Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
JOÃO DE DEUS
IOAN AL DOMNULUI
JOHN OF GOD
(Jacheta II)
„Sunt cel mai fericit om din lume, pentru că Dumnezeu mi-a încredinţat
această misiune”.
(Jacheta III)
HEATHER CUMMING (dreapta) este una din traducătoarele oficiale ale lui
Ioan al Domnului, o „fiică a Casei” şi practicantă a vindecării şamanice. Ea a crescut
în Brazilia, călărind alături de crescătorii de vaci al căror conducător era şamanul
locului. Ca traducătoare, ea îi ajută pe Ioan al Domnului şi pe Îndrumătorii săi
Spirituali să vadă până la două mii de oameni pe zi. Ca maestru reiki în Statele Unite,
ea oferă proceduri de vindecare şi conduce grupuri de pacienţi care vin în Brazilia, la
Ioan al Domnului. Ea locuieşte în Westport, Connecticut, precum şi în Abadiânia,
Brazilia. Vizitaţi-i website-ul la www.healingquests.com.
(Jacheta IV)
„Ioan al Domnului este unul din cele mai importante documente scrise
vreodată despre capacitatea de vindecare spirituală şi despre misterele metafizice
dezvăluite în lumea noastră de astăzi”.
- JENNY LAUREN, autoare a cărţii Homesick.
(Foaia de titlu)
JOÃO DE DEUS
IOAN AL DOMNULUI
JOHN OF GOD
Cuvânt înainte de
dr. AMIT GOSWAMI
Dedicăm această carte mediumului João Teixeira de Faria, cunoscut şi iubit sub
numele de „Ioan al Domnului” (João de Deus; John of God) şi mulţimii de spirite
sensibile şi elevate care lucrează la Casa de Dom Inácio de Loyola din Abadiânia,
Brazilia. Devotamentul lor, plin de iubire, în slujba omenirii, este într-adevăr fără
margini. În cele din urmă, dedicăm această carte Spiritului care se trezeşte în fiecare
dintre noi.
Însuşi faptul de a-ţi consacra viaţa vindecării societăţii „colective”, fără a
pretinde să fii adulat în vreun fel, spune multe despre smerenia sa deosebită.
Rugăciunea noastră, cartea noastră, cântecul nostru, răspund acestui uimitor dar pe
care Spiritul Divin ni l-a dăruit aici pe pământ.
Fie ca această carte să reflecte, cu modestie, imensa noastră iubire şi
recunoştinţă faţă de mediumul João şi faţă de spiritele călăuzitoare, pentru vindecările
care depăşesc orice închipuire.
Mulţumim
Heather Cumming Karen Leffler
CUPRINS
PREFAŢĂ, ...
INTRODUCERE, ...
CUVÂNT ÎNAINTE, ...
1
BĂIATUL, BĂRBATUL, MEDIUMUL, ...
2
O ZI DIN VIAŢA LUI JOÃO, OMUL, ...
3
ANA, SOŢIA MEDIUMULUI JOÃO, ...
4
DRUMUL CĂTRE CASA, ...
5
CASA DE DOM INÁCIO DE LOYOLA, ...
6
SALA CEA MARE ŞI CAMERELE OBIŞNUITE, ...
7
INSTRUMENTE, MODALITĂŢI ŞI RUGĂCIUNI, ...
8
CĂLĂTORII ÎN STRĂINĂTATE, ...
9
SPIRITISMUL ŞI ENTITĂŢILE, ...
10
VINDECĂRI MIRACULOASE, ...
POSTFAŢĂ, ...
MULŢUMIRI, ...
BIBLIOGRAFIE ŞI LECTURI RECOMANDATE, ...
PREFAŢĂ
INTRODUCERE
Sunt multe „voci” diferite în această carte, pentru că autoarele au inclus interviuri cu
mulţi oameni legaţi într-un anumit fel de Ioan al Domnului şi de activitatea sa în
Casă, inclusiv prieteni şi parteneri de afaceri din oraşul natal, voluntari ai Casei şi cei
care au venit şi vin din lumea întreagă pentru vindecare.
De-a lungul întregii cărţi, entităţile încorporate în Ioan al Domnului sunt uneori
numite de persoanele intervievate. În aceste cazuri, numele Entităţii este consemnat
în paranteze – de exemplu, „Entitatea (Dr. Augusto)”. Atunci când spiritul specializat
încorporat este necunoscut, apare doar „Entitatea”. Atunci când sensul este evident,
este dat numai numele Entităţii.
João Teixeira de Faria este numit în mod obişnuit „Ioan al Domnului” de miile
de oameni veniţi din întreaga lume, cu toate că lui João, omul, nu-i place acest nume.
El preferă să fie numit „Mediumul João”. Atunci când vorbim despre el la modul
general, îl numim „Ioan al Domnului”. Însă vorbim despre el ca „Entitate” sau ca
„Părintele Pai”, atunci când este pătruns de spirite încorporate.
Entităţile şi Mediumul João folosesc adeseori termenul filho, care este
masculin şi înseamnă „fiu”, şi filha, care este feminin şi înseamnă „fiică”. Sunt
folosiţi, de asemenea, termenii „copii” şi „copii ai Casei”. Aceste cuvinte pline de
afecţiune exprimă înrudirea noastră spirituală în căutarea comună a sporirii sufleteşti.
Ioan al Domnului a autorizat şi a participat pe deplin la scrierea acestei cărţi
despre viaţa şi misiunea sa, despre Entităţi şi despre Casă. A contribuit cu numeroase
puncte de vedere şi cu detalii – începând cu Capitolul 1, în care sunt prezentate
tinereţea, sărăcia şi, în cele din urmă, descoperirea calităţilor sale de medium care
intră deplin în transă.
În Capitolul 2, autoarele descriu o vizită la Itapaçi, locul în care s-a născut Ioan
al Domnului. În acest capitol, urmărim o zi din viţa sa deosebită şi un interviu
înregistrat video, în cursul căruia este pătruns de spirite şi Entitatea vorbeşte.
Capitolul 3 cuprinde un interviu frumos şi impresionant cu Ana Keyla Teixeira
Lorenço, soţia Mediumului João. Ana îşi deschide inima şi vorbeşte despre soţul ei şi
despre viaţa lui ca medium. Ea ne permite să aruncăm o privire asupra omului şi
misiunii sale, dar şi să aflăm lucruri minunate despre Casă.
În Capitolul 4, cititorilor le va fi prezentată Brazilia şi o scurtă descriere a unei
călătorii la Abadiânia, satul din podişul central al Braziliei în care se află centrul de
vindecare al lui Ioan al Domnului. In acest capitol, sunt incluse şi contribuţii ale
voluntarilor şi ale altor mediumi din Casa.
Capitolele 5, 6 şi 7 oferă o privire mai profundă asupra Casei, astfel încât
cititorii să poată trăi ei înşişi această experienţă. Capitolul 8 povesteşte o călătorie
uimitoare cu Ioan al Domnului în Peru. Problemele spiritismului şi ale Entităţilor sunt
discutate în Capitolul 9, care cuprinde informaţii fundamentale privind vieţile unora
dintre Entităţi. Spiritualismul este o mişcare ai cărei membri cred că spiritele morţilor
pot comunica, printr-un medium – o persoană ce joacă rolul unui canal de
comunicare – cu oamenii aflaţi în viaţă. Spiritismul este o colecţie de principii şi de
legi spirituale bazate pe învăţăturile lui Iisus. În Brazilia se află mai multe centre
pentru studierea Spiritismului decât oriunde în lume.
Capitolul 10 cuprinde descrieri ale vindecărilor miraculoase, povestite de
vizitatorii Casei, urmate de o postfaţă, de bibliografie şi de lecturile recomandate. În
secţiunea rezervată fotografiilor, sunt prezentate multe fotografii rare, inclusiv
incredibilele fotografii ale spiritelor, realizate de Karen Leffer.
Dr. Amit Goswami a spus: „Totul începe prin conştientizare”, iar noi vedem
Casa drept un model de activitate, o dovadă vie a faptului că, într-adevăr, conştiinţa
este un element fundamental al Universului. Noi ne angajăm activ în propria
vindecare prin voinţa noastră liberă, prin liberul nostru arbitru, prin intenţia noastră
de a ne oferi acestei Conştiinţe pentru vindecare şi elevare spirituală. Atunci când este
privită din această perspectivă, vindecarea ce are loc nu mai este miraculoasă, ci
constituie pur şi simplu o parte dintr-o paradigmă ştiinţifică.
Cuvânt înainte
Ioan al Domnului este mai mult decât o simplă persoană; este un fenomen
ştiinţific de importantă excepţională şi eu doresc să completez expunerea frumoasă şi
plină de iubire a fenomenului care este Ioan al Domnului cu o explicaţie ştiinţifică.
În încercarea noastră de găsi un sens al lucrurilor, din când în când, căutările a
două persoane şi înseşi acele persoane intră într-o corelaţie. Fizica cuantică, atunci
când este interpretată în mod adecvat în cadrul primatului conştiinţei, face posibilă
explicarea unei asemenea corelaţii ca un aspect al unei non-localizări cuantice. Non-
localizarea cuantică implică existenţa unei comunicări fără semnale, ce are loc prin
intermediul interconectării numite conştiinţă, care ne conectează în afara spaţiului şi
timpului; deci nu e nevoie de nici un semnal pentru o astfel de comunicare. Puteţi
chema oamenii prin capacitatea de comunicare fizică non-locală, dar atenţie! Noi toţi
avem în mod potenţial această capacitate. Fenomenul care se află în spatele
fenomenului Ioan al Domnului este special deoarece corespunde unei manifestări mai
degrabă neobişnuite a acestei capacităţi. În cazul lui Ioan al Domnului, un
comunicator, Ioan al Domnului (aka, Mediumul João) este pătruns de spirite – are un
trup în plan fizic – însă celălalt comunicator este destrupat, fără trup fizic.
Prin urmare, explicarea fenomenului Ioan al Domnului implică întrebări cum
ar fi: „Pot exista entităţi destrupate?; Poate o persoană vie să comunice cu o entitate
destrupată?; Cum este determinată dovada ştiinţifică?
Ei bine, dragi cititori, ţineţi-vă bine. Toate aceste întrebări pot fi formulate şi li
se pot da răspunsuri la nivel ştiinţific. În această carte, veţi citi despre un fenomen
credibil din punct de vedere ştiinţific, deşi controversat. De asemenea, veţi citi despre
vindecarea prin iubire necondiţionată, iar acest lucru are şi el o explicaţie ştiinţifică.
Dacă vorbiţi cu oameni de ştiinţă de modă veche – susţinători declaraţi ai
filozofiei materialismului ştiinţific, care consideră toate fenomenele drept manifestări
ale materiei – ei vor afirma că a vorbi de o entitate destrupată „miroase” a dualism.
„Orice interacţiune are nevoie de schimburi de energie, iar energia lumii fizice nu se
pierde niciodată. Cum ar putea astfel de entităţi destrupate, presupus non-fizice, să
interacţioneze cu o entitate fizică, de exemplu cu un medium?, vă vor întreba ei, plini
de sine.
Există un răspuns la această „acuzaţie” de dualism? În fizica cuantică, toate
obiectele sunt posibilităţi cuantice. Experienţa noastră privind obiectele materiale este
cea care le atribuie calităţile materiale pe care le simţim cu organele noastre de simţ.
Ceea ce deschide chestiunea existenţei altor posibilităţi, care ar putea fi trăite diferit:
nu prin simţuri.
Metafizica paradigmei schimbătoare, care susţine că fizica cuantică ne cere să
„subscriem la ea” (altfel ne-am împotmoli în paradoxuri logice de nerezolvat),
consideră conştiinţa drept fundamentul oricărei existenţe. În acest fundament, alte
posibilităţi cuantice coexistă cu posibilităţile materiale, din care conştiinţa să poată
alege pentru a-şi crea experienţe altfel decât pe calea simţurilor. Noi avem cu toţii
experienţe legate de „simţirea” energiilor vitale, de conceperea sensurilor la nivel
mental, de intuirea valorilor/arhetipurilor, cum ar fi iubirea, frumuseţea, adevărul şi
dreptatea. Nu există dualism în interacţiunea conştiinţei cu lumile fizică, mentală,
vitală şi arhetipală, deoarece aceste lumi sunt posibilităţi ale conştiinţei înseşi, din
care aceasta alege experienţele pe care le manifestă. Energiile noastre vitale, sensurile
noastre mentale şi arhetipurile noastre intuitive sunt non-fizice/meta-fizice, fără
îndoială, însă interacţiunea lor cu lumea fizică este mediată de conştiinţă. Prin
urmare, din nou, nu este vorba de dualism.
Astfel, noi avem nu doar un trup fizic, ci şi un suflet (psyche), format din
componente vitale, mentale şi arhetipale, care sunt toate cuprinse în conştiinţă. Putem
noi oare supravieţui morţii trupului fizic? Desigur, corpurile subtile supravieţuiesc
alături de temelia lor, care este conştiinţa însăşi. Da, existenţa destrupată este
posibilă!
O cercetare teoretică amănunţită ne dezvăluie multe lucruri1:
1. Deşi lumile vitală şi mentală nu au structuri, aşa cum are lumea fizică, pe
măsură ce ne trăim viaţa, experienţele trăirii produc o modificare
funcţională a posibilităţilor vitale şi mentale pe care le folosim cel mai des,
creându-ne corpuri vitale şi mentale funcţionale, corelate cu corpul fizic.
Deci, nu numai că există supravieţuire după moartea corpului fizic, ci şi o
1
Aşa cum le-am prezentat, pe scurt, în cartea mea Physics of the Soul (Fizica sufletului).
anumită individualitate în ceea ce supravieţuieşte. Spre deosebire de
memoria fizică, ce moare o dată cu trupul fizic, există memorii cuantice
subtile cuprinse în corpurile noastre vitale şi mentale. Aceste memorii
supravieţuiesc şi chiar pot fi rechemate în întrupările viitoare. Când se
întâmplă acest lucru, noi dobândim reîntruparea. Eu numesc entitatea care
supravieţuieşte şi se reîntrupează o monadă cuantică.
2. Ceea ce supravieţuieşte deci nu este componenta istorică a ego-ului nostru,
ci numai ceea ce noi numim caracterul, tendinţele şi tiparele obişnuinţelor
noastre.
3. Totuşi, alegerea conştientă dintre posibilităţile trăirii unor evenimente reale
necesită existenţa unui corp fizic. Aşadar, existenţa destrupată după moarte
este lipsită de experienţe în curs de desfăşurare. Materialiştii se pot linişti;
lucrurile nu se petrec ca într-un film realizat la Hollywood!
4. Însă, dacă dispunem de un corp material, ce se întâmplă atunci? Să
presupunem o persoană întrupată, un medium, care, printr-un acord anterior
fără limitare spaţială, privind fenomenele de semnificare-prelucrare,
permite în mod periodic unei monade cuantice destrupate să folosească
trupul său fizic pentru a produce trăire/experienţă! Astfel are loc
comunicarea printr-un medium, numită channeling în alte lucrări şi
încorporare în această carte.
5. Dacă acest model este corect, atunci, în cursul unei comunicări de tip
channeling, atât caracterul mental, cât cel şi vital al mediumului ar fi
înlocuite de caractere mentale şi vitale diferite. Un caracter mental diferit ar
fi cel mai bine indicat de o succesiune diferită de deprinderi mentale. Un
caracter vital diferit ar fi indicat nu doar de seturi diferite de deprinderi
vitale, ci şi de capacitatea de a funcţiona în cadrul unei game noi cu mai
mulţi parametri fiziologici.
Mediumul Ioan preia memoria cuantică a altei persoane, care a trăit mai demult
şi a murit. Într-adevăr, atunci când Ioan al Domnului preia aceste informaţii, el îşi
transformă brusc caracterul pentru a radia iubirea necondiţionată care îi vindecă pe
cei care au nevoie de vindecare.
Cum putem dovedi că însuşi caracterul mediumului João-Ioan al Domnului se
schimbă atât de dramatic încât să constituie o provocare pentru ştiinţă? Heather
Cumming şi Karen Leffler au realizat documentarea, consemnarea şi surprinderea
faptelor, adesea cu ajutorul fotografiilor, pentru a dovedi, dincolo de orice îndoială
raţională, că mediumul João -Ioan al Domnului dobândeşte capacităţi extraordinare
atunci când „încorporează” sau preia mesajele unei entităţi destrupate.
Capitolul 1
Sunt cel mai fericit om din lume, pentru că Dumnezeu mi-a încredinţat această
misiune.
- João Teixeira de Faria
João Teixeira de Faria s-a născut într-o familie de origine modestă, în satul
Cachoeira da Fumaça, în Statul Goiás, din centrul Braziliei. Mama sa, Francisca
Teixeira Damas, era cunoscută tuturor sub numele de Dona Iuca. Era o gospodină
harnică, care şi-a consacrat viaţa creşterii copiilor săi, fiind iubită şi respectată de toţi
cei care o cunoşteau. João este foarte mândru de mama sa şi vorbeşte despre ea cu
multă iubire şi admiraţie. În anii 1940 şi 1950, nu erau drumuri pavate şi nici alte
elemente de infrastructură în acea parte a Braziliei. Drumurile care legau oraşele erau
pline de noroi, aveau pe margine garduri şi ţarcuri pentru vite şi şerpuiau printre
ferme şi sate. Atunci când a început construirea de drumuri pavate, pe la sfârşitul
anilor 1950, mama lui João a deschis un mic hotel şi a asigurat hrana muncitorilor de
la drumuri, pentru a mări venitul destul de mic al familiei. João spune adesea că
mama sa a devenit cunoscută datorită mâncării gustoase pe care o pregătea. Tatăl lui
João, José Nunes de Faria, cunoscut sub numele de Iuca Faria, îşi câştiga existenţa
din munca de croitor şi ca proprietar al unei curăţătorii. El s-a străduit fără succes să-
şi susţină familia. João, cel mai mic dintre copii, avea patru fraţi, Americano, José,
Francisco şi Abilio, precum şi o soră, America. Fraţii săi nu mai trăiesc, dar sora sa
trăieşte în Anápolis şi este acum în vârstă de optzeci şi trei de ani.
João a crescut în oraşul Itapaçi, din Statul Goiás. Itapaçi este la circa 170 de
kilometri (105 mile) de Abadiânia, unde se află acum Casa de Dom Inácio de Loyola.
João, sau Ioan, numele sub care era cunoscut băiatul, a început să lucreze de la vârsta
de şase ani, în atelierul de croitorie al tatălui său, unde croia stofa, pentru a mări
veniturile modeste ale familiei. La această vârstă fragedă, el învăţa deja meseria care
i-ar fi putut susţine, în ultimă instanţă, misiunea spirituală. Înaintea reformelor sociale
din anii 1960, era ceva foarte obişnuit pentru elevii din interiorul Braziliei să
părăsească şcoala după numai câţiva ani de educaţie. Ei trebuiau să-şi câştige
existenţa având grijă de vite sau de alte animale domestice, ducând mâncare
muncitorilor la câmp sau lucrând în fabricile de cărămidă. De obicei, copiii începeau
să înveţe o meserie de la vârsta de opt sau nouă ani.
João a urmat şcoala primară la Grupo Escolar Santa Teresinha din Itapaçi, însă
după doi ani, sărăcia l-a obligat să renunţe la învăţătură şi să meargă la muncă. El a
muncit din greu ca săpător de puţuri, ca zidar şi în multe alte activităţi care
presupuneau muncă manuală şi mult efort. João nu şi-a mai reluat studiile şi, până
astăzi, nu ştie nici să citească, nici să scrie. Da, acest clarvăzător strălucit, natural,
câştiga bani de buzunar să se poată duce la sala de jocuri, unde prezicea evenimentele
cu mare precizie. Tot ce îşi aminteşte João din acea perioadă este întoarcerea din
„zbor”. După ce primea bani, el revenea la sala de jocuri. Este şi astăzi un jucător
excelent. De asemenea, îşi aminteşte că mergea cu ţăranii printre lanuri, îndreptându-
şi mâinile către rădăcini şi plante, pentru a le vindeca.
Prima ocazie consemnată, în care s-au manifestat capacităţile paranormale ale
lui João, a avut loc atunci când el avea nouă ani, fiind împreună cu mama sa în vizită
la alţi membri ai familiei din oraşul Nova Ponte. Era o zi frumoasă, fără nori, dar
João a avut o premoniţie că urma să vină o furtună puternică. A început să arate cu
mâna casele, inclusiv casa fratelui său, spunând că aveau să fie doborâte sau că le vor
fi luate acoperişurile. A rugat-o pe mama lui să plece înainte de venirea furtunii. Deşi
nu era prea convinsă, mama i-a făcut pe plac fiului său şi au căutat adăpost în casa
unui prieten din apropiere. Exact aşa cum prezisese, furtuna cu tunete şi fulgere a
pornit ca din senin şi a distrus ori a avariat grav aproape patruzeci de case din cele o
sută cincizeci aflate în acel orăşel.
Era greu să găseşti de lucru în Itapaçi şi João a fost obligat să plece în lume,
căutând un loc de muncă. Viaţa era grea, el mergând din oraş în oraş pentru a găsi
locuri în care puterea lui de muncă să fie necesară. Într-o zi, pe când se afla în Campo
Grande, din Statul Mato Grosso, departe de casă, João era înfometat, obosit şi singur
– şi din nou nu avea de lucru. Întristat şi slăbit de foame, a căutat adăpost sub un pod
de la marginea oraşului. Intenţiona să se scalde în râu înainte de a porni din nou să
caute de lucru. În timp ce se apropia de marginea apei, o femeie frumoasă l-a strigat.
L-a invitat să se apropie şi au petrecut o după-amiază memorabilă discutând. În
dimineaţa următoare, amintindu-şi frumuseţea şi amabilitatea tinerei femei, a fost
atras spre râu să vorbească din nou cu ea. A fost uimit să găsească o coloană
strălucitoare de lumină, pe care era aşezată femeia. A fost şi mai uimit auzind-o cum
îl strigă pe nume.
I-a spus lui João să meargă la Centrul Spiritist al Mântuitorului Hristos. João i-
a urmat sfatul şi, atunci când a ajuns, directorul Centrului s-a apropiat de el şi l-a
întrebat dacă se numea „João Teixeira de Faria”. Directorul i-a spus că ştia de venirea
lui şi că îl aştepta. Exact în acel moment, João a leşinat. Când şi-a revenit, după
câteva ore, era tare stânjenit şi îşi cerea scuze, spunând că leşinase de foame. Erau
mulţi oameni în jurul lui şi cineva i-a spus că încorporase Entitatea Regelui Solomon,
şi că peste cinzeci de oameni fuseseră vindecaţi în urma acestei întâmplări.
Congregaţia a fost fermecată de calităţile sale de medium şi de capacitatea de
vindecare pe care o dovedise.
João se considera doar un adolescent sleit de puteri. Era dezorientat de atenţia
care i se acorda. Insista că nu făcuse nimic, repetând că doar leşinase şi nu ştia despre
ce vorbeau oamenii. Directorul, sensibil faţă de zăpăceala tânărului, l-a luat deoparte
cu blândeţe. I-a explicat că Entitatea de Lumină cunoscută sub numele de Regele
Solomon îi ceruse lui João să se întoarcă exact la ora 2:00 după-amiaza, în ziua
următoare, pentru a relua lucrul. Mai mult, directorul i-a spus că ar fi fost onorat să
rămâne peste noapte în casa lui, putând astfel să discute despre întâmplările zilei şi
despre alte subiecte spirituale.
Directorul l-a condus pe João acasă la el şi l-a servit cu mâncare multă, dar
foarte simplu pregătită. Lui João i-a fost greu să mănânce, pentru că nu mâncase de
mai multe zile. După masă, a fost condus în camera sa, unde avea un ventilator şi o
plasă pentru ţânţari. Nu locuise niciodată în asemenea condiţii de lux. În dimineaţa
următoare, după o altă masă minunată, el se gândea: mai bine mănânc tot, atât timp
cât pot, fiindcă sunt sigur că-mi vor spune să plec în curând.
João a revenit la Centru cu gazda sa, explicându-i nervos că nu era un medium
practicant şi că nici nu înţelegea medicina sau lumea spirituală. Nu avea o explicaţie
pentru ce se întâmplase în ziua precedentă. Era de fapt îngrozit fiindcă nu înţelegea ce
se aştepta de la el la ora 2:00 după-amiaza. După ce grupul s-a reunit şi s-a terminat
rugăciunea de început, João a încorporat din nou Entitatea Regelui Solomon şi
vindecarea bolnavilor a început iarăşi.
În următoarele câteva luni, a urmat o perioadă intensă de instruire şi de
călăuzire spirituală de către Entităţi. Mediumul João, aşa cum a început să fie numit
acum, a fost îndrumat să-şi dedice viaţa vindecării altor oameni. João avea
şaisprezece ani atunci când a avut prima sa experienţă de medium. Sărăcia îl obligase
să plece în lume căutând de lucru, dar îl ajutase şi să-şi găsească rostul. În Mato
Grosso, el şi-a găsit adevărata sa misiune: să-l slujească pe Dumnezeu şi să slujească
omenirea.
Mai târziu şi-a dat seama că femeia frumoasă de la marginea apei era spiritul
Sfintei Rita de Cascia.
Atunci când Heather l-a întrebat pe Mediumul João ce-i spusese Sfânta Rita în
acea zi, el a răspuns: „Iubeşte şi crezi într-o fiinţă superioară, care este Dumnezeu.
Am fost întotdeauna un adept fervent al Sfintei Rita de Cascia. Ea a comunicat cu
mine de-a lungul acelei zile, apărând ca o coloană strălucitoare de lumină, şi am fost
călăuzit în multe aspecte spirituale”.
În următorii cinci-şase ani, Mediumul João a călătorit prin toată Brazilia,
mângâindu-i pe suferinzi, vindecându-i pe bolnavi şi sfătuindu-i pe toţi cei care
veneau la el. În timpul acelor zile de început, era cunoscut sub numele de João
Curador (Ioan Vindecătorul); totuşi, el refuza să fie numit curadeiro (vindecător) sau
milagreiro (făcător de minuni).
În timp ce practica munca extraordinară de vindecare a bolnavilor, în cursul
primilor ani, Mediumul João a fost persecutat de membrii instituţiilor medicale şi
religioase, care erau ameninţate de prezenţa sa în oraşele lor. Nici nu mai ştie de câte
ori a fost arestat şi acuzat de practicarea clandestină a medicinii. Urmărit permanent,
el căuta întotdeauna să se adăpostească de autorităţi.
În Brazilia, a avut loc o revoluţie în 1962, în urma căreia a venit la putere un
guvern militar. În 1964, a fost înfiinţată noua capitală, Brasilia. João s-a dus la
Brasilia pentru a-şi oferi serviciile în calitate de croitor militar. Fiindcă era prea tânăr,
nu a fost autorizat să facă uniforme, dar i s-a dat posibilitatea să coasă un lot de
pantaloni obişnuiţi. Experienţa sa de croitor i-a impresionat pe noii săi angajatori, a
fost promovat curând croitor cu normă întreagă şi i s-a permis să facă uniforme
pentru armată.
Mediumul João a continuat activitatea de vindecare în linişte, printre altele,
însă vestea despre darurile sale vindecătoare a depăşit curând porţile cazărmii. Într-o
zi, el a încorporat o Entitate care a operat piciorul rănit al unui medic, acesta
vindecându-se pe loc. Doctorul a fost fermecat de darurile Mediumului João şi, din
acea zi, el a devenit vindecătorul spiritual pentru autorităţile militare şi civile. A fost
avansat maestru croitor şi a devenit protejatul lor timp de aproape nouă ani. Prin
urmare, a fost ferit de persecuţii în tot acest timp şi a călătorit mult în întreaga
Brazilie, fiind trimis de armată.
Aceşti ani edificatori l-au influenţat foarte mult pe João şi i-au trezit o pasiune
lăuntrică arzătoare de a deveni un om de afaceri de succes. El avea nevoie să ştie cum
să obţină bani pentru a-şi putea susţine misiunea spirituală. Faima incipientă i-a adus
unele oportunităţi de afaceri şi el a profitat de ele. De atunci, şi-a plasat banii într-o
fermă de vite şi într-o mină. João are un dar înnăscut pentru afaceri şi a investit cu
înţelepciune, ceea ce îi permite să se concentreze asupra misiunii sale de alinare a
suferinzilor şi de ajutorare a săracilor. Cu toate că Mediumul João a promis Entităţilor
că nu va pretinde niciodată fixarea unei plăţi pentru serviciile sale, Casa acceptă cu
recunoştinţă donaţii.
Deşi mulţi oameni de afaceri, jurişti şi politicieni sunt de acord că Ioan al
Domnului este un om de afaceri inteligent şi iscusit, el este mâhnit de lipsa lui de
educaţie formală. De multe ori, îi venea să plângă, admiţând că nu poate nici măcar
să scrie un cec. Ar fi vrut să studieze şi poate că ar fi devenit avocat. Ba mai mult,
atunci când este întrebat dacă a dus o viaţă grea, el neagă cu fermitate orice suferinţă
şi afirmă că a fost binecuvântat încă de la naştere.
Capitolul 2
3
Despre Chico Xavier şi Spiritism vom discuta în capitolele următoare.
Heather: Noi vă suntem recunoscătoare pentru prezenţa dumneavoastră la
Washington, la începutul războiului din Irak. Chiar dacă fratele vă murise cu două
zile înainte, aţi lăsat totul deoparte şi aţi oferit asistenţă spirituală.4
Mediumul João: Eraţi cu mine la Washington D.C., în acea zi din martie
2003, dar pot să-i povestesc lui Vilmar. Ana era şi ea de faţă. A venit un cuplu.
Bărbatul era un marinar pensionat, iar fiica lor făcea parte din trupele americane
trimise în Irak. Ne-au arătat fotografia fiicei lor şi ne-au cerut protecţie pentru ea.
Entitatea l-a asigurat pe tată că fiica lor va fi pe deplin protejată.
Heather: Îmi amintesc bine, Medium João. Am tradus discuţia cu acel cuplu.
Entitatea le-a cerut să revină în ziua următoare cu un obiect de îmbrăcăminte al fiicei.
Au adus una din bluzele ei şi Entitatea mi-a spus să am grijă să o aduc în Brazilia.
Când am revenit în Brazilia, am dus Entităţii cutia cu toate numele şi fotografiile
adunate. Primul lucru pe care a dorit să-l primească de la mine a fost bluza acelei
fete. A ţinut-o în mâini o clipă şi apoi a pus-o cu grijă în coş. Voia să ştie când vor
veni părinţii şi fiica lor la Abadiânia. Mi se transmisese de către un membru al
grupului că fiica se întorsese cu bine din Irak.
Mediumul João: Ştiu că îl am pe Dumnezeu alături de mine şi Spiritele pline
de Compasiune. Nimeni nu călătoreşte singur. Hristos nu călătorea singur, căci erau
cu el nu doar cei Doisprezece Apostoli, ci 120 îl însoţeau. [Mediumul João îşi scoate
ochelarii şi pare să încorporeze o Entitate.] Hristos a dovedit că erau alţi 4.000 de
însoţitori, atunci când a împărţit pâinea şi peştele. Toţi era Apostoli ai lui Hristos.
Spiritele Ajutătoare nu călătoresc niciodată singure. Ele formează o falangă, un grup
de Spirite pline de Compasiune, care lucrează împreună pentru împărăţiile spirituale.
Cred în Iisus Hristos şi cred în Dumnezeu, fiindcă el este Tatăl meu. Tot ceea ce fac,
toată lucrarea mea, este pentru Tatăl. Tatăl îmi dă tot ceea ce am nevoie. Din această
cauză sunt un om fericit. Inima lui Dumnezeu veghează asupra mea.
Heather: Mulţi oameni mă întreabă cum ar putea să ajute în cazul
evenimentelor tragice, cum ar fi valurile „tsunami”, inundaţiile şi războaiele. Lumea
pare să treacă printr-o criză. Aţi putea să faceţi unele comentarii privitor la ceea ce
putem face pentru a ajuta dintr-o perspectivă spirituală?
Mediumul João: E bine că-mi puneţi această întrebare. În primul rând, să ne
respectăm unii pe alţii şi să-l iubim pe Dumnezeu mai presus de oricine şi de orice.
Iubirea rezolvă totul. Să aşteptăm iubirea şi cuvântul lui Dumnezeu.
Heather: Vă mulţumim pentru timpul petrecut alături de noi, Medium João,
pentru mâncarea delicioasă şi pentru ospitalitate. Vă mulţumim şi pentru interviu. Vă
suntem profund recunoscători pentru tot ce faceţi pentru noi şi pentru întreaga
omenire.
Mediumul João: Sunteţi întotdeauna binevenite aici. Reveniţi altă dată şi
vizitaţi mina de aur. Vilmar şi Luiz au persisiunea mea să vă arate ţinutul din jur. Este
ca un inel, ca un cerc. Succesul fiecărui proiect susţine succesul Casei de Dom Inácio.
Aţi venit să luaţi un interviu şi să filmaţi un medium, dar vedeţi că sunt un simplu
familist, un agricultor, un miner.5
4
Mediumul João a călătorit la Washiton D.C., la 20 martie 2003. Era o mică adunare, formată din circa 120 de oameni,
iar el a numit-o „misiune pentru pace”.
Heather: Înţelegem că aţi suferit, Medium João. Bunul dumneavoastră prieten
şi avocat, Edemar, care vă cunoaşte de peste treizeci de ani, ne-a confirmat că aţi fost
arestat şi persecutat şi că v-aţi confruntat cu mari pericole. Cu toate greutăţile prin
care aţi trecut, cum puteţi continua să manifestaţi atâta dedicaţie, generozitate şi umor
de bună calitate?
Mediumul João: Ştiu ce încercaţi să spuneţi. Au fost vremuri când eram
arestat, dar niciodată pentru crimă sau pentru tâlhărie, ori pentru alte lucruri grave.
[Îşi scoate ochelarii şi începe să lăcrimeze.] Am fost arestat fiindcă am răspândit
Cuvântul Domnului. Sunt unii care cred că urmez această misiunea ca să obţin bani.
Dacă ar fi fost aşa, nu aş mai fi putut să continui. M-aş fi oprit cu mulţi ani în urmă.
Cuvântul lui Dumnezeu are un început, dar nu are sfârşit. Cuvântul lui Dumnezeu
este minunat şi este veşnic. Încă mai doresc, într-o zi, să ajung în faţa Dreptului
Judecător Hristos, în sânul lui Dumnezeu.
Heather: În limba portugheză, cuvântul Entitate este feminin (ca şi în limba
română, de altfel). Astfel încât, întotdeauna ne referim la Entitate spunând Ea. În
acest interviu, Mediumul João se referă la Cuvântul lui Dumnezeu folosind
pronumele feminin Ea. Cuvintele sale sunt profunde şi poetice atunci când sunt spuse
în limba portugheză şi noi vi le oferim în limba Mediumului João:
Porque a palavra de Deus ela tem começo ela não tem fim. Ela é muito bonita.
Ela é eterna. Eu ainda quero um dia chegar no tribunal de Christo no seio de Deus.
Capitolul 3
Credinţa mută munţii din loc; credinţa este cea care ne vindecă şi care ne
călăuzeşte.
-Ana Teixeira Lorenço
(de scanat!!!)
Mesajul lui Chico, re-transmis prin channeling, semnat şi binecuvântat pentru
această carte de Dom Inácio.
Capitolul 4
După ce aterizezi în Brasília, pe unul din cele mai încântătoare aeroporturi din
lume, atmosfera Braziliei începe imediat să prindă viaţă. Zona împrejmuită în care se
află case de bilete şi vânzători de alimente este plină de oameni care vin şi pleacă.
Dacă este prima întâlnire cu brazilienii, veţi observa cât de frumoşi şi de veseli sunt.
Au o dezinvoltură uimitoare. Indiferent ce greutăţi ar întâmpina, ei sunt de obicei
fericiţi.
Şoferii de taxi îi duc şi-i aduc pe cei nou veniţi până la şi de la Abadiânia,
localitate aflată la circa o oră şi jumătate de aeroport. Mireasma dulce a ierbii
pătrunde prin ferestrele deschise. Norii se ridică şi se agită, formând cascade de
lumină şi culoare, care îţi farmecă simţurile. Par destul de aproape încât să ajungi la
ei şi să-i atingi.
Brasília este capitala Braziliei şi a fost construită conform viziunii lui Dom
Bosco, un preot italian, născut în 1815, care a întemeiat Ordinul Silezian. Dom Bosco
a avut un vis profetic în anul 1833, despre care a spus cam aşa: „Între paralelele 15 şi
20, se află o vale lungă şi largă, în apropierea unui lac. Atunci când vor fi exploatate
bogăţiile care se găsesc în aceşti munţi, se va înălţa aici un pământ al făgăduinţei,
unde va curge lapte şi miere şi va fi un belşug de necrezut”.
Preşedintele Juscelino Kubitschek şi-a îndeplinit promisiunea făcută în
campania electorală de a construi noua capitală după îndrumările lui Dom Bosco.
Construită în anii 1960, capitala Braziliei are forma unui avion; fuzelajul cuprinde
ministerele şi clădirile guvernamentale, iar aripile sunt formate din hoteluri, clădiri
pentru afaceri şi locuinţe. Reşedinţele preşedinţilor şi vice-preşedinţilor Braziliei se
află în cabina pilotului, în cockpit. Proiectantul original al oraşului a fost arhitectul
futurist Oscar Niemeyer.
Abadiânia este situată la aproximativ 115 kilometri (71 de mile) la sud de
Brasília. Temperatura medie este de 20,5ºC (69ºF). Luna cea mai caldă este
decembrie, cu o medie de 29ºC (85ºF), iar cea mai rece este iulie, cu o medie de 13ºC
(55ºF). Abadiânia are o populaţie de 12.750 de locuitori, cu localităţile din jur.
Altitudinea este de 1.052 metri deasupra nivelului mării (3.451 picioare).
Drumul către Abadiânia trece prin păduri virgine, printre dealuri şi păşuni
fertile, pline cu turme de vite albe din rasa Brahmin. Orăşelul Abadiânia se vede de la
mare distanţă. Deşi a fost odinioară un sat liniştit şi plin de praf, pătrunderea
străinilor a dus la mărirea comunităţii. Mai mult, prăvăliile sunt făcute din chirpici
sau din cărămizi modelate şi arse pe loc. Din ce în ce mai multe pousadas (mici
hoteluri) au apărut de-a lungul drumului, pentru a găzdui miile de oameni care vin să-
l vadă pe Ioan al Domnului: între trei sute şi două mii în fiecare zi.
Îmbrăcaţi complet în alb, oaspeţii coboară pe strada principală pentru prima lor
şedinţă obişnuită de dimineaţă. Entităţile de lumină care lucrează prin Ioan al
Domnului preferă ca vizitatorii să se îmbrace în alb, pentru că astfel câmpurile
energetice ale aurei lor sunt mai vizibile. Oameni în scaune cu rotile, bătrâni şi tineri,
orbi şi cei care au diferite afecţiuni vin spre Case de Dom Inácio de Loyola căutând
să se vindece. Recent au fost construite porţi noi, iar energia vindecătoare a Casei
poate fi simţită imediat ce treceţi prin ele. În mod inexplicabil, dar palpabil, Entităţile
sunt deja la lucru; fundalul dumneavoastră lăuntric începe să se schimbe. Oamenii pot
respira mai uşor în această atmosferă de iubire spirituală, îşi lasă deoparte poverile şi
grijile şi participă la rugăciune.
Drept în faţa porţilor, se află magazinul de cristale, o construcţie mică, de unde
se pot obţine bilete de intrare în „camerele curente” şi de trecere prin faţa Entităţilor.
În magazin puteţi găsi cărţi, rozarii, cristale şi, cel mai important, apă binecuvântată
de entităţi. Mergând spre sala principală, unde toţi vizitatorii se adună pentru
şedinţele obişnuite, un bufet oferă produse alimentare şi delicatese locale, sucuri şi
delicioasa apă proaspătă de cocos. Alături, este o cameră plină cu obiecte de care
oamenii nu au mai avut nevoie – bastoane, scaune cu rotile, ochelari, sunt aruncate la
grămadă. În sala principală sunt scaune şi bănci confortabile, unde oaspeţii
aşteaptă ca şedinţa să înceapă, pe o mică scenă, în partea din faţă. Pe pereţii din jurul
nostru sunt agăţate imagini ale Entităţilor, ale lui Iisus Hristos şi fotografii. La un
televizor mic pot fi urmărite casete video cu Ioan al Domnului, în timp ce face
operaţii. Sala de operaţii, camerele curente ale Entităţilor şi o infirmerie cu
douăsprezece paturi sunt dincolo de uşile din faţa sălii principale. Vizitatorii îşi petrec
cea mai mare parte a timpului în rugăciune şi meditaţie în aceste locuri. Voluntarii din
infirmerie au grijă de oamenii care se refac după operaţiile fizice suferite, până când
aceştia se pot întoarce în siguranţă la pousadas, pentru a se odihni în continuare.
Grădinile Casei sunt pline de flori şi de arbori de mango şi de avocado. Terasa pentru
meditaţie are o privelişte minunată, cu privelişti spectaculoase la apusul soarelui.
Valea se întinde pe mai multe mile către un platou şi este împădurită cu arbori plini
de flori, iar un drum de pământ roşu – obişnuit în Brazilia – ne duce spre cascada
sacră, ascunsă privirii. Clădirea care adăposteşte camerele de tratament cu cristale
este pe partea dreaptă, alături de grădini.
Casa a fost proiectată să poată găzdui sute de vizitatori în fiecare zi. În faţa
grădinii este bucătăria, unde se pregăteşte o supă spirituală gratuită pentru oaspeţii
Casei, în zilele de miercuri, joi şi vineri. Această incintă este un spaţiu sacru şi tuturor
celor care intră li se cere să manifeste bunătate şi respect faţă de toţi fraţii şi surorile
lor atâta timp cât se află în Casa de Dom Inácio. Oamenii se roagă pentru sănătatea
fiecăruia, deoarece atunci când o persoană se vindecă, toţi se vindecă. O viaţă
echilibrată şi armonioasă – în asta constă pacea şi liniştea Casei.
Oaspeţii fac plimbări pe vale în dimineţile liniştite, când roua nu s-a ridicat
încă. Pentru a ne acomoda cu ritmul acestui frumos ţinut, adesea putem admira
papagali albaştri, galbeni sau roşii, din diferite specii, colibri, şoimi, tucani,
ciocănitori şi păsări secretar. La Abidiânia puteţi vedea şi bufniţe.
Entităţile, recunoscând creşterea numărului de vizitatori, au început să extindă
infrastructura Casei, pentru a putea face faţă situaţiei. O nouă extindere a camerei
Entităţilor a fost terminată în anul 2004, iar camerele curente au fost dotate cu
sisteme de ventilaţie. Mulţi dintre ghizii şi vizitatorii recunoscători se oferă să
investească timp şi bani în proiectele noastre de îmbunătăţire a infrastructurii. Pentru
a ajuta la extinderea Casei, donaţiile sunt binevenite.
FIII CASEI
Mulţi oameni minunaţi lucrează ca angajaţi sau ca voluntari în Casa de Dom
Inácio, pentru a ajuta la împlinirea misiunii Mediumului João. Câteva din relatările
lor sunt incluse în paginile care urmează, dar sunt mulţi filhos care şi-au consacrat
vieţile sprijinind Casa şi au o contribuţie importantă la succesul activităţilor
desfăşurate aici. Din nefericire, nu putem cuprinde decât o mică selecţie, datorită
spaţiului limitat, dar multe alte istorisiri ale unor vindecări miraculoase sunt redate în
capitolul 10.
▲
O ÎNTÂLNIRE ÎNTÂMPLĂTOARE
Sebastião sa Silva Lima
Sebastião (Sebastian) s-a născut în 1952, în Olhos de’Agua, Statul Goiás, din
Brazilia. El este secretarul oficial al Casei. Sebastian salută pe fiecare vizitator al
Casei, în fiecare zi de miercuri, joi şi vineri, indiferent dacă Mediumul João este
prezent sau este plecat într-o călătorie. Este un medium foarte implicat şi perspicace,
care lucrează în Casă de peste treizeci de ani. Cunoscut şi sub numele de Tião, este
infirmier autorizat şi profesor, după ce a predat opt ani la seminar. Sebastian începe
şedinţele de vindecare cu rugăciunile de binecuvântare.
Sebastian l-a întâlnit prima dată pe João din întâmplare. Se îndrăgostise de o
tânără drăguţă, care era „bocitoare”. Pe vremea aceea, erau oameni plătiţi să bocească
la privegherea morţilor. Se ducea spre locul unde lucra şi acolo a întâlnit pentru prima
dată Entităţile. I s-a spus apoi să-l întâlnească pe Mediumul João.
Sebastian vorbeşte despre Mediumul João:
Era foarte derutant. Ochii lui îşi schimbau culoarea: căprui, verzi şi apoi cel
mai profund albastru. Atunci când l-am întâlnit pentru prima dată pe João, el mi-a
spus că mă aştepta de foarte mult timp. Am devenit prieteni şi de atunci sunt alături
de el. Mama sa, Dona Iuca, a fost cea mai minunată femeie. Mă trata ca pe fiul ei şi-
mi cerea întotdeauna să stau aproape de João. Am văzut atât de multe vindecări
miraculoase, începând de la SIDA până la redarea vederii unor orbi. Odată, Entitatea
s-a adresat către trei bărbaţi: „Cei care nu au credinţă, îmi străpung pielea”. Le-a
arătat unde să taie în zona pieptului, pe trupul Mediumului João. Când el a trecut cu
mâna peste rana sângerândă, aceasta s-a vindecat şi s-a închis sub ochii noştri. Uneori
Entitatea se uită la o persoană şi îi cere să-şi ridice cămaşa sau bluza. Apare atunci
tăietura unei operaţii făcute fără să o fi atins măcar. Adeseori trece cu mâna pe
deasupra unor răni şi ele se vindecă pe loc.
Atunci când Mediumul João a suferit un atac cerebral şi a rămas cu o semi-
paralizie pe o parte a corpului, Entităţile au coordonat operaţiile chirurgicale asupra
propriului său corp şi el a revenit la normal, aşa cum îl vedeţi acum. Când a fost ales
locul pentru Casă, Dom Inácio a fost încorporat şi a marcat locul unde se găseşte
acum sala principală şi triunghiul. Odată, am fost interogaţi la postul de poliţie – în
vremea aceea se întâmpla destul de des, deşi acum i se permite să lucreze fără a i se
face greutăţi. Entitatea s-a încorporat şi i-a spus şefului de post că fiica sa avea o
boală de inimă şi trebuia să facă o operaţie la spital. Fata, în vârstă de şaisprezece ani,
a fost adusă în faţa lui şi el a ţinut un cuţit de bucătărie deasupra inimii, fără să facă
vreo tăietură. În acea noapte, fata a avut dureri mari şi a fost dusă la spital. La
radiografie se puteau vedea urmele unei cusături interioare, în zona dureroasă. După
opt zile, părinţii au adus-o la control. Fiica şefului de post se vindecase şi nu a mai
avut nevoie de operaţie. Cred că fusesem chemaţi la interogatoriu în acea zi pentru a
putea să o ajutăm pe tânăra faţă. Aşa că eu sunt aici şi voi continua să slujesc alături
de João atâta timp cât va fi nevoie de mine.
Am povestit de multe ori următoarea întâmplare cu rozariul. Eram cu
Mediumul João şi cu alte două persoane din Casă la São Paulo. În timp ce ne
pregăteam să ne întoarcem, un bărbat a venit la mine şi mi-a înmânat patru rozarii
mici, lucrate din lemn. M-am uitat la ele şi apoi am vrut să-i mulţumesc omului, dar
acela dispăruse. Eram uimiţi, dar eram obişnuiţi cu lucrurile ciudate care se întâmplau
în jurul Mediumului João. Nu ştim niciodată la ce să ne aşteptăm când suntem alături
de el.. Am pus un rozariu în buzunarul cămăşii lui João şi câte unul în buzunarele
celorlalţi trei. Am mai discutat şi apoi am plecat. Ei se întorceau cu autobuzul şi noi
aveam de luat un avion. Un pilot care vizita frecvent Casa ne oferise gratuit biletele
de avion. Mediumul João aţipise în timp ce aşteptam să fie anunţat zborul nostru şi
pur şi simplu nu l-am putut trezi. Am pierdut avionul. Eu eram supărat, dar Mediumul
João era foarte emoţionat. Îi povestea tinerei femei, care venise din nou la el, că
avusese un vis atât de intens, încât nu dorise să se trezească. Se referea la Santa Rita.
Am plecat cu avionul următor.
Pe la jumătatea drumului, am fost chemaţi la cabina pilotului. Era ceva foarte
obişnuit, deoarece Mediumul João este bine cunoscut. Ni s-a spus să nu ne
îngrijorăm, însă avusese loc un accident cu avionul pe care îl pierdusem şi noi eram
pe lista pasagerilor. Pilotul voia să transmită prin radio numele noastre la aeroportul
din Goiânia, pentru ca familiile noastre să fie liniştite că eram nevătămaţi. Se aştepta
ca posturile de televiziune să anunţe accidentul şi la aeroport s-ar fi creat haos. Eram
recunoscători că pierdusem primul avion.
Am băgat mâna în buzunar şi am dat de rozariul pe care îl primisem, dar era
spart. I l-am arătat lui João şi căutând rozariul pus în buzunarul său, l-a găsit tot spart.
A doua zi, i-am sunat pe prietenii noştri. Când şi-au verificat buzunarele, şi rozariilor
lor erau sparte. Cred că am fost protejaţi de o energie puternică în acea zi.
▲
SIMŢUL URGENŢEI
Martin Mosqueira
▲
LUCAS VREA SĂ AIBĂ UN FRATE
Sandro Teixeira de Faria
Sandro este unul dintre fiii Mediumului João. A terminat facultatea de drept şi
a lucrat în Casa de Dom Inácio timp de mulţi ani. Sandro coordonează activitatea de
producţie a DVD-urilor şi casetelor video şi se ocupă de problemele referitoare la
calculatoare şi la afaceri. El vorbeşte adesea despre faptul că este fiul unuia dintre cei
mai puternici vindecători din lume. Nu a fost uşor pentru el să trăiască în umbra
tatălui său, dar îl iubeşte şi îl admiră profund pe João. Sandro are un fel de a fi
atrăgător şi un zâmbet strălucitor.
Fiul lui Sandro, Lucas, îi aduce multă bucurie. În ultimii câţiva ani, Lucas s-a
dus la Entitate (Dr.Augusto) de foarte multe ori şi a spus: „Vovo (Bunicule), vreau un
frăţior. M-am săturat să fiu singur la părinţi”.
„Acum un alt miracol urmează să aibă loc”. Sandro se luminează, în timp ce ne
anunţă vestea emoţionantă. „Trompele soţiei mele sunt legate, iar eu am avut un
accident auto foarte grav acum câţiva ani, care a culminat cu o vasectomie. Ne-am
gândit că n-o să mai putem avea copii, dar soţia mea a dat naştere celui de-al doilea
fiu al nostru, un dar de la Entităţi. Poate şi datorită stăruinţelor fiului nostru Lucas.
▲
DOM INÁCIO ADUCE ÎNAPOI UN DOCTOR DIN LUMEA DE DINCOLO
Dr. Roger
Dr. Roger Queiroz era medic psihiatru într-un spital renumit din Brasília,
capitala Braziliei. Era sceptic în privinţa problemelor spirituale şi venise la Casa de
Dom Inácio doar pentru a le aduce pe mama şi pe soţia sa. A refuzat orice asistenţă
din partea Entităţilor pentru el însuşi. S-a bucurat de vizita făcută în Casă, deoarece
oamenii erau amabili şi prietenoşi, însă lua în derâdere tratamentele şi operaţiile
efectuate aici. Tensiunea arterială mare, lipsa de mişcare şi un regim alimentar bogat
îi provocaseră o boală de inimă la vârsta de 49 de ani. Entitatea s-a oferit să-i facă
operaţia necesară, spunându-i că se va vindeca, dar dr. Roger a refuzat cu
încăpăţânare.
Situaţia s-a agravat până când, în cele din urmă, a ajuns să aibă nevoie de
operaţie. Dr. Roger s-a dus la spital să fie operat de colegii săi. În timp ce aştepta să
fie dus la operaţie, a simţit o prezenţă, un spirit care părea că-l ajută. Prostii, s-a
gândit el. Nu trebuie să mă sperii de eventualitatea unei operaţii şi familia mea
discută mereu despre spirite. Peste câteva clipe, a suferit un puternic infarct
miocardic şi a fost dus în grabă la secţia de tratament intensiv (Intensive Care Unit =
reanimare), dar era prea târziu. Dr. Roger a murit pe masa de operaţie. Chirurgul i-a
spus soţiei doctorului Roger, Marilena, care a telefonat imediat la Casa de Dom
Inácio şi l-a rugat pe Sebastian să transmită Entităţilor vestea. Sebastian a telefonat
Entităţii, care a spus că trupul nu trebuia scos din secţia de tratament intensiv până
după ora 3:00 după-amiaza. Ea trebuia să rămână alături de trupul soţului. Dr. Roger
primea ajutor şi trupul lui nu trebuia mişcat.
Certificatul de deces preciza ora morţii la 10:15 A.M. Era ceva nemaiauzit în
Brazilia să laşi un trup atât de mult timp după deces în secţia de tratament intensiv (la
reanimare). Înmormântarea are loc de obicei în următoarele douăzeci şi patru de ore.
Totuşi, pentru că le fusese coleg şi lucrase în spital, chirurgului i-a fost milă de
văduvă şi a dat ordin ca trupul să nu fie scos din secţie până la întoarcerea sa, la ora
3:00 după-amiaza. O asistentă trebuia să rămână alături de trup.
Între timp, Dr. Roger, simţea că zboară deasupra Casei de Dom Inácio. Simţea
cum era dus în adâncul Pământului, unde vedea straturile de cristale de cuarţ şi râul
care curgea sub Casă. El relatează că s-a răcorit în acel minunat şuvoi de apă. În
acelaşi moment, în timp ce trupul era întins în secţia de tratament intensiv, asistenta a
relatat că, în mod inexplicabil, din corp a ţâşnit o cantitate de apă, care a stropit
podeaua.
Apoi, Dr. Roger a călătorit într-un loc cu suferinţe cumplite, o zonă întunecată,
în care oamenii umblau fără rost, pierduţi, tulburaţi şi singuratici. Când povesteşte
această parte a întâmplării, întotdeauna luptă cu greu să nu izbucnească în plâns. Este
o amintire vie şi groaznică. Din ceaţă, s-a apropiat de el un preot (Dom Inácio). În
acel moment, Dr. Roger era dezorientat, derutat. Se întreba: De ce m-ar căuta un
preot? Sunt un necredincios şi am râs adesea de „oamenii în sutană” şi de biserică.
Entitatea (Dom Inácio) şi-a anunţat prezenţa şi l-a îmbrăţişat pe Dr. Roger.
Apoi l-a dus într-un loc de o frumuseţe deosebită. Dr. Roger se minuna de
splendorile din jurul său – nu mai văzuse niciodată aşa ceva. Îi depăşeau imaginaţia.
L-a întrebat pe Dom Inácio de ce erau împreună şi el i-a explicat că o însoţise adesea
pe soţia sa la Casa de Dom Inácio, dar nu credea în lucrarea Entităţilor. Dom Inácio îi
dădea sfaturi doctorului Roger, explicându-i că nu mai era în trupul său. A continuat
cu învăţăturile sale profunde şi i-a spus că mai avea multe de făcut şi trebuia să ajute
mulţi oameni. I s-a amintit că era liber să aleagă şi că decizia finală îi aparţinea.
Atunci când a fost de acord să desfăşoare munca spirituală sugerată de Dom Inácio, i
s-a spus că se poate întoarce în trup să-şi reia viaţa pământească.
Dr. Roger a deschis ochii şi a cerut apă cu puţin timp înainte de ora 3:00 după-
amiază. Infirmiera a fugit din sală, în stare de şoc. Dr. Roger era impresionat de
reacţia ei rapidă, dar curând s-a neliniştit fiindcă apa nu mai apărea. Două infirmiere
se uitau prin uşa întredeschisă, dar nu intrau. În cele din urmă, a sosit un doctor şi i-a
făcut o examinare completă. Nu-i venea să creadă, pentru că Dr. Roger era viu şi
părea să nu fi avut vreo afectare a creierului. În următoarele două zile, medicii au
făcut o serie de analize, dar nu au găsit nici o explicaţie, iar Dr. Roger a fost externat.
Urmând recomandările lui Dom Inácio, s-a dus fără întârziere la Casa de Dom Inácio,
cu soţia sa. În timp ce traversa sala principală, în drum către sala obişnuită, Mediumul
João a ieşit din biroul său şi l-a îmbrăţişat pe Dr. Roger. Şoptindu-i la ureche: „Fiule,
a fost foarte greu, dar eşti acasă. Acum sunt multe de făcut”. Era de fapt Dom Inácio,
care se încorporase în Mediumul João şi pronunţase acele cuvinte.
Viaţa doctorului Roger s-a schimbat complet. El călătoreşte, la invitaţia unor
organizaţii spirituale, pentru a-şi povesti întâmplarea. Este suplu şi sănătos şi, prin
viaţa lui, îi slujeşte pe ceilalţi. A ajutat mulţi oameni care sufereau de depresie şi erau
în pragul sinuciderii.
Odată, în timp ce el şi soţia sa Marilena plecau din Rio de Janeiro pentru a se
întoarce la Brasília, s-a simţit „tras înapoi”. Învăţase să răspundă chemării. S-au dus
la Copacabana şi luau masa de prânz, în timp ce aşteptau pe plajă să vadă ce se va
întâmpla. El urmărea o femeie care sărea pe valuri şi era apoi azvârlită violent de
curent şi răsturnată pe nisip. Curentul era periculos în acea zonă de plajă, iar vântul
bătea puternic. Femeia a repetat mişcările de mai multe ori, eforturile sale devenind
din ce în ce mai slabe. Dr. Roger era nedumerit şi s-a dus spre ea. A văzut că era între
două vârste şi i-a spus: „Ascultaţi, valurile sunt periculoase. Vă puteţi îneca”. Ea era
furioasă şi i-a spus să o lase în pace, pentru că ea chiar asta încerca să facă – să se
înece. Simţea că nu avea nici un motiv să trăiască.
Dr. Roger a rămas alături de ea şi i-a spus povestea sa. Şi el se gândise că viaţa
lui era pustie şi superficială, dar acum se bucura de fiecare clipă cu recunoştinţă.
Femeia l-a întrerupt şi le-a cerut doctorului Roger şi soţiei sale să o ducă acasă.
Locuia într-un apartament uriaş, la mică distanţă de plajă. Era proprietara celei mai
mari părţi din clădire. A fost de acord că era bogată material, dar săracă spiritual.
Acum este cu totul alt om şi se bucură de viaţă. Ea şi Dr. Roger au devenit buni
prieteni.
Dr. Roger are multe alte întâmplări de povestit despre misiunea sa. Este un om
fericit. Spune că va părăsi această lume atunci când Dom Inácio îl va chema la el. Nu
a sosit încă vremea, dar el va fi pregătit şi nu îi este teamă. Dr. Roger a beneficiat de
o adevărată trezire spirituală şi îşi înţelege misiunea.
Sebastian ne aminteşte că soţia doctorului Roger este cea care merită tot
respectul, deoarece credinţa ei a îndemnat-o să telefoneze la Casa de Dom Inácio
pentru a primi ajutor. A fost nevoie de un curaj imens şi de convingere nestrămutată
ca o femeie îndurerată să sfideze autorităţile medicale şi să le convingă să nu ducă
trupul soţului ei la morgă.
▲
DEMASCAREA UNUI ŞARLATAN
Edemar Goncalves Rocha
În anul 1973, Edemar l-a vizitat pe prietenul său Niltacio, care era bolnav.
Soţia acestuia, Nati, era supărată pentru că un vindecător venise în casa lor spunându-
le că, dacă îi dau bijuteriile şi ceasurile, el le va aduce înapoi energizate şi Niltacio se
va vindeca. Din nenorocire, era un şarlatan care le furase bunurile.
Edemar era şi el tulburat de această situaţie şi, fiind jurist, a considerat că era
datoria lui să găsească hoţul şi să recupereze bunurile furate. Mai târziu, în acea
după-amiază, o lua pe soţia sa de la şcoala unde lucra, ca de obicei. Ea era emoţionată
fiindcă un mare vindecător, Ioan al Domnului, îi vizitase un prieten şi coleg de
serviciu. Acel vindecător, spunea ea, era asemenea celebrului medium Zé Arrigo, care
intra în transă şi încorpora pe Dr. Fritz (spiritul unui faimos chirurg german). Ea
dorea ca Edemar să meargă imediat cu ea şi să-l întâlnească.
Edemar ne spune povestea:
Crezând că acel om era impostorul care îi tâlhărise pe prietenii mei, eram
nerăbdător să ajung acolo cât mai repede posibil, să-l dau de gol şi să fie arestat.
Ştiindu-mă sceptic, soţia mea a fost surprinsă de dorinţa mea de a o însoţi, dar am
păstrat doar pentru mine adevăratele mele motive.
După ce a ajuns la casa Mariei, m-am dus la medium şi l-am întrebat dacă aş
putea să-l privesc mai de aproape. Mediumul João mi-a răspuns: „Desigur; oricine
poate să vadă”. Apoi a încorporat Entitatea şi m-a invitat să stau în picioare în faţa
lui. A cerut unei femei să se aşeze pe un taburet în faţa lui şi a operat-o ştergând-o
mai întâi la ochi cu vată îmbibată în agheasmă. Apoi i-a răzuit ochiul cu un cuţit
obişnuit. Era un cuţit de bucătărie, cu lama zimţată. Faţa ei era senină; nu a dat nici
un semn de durere în cursul întregii operaţii. Urmăream foarte atent totul de la mai
puţin de treizeci de centimetri. Mai târziu, ea a spus că nu a simţit nici o durere. Eram
uimit. Nu era nimic aranjat, în mod clar, aşa cum mă aşteptam.
După operaţie, am întrebat Entitatea: „Îmi puteţi spune de ce am nevoie?”
Entitatea mi-a spus că era nevoie de o operaţie la ochiul stâng. Din nou, eram uimit.
Doar cu câteva zile înainte, mă dusesem la medicul oftalmolog cu o iritaţie acută la
ochi. Medicul îmi explicase că era astupat canalul lacrimal şi ar fi fost necesară o
operaţie. Nimeni nu ştia că fusesem la oftalmolog, nici măcar soţia mea. Confirmarea
adevărului era în faţa mea. Entitatea m-a invitat să mă aşez. Era îngrozit şi am început
să transpir puternic, crezând că îmi va răzui ochiul. Entitatea mi-a cerut să mă întorc
cu faţa spre mulţime. Voiam să o iau la fugă de acolo; tremuram de teamă. Dar m-am
gândit că eram bine cunoscut în zonă. Aveam o reputaţie bună ca avocat de succes,
ferm şi necompromis. Preluam cele mai dificile cazuri şi aveam un palmares bun, nu
doar în statul meu, ci şi în alte state în care am lucrat. Cum m-ar fi privit lumea dacă
aş fi devenit laş şi aş fi fugit, după ce femeia permisese să-i fie răzuit ochiul?
Reputaţia mea ar fi avut de suferit. Mulţimea ar fi râs de mine şi mi-aş fi pierdut
clienţii. Aşa că am rămas pe loc, deşi fără tragere de inimă.
Entitatea mi-a şters uşor ochiul cu agheasmă şi mi l-a curăţat cu un pămătuf, nu
cu un cuţit. Nu am simţit absolut nici o durere. Ochiul mi s-a vindecat pe loc şi nu a
mai fost vreodată nevoie de operaţie la canalul lacrimal. Apoi am cerut Entităţii să mă
ajute în problema auzului. Eram pilot şi trebuia să am auzul bun la examenul pentru
licenţa de zbor. Entitatea a spus: „Aş putea să vindec această ureche acum, dar este o
plată dintr-o viaţă trecută. Dacă v-aş vindeca acum această problemă, ar apărea o altă
complicaţie pe trupul dumneavoastră, posibil şi mai gravă, fiindcă plătiţi o datorie
dintr-o viaţă trecută. Nu pot vindeca această afecţiune acum, pentru că nu sunteţi copt
din punct de vedere spiritual. Trebuie să slujiţi şi să lucraţi în plan spiritual. Abia apoi
aş putea să mă ocup de problema dumneavoastră”.
Peste ani, problema mea cu urechea nu s-a agravat. Am fost la un chirurg, care
mi-a spus că ar putea face o operaţie, dar cu mare risc. Am hotărât să nu spun
nimănui despre sfatul primit de la Entitate şi să trăiesc acceptând că am o problemă
cu auzul. Nu am reuşit să prind hoţul căutat, dar l-am întâlnit pe adevăratul
vindecător, João de Deus. De asemenea, am găsit în el un minunat prieten.
Edemar continuă:
Nu e ficţiune. Sunt satisfăcut doar atunci când pot include toate amănuntele şi
adevărul absolut. Sper că mă suportaţi şi să aveţi îngăduinţă cu mine. Prima dată când
am venit la Abadiânia, Casa de Dom Inácio era pe cealaltă parte a şoselei, într-o casă
minusculă. Locuiam în Colinas în acea vreme, dar mă duceam la Coneicão da
Araguaia, din Statul Para, cu afaceri şi să-mi vizitez vărul. În timp ce mă apropiam de
vărul meu, el le spunea prietenilor că dorea să-l găsească pe vindecătorul care făcea
minuni. I-am spus: „Îl cunosc eu. Îl cheamă João de Deus. Este prietenul meu, dar am
pierdut legătura cu el”. Mama lui Alberto, mătuşa mea, era foarte bolnavă şi nu putea
să călătorească. Mi-a cerut să-l găsesc pe João şi să-l aduc în Statul Para, să o
vindece. Auzisem că Mediumul João lucra în Abadiânia şi am călătorit fără oprire
toată noaptea să-l găsesc.
Când am ajuns la bordeiul ţărănesc în care Mediumul João îşi desfăşura
munca, erau deja vreo sută de maşini acolo. Când a apărut maşina lui João, îmi
făceam probleme. O să mă recunoască în mulţime? Trecuseră mulţi ani de când nu ne
mai văzusem. Imediat ce s-a dat jos din maşină, Mediumul João a spus: „Ce mai faci,
Edemar?” N-a invitat să rămân în casa lui din Anápolis. De acolo, cu multă
bunăvoinţa, s-a întors cu mine până în Statul Para, parcurgând cei 2.000 de kilometri
(1240 de mile) şi a tratat-o cu succes pe mătuşa mea. Cred că asta spune mai mult
decât volume întregi despre profunzimea prieteniei lui, despre conştiinţa cu care îşi
face munca şi despre bunătatea sa plină de iubire.
Cu altă ocazie, Mediumul João a fost arestat în Arapoema, în Statul Tocantins.
Devenisem bun prieteni pe vremea aceea. Ocazional, Mediumul mă solicita pentru
rezolvarea unor aspecte juridice. M-am dus la închisoare să-l eliberez pe cauţiune.
De-a lungul anilor, medici supăraţi şi necredincioşi răzbunători au căutat să-l vadă
arestat. Deşi Mediumul João a suferit în mâinile autorităţilor, el simte că a avut o
viaţă binecuvântată şi că nu a suferit niciodată. Nu se plânge niciodată în legătură cu
aceste evenimente. După ce a fost eliberat, primarul i-a permis Mediumului João să
folosească noua clădire a şcolii pentru munca sa. Am fost martorul multor vindecări
minunate în această şcoală. Odată, o femeie a fost adusă în stare de invaliditate totală.
Era paralizată şi fusese adusă pe un şezlong. A putut să iasă singură din şcoală după
operaţie. E doar una dintre sutele de vindecări făcute de Entităţi, pe care le-am văzut
cu ochii mei.
După mulţi ani, Mediumul João a venit la Colinas, unde locuiam eu. Lucra şi
locuia în casa primarului. Am fost să-l vizitez acolo unde lucra. Entitatea încorporată
în acea zi era Sfântul Ignatius de Loyola. L-am întrebat: „Sunteţi Sfântul Ignatius de
Loyola?” El a răspuns: „Dom Inácio este suficient” (În spiritism nu sunt sfinţi,
datorită perspectivei universale care consideră că toţi suntem egali). Dom Inácio mi-a
spus să-l însoţesc pe Mediumul João şi un grup mic de oameni până la un râu de la
marginea oraşului. Mi-a spus că ar trebui să port o cămaşă albă şi să intru cu
Mediumul João în apă. Dom Inácio m-a învăţat să spun în gând rugăciunea Tatăl
nostru în timp ce eram la râu şi apoi să invoc numele lui Ioan Botezătorul. Entitatea
mi-a spus: „Vei vedea ce se întâmplă”.
Când am ajuns la râu, am făcut aşa cum fusesem învăţat. M-am rugat şi apoi
am spus „Ioan Botezătorul”. Mediumul João a încorporat imediat o Entitate.
Trăsăturile sale fizice s-au transformat. Ochii păreau bulbucaţi. Comportamentul lui
s-a schimbat; părea să aibă o energie enormă. Corpul său părea să crească în ochii
mei, devenind mai robust. Trăsăturile i se schimbaseră în mod evident: oasele
obrajilor erau mai largi, mai solide, expresia lui era solemnă şi serioasă. Puteam să
cred doar că era Ioan Botezătorul. Încorporând Entitatea, Mediumul João s-a
scufundat în apă şi a înotat, rămânând sub apă cam două minute. Mediumul João nu
ştie să înoate. Când a ieşit la suprafaţă, ţinea strâns în mână un peşte mare. Entitatea
s-a scufundat din nou în apă şi a ieşit după câteva minute, dar era João neîncorporat.
Trăsăturile erau din nou cele ale Mediumului João. Mai ţinea în mână peştele destul
de mare, care era acum deformat de apăsarea mâinii. El mi-a spus că altădată, când o
anumită Entitate fusese încorporată într-un râu, mulţi peşti au murit datorită puterii
enorme a energiei.
Un grup de femei care spălau rufe în josul râului, în acea zi, au văzut plutind
mulţi peşti morţi. Mediumul João mi-a spus că nu i se permisese să divulge
identitatea Entităţii. Admit că acest fenomen mă ameţeşte; nu-l înţeleg. Alţii s-ar
putea să creadă că am născocit povestea, dar Mediumul João spune: „Este în
întregime adevărată”. Îmi place să cred că acei peşti fuseseră eliberaţi pentru o
renaştere la un nivel superior.
Am venit sceptic şi am rămas credincios. Puteţi vorbi cu soţia mea; vă va
confirma tot ce v-am spus şi vă va spune cum m-am schimbat. Noi am fost martorii
atât de multor vindecări şi ea îşi aminteşte şi mai bine amănuntele. La fiecare şase-opt
săptămâni, călătoresc la Abadiânia, pentru a sluji ca medium în Casa de Dom Inácio,
să consult Entităţile şi să-mi vizitez prietenii.
▲
PARALIZAT DE LA BRÂU ÎN JOS
José Ribeiro
▲
UN SPIRITIST FERVENT
Euler Nunes de Oliveira
Euler a lucrat în domeniul bancar până la pensionare, în 1999. Vorbeşte mai
multe limbi străine şi a fost un fervent practicant spiritist timp de patruzeci de ani.
Este medium al Casei de Dom Inácio şi profesor de spiritism. Euler răspunde tuturor
scrisorilor care sosesc pe adresa Casei cu un cuvânt de mângâiere şi câteva rânduri
din Evanghelii. Euler are exemplare din Evanghelii în mai multe limbi şi poate să
răspundă la scrisori cu un mesaj în limba celui care a trimis scrisoarea.
▲
MISIUNEA SUFLETULUI
Heather Cumming
M-am născut în Brazilia, unde părinţii mei scoţieni conduceau o fermă de vite
în interiorul ţării. O plimbare până la ferma vecină sau până în satul vecin dura cel
puţin două ore mergând călare şi totuşi aceste distanţe mari favorizau un sentiment
profund de înrudire între familii, un sentiment de comunitate cu rezonanţe adânci în
sufletul meu. Călărind prin fermă alături de cow-boy, care lucrau pământul şi aveau
grijă de vite, am învăţat cât este de importat să trăieşti în armonie cu natura; şamanii
locali m-au învăţat tradiţiile de vindecare ale băştinaşilor. Educaţia şcolară
tradiţională am început-o acasă, cu mama mea, apoi am urmat o şcoală cu internat la
São Paulo şi liceul, tot cu internat, în Scoţia. Totuşi, internatul te făcea să te simţi
străin şi nu mă simţeam bine într-un mediu care era rece şi lipsit de iubire. Cu dorul
de Brazilia, m-am întors acasă la vârsta de şaisprezece ani; la treizeci de ani, m-am
căsătorit şi m-am mutat în Statele Unite. Încă tânjind după o viaţă mai spirituală, am
studiat şamanismul şi, în final, am înfiinţat o firmă în care aplic proceduri practice de
vindecare.
În vara anului 2000, eu şi fiul meu ne-am vizitat familia din interiorul Braziliei.
O parte din practica mea de vindecare şamanică implica organizarea de excursii în
zona Amazonului pentru a-i vizita pe şamanii triburilor braziliene. În timp ce mă
pregăteam pentru una din aceste expediţii, am auzit despre Ioan al Domnului şi am
fost imediat atrasă de ideea unei vizite. Nu auzisem până atunci de Ioan la Domnului,
însă experimentasem o „cunoaştere a trupului” citind o carte despre el. La puţin timp
după asta, mi s-a cerut să conduc un grup mic de oameni la Casa de Dom Inácio,
pentru vindecare. Fiul meu şi cu mine am urcat într-un autobuz, am călătorit toată
noaptea şi am ajuns în faţa Entităţii (Dr. Augusto) în dimineaţa următoare. Aveam un
sentiment profund că toate căile vieţii mele mă îndreptaseră către acest moment de
deschidere. După ani de aspiraţii, îmi găsisem „casa spirituală” în Abadiânia. Ştiam
că îmi găsisem adevărata chemare din această viaţă.
Stând în picioare în faţa Entităţii cunoscute drept Dr. Augusto, lăcrimam fără să
mă pot controla, pe măsură ce amintirile îmi inundau fiinţa. Mă gândeam: Ce este
iubirea necondiţionată? Răspunsul mă ocolise toată viaţa.
„De ce plângeţi, filha?” a întrebat Entitatea.
„Nu am mai trăit niciodată o asemenea iubire, Tată”, am spus, plângând cu
suspine.
A trecut în spatele meu, a luat mâna fiului meu Ben în mâna lui şi a scris o
reţetă. Apoi ne-am aşezat amândoi în camera curentă.
Un val de energie a trecut peste mine, în timp ce simţeam o mână în interiorul
trupului, presându-mi şi ridicându-mi plămânul. Durerea era asemănătoare cu cea a
extragerii unui dinte – o senzaţie obişnuită de „tragere şi zvâcnire”, pe care o ai după
anestezie. Simţeam miros de eter şi retrăiam o experienţă foarte vie a unei amintiri
din copilărie, când mi-au fost scoase amigdalele.
În ziua următoare, la cererea Entităţii, Sebastian m-a dus pe o scenă să
urmăresc o operaţie. Fascinată, l-am observat pe Dr. Augusto cum folosea un cuţit
obişnuit pentru a opera o hernie abdominală şi apoi ochiul unui bărbat. După ce
operaţia s-a încheiat, mi-a recomandat să fac cinci şedinţe de tratament pe patul cu
cristale şi apoi să vizitez cascada sacră. Am întrebat dacă aş putea să aduc mici
grupuri de oameni la Casa de Dom Inácio, ca să poată şi ei să resimtă puterea lui
vindecătoare.
„Aduceţi grupuri cât de mari doriţi”, a răspuns Dr. Augusto.
Mă simţeam fără echilibru, în timp ce un alt val de energie îmi străbătea corpul
şi am ajuns la Sebastian să mă sprijine. Dar era prea târziu; m-am prăbuşit imediat,
lăsându-mă în seama puterii vindecătoare a binecuvântării doctorului Augusto. Mai
târziu, m-am trezit la infirmerie, unde surori voluntare îmi ofereau agheasmă din
Casa de Dom Inácio. În patul de lângă mine era bărbatul care fusese supus operaţiei
şi acum mânca supa servită gratuit în Casă. El mi-a spus că hernia lui nu-l mai durea
şi că acum vedea perfect. Peste douăzeci de minute, simţindu-mă complet energizată,
am fost dusă de unul dintre mediumi la cascada sacră. Am intrat în apă în linişte, cu
adâncă recunoştinţă pentru vindecarea şi binecuvântările de care avusesem parte.
Am primit nenumărate daruri care mi-au transformat viaţa de la prima mea
vizită în Casa de Dom Inácio. Aş vrea să vă împărtăşesc o poveste foarte puternică, ce
demonstrează modul în care Entităţile au grijă de toate aspectele vieţilor noastre.
Cu două zile înainte de data la care trebuia să mă întâlnesc cu grupul meu din
Abadiânia, am primit vestea că fiica mea era foarte bolnavă. Eram sfâşiată între
dorinţa de a-i sări în ajutor şi cea de a-mi îndeplini obligaţiile de conducător al unui
grup. Nu voi uita niciodată porunca fermă a fiicei mele, atunci când am telefonat
acasă: „Tu trebuie să rămâi la Casa de Dom Inácio; îţi soseşte un grup. Poţi face mai
mult pentru mine acolo, decât venind acasă. Dacă pleci acum, voi refuza să te văd.
Îngrijeşte-te de grupul tău”.
În acea primă zi petrecută în Casă, Sebastian mi-a cerut să asist la rugăciunea
de deschidere. Simţindu-mi oboseala, m-a luat de mână şi m-a dus la sala curentă,
spunând: „Ceva vă tulbură profund; aşezaţi-vă aici”. Peste câteva minute, mi-a adus
un pahar cu suc din fructe de Passiflora (Floarea Patimilor). M-am aşezat şi am plâns
în linişte, concentrându-mă asupra fiicei mele. Deodată o mână m-a tras şi m-am
trezit uitându-mă în ochii Entităţii, care mi-a spus: „Nu vreau să te văd aşa! Înainte de
a ne cere ajutorul pentru fiica ta, am venit să-ţi spun că noi avem grijă de ea. Nu
trebuie să te îngrijorezi. Se va simţi foarte bine. Ştiţi că noi ne îngrijim de toate
aspectele vieţii copiilor Casei. Unde îţi este credinţa?” Era blând, dar puţin cam
aspru.
Uimită şi liniştită, eram asigurată ştiind că Sasha şi copiii noştri, noi toţi,
suntem protejaţi şi cineva are grijă de noi în toate privinţele. Entităţile ne iubesc la fel
de mult şi de necondiţionat. Am fost binecuvântată cu o viaţă minunată. Este un
privilegiu să mergi alături de colegii căutători în aceste călătorii spirituale – fiind
martori şi întărindu-ne legăturile, pe măsură ce creştem, ne schimbăm şi ne vindecăm.
Aşa cum promisese Entitatea, Sasha s-a simţit într-adevăr mult mai bine. A terminat
colegiul şi se bucură de o viaţă bogată şi plină. Sunt foarte mândră de ea şi îi respect
curajul, străduinţa şi hotărârea de a-şi urma calea.
Am trăit vindecarea în multe feluri, de la prima mea vizită în Casa de Dom
Inácio, inclusiv un chist ovarian, care a „dispărut”, aşa cum promisese Entitatea, iar
vindecarea a fost apoi confirmată prin ecografie (examinare cu ultrasunete). Şi totuşi,
cea mai profundă vindecare vine din îndeplinirea rolului meu de fiică a Casei de Dom
Inácio: un membru al familiei de mediumi, care şi-au consacrat vieţile slujirii Casei şi
misiunii de vindecare a lui Ioan al Domnului. În prezent, slujirea mea are două
aspecte: în primul rând, sunt ghid oficial al Casei, fiind translator pentru vizitatorii de
limbă engleză şi spaniolă şi aducând în mod regulat grupuri la Casa de Dom Inácio.
În al doilea rând, îl asist pe Ioan al Domnului în misiunile de vindecare în afara
Casei, însoţindu-l în călătoriile în străinătate şi fiind translator pentru el şi pentru
Entităţi.
Cu imensă apreciere şi recunoştinţă îmi ofer viaţa în slujba familiei mele, Casei
de Dom Inácio, lui Ioan al Domnului, Entităţilor şi planului lui Dumnezeu, pentru
atingerea celor mai potrivite capacităţi şi virtuţi şi pentru binele nostru al tuturor.
Intenţia şi rugăciunea mea sunt să pot sluji cu smerenie şi cu cinste şi rog să mi se
arate cum să fac acest lucru.
▲
UN PORTRET AL VINDECĂRII
Karen Leffler
Provin dintr-o familie tipic americană, din clasa de mijloc, şi m-am bucurat de
o copilărie lipsită de griji. Mă pregăteam să intru la un colegiu, cu intenţia de a urma
o carieră în diplomaţie, dar la şaptesprezece ani, am suferit o pierdere atât de mare,
încât viaţa mi-a fost complet schimbată. Motivată de o intensă dorinţă de a face ceva
în această lume, am început să caut adevăratul rost al vieţii şi al morţii. Am petrecut
mulţi ani căutând să ajung din afară la înţelegerea spirituală şi dorind să simt că am
„o inimă pură”.
În 1972, am petrecut patru luni în India, studiind cu Avatarul Satya Sai Baba.
Am primit multe învăţături profunde şi binecuvântări în tot acest timp. De asemenea,
am primit şi un semn fizic de la această fiinţă iluminată: un inel negru din piatra lunii,
un lingam Ishwara, care s-a materializat special pentru mine6. A fost pentru prima
dată când am simţit iubirea necondiţionată. În ultima zi în care eram la colegiul său
din Braindavan, Sai Baba m-a întrebat ce doream şi eu am răspuns: „O inimă pură”.
Încă o dată, el a materializat un cub din zahăr indian: „Acesta îţi va curăţa inima, dar
trebuie să lucrezi; trebuie să meditezi”. Minunea şi farmecul acelei zile a fost darul de
a fi asistată de Sai Baba – de a avea ocazia să cer şi să fiu ascultată şi de a lăcrima
pentru această profundă recunoaştere a Iubirii Divine. După ce mi-am aşezat capul pe
picioarele sale, în semn de recunoştinţă (aşa cum este obiceiul în India), m-am întors
acasă.
Dorind să împărtăşesc şi altora această experienţă care mi-a schimbat viaţa, am
înfiinţat un Centru Sai Baba şi am continuat să lucrez şi să împărtăşesc minunile pe
care le văzusem. Însă, o dată cu trecerea timpului, mi-am dat seama că nu puteam să
menţin fluxul constant de pace şi de iubire pe care îl simţeam în prezenţa sa. Privind
în urmă, am constatat că nu am înţeles pe deplin munca profundă de care aveam
nevoie pentru a dobândi şi „a cultiva” o inimă pură.
Fiind căsătorită şi locuind în California de Nord, într-o casă construită de mine
şi de soţul meu, sufeream de migrenă, încă din copilărie, şi de epuizare fizică. Şi cum
afacerea mea în domeniul fotografiei arhitecturale era prosperă, am simţit o dorinţă
inexplicabilă de a face mai mult. Întâlnirea întâmplătoare cu un prieten mi-a oferit
informaţii despre un vindecător remarcabil din Brazilia. La sosirea în Abadiânia, după
câteva săptămâni, am simţit că „sosisem acasă”.
6
Conform mitului indian, lingamul şi yoni simbolizează unirea puterilor cosmice ale zeului Shiva şi ale consoartei sale
Uma.
Când am venit în faţa Entităţii (Dr. Augusto), pentru prima dată, şi l-am privit
în ochi, m-am simţit ca şi cum aş fi privit chiar în inima lui Dumnezeu. Profund
emoţionată, am stat la rând în acea dimineaţă, recunoscând aceeaşi iubire
necondiţionată pe care o trăisem în India, cu mulţi ani în urmă. Indiferent câţi oameni
ar fi la rând, aceste fiinţe extraordinare îşi fac timp să ne vadă pe fiecare dintre noi,
prescriindu-ne plante medicinale, oferindu-ne sfaturi şi spunându-ne: „Vă ajut; nu vă
faceţi griji; vă ajut”.
Ajutorul a venit în timp ce stăteam în faţa Entităţii (Dr. Augusto). Inima îmi
bătea puternic, atunci când translatorul Casei m-a condus în faţa sa. Mi s-a spus că
puteam cere orice doream. Doream vindecare fizică, dar m-am trezit spunând: „Vreau
să-l cunosc pe Dumnezeu”. Translatorul m-a întrebat dacă sunt într-adevăr pregătită
să primesc ceea ce am cerut. Fireşte că nu eram. Această întrebare mi-a schimbat
complet viaţa. Treptat, am început să înţeleg inconştient că nu eram dispusă să fac
munca lăuntrică cerută pentru o astfel de transformare. Nu-mi amintesc prea multe
din ceea ce mi s-a spus în acea dimineaţă, în afară de ordinul blând al doctorului
Augusto: „Luaţi loc în camera mea curentă şi lucraţi”. Îmi amintesc doar sentimentul
profund de iubire şi lacrimile recunoaşterii care mă copleşeau. Nu mi se spusese cum
să lucrez; nu erau reguli stabilite pentru meditaţie, contemplaţie sau rugăciune. Însă
puteam să simt cum Entităţile lucrau alături de mine, folosindu-mi cadrul lăuntric
pentru a mă călăuzi către acele momente uimitoare de auto-eliberare. În camera
curentă, am început să cunosc aspecte îndelung negate ale propriei mele fiinţe. Am
trăit regretul, bucuria şi adânca recunoştinţă în noua mea cale de auto-descoperire.
Slujirea mea începuse.
În timpul sejurului meu aici, am fotografiat operaţiile fizice efectuate pe scena
Casei. Atunci când m-am uitat la fotografii, pe display-ul camerei mele digitale, am
observat anumite distorsiuni luminoase: raze de lumină radiind din cristalul aflat pe
altarul de lângă Mediumul João, precum şi alte apariţii luminoase neobişnuite.
Curând mi-am dat seama că fotografiile surprindeau energia spiritelor. Atunci când i-
am arătat fotografiile lui Sebastian, secretarul Casei, era vizibil emoţionat, vorbind
repede în portugheză. Heather mi-a tradus, explicându-mi că fotografiile erau un dar
din partea Entităţilor. Heather mi-a spus că mi se permisese să surprind esenţa
spiritelor. Entitatea a cerut ca fotografiile să fie înrămate şi aşezate în sala principală
pentru a putea fi văzute de toţi. Ele au devenit o sursă de inspiraţie şi o dovadă
palpabilă a energiei vindecătoare manifestate în Casa de Dom Inácio. Puţine lucruri
ştiam despre imensele schimbări care aveau să aibă loc în viaţa mea exterioară,
deoarece viaţa mea lăuntrică se schimbase ca urmare a chemării sincere a Entităţilor
în ajutor.
Foarte fericită de noua mea viaţă, destul de prinsă în schimbările cerute de
intrarea într-un univers necunoscut, aduc mulţumiri inimii lui Dumnezeu. Sunt
profund recunoscătoare pentru sprijinul pe care Entităţile mi l-au dat de-a lungul
procesului de vindecare personală. După ce am trecut de la viaţa mea confortabilă de
aproape patruzeci de ani, de pe Coasta de Vest pe Coasta de Est, în căutarea
„Sfântului Graal” (sau Sfântului Potir), am ajuns să-mi cunosc în mod repetat părţile
mai întunecate ale vieţii mele şi am învăţat să o îndrăgesc şi să o înţeleg mai bine.
Extinderea conştiinţei noastre până la nivelul subtilităţilor, cum ar fi întrebarea „Cine
suntem de fapt?”, este ceea ce eu doresc să dăruiesc celorlalţi: să dăruiesc credinţă
celor care se îndoiesc, speranţă celor bolnavi, slavă lui Dumnezeu şi Eului nostru
Superior şi să manifest smerenie în faţa extraordinarei slujiri a Entităţilor şi a omului
plin de compasiune care este Ioan al Domnului.
IOAN AL DOMNULUI 2
Capitolul 5
După ce a petrecut mai mulţi ani în capitala federală Brasília, sub protecţia
armatei, Mediumul João a început să călătorească din oraş în oraş, vindecând pe cei
bolnavi. Autorităţile medicale s-au simţit din nou ameninţate. Mediumul João dorea
de mult timp să aibă un sanctuar în care oamenii să poată veni pentru tratament.
În 1978, Entităţile i-au trimis Mediumului João un mesaj care i-a schimbat
viaţa, prin intermediul veneratului său prieten şi mentor Francisco „Chico” Cândido
Xavier. Chico a fost probabil cel mai prolific scriitor din lume care a tratat subiecte
metafizice şi spiritiste. Aproape necunoscut în Europa şi în America de Nord, el a fost
îndrăgit de brazilieni şi profund iubit de Mediumul João. Chico şi-a dedicat viaţa
ajutorării săracilor. A scris peste patru sute de cărţi spiritiste bestseller, donând toate
drepturile de autor pentru acţiuni caritabile.
Chico a primit mesajul psihografiat (transmis prin channeling, sub forma
cuvintelor scrise) de spiritul lui Bezerra de Menezes, care l-a determinat pe
Mediumul João să-şi stabilească un centru pentru practicarea activităţilor sale
caritabile. Mesajul lui Menezes desemna minusculul oraş Abadiânia drept un loc
potrivit pentru ridicarea sanctuarului. Era imperativ să aibă acces la o cascadă din
apropiere. Urmând aceste instrucţiuni, Mediumul João a început să caute terenul
destinat centrului.
Mediumul João nu a avut niciodată de gând să renunţe la Abadiânia, dar în
1993, o altă comunicare a venit prin intermediul lui Chico Xavier, care încorporase
din nou spiritul lui Bezerra de Menezes, mesaj prin care se confirma faptul că
Abadiânia era locul destinat pentru edificarea centrului de vindecare al Mediumului
João. Mesajul spunea: „Prezado João, caro amigo, Abadiânia é o abençoado recinto
da sua iluminada missão e de sua paz” (Dragă João, prieten scump, Abadiânia este
locul binecuvântat al misiunii tale iluminate şi al păcii tale sufleteşti) – Chico Xavier,
Uberaba, 18 septembrie 1993.
Mediumul João a închiriat o colibă primitivă, cu o singură cameră, lângă
postul de poliţie din Abadiânia. Domnul Hamilton Pereira, primarul localităţii
Abadiânia, a devenit prietenul lui João şi a hotărât să-i asigure o protecţie sigură
vindecătorului. S-a dus direct la preşedintele Asociaţiei Medicale din Goiás, care
deţinea o fermă de vite pe teritoriul oraşului. Domnul Hamilton a cerut o garanţie că
Asociaţia Medicală îi va permite Mediumului João să practice munca lui spirituală,
cu prevederea ca el să construiască un centru permanent în Abadiânia. S-a ajuns la o
înţelegere şi siguranţa Mediumului João a fost garantată.
Puţin mai târziu, în acelaşi an, familia domnului Hamilton a donat terenul pe
care se află acum Casa de Dom Inácio. Locul se afla într-o păşune, departe de centrul
oraşului. A fost construită o clădire mică, modestă, iar Mediumului João i s-a permis,
în cele din urmă, să lucreze fără interferenţe. Nu era electricitate în apropiere în acea
vreme. Casa este situată într-o poziţie minunată, de unde se pot vedea dealurile şi
văile din apropiere şi este centrată pe un vortex (un vârtej) natural de energie creat de
stratul de cristale de cuarţ din subsol.
Casa a fost numită oficial Casa de Dom Inácio de Loyola (Casa Sfântului
Ignatius de Loyola), în cinstea uneia dintre principalele Entităţi care îl călăuzeşte pe
Mediumul João, Dom Inácio de Loyola sau, mai scurt, Dom Inácio. Culorile casei
sunt albastru deschis, asemenea cerului, şi albul, urmând solicitarea explicită a lui
Dom Inácio, într-o viziune transmisă Mediumului João. Dom Inácio de Loyola a fost
întemeietorul Ordinului Iezuit sau al Însoţitorilor lui Iisus (Apelativul Dom exprimă
mai mult respect decât Mr. şi este similar cu Sir).
Mama Domnului Hamilton, Dona Rosinha, a construit prima pousada pentru
vizitatori, alături de poarta din faţă a Casei. Purta numele ei şi acum este cunoscută
drept Pousada Santa Rita.
Mediumul João locuieşte în Anápolis, la treizeci şi cinci de kilometri (21 de
mile) distanţă de Casă. El este proprietarul a două ferme de vite şi are un parteneriat
în exploatarea unei mine de aur şi a unei mine de smaralde. Copilăria în condiţii de
sărăcie şi munca fizică grea din adolescenţă l-au ajutat să devină la maturitate un
întreprinzător şi un fermier de succes. El este extrem de conştient că munca lui
spirituală are nevoie să fie sprijinită financiar prin proiectele sale de afaceri. Îşi ia
rareori o vacanţă, pentru că este într-un ciclu continuu de activităţi pentru sprijinirea
misiunii sale. Mediumul João lucrează în Casa de Dom Inácio în zilele de miercuri,
joi şi vineri. De mai multe ori pe an, el merge la o Casă afiliată din sudul Braziliei şi
în alte state. Pleacă pentru aceste şedinţe, cu avionul, vineri noaptea şi efectuează
tratamente în masă în zilele de sâmbătă, duminică şi luni, călătorind spre Casă în ziua
de marţi, pentru a-şi putea relua activităţile din Abadiânia, începând cu ziua de
miercuri. De asemenea, a călătorit în multe alte ţări, cum ar fi Peru, Portugalia,
Germania, Statele Unite ale Americii, Grecia şi Noua Zeelandă, întorcându-se
întotdeauna la Abadiânia pentru şedinţele regulate ale Casei de Dom Inácio.
Mediumul João are o statură impunătoare. Are peste 1,80 m înălţime (şase
picioare), are o ţinută aleasă şi o sensibilitate deosebită, pornită din smerenie. Ochii
săi limpezi, albaştri, strălucesc atunci când lucrează, dar pot să-şi schimbe culoarea în
cursul încorporării unei Entităţi. Atunci se schimbă şi trăsăturile sale fizice. De
exemplu, când este încorporat Dom Inácio, Mediumul João şchiopătează şi caută
sprijinul cuiva, în timp ce merge. Asta datorită faptului că Dom Inácio a fost rănit
grav de un proiectil de tun la picior, în secolul al XVII-lea. Ochii lui Dom Inácio par
mult mai mari şi de un albastru mai închis decât ai Mediumului João şi emană o atât
de puternică transmisie de iubire de la această Entitate, încât rareori vezi ochi care să
nu lăcrimeze atunci când încorporează. Uneori, părul Mediumului João pare să fie
mai des sau mai rar, în funcţie de spiritul care este încorporat. Ocazional, o Entitate
îşi face cunoscută identitatea. Mai des, Entităţile pot fi identificate prin atributele şi
trăsăturile lor deosebite, prin comportamentul şi felul lor de a vorbi.
Entităţile au propria lor personalitate, unică. Entităţile încorporate mai
frecvent pot fi recunoscute şi adeseori se identifică ele însele. Dr.Augusto, de
exemplu, îşi anunţă singur prezenţa, cu autoritate: „Sunt Dr. Augusto de Almeida!”
Alte Entităţi din falanga doctorului Augusto îl onorează atunci când sunt încorporate,
spunând într-un limbaj de modă veche: „Salutare Dr. Augusto!” Dr. Augusto pare să
fie foarte elevat, fiind foarte cinstit şi respectat de membrii grupului său. O Entitate i-
a cerut lui Karen să-i facă o fotografie şi, când Heather a întrebat: „Cum te cheamă,
Părinte?”, răspunsul a fost: „Iubire!”.
Altă dată, cineva a dorit să ştie numele Entităţii. Când a întrebat, i s-a
răspuns: „Nu contează numele meu. Sunt din falanga lui Dom Inácio. Toţi fiii Casei
au cinstea să-l vadă pe Dom Inácio. Nu sunt vrednic să-i îngenunchez la picioare”.
Acela era desigur un spirit foarte elevat, care nu era interesat să fie recunoscut. Nu
ştim foarte exact care din cele peste treizeci şi cinci de Entităţi era, însă Capitolul 9
ne oferă puţinele cunoştinţe despre Entităţile care se încorporează cel mai frecvent.
De asemenea, Entităţi feminine se încorporează în trupul Mediumului João, dar în
acest caz, tonul vocii nu i se schimbă. În diferite situaţii, Entităţile iau locul una
alteia, intrând şi ieşind din trupul Mediumului João de mai multe ori în timpul unei
singure şedinţe. După zdruncinătura de la începutul încorporării, înlocuirile sunt
simultane şi ceva mai line, iar observatorii nu sunt de obicei conştienţi că ele au loc.
* * *
Mediumul João a suferit, în anul 1987, un atac cerebral, care l-a lăsat parţial
paralizat pe o parte a corpului. Ochii şi mâinile păreau atrofiate, înţepenite şi cumva
deformate. Totuşi, în timpul încorporării, trupul lui părea la fel de sănătos cum fusese
înainte de atacul cerebral. Într-o zi, Entitatea s-a încorporat şi a efectuat o operaţie pe
trupul Mediumului João, tăindu-l în partea stângă, mai jos de stern. După această
operaţie, Mediumul João a revenit la starea normală de sănătate, pe care o avusese
înainte de atacul cerebral şi pe care o are şi astăzi. Mediumului João i se face rău şi
leşină la vederea sângelui, ceea ce este desigur o confirmare că el nu este „prezent” în
timpul încorporării – nici măcar cu acea ocazie în care „el” se opera pe sine, aflat în
interiorul Entităţii.
În iulie 2004, Mediumul João i-a cerut prietenului său de încredere Hamilton
să preia funcţia de manager al Casei de Dom Inácio. El avusese anterior o carieră
politică îndelungată şi de succes, iar acum avea o slujbă bine plătită şi locuia în oraşul
Goiânia, atunci când a răspuns solicitării prietenului său şi s-a mutat din nou în
Abadiânia.
Supă spirituală
Aparecida Rosa Reis şi soţul ei Mario au sosit la Casa de Dom Inácio pentru
tratament, în 1978. Aparesida era grav bolnavă şi foarte slăbită. Fusese diagnosticată
cu cancer la ovare şi uter şi pierdea sânge în mod constant. Avea de înfruntat un viitor
sumbru. Entităţile i-au cerut să rămână o perioadă nedeterminată de timp pentru a fi
tratată. A închiriat o cămăruţă în apropiere de Casă şi pregătea masa pentru ea şi soţul
ei.
După un timp, a început să trimită diferite feluri de mâncare Mediumului
João, care s-a bucurat şi a dorit să o întâlnească. (Entitatea o trata, nu Mediumul João,
care nu avea amintiri personale privind şedinţele ei de vindecare). Mediumului João a
insistat să-i furnizeze ingredientele pentru mâncărurile preparate. Pe măsură ce
Aparecida se vindeca şi prindea puteri, João i-a dat vase mai mari, cantităţi mai mari
de ingrediente şi a invitat-o să gătească pentru membrii Casei. Mâncarea pregătiră de
ea era destul de bună şi ea realiza o combinaţie sănătoasă, folosind carne, pui, orez,
leguminoase şi legume. Mâncarea era atât de delicioasă, de fapt, încât într-o zi,
membrii Casei au mâncat prea mult şi erau apatici şi somnoroşi la şedinţa de după-
amiază. Entitatea a hotărât ca masa de la miezul zilei să fie înlocuită cu o supă mai
consistentă, care ar fi mai uşor digerabilă. De atunci, s-a servit supă după şedinţele de
dimineaţă.
Cuvintele de despărţire pe care Entităţile le spun atunci când părăsesc trupul
Mediumului João sunt întotdeauna o invitaţie de a face astfel încât fiecare să
primească supă şi agheasmă. Totuşi, cantitatea de supă nu este pregătită doar pentru
oaspeţii Casei. Oricui îi e foame şi vrea să mănânce o poate face. O masă de prânz
completă este oferită întregului personal al Casei şi se prepară întotdeauna mai multă
mâncare, pentru voluntari şi pentru oaspeţii Mediumului João. El nu poate suporta
gândul ca cineva să rămână flămând, astfel încât este întotdeauna mai multă mâncare
disponibilă. Există o bucătăreasă a cărei singură obligaţie este să pregătească supa.
Legumele sunt curăţate marţi dimineaţa şi voluntarii sunt întotdeauna bineveniţi să
ajute. În fiecare dimineaţă, bucătăreasa numără rândurile ocupate cu oaspeţi din sala
principală şi din camerele curente, pentru a aproxima numărul celor care vor servi
supă. Pe 31 iulie, de ziua Sfântului Ignatius de Loyola, de exemplu, ea dublează sau
chiar triplează cantitatea. Bucătăreasa care prepară supa găseşte remarcabil faptul că
atunci când găteşte supa acasă, cu exact aceleaşi ingrediente, nu are acelaşi gust cu
supa pregătită în Casa de Dom Inácio. Supa este special impregnată cu energie de
către Entităţi şi acesta este un alt aspect al procesului de vindecare. Entităţile le cer
tuturor oaspeţilor să se odihnească în linişte în camerele lor şi să nu părăsească
hotelurile timp de douăzeci şi patru de ore după ce au fost supuşi unor operaţii
chirurgicale. Atunci când planificaţi o călătorie la Casa de Dom Inácio, asiguraţi-vă
că aţi anunţat pousada sau hotelul în care vă odihniţi după operaţie. Supa vă va fi
trimisă în cameră, astfel încât să nu pierdeţi nici o zi din procesul de vindecare.
În afara supei oferite în Casă, Mediumul João mai distribuie peste 80.000 de
porţii de supă la cantinele sale pentru săraci, aflate în alte localităţi din Brazilia.
Nota Editorilor: Neclaritatea unor fotografii reprezintă de fapt „energia spiritului” surprinsă de
cameră şi nu este un artificiu obţinut prin focalizarea nepotrivită a imaginii. Pentru a vedea întreaga
serie de fotografii din Casa de Dom Inácio, vă rugăm vizitaţi www.beyondword.com sau
www.worthathousandwords.info .
João de Deus, cu numele complet João Teixeira de Faria, s-a născut în Cachoeira da
Fumaça, Statul Goiás (acum Cachoeira de Goiás), Brazilia. O fotografie a
Mediumului João în jurul vârstei de 17 ani, la începutul misiunii sale de vindecare
Mediumul João în jurul vârstei de treizeci şi cinci de ani, însoţind-o pe mama sa,
Dona Iuca, la biserică. A fost deosebit de devotat mamei sale
Ana Keyla Teixeira Lorenço, soţia Mediumului João, şi-a dedicat viaţa sprijinirii
soţului ei, misiunii sale şi Casei
Mediumul João mănâncă pepene şi bea apă de cocos la prăvălia de la marginea
şoselei, în oraşul copilăriei sale, Itapaçi, la vreo patru ore de mers cu maşina de la
Abadiânia
Mediumul João îşi coase şi îşi calcă hainele în locuinţa sa din Anápolis
Grădinile tropicale luxuriante ale Casei de Dom Inácio, în care vizitatorii pot medita
în linişte
Scaunul Entităţii, în care Mediumul João stă în timp ce milioane de oameni trec prin
faţa lui pentru vindecare
Dr. Augusto a observat că această fotografie a spiritului „arată puterea acestui cristal,
care a fost scos de la adâncimea de doisprezece metri”
Heather Cumming traduce discuţia dintre Mediumul João şi un vizitator al Casei, care
ţine în braţe un copilaş. Fotografia nu este greşit focalizată, ci surprinde vârtejurile
energetice folosite pentru vindecare
Triunghiul din sala principală, unde oamenii îşi pun capul, se roagă şi aşează mesaje
şi imagini. În timp ce vizitatorii îşi odihnesc capul pe acest triunghi, ei pot simţi cum
cerul atinge pământul, un portal se deschide şi lumina se revarsă
Prima dintr-o serie de trei fotografii care surprinde energia manifestată în timpul unei
operaţii chirurgicale. În această fotografie, capul bărbatului acoperă faţa lui Iisus, în
timp ce Heather îi ţine cămaşa ridicată, pregătindu-l pentru operaţie
În timp ce Entitatea începe operaţia chirurgicală, o lumină galbenă radiază din icoana
lui Iisus, aflată în spatele pacientului
În timp ce cleştele Kelly este scos, putem vedea energia care radiază din capul şi din
mâinile Entităţii. Entităţile au confirmat faptul că până la nouă afecţiuni pot fi tratate
prin acest tip de procedură
Francisco Xavier spălându-şi mâinile după operaţie. Adeseori sângele dispare înainte
ca el să aibă timp să se spele pe mâini
Icoana de altar a lui Dom Inácio, realizată de Sirlei Lerner, se află deasupra scaunului
Entităţii. Despre povestea Sirlei în capitolul 10
Sala curentă a Entităţii, în Atlanta, Georgia, unde oamenii sunt aşezaţi să primească şi
să ofere energie pentru vindecare
Capitolul 6
SALA PRINCIPALĂ
Clădirea centrală a Casei este o sală mare de întrunire. În zilele de miercuri,
joi şi vineri, toţi vizitatorii se adună în această „Sală principală”, la ora 8:00
dimineaţa şi 2:00 după-amiaza, fiind îmbrăcaţi în haine albe, deoarece albul
favorizează vizibilitatea câmpului energetic sau aura. Negrul sau alte culori închise
îngreuiază vederea trupurilor noastre de către Entităţi şi, prin urmare, desfăşurarea
activităţii de vindecare.
Sebastian începe prin a conduce spunerea cu voce tare a rugăciunii Tatăl
nostru. Această rugăciune universală serveşte ca mijloc de concentrare şi de
focalizare. Rugăciune în grup creează un curent care se extinde şi îi susţine pe toţi cei
prezenţi. Fiecare persoană este o rază a acestei forţe creatoare a vieţii, pe care o
numim Lumină, Prana, Qi sau Ki. Fiecare persoană este ca o singură rază de lumină.
O sută de raze devin un lanţ puternic sau un curent de lumină. Cuvântul corrente
înseamnă, în limba portugheză, „lanţ” sau „curent”, ca în cazul electricităţii. Toţi cei
care se roagă sau meditează împreună sunt conectaţi în acest mare lanţ. În Casa de
Dom Inácio, această procedură este numită menţinerea curentului. Atunci când
cineva este focalizat în rugăciunile şi meditaţiile sale, Entităţile îşi pot utiliza mai
bine energia vindecătoare.
Păstraţi-vă intenţia de a dărui tuturor iubire şi tot ce este mai bun, în timp ce
staţi în camera curentă. Dacă simţiţi că vă „fuge mintea”, repetaţi pur şi simplu
această intenţie. Nu deschideţi ochii şi nici nu încrucişaţi mâinile şi picioarele.
Entităţile simt scăderea energiei atunci când faceţi astfel şi acest lucru rupe lanţul
conştiinţei şi face ca activitatea Entităţilor să devină mai dificilă. Când curentul se
defocalizează ori slăbeşte, el poate provoca dureri celor aflaţi sub tratament. De
asemenea, poate provoca dureri fizice în trupul Mediumului João şi al altor mediumi
din Casă. Un curent puternic, bine focalizat, ne aduce pe fiecare dintre noi într-o stare
mai înaltă de conştiinţă. Toate diferenţele noastre individuale sunt depăşite atunci
când ne contopim într-o stare de Unitate. În acest fel, participăm cu toţii la co-creaţie:
7
Dr. Alfredina Arlete Savaris, teză post-universitară: „Curas Paranormais
Realizadas por João Teixeira de Faria”; Robert Pellegrino- Estrich, The Miracle
Man (Omul miracol. Viaţa lui João de Deus. Tradusă în limba română, Bucureşti,
Editura Satya Sai, 2006), cap. 11, „Observaţii ştiinţifice”.
o colaborare deschisă, aflată în desfăşurare, cu Entităţile, în cadrul căreia ne
concentrăm pe singura intenţie de a sluji şi de a dărui tot ce este mai bun tuturor.
Curând Sebastian le cere tuturor celor cărora li s-a spus că vor fi supuşi unor
operaţii spirituale să formeze un rând. El îi însoţeşte în sala de operaţii, alăturată Sălii
principale, unde se aşează pe bănci ori se odihnesc pe paturi, cu ochii închişi.
Urmând îndrumările primite de la mediumii Casei, pacienţii se pregătesc pentru
operaţii chirurgicale invizibile sau fizice.
În timp ce spune Rugăciunea Iubirii Aproapelui Caritas, Mediumul João
încorporează o Entitate – de obicei în camera sa curentă şi uneori în Sala principală.
Întrând în transă completă, conştiinţa sa obişnuită este suspendată, iar corpul său
devine un vas pentru Entităţi. Atunci când este „în entitate”, statura sa, privirea şi
vorbirea sa sunt clar diferite de cele ale omului João. Toţi cei prezenţi simt iubirea şi
puterea care se revarsă prin el, afirmând „posedarea” sa benefică de către Entitatea
spirituală. Aşa cum ne reaminteşte mereu Ioan al Domnului: „Eu nu vindec pe
nimeni; Dumnezeu vindecă. Eu sunt doar vasul”. După aproximativ zece minute,
Entitatea spune o rugăciune în limba portugheză, intră în sala de operaţii şi declară:
„În numele lui Dumnezeu, operaţia s-a încheiat”.
Entitatea se întoarce apoi în cea de-a doua cameră curentă şi se aşează într-un
balansoar de lemn. Alături de el se află un aranjament mare din cristale, pe o masă
simplă, care serveşte drept altar. Masa are şi un sertar, în care se păstrează tăvile cu
instrumente pentru operaţiile fizice. Entitatea îşi ia stiloul şi începe ziua cu
solicitarea: „Aduceţi fiii din rândul celor veniţi a doua oară”. Pacienţii din rândul
celor veniţi a doua oară se adună, sunt număraţi şi se duc la prima cameră curentă.
CONECTAREA LA CURENT
O frecvenţă înaltă de energie pozitivă este transmisă atunci când oamenii sunt
împreună în camerele curente. Gândurile pozitive şi rugăciunile mediumilor sprijină
reciproc grupul, fiecare intrând în rezonanţă şi în coerenţă cu conştiinţa divină. În loc
să vă concentraţi pe boală sau pe durere, concentraţi-vă pe imaginea stării de bine.
Vizualizaţi-vă întregi şi deplini – dansând, cântând la un instrument sau vocal,
jucându-vă sau alergând de-a lungul plajei – toate lucrurile pe care v-ar plăcea să le
faceţi. Folosiţi-vă toate simţurile fizice pentru a crea o imagine mentală, o viziune a
dorinţelor manifestate deja. Energizaţi-vă imaginea mentală şi echilibraţi orice
dizarmonie focalizându-vă pe ceea ce vă aduce bucurie. Veţi începe să zâmbiţi şi veţi
simţi o veselie, o bună dispoziţie lăuntrică. Această înflăcărare lăuntrică este cea care
vă înalţă conştiinţa şi frecvenţa în rezonanţă divină. O dată ce sunteţi în armonie
vibraţională cu Divinitatea, concentraţi-vă pe primirea şi dăruirea de energie divină.
Declaraţi că vindecarea dumneavoastră are loc deja. Gândurile şi imaginile pozitive
amplifică mult curentul şi ajută Entităţile, care se bazează, în lucrarea lor, pe această
energie pozitivă, cu frecvenţă înaltă.
Curentul este asemenea unei orchestre care interpretează o simfonie
minunată. Entitatea este dirijorul, care ne conduce, în timp ce noi cântăm împreună în
perfectă armonie. Dar atunci când cineva îşi încrucişează braţele sau picioarele sau
când altcineva deschide ochii, armonia este afectată. Tempo-ul se pierde. Dacă
începeţi să nu vă simţiţi bine, păstraţi-vă calmul cu iubire şi compasiune, ieşiţi în
linişte şi duceţi-vă în grădină, aşezaţi-vă pe o bancă ori sub un copac. Bucurându-vă
de aerul proaspăt, de miresmele pământului şi de cântecul păsărilor, reconectaţi-vă la
curentul naturii. Închideţi ochii şi vizualizaţi-vă cum vă răcoriţi sub o cascadă de
lumină, care curge prin toate celulele dumneavoastră, conectându-vă la curent. În
acest fel, data viitoare când veţi sta în camerele curente, veţi deveni un instrument
mai bine acordat. Amintiţi-vă că orice disconfort aţi resimţi ar putea să fi fost activat
de Entităţi pentru a vă ajuta să păstraţi legătura cu durerea emoţională şi pentru a o
înlătura.8
SALA DE OPERAŢII
Când sunteţi invitaţi să faceţi o operaţie chirurgicală, de obicei aceasta se efectuează
în sala de operaţii. Există două feluri de chirurgie spirituală: invizibilă şi fizică.
Trupul nu este atins fizic în cursul unei operaţii invizibile şi majoritatea oamenilor
aleg această posibilitate. Entităţile urmează anumite criterii pentru chirurgia fizică. Ea
este oferită între optsprezece şi cincizeci şi trei de ani. Cei care suferă de epilepsie, de
boli de inimă, de diabet sau care urmează chimioterapie sau radioterapie nu sunt
8
Cititorii care intenţionează să vină la Casa de Dom Inácio sunt rugaţi să vadă capitolul 7, „Instrumente, modalităţi şi
rugăciuni”, pentru mai multe sugestii de a „menţine curentul”.
eligibili. Nu există o diferenţă între chirurgia fizică şi cea invizibilă efectuată în Casa
de Dom Inácio. Cei care doresc chirurgie fizică declară adesea că au nevoie de o
dovadă palpabilă a procesului de vindecare. Până la nouă operaţii chirurgicale diferite
pot fi efectuate simultan de către Entităţi. Operaţiile chirurgicale fizice pot cuprinde
şi introducerea în cavitatea nazală a unui dispozitiv hemostatic cu vată îmbibată în
agheasmă. De asemenea, ochiul poate fi răzuit cu un cuţit. Acest tip de operaţie nu
este doar pentru tratamentul unei afecţiuni oculare, deoarece ochiul reflectă întregul
organism. Astfel, prin răzuirea ochiului pot fi vindecate alte părţi ale corpului.
Entităţile pot să înlăture fizic anumite tumori în cursul operaţiilor.
O ZI ÎN CAMERELE CURENTE
Ziua continuă:
A fost o altă dimineaţă îndelungată pentru Entitate şi pentru trupul
Mediumului João. Şase autocare au venit din sud, după o călătorie de peste treizeci de
ore. Au loc atât de multe vindecări. Consultaţiile desfăşurate în tăcere de către
Entitate sunt întrerupte din când în când de izbiturile răsunătoare ale bastoanelor şi
cârjelor luate de entitate şi aruncate prin cameră. Clipe miraculoase şi graţie
neîntreruptă se revarsă în cele trei ore şi jumătate de menţinere a curentului. În acel
moment, era vibrant şi de neuitat, dar fără să fie înregistrat, curând devine asemenea
visului şi pare că depăşeşte realitatea.
Într-un anumit moment, o femeie cu o excrescenţă tare, de mari dimensiuni,
pe încheietura mâinii drepte, se apropie de Entitate. Entitatea (Dr. José Valdivino)
cere instrumentele. Tânia a luat tava cu instrumente şi mi-a dat mie cutia cu vată să
o ţin într-o mână şi apa binecuvântată în cealaltă. El s-a mişcat astfel încât noi să stăm
în stânga lui, în timp ce el masează zona excrescenţei. A întins mâna după bisturiu şi
l-a scos din ambalajul steril de hârtie. L-a luat şi a început să taie excrescenţa, care
fusese tare ca piatra cu puţin timp înainte. Punând jos bisturiul, a stors ţesutul şi ne-a
arătat cum se scurgea puroiul şi apoi sângele şi bucăţi de ţesut. A şters cu şervetul şi a
cerut bandă chirurgicală. Tânia a luat cutia cu banda chirurgicală şi a început să o
desfăşoare.
„Această bandă nu mai este sterilă”, a spus Dr. Valdivino. Ştiaţi că doar
mâinile şi trupul Mediumului João sunt sterile?”
Tânia a oferit în schimb bandaje, dar cum le scotea din ambalajul de hârtie, el
i-a spus din nou că nu sunt sterile. „Ce veţi face acum?”, a întrebat el. Eram
amândouă complet dezorientate, deoarece procedura normală era ca Tânia să-i
înmâneze banda. A urmat o tăcere groaznică, în timp ce ne privea, aşteptând un
răspuns.
Pot să ţin eu capacul cutiei, să v-o înmânez şi apoi să trageţi banda? am spus
eu.
„Da, aşa va fi bine, şi acum, daţi-mi vă rog nişte tifon, fiică Tânia”. El a tăiat
nişte tifon şi l-a pus pe rană, care era acum complet plată cu o tăietură de vreo doi
centimetri şi jumătate (1 inch), aproape invizibilă. Mi-a cerut să frec degetul mare,
arătătorul şi mijlociul între ele, timp de câteva secunde. Apoi şi-a pus degetul arătător
pe vârful degetului meu arătător. „Acum, degetul tău este sterilizat şi poţi ţine acest
tifon pe rană”. A tăiat banda şi eu am luat arătătorul de pe rană, în timp ce el a pus
banda peste tifon. I-am întins vasul cu apă şi prosopul să se spele pe mâini, observând
că sângele care fusese pe mâinile sale dispăruse deja. Zâmbea şi stropea cu apă în
timp ce îşi spăla mâinile în vas.
„Pronto. Acabou. Sentiu dor? (Gata. S-a terminat. Ai simţit vreo durere?).
Femeia plângea şi îi săruta mâinile – nu simţise absolut nici o durere.
Tânia şi eu am presupus că Entitatea a trimis un mesaj către cineva, poate
către un doctor aflat în camera curentă, poate un sceptic, informându-l că doar trupul
Mediumului era steril. Făcuse afirmaţiile cu voce tare şi clară dintr-un anumit motiv
şi cu siguranţă pentru a-l proteja pe Mediumul João.
În timpul pauzei de prânz, am avut onoarea să o cunosc pe Dona Margarida.
Ea şi Sebastain ne-au povestit timp de o oră despre „zilele de altădată”.
CAPITOLUL 7
INSTRUMENTE, MODALITĂŢI ŞI RUGĂCIUNI
VINDECARE
Cu fiecare nouă zi, avem ocazii să ne vindecăm de boli ori să mai dobândim
altele. Mai presus de orice, cel mai bun medicament este o voinţă sănătoasă, pentru
că o voinţă slabă slăbeşte imaginaţia, iar o imaginaţie slabă slăbeşte trupul. O boală
a trupului poate crea o boală a sufletului, iar o boală a sufletului poate provoca o
boală a trupului.
- Andre Luiz, mesaj transmis de Chico Xavier
ÎMBRĂCĂMINTEA
Aşa cum am discutat anterior, Entităţile preferă ca fiecare persoană care vine
pentru vindecare să poarte haine albe pentru a mări vizibilitatea câmpului auric.
BRAŢELE ŞI PICIOARELE
10
Dr. Carlos Appel, Abadiânia, 4 februarie 2006.
Păstraţi mâinile şi picioarele neîncrucişate pentru a păstra curentul puternic.
Acest lucru ajută Entităţile să folosească energia disponibilă pentru vindecare. Atunci
când ne încrucişăm braţele şi picioarele în camerele curente, păstrăm curgerea
energiei doar pentru noi. Devenim un inel rupt al lanţului. Curentul slăbeşte chiar şi
atunci când o singură persoană îşi încrucişează braţele şi picioarele sau îşi deschide
ochii. Entităţile sunt sensibile la acest fenomen şi la slăbirea corespunzătoare a
curentului de energie.
MENŢINEREA CURENTULUI
Scriitoarea şi profesoara Sandra Ingerman conferenţiază şi predă în întreaga
lume învăţăturile şamanice de transformare a toxinelor din mediul înconjurător şi din
trupul nostru. Următorul fragment din cartea Sandrei Medicină pentru Pământ este o
formulă puternică despre care credem că va fi de mare ajutor în menţinerea energiei
curentului:
11
Sandra Ingerman, Medicine for the Earth (Medicină pentru Pământ). New York, Three Rivers Press, 1994.
CASCADA
Heather relatează:
Am văzut şerpi de mai multe ori la cascadă. Vă spun nu pentru a vă speria, ci
pentru a fi atenţi. Să nu uităm că ne bucurăm de acest spaţiu cu întreaga creaţie. Fiţi
atenţi unde puneţi piciorul, urmaţi potecile şi nu mergeţi acolo după lăsarea
întunericului. Luaţi un însoţitor cu dumneavoastră atunci când vizitaţi cascada.
Şerpii sunt creaturi extraordinare; ei nu doresc să vă facă rău. Sunt un simbol
al transformării. Asemenea şerpilor, şi noi dorim să scăpăm de vechile noastre
obiceiuri, de „pieile groase”, să ne bucurăm de lumina noastră lăuntrică şi să trăim
într-un loc luminos. Putem chema în ajutor puterea şarpelui în lucrarea noastră.
Deşi ni se cere în mod expres să nu facem fotografii la cascadă, cu un anumit
prilej, Entitatea (Dr. Augusto) i-a cerut lui Karen să meargă acolo: „Fă şapte
fotografii, nici mai multe, nici mai puţine. Vor fi un dar pentru tine”. Atunci când
Karen a arătat fotografiile Entităţii, aceasta i-a arătat prezenţa subtilă a spiritului în
fiecare imagine. Există o frecvenţă vibraţională în orice lucru şi imaginile pot fi un
instrument puternic pentru vindecare. Fotografiile din această carte ne pot ajuta să ne
conectăm nu doar cu rezonanţa divină a Casei de Dom Inácio, ci şi cu corpurile
noastre spirituale de lumină. Acest lucru creează un câmp puternic de energie
vindecătoare care ne poate ajuta să ne transformăm şi care ne înalţă.
TRATAMENTELE CU CRISTALE
Patul cu cristale este o modalitate de vindecare ce foloseşte un aranjament de
cristale tăiate şi luminate special. O şedinţă pe patul cu cristale este adesea prescrisă
de Entităţi pentru întinerire, acordare şi pregătire pentru procesul ulterior de
vindecare. Aceste şedinţe ajută la echilibrarea, curăţarea şi refacerea matricii
energetice a corpului.
Şedinţele pe patul de cristale durează douăzeci de minte. Persoana tratată stă
cu faţa în sus şi cu ochii închişi, scăldându-se în energia luminii cristalelor. Luminile
colorate corespund celor şapte chakre, adică acei centri energetici care trimit energia
prin sistemul nostru energetic şi prin meridiane. Strălucirea luminii şi a culorilor prin
fiecare cristal, după un tipar alternativ, creează o amplificare în spirală a energiei
vitale. Chakra este un cuvânt sanscrit care înseamnă „roată” şi se referă la cei şapte
centri energetici ai corpului. Chakrele sunt aliniate într-o coloană centrală ascendentă,
de la baza coloanei vertebrale până la creştetul capului. Chakrele se rotesc şi „torc”
energia forţei vieţii (Prana/Qi/Chi/Ki), pentru a menţine corpul fizic şi corpurile
subtile în echilibru. Sistemul meridianelor, aşa cum este descris în medicina chineză,
este o reţea de căi energetice ale forţei vitale a corpului.
Cristalele sunt capabile să transmită, să depoziteze şi să moduleze energia.
Structura superior organizată a cristalelor de cuarţ permite fotonilor să se deplaseze
fără a fi captaţi şi condensaţi ca în alte forme ale materiei. Cristalul este deci un
instrument cu ajutorul căruia putem folosi lumina şi energia în moduri specifice.
Efectele dătătoare de sănătate ale terapiei cu cristale provin din vibraţia cristalelor
care intră în rezonanţă cu apa din celulele şi ţesuturile noastre. Apa structurată are
tensiunea superficială şi proprietăţile de legătură crescute. Starea pură a apei se
găseşte în ţesuturile cu celule sănătoase. Celulele canceroase şi alte celule bolnave
conţin apă nestructurată. Tiparele vibraţionale amplificate de tratamentele pe patul de
cristale efectuate în Casa de Dom Inácio manifestă niveluri din ce în ce mai înalte de
ordine, armonie şi conştienţă. Adesea, prezenţa Entităţilor poate fi resimţită în cursul
acestor tratamente.
RUGĂCIUNI
După ce vă ridicaţi, mulţumiţi lui Dumnezeu pentru binecuvântarea vieţii.
Dacă nu sunteţi obişnuiţi să vă rugaţi, staţi liniştiţi şi amintiţi-vă vechile gânduri de
seninătate şi de optimism cu câteva clipe înainte de reluarea activităţii.
-Entitatea Andre Luiz, mesaj transmis de Chico Xavier
RUGĂCIUNEA DOMNEASCĂ
(Tradusă direct din limba aramaică în engleză, şi nu din aramaică în greacă,
în latină, în engleza veche, în engleza modernă).
O, Creator ceresc a tot ce străluceşte şi vibrează. Moaie ţărâna fiinţei noastre
şi Te sălăşluieşte întru noi.
Umple-ne cu puterea ta creatoare, pentru ca misiunea noastră să poată da
roade.
Fă astfel încât fiecare din faptele noastre să rodească după voia Ta.
Dă-ne nouă înţelepciunea de a face şi de a ne bucura de ceea ce orice fiinţă
are nevoie pentru a creşte şi a înflori.
Dezleagă firele încurcate ale sorţii care ne leagă, precum şi noi îi dezlegăm
pe alţii din încâlceala greşelilor trecute.
Nu ne lăsa să fim ispitiţi de ceea ce ne-ar distrage de la rostul nostru adevărat,
ci luminează-ne ocaziile acestei clipe.
Că Tu eşti temelia şi viziunea rodnică, naşterea, puterea şi împlinirea, cum
toate se adună şi se întregesc din nou. Amin.
ÎNDRUMĂRI POSTOPERATORII
Protocoalele Casei de Dom Inácio sunt aduse la zi cu regularitate. Vă rugăm
să verificaţi împreună cu personalul Casei sau cu ghidul dumneavoastră instrucţiunile
noi.
CAPITOLUL 8
CĂLĂTORII ÎN STRĂINĂTATE
Mediumul João a călătorit în multe ţări. Entităţile i-au cerut să facă această
muncă şi, mereu credincios angajamentului său, el călătoreşte oriunde îl îndrumă
spiritele călăuzitoare. Aceste călătorii scurte, dar intense, în cursul cărora vede mii de
oameni într-o zi, atârnă greu asupra Mediumului João. Trupul său este puternic, dar
munca este extenuantă din punct de vedere fizic şi el se solicită intens în slujba
omenirii. Este foarte dedicat misiunii sale şi în acelaşi timp ne reaminteşte omenia sa.
La urma urmelor, Mediumul João este brazilian. Se distrează oriunde se duce.
Călătoreşte puţin, însă nu vrea să i se acorde o atenţie specială. Este mereu preocupat
de bunăstarea personalului care îl însoţeşte, asigurându-se că fiecare s-a instalat
confortabil şi este bine îngrijit. El preferă să rămână în camera de hotel şi adeseori
adună în jurul său câţiva prieteni, în cursul serii, pentru a mânca, a discuta, a râde şi a
povesti. Uneori ascultă muzică şi dansează samba. Îi place să joace feste, însă umorul
său nu este niciodată răutăcios ori jignitor. Într-o zi, după ce văzuse trei mii de
oameni, în Germania, Mediumul João povestea întâmplări minunate din vremea
copilăriei sale. Alteori, îi este greu să doarmă noaptea, după şedinţe de vindecare
îndelungate, şi rămâne treaz până dimineaţa. Aşa cum am mai spus, el lucrează
spiritual în jurul orei 2:00 noaptea şi asta înseamnă adeseori mai multe ore.
Atunci când lucrează în alte ţări, Entitatea va spune adesea oamenilor: „Vreau
să te văd în Brazilia”, sau „Pentru lucrarea ta, trebuie să te văd în Brazilia”. Deşi
curentul poate fi creat oriunde, curentele create temporar nu au aceeaşi putere cu cel
menţinut la Abadiânia. Mediumul João este mai liber să facă operaţii chirurgicale în
Brazilia, iar oamenii primesc aici o transmisie mai profundă a energiei spirituale.
Curentul din Casa de Dom Inácio creează un puternic câmp de forţă datorită
concentrării mediumilor cu experienţă. Acest câmp energetic puternic are o temelie
mai amplă: energia emisă de ţinutul însuşi. În Abadiânia, ca şi în multe alte locuri
sacre, există un vortex (un vârtej) energetic care susţine munca spirituală. Atunci când
Entităţile sugerează unei persoane să viziteze Casa pentru o vindecare mai profundă,
acest lucru se datorează faptului că trebuie să resimtă acest câmp energetic.
Deşi Mediumul João nu vorbeşte despre asta, încorporarea Entităţilor în
diferite locuri din lume este necesară, fiindcă de asta depinde evoluţia omenirii. El
este un vas pentru răspândirea luminii conştiinţei pe întreg Pământul. Fiecare mână
pe care o atinge, fiecare privire asupra oamenilor, poartă această infuzie accelerată de
lumină, altruism şi bunăvoinţă. Ca o lumânare de la care se aprind altele, cei atinşi
duc această lumină oriunde merg şi lumina se răspândeşte cu fiecare om pe care îl
întâlnesc la rândul lor.
FALANGA ÎN PERU
Într-o zi din anul 2005, în timp ce lucra în camera curentă, Heather era
preocupată să obţină descrieri de fapte pentru această carte, mai ales despre
Mediumul João şi despre călătoria sa în Peru. Entitatea (Dr. Valdivino) a chemat-o şi
i-a spus: „Filha, mergeţi la magazinul Casei şi cumpăraţi cartea scrisă de Liberato
Povoa. El a fost cu Mediumul João în Peru. Acolo veţi găsi răspunsuri la întrebările
dumneavoastră. Puteţi folosi acea carte”. Heather a cumpărat cartea recomandată şi,
în timp ce o citea, simţea energia Entităţilor trecând prin cuvântul scris. Liberato
Povoa este un scriitor prolific în domeniul juridic şi este judecător la o înaltă curte de
justiţie. Ca vizitator frecvent al Casei şi ca medium, el este un prieten apropiat şi un
om de încredere al Mediumului João.
Mediumul João a fost la Lima, în Peru, pentru prima dată, în 1991. A fost
sponsorizat de funcţionarul guvernamental Luis Rosello, care vizitase Casa şi fusese
tratat pentru o boală de inimă. Mediumul João a luat cu el un „comitet” amplu, format
din mediumi, jurişti şi infirmieri. Asociaţia Medicală din Peru s-a simţit ameninţată
de Mediumul João şi de capacităţile sale, iar membrii ei au făcut în aşa fel încât să fie
arestat şi încarcerat. Mulţi oameni fuseseră deja trataţi şi au răspuns printr-un protest
în masă. Mai mulţi medici au garantat pentru el şi Mediumul João a fost imediat
eliberat.
S-a consemnat că peste douăzeci de mii de oameni au fost vindecaţi în cursul
acestei vizite. Marea majoritate a acelor care căutau vindecarea fuseseră afectaţi de
holeră, deoarece era o epidemie în acea vreme. În timpul acestei călătorii, Entităţile
au fost vizitate de preşedintele Fujimori, care a fost vindecat de o afecţiune musculară
la mâini. Fiul său a fost tratat pentru o tulburare mentală. Mediumul João a fost
distins de către guvernul peruan cu Medalia de Onoare.
Liberato Povoa a fost invitat de Mediumul João să-l însoţească la următoarea
sa misiune în Peru, în 1994. Cartea sa João de Deus, Fenomeno de Abadiânia, este
frumos scrisă în limba portugheză şi am dori să-l onorăm pe judecătorul Povoa,
citând, în traducere, relatarea sa privind memorabila vizită în Peru a Mediumului
João:
Pe 18 ianuarie 1994, am debarcat în zori pe Aeroportul Internaţional din
Lima. Erau deja prezenţi foarte mulţi oameni. Ei cântau şi strigau numele
Mediumului João. Poliţia sosise, înconjurând zona şi limitând accesul mulţimii.
Mediumul João era asaltat de reporteri de la diferite posturi de televiziune, de
radio şi de la ziare.
Eram în drum spre noua destinaţie, unde ne aştepta preşedintelei Case de
Dom Inácio din Puno. Avionul nostru a aterizat pentru scurtă vreme în Arequipa.
Nu ni s-a permis să coborâm, însă prin hublourile avionului am putut vedea
mulţimea de oameni care se înghesuia în jurul aeroportului. Oamenii sperau să-l
privească măcar pe celebrul vindecător. Am aterizat în Julaica, pentru că nu era
aeroport în Puno. Comitetul de primire ne aştepta, deoarece gruparea teroristă
Sendero Luminoso (aripa militară a mişcării marxiste Poteca luminoasă) era
foarte activă în zonă. Au fost luate măsuri foarte stricte de securitate. Pentru a vă
face o idee despre importanţa vizitei Mediumului João în Peru, autorităţile din
Puno primiseră întăriri o sută de militari dintr-o unitate de elită a armatei, sub
comanda mai multor ofiţeri şi a doi generali: Luiz Paz Cardenas şi Luciano
Cesar Ramirez Vinatea. Aceste forţe ne-au protejat douăzeci şi patru de ore pe zi,
nu numai de gruparea teroristă, ci şi să nu fim copleşiţi de marea de oameni
disperaţi care doreau să fie binecuvântaţi şi să obţină măcar o bucată de
îmbrăcăminte sau orice altceva pe care să-l păstreze ca pe o relicvă.
Organizatorii pregătiseră Clube de Tiro de Puno, un poligon de tragere de mari
dimensiuni şi un club country, pentru ca Entităţile să se poată îngriji de mulţimea
de oameni.
În următoarele cinci zile, el a tratat peste 20.000 de oameni. S-au efectuat
peste o mie de operaţii chirurgicale, fizice şi spirituale. La vizita anterioară în
Peru, se manifestase o anumită rezistenţă a autorităţilor medicale. Pentru această
călătorie, Mediumul João şi-a luat mai multe măsuri de precauţie, insistând
asupra prezenţei unor medici de profesie şi a unor funcţionari guvernamentali
locali. În Puno, au fost permanent prezenţi mai mulţi medici militari şi civili,
pentru a fi martori ai lucrării spirituale.
De asemenea, erau inspectori din partea colegiului de medicină, precum şi
reprezentanţi ai procuraturii din Puno. Şedinţele au început la ora 8:00 dimineaţa
şi au continuat până noaptea târziu, când Mediumul João s-a întors la hotel.
Totuşi, lucrarea lui nu s-a limitat niciodată la acest program. A doua zi, la ora
6:00 dimineaţă, sute de oameni erau deja aliniaţi, aşteptând cu răbdare în afara
hotelului. Acelaşi lucru s-a întâmplat seara, la întoarcere. Am găsit o mulţime de
oameni care aşteptau în spatele forţelor de securitate. Mediumul João a insistat
să-i atingă pe fiecare, unul câte unul. Dacă eram norocoşi, ne puteam duce să ne
odihnim la ora 2:00 noaptea. Eram epuizaţi la sfârşitul zilei, fiindcă doar doamna
doctor Meidi şi eu eram cei care traduceam din spaniolă în portugheză, ceea ce
însemna că trebuia să fim alături de Entităţi de-a lungul întregii călătorii.
Ne-am trezit luptându-ne cu problemele legate de marea altitudine, Puno
fiind la 3.800 de metri deasupra nivelului mării şi având o populaţie de 400.000
de locuitori. Hotelul nostru era situat pe Lacul Titicaca şi ne-a fost servit ceai din
frunze de coca, drept remediu pentru răul de înălţime. Aerul era atât de rarefiat,
încât era greu să respiri. Deschizând ferestrele în timpul nopţii, energiile
puternice şi briza uşoară dinspre lac ne-au făcut împrospătat forţele.
Eram uimit de rezistenţa la oboseală a Mediumului João. Înainte de a începe
lucrul, s-a mulţumit cu un pahar de suc de papaya şi apoi nu a mai mâncat nimic
până noaptea târziu. El nu mânca nimic în timpul încorporării. După ce se
întâlnise cu oamenii de la hotel, trebuia să înceapă lucrul cu publicul care îl
aştepta la club. Bărbaţi, femei şi copii, bătrâni, infirmi şi orbi, precum şi alţi
oameni afectaţi de diferite boli, au petrecut toată ziua aşteptând pe un singur
rând, pe o vreme aspră, cu temperaturi de 8º Celsius (46º Fahrenheit). Mulţi
petrecuseră deja două nopţi dormind la rând, în condiţii de ger şi uneori de
ploaie. Era un contrast izbitor să vezi oameni bine îmbrăcaţi în acelaşi rând cu
oameni săraci, aceştia din urmă purtând doar pantaloni şi cămăşi din bumbac
subţire zorba. Simţul dreptăţii nu-i permite Mediumului João să acorde privilegii
şi el insistă ca bogaţii şi săracii să aştepte împreună, fără favoritisme. Nu am mai
întâlnit niciodată oameni atât de ospitalieri. Până şi copiii care abia vorbeau
aveau un gest sau un cuvânt de iubire pentru noi. Ţinând seama de rândurile
nesfârşite, am cumpărat bomboane şi ciocolată pentru a le împărţi copiilor, care
nu erau suficient de bine îmbrăcaţi pentru frigul de afară. Multe mame îşi purtau
copiii în spate, aşa cum e obiceiul printre indigeni. În timp ce primeau darurile
noastre simple, era emoţionant pentru noi să vedem strălucind în ochii lor
recunoştinţa profundă, după care spuneau încântător: „Gracias, Senhor”.
Pentru a vă da o idee despre cât de mulţi oameni erau, vă spun că nu mai
rămăsese nici o sticlă de apă în Punto pentru a fi binecuvântată de Entităţi. În
ultima zi, am putut vedea oameni ducând pungi de plastic pline cu apă de ploaie
şi, chiar mai des, cu apă tulbure de râu. Eram extrem de îngrijoraţi, deoarece
erau cunoscute epidemiile de holeră din Peru. Oraşul Punto are canale de
scurgere deschise. E un miracol că nu a izbucnit holera în timpul celei de-a doua
vizite a Mediumului João în Peru. În cele din urmă, mai multe camioane au adus
apă din cel mai apropiat oraş, care se afla la 350 de mile distanţă (circa 560 de
kilometri). Mediumul João nu a permis niciodată ca numele lui să fie folosit în
scopuri comerciale şi a refuzat sprijinul oferit de companiile apă în timpul
călătoriei sale în Peru.
Ştirile şi transmisiile din mass-media au stimulat „caravane” de oameni din
alte oraşe peruane, precum şi din Bolivia, Chile şi Venezuela, să vină la Puno.
Jurnaliştii din ţările învecinate au venit în masă cu speranţa că vor putea lua un
interviu mediumului brazilian.
Sub ochiul vigilent al reprezentanţilor ministerului public (procuraturii) şi al
medicilor de profesie din Peru, au fost efectuate sute de operaţii chirurgicale
fizice, pentru o mulţime de boli. Unii dintre medici şi dintre funcţionarii publici
s-au supus voluntar unor operaţii.
Au avut loc nenumărate vindecări extraordinare, inclusiv în cazul unei fete de
vreo paisprezece ani, care era dansatoare populară într-o formaţie din Cusco.
Suferind un accident auto, ea era acum obligată să meargă folosind cârje.
Entitatea i-a masat ambele picioare şi apoi a poruncit: „Mergi. Eşti vindecată”.
În faţa ochilor neîncrezători a sute de oameni, ea a aruncat în mod dramatic
cârjele pe jos, cu zgomot răsunător. La început cu dificultate, fata a început să
meargă susţinută doar de ropotele de aplauze ale mulţimii. Mai târziu, am văzut-
o mergând aproape normal, plângând încă de recunoştinţă şi fiind înconjurată de
familia sa.
Au fost multe astfel de cazuri cu cârje aruncate pe jos. Aplauzele publicului
au atras atenţia echipelor de televiziune şi jurnaliştilor, care s-au grăbit să
surprindă scena. Mulţi nu-şi puteau stăpâni emoţiile în timp ce luau interviuri
persoanei care fusese vindecată. Doar în cursul unei şedinţe de dimineaţă, la
solicitarea specială a generalului Cardenas, comandantul forţelor armate din
Puno, aproape o mie de oameni din personalul armatei şi membrii familiilor lor
au fost văzuţi de Entităţi.
Din acest grup, a venit un băiat care fusese afectat de boală invalidantă şi
acum mergea cu mare greutate, fiind complet dependent de cârje. Entitatea i-a
poruncit să meargă. Puţini credeau că era posibil, fiindcă ştiau că băiatul fusese
tratat de ortopezi şi de fizioterapeuţi renumiţi, fără nici un rezultat. Era o familie
de vază din regiune şi cazul său a fost bine popularizat. Cârjele i-au fost luate şi
băiatul infirm a început să meargă. Mulţimea era uimită de faptul că fusese
martoră la acest miracol. Generalul Paz, care era în mod normal mai nepăsător,
nu-şi mai putea ascunde lacrimile.
A sosit un bătrân. Din spusele membrilor de familie care îl însoţeau, el
asurzise complet la ambele urechi, de mai mulţi ani. Entitatea şi-a pus palmele
peste urechile bătrânului. După câteva clipe, a întrebat familia: „Cum îl
cheamă?” Răspunzându-i-se că se numea Vicente, Entitatea a cerut unei persoane
să se dea înapoi cu doi-trei metri şi să se adreseze omului cu voce normală.
Membrii familiei, ştiind că era complet surd, se uitau unii la alţii cu neîncredere.
Când a fost chemat pe nume, Vicente s-a întors în direcţia de unde se auzea
vocea. Imediat, altcineva i-a pronunţat numele şi el s-a întors cu faţă spre acea
persoană. Putea să audă orice i se spunea. Bărbatul şi familia sa au plecat cu
ochii în lacrimi să dea interviuri jurnaliştilor.
Mai târziu în acea zi, în faţa Entităţii a apărut o femeie cu fiul său în vârstă de
doisprezece ani. Plângea în hohote de recunoştinţă. Ne-a spus că fiul său era
alienat mental încă de la naştere. Adeseori, avea nevoie să fie imobilizat fizic şi
nu putea duce o viaţă normală. Până şi înscrierea la o şcoală specială sau
recurgerea la profesori particulari nu erau soluţii viabile, datorită gravităţii
tulburării sale mentale. În cursul călătoriei anterioare a Mediumului João în
Peru, nu doar preşedintele Fujimori şi fiul său au fost trataţi, ci şi acest băiat
alienat mental. De această dată, mama sa a stat două zile la rând, cu fiul său, în
condiţii de ger şi de ploaie măruntă, nu pentru a solicita vindecare în continuare,
ci pentru a prezenta mărturia ei emoţionantă şi pentru a mulţumi Entităţii pentru
vindecarea fiului ei. Cu vocea sa clară, băiatul ne-a spus că studia la Lima, la o
şcoală obişnuită şi studiile sale mergeau deosebit de bine.
Comandantul Mario Garcia Noe din poliţia naţională peruană fusese victima
unui atac terorist. Acum era paraplegic, în urma unei lovituri la coloana
vertebrală. Era complet paralizat de la brâu în jos. A primit energie de la Entitate
şi a stat în curent în cursul tuturor şedinţelor. În ultima zi, când noi am plecat din
Lima, comandantul Mario era deja capabil să se ridice din scaunul său rulant.
Având încă nevoie de sprijin, i s-a dat speranţa unei reabilitări, dacă ar alege să
vină în Brazilia pentru continuarea tratamentului.
Înainte de a pleca din Puno, Mediumul João a primit onorul unei unităţi
militare din statul din care făcea parte oraşul Puno. Militarii au trecut prin faţa
lui în uniforme de paradă, dându-i onorul şi salutându-l, pe o ploaie puternică.
Acest onor militar este rezervat de obicei şefilor de stat foarte respectaţi.
Oameni veniţi din Statele Unite şi din lumea întreagă s-au adunat la Atlanta,
Georgia, în primăvara anului 2006. Un strigăt colectiv de ajutor a fost auzit în
împărăţia spiritelor, atunci când oameni bolnavi, imobilizaţi în cărucioare rulante,
afectaţi de necazuri, însinguraţi, s-au revărsat spre marele centru de conferinţe.
Ioan al Domnului a terminat lucrul în Casa de Dom Inácio la ora 6:00 după-
amiaza, în ziua de vineri, înainte de a trebui să plece spre Atlanta. Soţia sa Ana
programase zborul astfel încât să ajungă, aşa cum se obişnuia, sâmbăta, cu o zi
înaintea primei şedinţe de vindecare. Ioan al Domnului a fost neobosit în această
misiune şi, cu toate că trupul său putea fi extenuat de munca neîntreruptă, lui i-a făcut
plăcere să lucreze şi a fost emoţionat să fie alături de cei aproximativ 2.500 de
americani care veniseră să-l întâlnească pe el şi Entităţile.
După ce au sosit în Atlanta, el s-a odihnit, aşteptând-o pe Heather să-l
însoţească la întâlnirea cu voluntarii, să-i fie prezentat locul desfăşurării şi să
stabilească ce vor face în ziua următoare. De-a lungul celor trei zile în care Mediumul
João a stat în Atlanta, Heather l-a însoţit şi a fost translatorul său personal. De
asemenea, în cursul şedinţelor, a fost şi translatorul Entităţilor. Holul principal era o
adevărată mare de oameni îmbrăcaţi în alb, în fiecare dimineaţă a celor trei zile.
Voluntarii îi îndrumau pe oamenii care aşteptau să formeze un rând şi îi introduceau
în „Sala Mare” temporară. Ioan al Domnului a intrat şi a mulţumit tuturor, inclusiv
autorităţilor americane, pentru că i-au permis să se afle în Atlanta. Apoi s-a întors, a
trecut prin cortină şi a intrat în camera sa curentă. Ţinând-o pe Heather de mână, şi-a
părăsit trupul şi a încorporat o Entitate. Unul după altul, miile de „copii” au fost
văzuţi de Entitate. Unii veneau cu respect şi încredere, în timp ce alţii erau sceptici.
Unii oameni nu ştiau la ce să se aştepte şi păreau dezorientaţi în timp ce treceau prin
faţa Entităţii. Ei nu ştiau cum putea să înceapă vindecarea lor doar cu o scurtă privire
şi cu un semn făcut cu mâna, urmat de cuvintele: „Voi face lucrarea pentru
dumneavoastră” sau „Veniţi în Brazilia şi voi termina lucrarea”. Mulţi oameni au
simţit energia mereu prezentă a curentului şi acest lucru le dădea credinţa că o astfel
de ferestruică în timp era în acelaşi timp o clipă nesfârşită în alte dimensiuni, unde
vindecarea afecţiunii sau problemei lor începuse deja.
Într-un anumit moment, Entitatea a luat bastonul unei femei şi l-a aruncat pe
podea, spunându-i să meargă. Ea se simţea bine fără baston. Iubirea divină vindeca
oamenii şi mulţi izbucneau spontan în lacrimi, pentru că emoţiile recunoştinţei nu mai
puteau fi ţinute în frâu. Oamenii începeau să aibă din nou credinţă în Dumnezeu şi
îndoielile se risipeau. Vindecarea cea mare, vindecarea spiritului, fusese dăruită celor
care doreau să o primească.
În timp ce se afla în Atlanta, John Quinones, de la emisiunea Prime Time
Live, a luat un interviu filmat lui João. Entitatea vorbea blând şi binevoitor,
asigurându-l pe dl. Quinones de legătura sa cu Dumnezeu. Atunci când a fost
întrebată de ce a venit în Statele Unite şi în special la Atlanta, Entitatea a răspuns că a
venit fiindcă era multă credinţă acolo. A venit datorită iubirii şi el era recunoscător că
atât de mulţi oameni plecaseră de acasă şi făcuseră această călătorie pentru a-l vedea
pe el.
Mediumul João i-a spus lui Quinones: „Nu sunt aici să înşel pe nimeni. Sunt
aici pentru că Dumnezeu este aici. Suntem aici pentru a primi energia lui Dumnezeu,
Suflarea lui Dumnezeu. Nu am o religie, dar am credinţă în Dumnezeul Universal
care este Iubirea. Oricine are credinţă şi are o religie este fratele meu, fiindcă noi toţi
credem în Dumnezeu cel Unic, care este Tatăl nostru.
Atunci când a fost întrebat de ce unii oameni s-au vindecat şi alţii nu,
Entitatea a răspuns: „Sunt aici să vindec, însă numai Dumnezeu dă viaţă”.
În timpul pauzei pentru masa de prânz şi în cursul serii, Ioan al Domnului şi
soţia lui s-au relaxat şi au vizitat nişte prieteni. Uneori se întindea pe spate pe
canapeaua aflată în sufrageria camerei de hotel şi aţipea. Se bucura să urmărească
programele de televiziune, preferând filmele occidentale. După şedinţa de dimineaţă,
Ioan al Domnului s-a odihnit o oră sau două şi apoi a luat o masă de prânz uşoară,
după ce s-a asigurat că oamenii săi aveau mâncare din belşug. Apoi s-a mai odihnit
puţin, pregătindu-se pentru continuarea lucrului.
Ultima zi de şedinţe din Atlanta s-a încheiat la ora 5:30 după-amiaza, în ziua
de marţi. Ioan al Domnului a plecat imediat spre Brazilia, deoarece nu dorea să piardă
o zi de activitate în slujba comunităţii din Abadiânia. A plecat din Atlanta la ora 8:00
seara, în noaptea de marţi, iar miercuri, la ora 2:00 după-amiaza, era din nou la lucru,
încorporând Entităţi la Abadiânia.
Entităţile care s-au anunţat singure în Atlanta eu fost: Dr. José Valdivino, St.
Francis Xavier şi Dr. Oswaldo Cruz, acesta din urmă întrebând chiar dacă erau de faţă
medici care doreau să discute cu el. Dr. Cruz a fost un bacteriolog strălucit. El a
terminat facultatea de medicină la vârsta de nouăsprezece ani şi a studiat la Institutul
Pasteur din Paris. Entitatea a vorbit apoi cu câţiva medici care s-au apropiat. (A se
vedea capitolul 9, pentru mai multe informaţii despre Dr. Cruz).
CAPITOLUL 9
SPIRITISMUL ŞI ENTITĂŢILE
13
Sfântul Ignatius de Loyola, The Spiritual Exercises of Saint Ignatius, 29.
tuturor celor prezenţi, Dr. Augusto a întrebat-o câţi trandafiri primise până acum.
Abia ţinându-şi lacrimile, ea a răspuns că era al optulea trandafir.
În ziua de vineri, 28 iulie 2006, Casa sărbătorea ziua Sfântului Ignatius. 14
Festivităţile pentru acea zi fericită au fost planificate timp de mai multe luni,
voluntarii Casei pregătindu-se pentru primirea autobuzele pline cu brazilieni şi a
valurilor de străini, care veneau să se închine sfântului patron al Casei.
Încorporarea din acea dimineaţă părea să dureze mai mult timp decât de
obicei. Mediumii stăteau în picioare, în tăcere, concentrându-şi energia pentru
asigurarea spaţiului şi făcând rugăciuni de mulţumire pentru prezenţa Entităţilor.
Când spiritul Sfântului Ignatius a întrat în trupul Mediumul João, Heather a observat
schimbarea fizică a înfăţişării lui João: îşi scosese ochelarii şi părul se ridicase
înainte, în faţa ochilor. De asemenea, era o diferenţă evidentă în structura părului:
strălucirea puternică se datora modificării energetice în trupul Mediumului João.
Acum încorporată complet, Entitatea a spus: „Sunt cel care îşi târa piciorul”. Sfântul
Ignatius îi îmbrăţişa în tăcere pe cei care se apropiau, aşa cum se obişnuia în acea zi.
În timp ce oamenii îşi deschideau braţele să primească îmbrăţişarea, ei resimţeau
imensa energie care radia din trupul Mediumului João. Apoi Dr. Augusto s-a
încorporat, s-a aşezat pe scaunul Entităţii, şi a spus următoarele:
Dom Inácio este lumina care străbate. Credinţa şi concentrarea transformă
energia în lumină. Dom Inácio supervizează toate operaţiile care au loc în Casă. El
supervizează şi protejează toate activităţile. Dumneavoastră (arătând către toţi cei
prezenţi) formaţi un cerc pentru concentrarea curentului care aduce lumina pentru
punerea în practică a binelui. Să faci un cerc de lumină pentru punerea în practică a
binelui este uşor.
După ce a spus şi a observat aceste lucruri, ziua de vindecare şi de sărbătoare
a continuat.
REGELE SOLOMON
Regele Solomon s-a născut în secolul X î. Hr., fiind al zecelea fiu al Regelui
David şi al Batşebei. Domnia sa de patruzeci de ani asupra israeliţilor este
consemnată în Cartea a treia a Regilor şi în cele două cărţi ale Cronicilor (sau
Paralipomena) din Vechiul Testament. În timpul domniei sale, Solomon a făcut
eforturi pentru extinderea graniţelor regatului său. Cea mai mare realizare a sa a fost
edificarea Templului Sfânt, monument ridicat pe Muntele Mariah pentru păstrarea
Chivotului Legii. Templul reprezenta un sanctuar în care evreii puteau intra în
comuniune cu Dumnezeu, conform ritualurilor şi pelerinajelor religioase. Templul era
aşadar considerat un apogeu al succesului bazat pe criterii religioase, politice şi
comerciale.
Lui Solomon i se atribuie scrierea mai multor cărţi din Vechiul Testament:
Proverbele, Eccleziastul şi chiar Cântarea Cântărilor. Multe povestiri laice apreciază
înţelepciunea şi imparţialitatea sa în calitate de conducător. Una dintre cele mai
populare povestiri descrie două femei care au venit la judecată în faţa regelui. Cele
două femei se certau în privinţa unui copilaş; fiecare din ele susţinea că ea este mama
adevărată. Regele a poruncit ca pruncul să fie tăiat în două. Auzind această poruncă,
mama adevărată a renunţat la dreptul ei asupra copilului, implorându-l pe Regele
Solomon să nu-i facă nici un rău. Ascultându-i cuvintele, Solomon i-a recunoscut
femeii dreptul asupra copilului.
Renumele său de „cel mai înţelept dintre oameni” este cel mai probabil
inspirat de un pasaj biblic din Cartea a treia a Regilor. Solomon, atunci în vârstă de
doisprezece ani, este întrebat de Dumnezeu ce doreşte ca rege nou numit al Israelului.
Solomon a cerut darul „să asculte şi să judece întru dreptate poporul, să priceapă
cumpăna dintre bine şi rău”, la care Dumnezeu a răspuns:
Pentru că aceasta ai cerut de la Mine, şi n-ai cerut viaţă lungă şi n-ai cerut
bogăţie şi n-ai cerut vieţile vrăjmaşilor tăi, ci ai cerut priceperea de a asculta
judecata, iată, ţi-am dat după cuvântul tău; şi iată, ţi-am dat inimă pricepută şi
înţeleaptă; înainte de tine n-a fost nimeni ca tine şi nici după tine nu se va ridica
vreunul care să-ţi semene. Dar Eu ţi-am dat şi ceea ce n-ai cerut: şi bogăţie şi slavă,
aşa că nimeni între regi nu va fi asemenea ţie în toate zilele tale. (3 Regi, 3, 12)
Poate că această inimă plină de compasiune şi de înţelegere a fost cea care a
vindecat patruzeci de oameni în acea zi remarcabilă, la Centrul Spiritist Hristos
Mântuitorul, în care Mediumul João a încorporat pentru prima dată această Entitate
de Lumină, la sfârşitul anilor 1950.
Dr. Augusto este una din Entităţile cele mai frecvent încorporate în Casa de
Dom Inácio. El spune că a avut diferite ocupaţii în întrupările anterioare: a lucrat în
armată, într-o plantaţie de arbori de cauciuc şi a devenit medic. Atunci când Dr.
Augusto se încorporează, personalitatea sa puternică şi purtarea autoritară sunt cel
mai uşor de observat. El lucrează serios şi repede, nu-i place să fie întrerupt în acest
timp, cere ordine şi respect. În timpul vieţii ca doctor, a fost martorul multor
suferinţe, deoarece anestezia nu fusese încă inventată. A remarcat că pacienţii săi erau
nevoiţi să suporte durerile din timpul operaţiilor chirurgicale, ţinând strâns între dinţi
bucăţi de lemn sau de pânză groasă. Ca spirit iluminat, el s-a dedicat alinării durerilor
şi suferinţelor. Dr. Augusto este extrem de bun şi este foarte iubit de toţi cei din Casa
de Dom Inácio.
În 2004, Dr. Augusto i-a chemat pe Martin Mosqueira şi pe Heather alături de
el, explicând că au trecut nouăzeci şi şase de ani de când şi-a părăsit trupul (a murit).
A spus că, în acea viaţă, trăise într-o comunitate mică, Jacunda, din statul Para, unde
lucra la proiectul unei mine de aur cu un grup de europeni. „Atunci toate mergeau
rău”, a spus el. Părea să se fi pierdut în amintiri pentru câteva minute. „Până în ziua
de azi e o capelă acolo, dar acum e aproape acoperită de apă”. În ziua de Paşti a
anului 2003, Dr. Augusto a anunţat că fusese înălţat la un alt nivel şi acum este
„şeriful” acelui domeniu spiritual.
ANDRE LUIZ
Andre Luiz a fost medic practicat, în primii ani ai secolului al XX-lea, în Rio
de Janeiro, Brazilia. Spiritul său destrupat este cunoscut pentru contribuţiile sale
valoroase privind natura existenţei de după viaţă. Cele mai memorabile expuneri au
fost psihografiate de mediumul Francisco C. Xavier în limba portugheză şi traduse
apoi în limba engleză. Prima carte este o expunere personală intitulată Nosso Lar: A
Spiritual Home (Nosso Lar: un cămin spiritual), care ne oferă prima prezentare
detaliată a vieţii în lumea spiritelor şi ne împărtăşeşte deschis reflecţiile privind viaţa
sa, experienţele de după viaţă şi strădaniile de a scăpa de credinţele sale privind
natura morţii. Relaţiile sale de colaborare cu Xavier continuă şi acum. Luiz ne
împărtăşeşte multe din atitudinile şi punctele sale de vedere în această activitate. În
cea de-a doua carte, intitulată And Life Goes On... (Şi viaţa merge mai departe...),
Luiz ne împărtăşeşte observaţiile sale privind semnificaţia iubirii şi a prieteniei,
precum şi rolurile diferite pe care le joacă fiecare dintre ele în evoluţia spirituală a
unei persoane.
SORA SHEILA
Sora Sheila a fost infirmieră în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ea
s-a născut în Germania şi a ajutat neobosită victimele germane din acea vreme. A
murit în timpul unui raid aerian, spre sfârşitul războiului. Atunci când Entitatea sau
spiritul Surorii Sheila este în Casă, se simte o mireasmă puternică de trandafiri.
EURÍPIDES BARSANULFO (1880-1918)
Eurípides s-a născut şi a trăit întreaga sa viaţă în orăşelul Sacramento, din
statul Minas Gerais, Brazilia. A fost politician, ziarist şi educator. Eurípides şi-a
câştigat curând o reputaţie de profesor înţelegător şi pasionat. A fost co-fondatorul
şcolii primare şi a celei secundare din oraşul său natal.
Eurípides fusese crescut în tradiţia catolică, dar a fost fascinat de scrierile şi
de învăţăturile lui Allan Kardec. A condus un Centru Spiritist timp de doisprezece ani
şi apoi a înfiinţat Colegiul Allan Kardec, în 1907. Capacităţile sale de vindecător şi de
medium erau recunoscute la nivel internaţional. Eurípides era un slujitor credincios al
învăţăturilor şi principiilor lui Iisus Hristos. A lucrat fără încetare în timpul epidemiei
de gripă spaniolă, ajutând mii de oameni. Epuizat şi slăbit de eforturile depuse, el a
murit la 18 noiembrie 1918, la vârsta de treizeci şi opt de ani.
EMMANUEL
Fiinţa iluminată cunoscută sub numele de Emmanuel a fost îndrumătorul şi
mentorul spiritual al lui Chico Xavier. Conform însemnărilor lui Chico, Emmanuel a
trăit într-una din vieţi în vremea romanilor, fiind senatorul Publius Sentulus. Într-o
altă întrupare, a trăit în Portugalia, în 1517 fiind un conducător important al mişcării
iezuite, Manuel de Nobrega. Nobrega a fost trimis să-i convertească la creştinism pe
locuitorii Braziliei şi a creat şcoli şi colegii. A fost o personalitate importantă în
istoria Braziliei, numele său fiind legat de înfiinţarea oraşului Rio de Janeiro. Tot din
însemnările lui Chico, ştim că, într-o altă viaţă, Emmanuel a fost profesor la
Universitatea Sorbonne din Paris. Emmanuel nu-şi anunţă prea des prezenţa, însă este
una din Entităţile încorporate prin Mediumul João.
Atunci când Emmanuel i-a apărut pentru prima dată lui Chico, să-l
pregătească pentru misiunea sa, el l-a întrebat dacă este pregătit pentru această
sarcină. Chico a răspuns afirmativ. Emmanuel i-a promis că nu-l va părăsi niciodată şi
i-a cerut lui Chico să urmeze trei reguli în misiunea sa spirituală:
1. Disciplină
2. Disciplină
3. Disciplină
SPIRITUALISM
Spiritualismul şi spiritismul sunt două mişcări ce împărtăşesc credinţa că este
posibil să comunicăm cu spiritele fiinţelor decedate. Spiritele sunt contactate cu
ajutorul mediumilor, care comunică direct cu aceste spirite pentru a prelua mesajele,
îndrumările, încurajările şi învăţăturile. Spiritualismul nu urmează o anumită
doctrină. Spiritismul este o colecţie de principii şi învăţăminte primite direct de la
spiritele foarte elevate, cum ar fi Iisus Hristos. Aceste învăţături cuprind filozofia şi
practica Spiritismului, la care ne referim sub denumirea dea Doctrina Spiritistă.
Allan Kardec s-a născut în oraşul Lyon din Franţa, în 1804, iar numele său
era adevărat Hippolyte Léon Denizard Rivail. Având o educaţie aleasă, el şi-a
petrecut primii ani ai vieţii urmând studii academice în domeniile ştiinţelor, medicinii
şi limbilor clasice. Pe la mijlocul anilor 1800, interesul lui Kardec s-a concentrat
asupra fenomenului supranatural al comunicării spiritelor: presupusa capacitate a
spiritelor de a-şi face cunoscută prezenţa în plan fizic. Fascinat de acest subiect,
Kardec a întocmit o listă de întrebări şi a început să lucreze cu mediumi şi cu
„channeleri” renumiţi, în încercarea de a consemna ştiinţific aceste fenomene. În
1857, rezultatele cercetărilor sale au fost publicate în cartea Le Livre des Ésprits
(Cartea spiritelor, tradusă în limba română: Bucureşti, Editura Larry Cart, 1995).
Acest tratat a fost prima încercare a lui Kardec de a oferi o explicaţie detaliată a
relaţiilor dintre lumea spirituală şi lumea materială.
Sunt unii oameni care au o viziune dualistă asupra lumii, considerând că
realitatea fizică ţine de domeniul ştiinţei, iar toate celelalte revin religiei. Spiritismul
caută să întindă o punte peste această prăpastie, oferind o perspectivă unică privind
interconectarea acestor două domenii. Kardec credea că toate instituţiile de autoritate,
ştiinţifice şi religioase, erau incapabile să desfăşoare studii obiective privind
fenomenele paranormale deoarece erau prea cufundate în dogme. El intenţiona să
înţeleagă relaţiile dintre lumea fizică şi lumile non-fizice, bazându-se doar pe
discernământul spiritual. Pornind de la premisa că sufletul este etern, cercetarea sa
urmărea clarificarea stării sufletului de-a lungul fiecărei întrupări. Cercetările sale au
constituit temelia doctrinei spiritiste, care susţine credinţa că numai comunicarea
directă cu lumea spiritelor permite obţinerea unor răspunsuri obiective la întrebarea:
cum să duci o viaţă corectă din punct de vedere moral. Întregul set de principii este
prezentat într-o serie de cinci cărţi, care ne prezintă perspective valoroase privind
scopul şi semnificaţia vieţilor noastre.15
În sensul ei cel mai strict, doctrina spiritistă se ocupă de existenţa sufletului şi
de starea acestuia după moarte. Ea porneşte de la premisa că o Entitate, sau un spirit,
este o forţă inteligentă, cu voinţă proprie. Comunicarea directă cu aceste spirite se
desfăşoară cu singurul scop al elevării noastre spirituale, individuale şi colective.
Pentru activitatea practică, doctrina oferă un set precis de instrumente şi îndrumări pe
care le putem folosi fie pentru a fi martori ai acestor comunicări, fie pentru a intra în
comunicare rodnică şi sigură cu aceste spirite. Obiectivul celor care se angajează în
asemenea comunicări (mediumi) este să-şi utilizeze capacităţile de medium într-un
mod direct şi folositor.
Fundamentele filozofice ale doctrinei cuprind învăţămintele actuale despre
spirite. Ca şi noi, aceste spirite sunt angajate într-o călătorie în urma căreia pot atinge
lumile mai înalte şi mai pure ale conştiinţei. Şi datorită acestui lucru, ei ne oferă
gratuit învăţăturile pe care le-au tras, cu intenţia ultimă de a lămuri relaţia dintre
Dumnezeu şi noi înşine. Această relaţie este de obicei numită gol sau hiatus, în
doctrina spiritistă. Ca să-l cităm pe Allan Kardec:
Doctrina spiritistă este cea care umple acest hiatus. Ea ne arată că toate
lucrurile sunt legate între ele de la un capăt la celălalt al lanţului; că fiinţele, care
există într-un număr infinit de niveluri, umplu golul dintre Dumnezeu şi noi înşine; şi
că aceste fiinţe sunt spirite ca şi noi, fiecare aflându-se într-un punct diferit al
evoluţiei sale spirituale.16
Pentru aceia dintre noi care călătorim la Abadiânia, acest gol este umplut de
Entităţile pline de iubire şi de compasiune din Casa de Dom Inácio de Loyola.
Mediumul João, care şi-a consacrat viaţa slujirii spirituale, este vehiculul prin care
vindecarea este dăruită şi primită de noi toţi, indiferent cât de departe am ajuns în
călătoria noastră spirituală.
15
A se vedea Bibliografia şi Lecturile recomandate, unde veţi găsi cărţile lui Kardec.
16
Allan Kardec, The Spirit’s Book, 31.
IOAN AL DOMNULUI 3
CAPITOLUL 10
VINDECĂRI MIRACULOASE
▲
O CHEMARE LA VINDECARE
Phillip C. Bechtel, dr. în medicină
▲
INTERVENŢIE DIVINĂ
Marcelene Da Silva Oliveira
Heather continuă:
Întregul personal al Casei a fost uimit de recuperarea Marcelenei în numai
treizeci de zile. Este o mărturie emoţionantă a vizitei unei persoane la Entitate şi a
puterii vindecătoare a plantelor medicinale. Acest fapt ne-a reînnoit tuturor credinţa şi
am putut simţi energia înaltă şi emoţia întreaga zi.
Marcelene mi-a cerut să o duc la Entitate; era timidă, dar voia foarte mult să
cinstească şi să mulţumească Entităţii. Stând în picioare în faţa Entităţii, i-a arătat
braţele şi rezultatul miraculos obţinut doar cu ajutorul plantelor medicinale. Entitatea
a zâmbit cu acea cunoaştere plină de compasiune, care pătrunde în cele mai
întunecate cotloane ale inimilor noastre. „La operaţia din această după-amiază, voi
face lucrarea. Şi veţi avea o problemă aici”. A trecut pe lângă Marcelene şi, pentru
câteva clipe, a masat trupul fratelui ei în zona ficatului: „Ficatul dumneavoastră. Voi
face lucrarea astăzi şi apoi ar trebui să vă duceţi la doctorul pământesc, să încheie
tratamentul”. Am mers cu toţii spre sala de operaţii. Fratele său era alb la faţă. Avea
deja o programare la un spital pentru un control prin scanare la ficat şi pentru
înlăturarea vezicii biliare.
Am aşteptat-o pe Marcelene până la terminarea operaţiei şi apoi i-am însoţit
pe ea şi pe fratele ei la maşină. Karen a luat repede camera video şi Marcelene a
început să-şi spună povestea. Deodată şi-a dat seama că îşi atingea gura cu mâna
stângă, cea care fusese paralizată de doi ani! „Doamne Dumnezeule! Braţul şi mâna
mi se mişcă!”, a exclamat ea, izbucnind în lacrimi. Mişcările erau încete şi rigide, dar
peste o săptămână, când a revenit la controlul post-operator, putea mişca uşor şi
deplin întregul braţ. Marcelene era uimită că braţul răspundea la comenzi şi se mişca
fără tendon şi fără nervul motor. Ea revine la Casa de Dom Inácio o dată pe lună
pentru vindecare. Asta înseamnă o zi de muncă pentru fratele ei, care este taximetrist.
Marcelene nu poate lucra şi nu şi-ar putea permite să viziteze Casa în mod regulat.
Obligaţia noastră faţă de ea este să ne asigurăm că are bani de transport, ca să ne
poată vizita regulat şi să-şi poată continua tratamentul. Ea este devotată Casei şi
aduce întotdeauna membri ai familiei şi prieteni aflaţi în nevoie. Marcelene este
curajoasă, binevoitoare şi are o credinţă nestrămutată. Asta ne dă şi nouă credinţa să
ascultăm aceste mărturii puternice.
„ Am revenit să-mi exprim mulţumirea şi să-i aduc pe unchiul, vărul şi
nepoata mea”, spune Marcelene. „Unchiul meu avea acelaşi tip de tumori la braţ.
Acum ele au fost înlăturate de Entităţi. A durat doar câteva minute; nu a curs sânge şi
rănile păreau biete zgârieturi faţă de cicatricele adânci pe care le-am avut eu. Hernia
lui este încă inflamată, dar nu mai are dureri. Nepoata mea avea crize frecvente de
epilepsie, însă acum se simte bine după o singură vizită. Vărul meu avea o afecţiune
la stomac şi, de asemenea, se simte mai bine. Nu putem mulţumi îndeajuns pentru
Iubirea Divină care se manifestă aici. Voi reveni cât de des voi putea să stau în curent
şi să mă rog pentru toţi cei care vin aici să se vindece.
▲
NU MAI AM NEVOIE DE PROTEZE LA PICIOARE, NICI DE SONDE
Ana Lucia
▲
PROTECŢIE DE LA TATĂL
Tião Passarinho
Sebastian ne împărtăşeşte:
Acum să vedeţi. Eram pe scenă cu Entitatea, în timp ce efectua operaţiile
chirurgicale, iar Entitatea s-a întors spre mine şi mi-a spus: „Du-te şi adu-l pe filho,
cel care este prietenul şi tizul tău. Tocmai a sosit”. Cum treceam prin Sala de
Rugăciune, ştiam intuitiv la cine se referea Entitatea, dar nu aveam nici o idee că Tião
era în Casă. Nu ştiam nimic despre incidentul sau despre spitalizarea lui. L-am găsit
stând în picioare în afara sălii şi l-am adus în faţa Entităţii. Entitatea (Dr. Oswaldo
Cruz) a pus mâna pe umărul lui Tião şi a spus: „Filho, îţi aminteşti ziua în care ai fost
împuşcat? Era un bărbat care stătea lângă maşină, purtând o cămaşă galbenă şi
pantaloni maro. Eu eram, Dr. Oswaldo Cruz”.
Tião continuă:
Sunt în viaţă deoarece Dr. Oswaldo Cruz a făcut astfel încât acele gloanţe să
nu intre mai adânc în trupul meu. Imaginaţi-vă că era vorba de cinci gloanţe trase de
la distanţa de un metru. Entitatea m-a salvat. Îi datorez viaţa. Sunt convins de acest
lucru.
Am venit prima dată în Casa de Dom Inácio în anul 1980, pentru că tatăl meu
suferea de dureri cumplite de cap. Durerea era atât de puternică şi de continuă, încât
el fusese internat în Spitalul Santa Casa de Misericordia, fiind ţinut sub observaţie.
Medicii i-au făcut analize timp de douăzeci şi trei de zile, dar nu au reuşit să găsească
adevărata cauză a migrenelor. Auzisem despre Ioan al Domnului, aşa că m-am dus la
spital şi am cerut medicilor permisiunea de a-l lua pe tatăl meu din spital pentru o zi.
Solicitarea mi-a fost îndeplinită, cu condiţia să mă întorc cu el în aceeaşi noapte. Ei
doreau să continue seria de analize.
L-am dus imediat pe tatăl meu la Casa de Dom Inácio şi a ajuns în faţa
Entităţii, care a pus mâna pe capul lui şi i-a spus să revină în acea după-amiază pentru
operaţie. Tatăl meu a mers într-o zonă liniştită din grădina Casei şi a început să
plângă cu suspine, după ce primise binecuvântarea. Mi-a spus că a simţit o energie
imensă atunci când Entitatea a pus mâna pe capul său şi durerile de cap i-au dispărut
imediat. A rămas pentru operaţie şi în aceeaşi seară l-am dus înapoi la spital. Le-am
spus medicilor ce se întâmplase şi că nu mai avea dureri de cap. Medicul a
recomandat efectuarea unei scanări şi a găsit suturi vizibile clar mai jos de tâmpla
stângă, deşi nu era nici un semn al unei intervenţii din exterior. Tatăl meu nu a mai
avut vreodată dureri de cap de la acea operaţie efectuată cu mulţi ani în urmă.
De câte ori îmi cumpăr un taxi nou, înainte de a face prima cursă cu pasageri,
duc cheile Entităţii, care le ţine în mână şi mă binecuvântează pentru a circula în
siguranţă. Munca de taximetrist este destul de periculoasă, mai ales în timpul nopţii.
Am fost jefuit de trei ori, dar am scăpat teafăr şi nevătămat de fiecare dată. Aceasta
este o Casă a Domnului şi voi veni întotdeauna aici.
▲
VINDECATĂ DE HEPATITĂ B DUPĂ O SINGURĂ VIZITĂ
Susan Schinstine
▲
SUNTEM CU TOŢII INVITAŢI LA ACEASTĂ PETRECERE
Roger Kitzis
▲
ULTIMUL LOC ÎN CARE AŞ FI DORIT SĂ MERG ERA BRAZILIA
Andy Rayson
▲
RECĂPĂTAREA VEDERII
Bob Dinga
▲
ATINS DE UN FLUTURE
Ricardo Bezada
Ricardo a început să aibă dureri în umăr în anul 1987. Durerea era din ce în
ce mai puternică şi, în cele din urmă, a fost diagnosticat cu o tumoră canceroasă. Din
1989 până în 1992, Ricardo a făcut şapte operaţii la Spitalul Valhalla din statul New
York. Chiar cu cele mai mari eforturi, chirurgii nu au reuşit să-i înlăture întreaga
tumoră, pentru că erau prinşi nervii umărului şi ai braţului. Prin 1992, Ricardo simţea
durerile morţii şi nu-şi mai putea mişca deloc braţul drept.
▲
ÎMPĂRTĂŞIREA DARULUI
Sirlei Lerner
Sirlei a plecat din oraşul Porto Alegre, din statul Rio Grande do Sul, aflat în
sudul Braziliei, pentru a veni la Casa de Dom Inácio, pentru prima dată, în ianuarie
1994. Lupta de trei ani cu un cancer la sânul drept. Medicii considerau că înlăturarea
unui sfert din sân (operaţia fiind urmată de radioterapie şi chimioterapie) era cea mai
bună cale de urmat. Sirlei nu dorea să aibă parte de o astfel de terapie invazivă.
Heather continuă:
I-am cerut lui Sirlei să-l picteze pe Dr. Augusto şi să introducă în imagine
afirmaţia pe care o face frecvent: „Falanga mea nu e formată din zece, nici din sute,
ci din mii. Sunt cel care merge până în adâncul prăpastiei pentru a salva un suflet”.
Ea a pictat un tablou frumos şi mi l-a adus. Am dus pictura Entităţii (Dr. Augusto)
pentru a fi semnată. Entitatea a remarcat că era într-adevăr o excelentă asemănare, dar
a spus: „Ochii mei erau verzi, nu aveau culoarea mierii. De asemenea, cărarea nu era
atât de pierdută, iar părul era mai lung şi cădea peste urechi. Mustaţa era mai puţin
aranjată. Dar portretul e foarte bun”.
Sirlei a făcut micile schimbări sugerate şi am dus din nou tabloul Entităţii. De
această dată, Dr. Augusto a zâmbit, a semnat pictura şi a spus că e perfectă. A
recomandat ca toate viitoarele picturi cu chipul lui să cuprindă expresia sa obişnuită.
Sirlei s-a ţinut de cuvânt şi toate picturile următoare purtau textul său. Am o întreagă
colecţie cu picturile ei, realizate prin „channeling”. Am invitat-o întotdeauna să aducă
picturile la hotel când sosesc grupurile mele. Se vindeau imediat şi primea noi
comenzi. Multe din picturile ei se vindeau şi la pousadas, în sat. Sirlei îşi întreţinea
singură copiii şi era recunoscătoare pentru faptul că Entităţile îi dăduseră darul de a
picta.
În octombrie 2005, Entităţile i-au spus lui Sirlei că nu trebuie să conducă în
săptămâna următoare, în zilele de marţi, miercuri sau joi. Nu ştiu din ce motiv, Sirlei
a ignorat avertizarea Entităţilor şi l-a dus pe fiul său la lucru. Pe drumul de întoarcere
spre casă, a calculat greşit distanţa în timp ce întorcea pe şoseaua principală şi maşina
ei a lovit autobuzul. A murit pe loc. Toţi cei din Casă au fost îngroziţi de această
veste. În ziua morţii ei, Martin, unul dintre mediumii Casei şi unul dintre translatorii
lui Ioan al Domnului, a întrebat Entităţile despre Sirlei. Voia să ştie de ce murise şi
dacă era acum cu ele. Au răspuns că accidentul fusese alegerea sufletului ei. El a
întrebat dacă ea se va alătura falangei, iar Entitatea a răspuns că va putea să se alăture
după perioada de recuperare. Cu o săptămână sau două înainte de moartea sa, Sirlei
ne-a spus cât de minunat se simţea că peste cinci sute din tablourile sale se aflau
acum în multe ţări din lumea întreagă.
▲
PĂŞIND PE POTECA LUMINII PERFECTE A LUI DUMNEZEU
Kathy Clifford
▲
AMAZING GRACE (GRAŢIE MINUNATĂ)
Margaret Newton
▲
FIUL MEU MERGE
„Junior” da Silva
Neusa şi Gelson da Silva l-au adus pe fiul lor Junior la Casa de Dom Inácio
în 1989. Făcuse poliomielită la vârsta de trei luni.
▲
POARTĂ CĂTRE DIVINITATE
Rosa Haritos
▲
O A DOUA ŞANSĂ
John Friesman
John fusese învăţat să dispreţuiască acele momente ale zilei în care corpul său
era obligat să-ţi cureţe trupul ori de câte ori era nevoie. Trăia cu o durere de cap
permanentă şi puternică. Nu exista alinare şi, timp de mai multe luni, John îşi vizitase
medicul de nemumărate ori. Având diagnosticul de depresie şi urmând un tratament
cu neurotransmiţătorul Prozac, John a găsit în cele din urmă un doctor care l-a trimis
la Spitalul Auckland pentru a face o analiză de vizualizare prin rezonanţă magnetică
(RMN).
▲
CEASUL BĂTEA
Barbara Ettleson
▲
DUPĂ TREI DECENII DE SURZENIE
Barbara Brodsky
Heather comentează:
Pe 14 martie 2006, în săptămâna următoare întoarcerii Barbarei acasă, în
Statele Unite ale Americii, Dr. Valdivino a anunţat cu voce tare, pentru ca oamenii din
camerele curente să audă: „Pe prietena voastră, pe femeia care este surdă, o ajut.
Spuneţi-i că am grijă de ea”.
Pentru a afla mai multe despre aceste povestiri remarcabile privind vindecarea şi despre
altele, vizitaţi www.healingquests.com
Postfaţă
MULŢUMIRI
BIBLIOGRAFIE
ŞI LECTURI RECOMANDATE
BIBLIOGRAFIE
BRAGDON, Emma Kardec’s Spiritism: A Home for Healing and Spiritual Evolution.
Woodstock, Vt., Lightening Up Press, 2000.
BRODSKY, Barbara Presence, Kindness and Freedom. Ann Arbor, Mich., Deep Spring Press,
2003.
BUTLER, Alban Lives of the Saints. Collegeville, Minn., Liturgical Press, 2003.
CARMAN, Philip Ignatius Loyola. New York, Harper & Row, 1990.
COLERIDGE, Henry James Life and Letters of St. Francis Xavier. London, Burnes and Oates,
1876.
EMOTO, Masaru The Secret Life of Water. New York, Beyond Words Publishing/Atria Books,
2005. (traducerea în limba română: Viaţa secretă a apei. Braşov, Editura Adevăr Divin, 2006).
GARCIA, Ismar Estulano Curas Espirituais. Goiânia, Brazilia, AB Editora, 2006.
GOSWAMI, Amit Physics of the Soul. Charlottesville, Va., Hampton Roads Publishing, 2001.
GOSWAMI, Amit The Quantum Doctor: A Physicist’s Guide to Health and Healing.
Charlottesville, Va., Hampton Roads Publishing, 2004.
GOSWAMI, Amit The Self-Aware Universe: How Consciousness Creates the Material World.
New York, Putnam’s Sons, 1993.
IGNATIUS of LOYOLA, Saint The Spiritual Exercises of Saint Ignatius. New York, P. J.
Kenedy, 1963.
INGERMAN, Sandra Medicine for the Earth: How to Transform Personal and Environmental
Toxins. New York, Three Rivers Press, 1994.
KARDEC, Allan The Book on Mediums. New York, Samuel Weise, 1970.
KARDEC, Allan Genesis. New York, The Spiritist Alliance for Books, 2003.
KARDEC, Allan The Gospel Explained by the Spirit Doctrine. Philadelphia, Allan Kardec
Educational Society, 2000.
KARDEC, Allan Heaven and Hell. New York, The Spiritist Alliance for Books, 2003.
KARDEC, Allan Le Livre des Esprits. Paris, France, Elibron Classics Edition, 1861.
KARDEC, Allan The Spirit’s Book: Inspiration and Resolution for the Questioning Soul.
Philadelphia, Allan Kardec Educational Society, 2003.
KARDEC, Allan and WOOD, Emma A. Experimental Spiritism: Book on Mediums, or a Guide
for Mediums and Invocators. Whitefish, Mont., Kessinger Publishing, 1874.
KORNGOLD, Jussara and LEVINSON, Marie (traducere) Endearing Gems from Francisco
Cândido Xavier. New York, The Spiritist Alliance for Books, 2005.
MACKENZIE, Kenneth R. H. The Royal Masonic Cyclopaedia of History, Rites, Symbolism, and
Biography. New York, J. W. Bouton, 1877.
MCGREGOR, Pedro Jesus of the Spirits. New York, Stein and day, 1967.
O’MALLEY, John W. The First Jesuits. Cambridge, Harvard University Press, 1993.
PELLEGRINO-ESTRICH, Robert The Miracle Man: The Life Story of João de Deus. Goiânia,
Goiás, Brazilia, Grapica Terra, 2002. (Tradusă în limba română: Omul-miracol. Povestea vieţii
lui João de Deus. Bucureşti, Satya Sai, 2006).
POVOA, Liberato João de Deus, Fenomeno de Abadiânia. Anápolis, Goiás, Brazilia, Múltipla
Gráfica e Editora Ltda. 1994.
ROBERTSON, Elisabeth and AMIDOR, Elias Life Prayers from Around the World. New York,
HarperCollins, 1996.
SAVARIS, Alfedrina Arlete Curas Paranormais Realizadas por João Teixeira de Faria. (Teză
postuniversitară). Curitiba, Brazilia, Universitatea Dr. Bezerra de Menezes, 1977.
SICARDO, Joseph St. Rita of Cascia: Saint of the Impossible. Rockford, Ill., TAN Books, 2003.
XAVIER, Francisco Câandido (psihografiat prin Andre Luiz) And Life Goes On… Philadelphia,
Allan Kardec Educational Society, 2000.
LECTURI RECOMANDATE
HICKS, Esther The Amazing Power of Deliberate Intent. Calrsbad, Calif., Hay House, 2005.
SPALDING, Baird T. Life and Teaching of the Masters of the Far East. Marina del Rey, Calif., DE
Vorss Publications, 1927.
RAVENWING, Josie The Book of Miracles: The Healing Work of João de Deus. Bloomington,
Ind., AuthorHouse, 2005.
RESURSE WEB
Pentru mai multe informaţii despre Fundaţia Oswaldo Cruz, vă rugăm să vizitaţi website-ul în limba
portugheză http://www.fiocruz.br.
Pentru mai multe informaţii despre Spiritsm, vă rugăm să vizitaţi website-ul Grupului Spiritist din
New York http://www.sgny.org.
Pentru mai multe informaţii despre istoria Braziliei, vă rugăm să vizitaţi website-ul
http://www.infobrasilia.com.br./_h5i.htm.
Pentru mai multe informaţii despre Bezerra de Menezes, vă rugăm să vizitaţi website-ul în limba
portugheză http://www.franciscodeassis.org.br./bio.php.
Pentru un articol despre istoria Fundaţiei Oswaldo Cruz, scris de preşedintele ei Paulo Buss (The
Oswaldo Cruz Foundation: 100 Years, TDR News 65, 2001), vă rugăm să vizitaţi
http://www.who.int/tdr/publications/tdrnews/news65/oswaldocruz.htm.
Pentru mai multe informaţii despre Francisco Cândido (Chico) Xavier, vă rugăm să vizitaţi website-
ul în limba portugheză http://www.chicoxavieruberaba.com.br./biografia.htm.
Pentru a comanda cartea lui Ismar Estulano Garcia Curas Espirituais, vă rugăm să vizitaţi website-
ul în limba portugheză al Editurii AB http://www.abeditora.com.br.