UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” SIBIU

FACULTATEA DE DREPT

SPECIALIZAREA: DREPT / ID

DREPTUL MEDIULUI

ARIILE PROTEJATE

1
 ARIILE PROTEJATE

„Lumea ariilor protejate reprezintă cea mai importantă moştenire pe

care o putem lăsa generaţiilor viitoare: asigurarea şi în continuare a
accesului la natură, la valorile materiale şi spirituale pe care aceasta le
deţine (…). O lume lipsită de arii protejate, deposedată de situri naturale
sălbatice, ar deveni un mediu extrem de sărăcit1”.

Ariile protejate, delimitate ca zone în care scopul principal îl

constituie conservarea şi protecţia naturii şi a valorilor culturale, sunt
importante pentru toate segmentele societăţii. Au potenţial deosebit
pentru a deveni modele de dezvoltare armonioasă a societăţii umane,
deoarece în aceste arii se promovează, mai mult decât în alte zone,
managementul durabil al resurselor naturale şi culturale. Măsurile de
management promovate sau chiar impuse în ariile protejate pot afecta
într-un fel sau altul comunităţile din interiorul lor sau din imediata lor
apropiere şi pot influenţa modul de dezvoltare a economiei prin aplicarea
unui management care are la bază principii de conservare a naturii,
uneori stabilindu-se anumite restricţii cu privire la activităţile ce pot
afecta în mod semnificativ valorile naturale şi culturale.2
Aria protejată este „un spaţiu geografic clar delimitat, recunoscut,
desemnat şi administrat în baza unor acte legale sau prin alte mijloace
eficiente, cu scopul de a se realiza conservarea pe termen lung a naturii
precum şi a serviciilor de mediu şi a valorilor culturale asociate”3.
La baza constituirii ariilor protejate a stat în primul rând faptul că
acestea satisfac nevoi ale oamenilor. Din necesitatea ariilor protejate au
rezultat o varietate de tipuri de arii protejate, care se diferențiază în
principal funcție de gradul de protecție (sau gradul permis al intervenției
umane) și funcție de scopul ariei protejate. S-au constituit astfel arii
protejate care protejează cele mai naturale zone de pe glob, în care
intervenția omului este aproape inexistentă, dar și zone în care
intervenția omului este prezentă, cum e cazul peisajelor modificate ce au
o importanță peisagistica și culturală deosebită4.
1
Op. cit. Adrian Phillips, preşedinte CNPPA, IUCN
2
Erika Stanciu, Florentina Florescu, Ariile protejate din România- noţiuni introductive, Edit.
Green Steps, Braşov, 2009, p. 5.
3
Ghid pentru utilizarea Categoriile de Management ale ariilor protejate, IUCN, 2008.
4
http://biodiversitate.mmediu.ro/romanian-biodiversity/despre-arii-protejate/definitii-si-
clasificari-ale-ariilor-protejate, accesat la data de 28.12.2016.

2
 Asfel, forul care și-a propus să rezolve această problemă dificilă a
fost Uniunea Internațională de Conservarea Naturii (IUCN – The World
Conservation Union) care prin misiunea sa avea competența necesară să
o facă. IUCN încearcă să influențeze, să încurajeze și să asiste societățile
din toata lumea pentru conservarea integrității și diversității naturii și
pentru a asigura ca orice utilizare a resurselor naturale este echitabilă și
durabilă.
Un sistem pentru definirea și clasificarea ariilor protejate a rezultat
ca urmare a activitatății desfașurată de IUCN în acest domeniu timp de
aproape un sfert de secol. Acest sistem a fost adoptat de către guverne și
explicat prin linii directoare.
În prezent categoriile IUCN sunt răspandite în întreaga lume și sunt
luate drept referință în orice dezbateri privind ariile protejate. Scopul
acestui sistem de definire și clasificare a ariilor protejate este acela de a
contribui la creșterea gradului de înțelegere a tuturor celor interesați, a
diferitelor categorii de arii protejate.
Principiul central pe care se bazează liniile directoare este acela că
ariile protejate trebuie să fie definite de obiectivele lor de management,
nu de titlul ariei și nu de eficiența managementului în îndeplinirea
respectivelor obiective. Problema eficienței management-ului trebuie
desigur luată în considerare, dar ea nu este vazută ca un criteriu de
categorisire.5
Cele şase categorii administrative ale Uniunii Internaţionale pentru
Conservarea Naturii (IUCN) pentru ariile protejate sunt6:
 Categoria I – rezervaţie ştiinţifică: arie protejată administrată în
principal pentru cercetări ştiinţifice şi conservarea fondului genetic
autohton;
 Categoria II – parc naţional: arie protejată administrată în principal
pentru protecţia ecosistemelor şi pentru recreere;
Îmbină armonios protecţia naturii cu dezvoltarea turismului. Ocupă
de obicei, o suprafaţă mai mare de 1000 ha., compusă predominant din
ecosisteme substanţial neafectate de activităţile umane sau cu structuri
peisagere unice şi naturale care formează biocentre naţionale şi cea mai
importantă moştenire naturală în care protecţia naturii este o înaltă
prioritate faţă de alte activităţi.
Un parc naţional cuprinde trei zone distincte: zona rezervaţiei
ştiinţifice propriu-zise, în care este permis doar accesul cercetătorilor;
5
Ibidem.
6
Mircea Nicoară, Legislaţie instituţii şi politici de mediu, Edit. Tehnopress, Iaşi, 2009, p. 123.

3
 zona tampon, accesibilă turismului organizat pe anumite trasee; zona
preparc cu rol în sistematuzarea turistică a întregului parc7.
Modul de zonare a limitelor şi ariilor în cadrul unui parc naţional
urmăreşte să atingă tre scopuri:protecţia biodiversităţii şi a siturilor
vulnerabile, accesul publicului pentru recreere şi educaţie ecologică şi
dezvoltarea durabilă a comunităţilor locale.
 Categoria III – monument naţional: arie sau obiectiv natural
administrate în principal pentru conservarea trăsăturilor naturale
specifice;
 Categoria IV – rezervaţie naturală: arie protejată administrată în
principal pentru conservarea unor medii caracteristice de viaţă care
pot fi interes geologic, paleontologic, speologic, floristic, forestier,
faunistic.
Ocupă un teritoriu mai mic, de obicei până la 1000 ha., reprezentând
predominant ecosisteme originale (de interes zoologic, botanic, forestier,
paleontologic, limnologic, speologic, marin sau mixt) sau care nu sunt
afectate de activităţile umane sau biocentre. O rezervaţie naturală parte a
celei mai importante moşteniri naturale a unui stat este o “rezervaţie
naturală naţională”. Există: rezervaţii naturale integrale, în care este
interzisă orice activitate ce modifică echilibrele naturale; rezervaţii
parţiale, pentru conservarea unor specii (zimbrul, capra neagră);
rezervaţii speciale, numai pentru anumite elemente ale unor ansambluri
biologice8.
În jurul rezervaţiilor naturale sunt stabilite zone tampon în care
eventualele activităţi dăunătoare resurselor naturale vor respecta o
reglementare juridică adecvată.
 Categoria V – rezervaţie peisagistică: cuprinde forme de relief sau
asociaţii vegetale de mare valoare estetică, prin a căror conservare se
urmăreşte integritatea frumuseţilor naturale;
Au o suprafaţă mai mare de 1000 ha, cu ecosisteme fragmentate,
importante pentru conservarea biodiversităţii şi a stabilităţii ecologice,
cu trăsături peisagere caracteristice sau cu forme specifice de aşezări
istorice.

7
Ibidem p. 126
8
Mircea Nicoară, Legislaţie instituţii şi politici de mediu, Edit. Tehnopress, Iaşi, 2009, p. 126

4
  Categoria VI – arie protejată cu resurse gestionate: arie protejată
administrată în principal pentru folosirea adecvată a ecosistemelor
naturale
Încadrarea unei arii protejate într-o categorie IUCN se face plecând
de la obiectivul sau obiectivele de management prioritare, care se aplică
pe cel puţin 75% din suprafaţa ariei protejate. „Regula celor 75%” s-a
stabilit avându-se în vedere faptul că în ariile protejate pot exista zone în
care sunt permise şi alte utilizări decât cele admise pentru categoria
respectivă. De exemplu în ariile protejate din categoria II pot exista
staţiuni turistice sau mici aşezări umane sau în categoria V pot exista
zone de protecţie strictă.9
În legislaţia românească, respectiv în Ordonanţa de Urgenţă nr.
57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea
habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, ariile protejate sunt
definite ca arii naturale protejate, indicându-se că valorile
protejate/conservate sunt în principal cele naturale: „arie naturală
protejată - zonă terestră/acvatică şi/sau subterană în care există specii de
plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice,
peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu
valoare ecologică, ştiinţifică ori culturală deosebită, care are un regim
special de protecţie şi conservare stabilit conform prevederilor legale.10”
Ariile protejate se constituie în elemente ale reţelei de arii protejate.
În adevăratul sens al cuvântului, reţeaua de arii protejate ar trebui să fie
formată din arii protejate şi din „coridoarele” care le leagă. Conform
legislaţiei româneşti, „coridoarele ecologice” sunt „zone naturale sau
amenajate care asigură cerinţele de deplasare, reproducere şi refugiu
pentru speciile sălbatice terestre şi acvatice şi în care se aplică măsuri de
protecţie şi conservare”. Aşa cum se întâmplă în marea majoritate a
ţărilor, coridoarele nu sunt încă definite şi protejate / conservate nici în
România.
Legislaţia românească face distincţie între reţeaua naţională de arii
protejate, care constituie „ansamblul ariilor protejate de interes
naţional”, Clasificarea ariilor protejate conform legislaţiei româneşti - şi
reţeaua ecologică de arii protejate, care este „ansamblul de arii naturale
protejate, împreună cu coridoarele ecologice11”.

9
http://data.iucn.org/dbtw-wpd/edocs/PAG-010.pdf., accesat la data de 28.12.2016.
10
Erika Stanciu, Florentina Florescu, Ariile protejate din România, Editura „Green Steps”,
Braşov, 2009, p. 11.
11
Ibidem, p. 25.

5
 Ariile protejate sunt esenţiale în conservarea capitalului natural şi
cultural întrucât includ cele mai reprezentative şi semnificative zone din
punct de vedere al biodiversităţii, al valorilor naturale şi culturale
asociate. Măsurile de management în aceste arii se elaborează şi se
implementează în aşa fel încât să se menţină sau chiar să se refacă, acolo
unde este nevoie, ecosistemele naturale şi populaţiile de specii sălbatice,
menţinându-se în acelaşi timp sau căutându-se soluţii pentru utilizarea
durabilă a resurselor naturale.
Ariile naturale protejate sunt printre cele mai eficiente mijloace
destinate conservarii biodiversitatii şi pot fi12: de interes naţional:
rezervaţii ştiinţifice, parcuri naţionale, monumente ale naturii, rezervaţii
naturale, parcuri naturale; de interes internaţional: situri naturale ale
patrimoniului natural universal, geoparcuri, zone umede; de importanţă
internaţională- rezervaţii ale biosferei; de interes comunitar sau situri:
NATURA 2000 - situri de importanţă comunitară, arii speciale de
conservare, arii de protecţie specială avifaunistică (pentru păsări); de
interes judeţean sau local: stabilite numai pe domeniul public/privat al
unităţilor administrativ teritoriale, dup caz.
Siturile naturale ale patrimoniului natural universal sunt acele arii
naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor
zone de habitat natural în cuprinsul cărora există elemente naturale a
căror valoare este recunoscută ca fiind de importanţă universală. În
cuprinsul acestor zone pot exista comunităţi umane ale căror activităţi
sunt orientate pentru o dezvoltare compatibilă cu cerinţele de protecţie şi
conservare ale sitului natural. Managementul siturilor naturale ale
patrimoniului natural universal se realizează în conformitate cu
regulamentele şi planurile proprii de protecţie şi conservare, cu
respectarea prevederilor Convenţiei privind protecţia patrimoniului
mondial cultural şi natural, de sub egida UNESCO13.
România, ca stat membru al Uniunii Europene, s-a angajat să
implementeze legislaţia referitoare la conservarea biodiversităţii prin
realizarea reţelei Natura 2000, o reţea de zone protejate care să cuprindă
un eşantion reprezentativ de specii sălbatice şi habitate naturale de
interes comunitar, în vederea 33 garantării menţinerii acestora pe termen
lung, ca sisteme suport pentru dezvoltarea sistemului socio-economic14.

12
http://biodiversitatecbc-apmis.ro/new/inc/despre_arii.inc.php, accesat la data de 28.12.2016.
13
Ibidem.
14
http://www.propark.ro/images/uploads/file/manual%20arii%20protejate_net.pdf, accesat la data
de 28.12.2016.

6
 Înfiinţarea de arii protejate şi managementul eficient al acestora
reprezintă o necesitate deoarece:
• reprezintă cel mai eficient mod de conservare in-situ, întrucât fiind
desemnate adesea pe suprafeţe relativ mari, pot include ecosisteme
naturale şi seminaturale reprezentative şi permit conservarea şi
monitorizarea lor,
• sunt zone model, unde acţiunile eficiente de conservare a ecosistemelor
naturale şi seminaturale, inclusiv prin utilizare durabilă, pot demonstra
că, menţinerea într-o stare corespunzătoare a componentelor capitalului
natural permite asigurarea resurselor şi serviciilor ce stau la baza
dezvoltării socio-economice durabile,
• sunt adevărate „laboratoare”, în care acţiunile de protecţie strictă sau
management activ cu scop de conservare a biodiversităţii permit
acumularea de cunoştinţe valoroase fie cu privire la procesele naturale,
fie pentru găsirea „formulelor” eficiente pentru asigurarea tranziţiei de la
o dezvoltare economică concentrată pe profit la un model de dezvoltare
durabilă.
Instituirea prioritară în raport cu alte obiective a regimului de arie
naturală protejată se face prin15:
- lege, pentru siturile naturale ale patrimoniului natural universal si pentru
rezervaţiile biosferei;
- hotărâre a Guvernului, pentru parcuri naţionale, parcuri naturale,
geoparcuri, zone umede e importanţă internaţională, arii speciale de
conservare, arii de protecţie specială avifaunistică, rezervaţii
stiinţifice, monumente ale naturii, rezervaţii naturale;
- ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia
mediului pentru propunerile de situri de importanţă europeană, cu avizul
Academiei Române, al autorităţii publice centrale cu competenţe în
domeniul administraţiei publice, al autorităţii publice centrale din domeniul
agriculturii si dezvoltării rurale si al autorităţii publice centrale din domeniul
transporturilor si amenajării teritoriale si ale turismului.
- hotărâri ale consiliilor judeţene sau locale, pentru ariile naturale situate pe
suprafeţe terestre sau acvatice care aparţin domeniului public de interes
judeţean sau local, precum si pentru cele situate pe suprafeţe aflate în
proprietate privată.
România adăposteşte cele mai valoroase ecosisteme din Europa pe
aproximativ 1,6 milioane de hectare (rezervaţii ştiinţifice, rezervaţii naturale,

Darinela Marinescu, Dreptul mediului, Manual de studiu individual, Edit. Prouniversitaria,

15

Bucureşti, 2012, p. 79.

7
parcuri naţionale, parcuri naturale, monumente ale naturii), la care se adaugă
Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, cu cele 580.000 de hectare.
Ariile naturale protejate înfiinţate în România, inclusiv siturile
Natura 2000 – arii naturale protejate de interes European – reprezintă 23%
din suprafaţa ţării, iar din acest areal pădurile reprezintă 45% din fondul
forestier naţional. Parcurile naţionale şi naturale (fără Delta Dunării)
reprezintă doar 5% din suprafaţa României16.
Conform datelor publicate la sfârşitul lunii ianuarie 2016 de
Societatea Ornitologică Română (SOR), România deţinea, la nivelul anului
2015, un număr de 1.486 de arii naturale protejate, în creştere cu 156,6%
faţă de anul de referinţă 1990. Statistica prezentată cu ocazia împlinirii a 25
de ani de mediu indică faptul că, la sfârşitul anului trecut, pe plan naţional
existau 13 parcuri naţionale şi 15 parcuri naturale. De asemenea, Reţeaua
Natura 2000 din România cuprindea 383 de Situri de Importanţă Comunitară
(SCI), respectiv 148 de Situri de Protecţie Avifaunistică (SPA)17.
Cât privește finanțarea, ariile protejate se autofinanțează. Cu alte
cuvinte, sumele necesare managementului provin, în majoritatea
cazurilor, din bugetul instituţiilor care le administrează. Este important
de precizat că România este singura ţară din Europa în care statul nu
alocă resurse pentru managementul ariilor protejate de interes naţional.
Un caz aparte îl reprezintă Delta Dunării. Rezervația care
funcţionează în baza unei legi proprii este condusă de un guvernator,
fiind subordonată autorităţii centrale pentru protecţia mediului şi
primește anual finanțare de la bugetul de stat.18
În concluzie, pe măsură ce societatea umană se concentrează mai
mult pe dezvoltarea economică, în goana după bunăstarea materială se
pierde din vedere faptul că nu există dezvoltare fără resurse naturale. Se
poate spune că în ariile protejate oamenii sunt „constrânşi” să-şi
redefinească scara valorilor, punând la baza dezvoltării Natura cu resursele
ei19.

16
https://news247worldpressuk.wordpress.com/2016/09/14/23-de-noi-arii-naturale-protejate-
din-romania-vor-fi-incluse-in-reteaua-ecologica-europeana-natura-2000/, accesat la data de
28.12.2016
17
Ibidem.
18
http://www.infomediu.eu/eco-news/informatii-interne/8941-ariile-naturale,-protejate-
%C3%AEn-rom%C3%A2nia.html, accesat la data de 28.12.2016.
19
Erika Stanciu, Florentina Florescu, Ariile protejate din România, Editura „Green Steps”,
Braşov, 2009, p. 5.

8
 BIBLIOGRAFIE:

1.
Darinela Marinescu, Dreptul mediului, Manual de studiu individual, Edit.
Prouniversitaria, Bucureşti, 2012.
2. Erika Stanciu, Florentina Florescu, Ariile protejate din România-
noţiuni introductive, Edit. Green Steps, Braşov, 2009.
3. Mircea Nicoară, Legislaţie instituţii şi politici de mediu, Edit.
Tehnopress, Iaşi, 2009.
4. Ghid pentru utilizarea Categoriile de Management ale ariilor protejate,
IUCN, 2008.

5.
http://biodiversitate.mmediu.ro/romanian-biodiversity/despre-arii-
protejate/definitii-si-clasificari-ale-ariilor-protejate, accesat la data
de 28.12.2016.

9
6.
http://data.iucn.org/dbtw-wpd/edocs/PAG-010.pdf., accesat la data de
28.12.2016.

7.
http://biodiversitatecbc-apmis.ro/new/inc/despre_arii.inc.php, accesat
la data de 28.12.2016.

8.
http://www.propark.ro/images/uploads/file/manual%20arii
%20protejate_net.pdf, accesat la data de 28.12.2016.
9.https://news247worldpressuk.wordpress.com/2016/09/14/23-de-
noi-arii-naturale- protejate-din-romania-vor-fi-incluse-in-reteaua-
ecologica-europeana-natura-2000/, accesat la data de 28.12.2016
10.http://www.infomediu.eu/eco-news/informatii-interne/8941-ariile-
naturale,-protejate-%C3%AEn-rom%C3%A2nia.html, accesat la
data de 28.12.2016.

10