Cea mai mare confruntare din istorie, Al Doilea Război Mondial, are parte în fiecare an, pe 9 mai, de

festivităţi care-i marchează sfârşitul.

Încă de mic copil îmi mintesc cum bunelul (veteran de război, întors acasă cu piciorul frînt) îmî spunea că
la 9 MAI este Ziua Victoriei și marchează capitularea Germaniei Naziste în faţa Uniunii
Sovietice.

Conform celor studiate in anii facultății, îmi amintesc ca Guvernul sovietic a anunţaţ victoria pe 9 mai
după semnarea capitulării. Deşi sărbătorită în URSS încă din 1946, ziua de 9 mai a devenit nelucrătoare
de-abia din 1965. Astfel, astăzi fiind zi liberă, am decis să dau si eu o raită pe la Memorialul Eternității, să
vad ce se mai întîmplă … și am rămas păcut impresionată ca într/un tîrziu să mai întilnesc acolo încă
cîțiva bătrîni care au simțit pe propria lor piele ce înseamnă luptă, trădare și pierdere …
Oameni simpli, oficialități, copii, bătrîni, veterani ai celui de-al doilea Razboi Mondial, indiferent daca au
luptat in Armata Sovietica sau in cea Romana, s-au adunat astazi la Complexul Memoriei, unde si-au dat
mana si s-au felicitat reciproc cu cea de-a 65 aniversare de la victoria asupra fascismului.

Cu pieptul plin de medalii, cu flori in mainile tremurande, un adevărat apărător al patriei a infruntat
soarele dogoritor de astăzi si si-a comemorat camarazii care nu s–au mai intors din luptă…

Un bătrînel deosebit, care mi-a spus ca de curind a implinit 86 de ani (multi inainte) și teroarea războiului
îi mai umbește încă zilele … totuși e fericit, pentru că Dumnezeu i-a mai dat zile să prindă și pacea!
Vorbele ieșite din gura bătrînului veteran, imi părea că e glasul bunicului meu Gheorghe, care parcă s/ar fi
înțeles … îmi mărturisiseră următoarele:

„Când țara ne-a chemat, ostașii eroi de ieri, astăzi veterani de război, de la soldat la general, n-au șovăit
(…). Au lăsat familia cu lacrimi în ochi, au rostit în gând Doamne ajută! și, cu semnul mare al crucii, au
pornit la lupta dreaptă pentru apărarea destinelor țării. La această zi de cinstire a eroilor trebuie să
ne reamintim că mulți dintre foștii noștri camarazi de arme nu s-au mai întors la casa părintească, la
soție și copii, la prieteni, osemintele lor rămânând pe pământuri străine, fără cruci la căpătâi, flori sau
lumânări. Astăzi, să-i onorăm prin clipe de adâncă tăcere. Dumnezeu să-i odihnească!”

Totodată, menționez că Ziua de 9 mai are tripla semnificatie:

victoria Coalitiei Natiunilor Unite in cel de-al Doilea Razboi Mondial, Ziua Europei, și proclamarea
Independentei de Stat a României. Tot la 9 mai 1877, Adunarea Deputatilor si Senatul s-au intrunit in
sesiune extraordinara si au proclamat independenta de stat a Romaniei .

Mihail Kogalniceanu, a rostit celebrul discurs in care a exclamat “Suntem independenti, suntem natiune
de sine stătătoare!

Citeam în DEX-ul Limbii Române, și în dreptul cuvântului veteran stă scris: „Ostaş liberat după
terminarea serviciului militar şi care obţinea la liberare o serie de privilegii”. Sau: „Ostaş demobilizat,
care, la liberare, obţinea anumite privilegii.” Toate acestea nu mai sunt reale acum pentru veteranii de
război, numai prima parte a definiţiei mai este valabilă, datorită „grijii” autorităţilor şi a „unei vieți
liniștite.” Oare e deajuns, ceea ce facem noi astăzi pentru cei cîțiva bătrînei care s-au jertfit pentru
libertatea și pacea pe care o avem?! Hai să facem ca ecoul războiului să fie diminuat de noi prin dragostea
și recunoștința adusă acestor Oameni cu literă mare!!!! Vă mulțumim!