Interviu cu o persoană motivațională

Sofia Gabriela-Cojocaru, moldoveanca care cucerește Franța!

Sofia Gabriela Cojocaru este o tânără moldoveancă de 28 ani născută în Bălți, pasionată de
limbi străine, care la vârsta de 22 de ani a pornit să cucerească Franța.La doar o vârstă atât de
fragedă, Sofia are un background prestigios de experiență în domeniu locurilor de muncă, peste
10 de țări vizitate, sute de cunoscuți din toate colțurile lumii, dar și un mod de viață sănătos și
de invidiat. Deci cine totuși e Sofia-Gabriela Cojocaru, și de ce Franța?
,, Mereu am tins spre aceea de a deveni personalitate integră și multilateral dezvoltată, fără
ajutorul părinților sau a oricăror surse financiare. Dat fiind faptul că în Moldova probabilitatea
de a deveni o persoană de succes, dar și a avea un venit bun este un lucru foarte greu de îndeplinit,
din cauza sistemului corupt înrădăcinat aici, am decis să plec în Franța, deoarece aveam deja o
facultate de limbi moderne finisată aici, și consideram că cu siguranță sunt mai multe oportunități
pentru tineri în Franța, care m-au ajutat considerabil de a-mi forma un viitor prosper singură’’
Formarea profesională a protagonistei, nu s-a oprit aici în Moldova. Ajungând în Franța,
primul lucru pe care l-a făcut Sofia a fost un curs intensiv de limbă franceză care a ajutat-o
să se inițieze în procesul de studiu acolo.
Fiind o fire ambițioasă ea și-a îndeplinit unul dintre cele mai mari visuri, devenind studentă
la una dintre cele mai prestigioase universități din lume – Sorbonne.
,, La Sorbonne, am absolvit ciclul de master I și II, în domeniul traducerilor financiare și
juridice, în 3 limbi : francez, englez și rus. Profesorii de aici sunt foarte lejeri, experți în
domeniu. Aici, nu se valorizează notele pe care le primești, dar cunoștiințele cu care rămâi
după ore și le poți aplica în practică. Studenții se caracterizează prin independență și dorință
aprigă de a cunoaștere avansată în domeniu.’’
Nevoia de a supraviețui într-o țară europeană avansată a obligat-o pe ea de a-și căuta și un loc
muncă, primul fiind - o simplă chelneriță, apoi în calitate de agent informațional la Turnul
Eifeel.
,, A fost o onoare pentru mine să lucrezi zilnic la 300m înălțime . Priveliștea din Turnul
Eifeel este ceva mai mult decât frumos. Lucrând acolo, am înțeles că sunt un om norocos,
fiindcă de fiecare dată când veneam la postul de muncă dis de dimineață, și ieșeam pe
platformă urmărind o priveliște a Parisului, mă simțeam o norocoasă. Însă, nu chiar totul
pare atât de simplu. Mediul de lucru aici era destul de stresant, mai ales când ai alerte de
bombă, sau când oamenii vin aici cu ,,gânduri negre’’. În ciuda acestui fapt, este o
experiență de neuitat, întrucât am avut parte de o mulțime de colegi din toate colțurile
lumii, peste 200, ei fiind foarte receptivi, chiar și acum din când în când fac niște vizite
acolo, pentru a-i revedea. De fiecare dată întâlnindu-mă cu conaționalii mei, oameni care
de asemenea vorbesc în română, mereu am avut parte de o conversație plăcută, acești
turiști fiind plăcut surprinși că au întâlnit o moldoveancă ce are un job atractiv în Franța.’’
Muzeul Louvre de asemenea reprezintă un alt loc de muncă al Sofiei...
,,Prima întrebare pe care o adresează turiștii când vin la muzeu este: Unde este Mona
Lisa? Păcat...Louvre-ul dispune de mii de capodobere care așteaptă a fi vizitate și au o
istorie extraordinară de povestit. Am avut norocul să vizitez Louvre-ul atunci când nu era
nici un turist, să am acces în culisele lui, unde nu toți nu au permisiunea de a intra. Mă
simțeam mândră de a fi mereu cu un pas mereu decât toți, cunoscând istoria și baza
acestui muzeu. Lucrând la Louvre, nu am rezistat mai mult decât 2 luni. Sunt o persoană
foarte curioasă, mereu am setea de a cunoaște mai mult, de aceea statul zilnic în picioare,
așteptând pe cineva să se apropie pentru a avea o conversație – nu îmi este caracteristic.
Eu am nevoie să-mi dezvolt interesele, de aceea am decis să merg mai departe’’
În prezent, după un număr semnificativ de jobu-ri, proiecte, colaborări cu organizații
internaționale, cu o experiență consistentă în domeniu de traduceri, interacțiunea cu
oameni, comunicare, protagonista activează la o companie locală în calitate de gestionar
de proiecte și traducere de breveturi.
,, Nu m-am așteptat să fie atât de greu să îmi găsesc un job, având diploma de la
Sorbonne, însă aceasta a și reprezentat un challenge pentru mine de a-mi atinge scopul
bine definit. Domeniul în care activez acum este unul foarte particular. Acesta reprezintă
o proprietate particulară a clientului. Dacă cineva realizează o invenție, el are necesitatea
de a o proteja, pentru a nu fi plagiat. Brevetul respectiv noi îl traducem pentru a fi
exportat în diferite țări. La moment, nu fac traducere, eu iau legătura directă cu clientul,
fiind un intermediar între traducător și client. Mă ocup de verificarea și corectitudinea
traducerii. Mă bucur că acum am un lucru stabil, cu un salariu care-mi poate asigura
existența în Franța și nu dispun de ajutor material, ceea ce mă face să fiu o persoană
independentă’’
Pe lângă faptul că Gabriela zilnic are un grafic încărcat, ea reușește să surprindă prin
combinarea perfectă a mediului de viață activ și sănătos cu grijile cotidiene
,, Îmi place adrenalina. Aici în Franța, mai mult deja de un an am început să mă ocup
intensiv cu sportul. Particip la diferite competiții sportive, fug, cel mai bun rezultat până
acum fiind 20km. Merg cu bicicleta foarte mult, pe lună pot să fac în jur la 400-500km
pedalând. Îmi plac sporturile extrimale, am și sărit cu parașuta ceva timp în urmă, iar deja
de 9 luni am descoperit o nouă pasiune, și anume – dansul. Dansez Lindy-Hop, un dans al
anilor 20, ceva asemănător cu jazz-ul. În general ador stilul anilor 20, îmi place să îmi aleg
elemente de outfit corespunzător acestor ani, asta făcându-mă mai deosebită într-un fel’’
Dacă e să abordăm tema gastronomiei franceze, Sofia sparge stereotipurile precum că
francezii sunt foarte rafinați la acest subiect, preferând să guste doar din felurile de
cașcaval și să mânânce doar salată și servind vin :
,, Fiecare regiune a Franței are ceva specific. Francezilor le place să mănânce bine,
mult și să bea mult vin. Dacă afară e frig, ei mănâncă cașcaval ,,raclette”, un fel de
cașcaval pe care îl topesc și îl mănâncă cu cartofi fierți, salată sau mezeluri. Patiseria
franceză nu se compară cu absolut nimic în lume. Tipurile de deserturi pe care le au
francezii reprezintă o capodoberă națională. Deserturi, croissantu-ri, toate acestea sunt
foarte gustoase, dar te îngrași repede de la ele. La moment, fiind o persoană curioasă,
nu am găsit nimic ce să nu îmi placă în gastronomia franceză. Sunt lucruri care arată
straniu la exterior, însă când le degustezi, se topesc de cât de gustoase sunt.”
Călătoriile pentru ea, sunt un bun prilej de a-și reâncărca bateriile epuizate la locul de
muncă, de a cunoaște și interacționa cu noi oameni, de a afla despre noi culturi, și de a-și
completa cunoștiințele de cultură generală :
,,De când sunt în Franța am călătorit foarte mult, pentru că statul francez adoptă una
dintre valorile corecte printre cetățeni, și anume, ai un salariu bun care îți permite să
trăiești, să plătești gazda, să mănânci, să faci economie, dar și să ai o vacanță cu
destinații corecte. Timp de 6 ani nu pot să dau un număr exact al călătoriilor realizate.
Am fost în Spania, Italia, Malta, Grecia, Germania, Belgia, Norvegia, Anglia, Suedia,
America, Lituania, Letonia. Am călătorit foarte mult mai ales pe teritoriul Franței. Am
decis să realizez un challenge în care mi-am pus drept scop să descoper geografia
Franței și cultura acesteia cu propriei mei ochi. Cel mai apropiat oraș al Franței pentru
sufletul meu rămâne a fi – orașul Bordeaux. Un oraș cu o istorie extraordinară, cu
oameni deschiși, iar țara care m-a impresionat foarte mult este totuși – Malta. O insulă
extraordinară”
Gabriela afirmă cu certitudine că persoana care i-a fost sprijinul pe tot parcursul vieții
este mama. O persoană cu 3 facultăți finisate și un master și o carieră extraordinară
pentru care o și respectă foarte mult, care mereu i-a fost alături cu un sfat bun, o
îndrumare binecuvenită la timpul ei, în același context ea spune ...
,, Cred că modelul care ar fi demn de urmat, este modelul care singur ni-l creăm. Sunt o
persoană cum am mai spus, foarte interesată de tot ce mă înconjoară, citesc foarte mult,
în engleză, română, franceză, rusă. Îmi place să-mi pun în fiecare zi obiective noi, și să
văd cât de capabilă sunt ca să le depășesc și dacă aș reprezenta cursul vieții mele printr-
un motto, ar fi acesta : ,, Cât de greu n-ar fi, mereu să cauți pozitivul în tot, pentru că
orice eșec, te învață ceva”. Acolo unde sunt eu acum, am avut un drum foarte complicat
de parcurs cu diverse momente gen: când ești în stradă și nu știi unde să mergi mai
departe, când nu ai un job stabil și te gândești că trebuie să te lupți și să mergi mai
departe. Luptând, devii o persoană foarte puternică. Acum, pot să afirm ferm că sunt o
persoană puternică, deși mai multe de învățat, dar pot să adaug că tot ceea ce am
obținut este datorită cunoștiințelor mele care mi le-am dobândit singură fără ajutorul
nimănui, datorită voinței, ambiției. Sunt momente când mă scol și mă gândesc că e greu,
dar oricum merg mai departe, pentru a-mi crea un viitor mai bun”
La întrebarea cine este Sofia-Gabriela Cojocaru în viitor, ea răspunde :
,, Sunt sigură că jobul la care lucrez acum nu este limita mea, vreau totuși să mai fac
studii, fiindcă aici mentalitatea Franței este altfel, decât în Moldova. Dacă majoritatea
fetelor din Moldova au tendința de a finaliza facultatea și a se căsători și a face copii,
aici în Franța, eu încă sunt considerată junior, persoană cu perspective în viitor, care
are șanse mari de a se dezvolta. Vreau să cred că o să ajung o personalitate care va lăsa
o urmă în istorie, poate nu cea globală, dar totuși în istoria mea și a neamului meu”
Cu toate acestea, Sofia rămâne a fi un exemplu elocvent de persoană care te motivează să
te miști mai departe, să crești, să te lupți, indiferent de circumstanțe. Să găsești pozitivul
în orice, să te autocritici, autoeduci, autostimulezi. Să crezi în tine și forțele proprii, să
tinzi spre ceva mai mult ce ai făcut azi. Să fii tu însuți. Să demonstrezi că poți.
Totuși, Moldova avînd un viitor pesimist, are parte de oameni frumoși, oameni care duc
faima peste hotare, oameni care nu uită de țară promovând valorile ei dincolo de hotarele
acesteia.
Nicoleta Pânzaru