Infracţiuni Prevăzute În Legi Speciale (2021 - 2022)

INFRACŢIUNI PREVĂZUTE ÎN LEGI SPECIALE
1
CUPRINS
CAPITOLUL I. INFRACŢIUNI PREVĂZUTE DE LEGEA NR. 86/2006

PRIVIND CODUL VAMAL AL ROMÂNIEI...........................................................4
1.1. Cadrul juridic.............................................................................................................4
1.2. Caracterizarea generală a domeniului vamal..........................................................4
1.3. Infracţiunile la regimul vamal..................................................................................5
1.4. Caracterul incriminărilor din Codul vamal............................................................6
1.5. Infracţiunea de contrabandă simplă........................................................................7
1.6. Infracţiunea de contrabandă calificată...................................................................13
1.7. Infracţiunea de folosire de acte nereale la autorităţile vamale.............................17
1.8. Infracţiunea de folosire de acte falsificate...............................................................20
CAPITOLUL II. INFRACŢIUNI PREVĂZUTE DE LEGEA NR. 84/1992

PRIVIND REGIMUL ZONELOR LIBERE.............................................................22
2.1. Convenţia de la Kyoto...............................................................................................22
2.2. Regimul juridic al zonelor libere..............................................................................22
2.3. Înfiinţarea şi delimitarea zonelor libere..................................................................24
2.4. Administrarea zonelor libere....................................................................................24
2.5. Coordonarea şi supravegherea activităţii zonelor libere.......................................25
2.6. Autorizarea activităţilor în zonele libere.................................................................25
2.7. Condiţiile pentru eliberarea licenţei de lucru.........................................................26
2.8. Renunţarea, retragerea şi anularea licenţei de lucru.............................................27
2.9. Facilităţi în zonele libere...........................................................................................28
2.10. Restricţii în zonele libere.........................................................................................29
2.11. Legea nr. 84/1992 cuprinde norme juridice penale..............................................29
2.12. Infracţiunea prevăzută de art. 26 alin. 1 şi 3.........................................................29
2
2.13. Infracţiunea prevăzută de art. 26 alin. 2 şi 3.........................................................30
CAPITOLUL III. INFRACŢIUNI PRIVIND EVAZIUNEA FISCALĂ...............33
3.1. Cadrul general al reglementării................................................................................33
3.2. Precizări terminologice..............................................................................................34
3.3. Infracţiunea prevăzută de art. 3...............................................................................35
3.7. Infracţiunea prevăzută de art. 7 alin.1.....................................................................39
3.8. Infracţiunea prevăzută de art. 7 alin.2.....................................................................40
3.10. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit.a......................................................................43
3.11. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit.b......................................................................44
3.12. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit.c......................................................................45
3.13. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit.d......................................................................46
3.14. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit.e......................................................................48
3.15. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit.f.......................................................................49
3.16. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit.g......................................................................51
CAPITOLUL IV. INFRACŢIUNI PRIVIND MONOPOLUL DE STAT............53
4.1. Cadrul general al reglementării................................................................................53
4.2.Precizări terminologice...............................................................................................53
4.3.Regim sancţionator.....................................................................................................54
4.4.Organele cu atribuţii în aplicarea legii.....................................................................55
4.5. Analiza infracţiunii prevăzute în art. 13 alin.1.......................................................55
3
CAPITOLUL I
INFRACŢIUNI PREVĂZUTE DE LEGEA NR. 86/2006 PRIVIND CODUL
VAMAL AL ROMÂNIEI
1.1. Cadrul juridic în ceea ce priveşte activitatea vamală în România este

reprezentat de următoarele acte normative:
- Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României1;
- Regulamentul vamal aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 707/20062;
- Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor
de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire3
- O serie de ordine emise de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală au rolul de
a institui reguli speciale în legătură cu anumite categorii de bunuri. Aceste ordine
sunt numeroase, au o arie de incidenţă restrânsă şi cunosc, cel mai adesea, o
existenţă scurtă, drept pentru care apreciem că pentru analiza pe care dorim să o
facem nu este necesar să le luăm în discuţie.
În aceste condiţii, observăm că domeniul vamal cunoaşte un cadru legislativ
deosebit de dinamic, iar acest caracter este datorat tocmai specificului domeniului. Actul
normativ cu maximă generalitate este Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al
României.
În ceea ce priveşte sistemul vamal există şi propuneri de modernizare 4, propuneri
care au început să primească o conturare din ce în ce mai pregnantă în modificări
legislative necesare în mod deosebit în perspectiva integrării viitoare în Spaţiul Schengen
a teritoriului naţional5. Spre exemplificare aducem în discuţie completarea definiţiei
frontierei de stat a României operată asupra Regulamentului vamal prin Hotărârea de
Guvern nr. 797/20076: (art. 1 pct. 11) prin frontieră se înţelege frontiera de stat a României
care reprezintă şi frontiera externă a Uniunii Europene.
1.2. Caracterizarea generală a domeniului vamal.
1
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006,cu modificările şi
completările aduse de:Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.33 din 1 aprilie 2009;Legea nr.291 din 28
septembrie 2009;Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.54 din 23 iunie 2010; Ordonanţa de Urgenţă a
Guvernului nr.74 din 26 iunie 2013; Legea nr.255 din 19 iulie 2013;Legea nr.49 din 27 februarie
2018;Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.96 din 11 iunie 2020;Legea nr.90 din 19 aprilie 2021.
2
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 15 iunie 2006 , cu modificările şi
completările aduse de:Hotărârea de Guvern nr.797 din 25 iulie 2007; Hotărârea de Guvern nr.946 din 22
august 2007; Hotărârea de Guvern nr.544 din 9 iunie 2010; Hotărârea de Guvern nr.875din 18 august 2010;
Hotărârea de Guvern nr.790 din 7 septembrie 2014.
3
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1093 din 5 decembrie 2005.
4
I. Burlacu, Sugestii privind armonizarea legislaţiei noastre în raport cu legislaţia europeană în ce priveşte
infracţiunile la regimul vamal, în Revista Dreptul nr. 1/2002, p. 153.
5
Convenţia Schengen din 1990 are la bază un acord semnat la Schengen (Luxembourg) la 14 iunie 1985, în
afara cadrului comunitar, între Benelux; Germania şi Franţa cu privire la eliminarea progresivă a controlului
la frontierele dintre ele. Acesta prevedea libera circulaţie a persoanelor în spaţiul Schengen, o cooperare
poliţienească (unităţile de poliţie operează schimbul de informaţii între ele prin Sistemul Informatic
Schenghen înfiinţat la Strasbourg, care constituie o bază de date cu privire la reprimarea criminalităţii
organizate şi a traficului de stupefiante) şi judiciară, fără o armonizare a regulilor de intrare şi de rezidenţă a
resortisanţilor statelor terţe.
6
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 31 iulie 2007.
4
Premisa principală de la care se pleacă în stabilirea regimului vamal este aceea că
introducerea sau scoaterea din ţară a mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a oricăror alte
bunuri este permisă numai prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat 7, iar la
trecerea frontierei de stat, acestea sunt supuse vămuirii de către autorităţile vamale.
Frontiera de stat este descrisă de art. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.
105/2001 privind frontiera de stat a României8, şi reprezintă linia reală sau imaginară care
trece, în linie dreaptă, de la un semn de frontieră la altul ori, acolo unde frontiera nu este
marcată în teren cu semne de frontieră, de la un punct de coordonate la altul; la fluviul
Dunărea şi celelalte ape curgătoare frontiera de stat este cea stabilită prin acordurile,
convenţiile şi înţelegerile dintre România şi statele vecine, cu luarea în considerare a
faptului că principiul general acceptat de dreptul internaţional fluvial este acela că
frontiera trece pe mijlocul şenalului navigabil principal, iar la apele curgătoare
nenavigabile, pe la mijlocul pânzei de apă; la Marea Neagră frontiera de stat trece pe la
limita exterioară şi limitele laterale ale mării teritoriale a României.
Pentru a asigura respectarea regimului vamal au fost creat organisme cu atribuţiuni
în domeniu. În temeiul art. 5 din Legea nr. 86/2006, activitatea autorităţii vamale se
exercita prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi structurile subordonate.
1.3. Infracţiunile la regimul vamal sunt definite în cadrul Legii nr. 86/2006
privind Codul vamal al României, astfel:
ART. 270
1.Introducerea în sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau
mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracţiunea
de contrabanda şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
2.Constitue,de asemenea , infracţiunea de contrabandă şi se pedepseşte potrivit
alin.1:
a. introducerea în sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru controlul
vamal,prin sustragerea de la controlul vamal a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie
plasate sub un regim vamal,dacă valuarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase
este mai mare de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor şi mai mare de 40.000 lei
în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;
b.introducerea în sau scoaterea din ţară,de două ori în decursul unui an,prin
locurile stabilite pentru controlul vamal,prin sustragere de la controlul vamal,a bunurilor
sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal,dacă valoarea în vamă a
bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 lei în cazul produselor supuse
accizelor şi mai mică de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;
c.înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în trazit vamal.
7
Trecerea se mai poate face în mod legal şi prin puncte de mic trafic stabilite de comun acord, în condiţiile
stabilite de comun acord prin documente bilaterale încheiate de România cu statele vecine sau prin alte
locuri, în condiţiile legii (art. 8 alin. 2 şi 21 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind
regimul frontierei de stat).
8
Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 352 din 30 iunie 2001, cu modificările şi completările aduse
de: Legea nr. 243 din 29 aprilie 2002; Legea nr. 39 din 21 ianuarie 2003; Legea nr. 278 din 4 iulie 2006;
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 108 din 13 decembrie 2006; Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.
130 din 14 octombrie 2008; Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.26 din 18 martie 2009; Legea nr. 125 din
29 aprilie 2009;Rectificarea nr.125 din 29 aprilie 2009; Legea nr. 245 din 23 iunie 2009 ;Ordonanţa de
Urgenţă a Guvernului nr.16 din 3 martie 2010; Legea nr. 265 din 22 decembrie 2010; Legea nr. 157din 11
iulie 2011 ;Legea nr. 280 din 7 decembrie 2011; Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012;Legea nr. 255 din 19
iulie 2013; Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 20 din 8 martie 2017.
5
3.Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin.1 colectarea
deţinerea,producerea, transportul ,preluarea,depozitarea,predarea ,desfacerea şi vânzarea
bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea
provin din căntrabandă sau sunt destinate săvârşiri acesteia.
ART. 271
Introducerea în sau scoaterea din ţară, fără drept, de arme, muniţii, materiale
explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanţe radioactive,
substanţe toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase constituie
infracţiunea de contrabanda calificată şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi
interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsa mai mare.
ART. 272
Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau
comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri ori la alte cantităţi de mărfuri sau
bunuri decât cele prezentate în vamă constituie infracţiunea de folosire de acte nereale şi
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi9.
ART. 273
Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau
comerciale falsificate constituie infracţiunea de folosire de acte falsificate şi se pedepseşte
cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
ART. 274 consacră o variantă agravată comună pentru toate infracţiunile.
Conţinutul variantei se realizează când faptele sunt săvârşite de una sau mai multe
persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu
închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
1.4. Caracterul incriminărilor din Codul vamal

Art. 182 din Legea nr. 141/1997 vechiul Cod vamal al României prevedea că: „în
cazul în care trecerea peste frontieră a unor anumite mărfuri sau bunuri constituie
infracţiuni cuprinse în alte legi, fapta se pedepseşte în condiţiile şi cu sancţiunile prevăzute
în acele legi, dacă sunt mai aspre.”
În aceste condiţii, de fiecare dată când una şi aceeaşi faptă întrunea elementele
constitutive atât ale infracţiunilor din Codul vamal, cât şi ale unei alte infracţiuni, se
aprecia că nu există concurs ideal de infracţiuni, ci doar concurs de texte, având prioritate
de aplicare exclusiv dispoziţia de incriminare care prevede pedeapsa cea mai aspră.
În Legea nr. 86/2006 nu se mai regăseşte o prevedere cu acelaşi conţinut cu cel al
art. 182 din Legea nr. 141/1997.
Totuşi, în cazul infracţiunii de contrabandă calificată este acceptat caracterul
subsidiar al normei din Legea nr. 86/2006. Afirmăm aceasta deoarece art. 271 din actul
normativ indicat menţionează că infracţiunea de contrabandă calificată se pedepseşte cu
închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o
pedeapsă mai mare. În aceste condiţii, dacă obiectul contrabandei calificate este
reprezentat de droguri de mare risc, fapta reprezintă infracţiunea din art. 3 din
Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de
droguri10 şi nu cea de contrabandă calificată din art. 271 Cod vamal. Pentru identitate
9
În Legea nr. 141/1997, o infracţiune cu acelaşi conţinut se regăsea în art. 177 – „Folosirea, la autoritatea
vamală, a documentelor vamale, de transport sau comerciale, care se referă la alte mărfuri sau bunuri decât
cele prezentate în vamă”
10
Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2014, cu modificările şi
completările aduse de:Legea nr.51 din 17 aprilie 2014; Legea nr.322 din 16 decembrie 2015;Legea nr./42
din 19 ianuarie 2018;Legea nr.248 din 5 noiembrie 2018;Legea nr.4 din 6 ianuarie 2020;Legea nr.245 din 11
6
de raţionament, apreciem că aceeaşi va fi soluţia şi în cazul relaţiei dintre infracţiunea de
contrabandă calificată şi infracţiunile definite de legi speciale cu incidenţă directă în
domeniile specifice: ex. Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă,
reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare11.
În domeniul vamal mai sunt sancţionate şi alte comportamente antisociale, dar
care, fiind de o gravitate mai redusă, sunt considerate contravenţii12. Reglementarea
acestora este asigurată de Regulamentul de punere în aplicare a Codului vamal. Acesta, în
art. 651-653 defineşte un număr important de contravenţii.
Din punctul de vedere al analizei de faţă, cele care interesează în mod deosebit
sunt contravenţiile prevăzute în art. 652 lit. d): neîndeplinirea de către persoanele fizice
care trec frontiera a obligaţiei de a declara şi de a prezenta în vederea controlului vamal
bunurile pentru care este prevăzută această obligativitate şi în art. 653 lit. a): sustragerea
de la controlul vamal a oricăror bunuri sau mărfuri care ar trebui plasate sub un regim
vamal. În acest ultim caz bunurile se confisca.
Interesul asupra acestor două contravenţii este dat de împrejurarea că în activitatea
practică există dificultăţi de delimitare a lor faţă de infracţiunea de contrabandă în forma
simplă reglementată de art. 270 din Codul vamal (175 din vechiul Cod vamal).
Elementele de diferenţiere vor fi indicate cu ocazia analizării acestei infracţiuni.
1.5. Infracţiunea de contrabandă simplă (art. 270 din Codul vamal)

Conţinut legal. Contrabanda constituie, în conformitate cu textul legal,1.
introducerea sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin
alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal de mărfuri sau de alte bunuri.
2.Constitue,de asemenea , infracţiunea de contrabandă şi se pedepseşte potrivit
alin.1:
a. introducerea în sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru controlul
vamal,prin sustragerea de la controlul vamal a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie
plasate sub un regim vamal,dacă valuarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase
este mai mare de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor şi mai mare de 40.000 lei
în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;
b.introducerea în sau scoaterea din ţară,de două ori în decursul unui an,prin
locurile stabilite pentru controlul vamal,prin sustragere de la controlul vamal,a bunurilor
sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal,dacă valoarea în vamă a
bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 lei în cazul produselor supuse
accizelor şi mai mică de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;
c.înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în trazit vamal.
3.Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin.1 colectarea
deţinerea,producerea, transportul ,preluarea,depozitarea,predarea ,desfacerea şi vânzarea
bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea
provin din căntrabandă sau sunt destinate săvârşiri acesteia.
octombrie 2021.
11
Republicată în Monitorul Oficial al României ,Partea I, nr. 552 din 27 iunie 2006 ,cu modificările şi
completările aduse de: Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.1din 25 ianuarie 2010; Legea nr. 200 din 22
octombrie 2010; Legea nr. 243din 7 decembrie 2010; Legea nr. 187din 24 octombrie 2012; Legea nr. 343
din 22 decembrie 2015;Legea nr.63 din 9 martie 2018.
12
Elementul principal de diferenţiere dintre infracţiuni şi contravenţii este tocmai nivelul de gravitate pe care
îl prezintă comportamentul. A se vederea în acest sens, M. Gorunescu, Delimitarea infracţiunii de
contravenţie, în Revista de Drept Penal nr. 4/2003, p. 84.
7
Infracţiunea cunoaşte şi o variantă agravată care se caracterizează prin săvârşirea
faptei de către una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane
împreună (art. 274 Cod vamal).
Obiectul juridic generic al infracţiunilor pe care le analizăm este reprezentat de
acele relaţii sociale care au în vedere normala desfăşurare a activităţii în afaceri prin
respectarea regimului vamal.
Regimul juridic vamal desemnează, în sinteză, un ansamblu special de norme
(prescripţii şi interdicţii) instituite şi aplicate în temeiul legii, privind vămuirea bunurilor,
în funcţie de scopul operaţiunii comerciale şi de destinaţia mărfii. În accepţiunea art. 4 pct.
20 din Legea nr. 86/2006, regimul vamal cuprinde următoarele activităţi: a) punerea în
liberă circulaţie; b) tranzitul; c) antrepozitarea vamală; d) perfecţionarea activă; e)
transformarea sub control vamal; f) admiterea temporară; g) perfecţionarea pasivă; h)
exportul.
Obiectul juridic special al infracţiunii de contrabandă îl constituie relaţiile sociale
referitoare la regimul vamal, relaţii care vizează trecerea de mărfuri sau de bunuri numai
prin locurile stabilite în condiţiile legii.
Obiectul material este reprezentat de bunurile sau mărfurile care, în temeiul legii,
sunt supuse regimului vamal. În cazul bunurilor pentru care reglementările legale în
materie stabilesc faptul că sunt exceptate de la plata taxelor vamale, apreciem că
infracţiunea subzistă, în pofida faptului că nu s-a produs un prejudiciu material concret,
aceasta deoarece doar organele vamale sunt în măsură să aprecieze care categorii de
bunuri trebuie supuse controlului vamal.
Prin mărfuri sau alte bunuri se înţelege orice lucru care se găseşte în sfera
patrimonială a făptuitorului.
Nu formează obiect material al contrabandei persoanele, fiinţele umane.
Contrabanda comisă în aceste condiţii realizează, în fapt, condiţiile infracţiunii de trafic de
persoane în termenii Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de
persoane13.
Subiectul activ al infracţiunii de contrabandă poate fi orice persoană care
îndeplineşte condiţiile generale pentru a răspunde penal, legea necerând o anumită calitate
pentru făptuitor.
Participaţia este posibilă în toate formele sale, dar unele dintre acestea
realizează conţinutul modalităţii agravate (coautoratul şi complicitatea concomitentă).
În cazul în care un funcţionar vamal, în schimbul unor sume de bani sau alte
foloase, înlesneşte trecerea frontierei prin alte locuri decât cele legal stabilite, funcţionarul
va comite complicitate la contrabandă, prevăzută de art. 270 Cod vamal şi luare de mită
prevăzută de art. 254 vechiul Cod penal,în prezent 289 Cod penal.14
Subiectul pasiv al infracţiunii este statul, ca titular al valorii sociale protejate
prin norma de incriminare. În aceste condiţii, dacă prin săvârşirea infracţiunii de
contrabandă s-a produs efectiv şi o pagubă proprietăţii publice sau private a statului,
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală dobândeşte dreptul de a se constitui parte
13
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 11 decembrie 2001, cu modificările şi
completările aduse de: Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.143 din 24 octombrie 2002, Legea nr.39 din
21 ianuarie 2003, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.79 din 14 iulie 2005; Legea nr.287 din 11
octombrie 2005; Legea nr.230 din 30 noiembrie 2010; Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.117din 23
decembrie 2010; Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.41din 27 aprilie 2011;Legea nr.187din 24octombrie
2012;Legea nr.255din 19 iulie 2013.
14
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s. pen., dec. nr. 2083/2004, în programul Legis al C.T.C.E. Piatra
Neamţ.
8
civilă în procesul penal, cu toate drepturile şi obligaţiile care decurg, în temeiul legii,
dintr-o asemenea calitate procesuală.
Latura obiectivă. Elementul material constă, în mod alternativ, într-o acţiune
de introducere în ţară sau de scoatere din ţară, prin alte locuri decât cele stabilite pentru
controlul vamal de mărfuri sau alte bunuri.
Fiecare dintre activităţi descrise de lege constau într-un comportament comisiv
de a depăşi (în sensul de intrare sau de ieşire din ţară) linia convenţională de demarcaţie
între România şi statele vecine, limită care constituie frontiera de stat a României.
Pentru existenţa acestei infracţiuni nu are importanţă faptul dacă persoanele care
săvârşesc fapta au trecut frontiera în mod legal ori fraudulos, deoarece incriminarea are în
vedere în mod exclusiv încălcarea reglementărilor vamale privitoare la mărfuri şi alte
bunuri, iar nu regimul legal al trecerii persoanelor peste frontieră.
Condiţia esenţială pentru existenţa acestei infracţiuni este aceea ca
introducerea sau scoaterea bunurilor să se facă prin alte locuri 15 decât cele stabilite pentru
controlul vamal. Conform art. 2 alin. 2 din Legea nr. 86/2006, introducerea sau scoaterea
din ţară a mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a oricăror alte bunuri este permisă numai
prin punctele de trecere a frontierei de stat.
În punctele de trecere a frontierei de stat şi pe teritoriul ţării sunt organizate birouri
vamale care funcţionează potrivit legii.
La trecerea frontierei de stat, mărfurile, mijloacele de transport şi orice alte bunuri
sunt supuse controlului vamal şi aplicării reglementărilor vamale numai de autoritatea
vamală.
Controlul vamal se realizează prin acte specifice efectuate de autoritatea vamală
pentru a asigura aplicarea corectă a reglementărilor vamale şi a altor dispoziţii legale
privind intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia finală a mărfurilor care circulă
între teritoriul vamal al României şi alte ţări, inclusiv staţionarea mărfurilor care nu au
statutul de mărfuri româneşti (art. 4 pct. 18 din Legea nr. 86/2006).
Aceste acte pot să includă verificarea mărfurilor, a datelor înscrise în declaraţie,
existenţa şi autenticitatea documentelor electronice sau scrise, examinarea evidenţelor
contabile ale agenţilor economici şi a altor înscrisuri, controlul mijloacelor de transport,
controlul bagajelor şi al altor mărfuri transportate de sau aflate asupra persoanelor, precum
şi efectuarea de verificări administrative şi alte acte similare.
Pentru existenţa infracţiunii nu interesează locul efectiv prin care mărfurile sau
alte bunuri sunt trecute peste frontiera de stat a României, ci împrejurarea că acele mărfuri
sau alte bunuri nu sunt prezentate pentru efectuarea controlului vamal mai înainte de
scoaterea din ţară sau după caz, imediat după introducerea în ţară a acestora.
Dacă bunurile sau mărfurile au fost sustrase de la controlul vamal, dar au fost
tranzitate peste frontieră prin punctele vamale, nu mai există infracţiunea de contrabandă
simplă, deoarece nu mai este îndeplinită condiţia fundamentală a acesteia: aceea ca
trecerea să se facă „prin alte locuri decât cele stabilite pentru control” – ex. persoana trece
prin punctul de frontieră şi pe la biroul vamal, profită de neatenţia lucrătorului vamal şi nu
prezintă bunurile pentru control. În aceste situaţii va exista contravenţia prevăzută de art.
653 lit. a din Regulamentul vamal16.Ca urmare a modificărilor intervenite,afirmaţiile
anterioare nu mai sunt valabile în totalitate.Astfel ,dacă prin locurile stabilite pentru
15
Într-o speţă două persoane au introdus în România, cu o barcă cu motor, ţigări cu timbre fiscale ucrainene.
După ce primii doi membri ai reţelei au fost prinşi, poliţiştii au ajuns la încă alte şase persoane, moldoveni,
români şi ucraineni. Împotriva tuturor a fost începută urmărirea penală pentru infracţiunile de constituire de
grup infracţional organizat, dare de mită şi contrabandă; http://www.protv.ro/stiri/social/retea-de-
contrabanda-cu-tigari-anihilata-dupa-6-luni-de-filaj.html
9
control vamal sunt trecute bunuri sau mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal,prin
sustragerea de la controlul vamal,iar valoarea acestora în vamă este mai mare de 20.000 lei
pentru produsele accizabile şi mai mare de 40.000 lei în cazul celorlalte mărfuri,produse
sau bunuri fapta va constitui infracţiunea de contrabandă simplă potrivit art.270 alin.2 lit.a
din Legea nr.86/2006.Dacă valuarea în vamă a bunurilor sau mărfurilor este mai mică de
20.000 lei în cadrul produselor accizabile ori mai mică de 40.000 în cazul celorlalte
mărfuri ori produse,iar fapta este comisă de două ori în decursul unui an,va exista
infracţiunea de contrabandă potrivit art.270 alin.2 lit. b.Tot astfel,va costitui infracţiunea
de contrabandă înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal 17.Dacă s-a
trecut de punctul de control pentru trecerea frontierei şi s-a ocolit biroul vamal (locul unde
se face efectiv controlul vamal) se va reţine infracţiunea prevăzută în art. 270 din Legea
nr. 86/2006. În practică este greu să se procedeze aşa deoarece controlul vamal şi cel al
documentelor pentru trecerea frontierei se fac în acelaşi loc şi aproape simultan. S-ar
putea spune că punctul de control al trecerii frontierei de stat este şi loc stabilit pentru
controlul vamal.
Este de discutat dacă în aceste cazuri se poate reţine o infracţiune de evaziune
fiscală prevăzută de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii
fiscale18. Textul care este avut în vedere pentru o încadrare a acestui comportament este
art. 9 alin.1 lit. a din Legea nr. 241/2005 19. Dat fiind scopul special indicat de norma de
incriminare – acela de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale – s-a apreciat că fapta nu
constituie infracţiunea de evaziune vizată20, deoarece Legea nr. 241/2005 nu enumeră
printre obligaţiile fiscale şi plata taxelor vamale21
În mod similar, s-a pus întrebarea dacă infracţiunea de contrabandă săvârşită prin
folosirea de acte falsificate (mai exact încercarea de a trece peste graniţă anumite bunuri)
poate fi reţinută în concurs real cu infracţiunile de înşelăciune, fals intelectual şi uz de fals.
Avem în vedere situaţia când au fost completate facturi de mărfuri cu date nereale de către
directorul unei firme (societate comercială cu capital integral privat). Chiar dacă faptele de
contrabandă reprezintă o anumită formă de înşelăciune a organelor de stat şi sunt
susceptibile să producă importante prejudicii statului prin neachitarea integrală a taxelor
vamale datorate fiscului, aceasta nu înseamnă că s-a produs o înşelăciune în concurs
formal cu infracţiunea de contrabandă deoarece această din urmă infracţiune având un
caracter special, înlătură dispoziţiile legale cu un caracter mai general care ar putea să fie
concomitent incidente. Tot astfel, falsificarea facturilor de către inculpat nu constituie un
fals intelectual deoarece facturile nu reprezintă acte oficiale ci acte private emise de
societatea comercială condusă de inculpat, astfel încât falsificarea acestora nu ar putea
constitui decât un fals în înscrisuri sub semnătură privată dacă falsificarea e urmată de
16
I. Dumitru, Sustragerea de la controlul vamal şi vămuire a mărfurilor sau altor bunuri, în Revista
Dreptul nr. 3/2003, p. 138.
17
S. Corlăţeanu, Dreptul penal al afacerilor, Ediţia aIII-a, Editura ProUniversitaria, Bucureşti, 2011,p.235.
18
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, cu modificările şi
completările aduse de: Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.54 din 23 iunie 2010; Legea nr.187din 24
octombrie 2012; Legea nr.50 din 14 martie 2013; Legea nr.255din 19 iulie 2013;Decizia Curţii
Constituţionale nr.363 din 7 mai 2015;Legea nr.55 din 31 martie 2021.
19
Textul legal citat prevede: “Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2
ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi sau cu amendâ următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la
îndeplinirea obligaţiilor fiscale: ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile…”
20
V. Dabu, Noua Legea pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale nr. 241/2005. Dispoziţii penale
abrogate. Constituţionalitate, II, în Revista de criminalistică nr. 1/ 2006, p. 33.
21
În baza art. 2 lit.e din Legea nr. 241/2005, obligaţiile fiscale sunt obligaţiile prevăzute de Codul fiscal şi
de Codul de procedura fiscală.
10
folosire. Această infracţiune nu se absoarbe în infracţiunea de contrabandă ci, potrivit art.
38 Cod penal, fiind comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni, se va reţine
în concurs real cu infracţiunea pentru care s-a comis falsul. De asemenea, infracţiunea de
uz de fals nu poate fi reţinută ca o infracţiune distinctă deoarece falsul în înscrisuri sub
semnătură privată presupune, ca o condiţie esenţială, uzul de fals săvârşit de autorul
falsului, astfel că este absorbit în această infracţiune. În concluzie, s-a apreciat că soluţia
legală ar fi aceea de încadrare a faptelor comise în infracţiunea de contrabandă în concurs
real cu infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată 22. Totuşi, considerăm că
atâta vreme cât trecerea frontierei s-a făcut pe la biroul vamal, nu se poate reţine
infracţiunea de contrabandă, motiv pentru care încadrarea juridică trebuie să se
facă în prevederile art. 273 Cod vamal – folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor
vamale de transport sau comerciale falsificate, căreia trebuie să-i fie recunoscut caracterul
special în raport cu infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în
Codul penal, care implică de asemenea o activitate de folosire, iar această activitate nu
poate primi o dublă semnificaţie juridică. Soluţia va fi diferită, în opinia noastră, dacă
documentul falsificat este unul care poate fi încadrat în categoria „înscris oficial”, aşa cum
această expresie este explicată în art. 178 alin. 2 Cod penal, şi anume aceea de a reţine
concurs de infracţiuni între falsul în înscrisuri oficiale (material sau intelectual, după caz)
şi infracţiunea din art. 273 Cod vamal,dacă faptele au acelaşi autor23
Urmarea imediată a infracţiunii constă într-o stare de pericol în care este pusă
normala desfăşurare a activităţii în domeniul vamal.
În literatura de specialitate s-a apreciat că infracţiunea este una de rezultat 24. Nu
împărtăşim acest punct de vedere. Este adevărat că infracţiunea poate produce, chiar în
cvasitotalitatea cazurilor, şi prejudicii materiale concrete, dar norma de incriminare, aşa
cum este formulată şi cum a fost preluată din reglementările anterioare, nu solicită în mod
expres o astfel de condiţie pentru ca infracţiunea să se consume.
Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, deoarece infracţiunea
este una de pericol.
Latura subiectivă. Infracţiunea se săvârşeşte numai cu intenţie , în oricare din
formele sale (directă sau indirectă). Nu se cere, ca o condiţie a conţinutului constitutiv al
infracţiunii existenţa vreunui scop sau mobil. Acestea vor fi însă luate în considerare la
individualizarea pedepsei.
Forme. Actele pregătitoare, deşi posibile, sunt lăsate în afara incriminării de
către legiuitor. Tentativa este posibilă şi se pedepseşte (art. 275 din Legea nr. 86/2006).
Constituie tentativă, spre exemplu, încercarea de trecere peste frontieră a unor mărfuri sau
alte bunuri, cu ocolirea locului pentru controlul vamal, fără a se reuşi sustragerea acestora
de la controlul vamal.
Infracţiunea se consumă în momentul realizării elementului material, respectiv
atunci când bunurile sau alte mărfuri sunt trecute peste frontieră prin alte locuri decât cele
stabilite pentru controlul vamal sau chiar prin locurile destinate controlului vamal.
Infracţiunea poate fi săvârşită şi în forma continuată,momentul epuizarii fiind acela al
săvârşirii ultimei acţiuni de introducere sau scoatere din ţară de mărfuri sau alte bunuri
fără respectarea dispoziţiilor legale.
22
G. Antoniu, C. Bulai, R. M. Stănoiu, T. Dianu, Gh. Stroe, com. 5, în Practica Judiciară
Penală,Infracţiuni prevăzute în legi speciale,vol.V,Editura Academiei Române,Bucureşti,1998, p. 256-257.
23
S. Corlăţeanu,op. cit.,p.238.
24
A. Ungureanu, A. Ciopraga – Dispoziţii penale din legi speciale române, vol. III, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 1998, p. 170.
11
Modalităţi. Infracţiunea se poate săvârşi într-o modalitate normativă de
bază(art.270 alin.1), respectiv trecerea peste frontieră, însă faptic modalităţile sunt
diverse.În art.270 alin.2 sunt prevăzute,de asemenea,modalităţi normative.Există şi
modalităţi asimilate la art.270 alin.3.
Persoana este înarmată atunci când are asupra sa o armă, în sensul arătat de art.
179 alin. 1 Cod penal, şi anume instrumentele, dispozitivele sau piesele declarate astfel
prin dispoziţii legale.
În cazul în care făptuitorul, care avea asupra sa o armă, nu posedă permis legal de a
purta o armă, se va reţine în concurs real cu infracţiunea de contrabandă şi infracţiunea de
nerespectare a regimului armelor şi al muniţiilor, prevăzută la art.342 Cod penal.Când
armele sunt chiar bunurile care urmează a fi trecute ilicit peste frontieră, infracţiunea
comisă va fi cea de contrabandă calificată prevăzută de art. 271 Cod vamal.Dacă, de
exemplu, o persoană trece anumite bunuri peste frontieră şi este înarmată (are asupra sa o
armă de foc cu cartuşe pe care le deţine fără drept) se vor reţine infracţiunile de
contrabandă prevăzute de art. 270, art. 271 din Codul vamal şi cea prevăzută de art.342
alin.1 din Codul penal
Fapta, în variantă agravată, se poate săvârşi fie de o singură persoană înarmată fie,
în participaţie proprie de mai multe persoane înarmate, fie de două sau mai multe persoane
împreună25.
Aceasta se realizează în toate cazurile în care cele două sau mai multe persoane
participă în mod direct la comiterea infracţiunii – sub forma coautoratului, a complicităţii
concomitente sau a instigării care o absoarbe pe aceasta din urmă.
Sancţiuni. În varianta tip fapta se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar
pentru varianta agravată(dacă fapta descrisă în varianta tip a fost săvârşită de una sau mai
multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună) pedeapsa este
închisoarea de la 5 la 15 ani.
Se aplică obligatoriu şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. Tot
astfel se aplică şi măsura de siguranţă a confiscării speciale.Dacă fapta este săvârşită de
angajaţi sau reprezentanţi ai unor persoane juridice care au ca obiect de activitate
operaţiuni de import-export ori în folosul acestor persoane juridice se poate aplica şi
interdicţia exercitării ocupaţiei, potrivit art. 66 alin1 lit. g Cod penal
1.6. Infracţiunea de contrabandă calificată (art. 271 din Codul vamal)26
25
Într-un caz concret, agenţii de poliţie de frontieră I. A. şi V. M. au fost puşi sub acuzaţie după ce au fost
prinşi în timp ce încercau să introducă ilegal în ţară cantităţi importante de ţigări peste graniţa cu Ucraina. În
urma unei anchete, procurorii Biroului Teritorial Botoşani al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) i-au trimis în judecată pe I. A. şi V. M., precum şi alte 11
persoane din Botoşani şi Suceava pentru comiterea infracţiunilor de constituire sau aderare la grup
infracţional organizat, contrabandă şi complicitate la contrabandă, spălare de bani, ultraj şi nerespectarea
regimului armelor şi muniţiilor(în prezent nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor). Poliţiştii de
frontieră rămăseseră ultimele persoane din acest grup aflate încă în arest, după ce magistraţii botoşăneni au
dispus eliberarea celorlalţi 11. Cercetările în acest dosar au început din luna februarie 2006, procurorii
DIICOT şi poliţiştii BCCO adunînd mai multe probe privind o grupare infracţională organizată
transnaţională care se ocupa cu contrabanda de ţigări. În timpul acţiunii din luna octombrie 2006 , au fost
identificate şi ridicate în vederea indisponibilizării 45.214 pachete de ţigări, 15.660 de euro, 75.813 dolari,
261.045 lei, nouă autoturisme şi 39 de telefoane mobile. Toţi cei asupra cărora s-au găsit diverse sume de
bani au declarat că aceştia proveneau de la rude sau în urma unor împrumuturi de la bănci. Cele nouă
autoturisme au fost reţinute în vederea indisponibilizării, anchetatorii stabilind că acestea au fost folosite la
comiterea de infracţiuni ; http://www.evenimentul.ro/articol/politisti-de-frontiera-judecati-pentru-
contrabanda-cu-tigari-eliberati-din-arest.html
12
Conţinut legal. Introducerea în sau scoaterea din ţară, fără drept, de arme, muniţii,
materiale explozibile,precursori de explozivi restricţionaţi,droguri, precursori, materiale
nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţe toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale
chimice periculoase constituie infracţiunea de contrabandă calificată şi se pedepseşte cu
închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o
pedeapsă mai mare.
Deşi denumirea infracţiunii, înscrisă expres în textul incriminator, este
„contrabanda calificată”, această incriminare nu constituie o modalitate calificată a
infracţiunii de contrabandă prevăzută în art. 270 Cod vamal, ci constituie o infracţiune de
sine stătătoare.
Infracţiunea porneşte de la premisa că sunt supuse controlului, pentru care se
eliberează licenţe de export şi import şi care conferă dreptul de a derula astfel de activităţi,
mărfuri precum: arme şi muniţii autorizate de lege, echipament militar şi alte produse
speciale autorizate de lege, produse explozibile şi toxice autorizate de lege, substanţe
stupefiante şi psihotrope autorizate de lege, mărfuri care tranzitează zone supuse
embargoului prin rezoluţii ale Consiliului de Securitate O.N.U., metale preţioase, a căror
scoatere din ţară este permisă potrivit legii, deşeuri valorificabile, produse periculoase
pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediul înconjurător.
Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale care au în vedere
activitatea de înfăptuire a politicii vamale a statului român, cu referire specială la
interzicerea trecerii peste frontieră, fără drept, a unor categorii de bunuri care au un regim
juridic special (fiind prohibite sau restricţionate la import-export).
Obiectul material. Este constituit, în mod alternativ, din arme, muniţii,
materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanţe
radioactive, substanţe toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase.
Noţiunea de „arme” la care se referă art. 271 din Codul vamal are accepţiunea
de arme stricto sensu, aşa cum sunt acestea definite prin art. 179 alin. 1 Cod penal şi Legea
nr. 295/2004 privind regimul armelor,componentelor esenţiale şi al muniţiilor 27. Este de
discutat dacă şi armele aşa numite „albe”, definite şi ele în Legea nr. 295/2004 în art. 2
pct. IV pct. 8 se pot afla în poziţia de obiect material al infracţiunii de contrabandă
calificată. Având în vedere accepţiunea tradiţională pe care noţiunea o are în doctrina
penală, trebuie să răspundem că nu. Cu toate acestea, art. 179 alin. 1 Cod penal are în
vedere dispozitivele calificate astfel prin dispoziţii legale, or astfel de dispoziţii legală sunt
în Legea nr. 295/2004. Din acest motiv, s-ar putea pune problema reconsiderării noţiunii
de armă, din punct de vedere penal.
Considerăm că armele de panoplie, cele de tir ori de vânătoare ca şi cele
ascunse, chiar defecte de-ar fi, realizează situaţia premisă necesară pentru existenţa
infracţiunii de contrabandă săvârşită în varianta prevăzuta în art. 271 Cod vamal dat fiind
că acest din urma text (raportat la dispoziţiile din legea organică privind regimul armelor)
când se referă la „arme” nu deosebeşte după cum ele sunt funcţionale sau defecte, la
momentul comiterii contrabandei calificate.
„Muniţia”, în conformitate cu prevederea art. 2 pct.I pct.5 din Legea nr. 295/2004,
reprezintă ansamblul format din tub cartuş , încărcătură de azvârlire, capsă de aprindere
şi ,după caz, proiectil.
26
Această infracţiune nu este o modalitate agravată a infracţiunii prevăzută în art. 270 ci o infracţiune
distinctă.
27
Republicată în Monitorul Oficial al României,Partea I,nr.425 din 10 iunie 2014, cu modificările şi
completările aduse de: Legea nr. 319 din 11 decembrie 2015; Legea nr. 22 din 21 martie 2017;Legea nr.196
din 31 octombrie 2019;Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.81 din 21 iulie 2021.
13
„Materialele explozive”, în conformitate cu în art. 1, alin.2 din Legea nr.
126/199528 sunt: explozivii de tipul amestecuri explozive,emulsii explozive,mijloace de
iniţiere,fitile detonante ,fitile de siguranţă,fitile de aprindere,capse electrice,capse
pirotehnice,tuburi de şoc,relee detonante,inclusiv explozivii de uz civil şi articolele
pirotehnice.
Este, de asemenea, realizată situaţia-premisă a faptei de contrabandă, dacă
bunurile care formează obiectul material al infracţiunii (în varianta prevăzută în art. 271
Cod vamal) sunt droguri sau precursori.
În prezent, regimul juridic al drogurilor este reglementat prin Legea nr.
143/200029, de Convenţia asupra substanţelor psihotrope din 1971 precum şi de Convenţia
contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope la care România a aderat (prin
Legea nr. 118/1992) şi care face parte, în acest fel din dreptul intern.
Actul normativ care reglementează domeniul precursorilor este Legea
nr.142/2018 privind precursorii de droguri30. Precursorii sunt substanţele chimice folosite
la fabricarea ilicită a drogurilor.
Materialul nuclear sau alte substanţe radioactive la care se referă art. 271 din
Codul vamal constă în orice materie primă nucleară şi orice material fisionabil special. La
rândul său, materia primă nucleară este uraniu conţinând un amestec al izotopilor aflat în
natură; uraniu sărăcit în izotopul 235; toriu; orice formă a acestora, metal, aliaj,
compoziţie chimică sau concentraţie. Material fisionabil special poate fi: plutoniu, uraniu
233, uraniu îmbogăţit în izotopul 233 sau în izotopul 235; orice material îmbogăţit
artificial în oricare dintre izotopii menţionaţi anterior. Regimul juridic pentru desfăşurarea
de activităţi cu astfel de substanţe şi, implicit pentru eliberarea autorizaţiilor speciale, este
stabilit prin Legea nr. 111/1996, privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea,
autorizarea şi controlul activităţilor nucleare. 31
Cât priveşte regimul produselor si substanţelor toxice, acest regim se află
reglementat prin Legea nr. 360/2003 privind regimul substanţelor şi preparatelor chimice
periculoase32.
Deşeurile sunt definite de Anexa I din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului
nr.92/2021 33 şi sunt văzute ca reprezentând orice substanţă sau obiect pe care
deţinătorul le aruncă sau are intenţia sau obligaţia să le arunce.
Materiale chimice periculoase sunt reglementate de Legea nr.59/2016 privind
controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanţe
periculoase34.
Subiectul activ nemijlocit (autor) al contrabandei poate fi orice persoană ce
îndeplineşte condiţiile legale pentru a răspunde din punct de vedere penal. De asemenea,
28
Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 12 martie 2014.
29
Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 163 din 6 martie 2014, cu modificările şi
completările aduse de: Legea nr. 51din 17 aprilie 2014; Legea nr. 322din 16 decembrie 2015. Legea nr./42
octombrie 2021.
30
Publicată în Monitorul Oficial al României,ParteaI,nr.519 din 25 iunie 2018.
31
Republicată în Monitorul Oficial al României ,Partea I, nr. 552 din 27 iunie 2006 ,cu modificările şi
completările aduse de: Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.1din 25 ianuarie 2010; Legea nr. 200 din 22
octombrie 2010; Legea nr. 243din 7 decembrie 2010; Legea nr. 187din 24 octombrie 2012; Legea nr. 343
din 22 decembrie 2015;Legea nr.63 din 9 martie 2018.
32
Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014.
33
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,nr.820 din 26 august 2021.
34
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.290 din 18 aprilie 2016, cu modificările şi
completările aduse de:Legea nr.283 din 26 noiembrie 2018.
14
infracţiunea de contrabandă este susceptibilă a fi săvârşită şi în participaţie improprie, în
sensul art. 52 Cod penal.De exemplu la trecerea ilicită peste frontieră a unei substanţe
toxice complicele (care acţionează cu intenţie) ajută o persoană (care acţionează fără
vinovăţie) căreia nu i s-a adus la cunoştinţă că nu există autorizaţia prevăzută de lege
pentru o astfel de activitate35
Subiectul pasiv al infracţiunii de contrabandă este întotdeauna statul român.
Latura obiectivă. Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de
contrabandă calificată prevăzută de art. 271 Cod vamal, îl constituie activitatea de trecere
peste frontieră (în sensul de scoatere din ţară sau de introducere în ţară) a armelor,
muniţiilor, materialelor explozive, drogurilor, precursorilor, materialelor nucleare sau altor
materii radioactive, substanţe toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase.
În consecinţă, se realizează elementul material al infracţiunii dacă bunurile
supuse unui regim special de reglementare (expres şi limitativ nominalizate în art. 271
Cod vamal) au fost introduse sau scoase din ţară în mod nelegal. Subzistă elementul
material al infracţiunii de contrabandă, calificată, indiferent de modul de introducere sau
scoatere din ţară a unor astfel de bunuri, adică manifest sau ocult (prin dosire, prin
ascundere meşteşugita) etc. De asemenea, spre deosebire de situaţia contrabandei
simple(art. 270 alin.1), elementul material al infracţiunii de contrabandă calificată este
realizat şi dacă trecerea bunurilor peste frontiera de stat a României se face prin punctul de
trecere şi pe la biroul vamal, fără autorizaţia legală. Va exista infraţiunea de contrabandă
calificată prevăzută în art. 271 Cod vamal dacă făptuitorul este titularul dreptului de
proprietate asupra bunurilor sau este un simplu posesor sau deţinător al acestor bunuri, ori
este doar un transportator-prepus al unei unităţi private sau publice36
Cerinţa esenţială care trebuie îndeplinită pentru existenţa laturii obiective a
infracţiunii de contrabandă calificată prevăzută în art. 271 Cod vamal este aceea ca
activitatea ce formează elementul material al faptei să se desfăşoare „fără drept”.
Cerinţa legală vizează absenţa unui drept conferit de un înscris oficial prin care
se îngăduie, de către autorităţile publice române competente, să se scoată sau să se
introducă peste frontieră anume bunuri ca arme, muniţii, materiale explozive sau
radioactive, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanţe radioactive,
substanţe toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase. O atare cerinţă
negativă întregeşte latura obiectivă a infracţiunii şi atunci când, spre exemplu, un înscris
oficial de import, de export sau de tranzit a unor astfel de mărfuri, produse sau substanţe
(autorizaţie, licenţă, certificat) emană de la o autoritate publică necompetentă (material
sau teritorial), ori, de pildă, autorizaţia priveşte bunuri într-o altă cantitate, valoare sau
tip, etc., decât cele pentru care, prin declaraţia vamală, se solicită importarea, exportarea
sau tranzitarea.
O autorizaţie nevalidă de import sau export ori de tranzit, chiar a unor astfel de
mărfuri (de pildă expirată, dacă a fost dată pe termen limitat) constituie, de asemenea, tot o
lipsă a autorizaţiei şi, implicit, a dreptului de a derula activităţile respective.
Un înscris oficial falsificat într-unul din modurile prevăzute în art. 320 alin.1
Cod penal (fals material în înscrisuri oficiale), cu care se încearcă sau se realizează
trecerea peste frontieră a unor arme, muniţii etc., echivalează, de bună seamă, cu absenţa
autorizaţiei. În acest caz se va reţine şi infracţiunea prevăzută în art. 320 Cod penal în
concurs, dacă autorul contrabandei este şi autorul falsului.
35
M. Gorunescu, Infracţiuni prevăzute în legi speciale, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2012.p.56.
36
S. Corlăţeanu,op.cit.,p.242.
15
Urmarea imediată este constituită dintr-o stare de pericol pentru existenţa şi
siguranţa regimului juridic vamal a României. În egală măsură, este realizată o încălcare a
regimurilor stabilite pentru bunurile şi substanţele enumerate de art. 271 din Codul vamal.
Legătura de cauzalitate rezultă din simpla realizare a acţiunii incriminate.
Latura subiectivă. Din punct de vedere subiectiv, infracţiunea de contrabandă
calificată se poate comite cu vinovăţie sub forma intenţiei directe ori indirecte prin
trecerea peste frontieră de arme, muniţii, substanţe toxice, etc. în absenţa unei autorizaţii.
Sub raport subiectiv intenţia implică, sub forma unei cerinţe esenţiale, reprezentarea de
către făptuitor a împrejurării că trece peste frontieră anume bunuri (arme, muniţii, materii
explozive, etc.) în absenţa unei autorizaţii.
Existenţa acestei cerinţe subiective esenţiale, specifică infracţiunii de
contrabandă calificată săvârşită în modalitatea normativă prevăzută în art. 271 Cod vamal
va rezulta din toate împrejurările în care fapta este comisă (spre exemplu, din
împrejurarea că autorul contrabandei este şi autorul înscrisului oficial falsificat, cu care
încearcă trecerea peste frontieră a armelor, muniţiilor etc. sau din calitatea de importator
sau exportator de mărfuri sau produse, a făptuitorului contrabandei, calitate care atrage,
prin ea înseşi, prezumţia cunoaşterii prohibiţiei de import, export sau tranzit de arme,
muniţii, etc., fără autorizaţie)37.
Infracţiunea de contrabandă calificată se poate comite şi cu vinovăţie sub forma
culpei.
Mobilul cu care acţionează făptuitorul contrabandei de arme, muniţii, etc., este
numai un element facultativ al laturii subiective; stabilirea în concret a mobilului comiterii
faptei este utilă pentru individualizarea pedepsei si a altor sancţiuni de drept penal
aplicabile în fiecare caz concret în parte.
Forme. Modalităţi.
către legiuitor. Tentativa este posibilă şi se pedepseşte (art. 275 din lege). Constituie
tentativă, spre exemplu, încercarea de trecere peste frontieră (prin punctul de trecere a
frontierei) a unor mărfuri sau alte bunuri care constituie obiectul material al infracţiunii, cu
ocolirea locului pentru controlul vamal, fără a se reuşi sustragerea acestora de la controlul
vamal sau prinderea autorului în momentul când încerca să treacă ilegal frontiera având
asupra lui bunurile interzise. În acest caz se va reţine şi tentativă la trecerea ilegală a
frontierei de stat.
Infracţiunea se consumă în momentul realizării elementului material, respectiv
atunci când bunurile sau alte mărfuri sunt trecute peste frontieră fără a fi prezentate pentru
controlul vamal. Infracţiunea este susceptibilă de a fi săvârşită în forma continuată.
Modalităţi. Infracţiunea se poate săvârşi într-o singură modalitate normativă,
respectiv trecerea peste frontieră, însă faptic modalităţile sunt diverse.
Sancţiuni. În varianta tip fapta,săvârşită cu intenţie,în oricare din modalităţile
ei, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani, iar pentru varianta agravată(dacă fapta
descrisă în varianta tip a fost săvârşită de una sau mai multe persoane înarmate ori de două
sau mai multe persoane împreună) închisoarea de la 5 la 15 ani. În varianta tip ,în cazul
faptei săvârşite din culpă,limitele de pedeapsă se reduc la jumătate. Se aplică obligatoriu şi
pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi. Tot astfel se aplică şi măsura de
siguranţă a confiscării speciale. Dacă fapta este săvârşită de angajaţi sau reprezentanţi ai
unor persoane juridice care au ca obiect de activitate operaţiuni de import-export ori în
37
M. Gorunescu,op.cit.,p.58.
16
folosul acestor persoane juridice se poate aplica şi interdicţia exercitării ocupaţiei, potrivit
art. 66 alin.1 lit. g Cod penal.
Trebuie menţionat că în cazul infracţiunii de contrabandă calificată se aplică
principiul subsidiarităţii. În aceste condiţii, atunci când una şi aceeaşi faptă întruneşte
elementele constitutive atât ale infracţiunii examinate, cât şi ale unei alte infracţiuni, nu va
exista concurs ideal, ci doar concurs de texte. Va avea prioritate de aplicare exclusiv
dispoziţia de incriminare care prevede pedeapsa cea mai aspră.
În cazul în care trecerea peste frontieră a unor anumite mărfuri sau bunuri
constituie infracţiuni cuprinse în alte legi, fapta se pedepseşte în condiţiile şi cu sancţiunile
prevăzute în acele legi, dacă sunt mai aspre. Spre exemplu, în cazul trecerii peste frontieră
a unor substanţe care fac parte din categoria drogurilor de mare risc, fără respectarea
dispoziţiilor legale, se va aplica art. 3 alin 2 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi
combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri38, care prevede o pedeapsă cu
închisoarea cuprinsă între 7 şi 15 de ani pentru droguri de mare risc. Dacă, însă, trecerea
peste frontieră a obiectelor şi substanţelor respective nu cunoaşte o reglementare expresă
în actul normativ care reglementează regimul juridic aplicabil acestora, se aplică regulile
concursului de infracţiuni daca prin deţinerea acelor bunuri interzise se aduce atingere şi
regimului reglementat de lege pentru acestea. Spre exemplu, infracţiunea de contrabandă
calificată (art. 271 C.vamal) se reţine în concurs cu nerespectarea regimului armelor şi al
muniţiilor (art.342 Cod penal) în cazurile în care persoana trece prin punctul vamal o
armă fără autorizaţie39.
1.7. Infracţiunea de folosire de acte nereale la autorităţile vamale

Conţinut legal: Fapta este incriminată în art. 272 Cod vamal şi constă în
„folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale care
se referă la alte mărfuri sau bunuri ori la alte cantităţi de mărfuri sau de bunuri, decât cele
prezentate în vamă ”.
Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale referitoare la regimul
vamal, relaţii a căror normală desfăşurare este condiţionată de respectarea regulilor impuse
de lege pentru controlul vamal de mărfuri sau de alte bunuri. În secundar, norma de
incriminare vizează relaţiile sociale care privesc ocrotirea încrederii în documentele
vamale, fie oficiale, fie sub semnătură privată.
Într-adevăr, ceea ce particularizează infracţiunea prevăzută în art. 272 din Codul
vamal este împrejurarea că se săvârşeşte printr-o activitate de denaturare a realităţii cu
privire la acele entităţi destinate să servească ca probă, în raporturile juridice cu
autorităţile vamale (şi, ulterior, cu autorităţile judecătoreşti), a documentelor vamale.
Desfăşurarea normală a relaţiilor sociale în domeniul vamal este foarte greu de
realizat fără un minim de încredere în persoanele care tranzitează vama într-un sens sau în
altul şi în autenticitatea documentelor care însoţesc diferite bunuri.
Obiect material îl constituie documentele vamale, de transport sau comerciale,
folosite la autoritatea vamală cu ocazia prezentării mărfurilor sau a altor bunuri în vederea
aplicării regimului vamal legal. Documentele care se regăsesc în poziţia obiectului
material la această infracţiune sunt unele care nu sunt false din punct de vedere al formei
sau al fondului.
38
Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 163 din 6 martie 2014, cu modificările şi
completările aduse de: Legea nr. 51din 17 aprilie 2014; Legea nr. 322din 16 decembrie 2015, Legea nr.42
octombrie 2021.
39
ÎnaltaCurte de Casaţie şi .Justiţie, s.pen., dec. nr. 1715/2005, www.scj.ro.
17
Ele sunt documente reale, dar care se referă la alte mărfuri sau bunuri ori la alte
cantităţi de mărfuri sau de bunuri, decât cele prezentate în vamă. În mod obligatoriu, se
impune ca documentele prezentate să fie dintre cele care îndeplinesc cerinţa de a fi
documente vamale (declaraţia vamală, declaraţia proviziilor de bord, permisul vamal)
documente de transport (foi de parcurs, avizul de expediere, scrisori de trăsură, etc.), sau
comerciale (facturi de procurare a mărfurilor, scrisori de garanţie, convenţii de plată,
cecuri40) şi nu orice alte documente.
Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană care îndeplineşte
condiţiile legale pentru a răspunde penal. Participaţia este posibilă în toate formele sale.
Subiect pasiv este statul, ca titular al obligaţiei de a asigura desfăşurarea în
condiţii de legalitate a activităţii din domeniul vamal.
Latura obiectivă. Elementul material al infracţiunii de folosire de acte nereale
constă într-o activitate exteriorizată de folosire la autoritatea vamală, a documentelor
vamale, de transport sau comerciale care se refera la alte mărfuri sau bunuri ori la alte
cantităţi de mărfuri sau de bunuri, decât cele prezentate în vamă, pentru trecerea peste
frontieră a mărfurilor sau bunurilor în scopul eludării datoriei vamale.
Cerinţa esenţială specifică şi necesară pentru existenţa laturii obiective este ca
fapta ce alcătuieşte elementul material să se realizeze „prin folosirea de documente
vamale, de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri ori la alte
cantităţi de mărfuri sau de bunuri.”
În sensul legii (art. 272 Cod vamal) folosirea semnifică întrebuinţarea efectivă a
unuia sau mai multor documente care se referă la alte mărfuri sau bunuri. Nu este
suficientă numai deţinerea de astfel de documente în vederea folosirii lor. Se impune ca
ele să fie prezentate lucrătorului vamal.
Nu orice fel de document realizează condiţia esenţială a infracţiunii, ci numai
„documentele vamale de transport sau comerciale”.
Este suficient ca numai un singur document să se refere la alte mărfuri sau
bunuri.
Expresia „folosirea”, în latura obiectivă a infracţiunii de „folosire de acte
nereale”, semnifică utilizarea unui document vamal, de transport sau comercial (mai multe
documente) care se referă la alte mărfuri sau bunuri. Mai exact, constă în înfăţişarea
documentului vamal ca mijloc adevărat de dovadă privind anume mărfuri sau bunuri,
supuse controlului autorităţilor publice competente din unităţile vamale, fie de la punctele
de control pentru trecerea frontierei de stat a României, fie din interiorul ţării41.
În structura infracţiunii de „folosire de acte nereale”, se include o condiţie legală
specifică şi anume preexistenţa unor „documente care se referă la alte mărfuri sau bunuri
ori la alte cantităţi de mărfuri sau de bunuri” situaţie care condiţionează, alternativ,
realizarea conţinutului faptei penale. Această cerinţă legală de care depinde realizarea
conţinutului constitutiv al infracţiunii de folosire de acte nereale se consideră a fi
implicită, în sensul legii, atunci când subiectul activ comite fapta printr-unul sau mai
multe înscrisuri cu funcţie probatorie în cadrul regimului vamal, fie oficiale (în sensul art.
178, alin.2 Cod penal raportat eventual si al art. 320 ain.3 Cod penal), fie sub semnătură
privată (care emană sau aparţin unei persoane particulare, oricare ar fi ea), înscrisuri care
nu sunt alterate sau contrafăcute (plăsmuite ori ticluite), nici în materialitatea lor
(„instrumentum juris”), nici în substanţa actului („negotium juris”). Acestea dimpotrivă
sunt veridice, reflectă adevărul asupra voinţei reale a părţilor numai că „se referă la alte
40
C. Tănase, Contrabanda pe căile maritime şi fluviale, Editura Arionda, Galaţi, 2004, p. 152
41
C. Cârstea, Contrabanda, formă a corupţiei şi criminalităţii organizate în România în perioada 1990-
2000, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2006, p. 19
18
mărfuri sau bunuri ori la alte cantităţi de mărfuri sau de bunuri decât cele prezentate la
vamă”.
Urmarea imediată a infracţiunii de „folosire de documente nereale” constă
într-o stare de pericol42 în care este pusă desfăşurarea activităţii vamale.
Legătura de cauzalitate rezultă din însăşi realizarea acţiunii incriminate.
Latura subiectivă. Elementul subiectiv al infracţiunii de „folosire de acte
nereale” constă în intenţie directă sau indirectă, în sensul art. 16, alin.3, lit.a şi b din Codul
penal. Particularitatea elementului subiectiv constă în reprezentarea sub aspect intelectiv a
împrejurării că documentul pe care autorul îl foloseşte la autoritatea vamală se referă la
alte mărfuri sau bunuri ori la alte cantităţi de mărfuri sau de bunuri.
către legiuitor. Tentativa este posibilă şi se pedepseşte (art. 275 din Legea nr. 86/2006).
Consumarea acestei infracţiuni are loc în momentul în care se săvârşeşte fapta de
prezentare în vamă a documentelor vamale care se referă la alte mărfuri sau bunuri ori la
alte cantităţi de mărfuri sau de bunuri care au intrat sub regimul de supraveghere vamală.
Infracţiunea este susceptibilă de a fi săvârşită în forma continuată.
Modalităţi. Infracţiunea prezintă o singură modalitate normativă, respectiv
folosirea la autoritatea vamală a documentelor vamale, de transport sau comerciale care se
referă la alte mărfuri sau bunuri ori la alte cantităţi de mărfuri sau de bunuri.
multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună) închisoarea de la 5
la 15 ani. Se aplică obligatoriu şi pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi. Tot
astfel se aplică şi măsura de siguranţă a confiscării speciale.
Dacă fapta este săvârşită de angajaţi sau reprezentanţi ai unor persoane juridice
care au ca obiect de activitate operaţiuni de import-export ori în folosul acestor persoane
juridice se poate aplica şi interdicţia exercitării ocupaţiei, potrivit art. 66 alin.1 lit.g Cod
penal.
Norma de incriminare a art. 272 din Legea nr. 86/2006 are un caracter special
faţă de cea din art. 326 Cod penal care reglementează falsul în declaraţii. În acest fel, nu se
va putea reţine un concurs de infracţiuni între cele două fapte, ci va avea prioritate în
aplicare prevederea din Legea nr. 86/2006.
1.8. Infracţiunea de folosire de acte falsificate

Conţinut legal: art. 273 din Legea nr. 86/2006, „folosirea de acte falsificate”
constă în acţiunea de „folosire la autoritatea vamală, de documente vamale, comerciale sau
de transport falsificate”.
Obiectul juridic special principal este constituit de acele relaţii sociale care
vizează ocrotirea specială a operaţiunilor de vămuire a bunurilor, precum şi a celorlalte
operaţiuni vamale ce reclamă prezentarea unor documente reale cu prilejul trecerii peste
frontieră a bunurilor.
Obiectul juridic special secundar este dat de relaţiile sociale care au în vedere
ocrotirea încrederii publice în documentele vamale, de transport sau comerciale, fie
oficiale fie sub semnătură privată împotriva falsificării.
42
D. Ţicău, Infracţiuni vamale. Controverse, în Revista de Drept Penal nr. 2/2000, p. 113. Pentru o opinie
contrară, în sensul că infracţiunea de folosire de acte nereale ar fi o infracţiune de rezultat, vezi A.
Ungureanu, A. Ciopraga, Dispoziţii penale din legi speciale române, vol. III, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 1998, p. 170.
19
Obiectul material îl constituie documente vamale, de transport sau comerciale
falsificate, folosite la autoritatea vamală pentru mărfuri sau alte bunuri prezentate în vamă.
Prin „documentele vamale, comerciale sau de transport falsificate” trebuie să se înţeleagă
orice înscris oficial sau sub semnătură privată, cu funcţie probatorie în sistemul vamal,
falsificat. Cu alte cuvinte este vorba despre un înscris susceptibil să genereze consecinţe
juridice în sfera raporturilor vamale, dar care este fals din punct de vedere al formei sau al
fondului la care se referă. Procedeele prin care sunt falsificate documentele la care se
referă norma din art. 273 Cod vamal, includ atât „contrafacerea scrierii sau subscrierii”
cât şi alcătuirea, plăsmuirea în întregime a unui act .
Orice înscris, fie oficial, fie privat, fals, apt să dea naştere, să modifice sau să
stingă drepturi sau obligaţii privitoare la bunurile supuse regimului vamal, realizează
condiţia de a fi unul dintre acele „documente vamale, comerciale sau de transport,
falsificate43”.
Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană care îndeplineşte
condiţiile legale pentru a răspunde penal. Participaţia este posibilă în toate formele sale.
Subiect pasiv este statul, ca titular al valorii sociale protejate prin norma de
incriminare.
Elementul material al infracţiunii de folosire de acte falsificate prevăzută în
art. 273 Cod vamal, constă într-o activitate exteriorizată în folosirea de documente vamale
de transport sau comerciale falsificate.
Cerinţa esenţială specifică şi necesară pentru existenţa laturii obiective a acestei
infracţiuni pe care o examinăm, este ca fapta ce alcătuieşte elementul material să se
realizeze „prin folosirea” de documente vamale de transport sau comerciale falsificate.
„Folosirea” însemnează întrebuinţarea efectivă a unuia sau mai multor documente vamale
de transport sau comerciale falsificate. Nu este, deci, suficientă pentru existenţa acestei
cerinţe esenţiale a laturii obiective a infracţiunii, simpla deţinere în vederea folosirii lui, a
documentului vamal de transport sau comercial fals (adică simpla manifestare spre
exemplu, de a avea asupra sa un atare document la punctul de control vamal).
Această precizare nu este de prisos, fiindcă şi în materia infracţiunii autonome
de uz de fals (art. 291 vechiul Cod penal,devenit art.323 Codul penal actual ),
jurisprudenţa a decis, iar doctrina a acceptat, în mod just, că în toate cazurile de uz de fals
nu este suficientă pentru existenţa infracţiunii simpla deţinere a înscrisului fals, ci, în
condiţiile stabilite de lege, e necesară efectiva întrebuinţare a acestuia44.
Urmarea imediată a infracţiunii de folosire de acte falsificate pe care o
examinăm constă tot într-o stare de pericol care se creează pentru desfăşurarea legală a
activităţii vamale.
În mod corelativ, se constată că se creează şi o stare de pericol pentru încrederea
publică în veridicitatea înscrisurilor oficiale sau sub semnătură privată folosite ca mijloc
de dovadă a unor bunuri, în sfera regimului juridic vamal.
Într-o astfel de situaţie, infracţiunile de uz de fals (art. 323, Cod penal) şi cea de
folosire de acte falsificate (prevăzută în art. 273 Cod vamal) nu pot deveni concurente,
deoarece norma din Codul vamal are caracter special şi, în consecinţă, prioritate în
aplicare. Apreciem că în cazul în care înscrisul este sub semnătură privată şi este falsificat
43
M. Gorunescu,op.cit.,p.64
44
Trib.Jud.Timiş,Dec.168/1972,cu nota de L. Pastor, Revista Română de Drept.nr.7/1972,p.147-150;
Trib.Jud.Constanţa cu notă de D. Clocotici,Revista Română de Drept nr.5/1975, p.54-58. O. Loghin, A.
Filipaş, Drept penal. Partea speciala, Editura Şansa, Bucureşti, 1992, p.275; Gh. Nistoreanu, Al. Boroi,
Drept penal.Partea specială, Editura ALL Beck, Bucureşti, 2004, p. 400.
20
chiar de către cel care îl foloseşte, se va reţine doar folosirea de acte falsificate din art. 273
Codul vamal. Aceasta deoarece falsificarea unui înscris sub semnătură privată are
semnificaţie penală doar când a şi fost folosit pentru a produce consecinţe juridice.
În ceea ce priveşte raportul de cauzalitate, şi în cazul acestei infracţiuni, ca în
toate celelalte infracţiuni prevăzute în art. 270-272 Cod vamal, va rezulta din însăşi
constatarea existenţei faptei (adică, ex re).
Latura subiectivă. Elementul subiectiv al infracţiunii de folosire de acte
falsificate constă în intenţie, deci o vinovăţie sub forma intenţiei directe sau indirecte (în
sensul art. 16 alin.3, lit. a si b Cod penal).
Nu mai puţin însă, particularitatea elementului subiectiv al infracţiunii
prevăzută în art. 273 Cod vamal, este împrejurarea, că cel care prezintă documentul vamal
fals trebuie să aibă reprezentarea acestui caracter al înscrisului. Dacă nu se cunoaşte
caracterul fals al acestui înscris, fapta nu va mai putea fi calificată drept infracţiune de
folosire de acte falsificate, fiind incidente prevederile art. 30 alin. 1 Cod penal, care
reglementează eroarea.
către legiuitor. Tentativa este posibilă şi se pedepseşte (art. 275 din lege).
Consumarea acestei infracţiuni are loc în momentul în care se săvârşeşte fapta
de prezentare în vamă a documentelor vamale falsificate şi care au intrat sub regimul de
supraveghere vamală. Infracţiunea este susceptibilă de a fi săvârşită în formă continuată.
Modalităţi. Infracţiunea prezintă o singură modalitate normativă, respectiv
folosirea la autoritatea vamală a documentelor vamale, de transport sau comerciale
falsificate.
multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună) închisoarea de la 5
la 15 ani. Se aplică obligatoriu şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. Tot
astfel se aplică şi măsura de siguranţă a confiscării speciale. Dacă fapta este săvârşită de
angajaţi sau reprezentanţi ai unor persoane juridice care au ca obiect de activitate
operaţiuni de import-export ori în folosul acestor persoane juridice se poate aplica şi
interdicţia exercitării ocupaţiei, potrivit art. 66 alin. 1 lit. g Cod penal.
CAPITOLUL II
INFRACŢIUNI PREVĂZUTE DE LEGEA NR. 84/1992 PRIVIND REGIMUL
ZONELOR LIBERE
2.1. Prin Convenţia de la Kyoto, Consiliul de cooperare vamală a definit zona

liberă ca o parte din teritoriul unui stat în care mărfurile care se introduc se consideră ca
nefiind în teritoriul vamal din punct de vedere al drepturilor şi al taxelor vamale şi nu sunt
supuse controlului obişnuit al vămii.
Aceste zone au rolul de a stimula dezvoltarea economică în unele teritorii, şi pot fi
de mai multe tipuri :
- comerciale – în care operaţiunile autorizate sunt, în general, limitate la cele
necesare pentru stocarea mărfurilor şi la manipulări obişnuite pentru ameliorarea
21
prezentării comerciale sau pentru condiţionarea la transport – practică utilizată în
Uniunea Europeană45.
- industriale, în care se permite şi derularea unor operaţiuni de transformare
industrială a mărfurilor. În ambele cazuri, păstrarea mărfurilor este nelimitată şi
cesiunea mărfurilor este permisă, iar activitatea magazinelor tip duty free este
interzisă, ele făcând obiectul unor reglementări distincte.
- mixte – în cadrul lor se vor putea desfăşura ambele tipuri de activităţi.
Cu toate că mărfurile introduse în zonele libere sunt considerate ca nefiind pe
teritoriul vamal, unele dispoziţii ale statului în cauză pot fi aplicate. Aceste dispoziţii vor
fi mai ales cele care au în vedere prohibiţii şi interdicţii care rezultă din legislaţia
naţională, iar autorităţile vamale pot să efectueze controale pentru a verifica respectarea
prevederilor legale.
Zonele libere înfiinţate în România sunt: Sulina, Constanţa Sud, Basarabi,
Galaţi, Giurgiu, Brăila, Curtici – Arad46.
2.2. Regimul juridic al zonelor libere

Caracteristica regimului juridic al zonelor libere este lipsa de uniformitate. Acest
regim diferă de la o ţară la alta şi, în cadrul uneia şi aceleiaşi ţări, de la o zonă la alta.
În literatura de specialitate s-a apreciat că pot fi diferenţiate mai multe tipuri de
regimuri ale zonelor libere47:
1.”regimul naţional”, sistemul de drept al statului pe teritoriul căruia sunt create
zone libere nu se aplică, în întregime, în perimetrul delimitat al zonei libere;
2.”regimul de excepţie”, sistemul de drept al statului respectiv conţine prevederi
care se aplică exclusiv acelei zone libere.
Normele juridice din regimul naţional, care continuă să se aplice zonei libere,
formează, împreună cu normele juridice cuprinse în regimul de excepţie, ceea ce se
numeşte regimul juridic al zonei libere.
Art. 1 din Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere 48 dispune că „în scopul
promovării schimburilor internaţionale şi al atragerii de capital străin pentru introducerea
tehnologiilor noi, precum şi pentru sporirea posibilităţilor de folosire a resurselor
economiei naţionale, în porturile maritime şi în cele fluviale ale României, în lungul
Canalului Dunăre – Marea Neagră, al altor canale navigabile şi în teritoriile din apropierea
punctelor de trecere a frontierei, se poate institui regimul de zonă liberă.
Precum s-a arătat, regimul juridic al zonelor libere se aplică unor perimetre precis
delimitate ale teritoriului naţional. Deci, conceptul de zonă liberă este teritorial.
Existenţa zonelor libere nu afectează unitatea şi indivizibilitatea teritoriului
României, întrucât aceste concepte constituţionale (art. 1 alin.1 din Constituţia României)
nu impun uniformizarea reglementărilor juridice pe întreg spaţiu (terestru, maritim şi
aerian) în care se exercită suveranitatea statului.
Parlamentul, în exerciţiul puterii sale legislative, poate să adopte reglementări
juridice pentru porţiuni diferite ale teritoriului României, cu respectarea dispoziţiilor
45
C. Mladen, Drept vamal, Editura Economică, Bucureşti, 2000, p. 223.
46
Sursa http://www.arisinvest.ro
47
D. Ciobanu , Legislaţia actuală a investiţiilor, explicaţii şi aplicaţii practice, Editura Inter Contem Press,
Bucureşti, 1993, p.52.
48
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 30 iulie 1992 ,cu modificările şi
completările aduse de: Legea nr. 414din 26 iunie 2002; Legea nr. 571din 22 decembrie 2003;Legea
nr.244din 9 iunie 2004; Legea nr.187 din 24 octombrie 2012;Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.178
din 22 octombrie 2020.
22
constituţionale. Art. 2 din Legea nr. 84/1992 stabileşte că zonele libere sunt zone
geografice ale teritoriului României, în care operatorii desfăşoară activităţi, iar mărfurile,
mijloacele de transport şi alte bunuri se supun prevederilor vamale, dar supravegherea se
efectuează la limita acestor zone.
Art. 16 alin.1 din Constituţia României dispune că „cetăţenii sunt egali în faţa legii
şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”. Cu toate acestea, egalitatea în
faţa legii nu reclamă, cu necesitate, ca toate activităţile umane să se poată desfăşura
oriunde pe teritoriul României. Chiar şi în restul teritoriului naţional sunt anumite
activităţi care au fost interzise în anumite zone. Un astfel de exemplu îl reprezintă
legislaţia privind protecţia mediului înconjurător şi a populaţiei”49.
În zonele libere mărfurile străine sunt considerate, din punct de vedere al aplicării
drepturilor de import şi al măsurilor de politică comercială la import, ca mărfuri care nu
sunt situate pe teritoriul României atâta timp cât nu sunt importate. Acestea nu pot fi
plasate sub un alt regim vamal şi nici nu pot fi folosite sau consumate în alte condiţii decât
cele prevăzute de reglementările vamale.
În ceea ce priveşte mărfurile româneşti, acestea pot fi introduse în zonele libere cu
respectarea condiţiilor stabilite pentru exportul de mărfuri.
Staţionarea mărfurilor în zonele libere nu este limitată în timp.
Art. 10 din Legea nr. 84/1992 stabileşte că în perimetrul zonelor libere se pot
desfăşura de către operatori activităţile prevăzute de Clasificarea activităţilor din economia
naţională - CAEN50. Administraţiile zonelor libere şi operatorii se pot asocia cu persoane
fizice sau juridice, române ori străine, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare
privind asocierea şi libera concurenţă, în scopul desfăşurării activităţii proprii.
Administraţiile zonelor libere pot desfăşura activităţi productive, comerciale şi
servicii, în nume propriu şi în asociere, în afara perimetrelor declarate a fi zone libere, cu
respectarea legislaţiei în vigoare, fără a beneficia de facilităţile de zona liberă.
În sfârşit, potrivit art. 11 din aceeaşi lege, toate activităţile prevăzute în art.10 din
Legea nr. 84/1992, menţionate deja, „pot fi realizate de către operatori numai pe baza
licenţelor eliberate de administraţiile zonelor libere, cu respectarea principiilor liberei
concurenţe.”
2.3. Înfiinţarea şi delimitarea zonelor libere

Crearea zonelor libere, în cuprinsul teritoriului naţional, unitar şi indivizibil, este
atributul Guvernului. Aceasta reiese din art. 6 din Legea nr. 84/1992, care prevede că
„înfiinţarea şi delimitarea teritorială a zonelor libere, înfiinţarea birourilor vamale şi ale
punctelor poliţiei de frontieră se fac prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale interesate.”
Prin hotărârea Guvernului de înfiinţare a zonei libere se aprobă regulamentul de
organizare şi funcţionare a zonei libere, regimul de exploatare, administrare şi control,
modul de percepere a taxelor şi a tarifelor, precum şi mijloacele necesare supravegherii
vamale şi ale poliţiei de frontieră.
49
D. Ciobanu, op.cit., p.54.
50
Aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 301 din 5 noiembrie 1997, modificată prin Ordinul Institutului Naţional de Statistică nr. 601 din 26
noiembrie 2002 privind actualizarea Clasificarii activităţilor din economia naţională – CAEN, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 13 decembrie 2002, modificată prin Ordinul Institutului
Naţional de Statistică nr. 337 din 20 aprilie 2007 privind actualizarea Clasificarii activităţilor din economia
naţională – CAEN, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293din 3 mai 2007.
23
Fiecare zonă liberă are propriul său regulament de organizare şi funcţionare. Deci,
nu va exista un regim juridic uniform al zonelor libere, ci regimuri juridice diferite de la o
zonă la alta, deşi vor exista, desigur, multe prevederi comune acestora. Totalitatea
prevederilor comune va forma regimul comun al zonelor libere51.
Delimitarea zonelor libere este făcută atât în drept, prin actul normativ de
înfiinţare, respectiv Legea nr. 84/1992, cât şi în fapt, adică pe teren - zonele libere sunt
precis delimitate şi împrejmuite fie prin îngrădire, fie prin existenţa unor limite naturale,
cum ar fi luciul sau cursul de apă.
Controlul accesului către zona liberă se efectuează de organele vamale şi ale
poliţiei de frontieră, iar navele maritime sau fluviale aflate la fronturile de acostare din
zonele libere se consideră pe teritoriul zonei libere.
Intrarea şi ieşirea din zonele libere sunt permise numai prin punctele stabilite de
autoritatea vamală.
Accesul într-o zonă liberă poate fi interzis de autoritatea vamală dacă persoanele
fizice sau juridice nu justifică interesul lor de a desfăşura o activitate licită în acea zonă.
Autoritatea vamală are dreptul de a controla mărfurile care intră în zonele libere
sau care staţionează ori ies din acestea pe baza documentelor de transport însoţitoare.
Marfa se prezintă autorităţii vamale, la cererea acesteia, de către titularul operaţiunii.
2.4. Administrarea zonelor libere

Administrarea zonelor libere se realizează de către administraţiile acestora, care
funcţionează ca regii autonome52 şi care se pot reorganiza ca societăţi comerciale sau
companii naţionale, aflate sub autoritatea Ministerului Transporturilor sau sub autoritatea
administraţiei publice locale, după caz53
Conform art. 6 din Legea nr. 84/1992, administraţiile zonelor comerciale se
organizează şi funcţionează numai prin hotărâre a Guvernului.
Se poate trage concluzia că toate administraţiile zonelor libere sunt de interes
naţional, chiar dacă unele dintre acestea vor fi fost înfiinţate şi organizate de către Guvern,
la propunerea autorităţilor locale.
Resursele financiare ale administraţiilor zonelor libere (art. 21 alin. 1 din Legea nr.
84/1992) se constituie din:
a) venituri din aplicarea tarifelor de acordare a licenţelor de desfăşurare a activităţii;
b) venituri din aplicarea tarifelor de închiriere şi concesionare;
c) venituri din eliberarea permiselor de acces;
d) venituri din comisioane şi prestări de servicii;
e) venituri din alte activităţi;
f) venituri provenite din penalităţi de întârziere a plăţilor prevăzute în contractele
comerciale încheiate;
g) fonduri de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, după caz, pentru realizarea de
investiţii pentru domeniul public;
h) alte venituri, credite bancare şi resurse atrase.
Nivelul tarifelor pentru închirieri, concesionari şi prestări de servicii se stabileşte
prin negociere directă sau licitaţie, după caz, concretizată în contractele încheiate între
administraţiile zonelor libere şi persoanele fizice şi/sau juridice, române ori străine, care
desfăşoară activităţi în zonele libere.
51
C. Mladen, op. cit, pag. 230.
52
Conceptul de regie autonomă nu este definit de nici o prevedere a legii.Sediul materiei este Legea nr.
15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale.
53
24
Administraţia zonelor libere are obligaţii diferite de la o zonă la alta şi sunt
stabilite prin hotărârea Guvernului pin care se înfiinţează:
2.5. Coordonarea şi supravegherea activităţii zonelor libere

Coordonarea metedologică a activităţii administraţiilor zonelor libere se face de
către Ministerului Transporturilor (art. 9 Legea nr. 84/1992).
Ideea de coordonare, în sine, nu este criticabilă întrucât activităţile, disparate şi
simultane, care se desfăşoară în diferite zone economice necesită, cât de cât, un anumit
grad de coordonare. Importantă este modalitatea prin care se concretizează, în practică,
această idee, existând pericolul ca, sub pretextul coordonării,să se lanseze în activităţi de
planificare a activităţilor diferitelor administraţii. O astfel de aplicare practică a ideii de
coordonare poate afecta diversitatea regimurilor juridice a zonelor libere, care rezultă
implicit din art. 7 din Legea nr. 84/199254.
Supravegherea vamală în porturile şi zonele libere se efectuează prin:
a) ţinerea operativă a evidenţei mărfurilor şi bunurilor supuse regimului vamal prin
înscrierea lor în registrul sau documentele vamale;
b) aplicarea de sigilii vamale la mărfurile, bunurile şi mijloacele de transport
supuse regimului vamal, precum şi la accesul în spaţiile în care acestea se găsesc;
c) efectuarea de verificări selective, inopinate la mijloacele de transport încărcate
cu mărfuri nevămuite sau aflate în tranzit;
d) stabilirea de posturi permanente sau temporare, fixe sau mobile, la locul de
acces al persoanelor în porturi şi aeroporturi, la scara navelor şi aeronavelor, în depozite
sau în alte locuri unde se află mărfuri şi alte bunuri supuse vămuirii, precum şi la
mijloacele de transport;
e) efectuarea, în cazuri de indicii de fraudă vamală, de verificări totale la mărfurile
sau bunurile care trec frontiera în anumite perioade sau pentru categorii.
Administraţia zonelor libere, de comun acord cu autoritatea vamală, stabileşte
condiţiile materiale necesare desfăşurării supravegherii vamale sus-menţionate.
2.6. Autorizarea activităţilor în zonele libere

Contrar sugestiei pe care conceptul de „zonă liberă” ne-o creează, activităţile în
aceste porţiuni ale teritoriului naţional sunt bazate pe o restricţie fundamentală: licenţa
eliberată de administraţia zonei libere, care este cerută de art. 11 din Legea nr. 84/1992.
Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 199/1995 pentru aprobarea Instrucţiunilor
privind acordarea licenţelor de lucru în zonele libere55 stabileşte că licenţa de lucru în
zona liberă este documentul, potrivit căruia, administraţia zonei libere permite unui agent
economic, persoană fizică sau juridică română sau străină, denumită în continuare
utilizator, să desfăşoare activităţi în baza contractelor încheiate.
Între administraţia zonei libere şi utilizatori sau între aceştia şi terţi se pot încheia
contracte de concesionare, de închiriere sau de prestări servicii.
Licenţele de lucru în zonele libere se eliberează de către administraţia zonei libere,
la solicitarea utilizatorilor, făcută în baza unei cereri.
Licenţa de lucru se solicită pentru fiecare activitate ce urmează a se desfăşura în
zona liberă şi este emisă în program. Aceasta nu este transmisibilă de la un utilizator la
altul şi nici nu poate fi folosită în comun de mai mulţi utilizatori.
54
D. Ciobanu, op.cit., p.56.
55
Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.233 din 10 octombrie 1995.
25
2.7. Condiţiile pentru eliberarea licenţei de lucru
Condiţiile pentru eliberarea licenţei de lucru sunt:
- întocmirea unei cereri;
- obţinerea aprobărilor necesare desfăşurării activităţii respective, de la organele
abilitate conform legii;
- plata taxelor de licenţă şi a tarifului aferent serviciilor efectuate de administraţia
zonei libere pentru eliberarea licenţei.
Contravaloarea taxei de licenţă este stabilită de fiecare administraţie conform
uzanţelor internaţionale şi cu respectarea prevederilor legale în vigoare. În fundamentarea
taxelor de licenţă se ţine seama de: valoarea economică şi socială a activităţii ce urmează a
se desfăşura; volumul investiţiei; durata activităţii.
Taxele de licenţă au aceleaşi valori pentru activităţi identice, desfăşurate în condiţii
identice.
Administraţia care este confruntată cu o cerere de activitate în zona liberă
respectivă trebuie să decidă asupra: legalităţii cererii primite – adică a conformităţii ei cu
dispoziţiile Legii nr. 84/1992 şi ale Regulamentului de înfiinţare şi organizare a zonei în
cauză, dar şi asupra oportunităţii acelei cereri, adică asupra posibilităţii de încadrare a
operaţiei solicitate în ansamblul vieţii economice, comerciale, financiare din acea zonă.
Judecata de oportunitate, inerentă într-o asemenea decizie a administraţiei, nu
trebuie să fie confundată cu abuzul administrativ.
Dacă administraţia zonei libere nu răspunde la cererea primită în termen de 10 zile
lucrătoare de la data solicitării sau o respinge pentru una sau mai multe activităţi propuse
de solicitant, acesta poate depune contestaţie la Consiliul de administraţie al Regiei
Autonome „Administraţia zonei libere”, care are obligaţia să o soluţioneze în termen de 30
de zile de la înregistrarea ei.
În cazul în care modul de rezolvare se consideră necorespunzător, contestatorul
poate depune dosarul, în termen de 10 zile de la comunicare,la Ministerul Transporturilor -
Agenţia zonelor libere, care este obligată să rezolve contestaţia în termen de maximum 30
de zile de la primire (art. 4 alin.2 din Ordinul nr. 199/1995 pentru aprobarea
Instrucţiunilor privind acordarea licenţelor de lucru în zonele libere).
Potrivit art. 4 alin. 3 din Ordinul nr. 199/1995 pentru aprobarea Instrucţiunilor
privind acordarea licenţelor de lucru în zonele libere, hotărârea Agenţiei zonelor libere
este definitivă.
Dacă instituţia solicitată nu răspunde la cererea primită sau o respinge, deşi nu erau
întrunite condiţiile care să justifice respingerea cererii, administraţia va comite un abuz
care poate fi atacat după procedura contenciosului administrativ.
26
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/200456 privind contenciosul administrativ,
„orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim,
de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în
termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ
competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului
legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi
public.”
Art. 2 alin. 1 lit.h din Legea nr. 554/2004, prevede că „nesoluţionarea în termenul
legal a unei cereri reprezintă faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile
de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen”.
2.8. Renunţarea, retragerea şi anularea licenţei de lucru

Legiuitorul a prevăzut şi situaţia când utilizatorul renunţă la una sau mai multe
activităţi pentru care a primit licenţa. Aceste situaţii pot interveni ulterior emiterii licenţei
şi depind de voinţa utilizatorului, care are obligaţia să notifice administraţiei zonei libere
renunţarea la respectiva activitate.
Termenul în care va fi emisă notificarea este de 15 zile lucrătoare înainte de a
interveni această manifestare de voinţă.
În aceste cazuri administraţia va retrage imediat licenţa acordată pentru acea
activitate sau activităţi, fără returnarea contravalorii acesteia, indiferent de durata rămasă
neexecutată.
Conform art. 6 din Ordinul nr. 199/1995, sancţiunile care privesc încălcări ale
drepturilor şi obligaţiilor legate de obiectul licenţei sunt:
-retragerea licenţei şi/sau
-anularea licenţei dacă fapta comisă potrivit legii penale nu constituie infracţiune.
Retragerea sau anularea licenţei se face fără returnarea contravalorii acesteia,
indiferent de durata rămasă neexecutată.
Împotriva deciziei de retragere sau de anulare a licenţei utilizatorul poate face
contestaţie la Consiliul de Administraţie al Regiei Autonome „Administraţia Zonei libere”
în termen de 10 zile de la comunicare.
Soluţionarea contestaţiei se face conform procedurii analizate deja.
În cazul pierderii licenţei, utilizatorului i se va elibera o nouă licenţă, la cererea
acestuia, consemnându-se despre aceasta în registrul de evidenţă a licenţelor eliberate.
Pentru eliberarea unei noi licenţe, solicitantul trebuie să prezinte:
-dovada publicării anunţului de pierdere într-un ziar de mare tiraj;
-dovada achitării taxei de licenţă şi tariful pentru eliberarea acesteia.
56
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi
completările aduse de: Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.190 din 21 noiembrie 2005; Decizia Curţii
Constituţionale nr.189 din 2 martie 2006; Decizia Curţii Constituţionale nr.647 din 5 octombrie 2006.
Decizia Curţii Constituţionale nr.65 din 25 ianuarie 2007 ;Decizia Curţii Constituţionale nr.660 din 4 iulie
2007; Legea nr. 262din 19 iulie 2007; Decizia Curţii Constituţionale nr.797 din 27 septembrie 2007;
Rectificarea nr.797 din 27 septembrie 2007; Legea nr. 97din 14 aprilie 2008; Legea nr. 100 din 9 mai
2008; Legea nr. 202 din 25 octombrie 2010; Decizia Curţii Constituţionale nr.1609 din 9 decembrie 2010;
Decizia Curţii Constituţionale nr.302 din 1martie 2011; Legea nr. 299 din 21decembrie 2011; Decizia Curţii
Constituţionale nr.1039 din 5 decembrie 2012; Legea nr.76din 24 mai 2012; Legea nr. 187din 24 octombrie
2012; Decizia Curţii Constituţionale nr.459 din 16 septembrie 2014;Legea nr. 138 din 15 octombrie
2014;Decizia Curţii Constituţionale nr.898 din 17 decembrie 2015;Legea nr.212 din 25 iulie
2018;Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.57 din 3 iulie 2019;Decizia Curţii Constituţionale nr.12 din 14
ianuarie 2020.
27
Conform art. 10 din Ordinul nr. 199/1995, accesul persoanelor, al mijloacelor de
transport şi al utilajelor în incinta zonelor libere se face numai în baza permiselor eliberate
de administraţia zonei libere, cu achitarea tarifelor aferente.
2.9. Facilităţi în zonele libere
Persoanele care îşi desfăşoară legal activitatea în zonele libere pot beneficia de
unele facilităţi, care pot fi: a) facilităţi vamale; b) facilităţi financiar - fiscale; c) facilităţi
comerciale..
Facilitatea vamală principală instituită este aceea că bunurile dintr-o zonă liberă
pot fi transportate în alta zonă liberă fără plata de taxe vamale. Aceste bunuri pot fi
tranzitate pe teritoriul vamal al României, cu respectarea dispoziţiilor legale. De
asemenea, aceste bunuri pot fi introduse în ţară cu îndeplinirea condiţiilor şi formalităţilor
privind importul sau, după caz, primirea temporară. Totuşi, la lichidarea sau restrângerea
activităţii desfăşurate în zona liberă, persoanele fizice sau persoanele juridice străine pot
transfera în străinătate capitalul şi profitul, numai după plata tuturor obligaţiilor către
statul roman şi partenerii contractuali.
Facilităţile financiar-fiscale
Se pot concesiona sau închiria bunuri proprietate publică sau privată a statului ori a
unităţilor administrativ teritoriale, precum şi activităţi/servicii publice de interes naţional
sau local, aflate în administrarea zonelor libere.
Activitatea de concesionare şi de închiriere din zonele libere se desfăşoară pe baza
de licitaţie publică. Concesionarea propriu-zisă se face în baza unui contract prin care
administraţia zonei libere, în calitate de concedent, transmite pentru o perioadă de cel mult
49 de ani operatorului, în calitate de concesionar, dreptul şi obligaţia de exploatare a unui
bun, a unei activităţi sau a unui serviciu public, în schimbul unei redevenţe, care se
constituie venit propriu al administraţiei. Închirierea bunurilor se face, în condiţiile legii,
în baza unui contract prin care administraţia zonei libere, în calitate de locator, transmite
operatorului, în calitate de locatar, folosinţa unui bun, în schimbul unei chirii, care se
constituie venit propriu al administraţiei.
Pentru investiţiile realizate în baza contractelor comerciale încheiate desfăşurate în
cadrul zonelor libere se poate acorda un ajutor de stat, cu condiţia îndeplinirii criteriilor
privind ajutorul de stat regional şi ajutorul de stat pentru întreprinderile mici şi mijlocii.
De asemenea, pentru investiţiile realizate în zonele libere, operatorii, precum şi
administraţiile zonelor libere pot primi un ajutor de dezvoltare regionala în cuantum de
50% din costurile eligibile ale investiţiilor realizate de întreprinderile mari şi de 65% din
costurile eligibile ale investiţiilor realizate de întreprinderile mici şi mijlocii.
Autoritatea abilitată în monitorizarea ajutorului de stat, în colaborare cu furnizorul
ajutorului de stat, Ministerul Transporturilor, împreună cu administraţiile zonelor libere,
monitorizează atingerea intensităţii maxime a ajutorului regional pentru fiecare operator.
Facilităţile comerciale.
Facilităţile comerciale sunt:
-art. 20 din Legea nr. 84/1992 dispune că „toate operaţiunile financiare legate de
activităţile desfăşurate în zonele libere se fac în valută liber convertibilă, acceptată de
Banca Nationala a României. Fac excepţie operaţiunile financiare ce se efectuează în
perioada realizării construcţiilor şi obiectivelor din zonele libere, precum şi cele realizate
în cadrul activităţilor comerciale în nume propriu de către administraţiile zonelor libere, în
afară perimetrelor zonelor libere, precum şi operaţiunile comerciale, inclusiv prestaţiile de
servicii între rezidenţi, cele de alimentaţie publică, prin cantine şi restaurante, care se pot
efectua şi în lei. Operaţiunile de încasări şi plati se pot efectua prin toate modalităţile de
28
plată prevăzute de legislaţia în vigoare, cu respectarea Regulamentului Băncii Naţionale a
României nr. 4/2005 privind regimul valutar57.
- art. 32 din Legea nr. 84/1992 permite fixarea salariilor printr-o combinaţie de lei
şi valută, ori numai în valută sau numai în lei;
2.10. Restricţii în zonele libere

Legea nr. 84/1992 prevede în mod expres şi explicit următoarele restricţii:
- art. 28 dispune în legătură cu uzul clădirilor aflate în interiorul zonelor libere şi
anume, aceste clădiri nu pot fi folosite ca locuinţe.
- art.30 se referă la măsuri profilactice; mijloacele de transport, mărfurile şi alte
bunuri, care se introduc, se află în, sau se scot din zonele libere, precum şi activităţile
desfăşurate în aceste zone sunt supuse, după caz, normelor sanitare, fitosanitare, sanitar-
veterinare şi de protecţie a mediului.
- art. 31 stabileşte că bunurile şi mijloacele de transport necesare administraţiei
zonei libere urmează regimul juridic prevăzut de legislaţia naţională.
2.11. Legea nr. 84/1992 cuprinde norme juridice penale care se regăsesc în art.
26. Acesta prevede: „Introducerea în zonele libere de bunuri sau mărfuri al căror import
este prohibit pe teritoriul României constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de
la un an la 5 ani, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.
Introducerea de mărfuri în zonele libere pentru a deveni deşeuri în aceste
zone, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani, dacă fapta
nu constituie o infracţiune mai gravă.
Tentativa infracţiunilor prevăzute la alin. 1 şi 2 se pedepseşte
După cum reiese din prevederea cuprinsă de art. 26 alin. 3, în cadrul acestui articol
sunt cuprinse două infracţiuni. Concluzia poate fi trasă din formularea acestui text legal:
„tentativa infracţiunilor de la alin. 1 şi 2”. În acest context, vom analiza cele două
infracţiuni în mod distinct58.
2.12. Infracţiunea prevăzută de art. 26 alin. 1 şi 3

Conţinut legal: „Introducerea în zonele libere de bunuri sau mărfuri al căror
import este prohibit pe teritoriul României constituie infracţiune şi se pedepseşte cu
închisoare de la un an la 5 ani, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă
Tentativa se pedepseşte”
Obiectul juridic generic al infracţiunilor din Legea nr. 84/1992 are în vedere
asigurarea respectării regimului juridic al zonelor libere.
Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale care asigură introducerea în
zonele libere de pe teritoriul României numai bunuri sau mărfuri permise la import
potrivit legii, convenţiilor internaţionale şi reglementărilor comunitare.
Obiectul material este format de bunurile sau mărfurile al căror import este
prohibit pe teritoriul României.
În concret, stabilirea categoriilor de bunuri sau mărfuri care nu pot fi importate se
face prin lege sau prin hotărâri sau alte acte care emană de la diferite autorităţi publice. Se
poate, chiar, ca măsura interzicerii pentru import să aibă un caracter provizoriu,
determinat, de exemplu, de raţiuni de sănătate publică: se pot interzice importurile de
57
Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 6 septembrie 2007, cu modificările şi
completările aduse de:Regulamentul Băncii Naţionale a României nr.6 din 9 mai 2012;Regulamentul
Băncii Naţionale a României nr.7 din 4 august 2020.
58
29
produse alimentare dintr-o ţară în care există epidemie de o boală gravă. Pentru perioada
pentru care este stabilită interdicţia, introducerea în zona liberă a acelui gen de bunuri
realizează conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 26 alin. 1 din Legea nr. 84/1992.
Este prohibit pe teritoriul României importul de arme, muniţii şi materiile
explozive radioactive, drogurile, precursorii, pentru care importul constituie, în condiţiile
stabilite de Legea nr. 31/1996, monopol de stat.
Subiect activ al acestei infracţiuni poate fi orice persoană ce îndeplineşte condiţiile
generale pentru a răspunde din punct de vedere penal. Această infracţiune este susceptibilă
de participaţie în oricare din formele sale (coautorat, instigare, complicitate).
Subiectul pasiv este statul, ca garant al valorilor sociale ocrotite prin regimul legal
instituit pentru zonele libere.
Latura obiectivă.Elementul material este alcătuit dintr-o acţiune de introducere în
zonele libere de bunuri sau mărfuri al căror import este prohibit pe teritoriul României.
Prin introducerea de bunuri sau mărfuri prohibite în zonele libere se înţelege trecerea
peste linia de demarcaţie a acestor zone a bunurilor sau marfurilor care nu pot fi introduse
în ţară de către persoanele fizice sau juridice.
Urmarea imediată constă în periclitarea intereselor statului prin introducerea
acestor bunuri sau mărfuri prohibite în zonele libere. Legătura de cauzalitate rezultă
implicit din materialitatea faptei.
Latura subiectivă. Forma de vinovăţie este intenţia, în oricare din formele sale
(directă sau indirectă). Nu se prevede, ca o condiţie a conţinutului infracţiunii existenţa
vreunui mobil sau scop. Acestea vor fi luate însă în considerare la individualizarea
pedepsei.
Forme. Actele pregătitoare, deşi posibile, sunt lăsate în afara incriminării de către
legiuitor. Tentativa se pedepseşte (art. 26 alin. 3).
Infracţiunea se consumă în momentul în care s-a reuşit trecerea efectivă a bunurilor
sau a mărfurilor peste linia de demarcaţie a zonei libere. Infracţiunea este susceptibilă de
forma continuată, în situaţia în care făptuitorul introduce în zona liberă la diferite intervale
de timp , în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv,
bunuri sau mărfuri prohibite la import pe teritoriul României.
Modalităţi. Infracţiunea se săvârşeşte într-o singură modalitate normativă,
respectiv introducerea, existând o varietate de modalităţi faptice prin care se poate efectua.
Sancţiuni.
Pedeapsa aplicabilă este închisoarea de la un an la 5 ani pentru infracţiunea
consumată, limitele speciale reducându-se la jumătate pentru tentativă. În cazul în care
introducerea în zonele libere a bunurilor sau mărfurilor prohibite constituie infracţiuni
cuprinse în alte legi, fapta se pedepseşte în condiţiile şi cu sancţiunile prevăzute în acele
legi, dacă sunt mai aspre.
2.13. Infracţiunea prevăzută de art. 26 alin. 2 şi 3

Conţinut legal: „Introducerea de mărfuri în zonele libere,pentru a deveni
deşeuri în aceste zone, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la
5ani, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.
Tentativa se pedepseşte.”
Obiectul juridic generic al infracţiunilor din Legea nr. 84/1992 are în vedere
asigurarea respectării regimului juridic al zonelor libere.
30
Obiectul juridic special al acestei infracţiuni este unul complex. În principal este
vizată asigurarea protejării regimului juridic stabilit pentru zonele libere împotriva faptelor
de introducere în perimetrul lor a unor mărfuri în alte scopuri decât cele comerciale.
În secundar, sunt protejate relaţiile sociale care vizează protejarea mediului
înconjurător, deoarece introducerea de mărfuri în scopul de a deveni deşeuri poate aduce
atingere calităţii factorilor de mediu59.
Obiectul material este format de mărfurile care sunt introduse în perimetrul zonei
libere. Este vorba, în concret, despre mărfuri a căror introducere este, în mod obişnuit,
permisă pe teritoriul României. Elementul care determină caracterul antisocial al faptei
este cel de natură subiectivă – scopul determinat ca mărfurile să devină deşeuri în
perimetrul zonei libere. Dacă mărfurile însele fac parte din categoria celor prohibite pentru
import în România, iar scopul este acela ca ele să devină deşeuri, considerăm că se poate
reţine un concurs de infracţiuni între infracţiunea de la art. 26 alin. 1 din Legea nr.
84/1992 şi cea din art. 26 alin. 2 din acelaşi act normativ.
Subiect activ al acestei infracţiuni poate fi orice persoană ce îndeplineşte condiţiile
generale pentru a răspunde din punct de vedere penal. Această infracţiune este susceptibilă
de participaţie în oricare din formele sale (coautorat, instigare, complicitate).
Subiectul pasiv este statul, ca garant al valorilor sociale ocrotite prin regimul legal
instituit pentru zonele libere.
Latura obiectivă. Elementul material este alcătuit dintr-o acţiune de introducere
în zonele libere de mărfuri în scopul determinat indicat de lege. Introducerea, ca şi în cazul
infracţiunii anterioare, reprezintă trecerea peste linia de demarcaţie a zonelor libere a unor
mărfuri.
Cerinţa esenţială necesară pentru completarea laturii obiective a infracţiunii este ca
această introducere să se facă în scopul ca mărfurile respective să devină deşeuri. În
accepţiunea dată de Anexa 1 a Legii nr.211/2011, deşeurile sunt văzute ca
reprezentând orice substanţă sau obiect pe care deţinătorul îl aruncă ori are intenţia sau
obligaţia să îl arunce.
Urmarea imediată constă în periclitarea intereselor statului prin introducerea
mărfurilor în scopul de a deveni deşeuri şi prin periclitarea unor factori de mediu natural 60.
Legătura de cauzalitate rezultă implicit din materialitatea faptei.
Latura subiectivă. Forma de vinovăţie este intenţia directă calificată prin scopul în
care mărfurile sunt introduse în zona liberă, acela ca ele să devină deşeuri61.
Forme. Actele pregătitoare, deşi posibile, sunt lăsate în afara incriminării de către
legiuitor. Tentativa se pedepseşte (art. 26 alin. 3).
Infracţiunea se consumă în momentul în care s-a reuşit trecerea efectivă a
mărfurilor peste linia de demarcaţie a zonei libere,cu scopul de a deveni deşeuri.
Infracţiunea este susceptibilă de forma continuată, în situaţia în care făptuitorul introduce,
la diferite intervale de timp şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi împotriva aceluiaşi
subiect pasiv , mărfuri în zonele libere,pentru a deveni deşeuri în aceste zone.
Modalităţi. Infracţiunea se săvârşeşte într-o singură modalitate normativă,
respectiv introducerea, existând o varietate de modalităţi faptice prin care se poate efectua.
Sancţiuni.
59
M. Gorunescu, Infracţiuni contra mediului înconjurător, Editura Cereprint, Bucureşti, 2006, p.52.
60
Idem.,p.81
61
Ibidem.
31
Pedeapsa aplicabilă este închisoarea de la un an la 5 ani pentru infracţiunea
consumată, limitele speciale reducându-se la jumătate pentru tentativă. În cazul în care
introducerea în zonele libere a mărfurilor pentru a deveni deşeuri în aceste zone constituie
infracţiuni cuprinse în alte legi, fapta se pedepseşte în condiţiile şi cu sancţiunile prevăzute
în acele legi, dacă sunt mai aspre.
CAPITOLUL III
32
INFRACŢIUNI PRIVIND EVAZIUNEA FISCALĂ
3.1. Cadrul general al reglementării

Ca îndatorire fundamentală, art. 56 alin.1din Constituţia României prevede că
„cetăţenii au obligaţia să contribuie , prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice”.
Cheltuielile publice prezintă interes fie pentru comunitatea naţională, în ansamblul
ei, în măsura în care privesc sarcinile financiare generale ale statului, fie pentru
comunităţile autohtone administrativ-teritoriale dacă se referă la cheltuielile ce se află în
grija administraţiei publice locale.
Contribuţia cetăţenilor la cheltuielile publice se realizează prin plata de impozite şi
taxe.
În conformitate cu art. 139 alin .1 din Constituţia României, impozitele şi taxele
pot fi stabilite numai prin lege.
Dispoziţia constituţională, potrivit căreia, se instituie obligativitatea stabilirii
numai prin lege a impozitelor, taxelor şi a altor venituri care susţin bugetul de stat, cât şi
bugetul asigurărilor sociale de stat, constituie o implicită garantare a dreptului de
proprietate a averii tuturor cetăţenilor.
Mai precis, trebuie subliniat că subiectele plătitoare de impozite şi taxe sunt
atât persoanele fizice, cât şi persoanele juridice.
Pornind de la evoluţia de ansamblu a criminalităţii economico-financiare
promovarea unei noi legi62 pentru prevenirea şi combaterea cu mai multă eficienţă a
acestor categorii de infracţiuni s-a impus cu necesitate.
Această lege are o dublă destinaţie, pe de o parte de a aviza contribuabilii –
persoane fizice şi juridice străine – despre obligaţia de a contribui, prin impozite şi taxe, la
suportarea cheltuielilor publice şi de a preveni asupra consecinţelor sancţionatorii la care
se expun în cazul sustragerii frauduloase de la îndeplinirea îndatoririlor fiscale, iar pe de
altă parte, de a constitui instrumentul juridic în temeiul căruia să fie angajată răspunderea
penală a celor care cu rea-credinţă, încalcă prevederile legii63.
Comparativ cu Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, în noua
Lege nr. 241/2005 se prevăd patru elemente principale de noutate: se consacră faptul că
noua lege stabileşte şi măsuri de prevenire a evaziunii fiscale; s-au instituit noi infracţiuni
denumite infracţiuni în legătură cu infracţiunile de evaziune fiscală; s-au incriminat mai
multe fapte ca infracţiuni de pericol; s-au definit mai mulţi termeni folosiţi în lege pentru o
mai mare precizie64.
Totuşi, nu trebuia dezincriminate unele fapte care continuă să prezinte pericolul
unor infracţiuni cu implicaţii deosebite asupra economiei subterane65.
În art.1 din lege se prevede că sunt incriminate două categorii de infracţiuni şi
anume: cele de evaziune fiscală (art.8 şi art. 9 alin.1 lit. a - g) şi alte infracţiuni aflate în
legătură cu cele de evaziune fiscală (art. 3,4,5 ,7).Prin Decizia Curţii Constituţionale nr.
363 din 7 mai 2015 s-a admis excepţia de necostituţionalitate a art.6 din Legea nr.
62
Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziuni fiscale,publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, cu modificările şi completările aduse de: Ordonanţa de
Urgenţă a Guvernului nr.54 din 23 iunie 2010.; Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012; Legea nr. 50 din 14
martie 2013; Legea nr.255din 19 iulie 2013;Decizia Curţii Constituţionale nr.363 din 7 mai 2015;Legea
nr.55 din 31 martie 2021.
63
A. Boroi, I. Rusu, Legea nr.241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în Dreptul
nr.2/2006, p.5.
64
V. Dabu, A. M. Guşanu, Noua lege privind evaziunea fiscală, în Revista de Drept Penal nr.2/ 2006, p.31.
65
Vezi infracţiunile prevăzute în art. 10, art. 12 din Legea nr. 87/1994, în prezent abrogată.
33
241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziuni fiscale,constatându-se că dispoziţiile
acestuia sunt neconstituţionale.
Infracţiunea de evaziune fiscală reprezintă, în materialitatea ei, o infracţiune de
rezultat, dar şi de pericol. În acest context, principala deosebire care ar fi trebuit să apară
între cele două categorii de infracţiuni prevăzute de lege ar fi fost necesar să se refere la
prejudiciu, în sensul că infracţiunile de evaziune fiscală creează un prejudiciu imediat,
cert, uşor de estimat. Prin comparaţie, infracţiunea din categoria celor aflate în legătură cu
cele de evaziune fiscală ar trebui să rămână doar de pericol şi rareori de rezultat.
O scăpare importantă a legii o constituie lipsa interzicerii operaţiunii de cesiune ori
înstrăinare a acţiunilor unei societăţi care are datorii, fără avizul fiscului şi pedepsirea
făptuitorului. O astfel de omisiune reprezintă o modalitate importantă prin care se
săvârşeşte evaziunea66.
Putem aprecia că prin apariţia noii legi a evaziunii fiscale se face un pas important
menit să contribuie din plin la reducerea ratei criminalităţii pe această linie şi implicit, a
economiei subterane care aduce grave prejudicii bugetului general consolidat.
3.2. Precizări terminologice

În lege (art.2 lit. a - g) sunt definiţi o serie de termeni şi expresii cu care se
operează:
-„Buget general consolidat” - reprezintă ansamblul tuturor bugetelor publice,
componente ale sistemului bugetar, agregate şi consolidate pentru a forma un întreg;
-„Contribuabil” - este orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără
personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului
general consolidat.
Este de observat că prin noua lege se lărgeşte aria subiecţilor infracţiunilor care, pe
lângă persoana fizică sau persoana juridică, mai poate fi şi „orice altă entitate fără
general consolidat”, cum ar fi, de exemplu, diferitele structuri ale agenţilor economici,
reprezentanţele străine etc.
-„Documente legale” - sunt documentele prevăzute de Codul fiscal, Codul de
procedură fiscală, Codul vamal, Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată şi de
reglementările elaborate pentru punerea în aplicare a acestora;
-„Formulare tipizate cu regim special utilizate în domeniul fiscal – documente
legale ale căror tipărire, înseriere şi numerotare se realizează în condiţiile actelor
normative în vigoare;
-„Obligaţii fiscale” - sunt obligate prevăzute de Codul fiscal şi de Codul de
procedură fiscală. Considerăm că în această sintagmă nu sunt incluse obligaţiile prevăzute
de Codul vamal67 şi orice alte legi de natură fiscală sau obligaţiile faţă de asigurările
sociale etc.
Astfel, dacă fapta prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005 se referă într-un caz dat la o
obligaţie vamală, aceasta nu constituie infracţiune deoarece obligaţia vamală nu este
inclusă în obligaţiile fiscale definite în art. 2 lit. e din această lege, cu toate că în lege sunt
prevăzute la art. 4 şi 5 reglementări pe care le considerăm insuficiente în raport cu
necesităţile faptei împotriva economiei subterane68.
66
A. Boroi, I. Rusu, op.cit., p.7.
67
Curtea Supremă de Justiţie(în prezent Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), s.pen., dec.nr.409/2001, Buletinul
jurisprudenţei, 2001, p.83.
68
V. Dabu, A. M. Guşanu, op.cit., p.35.
34
-„Operaţiune fictivă” – presupune disimularea realităţii prin crearea aparenţei
existenţei unei operaţiuni care în fapt nu există;
-„Organe competente” – sunt organele care au atribuţii de efectuare a verificărilor
financiare, fiscale sau vamale, potrivit legii,precum şi organele de cercetare penală ale
poliţiei judiciare.
3.3. Infracţiunea prevăzută de art. 3
Potrivit art. 3, constituie infracţiune fapta contribuabilului care nu reface,cu

intenţie sau din culpă, documentele de evidenţă contabilă distruse, în termenul înscris în
documentele de control.
Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale privind buna
desfăşurare a activităţilor economico-financiare a căror realizare presupune îndeplinirea cu
onestitate de către contribuabili a obligaţiilor înscrise în documentele de control privind
refacerea documentelor distruse.
Obiectul material al acestei infracţiuni este reprezentat de documentele de
evidenţă contabilă. În literatura de specialitate s-a considerat că există un sistem al
documentelor contabile foarte complex, care pot fi împărţite în trei mari categorii:
-documente justificative, prin intermediul cărora se atestă efectuarea ca atare a
operaţiilor economice şi care formează masa covârşitoare a acestora;
-documente de evidenţă şi prelucrare contabilă;
-documente de sinteză şi raportare contabilă şi financiar-fiscală.
Dintre toate acestea ne interesează doar documentele de evidenţă contabilă.
Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile
pentru a răspunde penal şi are calitatea de contribuabil. Potrivit art. 2 lit.b, prin
contribuabil se înţelege orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără
general consolidat.
Considerăm că în acest fel a fost exclus executantul, adică un salariat al
contribuabilului sau o persoană juridică angajată să ţină evidenţa contabilă.
De asemenea poate fi întâlnită şi răspunderea persoanei juridice.
Subiectul pasiv al infracţiunilor fiscale este statul, precum şi organele de control
competente care au dispus refacerea documentelor distruse. Potrivit art. 2 lit. g, prin
organe competente se înţelege acele organe care au atribuţii de efectuare a verificărilor
financiare, fiscale sau vamale, potrivit legii, precum şi organele de cercetare penală ale
poliţiei judiciare.
Latura obiectivă.
Elementul material prin care se realizează infracţiunea constă în fapta de a nu
reface documentele de evidenţă contabilă distruse, obligaţie care rezultă din documentul
de control.
Pentru a înţelege această infracţiune trebuie să clarificăm următoarele
probleme care fac parte din situaţia premisă a infracţiunii.
În primul rând, se pune întrebarea despre ce control este vorba, cu ce ocazie se face
şi cine îl face. Considerăm că este vorba despre un control anterior care dispune refacerea
documentelor, realizat de către organele de control prevăzute de lege.
În al doilea rând, se pune întrebarea cine a distrus documentele şi cu ce ocazie.
Documentele pot fi distruse chiar de către cel controlat (faptă comisă anterior), prin
aceasta comiţându-se o altă infracţiune, poate fi o distrugere anterioară sau o distrugere
fortuită ori din culpă de către orice persoană.
35
Este greu să se probeze că documentele au fost distruse şi nu pierdute, sustrase,
ascunse prin cesionare a părţilor sociale, a acţiunilor urmată de predarea arhivei la
persoane neidentificabile, situaţii când textul art. 3 devine inaplicabil.
De asemenea, nu se distinge între distrugerea datorată cazului fortuit, forţei majore,
distrugerea făcută ori dispusă de contribuabil sau distrugerea făcută de autori
neidentificaţi. Într-o asemenea situaţie, considerăm că această infracţiune poate intra în
concurs cu una din infracţiunile prevăzute de art. 217, art. 219 sau art. 242 Cod
penal(potrivit Codului penal actual art.253,art.255sau art.259)69.
În conţinutul acestei infracţiuni se prevede şi o condiţie privind timpul săvârşirii
infracţiunii. Documentele trebuie refăcute într-un anumit termen – interval de timp, care
trebuie să fie rezonabil. Termenul este cel prevăzut în documentul de control. Dacă trece
acest termen şi documentele nu au fost refăcute, infracţiunea se va consuma la împlinirea
termenului.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol ce rezultă din inacţiunea autorului.
Dacă acesta nu reface documentele de evidenţă contabilă distruse, nu se mai pot efectua de
către organele de control în condiţii optime verificările financiar-contabile pentru a se
vedea dacă există sau nu încălcări ale legii privind combaterea evaziunii fiscale.
Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei. Dacă din documentul de
control rezultă obligaţia de a reface documentele de evidenţă contabilă distruse, iar această
obligaţie nu este îndeplinită, infracţiunea se consumă la sfârşitul termenului, în felul acesta
dovedindu-se şi legătura de cauzalitate.
Latura subiectivă.
Forma de vinovăţie cu care se comite această infracţiune poate fi intenţia directă ori
indirectă sau poate fi culpa. Nu are importanţă mobilul şi scopul.
Fiind vorba de o infracţiune comisă prin inacţiune, nu sunt posibile actele de
pregătire şi tentativa. Infracţiunea se consumă în momentul în care termenul prevăzut în
documentul de control a expirat iar documentele de evidenţă contabilă nu au fost refăcute.
Termenul nu este unul legal, ci este stabilit de organul de control şi trebuie să fie
rezonabil.
Infracţiunea nu are decât o singură modalitate normativă, în schimb poate avea
mai multe modalităţi faptice.
Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Potrivit art. 4, constituie infracţiune refuzul nejustificat al unei persoane de a

prezenta organelor competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul
împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale,în termen de cel mult 15 zile de la
somaţie.
Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale privind asigurarea
condiţiilor normale de realizare a verificărilor financiare,fiscale sau vamale.
pentru a răspunde penal.
Infracţiunea este susceptibilă de participaţie penală în toate formele sale –
coautorat, instigare şi complicitate.
69
V. Dabu, A. M. Guşanu, op.cit., p.37.
36
Subiectul pasiv este statul sau, după caz, unităţile administrativ-teritoriale:
comuna, oraşul, municipiul, judeţul, ale căror bugete locale necesare suportării
cheltuielilor publice au fost ori pot fi afectate prin săvârşirea acestora70.
Latura obiectivă.
Elementul material prin care se realizează infracţiunea constă în refuzul
nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale şi
bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicărilor verificărilor financiare, fiscale sau
vamale.
Fapta de refuz, deci o omisiune, exprimă o poziţie psihică intenţionată, însemnând
neacceptare, respingere la o solicitare expresă. Trebuie catalogat tot refuz în sensul
prevăzut de text şi o conduită de respingere făţişă a oricărei solicitări în acest sens.
Prin urmare, actul de refuz poate fi explicit când contribuabilul declară sau din
comportamentul său reiese că nu vrea şi că nu va pune la dispoziţia organelor de control
documentele ori bunurile solicitate, dar poate fi şi implicit, în care caz refuzul constă în
acte repetate de neprezentare, nejustificate şi chiar sustragerea de la prezentare.
Pentru întregirea elementului material al laturii obiective trebuie îndeplinite
următoarele cerinţe esenţiale:
-refuzul nejustificat să fie manifestat de o persoană, după trecerea celor 15 zile de
la somaţie, de a prezenta documentele legale şi bunurile din patrimoniu.
-să se manifeste un refuz faţă de organele de control, aflate în exerciţiul atribuţiilor
de serviciu;
-refuzul să aibă ca obiect documentele legale şi bunurile din patrimoniu supuse
impozitelor, taxelor şi contribuţiilor publice solicitate de organele de control;
-refuzul să aibă ca scop împiedicarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
Practic fapta va fi infracţiune după trecerea celor 15 zile de la somaţie.
Urmarea imediată constă în producerea unei stări de pericol datorită imposibilităţii
verificării respectării de către contribuabili a obligaţiilor financiare, fiscale sau vamale faţă
de stat, de către organele de control abilitate şi a depistării eventualelor fraude fiscale71.
Latura subiectivă.
Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte această infracţiune este intenţia directă sau
indirectă.
Prin natura ei, această infracţiune nu este susceptibilă de tentativă, motiv pentru
care legea nici nu a prevăzut sancţionarea tentativei.
Consumarea infracţiunii are loc instantaneu, în momentul exprimării refuzului
respectiv. Bineînţeles, refuzul, pentru a produce efecte juridice trebuie să intervină după
trecerea celor 15 zile de la somaţie.
Infracţiunea nu are decât o singură modalitate normativă şi anume, cea a
refuzului, în schimb, poate avea mai multe modalităţi faptice.
Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la un an la 6 ani.
Constituie infracţiune, potrivit art. 5, împiedicarea, sub orice formă, a organelor

competente de a intra, în condiţiile prevăzute de lege, în sedii, incinte ori pe terenuri, cu
scopul efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
70
Gh. Vintilescu, Evaziunea fiscală, concept, forme de manifestare şi incriminare, Tîrgovişte, 1997, p.24.
71
S. Corlăţeanu,op.cit.,156.
37
Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale privind asigurarea
condiţiilor normale de realizare a verificărilor financiare,fiscale sau vamale.
generale ale răspunderii penale.
Infracţiunea este susceptibilă de participaţie penală în toate formele sale –
coautorat, instigare şi complicitate.
Subiectul pasiv este statul sau, după caz, unităţile administrativ-teritoriale:
comuna, oraşul, municipiul, judeţul, ale căror bugete locale necesare suportării
cheltuielilor publice au fost ori pot fi afectate prin săvârşirea acestora72.
Latura obiectivă.
Elementul material al infracţiunii constă în împiedicarea, sub orice formă, a organelor
competente de a intra, în condiţiile legii, în sedii, incinte ori pe terenuri, în scopul
efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
De regulă, pentru buna desfăşurare a relaţiilor autoritate-contribuabil, se prezumă
buna credinţă a părţilor bazată pe relaţia de parteneriat existentă între stat şi adresant. Din
acest motiv, legea a instituit drepturi şi obligaţii de ambele părţi, printre acestea
numărându-se obligaţia contribuabililor de a permite accesul autorităţii în locurile unde
sau pe care se desfăşoară activităţi supuse controlului financiar, fiscal sau vamal.
De exemplu, pentru determinarea stării de fapt fiscale, organul de control, în
condiţiile legii, administrează mijloace de probă, putând recurge la solicitarea
informaţiilor, de orice fel, din partea contribuabililor şi a altor persoane, solicitarea de
expertize, folosirea înscrisurilor sau efectuarea de cercetări la faţa locului. Dacă este
împiedicat, cu ocazia prezentării în scopul efectuării verificărilor financiar fiscale, să
pătrundă în sediul, incinta sau pe terenul contribuabilului, suntem în prezenţa infracţiunii
mai sus-menţionate.
Împiedicarea poate să apară şi în faţa organelor vamale care, potrivit legii 73, pot
controla bunurile supuse vămuirii, în orice loc s-ar afla pe teritoriul ţării. În acest scop,
autoritatea vamală poate verifica, în condiţiile legii, clădiri, depozite, terenuri şi orice alte
obiective, poate preleva, în condiţiile legii, probe pe care le analizează în laboratoarele
proprii sau agreate, în vederea identificării şi expertizării mărfurilor ori poate efectua
investigaţii, supravegheri şi verificări în cazurile în care sunt semnalate situaţii de
încălcare a reglementărilor vamale.
Nu în ultimul rând, organul vamal poate exercita controlul ulterior la sediul
agenţilor economici asupra operaţiunilor de comerţ exterior, în scopul verificării
respectării reglementărilor vamale.
Pentru efectuarea controlului vamal, atunci când este cazul, instituţiile şi agenţii
economici au obligaţia să pună la dispoziţia autorităţii vamale, fără plată, datele şi
informaţiile pe care le deţin referitoare la bunurile supuse vămuirii. Aşa cum se poate
observa, printre atribuţiile organelor vamale se numără şi controlul bunurilor supuse
vămuirii oriunde acestea s-ar afla pe teritoriul României. Împiedicarea desfăşurării
controlului de organul vamal în locurile indicate de textul incriminator va întruni
elementele constitutive ale infracţiunii în discuţie.
Nu are nici un fel de relevanţă dacă împiedicarea este făcută de contribuabilul
supus controlului sau de către o altă persoană, textul de lege cerând numai o acţiune de
împiedicare fără să precizeze de cine trebuie să fie executată.
72
Gh. Vintilescu, op.cit., p..24.
73
A se vedea în acest sens, art. 13 şi 14 din Codul vamal.
38
De asemenea, nu are importanţă pentru existenţa infracţiunii modalitatea concretă
de realizare. Această împiedicare se poate face în orice mod, printr-o acţiune sau
inacţiune, care au drept urmare imposibilitatea organelor abilitate de a pătrunde în sediul,
incinta sau terenul care face obiectul controlului.
Dacă, totuşi, acţiunile care determină imposibilitatea pătrunderii organelor de
control realizează conţinutul altei sau altor infracţiuni (de exemplu, infracţiuni contra
persoanei dacă subiectul activ al infracţiunii foloseşte violenţa, sau chiar contra
autorităţii), vom fi în prezenţa unui concurs de infracţiuni.
Urmarea imediată constă în producerea unei stări de pericol datorită imposibilităţii
verificării respectării de către contribuabili a obligaţiilor fiscale, financiare sau vamale faţă
de stat de către organele de control abilitate şi a depistării eventualelor fraude fiscale74.
Latura subiectivă.
Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte această infracţiune este intenţia directă
sau indirectă. Nu se poate pune în discuţie existenţa altei forme de vinovăţie, întrucât
modalitatea procedurală de derulare a controlului presupune aducerea la cunoştinţa celui
controlat a tuturor detaliilor necesare, astfel încât acesta să aibă o reprezentare reală a
situaţiei de fapt.
Deşi este susceptibilă de acte preparatorii sau tentativă, textul de lege nu
prevede incriminarea lor.
Consumarea infracţiunii are loc în momentul când subiectul activ a împiedicat,
indiferent de modalitate, intrarea organelor competente, în scopul efectuării verificărilor
financiare, fiscale sau vamale, în sediile, incintele sau terenurile ce urmau a fi controlate.
Infracţiunea nu are decât o singură modalitate normativă şi anume, cea a
împiedicării, în schimb poate avea mai multe modalităţi faptice.
Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la un an la 6 ani.
3.6. Infracţiunea prevăzută de art. 6. Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 363
din 7 mai 2015 s-a admis excepţia de necostituţionalitate a art.6 din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea şi combaterea evaziuni fiscale,constatându-se că dispoziţiile acestuia
sunt neconstituţionale.
3.7. Infracţiunea prevăzută de art. 7 alin.1
Constituie infracţiune deţinera sau punerea în circulaţie, fără drept, a timbrelor,

banderolelor ori formularelor tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special.
Obiectul juridic special este reprezentat de acele relaţii sociale privind
corectitudinea în ceea ce priveşte deţinerea sau punerea în circulaţie,a
timbrelor,banderolelor ori formularelor tipizate,utilizate în domeniul fiscal,cu regim
special.
Obiectul material este reprezentat de timbrele (pentru ţigări), banderolele (pentru
alcool) şi formularele tipizate cu regim special
Subiectul activ poate fi, în principiu, orice persoană care răspunde penal, întrucât
cerinţele legii nu se referă la vreo calitate specială a făptuitorului.
Participaţia penală este posibilă sub orice formă.
Subiectul pasiv este statul, titular al valorii sociale ocrotite, respectiv regimul
legal de exercitare a activităţii financiare.
Latura obiectivă.
74
S. Corlăţeanu,op.cit.,157.
39
Elementul material al infracţiunii prevăzute în art.7 alin.1 se realizează printr-o
acţiune de deţinere sau printr-o acţiune de punere în circulaţie a timbrelor, banderolelor,
precum şi a formularelor tipizate cu regim special.
Prin formulare tipizate cu regim special utilizate în domeniul fiscal înţelegem toate
documentele legale ale căror tipărire, înseriere şi numerotare se realizează în condiţiile
actelor normative în vigoare.
Punerea în circulaţie este operaţiunea prin care timbrele, banderolele ori
formularele tipizate cu regim special sunt introduse în circuitul financiar şi fiscal. Această
infracţiune se poate realiza, de exemplu, prin obţinerea unor formulare tipizate cu regim
special (facturi), în condiţiile legii, de către administratorul unei societăţi, dar care ulterior
le vinde unor terţe persoane . O cerinţă esenţială pentru existenţa acestei infracţiuni o
constituie faptul că punerea în circulaţie trebuie făcută fără drept.Infracţiunea se mai
poate comite şi prin acţiunea de a deţine(a avea în stăpânire) fără drept de
timbre,banderole sau formulare tipizate,utilizate în domeniul fiscal,cu regim special75.
Urmarea imediată constă în crearea unui pericol pentru circuitul financiar şi fiscal
prin deţinerea ori punerea în circulaţie,fără drept, a timbrelor, banderolelor şi a
formularelor tipizate cu regim special.
Legătura de cauzalitate între acţiunea făptuitorului şi rezultatul produs rezultă din
însăşi materialitatea faptelor – ex re.
Latura subiectivă Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte această infracţiune
este intenţia directă sau indirectă.
Tentativa la această infracţiune nu este pedepsită.
Pentru infracţiunea analizată consumarea are loc în momentul deţineri sau punerii
în circulaţie a timbrelor, banderolelor ori a formularelor tipizate. În modalitatea punerii în
circulaţie, infracţiunea poate îmbrăca forma continuată, dacă actele de punere în circulaţie
se săvârşesc la intervale diferite de timp, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi
împotriva aceluiaşi subiect pasiv. Infracţiunea epuizându-se la data efectuării ultimului act
de punere în circulaţie.În modalitatea deţinerii,infracţiunea este una continuă.
Infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. 1 cunoaşte două modalităţi
normative(deţinerea şi punerea în circulaţie), însă ,în plan faptic, modalităţile se pot
înfăţişa diversificat.
Pedeapsa aplicabilă pentru această infracţiune este închisoarea de la un an la 5 ani
şi interzicerea unor drepturi.
3.8. Infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. 2
Potrivit alin. 2 al art. 7, constituie infracţiune tipărirea,folosirea,deţinerea sau

punerea în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre, banderole ori formulare tipizate, utilizate în
domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.
corectitudinea în ceea ce priveşte tipărirea,folosirea,deţinerea sau punerea în circulaţie,a
timbrelor,banderolelor ori formularelor tipizate,fiind interzise activităţile de falsificare a
unor astfel de acte.
pentru a răspunde penal. Legea nu prevede o cerinţă specială pentru subiectul activ, fiind
suficient ca acesta să ştie că timbrele, banderolele ori formularele tipizate cu regim special
folosite, deţinute sau puse în circulaţie sunt false ori că a tipărit asemenea docmente.
75
Idem,p.162.
40
Participaţia penală este posibilă în oricare din formele sale.
Subiectul pasiv al infracţiunilor fiscale este statul.
Latura obiectivă. Elementul material prin care se realizează infracţiunea constă în
patru acţiuni alternative.
Prima acţiune este reprezentată de tipărirea de timbre, banderole ori formulare
tipizate cu regim special falsificate. Practic nu se tipăresc timbre, banderole ori formulare
tipizate cu regim special falsificate, ci se realizează fără drept o activitate de tipărire a unor
asemenea ,,înscrisuri” în alte condiţii decât cele legale şi pe alt fel de suport, cu altă
cerneală sau cu nerespectarea elemntelor de siguranţă. Activitatea de tipărire constă în
imprimarea pe suport adecvat şi care poate fi luat drept originalul a unor elemente
asemănătoare cu banderolele, timbrele sau tipizatele care emană de la persoanele în drept.
Considerăm că sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracţiuni şi în ipoteza
în care un angajat al Imprimeriei Naţionale, instituţie abilitată să tipărească asemenea
produse, tipăreşte un număr mai mare de timbre, banderole ori formulare tipizate cu regim
special decât fuseseră comandate, surplusul reţinându-l pentru sine.Prin folosire înţelegem
utilizarea acestor documente falsificate.Deţinerea presupune fapta de a avea în stăpânire
astfel de documente falsificate.
În ceea ce priveşte acţiunea de punere în circulaţie, facem trimitere pentru
explicaţii la infracţiunea prevăzută la alin.1 al art. 7, cu menţiunea că în cazul acestei
infracţiuni ceea ce intră în circuitul fiscal sunt timbre, banderole ori formulare tipizate
falsificate.
Pentru întregirea elementului material, se cere îndeplinirea unei cerinţe esenţiale,
respectiv autorul să fi tipărit,folosit,deţinut sau să fi pus în circulaţie documentele
falsificate cu ştiinţă.
Urmarea imediată constă în crearea unui pericol pentru circuitul financiar şi fiscal
prin tipărirea,folosirea,deţinerea sau punerea în circulaţie a timbrelor, banderolelor şi a
formularelor tipizate cu regim special, falsificate.
Latura subiectivă Forma de vinovăţie cerută de norma de incriminare este
intenţia,aceasta putând fi direct sau indirectă
Tentativa la această infracţiune, deşi posibilă, nu a fost incriminată de către
legiuitor.
Pentru infracţiunea analizată consumarea are loc în momentul
tipăririi,folosirii,deţinerii ori a punerii în circulaţie a timbrelor, banderolelor ori a
formularelor tipizate falsificate. Dacă actele de tipărire,folosire sau de punere în circulaţie
se săvârşesc la intervale diferite de timp, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi
împotriva aceluiaşi subiect pasiv,infracţiunea se epuizează la data efectuării ultimului act
de executare,fiind vorba despre o infracţiune continuată.În modalitatea
deţinerii,infracţiunea este una continuă.
Infracţiunea prevăzută de art. 7 alin.2 cunoaşte patru modalităţi normative:
tipărirea,folosirea,deţinera sau punerea în circulaţie. În concret, cele patru acţiuni pot fi
comise într-o multitudine de modalităţi faptice.
Pedeapsa aplicabilă pentru infracţiune este închisoarea de la 2 ani la 7 ani şi
interzicerea unor drepturi.
Constituie infracţiune,potrivit art.8 alin.1, stabilirea cu rea-credinţă, de către

contribuabil, a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără
41
drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general
consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.
Obiectul juridic special este constituit din relaţiile sociale referitoare la circuitul
financiar şi fiscal şi protejarea bugetului general consolidat, a căror naştere şi dezvoltare
sunt condiţionate de o comportare cinstită a contribuabililor în procedurile de
rambursare,restituire sau compensare a diferitelor sume de la bugetul general consolidat76.
Obiectul material lipseşte în cazul acestei infracţiuni, sumele de bani obţinute
nelegal ca urmare a stabilirii greşite a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, reprezentând
rezultatul infracţiunii.
Subiectul activ al acestei infracţiuni este calificat, fiind vorba întotdeauna de un
contribuabil, aşa cum a fost el definit de către Legea nr.241/2005.
Apreciem că participaţia penală sub forma coautoratului este posibilă doar în cazul
în care mai multe persoane au obligaţia de a plăti în comun anumite taxe, impozite sau
contribuţii la bugetul general consolidat77.
În cazul alin. 2 al art. 8 din Legea nr. 241/2005,întâlnim o pluralitate costituită de
infractori.Astfel, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi
interzicerea unor drepturi,asocierea în vederea săvârşiri infracţiunii descrise de alin.1 al
aceluiaşi articol.
Subiectul pasiv este statul, reprezentat de organele fiscale induse în eroare şi
prejudiciate prin rambursarea, restituirea sau compensarea nelegală a anumitor sume de
bani.
Latura obiectivă. Elementul material este constituit dintr-o acţiune, respectiv
stabilirea impozitelor, taxelor sau a contribuţiilor la bugetul general consolidat. Se va
comite, de exemplu, această infracţiune atunci când se întocmeşte o documentaţie din care
să rezulte că taxa pe valoarea adăugată dedusă potrivit legii este mai mare decât taxa
colectată, urmată de depunerea unei cereri de rambursare a taxei pe valoare adăugată la
organele fiscale78.
Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca stabilirea impozitelor, taxelor sau
contribuţiilor să se facă cu rea-credinţă.
Se observă din cele de mai sus că această infracţiune este însoţită, de regulă, de
infracţiuni de fals în înscrisuri,aceste infracţiuni constituind mijlocul de realizare a
infracţiunii scop, respectiv determinarea impozitelor, taxelor sau contribuţiilor şi, implicit,
obţinerea nelegală de sume de bani de la bugetul general consolidat.
Urmarea imediată constă în obţinerea nelegală a unor sume de bani de la bugetul
general consolidat, cu titlu de rambursări, restituiri sau compensări, prin aceasta
realizându-se o prejudiciere a statului. Legătura de cauzalitate între acţiunea ce formează
elementul material şi rezultatul produs trebuie demonstrată, infracţiunea fiind una de
rezultat.
Latura subiectivă
Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte această infracţiune este intenţia directă.
Nu se cere existenţa vreunui mobil sau scop pentru întrunirea elementelor constitutive ale
infracţiunii, acestea vor fi însă luate în considerare la individualizarea pedepsei.
Deşi susceptibilă de acte pregătitoare, acestea sunt lăsate în afara incriminării de
către legiuitor. În cazul neproducerii rezultatului, respectiv obţinerea ilegală a unor sume
76
Idem,p.164.
77
A. Boroi, M. Gorunescu, I. A. Barbu, Dreptul penal al afacerilor, Ediţia aV-a, Editura C.H.Beck,
Bucureşti, 2011, p.189.
78
Ibidem.
42
de bani de la bugetul general consolidat, va exista tentativa la această infracţiune,
tentativă prevăzută şi sancţionată de art. 8 alin. 3 din Legea nr. 241/2005.
Consumarea infracţiunii are loc în momentul producerii rezultatului arătat în
norma de incriminare, respectiv în momentul obţinerii nelegale a unor sume de bani de la
bugetul general consolidat.
Infracţiunea prevăzută la art.8 alin.1 are o singură modalitate normativă, în
schimb poate avea mai multe modalităţi faptice.
Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor
drepturi sau cu amendă.
3.10. Infracţiunea prevăzută de art. 9 alin.1 lit.a
Potrivit art.9 alin.1 lit.a, constituie infracţiune ascunderea bunului ori a sursei
impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Obiectul juridic special este reprezentat de acele relaţii sociale care sunt
asigurate prin îndeplinirea obligaţiilor fiscale de către contribuabili,fiind interzise faptele
de ascundere a bunului ori a sursei impozabile sau taxabile79
Obiectul material îl constituie declaraţiile de impunere măsluite de contribuabil
sau chiar bunurile în materialitatea lor care pot fi ascunse80.
Subiectul activ al acestei infracţiuni poate fi orice persoană responsabilă penal.
Această infracţiune este susceptibilă de participaţie sub orice formă (coautorat,
instigare, complicitate).
Subiect pasiv este statul.
Latura obiectivă.
Elementul material constă în ascunderea bunului ori a sursei impozabile ori
taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Prin „ascundere” se înţelege, în limbaj comun, „a ascunde”, adică a sustrage
vederii, a pune la adăpost ceva pentru a nu putea fi văzut şi găsit. În context, făptuitorul
pune la adăpost, pentru a nu fi depistate, descoperite de către organele fiscale, obiectul sau
sursa impozabilă ori taxabilă, după caz.
Prin „bun”, trebuie să înţelegem „baza de impozitare sau taxare”,adică entitatea
avută în vedere la stabilirea impozitului sau a taxei,după caz.
Tot astfel, prin „sursă”, va trebuii să avem în vedere tot o „bază de calcul” pentru
impozite sau taxe, după caz.
Prin „impozabil” se înţelege ceva care poate fi supus la plata unor impozite.
Aşadar prin „bunul sau sursa impozabilă ori taxabilă” se înţelege orice entitate care
constituie „bază de calcul” pentru impozite sau taxe (exemplu, folosirea unor aparate radio
pentru care se aplică taxa radio, a unui televizor pentru care se percep taxe TV, a unei
prestaţii de genul meditaţiei, taximetriei, consulting, muncă sezonieră, cumuluri de funcţii
etc.)81.
Pentru realizarea conţinutului infacţiuni trebuie îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:
- existenţa obligaţiei legale de a plăti taxe sau impozite pentru anumite activităţi
prestate sau bunuri deţinute.
- existenţa unui bun ori a unei activităţi care se încadrează în ipotezele legale
privind impozitarea ori taxarea.
79
80
A. Boroi, M. Gorunescu, I. A. Barbu,op.cit.,p.191
81
Idem,p.192.
43
- săvârşirea unei fapte prin care se urmăreşte sustragerea de la plata obligaţiilor
fiscale către stat pentru bunurile deţinute sau activităţile realizate.
Urmarea imediată constă într-o stăre de pericol cu privire la încasarea integrală, de
la toţi cei obligaţi, potrivit legii, a sumelor reprezentând obligaţii fiscale către stat, deci
pericolul de păgubire al patrimoniului public al statului. În consecinţă, această infracţiune
este o infracţiune formală (de pericol), iar nu o infracţiune materială, deoarece legea cere
să existe doar scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale către stat, iar nu şi realizarea
acestui scop.
Raportul de cauzalitate care trebuie să existe între faptă şi urmare este prezumat de
lege, nefiind necesară stabilirea şi dovedirea lui de către organele judiciare.
Latura subiectivă. Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte această infracţiune
este intenţia directă calificată prin scop.
Consumarea acestei infracţiuni are loc odată cu săvârşirea faptei de ascundere a
bunului sau a sursei impozabile ori taxabile.
Pentru existenţa acestei infracţiuni consumate este necesară ascunderea unui singur
obiect sau a unei singure surse impozabile ori taxabile.
Infracţiunea prezintă o singură modalitate normativă şi anume, ascunderea

bunului sau a sursei impozabile ori taxabile.
În cazul săvârşirii acestei infracţiuni, pedeapsa este închisoare de la 2 la 8 ani şi
interzicerea unor drepturi.
Textul de lege prevede şi două circumstanţe agravante. Astfel, dacă prin fapta
prevăzută mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul
monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia
se majorează cu 5 ani.
Dacă prin fapta de mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în
echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita
maximă a acesteia se majorează cu 7 ani
Aceste circumstanţe agravante se aplică tuturor infracţiunilor cuprinse în art. 9 al
legii.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este închisoare de la 2 la 8
ani şi interzicerea unor drepturi sau amendă. Textul de lege prevede şi două circumstanţe
agravante. Astfel, dacă prin fapta prevăzută mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de
100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de
lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 5 ani.
maximă a acesteia se majorează cu 7 ani.
3.11. Infracţiunea prevăzută de art. 9 alin.1 lit.b
Constituie infracţiune,potrivit art.9 alin.1 lit. b, omisiunea, în tot sau în parte, a

evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale
efectuate sau a veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor
fiscale.
44
Obiectul juridic special este reprezentat de acele relaţii sociale care presupun
corectitudine în activitatea de efectuare a înregistrărilor în contabilitate potrivit legii,
interzicându-se sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale82.
Obiectul material îl constituie actele contabile sau alte documente legale în care
nu se evidenţiază operaţiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate.
Subiectul activ. Subiect activ nu poate fi decât o persoană cu atribuţii financiar
contabile.
Latura obiectivă
Elementul material constă în fapta de a omite evidenţierea în acte contabile sau
alte documente legale „în tot sau în parte, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a
veniturilor realizate”. Cerinţa esenţială care trebuie îndeplinită este aceea că faptele prin
care se realizează elementul material să aibă drept scop sustragerea de la îndeplinirea
obligaţiilor fiscale.
Prin fapta de a nu evidenţia, în întregime sau în parte,în documentele contabile,
veniturile realizate, se înţelege omisiunea de a evidenţia aceste venituri în documentele
contabile oficiale,fie că nu se întocmesc acte justificative pentru veniturile realizate, fie că
documentele întocmite relevă un venit mai redus decât cel realizat, fie că actele referitoare
la venituri nu sunt operate în registre şi în bilanţul contabil, toate cu consecinţa neplăţii sau
a diminuării obligaţiilor fiscale83.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru bugetul general consolidat
Raportul de cauzalitate rezultă ex re.
Latura subiectivă. Forma de vinovăţie este intenţia directă calificate prin scop,
fapta săvârşindu-se pentru a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Consumarea infracţiunii este concomitentă cu producerea rezultatului, respectiv
pericolul de suprimare sau diminuare a obligaţiilor fiscale. Deoarece urmarea acestei
infracţiuni se amplifică succesiv, cantitativ şi calitativ, după consumare, este susceptibilă
existenţa unei infracţiuni progresive.
Modalităţi. Infracţiunea se prezintă sub o singură modalitate normativă şi anume,
omisiunea evidenţierii în actele contabile sau alte documente legale, în tot sau în parte, a
operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate. În plan practic, pot exista
modalităţi diverse.
ani şi interzicerea unor drepturi sau amendă. Textul de lege prevede şi două circumstanţe
agravante. Astfel, dacă prin fapta prevăzută mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de
100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de
lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 5 ani.
3.12. Infracţiunea prevăzută de art. 9 alin.1 lit.c
Constituie infracţiune, potrivit art.9 alin.1 lit.c, evidenţierea, în actele contabile sau
în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea
altor operaţiuni fictive în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
82
83
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,s.pen.,dec.nr.1113/2005,www.scj.ro.
45
corectitudine în activitatea de efectuare a înregistrărilor în contabilitate potrivit
legi,interzicându- se sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale84.
Obiectul material îl constituie actele contabile sau alte documente legale în care
se evidenţiază cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale ori se evidenţiază alte
operaţiuni fictive.
Subiectul activ. Poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute de
lege pentru a răspunde penal. Având în vedere însă că acţiunea descrisă de legiuitor este
aceea de evidenţiere în acte contabile sau alte documente legale, considerăm că subiect
activ nu poate fi decât o persoană cu atribuţii financiar-contabile.
Subiectul pasiv este statul.
Latura obiectivă
Elementul material constă în fapta de a evidenţia în actele contabile sau în alte
documente legale, cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor
operaţiuni fictive.
Cerinţa esenţială care trebuie îndeplinită este aceea ca faptele prin care se
realizează elementul material să aibă drept scop neplata sau diminuarea obligaţiilor fiscale.
Aşadar, elementul material se poate realiza printr-o faptă comisivă – evidenţierea
de cheltuieli care au avut la bază operaţiuni nereale.
Prin înregistrarea unor cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale se înţelege
întocmirea unor acte justificative false pentru cheltuieli care nu au fost făcute ori au fost
mai mici decât cele consemnate în documentele justificative, iar pe baza acestor acte
justificative false se operează şi în celelalte documente contabile cheltuieli nereale, cu
consecinţa diminuării venitului net şi, implicit, a obligaţiei fiscale către stat.
Va exista răspunderea penală pentru infracţiunea de evaziune fiscală,dacă o faptă
concretă se va comite în una din cele două modalităţi de evidenţiere, a cheltuielilor care nu
au la bază cheltuieli reale sau a altor operaţiuni fictive.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol şi anume posibilitatea diminuării
obligaţiilor fiscale către stat.
Latura subiectivă. Forma de vinovăţie cerută de către norma de incriminare este
intenţia directă calificată prin scop, fapta săvârşindu-se în vederea sustragerii de la
îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Consumarea infracţiunii are loc odată cu săvârşirea acţiunii incriminate, adică
odată cu consemnarea în actele contabile sau în alte documente legale de cheltuieli care au
la bază operaţiuni nereale ori alte operaţiuni fictive.
Infracţiunea se prezintă sub o singură modalitate normativă, aceea de evidenţiere,
care poate fi realizată practic sub diverse forme.
ani şi interzicerea unor drepturi sau amendă.
84
46
3.13. Infracţiunea prevăzută de art. 9 alin.1 lit.d
Potrivit art. 9 alin. 1 lit. d,alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile,
memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de
stocare a datelor în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
corectitudinea în ţinerea contabilităţii prin interzicerea faptelor de alterare, distrugere sau
ascundere de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice
fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor85.
Obiectul material este reprezentat de actele contabile, memoriile aparatelor de
taxat, de marcat sau a altor mijloace de stocare a datelor.
Subiect activ. Autor al infracţiunii poate fi orice persoană care îndeplineşte
condiţiile pentru a răspunde penal. Participaţia este posibilă în toate formele sale.
Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin acţiunile alternative de alterare, distrugere
sau ascundere. În mod necesar, pentru existenţa infracţiunii, oricare din aceste acţiuni
trebuia să aibă ca scop sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale86.
Pentru existenţa infracţiunii trebuie întrunite două cerinţe esenţiale:
-fapta să fie săvârşită într-una din următoarele modalităţi legale alternative:
alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxare,
de marcaj sau de alte mijloace de stocare a datelor;
-prin fapta săvârşită într-una din aceste modalităţi alternative să se urmărească
suprimarea ori diminuarea obligaţiilor fiscale.
Fapta de distrugere a documentelor contabile oficiale trebuie corelată şi cu
prevederile art. 25 din Legea contabilităţii. Astfel, potrivit art. 25 registrele de contabilitate
obligatorii şi documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitatea
financiară se păstrează în arhiva persoanelor prevăzute la art. 1 din Legea nr. 82/1991 timp
de 10 ani, cu începere de la data încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost
întocmite, cu excepţia statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani. Prin excepţie
se pot stabili, în mod justificat, prin ordin al ministrului finanţelor publice , registrele de
contabilitate şi documentele justificative care se păstrează timp de 5 ani.
Dacă distrugerea documentelor contabile oficiale are loc după expirarea acestor termene,
nu mai poate fi angajată răspunderea penală.87
Urmarea imediată constă în alterarea, distrugerea sau ascunderea actelor
contabile,a memoriilor aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau altor
mijloace de stocare a datelor. Din acest punct de vedere, infracţiunea examinată este o
infracţiune de rezultat.
Latura subiectivă. Forma de vinovăţie cerută de norma de incriminare este
intenţia directă, calificată prin scop şi anume, diminuarea veniturilor sau surselor
impozabile. Este, deci, necesar, pentru existenţa elementului subiectiv, ca făptuitorul să
urmărească producerea rezultatului în scopul arătat.
Tentativa este posibilă,dar nu este incriminată.Consumarea acestei infracţiuni are loc în
momentul săvârşirii faptei în oricare dintre modalităţile alternative şi a producerii
85
Idem,p.177.
86
A. Boroi, M. Gorunescu, I. A. Barbu,op.cit.,p.196.
87
A. Ungureanu, A. Ciopraga, op.cit., p.150; Gh. Vintilescu, op.cit., p.44.
47
rezultatului material. Pentru existenţa infracţiunii consumate este necesară şi suficientă
comiterea oricăreia din modalităţile incriminate.
Infracţiunea prezintă mai multe modalităţi normative: alterarea, distrugerea sau
ascunderea actelor contabile, memoriilor aparatelor de taxat, de marcat electronice fiscale
sau a altor mijloace de stocare a datelor. Fiecărei modalităţi normative poate să-i
corespundă o multitudine de modalităţi faptice.
Pedeapsa aplicabilă în cazul săvârşirii acestei infracţiuni, este închisoarea de la 2
la 8 ani şi interzicerea unor drepturi sau amendă.
3.14. Infracţiunea prevăzută de art. 9 alin.1 lit.e
Constituie infracţiune,potrivit art.9 alin.1 lit.e, executarea de evidenţe contabile

duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor, în scopul sustragerii de
la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale privind corectitudinea
în ţinerea evidenţelor contabile88.
Obiectul material este constituit de evidenţele contabile duble.
Subiectul activ. Autor al infracţiunii poate fi orice persoană care îndeplineşte
condiţiile pentru a răspunde penal. Având în vedere conţinutul infracţiunii, apreciem că
subiectul activ al acesteia este calificat, adică o persoană cu atribuţii financiar-contabile.
Participaţia este posibilă în toate formele sale.
Latura obiectivă
Elementul material constă în executarea de evidenţe contabile duble, prin folosirea
de înscrisuri sau altor mijloace de stocare a datelor. În mod necesar, pentru existenţa
infracţiunii, această acţiune trebuie să aibă ca scop sustragerea de la îndeplinirea
obligaţiilor fiscale.
Pentru întregirea elementului material al laturii obiective a infracţiunii, se cer a fi
întrunite două cerinţe esenţiale:
-fapta să fie săvârşită prin executarea de evidenţe contabile duble;
-prin fapta săvârşită să se urmărească suprimarea ori diminuarea obligaţiilor
fiscale.
Urmarea imediată constă în existenţa unei evidenţe contabile paralele cu cea
oficială,ceea ce duce la crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială protejată.
intenţia directă, calificată prin scop şi anume sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor
fiscale.
88
48
Consumarea acestei infracţiuni are loc în momentul săvârşirii faptei în oricare
dintre acţiunile ce realizează executarea de evidenţe contabile duble şi a producerii
rezultatului material.
Prin natura sa, fapta este continuă, consumarea ei având loc instantaneu, în
momentul în care au fost efectuate primele operaţiuni în evidenţa respectivă.Prelungirea în
timp a activităţii ilicite, după momentul consumării, dă faptei caracterul de infracţiune
continuă pentru care epuizarea are loc la data încetării activităţii ilicite, indiferent de
motiv.
Infracţiunea prezintă o singură modalitate normativă, aceea de executare, care
poate fi realizată practic sub diverse forme.
Pedeapsa aplicabilă în cazul săvârşirii acestei infracţiuni este închisoarea de la 2 la
8 ani şi interzicerea unor drepturi sau amendă.
3.15. Infracţiunea prevăzută de art. 9 alin.1 lit.f
Constituie infracţiune, potrivit art.9 alin.1 lit.f, sustragerea de la efectuarea

verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori
declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor
verificate,în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
corectitudine în ceea ce priveşte declararea cu privire la sediile principale sau secundare89
Obiectul material este reprezentat de documentele în care se inserează date fictive
sau inexacte privind sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate. Dacă fapta
se comite printr-o declaraţie verbală, nu va exista obiect material al infracţiunii.
Subiectul activ
Subiectul activ principal va fi întotdeauna calificat, deoarece legea cere ca
nedeclararea, declararea(fictivă ori inexactă) să fie făcută în cazul societăţii cu răspundere
limitată cu asociat unic de către asociatul unic sau împuternicitul societăţii, iar pentru
oricare alt tip de societate, de către administratori sau mandatari.
Infracţiunea este susceptibilă de participaţie sub orice formă , cu o singură
restricţie cerută coautorului. Acesta va trebui în mod necesar să aibă calitatea specială
cerută de lege.
Latura obiectivă
Elementul material se caracterizează prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea
inexactă făcută de contribuabili sau de împuterniciţii acestora cu privire la sediile
principale ale societăţilor ori la sediile secundare ale societăţilor.
Pentru existenţa acestei infracţiuni, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele
cerinţe esenţiale:
89
Idem,p.181.
49
-să nu se facă o declaraţie, să se facă o declaraţie fictivă ori una inexactă cu privire
la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate;
-aceste declaraţii sau omisiunea declarării să aibă ca scop sustragerea de la
îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Prin „nedeclararea sediilor principale sau secundare” se înţelege omisiunea de a
face orice fel de menţiune către organul financiar, fiscal sau vamal cu privire la existenţa
unui sediu principal sau secundar al unei societăţi.
Prin „declaraţie fictivă”, cu privire la sediul principal sau secundar se înţelege o
declaraţie ce nu corespunde realităţii, în sensul că sediul declarat nu există.
,,Declaraţia inexactă” se referă la menţionarea parţială a datelor referitoare la
sediul persoanei controlate,astfel încât acesta să nu poată fi indentificat.
Urmarea imediată a acţiunii ilicite este în primul rând una de natură materială,dacă
ne raportăm la specificul elementului material, constând în sustragerea de la efectuarea
controlului financiar-fiscal, creând posibilitatea pentru contribuabil de a săvârşi acte de
evaziune fiscală fără a fi descoperit, deoarece, organele fiscale nu-i cunosc sediul real.
Aşadar, ne găsim în prezenţa unei infracţiuni de rezultat, la care urmarea imediată şi
raportul de cauzalitate, care trebuie să existe între faptă şi urmare, trebuie dovedite de
către organele judiciare.
Latura subiectivă
Forma de vinovăţie cerută de norma de incriminare este intenţia directă calificată
prin scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Actele pregătitoare şi tentativa, deşi posibile, sunt lăsate în afara incriminării de
către legiuitor.
Consumarea are loc în momentul realizării rezultatului cerut de norma de
incriminare, respectiv sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau
vamale.
Pentru existenţa infracţiunii este necesară şi suficientă o singură declaraţie
referitoare la sediul fictiv. Dacă aceeaşi declaraţie conţine referiri false la mai multe sedii,
nu ne găsim în prezenţa unui concurs real de infracţiuni şi nici în prezenţa unei infracţiuni
continuate, ci a unei singure infracţiuni simple.
Fapta este, totuşi, susceptibilă de amplificare prin efectuarea unor declaraţii
repetate, de fiecare dată contribuabilul arătând un alt sediu fictiv la anumite intervale de
timp. Într-o situaţie ca atare, va exista fie o infracţiune unică continuată, a cărei epuizare
va avea loc la data ultimei declaraţii, fie un concurs real de infracţiuni, în funcţie de
împrejurările concrete ale cauzei care vor releva existenţa uneia sau mai multor rezoluţii
infracţionale90.
Infracţiunea prezintă o singură modalitate normativă şi mai multe modalităţi
faptice91.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este închisoarea de la 2 la 8
ani şi interzicerea unor drepturi sau amendă.
90
Gh. Vintilescu, op.cit., p.54.
91
50
3.16. Infracţiunea prevăzută de art. 9 alin.1 lit.g
Constituie infracţiune,potrivit art.9 alin.1 lit.g,substituirea, degradarea sau

înstrăinarea de către debitor ori de către terţe persoane a bunurilor sechestrate în
conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală şi ale Codului de procedură
penală, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Obiectul juridic special este reprezentat de acele relaţii sociale care sunt apărate
şi protejate prin interzicerea unor fapte de substituire,degradare sau înstrăinare a unor
bunuri sechestrate în conformitate cu prevedererile Codului de procedură fiscală şi ale
Codului de procedură penală.
Obiectul material este reprezentat de bunurile asupra cărora au fost instituite
măsurile de sechestru legal aplicat92.
Subiectul activ
Subiectul activ principal poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile
generale ale răspunderii penale. În ipoteza în care bunurile sunt înstrăinate de către
debitor, atunci suntem în prezenţa unui subiect activ calificat93.
Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin intermediul mai multor acţiuni alternative şi
anume, substituirea, degradarea sau înstrăinarea bunurilor sechestrate în conformitate cu
prevederile Codului de procedură fiscală şi ale Codului de procedură penală.
Prin „substituire” se înţelege înlocuirea de către făptuitor a bunului legal sechestrat
cu un alt bun asemănător, dar având în vedere scopul urmărit de făptuitor, există
posibilitatea ca acesta din urmă să aibă o valoare patrimonială net inferioară originalului.
,,Degradarea” presupune atingerea adusă bunului de aşa manieră încât acesta îşi
pierde unele din calităţile sale, ceea ce face să se reducă potenţialul său de utilizare. Nu are
relevanţă dacă bunul ar putea fi reparat sau ar putea fi întrebuinţat, chiar fiind degradat94.
,,Înstrăinarea” presupune schimbarea proprietarului prin orice modalitate: vânzare,
donaţie etc.
Pentru existenţa infracţiunii trebuie să fie îndeplinită o cerinţă esenţială. Asupra
bunului substituit, degradat sau înstrăinat trebuie să fi existat anterior un sechestru legal
aplicat în condiţiile prevăzute de Codul de procedură fiscală şi Codul de procedură penală.
Urmarea imediată diferă în funcţie de modalitatea normativă săvârşită, însă
presupune întotdeauna producerea unui rezultat. Din acest motiv raportul de cauzalitate
trebuie demonstrat pentru fiecare faptă în parte, făcându-se astfel legătura dintre fapta
comisă şi rezultatul produs.
intenţia directă calificată prin scop.
către legiuitor.
92
S.Corlăţeanu,op.cit.,p.183.
93
94
Gh. Nistoreanu, A. Boroi, Drept penal. Partea specială, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p.254.
51
Infracţiunea se consumă în momentul în care se realizează una din acţiunile
incriminate şi s-a produs rezultatul specific.
Infracţiunea prezintă trei modalităţi alternative, care pot îmbrăca diverse forme
concrete. Dacă autorul infracţiunii comite două sau mai multe din modalităţile incriminate
de către legiuitor, vom fi în prezenţa unei singure infracţiuni şi nu a unui concurs.
Pedeapsa aplicabilă în cazul săvârşirii acestei infracţiuni este închisoarea de la 2 la
8 ani şi interzicerea unor drepturi sau amendă.
În cazul infracţiunilor de la art.8 şi 9, analizate în prezentul capitol ,legiuitorul a
mai prevăzut şi cauze de reducere a pedepselor.
Astfel ,potrivit art. 10 alin.1 din Legea nr.241/2005, în cazul săvârşirii unei
infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute la art.8 şi 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al
judecăţii prejudicial cauzat este acoperit integral,iar valuarea acestuia nu depăşeşte 100000
euro,în chivalentul monedei naţionale,se poate aplica pedeapsa cu amendă.Dacă
prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50 000 euro,în
echivalentul monedei naţionale,se aplică pedeapsa cu amenda.
În cazul săvârşirii uneia dintre infracţiuniunile prevăzute la art.8 şi 9, dacă în cursul
urmăririi penale sau ăn cursul judecăţii până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti
definitive prejudicial produs prin comiterea faptei,majorat cu 20 % din baza de calcul,la
care se adaugă dobânzile şi penalităţile,este acoperit integral,fapta nu se mai pedepseşte.
Art.10 se aplică tuturor inculpaţilor, chiar dacă nu au contribuit la acoperirea
prejudiciului.
Dispoziţiile anterioare nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârşit o infracţiune
prevăzută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a
beneficiat de prevederile de mai sus.
În cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de Legea nr. 241/2005, luarea
măsurilor asiguratorii este obligatorie.
Nu pot fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanţi legali ai societăţii,
iar dacă au fost alese, sunt decăzute din drepturi, persoanele care au fost condamnate
pentru infracţiunile prevăzute de prezenta lege.
În cazul în care, ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, nu se pot stabili, pe baza
evidenţelor contribuabilului, sumele datorate bugetului general consolidat, acestea vor fi
determinate de organul competent potrivit legii, prin estimare, în condiţiile Codului de
procedură fiscală.
CAPITOLUL IV
INFRACŢIUNI PRIVIND MONOPOLUL DE STAT
4.1. Cadrul general al reglementării
52
Monopolul de stat asupra anumitor activităţi economice a fost instituit prin Legea
nr.31/199695 privind regimul monopolului de stat.
Prin monopol se înţelege actele sau comportamentele întreprinderilor care, prin
abuzul poziţiei dominante de forţă pe o piaţă, restrâng accesul pe piaţă sau, în orice alt
mod, îngrădesc concurenţa, riscând să provoace efecte prejudiciabile comerţului
internaţional, îndeosebi celui al ţărilor în curs de dezvoltare, ca şi creşterii economice a
acestor ţări, sau care, în temeiul unor acorduri sau aranjamente oficiale, neoficiale, scrise
sau nescrise intervenite între întreprinderi produc aceleaşi consecinţe96.
Monopolismul generează, înainte de toate, efecte nocive pentru consumatori,
deoarece, în esenţă,duce la creşterea preţurilor şi scăderea calităţii. Explicaţia, cât şi
periculozitatea fenomenului se desprind din comparaţia cu piaţa concurenţială normală. În
cadrul acesteia, orice întreprindere este constrânsă să se conformeze preţului pe care i-l
transmite piaţa. Dimpotrivă, agentul economic monopolist fixează în mod unilateral şi
discreţionar preţul care îi convine97.
Există însă anumite activităţi comerciale, expres prevăzute în lege, pentru care
accesul liber pe piaţă prezintă pericol atât pentru activitatea comercială, cât şi pentru
sănătatea consumatorilor. Acesta este motivul pentru care statul intervine şi restrânge
accesul pentru activităţile comerciale desfăşurate în anumite domenii, exploatarea şi
comercializarea produselor respective devenind atributul statului. Acesta, în condiţiile
legii, poate încredinţa anumitor agenţi economici desfăşurarea activităţilor comerciale ce
constituie monopol de stat, prin acordarea unei licenţe şi stabilind prin lege un preţ
maximal pentru aceste produse98.
4.2.Precizări terminologice
Prin monopol de stat,în sensul Legii nr.31/1996,se înţelege dreptul statului de a
stabili regimul de acces al agenţilor economici cu capital de stat şi privat, inclusiv
producători individuali, după caz, la activităţile economice constituind monopol de stat şi
condiţiile de exercitare a acestora.
Potrivit art.2 din Legea nr .31/1996, constituie monopol de stat:
a) fabricarea şi comercializarea armamentului, muniţiilor şi explozibililor;
b) producerea şi comercializarea stupefiantelor şi a medicamentelor care conţin
substanţe stupefiante;
c) extracţia, producerea şi prelucrarea în scopuri industriale a metalelor preţioase şi a
pietrelor preţioase;
d) producerea şi emisiunea de mărci poştale şi timbre fiscale;
e) fabricarea şi importul, în vederea comercializării în condiţii de calitate, a
alcoolului şi a băuturilor spirtoase distilate;
f) fabricarea şi importul, în vederea comercializării în condiţiile de calitate, a
produselor de tutun şi a hârtiei pentru ţigarete;
95
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 13 mai 1996,cu modificările şi
completările aduse de:Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.3 din 26 februarie 1997;Ordonanţa de Urgenţă
a Guvernului nr.7 din 30 martie1998; Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.23 din 25 martie 1999; Decizia
Curţii Constituţionale nr.15 din 25 ianuarie 2000; Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.295 din 30
decembrie 2000; Legea nr.171 din 9 aprilie 2001; Legea nr.628 din 19 noiembrie 2002; ; Legea nr.187 din
24 octombrie 2012.
96
O. Căpăţână, Dreptul concurenţei comerciale, concurenţa patologică – monopolismul, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 1993, p. 13.
97
Idem, p. 11.
98
53
g) organizarea şi exploatarea sistemelor de joc cu miză, directe sau disimulate;
h) organizarea şi exploatarea pronosticurilor sportive.
Nu constituie monopol de stat fabricarea băuturilor alcoolice în gospodăriile
personale pentru consum propriu.
Administrarea monopolurilor de stat prevăzute la art.2 se face de către Ministerul
Finanţelor.Exploatarea activităţilor constituind monopol de stat se face de către agenţii
economici cu capital de stat şi privat, inclusiv de către producătorii individuali, după caz,
pe baza de licenţe eliberate de Ministerul Finanţelor, cu avizul ministerului de resort
sau al Băncii Naţionale a României în cazul metalelor preţioase şi al pietrelor preţioase.
Licenţa reprezintă o autorizare acordată de stat pentru o perioadă determinată, în baza
căreia o persoană fizică sau juridică poate să producă, să prelucreze ori să comercializeze,
în cantitatea solicitată şi de o anumită calitate, un anume produs sau serviciu, care face
obiectul monopolului de stat, în schimbul unui tarif de licenţă.
Nivelul tarifului de licenţă se stabileşte de către Guvern anual sau pe o perioadă
determinată în funcţie de obiectul monopolului de stat, de cantitatea şi calitatea produselor
fabricate ori comercializate sub licenţă.
Titularii licenţelor au obligaţia să respecte condiţiile de licenţă referitoare la
exploatarea activităţii pentru care a fost acordată şi la plata tarifului de licenţă;sumele
percepute se varsă la bugetul de stat sau la bugetele locale,după caz,în vederea acoperirii
cheltuielilor materiale şi de capial necesare administrării monopolurilor de stat.
Licenţa poate fi acordată cetăţenilor români sau persoanelor juridice cu capital de stat
şi privat, înmatriculate în România.Licenţa este nominală şi se eliberează pentru locurile
solicitate de către cei în cauză şi în care se desfăşoară activitatea pentru care este acordată.
Ea nu poate fi cedată direct sau indirect.
Compania Nţională ,,Loteria Naţională” - S.A., aflată sub autoritatea
Ministerului Finanţelor Publice, beneficiază de licenţă, prin efectul prezentei legi, pentru
activităţile proprii prevăzute la art. 2 lit. g şi h.
Comitetul Olimpic Român beneficiază de licenţă, prin efectul prezentei legi,
pentru activităţile prevăzute la art. 2 lit. h.
Nu se acorda licenţă persoanelor care au fost condamnate pentru infracţiuni de
corupţie, delapidare, înşelăciune, evaziune fiscală, spălarea banilor, infracţiuni privind
nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare şi al materiilor
explosive ,infracţiuni privind traficul de droguri sau precursori,infracţiuni contra
securităţii naţionale ori infracţiuni de terorism, precum şi persoanele condamnate pentru
săvârşirea infracţiunii prevăzute la art. 13 alin. 1 din Legea nr. 31/1996.
Este interzis agenţilor economici care intermediază, depozitează sau desfac produse
ce fac obiectul monopolului de stat să se aprovizioneze de la alţi producători sau
importatori decât cei autorizaţi prin licenţă în condiţiile stabilite prin aceasta.
4.3.Regim sancţionator
În Legea nr. 31/1996 se prevede o singură infracţiune (art. 13 alin. 1), sancţionată
cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă,dacă fapta nu constituie o infracţiune mai
gravă. O sancţiune specifică acestei legi constă în suspendarea sau retragerea licenţei.
4.4.Organele cu atribuţii în aplicarea legii

Controlul respectării regimului legal al activităţilor din domeniul monopolului de
stat se exercită de către organele de specialitate ale Ministerului Finanţelor.
54
Ministerele de resort şi, după caz, autorităţile publice interesate vor comunica, la
solicitarea Ministerului Finanţelor, lista cu specialiştii agreaţi pentru activităţile ce intră în
sfera monopolului de stat, în vederea exercitării controlului prevăzut mai sus.
4.5. Analiza infracţiunii prevăzute în art. 13 alin. 1

Legea 31/1996 este o lege specială nepenală cu dispoziţii penale, în care este
prevăzută o singură infracţiune (art. 13 alin. 1).
Constituie infracţiune desfăşurarea fără licenţă a oricăreia dintre activităţile rezervate
monopolului de stat, prevăzute la art. 2 lit. a-d şi g, respectiv fabricarea şi comercializarea
armamentului, muniţiilor şi explozibililor; producerea şi comercializarea stupefiantelor şi
a medicamentelor care conţin substanţe stupefiante; extracţia, producerea şi prelucrarea în
scopuri industriale a metalelor preţioase şi a pietrelor preţioase; producerea şi emisiunea
de mărci poştale şi timbre fiscale; organizarea şi exploatarea sistemelor de joc cu miză,
directe sau disimulate.
Obiectul juridic generic este reprezentat de relaţiile sociale a căror normală
existenţă şi dezvoltare este condiţionată de respectarea dispoziţiilor legale privind
desfăşurarea activităţilor comerciale.
Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la monopolul de stat
impus asupra anumitor activităţi expres prevăzute de lege99.
Obiect material îl constituie, după caz, armamentul, muniţiile sau explozibilii,
stupefiantele sau medicamentele care conţin substanţe stupefiante, metalele preţioase şi
pietrele preţioase, mărcile poştale şi timbrele fiscale.
Subiect activ poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile legale pentru a
răspunde penal.
Subiect pasiv este statul, ca beneficiar al monopolului instituit în favoarea sa100.
Latura obiectivă. Elementul material al acestei infracţiuni este constituit din
acţiunea de a desfăşura fără licenţă una din următoarele activităţi: fabricarea şi
comercializarea armamentului, muniţiilor şi explozibililor; producerea şi comercializarea
stupefiantelor şi a medicamentelor care conţin substanţe stupefiante; extracţia, producerea
şi prelucrarea în scopuri industriale a metalelor preţioase şi a pietrelor preţioase;
producerea şi emisiunea de mărci poştale şi timbre fiscale; organizarea şi exploatarea
sistemelor de joc cu miză, directe sau disimulate.
Domeniul armelor şi muniţiilor este reglementat în Legea nr. 295/2004 privind
regimul armelor,componentelor esenţiale şi al muniţiilor 101 Potrivit art. 104 alin. 1 din
Legea nr. 295/2004, armurierii constituiţi în condiţiile prevăzute la art. 102 pot efectua
operaţiuni cu arme,componente esenţiale şi muniţii, cu aplicarea corespunzătoare a
prevederilor Legii nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat, numai după obţinerea
autorizaţiei pentru operaţiuni cu arme, componente esenţiale şi muniţii, acordată de
autorităţile competente pentru fiecare categorie de operaţiuni. În autorizaţia,prevăzută la
alin.1, se menţionează în mod expres categoriile de operaţiuni cu arme,componente
99
Idem,p.149.
100
Ibidem.
101
Reublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 10 iunie 2014,cu modificările şi
completările aduse de: Legea nr.319 din 11 decembrie 2015: Legea nr.22 din 21 martie 2017;Legea nr.196
din 31 octombrie 2019;Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.81 din 21 iulie 2021.
55
esenţiale şi muniţii care pot fi efectuate de către armurier, iar în funcţie de spaţiul destinat
acestora şi de nivelul de securitate, cantitatea de muniţie ce poate fi depozitată în
acestea,conform avizului inspectoratului teritorial de muncă.
Autorităţile competente care acordă autorizaţia prevăzută la alin. 1 din art. 104 sunt
Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti ori inspectoratele judeţene de
poliţie în a căror raza teritorială îşi are sediul social armurierul sau, după caz, punctul de
lucru unde urmează să se desfăşoare operaţiunile pentru care se solicita autorizarea (alin.
2).Conform art.106 alin.3,în vederea desfăşurării operaţiunilor comerciale de import şi
export cu arme, componente esenţiale şi muniţii,în condiţiile prezentei legi,armurieri au
obligaţia să solicite în prealabil avizul Inspectoratului General al Poliţiei Române.Potrivit
alin.4, al aceluiaşi articol,avizul pentru import-export se acordă individual, pentru fiecare
transport şi numai pentru tipul ,marca şi cantităţile de arme,componente esenţiale şi
muniţii care fac obiectul fiecărei operaţiuni.Termenul de valabilitate a avizului este de 6
luni de la data acordării,cu excepţia avizelor acordate pe licenţele de import-export
eliberate de autorităţile cu atribuţii în domeniul exporturilor strategice care vor avea
valabilitatea licenţei.Neefectuarea în termen a operaţiunii pentru care s-a acordat avizul,
indiferent de motiv,duce la anularea acestuia.
Legea cadru în materia explozibililor este Legea nr. 126/1995 privind regimul
materiilor explozive102. Prevederile acestei legi se aplică la prepararea, producerea,
procesarea, experimentarea, deţinerea, tranzitarea pe teritoriul ţării, transmiterea sub orice
formă, transferul, transportul, introducerea pe piaţă, depozitarea, încărcarea, încartuşarea,
delaborarea, distrugerea, mânuirea, comercializarea şi folosirea de către persoanele
juridice sau fizice autorizate a materiilor explozive. Potrivit art. 44 din Legea nr.
126/1995, prezenta lege nu se aplică armelor, muniţiilor şi explozivilor nucleari. Potrivit
art. 1 alin. 2 din Legea nr. 126/1995, prin materii explosive se înţelege explozivii de tipul
amestecuri explosive, emulsii explozive, mijloace de iniţiere,fitile detonante,fitile de
siguranţă,fitile de aprindere, capse electrice,capse pirotehnice,tuburi de şoc, relee
detonante,inclusiv explozivii de uz civil şi articolele pirotehnice.
Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive nu aduce atingere regimului
juridic al explozivilor de uz civil.
Legea nr.126/1995 cuprinde o infracţiune la art.37.
Articolul 37 prevede „Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3
luni la un an sau cu amendă:
a.orice operaţiuni cu articole pirotehnice efectuate fără drept;
b.comercializarea articolelor pirotehnice din categoriile 1 şi P1 către persoane care
nu au împlinit vârsta de 18 ani;
c.comercializarea către publicul larg a articolelor pirotehnice destinate a fi utilizate
de către pirotehniceni. ”
În domeniul extracţiei, producerii şi prelucrarii în scopuri industriale a
metalelor preţioase şi a pietrelor preţioase avem Ordonanta de Urgenţă a
Guvernului nr.190/2000103 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase
în România.
Potrivit art. 8 din Ordonanta de Urgenţă a Guvernului nr.190/2000,operaţiunile cu
metale preţioase şi pietre preţioase se pot efectua de către operatorii economici autorizaţi,
102
Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr .177 din 12 martie 2014.
103
Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, cu modificările şi
completările aduse de: Legea nr. 591 din 15 decembrie 2004; Legea nr. 458 din 6 decembrie 2006; Legea
nr. 82 din 2 aprilie 2007; Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012;Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.10 din
1 martie 2018.
56
numai în baza autorizaţiei eliberate de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorilor pe perioadă nedeterminată ,vizată anual de către aceasta.Scopul vizării
anuale este verificarea menţinerii condiţiilor de autorizare.
De reţinut faptul că acest act normativ conţine şi incriminări la art.17:
„1. Falsificarea în orice mod a mărcilor de titlu,a mărcilor de garanţie proprie sau a
mărcilor de certificare constitue infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3
ani.
2. Folosirea mărcilor de titlu,a mărcilor de garanţie proprie sau a mărcilor de
certificare false ori folosirea unor mărci neânregistrate constituie infracţiune şi se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.
3. Bunurile care au aplicată o marcă falsă sau falsificată se confiscă. ”
Incriminări referitoare la tímbrele fiscale există în Legea nr.241/2005104 pentru
prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.
Articolul 7 prevede: „1.Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un
an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi deţinerea sau punerea în circulaţie,fără drept,a
timbrelor, banderolelor ori formularelor tipizate,utilizate în domeniul fiscal,cu regim
special.
2. Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea
unor drepturi tipărirea ,folosirea, deţinerea sau punerea în circulaţie,cu ştiinţă, de
timbre,banderole ori formulare tipizate,utilizate în domeniul fiscal,cu regim
special,falsificate. ”
Domeniul jocurilor de noroc este reglementat prin Ordonanţa de Urgenţă a
Guvernului nr.77/2009 105privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc.
Potrivit art.1 din Ordonanta de Urgenţă a Guvernului nr.77/2009,organizarea şi
exploatarea activităţii de jocuri de noroc pe teritoriul României constituie monopol de stat
şi se desfăşoară în condiţiile acestei ordonanţe de urgenţă.
Statul poate acorda dreptul de organizare şi exploatare a activităţii de jocuri de
noroc în condiţiile acestei ordonanţe de urgenţă,pe bază de licenţă de organizare a
jocurilor de noroc pe fiecare tip de activitate,astfel cum acestea sunt clasificate prin
această ordonanţă de urgenţă,şi de autorizaţie de exploatare a jocurilor de
noroc,documente nominale şi limitate în timp,ce vor fi exploatate în mod direct de
deţinătorul licenţei.
104
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, cu modificările şi
completările aduse de: Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.54 din 23 iunie 2010.; Legea nr. 187 din 24
octombrie 2012; Legea nr. 50 din 14 martie 2013; Legea nr.255din 19 iulie 2013;Decizia Curţii
Constituţionale nr.363 din 7 mai 2015; Legea nr.55 din 31 martie 2021.
105
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 26 iunie 2009, cu modificările şi
completările aduse de: Legea nr. 246 din 14 decembrie 2010; Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.117din
23 decembrie 2010; Ordonanţa Guvernului nr.17din 23 august 2012; Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012;
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.20 din 27 martie 2013; Legea nr. 227din 15 iulie 2013; Legea nr. 255
din 19 iulie 2013; Legea nr. 280 din 31 octombrie 2013; Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.92 din 29
decembrie 2014 ;Rectificarea nr.92din 29 decembrie 2014; Legea nr. 124 din 29 mai 2015; Ordonanţa
Guvernului nr.19 din 28 iulie 2015; Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.42 din 7 octombrie 2015; Legea
nr. 335 din 18 decembrie 2015;Legea nr.250 din 7 noiembrie 2018;Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului
nr.114 din 28 decembrie 2018;Ordonanţa Guvernului.nr.15 din 21 august 2019;Ordonanţa de Urgenţă a
Guvernului nr.106 din 25 iunie 2020.
57
Statul acordă licenţă de organizare a jocurilor de noroc în mod exclusiv Companiei
Naţionale «Loteria Romana» - S.A. pentru jocurile loto tradiţionale şi la
distanţă,noroc,noroc plus şi super noroc,expres şi lozuri.
Cererile privind acordarea licenţelor de organizare a jocurilor de noroc sau a
autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc vor fi soluţionate în termen de 30 de zile
de la data depunerii documentaţiei complete.
Conform art.12 ,licenţa de organizare a jocurilor de noroc se acordă operatorului
economic care îndeplineşte condiţiile pentru organizarea activităţilor ce fac obiectul
acestei ordonanţe de urgenţă şi este valabilă 10 ani de la data acordării,excepţie făcând
jocurile de noroc definite la art.10 alin.1 lit.p pct.i,unde valabilitatea este de 3 luni pentru
jocurile de noroc temporare, cu condiţia plăţii taxei de autorizare.
Autorizaţia de exploatare a jocurilor de noroc este valabilă un an de la data
acordării,excepţie făcând jocurile de noroc definite la art.10 alin.1 lit.p unde valabilitatea
este de 3 luni pentru jocurile de noroc temporare.
Potrivit art.28,controlul respectării regimului legal al activităţilor din domeniul
jocurilor de noroc,precum şi aplicarea sancţiunilor se fac de către persoanele împuternicite
din cadrul Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc.
Ordonanta de Urgenţă a Guvernului nr.77/2009 conţine infracţiuni.
Aricolul 23 prevede: „ 1.Desfăşurarea fără licenţă sau autorizaţie a oricăreia dintre
activităţile din domeniul jocurilor de noroc constituie infracţiune şi se pedepseşte cu
închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
2.Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă următoarele fapte:
a.organizarea de jocuri de noroc prin intermediul reţelelor de radio ori prin
intermediu altor mijloace de transmisie asimilate;
b.organizarea de pariuri bazate pe rezultatele unor concursuri clandestine organizate
în alte condiţii decât cele prevăzute de normele legale în vigoare;
c.organizarea de jocuri clandestine ale căror rezultate pot fi influenţate prin
dexteritatea mânuitorului mijloacelor de joc în scopul obţinerii unor venituri;
d.organizarea de jocuri de bingo, în baza aceleaşi autorizaţii de exploatare a jocurilor
de noroc,în mai mult de o locaţie;
e.organizarea de jocuri-concurs cu câştiguri de orice fel prin intermediul liniilor
telefonice sau al altor sisteme de telecomunicaţie,televiziune ori radio,prin care se
condiţionează obţinerea unor avantaje materiale ca rezultat al răspunsurilor formulate la
întrebări de cultură generală,inteligenţă sau perspicacitate şi care presupun o taxă de
participare.
3.Înţelesul noţiunilor de concursuri clandestine şi jocuri clandestine va fi cel
prevăzut în normele metodologice de aplicare a acestei ordonanţe de urgenţă.
Articolul 24106
Articolul 25 prevede: „Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6
luni la 2 ani sau cu amendă fapta oricărei persone care:
a.alterează sau înlocuieşte prin orice mijloc rezultatul unui joc după ce acesta a fost
stabilit;
b.plasează sau modifică o miză după ce rezultatul unui joc a fost stabilit;
A fost abrogat de pct.2 al art.219,Titlul II din Legea nr.187 din 24octombrie 2012, publicată în Monitorul
106
Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012.
58
c.foloseşte sau deţine în vederea folosirii într-o sală de jocuri orice dispozitiv prin a
cărui utilizare sunt alterate elementele de şansă şi metodele de selecţie prin care se
modifică rezultatul jocului,suma sau frecvenţa plăţii într-un joc de noroc;
d.foloseşte sau deţine în vederea folosirii într-o sală de jocuri jetoane - sau orice alt
suport material al taxei de participare la jocurile respective – false,ştiind că acestea sunt
falsificate;
e.organizează sau exploatează jocuri frauduloase;
f.comunică autorităţilor competente informaţii false cu privire la activitatea de jocuri
de noroc pe care o desfăşoară,organizează sau o exploatează,refuză să furnizeze
informaţiile solicitate ori obstrucţionează controlul efectuat de organele cu atribuţii de
supraveghere şi control în acest domeniu;
g.comunică autorităţilor competente informaţii incomplete,în scopul de a disimula
anumite situaţii reale referitoare la activitatea de jocuri de noroc sau de a nu intra sub
incidenţa prevederilor art.17 alin.2;
h.participă,în calitate de participant la un joc de noroc la distanţă definit la art.10
alin.1 lit.h-n, prin intermediul unor echipamente şi mijloace tehnice sau al orcăror
mijloace assimilate,în scopul de a-şi disimula identitatea ori identitatea beneficiarului real
al operaţiunilor financiare aferente;
i. participă,în calitate de participant la un joc de noroc la distanţă definit la art.10
alin.1 lit.h-n, deşi face parte din personalul sau conducerea persoanei juridice care este
parte contractuală, privind orice activitate conexă ori legată de jocul de noroc,în relaţie cu
organizatorul licenţiat pe teritoriul României,sau deţine calitatea de asociat ori acţionar în
cadrul acestei persoane juridice;
j.influenţează sau alterează rezultatele unui joc de noroc la distanţă definit la art.10
alin.1 lit.h-n, indiferent dacă are calitatea de organizator,participant ori dacă deţine
controlul direct sau indirect asupra activităţii de jocuri de noroc în cauză;
k.107
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru activităţile ce
constituie monopol de stat. Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea acţiunii
incriminate108.
Latura subiectivă. Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte această infracţiune este
intenţia directă sau indirectă. Nu se cere existenţa vreunui mobil sau scop ca elemente
constitutive ale infracţiunii, acestea fiind însă luate în considerare la individualizarea
pedepsei109.
către legiuitor. Infracţiunea se consumă în momentul începerii desfăşurării fără licenţă a
activităţilor ce constituie monopol de stat. Fiind o infracţiune continuă, va exista, în
consecinţă, şi un moment al epuizării, acela al încetării activităţii infracţionale.
În lege este prevăzută o singură modalitate normativă a acestei infracţiuni, respectiv
desfăşurarea fără licenţă, care se poate realiza în mai multe modalităţi faptice determinate
de domeniul ce constituie monopol de stat nesocotit de subiectul activ.110
107
Lit.k a art.25 a fost abrogată de pct.38 al art.I din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.92 din 29
decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 957 din 30 decembrie 2014.
108
C. Voicu,A. Boroi,I. Molnar,M. Gorunescu,S. Corlăţeanu,Dreptul penal al afacerilor ,Ediţia aIV-a,
Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008, p.154.
109
Ibidem.
110
Ibidem.
59
Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă,dacă
fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.
Trebuie menţionat că în cazul infracţiunii prevăzute la art.13 alin 1 din Legea nr.
31/1996 privind regimul monopolului de stat se aplică principiul subsidiarităţii. În aceste
condiţii, atunci când una şi aceeaşi faptă întruneşte elementele constitutive atât ale
infracţiunii examinate, cât şi ale unei alte infracţiuni, nu va exista concurs ideal, ci doar
concurs de texte. Va avea prioritate de aplicare exclusiv dispoziţia de incriminare care
prevede pedeapsa cea mai aspră.
60

Infracţiuni Prevăzute În Legi Speciale (2021 - 2022)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Infracţiuni Prevăzute În Legi Speciale (2021 - 2022)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INFRACŢIUNI PREVĂZUTE ÎN LEGI SPECIALE

CAPITOLUL I. INFRACŢIUNI PREVĂZUTE DE LEGEA NR. 86/2006

1.1. Cadrul juridic.............................................................................................................4

1.2. Caracterizarea generală a domeniului vamal..........................................................4

1.3. Infracţiunile la regimul vamal..................................................................................5

1.4. Caracterul incriminărilor din Codul vamal............................................................6

1.5. Infracţiunea de contrabandă simplă........................................................................7

1.6. Infracţiunea de contrabandă calificată...................................................................13

1.7. Infracţiunea de folosire de acte nereale la autorităţile vamale.............................17

1.8. Infracţiunea de folosire de acte falsificate...............................................................20

CAPITOLUL II. INFRACŢIUNI PREVĂZUTE DE LEGEA NR. 84/1992

2.1. Convenţia de la Kyoto...............................................................................................22

2.2. Regimul juridic al zonelor libere..............................................................................22

2.3. Înfiinţarea şi delimitarea zonelor libere..................................................................24

2.4. Administrarea zonelor libere....................................................................................24

2.5. Coordonarea şi supravegherea activităţii zonelor libere.......................................25

2.6. Autorizarea activităţilor în zonele libere.................................................................25

2.7. Condiţiile pentru eliberarea licenţei de lucru.........................................................26

2.8. Renunţarea, retragerea şi anularea licenţei de lucru.............................................27

2.9. Facilităţi în zonele libere...........................................................................................28

2.10. Restricţii în zonele libere.........................................................................................29

2.11. Legea nr. 84/1992 cuprinde norme juridice penale..............................................29

2.12. Infracţiunea prevăzută de art. 26 alin. 1 şi 3.........................................................29

CAPITOLUL III. INFRACŢIUNI PRIVIND EVAZIUNEA FISCALĂ...............33

3.1. Cadrul general al reglementării................................................................................33

3.2. Precizări terminologice..............................................................................................34

3.3. Infracţiunea prevăzută de art. 3...............................................................................35

3.4. Infracţiunea prevăzută de art. 4...............................................................................36

3.5. Infracţiunea prevăzută de art. 5...............................................................................37

3.6. Infracţiunea prevăzută de art. 6...............................................................................39

3.7. Infracţiunea prevăzută de art. 7 alin.1.....................................................................39

3.8. Infracţiunea prevăzută de art. 7 alin.2.....................................................................40

3.9. Infracţiunea prevăzută de art. 8...............................................................................41

3.10. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit.a......................................................................43

3.11. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit.b......................................................................44

3.12. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit.c......................................................................45

3.13. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit.d......................................................................46

3.14. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit.e......................................................................48

3.15. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit.f.......................................................................49

3.16. Infracţiunea prevăzută de art. 9 lit.g......................................................................51

CAPITOLUL IV. INFRACŢIUNI PRIVIND MONOPOLUL DE STAT............53

4.1. Cadrul general al reglementării................................................................................53

4.4.Organele cu atribuţii în aplicarea legii.....................................................................55

4.5. Analiza infracţiunii prevăzute în art. 13 alin.1.......................................................55

1.1. Cadrul juridic în ceea ce priveşte activitatea vamală în România este

1.2. Caracterizarea generală a domeniului vamal.

1.4. Caracterul incriminărilor din Codul vamal

1.5. Infracţiunea de contrabandă simplă (art. 270 din Codul vamal)

1.6. Infracţiunea de contrabandă calificată (art. 271 din Codul vamal)26

1.7. Infracţiunea de folosire de acte nereale la autorităţile vamale

1.8. Infracţiunea de folosire de acte falsificate

2.1. Prin Convenţia de la Kyoto, Consiliul de cooperare vamală a definit zona

2.2. Regimul juridic al zonelor libere

2.3. Înfiinţarea şi delimitarea zonelor libere

2.4. Administrarea zonelor libere

2.5. Coordonarea şi supravegherea activităţii zonelor libere

2.6. Autorizarea activităţilor în zonele libere

2.8. Renunţarea, retragerea şi anularea licenţei de lucru

2.10. Restricţii în zonele libere

2.12. Infracţiunea prevăzută de art. 26 alin. 1 şi 3

2.13. Infracţiunea prevăzută de art. 26 alin. 2 şi 3

3.1. Cadrul general al reglementării

3.2. Precizări terminologice