SANGELE

Sangele reprezinta cea mai importanta componenta a mediului intern (mediul intern
reprezinta totalitatea lichidelor care circula printr-un organism, adica in afara de sange, intra
limfa si lichidul intracelular).
Ca tip de tesut, sangele este un tesut conjunctiv de tip particular pentru ca este format din
substanta fundamentala si celule sanguine, dar nu are fibre conjunctive.
Volumul de sange din corpul unei persoane reprezinta volemia persoanei respective. La o
persoana de 70 kg volemia este de aproximativ 5 l de sange (circa 7 -8 % din greutatea corpului).
Din cei 5 l de sange 3 l reprezinta volumul circulant (sangele care circula prin vase) si 2 l
reprezinta sangele stagnat sau sangele de rezerva (cel care se gaseste in anumite organe ca splina
si ficatul, din aceste depozite sangele este imobilizat in timpul efortului prelungit sau in cazul in
care oamenii traiesc la altitudine de peste 2000 m).
Temperatura sangelui normal este intre 36,5 0C si 370C. In interiorul corpului temperatura
este de 400C, iar la suprafata este de 35 – 35,50C, deci rolul sangelui este de a uniformiza
temperaura corpului.
Sangele este alcatuit din :
I. Plasma sanguina
II. Celule sanguine
Raportul dintre volumul de elemente figurate si volumul de plasma se numeste
HEMATOCRIT si este de aproximativ 46/54 (46% aprox. Sunt celulele, iar 54% etse plasma).
I. Plasma
- Este un lichid galbui, semitransparent, indoor
- Contine aproximativ 90% apa si 10% reziduu uscat, acesta este reprezentat de 1% saruri de
fosfor, calciu, sodiu, potasiu, etc. si 9% substante organice de tipul proteinelor, glucidelor
(glucoza in special) si lipidelor. Dintre proteine, cele mai importante sunt: albuminele, gama
globulinele (cu rol in imunitate), si fibrinogenul (cu rol in coagularea sangelui).
Functiile plasmei:
- Transportul de O2 si CO2
- Transportul nutrientilor rezultati in urma digestiei
- Transportul vitaminelor si hormonilor
- Transportul unor substante toxice care trebuie eliminate (exemplu: uree si acid uric).
II. Celulele sangelui
1. Globulele rosii
2. Globulele albe
3. Trombocitele
1. Globulele rosii pot avea doua denumiri in functie de varsta si rol:
- Eritrocite: sunt celulele foarte tinere, imediat dupa ce se formeaza din maduva rosie a oaselor.
Maduva rosie se mai numeste si maduva hematogena si se poate transforma in maduva galbena
atunci cand necesitatile in oxigen scad. Maduva galbena poate redeveni maduva rosie. La
batrani, maduva galbena ramane inactiva si se transforma in maduva cenusie. Procesul prin care
se formeaza eritrocitele se numeste ERITROPOIEZA.
- Hematiile sau celulele mature, cu forma de disc biconcave (seamana cu gogoasa turtita la
mijloc), fara nucleu. Contin o substanta proteica numita hemoglobina, foarte bogata in fier.
Fierul se combina foarte usor cu O2 si CO2 formand combinatii labile (se leaga si se desfac usor)
si anume: OXIHEMOGLOBINA (prescurtare HbO2) cand se combina cu O2 si
CARBOHEMAOGLOBINA (prescurtare HbCO2) cand se combina cu CO2.
Hemoglobina combinata cu O2 are culoare rosie pentru ca fierul oxidat are culoare rosie.
Cantitatea de fier din hemoglobin se numeste sideremie. Daca sideremia este mica sau daca
numarul de hematii este mai mica pare anemia feripriva.
Numarul normal al hematiilor este de 4,5 mil/mm3 de sange la femei si 5mil/mm3 la
barbati.
 Scaderea numarului de hematii poate sa apara in diferite forme de leucemie, iar cresterea
denumita poliglobuluie, apare in cazul efortului fizic sau in cazul persoanelor care traiesc la
altitudini mari sau in boli grave pulmonare.
Hematiile traiesc 120 zile dupa care sunt distruse in splina si ficat.
2. Globulele albe sau leucocitele
- Se formeaza in mare parte tot in maduva rosie, dar unele se pot forma si maturiza in ganglionii
limfatici, splina si timus.
- Formeaza sistemul imunitar al organismului
- Numarul normal al leucocitelor este de aproximativ 5 mii/mm3
- Cresterea numarului de leucocite apare in infectii microbiene (15 mii – 30 mii).
- Celulele sunt mari, au nucleu permanent si pot prezenta in citoplasma mici granulatii care sunt
de fapt lizozomi producatori de substante antimicrobiene.
In functie de forma nucleilor si prezenta granulatiilor in citoplasma deosebim 2 tipuri de
globule albe.
a) Polimorfonucleare (PMN) (granulare)
b) Mononucleare (agranulare)
a) PMN-urile pot fi:
- Neutrofile
- Acidofile
- Bazofile
Neutrofilele reprezinta 65% din masa leucocitara si sunt primele celule care ajung la
locul unei infectii.
Au proprietatea de diapedeza (pot sa emita picioruse false cu ajutorul carora strabat
peretii vaselor de sange pentru a ajunge mai repede la locul unei infectii. Odata ajunse
fagociteaza microbii, adica inglobeaza microbii si ii digera.
Acidofilele se mai numesc si eozinofile si reprezinta aprox. 2% din masa leucocitara. Ele
intervin in apararea organismului in procese alergice si parazitare.
Bazofilele reprezinta in jur de 1% din masa leucocitara si au rolul de a reduce
inflamatiile. Ele produc heparina.
b) Mononuclearele sunt reprezentate de monocite (macrofage) si limfocite.
Monocitele sunt celule foarte mari care ajung ultimele la locul unei infectii cu rolul de a
ingloba si digera resturile celulare moarte (puroiul) rezultat in urma “luptei” dintre neutrofile si
microbi.
Reprezinta aproximativ 7% din masa leucocitara.
Limfocitele reprezinta 25% din masa leucocitara si sunt celule care apartin sistemului
limfatic. Sunt celule care se maturizeaza in timus si ganglionii limfatici. Produc anticorpi si au
rol in realizarea imunitatii de lunga durata. Sunt celule care pot trai mai multi ani.
Imunitatea reprezinta capacitatea de aparare a organismului fata de agresorii externi
(virusuri, bacterii, ciuperci sau toxinele acestora), dar si apararea fata de moleculele sau celulele
proprii care si-au modificat structura. Imunitatea poate fi innascuta sau ereditara si dobandita pe
timpul vietii.
3. Trombocitele sunt fragmente citoplasmatice al caror numar variaza intre 150 mii si 300 mii
/mm3. Se formeaza tot in maduva rosie, traiesc 1 saptamana si au rol important in procesul de
hemostaza, adica oprirea sangerarii sau coagularea sangelui.

Grupele de sange

1. Sistemul A, B, O
2. Sistemul Rh
1. Sistemul A, B, O este determinat de existenta pe globulele rosii a unor antigene (aglutinogene),
notate cu A si B, si de existenta in plasma a unor aglutinine notate cu α si β. Pentru ca o
transfuzie sau un transplant sa fie considerat reusit, fara risc este important ca antigenele de un
tip sa nu vina in contact cu aglutininele de acelasi tip.
 GRUPA ANTIGEN AGLUITININA
0 SAU I - α,β
A SAU II A β
B SAU III B α
AB SAU IV AB -
Compatibilitatile
Grupa 0 este considerate donatorul universal, pentru ca doneaza la toate grupele, dar
primeste doar de 0.
Grupa A primeste de 0 si A, doneaza la A si AB.
Grupa B primeste de 0 si B, doneaza la B si AB.
Grupa AB primitor universal, doneaza doar la AB.
2. Sistemul Rh este al doilea sistem de determinare al grupelor de sange.
A fost descoperit pentru prima data la maimuta Rhessus, de unde si numele de Rh.
Sistemul este determinat de existenta pe suprafata globulelor rosii a unei antigene
determinate de o gena dominant notata cu litera D. Persoanele care poarta antigenul (antigena)
sunt considerate Rh+, iar cele care nu poarta Rh-.
Riscul major in cazul transfuziilor sau sarcinilor apare atunci cand primitorul, respectiv
femeia insarcinata are Rh-, iar donatorul, sotul in acest caz, are Rh+ (iar plodul a moștenit Rh+ al
tatălui).