut-o înainte de condamnare.
Sub aspectul naturii juridice, reabilitarea este o cauză legală şi personală care înlătură
consecinŃele condamnării care prezintă următoarele trăsături:
• operează în cazul tuturor condamnărilor indiferent de gravitate, precum şi în cazul
62
 condamnărilor succesive suferite de o persoană (în cazul unor condamnări succesive,
termenul de reabilitare se calculează în raport cu pedeapsa cea mai grea şi începe să curgă de
la data când a luat sfârşit executarea ultimei pedepse).
• este indivizibilă, însemnând că nu se poate dobândi numai pentru o parte din condamnări.
• produce efecte pentru viitor (ex nunc).
Legea reglementează două forme (feluri) ale reabilitării, respectiv reabilitarea de drept
(sau legală) cu o sferă de aplicare mai restrânsă, în cazul condamnărilor de gravitate scăzută şi
reabilitarea judecătorească (sau judiciară) care constituie forma tipică de reabilitare şi are o sferă
mai largă de aplicare. Pentru a opera reabilitarea se cer întrunite anumite condiŃii (mai multe în
cazul reabilitării judecătoreşti), obŃinându-se din oficiu dacă sunt îndeplinite condiŃiile prevăzute
de lege (reabilitarea de drept) sau prin hotărârea instanŃei de judecată, în urma verificării
îndeplinirii condiŃiilor prevăzute de lege (reabilitarea judecătorească).

IV.2. FORMELE REABILITĂRII

IV.2.1. Reabilitarea de drept

Reabilitarea de drept este acea formă a reabilitării ce se obŃine din oficiu, prin efectul
legii, odată cu îndeplinirea condiŃiilor prevăzute de lege, operând în cazul condamnărilor de
gravitate redusă atât pentru persoanele fizice cât şi pentru persoanele juridice.
Potrivit art. 134 alin. 1 C. pen., reabilitarea de drept a persoanei fizice are loc în cazul
condamnării la amendă sau la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an, dacă în decurs de trei
ani condamnatul nu a săvârşit nici o altă infracŃiune.
Din textul legal rezultă condiŃiile instituite pentru a opera reabilitarea de drept şi care
privesc:
• condamnarea de gravitate redusă care se reflectă în pedeapsa aplicată de instanŃă, respectiv
amendă sau pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an;
• termenul de reabilitare care are un cuantum fix de 3 ani şi care se socoteşte de la data când a
luat sfârşit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a stins într-un alt
mod. În acest sens se prevede în art. 136 C. pen. (calculul termenului de reabilitare). Pentru
cei condamnaŃi la amendă, termenul curge din momentul în care amenda a fost achitată sau
executarea ei s-a stins în orice alt mod (alin.2);
• conduita condamnatului care în decursul termenului de 3 ani să nu fi săvârşit o altă
infracŃiune.
63
 Reabilitarea de drept intervine şi în unele cazuri speciale, fiind de reŃinut:
• reabilitarea în cazul suspendării condiŃionate a executării pedepsei (art. 86 C. pen.);
• reabilitarea în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art. 866 C. pen.);
• în cazul executării pedepsei într-o închisoare militară, după executarea pedepsei (în situaŃiile
prevăzute de lege) sau după graŃierea totală ori după graŃierea restului de pedeapsă, când cel
condamnat este reabilitat de drept (art. 62 alin. 5 C. pen.).
Aşa cum am precizat, reabilitarea de drept este acea formă a reabilitării care se obŃine din
oficiu, în măsura în care s-au îndeplinit condiŃiile prevăzute de lege. Reabilitarea de drept poate
fi constatată şi de instanŃa de judecată, caz în care aceasta verifică îndeplinirea condiŃiilor legale,
după care pronunŃă o hotărâre în constatare.
Prin Legea nr. 278/2006 s-a reglementat expres reabilitarea de drept a persoanei juridice
care are loc dacă în decurs de 3 ani de la data la care pedeapsa amenzii sau după caz pedeapsa
comp0lementară a fost executată sau considerată ca executată şi persoana juridică nu a mai
săvârşit nici o infracŃiune (art. 134 alin. 2 C. pen.).

IV.2.2. Reabilitarea judecătorească

Reabilitarea judecătorească este acea formă a reabilitării ce se obŃine la cererea
condamnatului, în urma unei proceduri desfăşurată în faŃa instanŃei de judecată. Procedura
reabilitării judecătoreşti este reglementată de Codul de procedură penală potrivit art. 494 ş.u.
Reabilitarea judecătorească operează în cazul condamnărilor pentru care nu operează
reabilitarea de drept, în funcŃie de gravitatea pedepsei stabilită de instanŃă, prin lege – art. 135
alin. 1 – fiind prevăzute următoarele termene de reabilitare:
• în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an până la 5 ani, după trecerea
unui de 4 ani la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunŃate;
• în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani până la 10 ani, după trecerea
unui termen de 5 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunŃate;
• în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, după trecerea unui termen de
5 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunŃate;
• în cazul pedepsei detenŃiunii pe viaŃă, comutate sau înlocuite, unui termen de 7 ani, la care se
adaugă jumătate din durata pedepsei cu închisoare.
Procurorul general poate dispune, în cazuri excepŃionale, reducerea termenelor mai sus
menŃionate (conform art. 135 alin. 2 C. pen.).

64
 După cum se observă, termenele de reabilitare sunt alcătuite dintr-un interval de timp fix
(după caz, de 4, 5 sau 7 ani) la care se adaugă un interval de timp variabil constând în jumătate
din durata pedepsei pronunŃate de instanŃă – rezultând termene astfel compuse. Aceste termene
se calculează potrivit dispoziŃiilor art. 136 C. pen.
Prin decizia nr. 3/2009 a SecŃiilor Unite ale Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, pronunŃată
în soluŃionarea unui recurs în interesul legii (publicată în M. Of. nr. 393/10.06.2009), s-a dispus:
„Termenul de reabilitare judecătorească se socoteşte în raport de pedeapsa cea mai grea ce intră
în componenŃa pedepsei rezultante ca urmare a cumulului juridic sau aritmetic.”
CondiŃiile privitoare la conduita condamnatului – denumite în doctrină şi condiŃii de fond
– sunt cele reglementate de art. 137 C. pen., implicând ca cel condamnat:
• în cursul termenului de reabilitare să nu fi suferit o nouă condamnare;
• să aibă asigurată existenŃa prin muncă sau prin alte mijloace oneste, precum şi în cazul când
are vârsta de a fi pensionat sau este incapabil de muncă;
• a avut o bună conduită. Doctrina apreciază că această condiŃie a bunei conduite (la locul de
muncă, în familie, în general, în societate) nu trebuie îndeplinită numai în decursul
termenului de reabilitare, ci pe toată perioada scursă de la stingerea pedepsei până când se
solicită reabilitarea, deoarece, uneori, cel ce o solicită o poate face după un interval mai mare
decât cel prevăzut de lege. De asemenea, se apreciază ca nerealizată această condiŃie, în
situaŃia în care cel condamnat a săvârşit o infracŃiune care a fost amnistiată sau pentru care a
intervenit o altă cauză care înlătură răspunderea penală, deoarece infracŃiunea comisă
semnifică o realitate care infirmă buna conduită a persoanei.
• a achitat în întregime cheltuielile de judecată şi despăgubirile civile la plata cărora a fost
obligat, afară de cazul când partea vătămată a renunŃat la despăgubiri sau când instanŃa
constată că cel condamnat nu şi-a îndeplinit în mod regulat obligaŃiile privitoare la
dispoziŃiile civile din hotărârea de condamnarea. Când instanŃa constată că nu este îndeplinită
această condiŃie, dar aceasta nu se datorează relei-voinŃe a condamnatului, poate dispune
reabilitarea.
Dacă cel condamnat întruneşte toate aceste condiŃii, cererea de reabilitare judecătorească
se admite, ceea ce atrage reabilitarea condamnatului. Dimpotrivă, dacă cel condamnat nu
întruneşte condiŃiile de fond, cererea de reabilitare judecătorească se respinge, caz în care nu se
poate face o nouă cerere decât după un termen de 3 ani în cazul condamnării la pedeapsa
închisorii mai mare de 10 ani şi după un termen de 2 ani în cazul condamnării la pedeapsa
închisorii mai mare de 5 ani; aceste termene se socotesc de la data respingerii cererii (art. 138

65
alin. 1 C. pen.). CondiŃiile reabilitării judecătoreşti trebuie să fie îndeplinite şi pentru intervalul
de timp care a precedat noua cerere.
Respingerea cererii de reabilitare pentru lipsa condiŃiilor de formă este reglementată de
art. 497 C. pr. pen.. Cererea respinsă ca urmare a introducerii ei înainte de termenul legal poate fi
reînnoită după împlinirea acestui termen, iar în celelalte cazuri, poate fi reînnoită oricând.
În materia reabilitării judecătoreşti, legiuitorul reglementează sancŃiunea anulării acesteia
care intervine atunci când după acordarea ei s-a descoperit că cel reabilitat mai suferise o
condamnare care, dacă ar fi fost cunoscută, ar fi condus la respingerea cererii de reabilitare (art.
139).
Indiferent de felul reabilitării – de drept sau judecătorească – efectele sunt aceleaşi şi
constau în încetarea decăderilor şi interdicŃiilor, precum şi a incapacităŃilor care rezultă din
condamnare.
După cum s-a arătat, condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau în cazul cărora
s-a împlinit termenul de reabilitare sunt condamnări care nu atrag starea de recidivă (art. 38 alin.
2 C. pen.) în cazul reiterării unui comportament infracŃional.
Aşa cum se subliniază în doctrină, efectele reabilitării nu înseamnă numai înlăturarea
consecinŃelor de ordin juridic, ci şi reabilitarea în plan social şi moral; însă, cu toate acestea,
reabilitarea nu constituie o repunere totală a condamnatului în situaŃia avută anterior
condamnării. Altfel spus, există unele limite ale efectelor reabilitării, limite prevăzute expres de
lege.
Astfel, în art. 133 se prevede că reabilitarea nu are ca urmare obligaŃia de reintegrare în
funcŃia din care făptuitorul a fost scos în urma condamnării ori de rechemare în cadrele
permanente ale forŃelor armate sau de redare a gradului militar pierdut (alin. 2). De asemenea,
reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranŃă, cu excepŃia celei prevăzute în art. 112 lit.
d), respectiv interzicerea de a se afla în anumite localităŃi.

IV.3. Perspective legislative

Potrivit noului Cod penal (Legea nr. 286/2009), instituŃia reabilitării – cauză de înlăturare
a consecinŃelor condamnării – este reglementată potrivit Titlului IX din partea generală a
codului, art. 165-171, în ceea ce priveşte persoanele fizice, respectiv în Titlul VI din partea
generală a codului, art. 150, în ceea ce priveşte persoana juridică. Este de observat că, în
viitoarea lege penală generală, reglementarea reabilitării va fi scindată după tipul subiectului

66
activ al infracŃiunii – persoană fizică sau juridică – cu precizarea că, în ceea ce priveşte
persoanele juridice, reabilitarea se poate manifesta doar sub forma de drept, spre diferenŃă de
ipoteza persoanelor fizice, unde ea poate fi atât de drept, cât şi judecătorească. De asemenea, este
de salutat iniŃiativa noului legiuitor penal, care a creat un cadru de reglementare distinct pentru
această instituŃie a dreptului penal, separat de cauzele care înlătură răspunderea penală sau
executarea pedepsei, de care se deosebeşte prin natura sa juridică, deşi actualul Cod penal le
reglementează pe toate în acelaşi titlu. Ca element de noutate, semnalăm că reabilitarea de drept,
în cadrul persoanei fizice, va avea loc în cazul condamnării la pedeapsa amenzii, la pedeapsa
închisorii care nu depăşeşte doi ani (aşadar, o durată superioară valorii actuale), sau la pedeapsa
închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, dacă în decurs de trei ani
(termenul rămâne, ca atare, neschimbat), nu a săvârşit din nou o nouă infracŃiune. De remarcat
faptul că în ipoteza suspendării executării pedepsei, spre deosebire de prevederile Codului penal
din 1968, reabilitarea nu va mai interveni de drept şi automat, prin simpla împlinire a termenului
de încercare nerevocat şi neanulat, ca o situaŃie de excepŃie de la regimul obişnuit de funcŃionare
al reabilitării de drept. Drept urmare, una din consecinŃele acestei reorientări de optică legislativă
va fi aceea de a se permite existenŃa unei stări de recidivă postexecutorie în raport de o pedeapsă
anterioară definitiv pronunŃată cu suspendarea condiŃionată a executării, ipoteză imposibilă azi.
***
ÎNTREBĂRI pentru verificarea cunoştinŃelor dobândite:
1) Care sunt asemănările / deosebirile dintre reabilitare şi amnistie?
2) Care sunt asemănările / deosebirile dintre formele reabilitării în cazul persoanelor fizice?
3) Care sunt asemănările / deosebirile dintre reabilitarea de drept în cazul persoanelor fizice şi
reabilitarea de drept în cazul persoanelor juridice?
4) Care sunt limitele efectelor reabilitării?
5) De la ce dată începe să fie calculat termenul de reabilitare şi care sunt particularităŃile calculării sale?

67
 BIBLIOGRAFIE GENERALĂ

• Antoniu, George (coordonator): ExplicaŃii preliminare ale noului Cod penal, vol. II, Ed.
Universul Juridic, Bucureşti, 2011.
• Basarab, Matei; Paşca, Viorel; MateuŃ, GheorghiŃă; Butiuc, Constantin : Codul penal
comentat. Partea generală, vol. I, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2007.
• Bulai, Costică; Bulai, Bogdan N.: Manual de drept penal. Partea generală, Editura
Universul Juridic, Bucureşti, 2007.
• Lefterache, Lavinia Valeria : Drept penal. Partea generală, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2009.
• Mitrache,C-tin.; Mitrache, Cristian : Drept penal. Partea generală, Editura Universul
juridic, Bucureşti, 2010.
• Pascu, Ilie; Buneci, Petre: Noul Cod penal partea generală şi Codul penal partea
generală în vigoare. Prezentare comparativă, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011.
• Paşca, Viorel: Modificările Codului penal, Legea nr. 278 / 2006, Comentarii şi explicaŃii,
Editura Hamangiu, Bucureşti, 2007.
• Streteanu, Florin: Tratat de drept penal. Partea generală, vol. I, Editura C.H.Beck,
Bucureşti, 2008.
• Zolyneak, Maria; Michinici, Maria Ioana: Drept penal. Partea generală, Editura FundaŃiei
„Chemarea”, Iaşi, 1999.
• JurisprudenŃa instanŃei supreme în unificarea practicii judiciare, ediŃie îngrijită de :
Lefterache, Lavinia Valeria; Nedelcu, Iuliana; Vasile, Francisca / Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2008.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ORIENTATIVĂ (Lecturi suplimentare):

1. O. Brezeanu, Minorul şi legea penală, Editura All Beck, Bucureşti, 1998.

2. Şt. Daneş, V. Papadopol, Individualizarea judiciară a pedepselor, EdiŃia a II-a revizuită,
Editura juridică, Bucureşti, 2004.
3. Iancu Mîndru, Amnistia şi graŃierea, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 1998.
4. C-tin Sima, Măsurile de siguranŃă în dreptul penal contemporan, Ed. All Beck, Buc. 1999.

68
69