Relatiile trofice

Din
Padurile de foioase

Padurile de foioase cresc la altitudini intre 100-1200 m. Temperatura, lumina si

precipitatiile sunt diferite in functie de altitudine si de anotimp. Temperatura medie anuala este
de 6-8 Precipitatiile sunt abundente, 600-1000 mm/an. Lumina este redusa, cand arborii sunt
complet infrunziti, si este mai puternica primavara, creand un mediu favorabil pentru
dezvoltarea plantelor ierboase. Solurile sunt brune de padure si cenusii.
Padurile de stejar (stejarele) se intalnesc la altitudini de 700-800 m: la campie, sunt
formate din stejari, iar pe dealurile joase, in amestec cu cerul si garnita. Pe dealurile inalte,
padurile sunt formate din gorun (gorunete) sau din gorun si alte foioase. Cerul, garnita si
gorunul sunt rude ale stejarului. Padurile de fag (fagetele) sunt intalnite de obicei la altitudini
de 600-1200 m, dar sunt intalnite si sub 400 m si la peste 1500 m, in functie de lumina.
Vietuitoarele sunt adaptate la conditiile variate de mediu si sunt reprezentate de
ciuperci, licheni, muschi, ferigi, plante de primavera, arbusi (maces, paducel, corn, soc, mur,
alun), arbori (stejar sau fag, alaturi de ulmi, artari, mesteceni). In padurile de foioase se observa
stratul arborilor, stratul arbusilor, stratul ierbos, stratul frunzelor moarte, stratul organic al
solului (cu radacinile arborilor bine dezvoltate) si stratul mineral al solului.
In nodurile retelei trofice prezentate se gasesc urmatoarele animale: veverita, jderul, mierla,
soarecele de padure, porcul mistret si pasari rapitoare.Daca analizam doua exemple de
animale cu regimuri variate de hrana, vom intelege de ce intr-o padure de foioase acestea nu
vor fi niciodata lipsite de hrana .

Porcul mistret ,animal omnivore, poate fi active intr-un lant la nivelul consumatorilor
primari(consuma ghinda si radacini), iar in alt lant la nivelul consumatorilor secundari
(consuma soareci).

Jderul ataca pasari , soareci si veverite.El poate consuma si fructe de padure. Impins
de foame, consuma si cadavre.In raport cu hrana sa, jderul poate fi active in mai multe lanturi
trofice.

Alt exemplu ar fi omida paroasa a stejarului care se hraneste cu frunze de stejar.In

lipsa acestora, se poate hrani si cu frunzele altor arbori,arbusti si plante ierboase.Intr-o padure
de foioase , aceasta omida va gasi intotdeauna hrana.

Nu acelassi lucru se intampla cu omida stejarului (larva unui fluture foarte raspandit
in padurile de foioase),care are un regim de hrana foarte strict - numai muguri si frunze de
stejar.Cand aceste omizi se inmultesc foarte mult, ajung sa desfrunzeasca suprafete intinse
din padurile de stejar dupa care , nemaiavand hrana, mor.

Distrugerea in masa a hranei si disparitia omizilor determina dereglari in randul altor

specii de vietuitoare pentru care omida reprezinta hrana.
 Prin aceste multiple relatii trofice, echilibrul unei paduri de foioase in regim natural este
stabilit, distrugerea lui are loc cand se taie insasi padurea. De aceea, orice interventie a omului
in natura trebuie bine chibzuita, iar consecintele trebuie calculate.

Rolul animalelor cu regim variat de hrana.

Vulpea nu este un animal strict carnivore.Ea consuma si hrana vegetala,dar in cantitate mai
mica. In functie de hrana disponibila ,vulpea se adapteaza atat prin schimbarea regimului de
hrana de-a lungul anotimpurilor cat si in cursul aceluiasi anotimp.

Vulpea poate fi considerata:consumator primar,cand se hraneste cu fructe,consumator

secundar,cand se hraneste cu iepuri,soareci, consumator tertiar ,cand se hraneste cu pasari
insectivore.

Mierla si sturzul, desi consuma aceeasi hrana, nu au regimuri de hrana perfect identice:
mierla este cu precadere vegetariana, ir sturzul cu precadere carnivor. Cand hrana lor
preferata se imputineaza, ele trec la hranirea cu o specie abundenta, care in mod obisnuit
reprezinta o hrana secundara, timp in care specia consumata preponderent se reface numeric.

Ca urmare a lipsei de hrana pe tomp de iarna, unele animale migreaza, altele isi fac
provizii,iar altele intra in stare de amortire sau de hibernare.

Cu cat o specie va avea un regim mai variat de hrana, cu atat va avea un rol mai
important in mentinerea echilibrului ecologic.Ea va tine sub control atat speciile cu care se
hraneste cat si speciile pentru care reprezinta hrana si, in general, toate resursele mediului.
Intr-o padure de foioase se stabilesc cele mai complexe legaturi trofice datorita numarului
mare de specii cu regimuri variate de hrana.