Besleaga, Vladimir - Zbor Frant PDF

BIBLIOTECA ªCOLARULUI
Vladimir
BE+LEAG{
ZBOR FR~NT
IGNAT +I ANA
LITERA
CHIªINÃU 1998
CZU 859.0 (478.9)-31
B 50
NOT{ ASUPRA EDI|IEI
Textele au fost reproduse dup[ volumele: Vladimir Be=leag[, Ignat =i Ana,

Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1979, =i Vladimir Be=leag[, Zbor fr`nt,
Chi=in[u, Ed. Hyperion, 1992; au fost operate retu=[ri privind termeni =i
expresii dep[=ite de realit[\ile sociale =i lingvistice.
Coperta: Isai C`rmu
ISBN 9975-74-027-8 © «LITERA», 1997

TABEL CRONOLOGIC
1905 5 (18) martie Se na=te în familia lui Luca Be=leag[ =i a Nataliei n[scut[
Facâru primul copil Vasile, tat[l scriitorului.
1913 Se na=te în familia lui Andrei Ciocârlan =i a Pachi\ei n[scut[ B[lan cel de-la
patrulea copil Eugenia (Fevronia), mama scriitorului.
1931 25 iulie Se na=te în familia lui Vasile Be=leag[ =i a so\iei sale Eugenia primul =i
singurul lor copil c[ruia tat[l i-a dat numele de A., pe care preotul ortodox rus
din sat, atunci când bunica =i mama l-au botezat într-ascuns, l-a preschimbat
în Vladimir.
1932 iarna Bunelul scriitorului, Andrei Ciocârlan, dimpreun[ cu cea de-a doua so\ie
a sa Iustina =i fiul mezin de 12 ani, este deportat de regimul totalitar comunist
în p[durile înghe\ate ale Rusiei, unde la scurt[ vreme moare. Aceea=i soart[ a
avut-o =i feciorul s[u Alexandru, acas[ revenind dup[ cel de-al doilea r[zboi
mondial doar bunica Iustina.
1938-1941 Vladimir Be=leag[ urmeaz[ primele trei clase primare cu program de
înv[\[mânt sovietic în =coala din satul M[l[ie=ti.
1941-1944 Odat[ cu ]nceperea r[zboiului =i cu instalarea ]n Transnistria a admi-
nistra\iei civile rom`ne=ti viitorul scriitor face clasa a patra primar[ =i clasele I
=i II de liceu cu program de înv[\[mânt românesc.
1948 Fiind elev în clasa a VIII-a (cei doi ani de liceu nu au fost lua\i în calcul de
administra\ia sovietic[) =i editând o gazet[ de perete unde avea o poezie dedi-
cat[ Anului Nou, aceasta este preluat[ =i publicat[ de ziarul raional .
1949-1950 }mpreun[ cu al\i colegi fondeaz[ un cenaclu literar =colar în cadrul c[ruia
se ini\iaz[ în probleme de teorie literar[: versifica\ie, no\iuni de estetic[ etc.
Compune poezii, î=i încearc[ puterile în proz[, dramaturgie Scrie la publica\ia
raional[, trimite versuri la ziarele =i revistele din Chi=in[u, la Uniunea Scriito-
rilor
1950 Termin[ =coala medie cu medalie de aur =i depune actele la facultatea de istorie
=i filologie, sec\ia limba =i literatura român[ a Universit[\ii de Stat din Moldova.
În acela=i an, toamna, tat[l Vasile Be=leag[ este judecat =i condamnat pe un
termen de 20 de ani de deten\ie, mama dat[ afar[ din cas[ =i casa confiscat[
1955 Absolve=te studiile universitare =i este l[sat s[ fac[ doctorantura pe lâng[ catedra
4 Vladimir Be=leag[
de limba =i literatura rom`n[, având ca tem[ de studiu teza «Liviu Rebreanu,

romancier».
1956 Se c[s[tore=te. Îi apare c[r\ulia de debut Zbân\uil[ care cuprinde câteva poves-
tioare pentru cei mici. Se na=te fiica Stela.
1958 Dup[ expirarea termenului de doctorantur[, f[r[ s[ fi putut finaliza teza (tema
de studiu fusese respins[ între timp ca înacceptabil[ pentru ideologia oficial[)
se pomene=te într-o situa\ie confuz[ cu familia împr[=tiat[ =i f[r[ surse de
subzisten\[. Este angajat colaborator literar la revista de satir[ =i umor «Chip[-
ru=». (În anii preceden\i colaborase sporadic la «Tinerimea Moldovei» =i «Scânteia
leninist[».)
1959 Toamna }n urma destituirii redactorului-=ef al revistei «Chip[ru=» pentru publi-
carea unor materiale critice de «nuan\[ antisovietic[ =i na\ionalist[», a=a cum
au fost calificate acestea de c[tre forul de partid C.C. al P.C.M. , V. Be=leag[
împreun[ cu al\i tineri colegi din aceea=i redac\ie, dar =i de la alte publica\ii,
este concediat, blamat de la diferite tribune =i în pres[ =i, f[r[ cas[ =i f[r[ mas[,
r[mâne pe drumuri
1963 Dup[ câteva c[r\ulii pentru copii V. Be=leag[ editeaz[ culegerea de proze pentru
adul\i La fântâna Leahului. În acela=i an este luat pentru trei luni la armat[ (la
cursuri de reciclare de la artilerie la arma rachetar[), dup[ care pleac[ de la
redac\ia «Cultura Moldovei» unde activa, hot[rât s[ se consacre scrisului De=i
avea publicate deja câteva c[r\i, nu fusese primit în Uniunea Scriitorilor din
cauza blamului din 1959. Se na=te fiul Alexandru.
1964 În var[ se îmboln[ve=te grav mama scriitorului, este internat[ la oncologie =i
operat[, iar pe 9 martie 1965 se stinge din via\[.
1965 V. Be=leag[ abandoneaz[ proiectul unei c[r\i la care lucra =i, cople=it de durerea
pierderii mamei, revine la subiectul unei povestiri mai vechi. În cursul lunilor
aprilie-iunie redacteaz[ romanul «|ip[tul l[stunilor» care în anul urm[tor (1966)
apare cu titlul Zbor frânt. În acela=i an (1965) devine membru al Uniunii
Scriitorilor din Moldova.
1966-1968 Porne=te s[ lucreze asupra câtorva subiecte, printre care un roman în cinci
nuvele intitulat «Moartea albinei», dar din diverse cauze, în primul rând a bolii,
le abandoneaz[. A r[mas o nuvel[: P[durea albastr[.
1969-1970 Redacteaz[ romanul «Noaptea a treia», denumire ce are tangen\e secrete
cu textul «Zborului frânt». Propus[ revistei «Nistru» (un manuscris, pentru a
deveni carte, era musai s[ treac[ pa la revist[, primul filtru al cenzurii totalitaris-
te), lucrarea este respins[ de colegiul de redac\ie condus de poetul ilegalist
Em. Bucov, hot[rându-i-se astfel destinul pentru mul\i ani
1970 Aparte în traducerea lui V. Be=leag[, care =i anterior practicase aceast[ munc[,
celebrul roman antic pastoral «Dafnis =i Cloe» de Longos.
1971 17 martie Moare tat[l scriitorului, Vasile Be=leag[.
Tabel cronologic 5
1971- 1976 La congresul de rând al scriitorilor este ales secretar al comitetului de

conducere, în care func\ie activeaz[ timp de cinci ani, m[cinându-=i s[n[tatea
=i timpul. Dup[ primele câteva luni a încercat s[-=i dea demisia, dar a fost
obligat de colegi s[ rabde =i s[ r[mân[ pân[ la expirarea termenului.
1972-1973 Dup[ amara experien\[ cu respingerea manuscrisului «Nop\ii a treia»
scriitorul se decide s[ lucreze la o carte pentru propriul suflet, fiind astfel scris
romanul «Prima ninsoare», care a r[mas s[ zac[ al[turi de cel precedent printre
hârtiile autorului.
1973 Nevrând s[ se autodesfiin\eze ca autor, V. Be=leag[ revine la subiectul abandonat
în 1965, îl completeaz[ cu un al doilea plan, prezentul, =i realizeaz[ cartea
«Nepotul», o cronic[ de familie care se public[ peste doi ani cu titlul schimbat
de redactorii cenzori în Acas[. Scriitorul aborda în aceast[ carte unele teme
tabu ale epocii totalitariste deport[rile \[r[nimii =i foametea , din care
motiv s-a v[zut nevoit s[ fac[ anumite concesii ideologiei oficiale, spre a în=ela
vigilen\a cenzurii comuniste. Ap[rut[ în volum în 1976, cartea a fost distins[
în 1978 cu premiul de stat al R.S.S.M. Apropo, acel premiu era compromis de
la bun început, fiind acordat de regul[ dup[ prestarea de servicii fa\[ de regim
(V. Be=leag[ mai fusese propus în 1968 cu romanul Zbor frânt, al[turi de poetul
cu ani de deten\ie în gulagul stalinist Nicolai Costenco, ambii respin=i prin votare
=i înalta decizie a oficialit[\ilor de partid).
1976 Apare în traducerea lui V. Be=leag[ nemuritoarea oper[ a lui Erasm din Rotterdam
«Lauda Prostiei» («Elogiul Nebuniei»).
1978 Scrie romanul pentru adolescen\i Durere care apare în volum în anul 1979.
1979 Întreprinde, în componen\a unei delega\ii de scriitori, o c[l[torie în România.
(O tentativ[ similar[, dar f[r[ succes f[cuse înc[ în anii când lucra la teza de
doctorat.) De câtva timp scriitorul se documenta în vederea redact[rii unei c[r\i
cu subiect din istoria medieval[ a Moldovei, având ca personaj central pe Miron
Costin. De=i vizita nu a durat decât o s[pt[mân[, V. Be=leag[ reu=e=te s[ ia
cuno=tin\[ de m[n[stirile din nordul Moldovei, s[ vad[ Ia=ii, s[ se între\in[ cu
savan\i =i speciali=ti medievi=ti ca Elvira Sorohan, Dan Horia Mazilu, cu unii
scriitori bucure=teni. Tot în 1979, activând în cadrul redac\iei revistei «Nistru»,
ini\iaz[ în paginile acestei publica\ii o discu\ie privind situa\ia precar[ a prozei
din republic[, analiz`nd-o în plan comparativ cu realiz[rile acestui gen în pe-
rioada relativei liberaliz[ri din timpul «dezghe\ului hru=ciovist» =i cu fenome-
nele mai elocvente din proza altor republici. De=i s-au f[cut auzite =i voci de
sus\inere, discu\ia, totu=i, n-a c[zut pe placul potenta\ilor zilei =i pân[ la urm[
a fost calificat[ drept denigratoare.
Este publicat manuscrisul «Prima ninsoare» cu titlul Ignat =i Ana.
1980 Toamna V. Be=leag[ întreprinde în calitate de turist o croazier[ pe Mediteran[,
pe parcursul c[reia viziteaz[ mai multe ora=e =i \[ri riverane. Are fericita ocazie
6 Vladimir Be=leag[
s[ vad[ la Roma, de=i în curs de restaurare, Columna lui Traian, Muzeul Vati-
canului, iar în Grecia viziteaz[ Corintul, Acropole =i în Spania Muzeul Salva-
dor Dali
1981-1983 Pe parcursul a doi ani =i jum[tate realizeaz[ o prim[ redac\ie a unui roman
istoric proiectat în trei p[r\i
1985 Apare la «Cartea moldoveneasc[» prima parte a romanului istoric: Sânge pe
z[pad[.
1987 Ianuarie Scriitorul suport[ o opera\ie pe rinichi. Pe 12 ianuarie moare (se
sinucide) fiul scriitorului, Alexandru. Pe 18-19 mai V. Be=leag[ particip[ la
istorica adunare general[ a scriitorilor din Moldova care a însemnat un moment
crucial în mi=carea de rena=tere =i lupta =i eliberare na\ional[ a românilor de
la est de Prut.
1988 Dup[ 18 ani apare în volum cartea «Noaptea a treia» cu titlul modificat Via\a =i
moartea nefericitului Filimon sau anevoioasa cale a cunoa=terii de sine.
1989 Scriitorul întreprinde o c[l[torie de documentare în Polonia. Viziteaz[ locuri
legate de numele regelui Ioan Sobieschi, muzee din Cracovia, biblioteci, fonduri
de c[r\i vechi
1990 Apare la editura «Hyperion» partea întâi din cea de-a doua carte a romanului
istoric proiectat: Cumplite vremi.
1990-1993 Activeaz[ ca deputat în Parlamentul Republicii Moldova, primul legislativ
ales în mod democratic. Timp de un an =i jum[tate este lider al frac\iunii
parlamentare a Frontului Popular Cre=tin-Democrat, din partea c[ruia a fost ales
7
ZBOR FRÂNT
Iar când se întâmpla, la mul\i ani de la p[\ania aceea, s[-l întrebe

careva: îi drept ce spun unii în sat, c[ ai trecut la nem\i dincolo, în
vara când s-a oprit frontul aici, la Nistru, de-a stat toat[ vara, =i-i
drept c[ ai ucis om cu mâna ta =i era cât pe ce s[ te duci =i tu pe ap[
la vale, dar te-au scos valurile la mal =i te-a g[sit nu =tiu care pe nisip
de te-a dus acas[, în spinare, =i toat[ fuga numai din cauz[ c[ a vrut
maic[-ta s[ te chelf[neze... când îl întreba careva a=a, Isai zâmbea
uneori, alteori se sup[ra =i-i întorcea aceluia spatele =i se ducea în
drumul lui. Iar dac[ vedea c[ se \ine vreunul scai de dânsul, se da
aproape de tot parc-ar fi vrut s[-l mu=te de obraz, acela se ferea
speriat, iar Isai îi spunea rar, printre din\i:
M[i! Am vrut s[ m[ duc cu nem\ii, s[ nu ajung s[ te mai v[d =i
pe tine...
Ori:
Unde dracu erai când a dat ciuma-n g[ini?
A=a r[spundea =i se zbârlea mai încoace, când se f[cuse mo-
roc[nos tare de nu auzeai cu lunile o vorb[ de la dânsul, iar când îi
d[deai diminea\a ori seara bine\e se f[cea a cl[tina din cap numai,
de nu puteai pricepe ori c[-\i r[spunde, ori flutur[ s[ scape de
gânduri. Zic, a=a r[spundea mai încoace, dup[ ce î=i n[l\ase =i el
casa lui, ceva mai sus de casa b[trâneasc[ a mâne-sa =i se însurase
=i-l d[ruise Dumnezeu cu un b[ie\el =i o feti\[ (b[ie\elul mai mare,
feti\a mai mic[). +i or fi fost toate bune, dac[ n-ar fi început s[ se
despart[ de nevast[-sa =i ba s-o trimit[ acas[ la p[rin\i, ba s[ se
duc[ el înapoi la mam[-sa, în casa cea b[trâneasc[ din vale, împ[r-
\ind, se în\elege, =i copiii când unul î=i lua fata, iar cel[lalt b[iatul,
când aista lua b[iatul, iar cel[lalt fata. C[ apoi se întâlneau copi-
8 Vladimir Be=leag[
ii în drum ori la sc[ldat =i, uitând care =i al cui e, se duceau amân-

doi s[ întrebe de mama, iar mama îi trimitea la tata s[-l întrebe, =i ei
se duceau... Pân[ la urm[ se adunau tuspatru la un loc =i tr[iau iar,
pân[ la o vreme, când porneau din nou cu desp[r\irile. +i mai tot-
deauna femeia î=i aducea aminte cât de cuminte a fost Isai pe când era
b[ietan, =i zicea c[ nu degeaba a vrut s[-l gâtuie mam[-sa, =i nu degea-
ba a fugit el peste front, c[ de ast[ parte totuna l-ar fi g[bjit, =i c[,
poate, era mai bine dac[ nu-l mânau valurile la mal. Vorbele astea i
le spunea mai ales atunci, când Isai venea acas[ ori prea vesel, ori
prea târziu, pentru c[ se întâlnea ba cu unul, ba cu altul, =i el, om
lume\, nu putea trece pe lâng[ oameni cum treci pe lâng[ parii gar-
dului =i, dac[ i le spunea, Isai nu se sup[ra, ba înc[ râdea, iar odat[ a
c[tat luuung la femeie, apoi s-a ridicat de pe lai\[, a venit pân[ la dânsa,
i-a pus mâinile pe umeri, =i când femeia s-a izbit \ipând spre u=[, el a
scrâ=nit, parc[ ar îi sf[râmat în din\i m[run\el o farfurie, =i a zis:
Fratele Ile r[m[sese dincolo... Pentru dânsul am trecut, proas-
to. Ai în\eles?
Dar femeia p[rea s[ nu-l cread[ =i tot vroia s[ scape din labele lui
mari =i pietroase.
Am vrut, fa, s[-l prind pe Hitler... S[-l leg c-o postoronc[ =i s[-l
port descul\ prin tot satul =i s[-l opresc la toata casa unde a fost ucis
câte-un om =i s[ rog pe gospodari s[-i deie câte-o buc[\ic[ de m[lai
=i un pahar cu ap[... S[-l port a=a, pân[ ce-oi r[mânea cu funia în
mân[ =i cu umbra lui legat[ de dânsa. Ori, dac[ vrei, jupuiam pielea de
pe dânsul =i-\i f[ceam \ie ciubo\ele, c[ el a=a a f[cut cu al\ii... Ha-ha-ha!..
Ba nu, mai bine legam umbra lui =i o aruncam cu tot cu curmei în
Nistru, s[ se înece, de istov... Ha-ha-ha!... Am vrut s[-l prind! =i, dac[
vrei s[ =tii, chiar l-am prins, dar i-am dat drumu... Adic[ l-am sc[pat
din mâini... Ha-ha-ha!... L-am sc[pat. Tine\i-l, oameni buni! Iac[-t[-l!
Tine\i-l... Trece pe la por\ile voastre înc[l\at =i dezlegat... Prinde\i-l...
Femeia dac[ auzi a=a se întoarse de la u=[ înapoi, începu s[-l ieie
cu bini=orul, s[-l mângâie cu palma pe obrazul ghimpos =i, luându-l
de mân[, îl duse la pat, îl culc[, apoi îi trase ciubotele ori bocancii cu
Zbor fr`nt 9
ce era înc[l\at =i-l adormi, iar dup[ ce-l adormi, se a=ez[ la col\ul
sobei, î=i lipi tâmpla de muchie, st[tu =i se uit[ la dânsul ceasuri în-
tregi, se uit[ =i-=i aduse aminte cuvintele lui, c[ cine-a murit o dat[ în
via\[, nu se mai teme nici de moarte, nici de nimic. +i el a murit o
dat[. +i i se f[cu mil[, tare mil[ de dânsul, c[ putea s[-l piard[ de
tot. +i se duse de-i înveli mai bine picioarele. C[ r[ceala mai ales de
la picioare se isc[, de la picioare te ia...
Dar, a=a moroc[nos =i sup[rat =i repezit s-a f[cut încoace, mai târ-
ziu, când a început a se sf[di cu nevast[-sa, de care sfezi cam greu era
s[ spui cine din ei doi era mai vinovat. (Vezi c[ oamenii din sat îl =tiau
de gospodar a=ezat =i harnic de, poate olecu\[ cam z[rghit uneori,
dar cu cine nu se întâmpl[ de acestea?). A=a c[ despre cele ce f[cuse =i
p[\ise el demult, =i câte i se întâmplase, =i cum se întâmplase, =i de ce
era s[ se pr[p[deasc[ (dac[, bineîn\eles, a=a a fost dup[ cum vorbeau
unii din sat, c[ adic[ s[ fi trecut dincolo, la nem\i)despre toate aces-
tea nu vorbea =i nu povestea nim[nui mai încoace vreme. Iar mai
înainte, adic[ la vreo doi-trei ani dup[ întâmplarea aceea, ori poate
chiar mai devreme, când lucra împreun[ cu frate-s[u Ile la arat (dup[
ce s-a dus frontul =i s-a f[cut s[n[tos, c[ avusese de z[cut cam multi=or,
cum avea numai vreo =aisprezece ani, a f[cut ni=te cursuri =i a început
s[ lucreze tractorist; iar dup[ ce s-a f[cut tractorist =i ara pe partea
asta de deal, dinspre r[s[rit, l-a luat =i pe Ile ajutor pe lâng[ dânsul =i
chiar s-a apucat s[-l înve\e s[ mâie tractorul),zic, atunci când arau
amândoi nop\i la rând dealurile =ezute câ\iva ani p[r[ginite, de zbârnâia
tractorul lor de diminea\[ pân[-n sear[ =i din apus pân[-n zori iar[, de
ziceau oamenii: «Ce mai lucreaz[ ai=tia, a Fr[sânei!», în serile acelea i-a
povestit Isai lui Ile toat[ p[t[rania din vara de atunci. I-a povestit tot
ori, poate, a mai t[inuit câte ceva; oricum, dar Ile =tia mai multe decât
al\ii, care auziser[ câte ceva de la Isai, câte ceva de la naiba =tie cine,
de ziceau: «Bre, el chiar a vrut s[ se duc[ cu nem\ii în \ara lor». «Da, a
vrut! =i ei au vrut s[-l ieie!» Iar mai pe urm[ nici el nu vroia s[ povesteas-
c[ nim[nui nimic. De ce? Poate de aceea c[ începuse nevasta s[-i zic[
lui Isai c[ toat[ h[rm[laia din casa lor (adic[ cu desp[r\eniile) îi din
10 Vladimir Be=leag[
cauza lui frate-s[u, a lui Ile adic[, pentru c[, zicea nevast[-sa, care aflase
=i ea câte ceva de la Isai, c[ Isai ar fi fost atuncea lovit de un glonte la
cap =i la um[r, =i din lovitura aceea la cap i s-ar fi tulburat min\ile, de
s-a apucat de b[ut =i nu se poate opri =i limpezi uneori cu s[pt[mânile.
Ori poate de altceva? Poate de aceea c[ dac[ a venit vremea s[-=i fac[
Isai cas[, nu =tiu cum c[ nu s-a prea în\eles cu Ile, c[ci fiind acesta mai
mic, n-a vrut s[-i deie din gr[dina mamei sale, care dup[ lege a lui era,
adic[ s[-i deie o bucat[ de loc unde s[-=i cl[deasc[ =i el casa lui, c[ Isai
vroia s[ se a=eze anume lâng[ casa b[trâneasc[, în vale, mai aproape
de ap[. Dar dac[ s-a pus împotriv[ Ile, s-a dus în deal, =i-a însemnat
loc de cas[ acolo, =i nu s-ar fi sf[dit ei, fra\ii, dar când a început Isai a
c[lca pe al[turi, Ile l-a zgâl\âit olecu\[, adic[ a încercat s[-l zgâl\âie, =i
el fiind cam înfierbântat a ridicat mâna asupra fratelui =i se pare c[
chiar a dat ori a vrut s[ deie, dar Ile s-a ferit =i Iisai a lovit în mam[-sa,
adic[ în mama lor, a amândurora. De aici toat[ ruptura dintre fra\i, de
n-au gr[it lung[ vreme. C[ m[car c[ mam[-sa de mult îl iertase, zicând
c[ n-a vrut, a=a s-a întâmplat, c[ Isai, la urma urmei, pentru Ile =i-a pus
atunci via\a în primejdie, =i ar trebui ca Ile s[-l ierte, dar Ile se înc[p[\âna
=i nu vroia s[-l ierte în ruptul capului.
Dup[ aceea Isai, care sim\ea c[ parte din vin[ o poart[ el, s-a în-
gropat =i mai adânc într-însul =i s-a închis mai pentru to\i. Poate chiar
pentru to\i=i pentru dânsul.
Numai odat[, când sta în drum cu capul plecat =i se gândea ce tare
s-a schimbat satul, =i cât de mult s-a schimbat el, =i de ce oare se schimb[
a=a de tare omul, c[ ajunge uneori s[ nu se mai recunoasc[, zic, când
sta a=a =i se muncea s[-=i aduc[ aminte de ce s-a oprit, l-a sim\it pe un
pici foindu-se lâng[ dânsul, a vrut s[ porneasc[ mai departe, încotro o
fi, numai s[ nu steie pe loc (tot atunci =i-a adus aminte c[ se oprise
pentru c[ nu =tia unde s[ se duc[ la casa lui ori la casa b[trâneasc[,
din vale), dar nu =tiu cum s-a întors =i a v[zut c[ acela era copilul lui
(cu cracii pantalonilor zdren\ui\i =i picioarele de mult nesp[late fe-
meia umbla =i ea la lucru, în livezi, zi la zi), s-a aplecat, l-a luat pe
b[iat în bra\e, l-a strâns tare la piept =i a pornit t[cut în sus, înspre
Zbor fr`nt 11
casa lui. T[cea el, t[cea =i b[iatul =i tot smiorc[ia, iar când i-a sim\it nu
=tiu cum inima zb[tându-se sub c[m[=uic[, Isai s-a uitat pe furi= la
obr[jorul feciora=ului, la chica netuns[ c[zut[ pe urechi =i s-a gândit
c[ trebuie s[ cear[ de la careva din mahal[ o ma=inc[ s[-i deie pletele
jos. Apoi s-a gândit c[ mititelul o mai fi fiind =i fl[mând, =i l-or fi us-
turând juliturile de la picioare, culese de prin toate gardurile, =i ar tre-
bui s[ i le ung[ cu ceva. +i când se gândi a=a, s-a v[zut parc[ pe sine
când era un titirez =i el =i umbla tot a=a, rupt, =i nu de aceea c[ nu-l
cârpea maic[-sa, ci pentru c[ a=a-s to\i copiii din lumes-a gândit =i a
zâmbit.Iar b[iatul a prins acest zâmbet (pân atunci s-a temut s[ crâc-
neasc[ o vorb[, îi era fric[) =i a întrebat tare:
Tat[ h[i, îi drept c[ ai fost =i tu la b[t[lie cu nem\ii?
Ei! La b[t[lie n-am fost... A=a... oleac[...
Dar de ce nu \i-a dat vo medalie?
Medalie? Ce fel de medalie? Pentru ce?
A=a cum are...
+i începu b[iatul s[-i povesteasc[ c[ un prieten de-al lui are o meda-
lie mare, galben[, =i zice c[-i a lui tat-s[u, dar nu-i adev[rat, pentru c[ i-a
spus lui un alt b[iat, care a v[zut cum b[iatul dintâi a g[sit-o undeva, în
ni=te gunoaie, =i c[ nu-i medalie adev[rat[, ci a=a, ca un ban mare, =i lat
=i ros de nu se cunoa=te mai nimic ce-a fost pe dânsul. Mergând Isai cu
b[iatul în bra\e =i ascultând ce spune, =i-a adus aminte de copil[ria lui =i,
f[r[ s[ bage de seam[, coti pe o ulicioar[ încârjoiat[, strâmt[ =i colboas[,
=i o lu[ de vale, spre casa b[trâneasc[ a mamei sale. +i pe drum începu
s[-i vorbeasc[ feciorului c[, poate, într-adev[r, ar trebui s[-i deie =i lui
vreo medalie, =tiut c[ ar trebui, =i c[ poate medalia lui este pe undeva,
numai c[, vezi tu, s-a r[t[cit =i nu poate ajunge la dânsul. Dar, las[, când
o s[ aib[ vreme, are s[ porneasc[ s-o caute, =i dac[ are s-o g[seasc[, o s[
i-o deie lui, b[iatului, =i o s[ fie o medalie adev[rat[, nu ca aceea pe care
a g[sit-o pu=tanul în gunoi =i nici m[car nu-i medalie, ci un fel de ban
lat, turtit =i ros, de nici n-ai chip s[ te lauzi cuiva cu ce-i scris pe dânsul.
+i se mai gândi Isai s[ povesteasc[ b[ie\elului cum a fost la r[zboi =i
cum îi r[zboiul, a=a cum l-a v[zut, dar nu =tia de unde s-o înceap[ ca
s[-l în\eleag[. Iar când i se p[ru c[ a g[sit de unde =i cum s[ înceap[, se

pomeni în fa\a por\ii mamei sale, lâng[ casa b[trâneasc[ (numai nu-
mele de poart[, ia, a=a, vreo câteva scânduri b[tute în cruce =i sprijinite
de muchia gardului =i de un par, s[ nu deie niscai capre s[ road[ pomii
din fa\a casei). Se opri Isai la poart[nici el nu =tia cum de-a ajuns aici,
c[ parc[ pornise în sus, la deal, spre casa lui=i cum st[tea a=a, cu
b[ie\elul în bra\e, iat[ c[ auzi un glas strigând din ograd[:
Da ce \ii copchilul cela în soare?
Isai l[s[ capul în p[mânt (nu îndr[znea s[ ridice ochii s[ se uite
la mam[-sa, dar o vedea cum sta cu mâinile vârâte sub pestelca rupt[,
cea de pe lâng[ cas[, =i-l m[sura din cre=tet pân[-n picioare, a
probozeal[); mai st[tu oleac[, apoi p[=i încet în ograd[, cu b[iatul în
bra\e (când a v[zut-o pe bunic[-sa, pu=tiul începu a se mi=ca, a da
din picioare, pân[ ce lunec[ jos =i fugi spre dânsa) =i se a=ez[ pe un
col\ de prisp[, tot privind în p[mânt.
Iar[ nu te-ai dus la lucru?
Isai f[cu din cap:
Am venit. Pe azi am mântuit mai devreme.
«+i n-ai nimerit drumu-acas[? Ai purces prin sat...» =tia c[ a=a a
vrut s[ zic[ mam[-sa =i chiar de n-a zis, a auzit-o a=a a vrut s[ zic[.
Ne ducem s[ ne sc[ld[m. A dat Isai s[ se ridice pe de col\ul prispei
=i chiar s-a ridicat, =tergându-=i cu palma fundul pantalonilor (din de-
prindere, c[ci pantalonii erau numai unsoare, numai motorin[, de luceau
=i te mirai cum de nu iau foc, ca =i câl\ii, de la soare), dar cum s-a ridicat,
s-a l[sat iar[, c[ mam[-sa a gr[it de acum cu alt glas, mai moale, c[
g[te=te ni=te mâncare pe plit[ =i s-a pornit spre plita de sub salcâmi =i
degrab[ avea s[ fiarb[, a=a c[ s[ steie mai întâi s[ m[nânce =i apoi s-or
duce. C[, iaca, trebuie s[ soseasc[ =i Ile, a zis c[ d[ =i el o fug[ la amiaz[
acas[, c[ nu-i departe, aici, în vale car[ p[tl[gele, c[ tare s-au mai
f[cut multe, car[ zi =i noapte =i nu dovedesc s[ le care =i or s[ se strice =i
e p[cat. Aha, =i Ile trebuie s[ vie! Ei, Ile poate s[ vie, dar iaca el, Isai, ce
caut[ aici? Adic[ dac[ a venit, nu se mai poate duce a=a: «M[ duc!»
Trebuie s[ =ad[ m[car oleac[, are s[ se supere mama =i-i mai r[u. Parc[
Zbor fr`nt 13
o aude: «M[i, dar ai s[ ascul\i tu odat[ ce-\i zic? Of, of, of! Mare ai cres-
cut, ai copchii, m[i, da tot nebun e=ti, nebun =i gata. Cum nu în\elegi s[
m[ ascul\i ce-\i spun, c[ ce-\i spun eu numai bine pentru tine!» «Iaca, te
ascult», r[spunse în gând Isai =i ridicându-se de pe col\ul prispei zise:
Ne ducem s[ ne sc[ld[m. Pân a fierbe mâncarea om veni =i noi.
+i porni cu b[iatul de mân[ de-a dreptul spre fundul gr[dinii unde
era o sp[rtur[ (o =tia, sp[rtura,el s[ n-o =tie?), trecu pe sub pr[sazii
care, s[rmanii, îmb[trânesc =i ei, ie=i în drum =i de acolo se uit[ înapoi
la casa lor («casa noastr[») =i v[zu c[ ar mai trebui cârpocit acoperi=ul
pe ici-pe colo, c[ au cr[pat ni=te \igle. Apoi i s-au dus ochii în sus, la
deal, peste alte case, printre copaci; v[zu drumurile fierbin\i, colboase,
încârjoiate, curgând pe coast[, printre case, =i colbul se a=ternea alb pe
copaci, pe acoperi=uri, plutea fierbinte prin aer, des, m[run\el, de-l
sim\eai cum î\i intr[ în n[ri. Iar dup[ ce pornir[ mai departe, la vale,
se gândi Isai de ce oare s-a întors =i s-a uitat înapoi =i nu putea în\elege
de ce, apoi deodat[ a în\eles, îl s[lt[ iar pe fecior în bra\e =i-i ar[t[ un
nuc mare, b[trân =i-l întreb[: vede el acolo, în deal, nucul =i b[iatul
zise c[-l vede (dar nu se =tie dac[-l vedea, c[ mai erau =i al\i nuci pe
deal), =i mai vede printre frunzele lui o cas[, =i b[iatul zise c[ vede,
dar nu se =tie dac[ o vedea, pentru c[ nici Isai n-o prea vedea, dar
credea c[, poate, b[iatul o vede, c[ are ochi mai buni. »Apoi uite, urm[
Isai, s[ \ii minte casa ceea, c[ am s[-\i povestesc ceva». Au pornit la
vale =i numai au mers oleac[ pe sub al\i copaci (dintâi au trecut prin
ni=te curpeni de p[tl[gele, b[iatul lu[ una, dar era fierbinte =i o zvârli),
îndat[ adie r[coare dinspre ap[, iar nu z[bav[ au ajuns la mal, s-au
suit pe n[sipitura f[cut[ s[ nu înece gr[dinile (prin 47 înc[, pe când
erau apele de prim[var[ stra=nic mari, iar dup[ aceea n-a plouat toat[
vara, defel), de acolo amândoi \inându-se de mân[, alergar[ repede
pân[ la ap[, erau amândoi descul\i =i pietri=ul de sub picioare fierbinte,
frigea, aici se dezbr[car[ iute =i intrar[ în ap[. +i cum au intrat, au
prins a se stropi, tat[l =i feciorul, unul pe altul, s[ se r[coreasc[, dar
tat[l deodat[ s-a oprit. Auzi ceva, dincolo, se întoarse peste ap[ cu palma
pus[ strea=in[ la ochi, se uit[ lung într-acolo peste apa care curgea
parc[ neclintit[ abia de se vedea cum se mi=c[.
Vezi malul acela drept ca un perete? }i galben, parc[-i dat cu lut...

V[d, tat[ h[i.
+i ce mai vezi acolo, în mal?
Ni=te tufari, ni=te copaci...
Asta mai sus, pe mal. Da-n mal ce vezi?
Ni=te brâie negre, tat[...
Da mai sus de brâie?
Ni=te bor\i... Multe bor\i...
Acelea-s cuibare. Cuibare de p[s[ri. L[stuni se cheam[ =i-=i fac
cuibare în bor\i. Vezi, când s-a ridicat apa, mai era s[ ajung[ la
cuibarele lor. Dar n-a ajuns. A ajuns numa pân unde-s brâiele negre.
Vezi? Pân acolo a ajuns. +i cât ar cre=te apa de tare, n-are s[ ajung[
la dânsele... Nime nu poate ajunge la dânsele. Iar dac[ se bag[ cineva,
s[ vezi cum mi \i-l pun pe fug[! Se adun[ toate nour =i încep s[ zboare
pe de-asupra lui =i dau la dânsul din toate p[r\ile. +i-1 ciupesc, de-i
curg fulgii! Iar dac[-i mâ\[ ori câine, îi sar flocii...
Iar dac[-i b[iat, tat[?
B[iat? Nu cumva a\i vrut =i voi s[ trece\i dincolo? Las[ c[ am
auzit eu... Mi-a spus nu =tiu care c[ a\i vrut într-o zi...
Nu, tat[, numai am împro=cat cu pietre. S[ vedem ce-or face...
Cine?
P[s[rile ce tr[iesc în bor\ile celea. De aici de pe mal am
împro=cat. Eu am împro=cat cel mai departe. Pietricica mea a c[zut
tocmai la malul cel[lalt...
Isai îi puse b[iatului mâna-n cap, îi zburli chica ce-i da peste urechi
(dup[ ce-or trece pe la mama =i s-or sui în deal la casa lor, trebuie s[
g[seasc[ o ma=inc[ din mahala de la cineva =i s[-l tund[, c[ uite ce plete
are; ori, poate, s-o cear[ pe-a lui Ile?), apoi zâmbi: «Ia te uit[, a ajuns
pân[ sub cel[lalt mal? Tare m[ tem c[ s-a b[gat s[ înoate, c[ umbl[ cu
ni=te cople=i, care-l duc pe unde nici nu visezi, tocmai sus la cot, =i trec
dincolo în livezi =i fur[ pere v[ratice de cele ce se coc devreme. Oare
chiar s[ =tie s[ înoate a=a de tare ca s[ treac[ dincolo? Ori numai st[ de
ast[ parte sus pe mal, de pânde=te, =i când vede pe cineva, strig[ s[ fug[
Zbor fr`nt 15
ceilal\i? +i Isai iar se uit[ la b[ie\elul care sta gol-golu\ ars de soare lâng[
dânsul, în ap[ (îi ajungea pân[ sub genunchi apa =i v[zu c[-i vânjos b[iatul
lui, pietros la trup, de ce s[ nu poat[ înota pân[ dincolo?), apoi întoarse
capul =i se uit[ spre cel[lalt mal. Acum malul era negru-ntunecat. Malul
deodat[ crescu a=a de tare =i se f[cu a=a de înalt =i drept, c[ ajungea
pân[-n jum[tatea cerului, iar dup[ muchia lui, a malului, se zb[tea
soarele, se zb[tea s[ salte de acolo, dar nu putea, =i peste toat[ valea,
peste toata apa, de sus de la cot pân[ aici unde se întâlne=te apa cu
cerul, se întunec[ =i se f[cu rece, =i apa nu mai curgea, ci încremeni
toat[, =i sem[na cu o oglind[ cenu=ie, zgrun\uroas[, =tears[, =i oglinda
asta odat[ se clatin[, =i se clatin[ fundul nisipos pe care-i =edeau picio-
arele =i Isai închise ochii, ca s[ nu-l apuce ame\eala. Dar p[mântul porni
a se zgudui, a se hurduca, a se izbi dintr-o parte în alta, apa începu a
clocoti, Isai f[cu un pas înainte, apoi doi, apoi treipân[ i se sui apa
deasupra genunchilor, apoi ridic[ mâinile în sus, î=i împreun[ palmele =i
se repezi cu capul înainte, cu mâinile întinse, =i numai apuc[ s[-i treac[
prin minte un gând: trebuia s[-i spun b[iatului s[ fie cuminte, s[ nu se
bage la adânc, =i unde c[zu, apa se despic[ f[cându-se parc[ o luntre
lung[ =i sub\ire. Dup[ asta marginile luntrei se împreunar[, apa se închise,
valurile care s-au stârnit fugir[ f[r[ grab[ fiecare în partea lui tot dep[rtân-
du-se de locul acela =i oglinda cenu=ie se f[cu iar dreapt[, neclintit[,
un pic zgrun\uroas[, cum fusese mai înainte.
Iar soarele atârna nemi=cat sus, deasupra malului, malul era tot
galben cu ni=te punctule\e înfipte într-însul mai sus de brâiele negre,
=i prin fa\a lui se vedeau învârtindu-se r[zle\ câte dou[-trei, uneori =i
mai multe, ni=te p[s[rele iu\i, neastâmp[rate, g[l[gioase.
Ta-t[-h[-[i! Ta-t[-h[-[i! Ta-t[-h[-[i!
Copilul st[tea cu ochii pe ap[, se uita demult, dar nic[ieri nu se
vedea nimic, apa era neted[, =i el sta =i se uita. La început, când era
t[ic[-s[u al[turi, nalt, voinic, negru, de tocmai str[lucea (ce-i drept,
tat[-s[u n-a stat la soare dezbr[cat atâta cât a stat el =i nu se înnegrise a=a
de tare, dar avea pe trup urme de unsoare de ma=in[, ca =i hainele aruncate
gr[mad[ pe mal, la un pas de ap[, care erau =i ele unsuroase, =i cum =edeau
pe pietri=ul fierbinte nu te-ai fi mirat dac[ porneau s[ p[l[l[iasc[ cu par[,

numai c[ pe c[ldura asta nici para n-ai fi v[zut-o), când era tat[-s[u al[-
turi =i-i sim\ea la fund, în ap[, piciorul, mai era s[-i spuie c[ da, a venit
odat[ cu al\i b[ie\i =i au vrut s[ treac[ dincolo, c[ =tie s[ înoate, dar s-a
temut s[ nu-l pârasc[ cineva la tat[-s[u, =i nu s-a dus, =i nu i-a spus, c[
chiar... a trecut o dat[. Dar nu pe aici, unde-i lat, ci mai pe sus, pe la cot.
Dar amu, v[zând c[ tat[-s[u, cum s-a aruncat în ap[, nu mai iese, b[iatu-
lui îi venir[ deodat[ lacrimile, i se umplur[ de lacrimi ochii, d[du s[ le
scuture, ca s[ se mai uite o dat[ pe ap[ s[ vad[: nu se arat[ tat[-s[u, dar
nu putu s[ vad[ nimic. Ci numai î=i aduse aminte c[ tat[l i-a spus c[ p[s[rile
acelea rele care se cheam[ l[stuni dac[ v[d pe cineva pe aproape, care
vrea s[ le fac[ r[u, se adun[ toate nour =i pornesc asupra lui =i încep s[
cad[ din în[l\ime =i încep s[-l bat[ cu ciocurile =i-l bat, \ipând tare, de-l fac
g[uri, ciur. +i b[iatul î=i aduse aminte c[ a împro=cat =i el cu pietre în
cuibarele lor =i pietrele au ajuns pân[ la cel[lalt mal. +i numai se gândi
a=a, c[ lot atunci auzi un \ip[t =i înc[ unul, mai ascu\it, apoi alte \ipete
pân[ se umplu tot cerul de \ipete ascu\ite, mânioase. +i d[du b[iatul cu
pumnii s[-=i scuture lacrimile, se uit[ în sus =i numai un nour negru v[zu
(l[stunii trebuie s[ fie, c[ uite ce s-au pornit =i se învârtesc =i \ip[!), =i se
uit[ iar pe ap[, =i nu v[zu nimic, pentru c[ =i apa era neagr[. D[du s[
scoat[ picioarele din ap[, s[ le mi=te, dar nu putu s[ le mi=te. D[du s[
porneasc[ din loc, s[ fug[ =i nu putu fugi. Iar nourul negru se f[cea tot
mai mare =i mai mare =i venea tot mai aproape asupra lui. Iat[-le de acu-
ma aproape, p[s[rile rele, se vad cum taie aerul cu aripile, \ipetele i se
înfig în urechi, ciocurile ascu\iteîn fa\[, în ochi... B[iatul î=i acoperi fa\a
cu palmele =i strig[ cât putu de tare de se r[spunse toat[ valea:
Ta-a-t[-[!...
Soldatul se preumbl[ încet, lene=, mole=it de c[ldur[, de la u=[

pân la col\ul casei, de la col\ul casei înapoi la u=[, =i iar merge pân[
la col\ul casei =i iar se întoarce la u=[. Aici se opre=te pe câteva secunde,
se uit[ în tinda r[coroas[, parc[ ar vrea s[ intre s[ se a=eze pe vreun
sc[unel =i s[ se hodineasc[ un pic, dar numai ridic[ mina, î=i =terge fruntea
Zbor fr`nt 17
cu dosul palmei =i iar porne=te înapoi, spre col\ul casei, cu pistolul-au-

tomat aninat cu o curea lat[ de gât, cu mâna dreapta proptit[ pe discul
rotund, lucitor, greu (oare câte cartu=e s[ fie ]ntr-însul? plin cu cartu=e!).
Merge, calc[ peste firele ce vin târându-se pe p[mânt din cine =tie ce
dep[rt[ri, vin =erpuind =i cum ajung în dreptul casei se culc[ toate la
p[mânt, se furi=eaz[ pe jos, lipindu-se de p[mânt, apoi se adun[ mai
multe gr[mad[ =i se bag[ în cas[ prin ferestre unde-s f[cute ni=te bor\i,
pe dedesubt, între lemnul vechi, negru =i putrezit al ferestrelor =i lut (de
unde-or fi venind oare sârmele aiestea? de acolo din vale, de la mal? ori
de peste deal, dinspre târg?). Soldatul calc[ peste ele f[r[ s[ le bage în
seam[ nici m[car nu trage cu urechea la vorbele =i strig[tele ce r[z-
bat din cas[, nu-l intereseaz[. Atâta =tie: s[ umble de la u=[ pân[ la col\ul
casei, uneori s[-=i mute (nici nu vezi bine cum!) pistolul-automat de la
gât pe um[r (se vede c[-l taie curelu=a la grumaz) =i numai dup[ ni=te
sunete pe care naiba s[ =tie cum le prinde se opre=te din mers, pune
palma la marginea neagr[, lucioas[ de sudoare a pilotc[i =i se uit[ la cer.
Se uit[ lung, parc[ de bun[ seam[ ar vedea ceva în dep[rt[rile de aer
alb, topit la soare, se uit[, ascult[, apoi face din mân[ am[rât c[ nici de
data asta nu-i (se vede c[ tare-i plac avioanele!) =i porne=te iar[=i s[ se
preumble de la u=[ pân[ la col\ =i de la col\ pân[ la u=[. Iar când se
întoarce =i acolo la col\, =i aici la u=[,face cum face, dar nici m[car
s[-=i treac[ privirea pe la tulpina nucului, a=a întoarce capul, c[ nici o
dat[ nu-=i arunc[ ochii încoace, parc[ nici i-ar p[sa, este cineva sub copac
ori poate de mult nu mai este nimeni. (De fapt, dac[ vrei s[ nu te ui\i la
ceva, dar totu=i s[ vezi, po\i s[ nu te ui\i =i s[ vezi =i înc[ s[ vezi bine: te
ui\i în alt[ parte la altceva, bun[oar[ la u=[ ori spre vârful nucului, dar
tragi cu coada ochiului în alt[ parte, bun[oar[ spre cele câteva r[d[cini
groase, scor\oase, care curg din trupul tulpinii, merg ca vreo doi pa=i,
jum[tate prin \[rân[, jum[tate afar[, =i odat[ se cufund[ în p[mântul
vârtos, b[t[torit de atâtea picioare =i ro\i). Ori, poate, de aceea nu vrea
s[ se uite încoace, nu cumva s[-i vin[ iar poft[ de umbr[ =i s[ se a=eze =i
el pe-o r[d[cin[ de asta =i taman atunci s[ ias[ acela din cas[, s[-l prind[
stând aici =i s[-i fac[ o sc[ld[toare de s[ uite cum îl cheam[; poate de
aceea nici nu se uit[ încoace, ci trece cu ochii pe deasupra, parc[ nici

i-ar p[sa: este cineva aici ori, poate, de mult nu mai este nimeni.
«Dar las c[ m[ vede, m[ urm[re=te ce fac! Numai se preface c[
nu se uit[ la mine, dar m[ urm[re=te!» Isai întinde piciorul drept,
mi=c[ degetul mare =i abia acu în\elege de ce-l ustur[ a=a. L-a usturat
tot drumul când au venit încoace, dar nici m[car s-a uitat s[ vad[ ce
are de asta îi ardea? =i apoi de s-ar fi oprit, numaidecât ar fi b[gat
de seam[ Timo=a =i s-ar fi apucat s[-l întrebe =i s[-l iscodeasc[ ce =i
cum =i unde a dat de =i-a dezbârnat unghia. Iar Isai nu vroia nici s[
vad[, nici s[ =tie Timo=a c[ are =i el ran[. Parc[ asta-i ran[o julitu-
r[ care trece în câteva zile. Dar al dracului ustur[! Începe Isai a scor-
moni cu mâna la r[d[cina nucului, apuc[ oleac[ de \[rân[ moale =i
uscat[ =i o presoar[ pe julitur[. Apoi ridic[ iar capul. «Vezi, s-a uitat
încoace! N-am zis c[ m[ urm[re=te? Numai a=a se preface... =i Timo=a!
Ce naiba st[ atâta în cas[ de nu iese? L-au pus la telefoane ori ce-mi
st[ acolo?»
Din cas[ se aud strig[te, r[cnete, unele r[stite, altele mai domoale,
spuse o dat[, de dou[, de trei ori, printre care r[sun[ vorbe care numai
a sudalm[ aduc, sudalm[ =i gata!
St[ Isai cu ochii a\inti\i la deget, vede c[ prin \[rân[ r[zbate iar
sângele, \[râna se ud[, la început la mijloc, apoi pata se l[\e=te, sân-
gele-i negru, =i în sfâr=it î=i aduce aminte unde-a aninat de =i-a dezbâr-
nat degetul cu unghie cu tot. În V[lcica-Mic[, acolo a prins într-un
ciot, pe când fugea aplecat pe dup[ tufarii de salcâmi: =tia c[ lâng[
fântâna cu colac de piatr[ totdeauna este un pichet =i cam greu s[
scapi =i s[ treci pe lâng[ dânsul, c[ din locul acela se vede =i într-o
parte =i în alta ca în palm[, =i câ\i au încercat s[ treac[ pe acolo i-au
oprit, ori dac[ au apucat s[ treac[ te miri cum, i-au z[rit mai încolo,
i-au prins =i i-au dus pân[ într-un sat nu departe, i-au închis =i i-au
\inut câteva zile... El, dac[ nu alerga repede, nu se trântea la p[mânt
=i nu se târâia ca râma f[r[ s[ sufle =i apoi nu se repezea iar la fug[,
nu mai trecea, z[u nu trecea. Dar iac[ a trecut...
Zbor fr`nt 19
«Ce folos c[ am venit acas[, dac[ m-au prins? Ieri am venit =i azi
m-au prins?...»
Sudalmele din cas[ r[sun[ mai tare, înfuriat, =i Isai de acuma nu
mai vede nici unghie, nici degetul care-l doare =i din care curge sânge
negru amestecându-se cu \[râna nu, acuma ia aminte la u=a tinzii
c[scat[ în fa\a lui, o u=[ joas[, îngust[ (se vede c[ au ales anume
bojdeuca asta d[r[p[nat[ =i mititic[ de mai nici se vede din p[mânt,
c[ soldatul când merge de la col\ la u=[, se fere=te s[ nu prind[-n
strea=in[ s[ nu-i cad[ pilotca din cap). Se uit[ Isai la u=[ =i a=teapt[
s[ ias[ Timo=a, dar nu iese, =i toat[ n[dejdea-i la Timo=a. Oare nu
cumva a ie=it pe alt[ parte ori chiar pe u=[, dar Isai taman se uita în
p[mânt =i n-a b[gat de seam[, =i s-a dus Timo=a =i nu i-a spus c[-l
leap[d[ s[ se descurce singur din încurc[tura în care s-a b[gat...
Dintr-odat[ i se face ciud[ lui Isai =i-l cuprinde o mânie stra=nic[ pe
dânsul, adic[ pe sine, =i mânia îi întoarce sufletul pe dos (tare mult a
dovedit s[ steie în sat! noaptea a venit, ast[ noapte, =i a doua zi l-au
prins azi l-au prins), dar pe dat[ ciuda =i mânia se întorc asupra
uzbecului cu ochi lunguie\i, care l-a înh[\at de pantaloni de era s[-i rup[
fundul, apoi l-a prins de dup[ cap (parc[ Isai într-adev[r ar fi vrut s[
fug[!), i-a b[gat mâna în buzunar =i i-a g[sit binoclul, adic[ jum[tatea
de binoclu pe care Isai o c[p[tase cu atâta greu dând pe ea ce avea mai
scump, ba mai p[scu vac[ str[in[ câteva zile. Soldatul îl \inea, Isai se
smunci, dar asiatul îl apuc[ de mân[, mai s[-i rup[ pielea... (Soldatul
acela nu i-a pl[cut din capul locului, de când a venit =i a intrat în casa
lor, dup[ aceea s-a mutat la alt[ cas[, dar tot venea pe la dân=ii, c[ era
dintr-un grup cu Timo=a). +i dup[ ce i-a luat ocheana l-a înh[\at de gulerul
c[m[=ii =i l-a dus pe uli\[-n sus. Unde-l ducea, Isai nu =tia, poate-l ducea
s[-l... vorba ceea. Soldatul striga c[ Isai e spion de dincolo, Isai striga c[
nu-i spion, c[-i de aici din sat, a venit s[ vad[ ce face bunelul c[-i b[trân
=i a r[mas singur =i d[du s[-i mu=te mâna ca s[ scape, dar acela se feri =i
începu a râde. +i când începu a r`de, Isai î=i aduse aminte c[ a mai auzit
râsul ista, dar nu =tia unde, apoi îndat[-i r[s[ri în fa\a ochilor pr[sadul
cu pr[sade v[ratice, la care a g[sit într-o zi o creang[ dezbinat[ (de fapt,
creanga nu era, iar mai pe urm[ l-a v[zut pe uzbec umblând cu creanga,
î=i f[cuse o varg[ dintr-îns[, c[-i trebuia de mânat calul to\i din grupul
lui Timo=a au cai =i se duc c[l[ri dincolo, noaptea). +i atunci Isai î=i f[cu
pe loc un plan: odat[ s[ \ipe, s[ sar[ cu unghiile la ochii lui, =i când o s[
vreie s[ se apere s[ se repead[ într-o parte, s[ scape din prinsoarea lui =i
s[ fug[. Când s-a preg[tit s[ fac[ a=a, iaca r[sare în drum Timo=a. Când
l-a v[zut pe Isai, tare s-a bucurat (nu se v[zuser[ de vreo dou[-trei
s[pt[mâni de când fusese Isai în sat cealalt[ dat[, când l-a prins c[pitanul,
l-a suit într-o m[=ina =i în cinci minute l-a desc[rcat tocmai în satul unde
i-au dus pe to\i dup[ ce s-au a=ezat cu frontul aici, =i l-au dat mam[-si
în primire cu vorba s[ nu-l mai lase de capul lui). S-a repezit s[-l
îmbr[\i=eze, iar când a dat cu ochii de mâna cu care-l \inea afurisitul, a
prins a hohoti de râs. El râdea, uzbecul clipea din ochii lui îngu=ti, iar
Timo=a a dat o dat[ cu palma, cu muchia, =i i-a aruncat mâna cât colo =i
l-a trimis nu =tiu unde, nici prea departe, nici prea aproape, taman unde
trebuia s[ se duc[, dar nu s[-l poarte pe Isai prin sat legat de gât ca pe
un câine. +i au pornit amândoi în sus, încoace, s[ vorbeasc[ Timo=a cu
cine trebuie =i ce trebuie.
Ajun=i aici, Isai vru s[ intre =i el cu Timo=a la c[pitan, s[-i spun[ ce =i
cum s-a întâmplat, nu cumva c[pitanul s[-l cread[ pe \ip[l[ul care m[car
c[ n-a venit cu dân=ii putea s[-i spuie la telefon c[ a prins un spion,
adic[ pe Isai, pe care Timo=a i l-a luat =i vrea s[-i dea drumul. Da, tre-
buie s[ intre, s[ intre =i s[ vorbeasc[ cu c[pitanul, iar dac[ o s[-l cunoasc[
=i o s[-l încarce ca atunci =i o s[-l trimit[ înapoi, s[-i spuie iac-a=a
verde-n ochi: «M[car s[ m[ trimite\i de o sut[ de ori, totuna am s[ vin,
am s[ r[zbat =i am s[ intru în sat =i alt[ dat[ nu m[-\i mai putea prinde!»
A=a ar fi vrut s[-i spun[, iar c[pitanul dac[ n-ar fi vrut s[-l asculte =i ar fi
strigat la dânsul =i l-ar fi oc[rât =i l-ar fi dus iar[ cu ma=ina înapoi, s[
ajung[ la polcovnicul cel b[trân care a venit într-o zi =i a stat mult de
vorb[ cu bunelul. +i-au adus aminte pe unde au luptat ei în b[t[lia cealalt[
cu neam\ul (bunelul zice c[ el =i polcovnicul cel cu capul alb poate chiar
s-a v[zut în b[t[lia cea veche) =i i-a povestit bunelul pentru ce a primit
cele dou[ cruci Sfântul Gheorghe =i le-a adus, crucile, =i le-a ar[tat
Zbor fr`nt 21
din l[di\a lui pe care o p[zea de dormea cu dânsa la cap =i nu da chei\a

la nimeni, c[ acolo p[stra toat[ averea r[mas[ dup[ moartea bunicii,
iar polcovnicul i-a dat hârtie la mân[ s[ nu-l mai sâcâie nimeni pe bune-
lul =i s[-l lase în sat. C[ bunelul a=a i-a spus: «Nu m[ duc nic[ieri. Câte
am v[zut la via\a mea, dac-oi vedea-o =i pe asta n-are s[-mi fie nimica.
Dac[ o fi s[ mor, aici s[ mor unde m-am n[scut, dac-o fi s[ mai tr[iesc
tot aici vreau s[ tr[iesc. Dar din casa asta nu ies!...». Polcovnicul a zâm-
bit, a scos un blocnot =i i-a scris o hârtiu\[ =i i-a dat-o la mân[ bunelului.
A=a c[ amu n-are cine se anina de dânsul, de bunelul. Are s[-l g[seasc[
Isai pe polcovnic =i c[pitanul dac[ are s[ mai deie din coad[ =i iar[ are
s[-l expedieze din sat, are s[ cear[ de la polcovnic o hârtiu\[ ca a bunelului
(are s[-i spuie c[ el îi nepotul mo=neagului cu dou[ cruci Sfântul Gheorghe
de la împ[ratul) =i atunci nu mai are fric[ de nimeni. Cum dracu de-a
uitat, în fierbin\eal[, s[-i spuie lui Timo=a s[ cear[ înapoi binoclul, adic[
jum[tatea de binoclu care-i trebuie uite-a=a, la gât!... Dar poate-i mai
bine c[ a uitat, c[ dac[ îi spunea, Timo=a îndat[ ar fi început s[-l iscodeas-
c[ ce-i cu binoclul? =i Isai n-ar fi putut s[-i spun[, pentru c[... Bine c[
a uitat! De fapt, vorbe=te deschis cu Timo=a, poate s[ vorbeasc[ deschis,
=i chiar i-a spus, pe drum când veneau încoace, de planul lui (s[ intre la
c[pitan), dar Timo=a a zâmbit a râde =i l-a lovit pe um[r: «+ezi bini=or =i
nu te strofoli. Când ai s[ i te ar[\i, c[pitanul are s[ vad[ ro=u înaintea
ochilor. Mai bine r[mâi afar[, las c[ vorbesc eu cu dânsul» Ce s-a gândit
Isai: a=a-i mai bine, a=a cum zice Timo=a. Amu toat[ n[dejdea-i la Timo=a...
Iar se aude vorb[ mare în cas[: r[cnete, strig[te. Parc[-s sudalme,
parc[ nu-s sudalme. Glasul lui Timo=a. Oare pe dânsul îl suduie a=a?
D[ Isai jos cu cel[lalt picior glodul cu sânge de pe degetul dezbârnat.
De-acu nu-i mai pas[curge sânge ori nu curge, îl ustur[ ori nu, îl doare
ori nu... Poate s[-l usture, poarte s[-l doar[, poate s[-l frig[, dar dac[
nu iese Timo=a, pentru dânsu-i totuna. Acu strig[tele =i sudalmele!
A=a-i: dac[ vrei s[ nu te ui\i la ceva, dar s[ vezi bine, uit[-te la
altceva, bun[oar[ la unghia dezbârnat[, dar în aceea=i vreme trage
cu coada ochiului spre soldatul cu c[ma=a ap[-n spinare =i când ai s[-l
vezi aproape de col\ul casei, f[-te a nu mai fi aici, sub copac, iar când
se va întoarce =i va porni înapoi cu pistolul-automat atârnat la gât =i va

vedea c[ pe r[d[cina asta groas[ =i solzoas[ nu-i nimeni, are s[ se gân-
deasc[: poate într-adev[r nici n-a fost nimeni? +i dac[-i a=a, de ce s[
nu te faci a te rostogoli pe mâini de dou[ ori pân[ dai dup[ tulpina
groas[ a copacului, dup[ aceea te mai rostogole=ti de alte dou[ ori, te
faci ghem =i te duci vreo dou[zeci de pa=i de-a dura pe coast[, acolo
scape\i într-un =an\ proasp[t s[pat, cu \[rân[ moale, te furi=ezi de-a
lungul =an\ului =i lua\i-m[ de unde nu-s, s[ m[ duce\i iar cu ma=ina
înapoi!... Ori m[ ridic odat[-n sus, m[ apuc de creanga de colo =i-n trei
secunde m-am pr[p[dit prin frunzi=ul nucului, =i de sus aud =i v[d tot
ce face c[pitanul cu Timo=a, iar dup[ aceea las[-m[ pe mine c[ =tiu
încotro, când =i cum s[-mi car picioarele... Da, m[ vâr în frunze =i n-o
s[ m[ g[seasc[ toat[ razvetca lor s[ m[ caute un an =i o var[.
A mai a=teptat Isai oleac[ =i când a auzit l[murit c[ sudalmele-s
sudalme, iar printre ele degeaba cearc[ s[ scoat[ capul un glas ceva
mai slab, s-a dat iute pe-o coast[, apoi s-a r[sucit o dat[, sprijinindu-se
în mâini, =i când s-a v[zut în dosul tulpinii copacului, iar soldatul se
opri la col\ul casei s[ se scarpine, =i-a adus aminte cuvintele soldatu-
lui când a venit =i s-a a=ezat =i el oleac[ la umbr[, pe-o r[d[cin[,
lâng[ dânsul: «Tu cat[, m[i b[iete, nu cumva s[ fugi. Apoi a t[cut
câtva =i a zis: Ei, dac[ vrei pân[ la atâta, po\i s[ fugi c[ nu te \in». A
zis a=a (v[ =tiu eu hâtriile!), ca nu cumva Isai s[ vreie s[ fug[... cu
bun[ seam[. Amu s[ se fac[ ghem, s[ strâng[ mâinile =i picioarele =i
s[ se repead[ cu capul înainte de-a dura la vale pe l[s[tur[ spre tran=eele
de colo... =i numai a strâns mâinile la piept =i a ridicat capul c[ tot
atunci printre vârfurile de buruieni, sub frunzele late, verzi-întunecate
de la poalele nucului s-a deschis în fa\a ochilor o sp[rtur[-n cer =i
într-îns[ atâta lumin[, c[ Isai a prins a bate din gene îl dureau
ochii =i chiar i-a \inut oleac[ închi=i, apoi i-a deschis iar[ =i când i-a
deschis =i s-a uitat iar[ în sp[rtura aceea a v[zut ceva tare departe,
a=a de departe c[ mai nu pricepeai ori îi o arip[ de noura= albastru,
ori marginea p[mântului. Da, marginea p[mântului plutind într-o lu-
min[ alb[strie ca o cea\[ u=oar[, da, îi dealul de dincolo de p[dure,
Zbor fr`nt 23
=tiut c[-i dealul, =i se v[d ni=te bobi\ele albe pe coasta dealului casele,
=tiut c[-s case. S-a ridicat Isai în genunchi, s-a dat mai aproape de gura
sp[rturii =i s-a gândit: «Uite, de aici se vede toat[ valea. Numai te ridici
o =chioap[ mai sus =i vezi jum[tate din apa Nistrului, vezi plopul cel
mare =i stejarii de pe mal, vezi livezile, vezi dunga unde începe p[durea,
încolo mai la dreapta vezi cotul apei (nu degeaba au ales bojdeuca
asta care mai nu se vede din p[mânt, aici, pe greab[nul dealului), s-a
gândit =i îndat[ l-a înghimpat la inim[. «Afurisitul de uzbec! Amu dac[
aveam binoclul, adic[ jum[tatea aceea de binoclu, m[ uitam printr-însa
la bobi\ele albe de pe dealul de dincolo de p[dure =i numaidecât g[seam
casa m[tu=ii, =i poate vedeam cine-i prin ograd[, în cas[ ori în pivni\[
dac[ s-or fi ascuns acolo cu to\ii... Dac[ nu i-or fi mânat =i pe dân=ii
cine =tie pe unde!...». +i tot atunci din sp[rtur[ îl privi mama încruntat[,
cu p[rul despletit, neagr[ la fa\[ =i cu ochii plân=i, îl privi =i-l întreb[:
«Ce faci aicea, m[i Is[ie=? De ce-ai fugit? Nu vezi cum m[ chinuiesc cu
fata? Vezi c[ nu mai are multe zile de tr[it =i nu =tiu ce s[ fac? Ai fugit
=i te-ai dus. Ce cau\i pe aici, Isai mamei?» Isai plec[ ochii în p[mânt c[
nu se putea uita cu ochii lui în ochii ei, =i când se uit[ în p[mânt v[zu
în buruieni, culcat[ (ce buruieni o fi fost nu =tia lobod[, mohor,
amestec[tur[, erau ni=te buruieni nalte), o v[zu întins[ în buruieni pe
sor[-sa, galben[, cu gura c[scat[, parc[ \ipa, taman cum era în ziua
când se duceau ei, mul\i oameni, care cu c[ru\ele, care împingând
c[rucioare, când dintr-odat[ au venit de naiba =tie unde dou[ avioane
nem\e=ti =i au început a trânti bombe peste dân=ii. Un om a strigat:
«N-ave\i voi unde zvârli bombele?» =i a=a a c[zut c[ i-a retezat capul o
a=chie de fier. Iar sor[-sa mai tare s-a speriat de buhnituri, c[ nu =i-a
astupat urechile =i s-a rupt o bomb[ pe aproape. Zicea mama dup[
aceea: «Înc[ putea s[-i crape inima de spaim[, acolo, pe loc... Dar a=a,
iaca, o s[ se chinuie». Isai ridic[ iar ochii spre sp[rtur[, sp[rtura se
închisese de acum =i el numai glasul mamei îl auzi: «Ce stai aici, m[i
Is[ie=? Nu vezi cum m[ chinuiesc cu fata asta?» Apoi vârfurile buruieni-
lor prinser[ a se leg[na plutind ca într-o ap[ =i Isai atât putu zice:
«Dar Ile, mam[? Nu-i nici o veste de la Ile ? Îi viu oare acolo? Poate-i la
m[tu=a, poate nu... Cum s[-l l[s[m pe Ile, mam[? C[ =i el îi al nostru,

Ile!...». Mul\i ani dup[ aceea, încoace de acum, i-a povestit Isai lui Ile
despre ce i s-a ar[tat atuncea în ochi, i-a povestit cu de-am[nuntul, dar
atunci îndat[, dup[ ce s-a dus frontul, peste vreun an, doi, când lucra
Isai tractorist =i-l luase =i pe Ile pe lâng[ dânsul, atunci nu i-a spus nimic
îi era ru=ine. +i apoi nu numai ru=ine, mai era =i alta: de câte ori î=i
aducea Isai aminte minutul când a v[zut-o pe mam[-sa aplecat[ asupra
fetei totdeauna îi d[deau lacrimile. Vezi c[ drept gr[ise mama atunci
=i-l probozise c[ de ce a fugit =i a lep[dat-o singur[ =i ea se chinuie cu
fata, c[ fata, adic[ sor[-sa, tare s-a mai chinuit. Cic[, se scula, a=a slab[
cum era, \ipa, da s[ se porneasc[, s[ fug[, se apuca cu mâinile de cap,
\ipa =i dac[ era slab[, nu putea =i c[dea jos... =i, zic, poate chiar în ziua
aceea, în minutul acela când a v[zut-o leg[nându-se pe vârfurile bu-
ruienilor, sub sp[rtura din cer, ori poate a doua zi, a murit sora =i n-a
mai v[zut-o, c[ era var[ =i au îngropat-o repede a murit de sp[riet.
+i Isai nu putea s[ nu l[crimeze când î=i aducea aminte, dar asta era
atunci, în proasp[t, dup[ aceea a trecut vreme =i s-a mai uitat, dar tot
îl durea la inim[ când î=i aducea aminte. Î=i aducea aminte singur, pentru
dânsul, nu ca s[ povesteasc[ cuiva... Iar odat[, de acuma încoace când
s-a întâmplat s[ vie iar[ cu chef acas[ =i s-a înc[ierat la sfad[ cu
nevast[-sa c[ aceea cum îl vedea a=a îndat[ îi s[rea în cap =i nu se =tie
de unde a ap[rut, parc[ a r[s[rit din p[mânt =i s-a pomenit Ile între
dân=ii, =i când l-a v[zut pe Isai cu mâna ridicat[ a dat Ile s[-i apuce
mâna s[ i-o r[suceasc[ la spinare cum a f[cut odat[ când a vrut s[ deie
într-însul =i s-a vârât mam[-sa între dân=ii (erau acolo, în Vale, la casa
b[trâneasc[ =i n-a dovedit s[-i apuce mâna, a dat =i a lovit-o la obraz pe
mama, mama a c[zut =i s-a izbit cu ceafa de muchia lai\ei, iar Isai când a
v[zut ce-a f[cut a urlat la Ile, a urlat ca un taur, s-a repezit pe u=[ =i a
ie=it cu u=a-n cap, s-a dus =i unii, cic[, l-au v[zut în noaptea aceea
plângând pe drum). Iar atunci când s-a b[gat Ile între dânsul =i nevas-
t[-sa, a l[sat mâna-n jos =i i-a strigat lui Ile: «M[i! Pentru tine m-am
b[gat în foc s[ te scot Pentru tine, mucosule». Iar Ile, care era fl[c[u
=i nu mai era un mucos, ba se g[tea =i el de însur[toare, s-a sim\it
Zbor fr`nt 25
obijduit, mai s[ sar[ la b[taie, dar n-a avut curaj, c[ era treaz, iar
frate-s[u b[ut. De ciuda i-a zis: «Dracu te-a rugat s[ te bagi? Te-am
rugat eu? Dac[ n-ai avut cap =i ai fost un prost =i jum[tate =i n-ai =ezut
bini=or cum au =ezut al\ii. Ce te-ai pornit s[ m[ cau\i?» «M-am pornit
c[ nu =tiam ce-i cu tine. M-am pornit s[ te aduc acas[, s[ nu te m[nânce
cioroii ori pe=tii, m[i!» «He, s[ m[ m[nânce! Poate te-ai dus s[ te
m[nânce pe tine?» «M-am pornit c[-mi era mil[ de mama c[ se usca
de jalea ta!» «Tare \i-a mai fost jele de dânsa la via\a ta!» «S[ =tii c[
mi-a fost» a urlat iar Isai ca atuncea =i s-a repezit cu pumnii asupra lui
Ile. Ile dac[ a v[zut a=a i-a pus o piedic[, l-a dat la p[mânt, l-a legat cu
o funie =i a zis c[-l duce =i-l trânte=te în Nistru. Dar nu l-a dus s[-l
trânteasc[, ci a r[sturnat vreo dou[ c[ld[ri de ap[ peste dânsul =i l-a
l[sat a=a în mijlocul casei. Iar când s[ se duc[ i-a strecurat printre din\i:
«Mai bine te mâncau cioroii ori pe=tii pe tine!» c[ Isai apucase a-i muta
din loc vreo doi din\i =i ni=te m[sele... =i cum sta Isai =i se uita în sp[rtura
albastr[ ca o ap[, ca o fereastr[-n cer, i s-a p[rut c[ vede-n ea =i capul
lui Ile parc[ era Ile, parc[ nu era, cum îl v[zuse ultima dat[ înainte
de a fugi de acas[, din sat. +i când deschide gura s[-l întrebe: «M[i Ile,
ai g[sit calul?», se aude strigat pe nume.
A ie=it Timo=a! A=a în genunchi cum st[tea Isai se întoarce, se ridic[
repede =i se uit[ pe dup[ tulpina copacului (n-a scos capul nu
cumva s[-l vad[, c[ nu =tia: s[ ias[ ori nu?). Se uit[ =i-l vede pe Timo=a
în prag gr[ind ceva c[tre soldatul care oprise mai încolo =i îi tot
r[spundea, dar vorbea a=a de repede c[ nu se în\elegea nimic, ci numai
c[ strig[ parc[ sup[rat. A început =i Timo=a a striga pân[ s-au apropiat
unul de altul, s[ deie piept în piept (Timo=a ro=u la fa\[, se vede
scânteindu-i o ureche, î=i =terge fa\a, fruntea =i gâtul cu mâneca ori
cu pilotca, cum =i-o fi =tergând-o). Când îi v[zu înc[iera\i pentru cine
=tie ce, Isai se gândi c[ poate pentru dânsul se sf[desc =i era s[ steie
aici, în umbr[, s[ vad[ ce-or face mai departe, dar nu putu =i strig[ o
dat[ ie=ind din ascunz[toarea lui:
Iac[-t[-m[-s =i eu! Ce-a\i crezut, c[, vorba ceea... am cotigit-o?
N-am vrut. Îi ta-a-are cald azi. Mai bine s[ =ezi la umbr[.
+i se a=ez[ iar la locul de mai înainte, pe r[d[cina copacului, lini=tit,

parc[ nu el, ci altul s-ar fi zvârcolit pân[ acuma a=teptând. Timo=a
vine, se opre=te în fa\a lui (Isai î=i cur[\[ degetul de \[rân[ în câteva
locuri julitura a plesnit =i muste=te iar[ =i-i vede numai ciubotele
pân[ la jum[tatea turetcilor colb[ite =i nu prea mari, c[ s-ar potrivi =i
lui Isai), =i-i zice s[ se scoale s[ se duc[ (unde s[ se duc[?), s[ se
duc[ mai repede c[ poate s[ ias[ din cas[ =i atunci...
A, se dumere=te Isai, poate s[ ias[ din cas[ c[pitanul, s[-l vad[ =i
s[ se r[zgândeasc[. S[ zic[ c[ nu-l mai las[-n sat =i iar s[-l opinteasc[
cu ma=inica înapoi, la mama? Sare în picioare =i o iau amândoi pe
dup[ cas[, la vale.
Cum n-ar fi c[pitanul de mare =i tare, dar Timo=a l-a înfrânt. Se
vede c[ greu i-a fost, c[, uite, hainele-s tot o ap[ pe dânsul. Ori poate
înainte de a vorbi cu c[pitanul a trebuit s[ a=tepte mult, s[ steie într-un
col\ ori lâng[ u=[ =i s[ a=tepte pân[ ce c[pitanul va mântui vorba la
telefon cu vreun general. Nu, nu cu vreun general, cu altcineva, c[ dac[
se auzea strigând =i suduind nu putea s[-l suduie c[pitanul pe general,
c[ generalu-i mai mare în grad... iar Timo=a st[tea la u=[ =i a=tepta, =i
a=teptând a=a au prins a-l v[rsa sudorile... Ori poate l-au pus s[ r[spund[
la telefoane, s[ deie comenzi c[-n casa asta trebuie c[ sunt vreo sut[
de telefoane, dac[ vin atâtea sârme din toate p[r\ile. +i dup[ ce-a ter-
minat c[pitanul vorba, l-a v[zut pe Timo=a stând la u=[ =i l-a întrebat
cu ce-a venit =i ce vrea, =i Timo=a i-a spus c[ este-n satul ista un mo=neag
pe care îl cunoa=te polcovnicul cel b[trân =i i-a dat polcovnicul voie s[
r[mân[ în sat (are =i document la mân[), =i mo=neagul acela are un
nepo\el, ia acolo un nepot =i... =i ar vrea s[ r[mâie aici... =i atunci c[pi-
tanul a întrebat: «Nu cumva îi acela, pe care l-am trimis o dat[ cu
ma=ina?» «Acela-i, tovar[=e c[pitan». «Iar a venit?» «A venit, tovar[=e
c[pitan. A venit =i v[ roag[...» =i atunci c[pitanul a cl[tinat din cap, a
zâmbit =i a zis: «Nu cumva îi prietenul t[u de te pui a=a pentru dânsul?»
«Da, prieten» «+i ce fel de prietenie-i între voi?» Aici Timo=a las[ ochii
în jos =i ro=e=te. Nu poate s[-i spun[... Dar ca nu cumva c[pitanul s[
cread[ c[ soldatul îi prieten cu un b[ie\el, îndr[zne=te s[-i m[rturiseasc[
Zbor fr`nt 27
c[-i la mijloc o fat[, una din sat, dar amu nu-i în sat, s-a dus =i ea cu
ceilal\i, dar când era în sat... Timo=a a plecat iar ochii, =i c[pitanul a
zâmbit iar[ =i s-a uitat cu blânde\e la fl[c[uanul care abia a împlinit
optsprezece ani =i de cum a fost eliberat satul lui a venit în unitate =i a
luat parte la trecerea Niprului (acolo i-au degerat picioarele, c[ era
iarn[, frig =i a c[zut în ap[ dar s-au t[m[duit), iar amu unde se
duce r[zbate peste tot, afl[ tot, aude tot. S-a uitat =i l-a întrebat: «Da-i
b[iat bun?...» «Isai?...». «Da, Isai. Dup[ cum în\eleg, el \i-a dat fata?»
«El mi-a f[cut cuno=tin\[. Am v[zut-o într-o zi peste gard, dar a fugit
de mine, =i ne-am dus amândoi la dânsa acas[ =i am stat de vorb[...
Dup[ aceea i-am pl[cut =i eu». «Dac[-i a=a, a zis c[pitanul, s[ r[mâie
b[iatul... cum îl cheam[?» «Isai îl cheam[». «S[ r[mân[ Isai... aicea-n
sat =i s[ nu-l mai poarte nimeni pe drumuri ca pe un vi\el».
Timo=a, un-ne ducem?
Isai se uit[ din mers înapoi, spre bojdeuca din deal acoperit[ cu
paie =i hlujdani înnegri\i de ploi, se uit[ =i-l vede pe soldatul cu pis-
tol-automat stând la col\ =i, c[utând pe sub palm[-n sus, îl vede =i tot
atunci aude-n ceruri un bâzâit gros, întrerupt, când mai tare, când
mai încet, când mai aproape, când mai departe... (Se vede c[ vine iar
vreunul încoace la pod, dar podu-i stricat. Ei =i? Vine s[ vad[, nu
cumva au f[cut altul al[turi? Ce crezi, pot s[ fac[! Într-o noapte fac.
Altfel cum au s[ treac[ dincolo? Înot? Dar tunurile, dar tancurile?...)
Un-ne ducem, Timo=a?
Timo=a merge =i tace... +i nu merge înainte c[ i-ar fi pasul mai
mare, nu, pa=ii lor îs cam totuna de mari (ce-s cei câ\iva ani, care-i
desparto nimica toat[), dar merge mai repede pentru c[-i înc[l\at
=i nu se teme c[ a da cu piciorul de ceva =i =i-a anina vreun deget. Iar
Isai trebuie s[ bage de seam[, =i m[car c[ se uit[ unde calc[, dar tot
anin[ ni=te bulg[ri, ni=te buruieni (c[ dup[ ce au ie=it din tran=eea
care ducea pe dâmb de pe dâmb se vede Nistrul =i cel[lalt mal =i
dac-ai merge în picioare ziua-n amiaza mare, nem\ii trag o dat[ cu
mitraliera =i nu-l mai vezi pe bunelul, au apucat printre casele de
dincoace =i pe ni=te c[r[ri au ie=it la un drum ce trece prin vi=inari,
drum nou f[cut de armat[ vara asta), a prins în buruieni, dar n-a mai
sim\it durere, mai tare-l chinuia c[ de ce merge Timo=a =i tace.
Ai v[zut-o? Când ai venit, ce f[cea?
Cine?
Timo=a se opri în loc =i-l privi în ochi. Ochii lui erau alba=tri, ochii
lui Timo=a.
Vera, zic. Ai v[zut-o? Ce f[cea?
Am v[zut-o. Am umblat amândoi câteva s[pt[mâni la p[scut
vacile. Dinspre p[dure...
Cu dânsa? V[ ducea\i la p[scut vacile?
Cu Vera.
+i mai erau b[ie\i acolo? B[ie\i mari erau?...
Nu, ne duceam amândoi în alt[ parte.
Amândoi? Timo=a parc[ se încrunt[, parc[ zâmbi. Înspre p[dure
v[ ducea\i?
Amândoi, înspre p[dure.
+i ea ce zicea?...
De cine?
Ei, de mine... Nu vine-n sat? De mine ce zicea?
Nu =tiu. Nu zicea nimic de tine. Adic[ zicea... Dar am uitat...
Ce zicea? Timo=a se opri iar[, dar Isai merse înainte, =i Timo=a
se porni în urma lui, p[=ind încet, s[ nu trop[iasc[, s[ nu fac[ colb cu
ciubotele de amu Timo=a mergea din urm[, iar Isai înainte.
+i-a adus aminte cum cântai din balalaic[. Zicea c[ tare frumos
cântai (Isai începe s[ n[scoceasc[ =i s[-i spuie tot ce-i tr[sne=te prin
cap, numai s[-l bucure), =i zicea uneori când ne duceam cu vacile
înspre p[dure =i vacile se duceau departe înainte, iar noi r[mâneam
în urm[, zicea c[ dac[ merge a=a singur[ =i ascult[ aude glas de
balalaic[, parc[ vine de pe vale, parc[ vine dinspre p[dure, parc[ vine
dinspre sat =i-i pare c[ tu cân\i. Numai c[ nu te poate vedea, nu-\i
vede fa\a, da de auzit te aude...
Ce spui?! se minun[ Timo=a =i se bucur[ ca un copil. +i de bun[
seam[ p[rea un copil, nici musta\[ ca lumea nu avea, ia ni=te tuleie
Zbor fr`nt 29
mai mult galbene decât negre, =i dac[ n-ar avea uniforma pe dânsul
olecu\[ cam larg[ =i cureaua cu cataram[ lat[, cu stea pe dânsa, ci
ni=te pantaloni de bumbac =i o c[ma=[ de foaie de cort boit[ cu coaj[
de nuc[ ca a lui Isai =i s[ fie =i el descul\, ai zice c[-s doi b[ietani care
vin de la mal de la prins pe=te, merg al[turi =i povestesc unul altuia
care =i cum a prins odat[ pe=te, cu ce cârlig =i cu ce râm[ =i tot a=a...
=i chiar m[ aude cum cânt?
Nu =tiu, d[du Isai din umeri. Te aude ori nu, dar ea zice c[ te aude.
Timo=a se întoarse =i se uit[ într-o parte, în lungul drumului din-
tre vi=inari, drum plin de colb cu urme zim\ate de ro\i, se uit[-n lun-
gul drumului, duse mâna la piept unde avea în stânga un buzun[ra=
=i într-însul ceva, parc[ vroia s[ caute într-însul, apoi l[s[ mâna-n
jos, se întoarse c[tre Isai =i-l apuc[ de dup[ umeri:
M[i Isai! Dar numai voi doi v[ ducea\i înspre p[dure?
Noi doi. Mergeau mai înainte =i al\i b[ie\i, da pe urm[ am în-
ceput a ne duce numai noi.
+i al\i b[ie\i nu merg cu voi? B[ie\i mari, zic...
Nu merg...
M[i Isai, =i zici c[ aude cântec de balalaic[?
Nu =tiu: aude ori nu? A=a zice ea c[ aude...
Apoi s[ =tii, m[i Isai, c[ în fiecare zi când am vreme cânt din
balalaic[. A=a s[-i spui: în fiecare zi cânt. +i ieri am cântat. M-am dus
la dân=ii la prispa lor unde =edeam amândoi seara =i am cântat... S[-i
spui c[ pe prispa lor am cântat... A=a s[-i spui...
Are s[ vie =i ai s[-i spui tu...
A zis c[ vine? Vine-n sat?
Nu =tiu: a zis ori nu, dar dac[ are s[ vreie are s[ vie...
Dar[ s[-i spui s[ vie. Auzi, s[-i spui!
Isai deodat[ holb[ ochii cu ciud[ =i strig[:
Da de ce s[-i spun eu, m[i Timo=a? Du-te =i-i spune tu!
Timo=a îl apuc[ iar de dup[ umeri:
+i s[-i spui, m[i Isai, c[ am visat-o. S[ zici a=a: te-a visat Timo=a.
Într-o noapte... Nu era chiar noapte, diminea\a era. Dup[ ce am venit
de dincolo, c[ noaptea ceea am f[cut o treab[ ca niciodat[ (mai era

s[ nu m[ mai întorc), l-am adus pe unul cu cârpa-n gur[... Diminea\a
am visat c[ s-a mântuit r[zboiul (bucurie, mare bucurie!), m[ întorc
în satul meu =i când ajung o vad pe mama în prag întinzând mâinile,
eu m[ reped spre dânsa =i ea zice: «Timo=a, ai venit? E=ti viu?». «Îs
viu, mam[». +i când am dat s[ ne îmbr[\i=[m mi-am adus aminte c[
Vera nu-i, m-am întors =i am fugit încoace spre Nistru, c[ a=a ne-am
în\eless[ m[ a=tepte când m-oi ]ntoarce =i s-a mântui r[zboiul, oi
veni s-o iau la mine s[ tr[im amândoi... +i m-am pornit la fuga peste
v[i, peste dealuri, peste p[duri, peste ape, =i fugeam peste sate, peste
multe sate, zburam =i alergam la casa asta unde =tiam c[ st[ la col\ul
prispei =i m[ a=teapt[ Vera. Când am ajuns, am v[zut-o pornindu-se
de la col\ul prispei spre u=[, s[ intre în cas[. Am strigat: «Vera! Am
venit s[ te duc la mama». Când m-a v[zut s-a întors, s-a uitat la mine =i
nu m-a recunoscut. A dat din cap: «Nu e=ti tu aista». «Eu îs, Vera!
Uit[-te, degetele mele, mâinile mele cu care te-am îmbr[\i=at, gura cu
care te-am s[rutat». «Nu e=ti tu, c[ \i-i neagr[ fa\a». «Eu îs, Vera!».
«Numai glasul e-al t[u, dar nu e=ti tu...». A intrat în cas[ =i a închis u=a.
Timo=a, povestind, zâmbea uneori, alteori se ducea cu privirea
departe, =i buzele îi tremurau =i iar zâmbea, c[ de, parc[ nici el nu
crede ce spune, dar parc[ crede =i, ]ndeob=te, nu =tie ce s[ cread[.
«S[-i spui de visul ista, m[i Isai. Auzi? S[-i spui...»
Isai: «Zici s[-i spun? Înseamn[ c[ vrei s[ m[ trimi\i înapoi? Cum a
f[cut c[pitanul atunci? Pentru asta m[ duci spre marginea satului? De
asta mergeai înainte =i t[ceai: nu vroiai s[-mi spui c[ vrei s[ m[ trimi\i?»
Timo=a, ce-a zis c[pitanul? strig[ Isai.
C[pitanul?
Ce-a zis c[pitanul de mine? Spune.
Se oprir[ fa\[-n fa\[: Isai privindu-l t[ios pe Timo=a, Timo=a uitân-
du-se prin p[r\i, atingându-l cu palma pe um[r, pe obraz, netezindu-i
c[ma=a, care fo=nea de-\i lua auzul.
A zis... s[ te trimit înapoi. A=a a zis c[pitanul...
S[ m[ trimi\i înapoi? Pe mine?
Zbor fr`nt 31
Da, aici degrab[ are s[ fie pr[p[d. Mare pr[p[d...

+i las s[ fie... C[ nu m[ duc.
Trebuie. A=a a zis c[pitanul.
De asta m[ mâi la marginea satului?
Ieri au împu=cat-o nem\ii pe o femeie. Era ascuns[ într-o cas[
ori cine =tie pe unde... A ie=it. Au v[zut-o de dincolo =i au împu=cat-o.
Au g[sit-o ucis[-n gr[din[... Cu sapa lâng[ dânsa...
Nu m[ duc!
Trebuie s[ te duci. E=ti tân[r. Ai a tr[i înainte. A=a a zis c[pi-
tanul: «B[iatul are toat[ via\a înainte. Pe-alde dân=ii trebuie s[-i
cru\[m, s[-i ferim de moarte, c[ ei or s[ ridice \ara din scrum. S[-l
trimi\i de aici în jum[tate de or[ =i s[-mi raportezi. În\eles?». A=a c[,
Isai, nu-i vina mea. A=a a ordonat c[pitanul. +i ordinu-i ordin. La urma
urmei, de ce te bagi?
«Eh, d[du Isai din mân[. Credeam c[ ai f[cut treab[. Te-am a=teptat
sub nuc. Mai bine o tundeam de-acolo =i nu m[ g[seai cât lumea când
ie=eai». Se întoarse =i se uit[ peste vi=inari la casele împr[=tiate pe cos-
ti=[, pustii, nec[utate, neîngrijite, numai unde =i unde s[pate împrejur
(au venit oamenii pe furi=, s[ sape cartofii, s[-i pr[=easc[ =i s[-i scoat[,
=i unde-au g[sit, unde nu prea, c[ aveau ei grij[ =i solda\ii), se uit[
la case =i-l apuc[ o durere în piept, o durere pentru c[su\a lor care era
peste dâmb, dincolo, în vale =i nu se vedea, de la care se ducea, trebuia
s[ se duc[. Nici m[car nu-i spusese bunelului ce-a p[\it cu uzbecul,
cum s-a dus la c[pitan cu Timo=a, cum a tras n[dejde c[ are s[ fac[
Timo=a ceva pentru dânsul, dar n-a f[cut nimic =i asta numai din cau-
za c[pitanului care nu poate s[ în\eleag[ c[ Isai are treab[ aici =i n-a
venit s[ scormoneasc[ în p[mânt dup[ cartofi. Oare dac[ i-ar spune
lui Timo=a pentru ce a venit, l-ar în\elege? Dar... nu, nu-i spune. C[ =i
Timo=a a=a zice: «M[i Isai, uneori îmi pare c[ suntem fra\i, a=a m-am
împrietenit cu tine». Vezi: fra\i, dar când e la o adic[...
Hei! Soldat!
Un nour alb de colb îi înv[lui =i în nourul acela se z[ri ceva mare
=i negru în dreptul lor un camion. Timo=a f[cu doi pa=i =i Isai îl
v[zu urcând pe scara m[=inii (era un camion mare de acum dup[

aceea v[zu c[-i marc[ american[, din cele în care trebuie s[ te sui pe
scar[), =i pân[ s[ schimbe Timo=a =i =oferul câteva vorbe, colb[raia
se mai r[ri, se l[s[ la p[mânt =i Isai pricepu c[ ma=ina ie=ise din
vi=inari, dintr-odat[, de-aceea n-o auzi cum ajunse în dreptul lor.
Timo=a st[tea sus, pe scar[, =i-i turna ceva în palm[ =oferului (numai
f[r[decât ni=te mahorc[ ori alt[ iarb[ a dracului), iar =oferul îl întreba
ceva pe Timo=a =i, ar[tând la Isai care st[tea descul\ pe marginea
drumului, zise ceva (Isai nu putu în\elege de r[ul motorului), zâmbi,
deschise u=a cabinei =i-i strig[:
Haide, iute!
Iar Timo=a:
Suie, Isai. Ai s[ te duci cu dânsul.
Isai se uit[ o dat[ împrejur la vi=inari (da, r[u a încâlcit-o: mai bine
o cotigea de sub nuc... ori s[ fi sc[pat din mâinile uzbecului... =i =oferul
tare-i negru la fa\[... o fi vreun gruzin ceva), se uit[ la cer, apoi jos la
picioare, d[du o dat[ cu t[lpile în p[mânt, cu una apoi cu cealalt[ s[-=i
scuture picioarele de colb, s[ri sprinten pe scar[ =i urc[ în cabin[.
Timo=a trânti u=a:
Auzi? S[-i spui ce-am vorbit. S[-i spui tot...
Tot atunci în mijlocul cerului ap[rur[ trei avioane, ap[rur[ dintr-odat[,
parc[ se iscaser[ din nimic. Timo=a le v[zu, v[zu camionul ie=ind la
drum limpede în câmp de unde mai era mult pân[ la perdeaua de
copaci, unde s-ar fi putut dosi, le v[zu =i strig[ dup[ ma=in[, dar =oferul
nu auzi =i goni înainte =i un uria= nour de colb se \inea în urma ma=inii.
Bunelul nu prea auzea, nu prea vedea =i nu prea putea umbla.

Dac[ vroia cineva s[-i spun[ ceva =i el s[-l aud[ =i s[-l în\eleag[,
trebuia s[ vin[ acela mai aproape de dânsul =i s[ gr[iasc[ mai tare,
atunci îl în\elegea =i-i r[spundea. Iar uneori dac[ omul era mai
departe, vorbea ceva mai încet =i vroia numaidecât s[-i r[spund[,
bunelul îi r[spundea =i dac[ acela cam zâmbea de r[spunsul lui, apoi,
dup[ o vreme, dup[ ce se ducea pe unde s-o fi dus =i f[cea ce-o fi
Zbor fr`nt 33
f[cut, iat[ c[ î=i aducea aminte de vorba lui bunelu =i deodat[ vedea
c[ bunelul i-a r[spuns =i înc[ i-a r[spuns adânc, numai c[ el n-a în\eles
=i a râs, a râs ca prostul. +i dup[ aceea nu mai râdea. Dar râdea altul,
râdea de alt r[spuns al bunelului, dar pe urm[ =i aistuia îi pierea râsul.
Se în\elege, dac[ nu era un prost. C[ pro=tii, dac[ vre\i s[ =ti\i, râd
totdeauna, râd de toate, râd f[r[ pricin[. Dac[-s pro=ti, s[rmanii...
Iar când careva din nepo\i zicea: «Bunelule, de ce n-auzi bine?»,
ori: «De ce nu vezi bine?», ori: «De ce nu po\i alerga s[ te joci cu
noi?», bunelul parc[ încerca =i el s[ zâmbeasc[ de atare întrebare,
dar numai a=a p[rea, c[ci fusese la vremea lui =i el copil =i =tia c[
copiii nu prea =tiu multe, =i dac[ întreab[ ceva nu întreab[ cu gând
r[u, pidosnic, întreab[ c[ nu =tiu =i dac[ fac vreuna, iar n-o fac cu
gând r[u, dar mai mult din zburd[ciune. A=a le r[spundea: «Apoi,
dragul bunelului, nu prea aude bunelul c[ prea multe a auzit la via\a
lui», ori: «Apoi, dragul bunelului, nu prea vede bunelul c[ prea multe
a v[zut la via\a lui», ori: «Apoi, dragul bunelului, nu prea poate umbla
bunelul c[ prea mult p[mânt a umblat în via\a lui...».
Nu prea aude, nu prea vede =i nu prea poate umbla bunelul, dar
tot aude, tot vede, tot umbl[ el. +i dac[ ar fi s[ se pomeneasc[ de-
parte, prin str[ini (fie chiar pe locurile pe care le-a c[lcat în tinere\e
când purta manta sold[\easc[ =i arm[ cu \epu=[ lung[ de-un cot la
vârf arma împ[ratului), s-ar r[t[ci într-o clipit[; ori dac[ ar fi fost
s[-l duc[ =i pe dânsul din sat cum i-au dus pe ceilal\i ar fi surzit de
tot, ar fi chiorât de tot =i i-ar fi ]n\epenit de tot picioarele.
+i m[car c[ nu prea poate umbla bunelul, de =ezut nu =ade locului
niciodat[ totdeauna î=i g[se=te de lucru: ori cearc[ dac[ e înfipt
bine parul din col\, dac[ n-a sl[bit \[râna împrejurul lui, =i dac[ a
sl[bit cumva se apuc[ de o b[t[tore=te (o bate bine cu drucul f[cut
anume, pentru ast[ treab[), ori o calc[ cu piciorul, o tip[re=te bine,
ap[sat (dac[ e s[ vorbim la un drept, gardul omului pe parul din col\
se \ine =i dac[ se întâmpl[ s[ prind[ o roat[ =i s[-l mi=te din loc înseam-
n[ c[ sl[be=te tot gardul =i nu-i mai r[mâne mult pân[ s[ se pr[val[, iar
casa f[r[ gard e ca =i omul gol nici o ap[rare, nici o fa\[, nici o n[dejde
c[ nu vine unul s-o d[râme de tot), ba mai ia o mân[ de chiroane =i

ciocanul =i bate pe unde vede c[ trebuie. Apoi se duce =i caut[ la pomi
s[ vad[ cum se \in =i nu cumva s-a dezbinat vreo creang[, c[ în unii
ani roada se face a=a de mare de nu pot crengile s-o \ie =i, bineîn\eles,
nu po\i s[ rupi merele =i pr[sadele s[ le arunci (mare p[cat pe lumea
asta =i la pom, =i la om s[ nu poat[ feri =i purta rodul pe care i-l d[
Dumnezeu =i anul, c[ rodul venit din soare, din p[mânt =i din v[zduhul
cerului poate-i cel mai sf`nt =i mai tainic lucru pe lume =i s[ nu-l p[ze=ti,
s[ nu-l fere=ti =i s[ nu-l aduci pentru bucuria oamenilor =i casei îi iar[=i
cel mai neiertat p[cat în via\[), dar trebuie s[ iei ni=te proptele =i s[ le
pui sub copaci =i s[ sprijini crengile cu ele. Bunelul vine, ia din gr[mada
de usc[turi ni=te be\e =i face proptele cu b[rdi\a =i sprijin[ crengile, le
sprijin[ bine =i pomii stau mul\umi\i =i-=i poart[ roadele mai departe s[
se coac[, =i bunelu-i mul\umit =i el... St[ în fa\a lor, olecu\[ gârbovit, =i
se gânde=te (la ce se gânde=te, pomii =tiu, c[-s =i ei ca =i dânsul: cât îs
tineri =i în putere =i s[n[to=i s[ aduc[ rod bun =i dulce, dac[ îmb[trânesc
s[ fie m[car buni de f[cut ni=te proptele =i asta se cheam[ c[ ajut[ =i ei
s[ se umple =i s[ se îndulceasc[ poamele), st[ bunelul cu capul descoperit,
alb, c[ numai cu capul descoperit =tie s[ lucreze: lucrul pentru dânsul îi
sfânt =i dac[ te a=ezi la mas[ =i sco\i cu=m[ din cap tot a=a trebuie s-o
sco\i când te apuci de lucru =i zici «Doamne ajut[», c[ se poate întâmpla
s[ te apuci de lucru =i ori s[ nu-\i sporeasc[ ori s[ nu mai ajungi a sta la
mas[. Totdeauna de cum se desprim[v[ra =i pân[ da în iarn[, cu capul
gol lucra. Când abia se luaser[ cu baba lui =i erau înc[ tineri îl întreba
câte odat[, când îl vedea a=a, fie umblând prin ograd[, fie lucrând la
vie, fie tr[gând coasa: «M[i omule, m[i, d-apoi iac[-i soare, nu te doare
capul de c[ldura asta?» «Nu m[ doare, fa femeie, nu m[ doare, a=a
m-am deprins =i cu cu=ma în cap nu pot lucra s[ m[ tai». Înainte vreme,
când era tân[r =i avea pleat[ mare, nici nu-i trebuia cu=m[, avea ce-l
ap[ra, pe atunci =i barb[ neagr[, mare avea, c[ el, de fapt, înc[ de la
b[t[liile cele vechi, una cu iaponul, alta cu neam\ul, tot cu barb[ se purta.
Iar mai încoace, când s-a în[lbit =i p[rul în cre=tet i s-a r[rit se vedea
lic[rind printre copaci, printre tufele de vie capul lui ca o lumin[ argin-
Zbor fr`nt 35
tie, =i unii, cei b[trâni, când îl vedeau, ziceau c[ seam[n[ chipul lui cu
sfin\ii de demult, a=a cum au r[mas s[ ni-i arate icoanele.
De odihnit bunelul nu se prea odihnea, mai mult în picioare era, iar
dac[ vroia s[ se odihneasc[ se a=eza pe prag (vremea de la urm[,
încoace de-acuma, c[ mai înainte nu \ine minte nimeni s[-l fi v[zut
=ezând), se punea pe pragul casei =i =edea a=a mult, adic[ nu prea mult
c[ iar se scula =i-=i g[sea vreo treab[. Pragu-i prag, trece unul, trece
altul, intr[ cela-n cas[, iese cel[lalt =i s[-l vad[ =ezând? Iar dac[-l întreba
careva: «De ce nu te pui mata pe un scaun ori pe altceva?», el r[spundea
]ntr-un târziu: «Apoi, draga mo=ului, m[ pun =i eu pe prag c[ aici a=a-i:
nici în cas[, nici afar[. Mi-a venit vremea =i mie s[ m[ duc unde s-a
dus baba, dar înc[ nu m[ cheam[ =i de asta =ed gata...» (Bunica murise
cu vreo doi-trei ani înainte de a se începe b[t[lia, nu cu mult dup[ ce-l
luase pe fecioru-s[u. Iar bunelul degeaba zicea c[ vrea s-o urmeze, se
vedea c[ înc[-i t[ri=or =i are s-o mai duc[ a=a =uguia cu pragul).
Zicea a=a, dar nimeni nu credea, poate nici el nu credea ce zice c[ era
un stejar de om, nu alta, =i când î=i aducea aminte câte unele din trecut
=i le povestea nepo\ilor, iar mai înainte copiilor lui (mul\i a avut, pu\ini
au tr[it, din nou[ numai patru au r[mas, iar amu nici de unul nu =tie
nimica, numai fiica m[ritat[ dincolo =tie c[ era vie =i s[n[toas[ pân[
nu demult, iar dac[ a venit frontul =i i-a desp[r\it, nu mai =tie, îi teaf[r[
ori i-au ridicat, ori îi las[ s[-i piseze bombele); zic, povestea cum a
zvârlit pu=ca împ[ratului cu \epu=[ lung[ de un cot la vârf =i a venit
acas[ tocmai din Gali\ia. +i câte a tras =i a p[timit pe drum, =i cum
trebuia s[ se opreasc[ din când în când =i s[ lucreze câte dou[-trei
s[pt[mâni la vreun gospodar, ca s[ câ=tige ni=te mâncare ori o înc[l\[-
minte ca s[ poat[ merge mai departe, =i cum erau s[-l omoare ni=te
tâlhari când trecea prin ni=te p[duri, =i cum era s[ se înece într-o ap[,
dar a sc[pat de toate =i a venit acas[ =i numai dorul de cas[ l-a dus =i l-a
ajutat dorul de cas[. Iar când era acolo departe, uneori prin tr[snetul
împu=c[turilor =i asurzenia tunurilor i se n[z[rea c[ aude cum curge
Nistrul, cum fâ=âie =i gr[ie=te apa lui =i atunci dorul de cas[ îl strângea
mai tare de inim[ =i nu putea sta. Iar la urm[ dup[ ce mântuia de
povestit întindea picioarele înainte, se uita la dânsele =i se gândea c[,

a=a slabe cum sunt, dac[ ar trebui s[ vie de la marginea p[mântului
tot ar veni acas[, ar veni aicea s[ moar[, c[ prin str[ini n-ar putea s[
moar[. (De asta nici n-a vrut s[ se duc[ din sat. +i chiar de nu s-ar fi
întâlnit cu polcovnicul cel b[trân care i-a dat hârtie la mân[ s[-l lase în
pace, tot nu s-ar fi dus. Cine =tie de ce nu vroia s[ se duc[? Oare s[ fi
simi\it c[ i se apropie ceasul? Cum era de tare, dar n-a trecut mult[
vreme dup[ ce s-a ridicat frontul =i s-a dus mai departe dac[ au trecut
vreo doi ani =i jum[tate, taman când seceta ceea =i foametea =i a
murit =i el. +i nu de foame a murit, c[ se mai g[sea ceva de mâncare,
dar vezi c[ nu prea vroia s[ m[nânce. Ce avea d[dea la b[ie\i, lui Isai,
lui Ile, c[ le r[m[sese ca =i tat[ =i trebuia s[ aib[ grija de ei.) Numai
acas[ vroia s[ moar[. C[, zicea, în casa asta m-am n[scut, din p[mântul
ista am crescut, cu apa asta m-am ad[pat =i tot în p[mântul ista
vreau s[ m[ duc =i s[ m[ fac nimic. Iar când ziceau b[ie\ii c[, vorba
ceea, în natur[ nimic nu se pierde... c[ erau înv[\a\i =i se credeau mai
de=tep\i ca dânsul, bunelul mijea ochii =i gr[ia în =ag[: «Dac[-i a=a,
apoi cineva, vreun str[nepot dintr-al zecelea rând are s[ beie ori are s[
m[nânce din \[râna mea =i are s[ m[ vizeze =i dac[ are s[ se duc[ =i el
pe undeva departe prin lume, prin str[ini, negre=it are s[ simt[ c[-l
trage acas[ =i are s[ vie =i el ca mine, m[car =chiop, pe jos are s[ vie
acas[ =i a=a nu ni s-a stinge neamul niciodat[...»
Nu prea aude, nu prea vede =i nu prea poate umbla bunelul, dar
tot vede =i aude, mai bine zis simte, =i cum pârâie coaja copacilor
tineri, prim[vara, când cresc mai tare, =i cum sparge iarba \[râna cu
coltele, când om[tu-i ]nc[ alb pe ridic[turi, =i mai ales simte ce se
face în cas[ =i pe lâng[ casa lui. Adic[ nu mai este a lui, îi a nurorii =i
a b[ie\ilor casa, dar totu=i îi =i a lui (a lui îi c[soica de la vale, dinspre
drum, a f[cut-o cu baba, demult, când înc[ se g[teau s[-l însoare pe
fecioru-s[u: »Hai, fa femeie, s[ ne facem =i noi o bojdeuc[, c[ dac[
om îmb[trâni, unde ne-om hodini oasele?» Au f[cut-o =i este =i tr[iesc
într-îns[, adic[ tr[ie=te numai bunelul, c[ «baba s-a sup[rat pe lume»
Zbor fr`nt 37
=i s-a mutat la marginea satului, în casa ei de veci), îi a lui casa, mai

ales amu când a r[mas singur s[-i poarte de grij[ =i casei =i gr[dinii
pân[ ce trece =i pârjolul ista =i s-a întoarce nora cu b[ie\ii de acolo
de unde-s du=i. Ziua ca ziua, bunelul =ade ascuns, nu prea iese la
iveal[, mai mult prin c[soic[, c[ în cas[ stau solda\ii, în amândou[
od[ile =i în acea de f[cut mâncare, acolo stau, care prin paturi, care
pe jos, care pe lai\e, dorm pe unde se nimere=te c[ vara chiar îi mai
bine de dormit pe jos. Iar aista tinerel, ucraineanul, cum îl cheam[...
Timo=a =i-a f[cut într-un copac un p[tul =i doarme acolo uneori, alteori
fuge =i el în cas[ ori vine în c[soaie, la bunelul, =i începe s[-l întrebe,
s[-i povesteasc[ =i-i spune de satul lui din ce parte o fi fiind. Odat[ l-a
v[zut bunelul descul\, degetele picioarelor îi erau mai f[r[ unghii =i
l-a întrebat ce-a p[\it, dar b[ietanul n-a vrut s[-i spun[. Numai pe
urm[ a aflat de la Isai c[ amândoi, Timo=a =i Isai, s-au f[cut prieteni
buni c[ ucraineanului i-au degerat degetele de la picioare, când
au trecut iarna asta Niprul. Era ger mare =i ei s-au b[gat în ap[,
noaptea. Nem\ii i-au sim\it =i au început a-i sc[lda cu foc. Ru=ii n-au
dat înapoi, ci au mers tot înainte =i când nu r[m[sese decât vreo
cincizeci de metri pân[ la mal, v[d c[ apa-i neagr[ =i dau înot. Apa
rece ca ghea\a =i i-au degerat picioarele... +ade bunelul în c[soic[, iar
cum se face sear[ =i se las[ întunericul iese =i porne=te \up-\up-\up
împrejurul casei, cu b[\ul lui, s[ vad[ ce fac cartofii, s[ vad[ cum se
coc pr[sadele =i merele târzii, s[ mai strâng[ din cele c[zute pe jos =i
s[ le aduc[ la b[ie\ii i=tia (a=a le zice solda\ilor), s[ m[nânce =i ei, c[,
s[rmanii, nu au vreme de hodin[ tare-i poart[ =i-i mân[ cei mari
ai lor. +i ie=ind ieri ziua (a dat o fug[ c[-i trebuia ni=te ap[), a ajuns
pân[ la gard =i nu-= cum s-a în[l\at =i s-a uitat dincolo, =i i s-a p[rut
c[ vede pe cineva stând aplecat, de la deal de casa Motrei. Cine s[
fie, m[i? Soldat nu-i soldat, nu pare a fi îmbr[cat cu... mantaua. +i
apoi ce s[ fac[ soldatul acolo? A stat bunelul =i s-a uitat =i de la o
vreme a b[gat de seam[ c[ m[t[hala se mi=c[, mi=c[ =i parc[ face
ceva, se apleac[, d[ din mâini. S-a priceput bunelul: «Fa Motre, tu
e=ti? Ce faci acolo, fa? Pr[=e=ti?». «Pr[=esc, i-a r[spuns Motrea. Pr[=esc
cartoafele =i sfecla, c[ le în[du=[ de tot buruianul.» «Da cum ai

r[zb[tut în sat, fa Motre?» «Numai Dumnezeu =tie». +i a dat din mân[
Motrea, c[ n-are vreme, se gr[be=te s[ taie ceva din buruianul ista,
c[ amu= or veni =i or lua-o =i or alunga-o iar[. S-a apucat de pr[=it
mai departe, bunelul s-a dus, dar nu z[bav[ dup[ aceea a venit un
soldat care tr[ie=te =i el pe undeva pe la casele din mahala bunelului
=i a spus c[ au g[sit-o pe bab[ moart[, în cartofi, cu sapa lâng[ dânsa.
O nimerise un plumb de dincolo. Se vede c[ tr[sese neam\ul de câteva
ori: un glonte i-a spart coada sapei, aproape de ureche, c[ a atins =i
fierul olecu\[, iar al doilea ori al treilea a nimerit-o pe bab[ în piept,
în partea stâng[. +i au mai g[sit acolo o tr[istu\[ cu vreo câteva chile
de cartofi noi =i vreo dou[ sfecle se g[tea baba s[ le duc[ la ai ei
unde erau, în sat str[in. «Dac[-i femeie proast[, s-a gândit bunelul,
n-a fost la b[t[lie niciodat[ =i nu =tie ce-i asta... Iaca s-a b[gat în ochii
lui, iar el st[ acolo cu pu=ca cu ochean[ =i cat[ în ce-ar putea împu=ca.
+i dac[ nu vede altceva, d[ în babe c[ prin ocheana lui se vede tot ca
în palm[». +i-a adus aminte bunelul c[ a v[zut mai deun[zi =i el ceva
scurmându-i p[mântul pe dinainte =i s-a aplecat s[ vad[ ce-i, nu cumva
vreo cârti\[ (de unde cârti\[, dac[ locul era curat?), =i numai s-a aplecat,
a în\eles ce-i (dup[ zbârnâit), s-a ridicat =i a pornit repede, în tot statul
lui, spre c[soic[. «Las s[ vad[ prostul c[-s un mo=neag =i s[ nu strice
gloan\ele degeaba». Iar baba =edea, se vede, mai mult cu dosu-n sus,
=i ce s-o fi gândit acela: c[ face vreun blindaj ceva =i hai s-o pr[v[-
leasc[, =i a doborât-o... «Dac[-i femeie proast[ =i n-a fost la b[t[lie =i
nu =tie ce-i asta...».
S-a dus bunelul =i a îngropat-o, c[ nu se putea s-o lase nepetrecu-
t[ de nimeni la hodina de veci. Au f[cut solda\ii un sicriu, l-au boit
cu ro=u =i au îngropat-o. Bunelul s-a dus =i i-a pus o cruce la cap. Au
îngropat-o de la deal de cas[, tot pe întuneric, nu departe de locul
unde au g[sit-o ucis[. C[ nu erau s-o duc[ la marginea satului, în
\intirim. Dac[ o duceau, ar mai fi trebuit s[ fac[ vreo câteva gropi,
tot atunci, pe loc. A pus-o bunelul în groap[ =i tot el i-a dat \[râna
de-asupra. A pus lâng[ dânsa =i tr[istu\a cu cele câteva chile de cartofi
Zbor fr`nt 39
=i ni=te sfecle, numai sapa n-a pus-o, a luat-o s[-i fac[ alt[ coad[ =i s[
pr[=easc[ =i el pe lâng[ cas[, c[ tot pierise sapa lui. O luase cineva...
Când l-a v[zut pe Isai venit =i el cine =tie cum, bunelul s-a f[cut
foc: «De ce nu te astâmperi acolo? Ce umbli pe drumuri? Ce cau\i
aicea?» «Am venit s[ v[d, nu-i Ile? =i pe mata s[ te v[d». «Nu-i... De
mine s[ n-ai grij[. Vezi ce-i aici?». +i a vrut s[-i spun[ de baba Motrea,
dar nu i-a spus, ci numai l-a împins cu b[\ul din urm[ =i a închis u=a
dup[ dânsul. L-a l[sat pe Isai s[ doarm[ =i noaptea asta avea de gând
s[-l trimit[ cu te miri ce de mâncare înapoi, la mam[-sa (ni=te poame,
acolo). Dar când s-a uitat nu-i Isai. Parc[ s-a f[cut nimic...
Se uit[ bunelul înspre fereastr[ a amurgit. Se scoal[, î=i apuc[
pe achipuite b[\ul de la cap[tul lai\ei =i iese afar[. În prag se opre=te,
dar nu se a=eaz[ jos, st[ oleac[, ia aminte =i simte c[ afar[ nu-i lini=te.
Parc[ se aude un vuiet înfundat venind de undeva încet, greu. Ca un
cazan când începe a clocoti de la fund. Întoarce bunelul urechea care
mai este de ceva =i nu-l am[ge=te ca cealalt[, ascult[, apoi întoarce
capul =i ascult[ cu n[rile dinspre miaz[-noapte nu-s apele, înc[-i
devreme s[ vin[ apele de la Munte. Când vin, numaidecât se simte
rece toat[ valea, se aude zgomot fâ=âit, =i cine =tie =i pricepe, îndat[
în\elege c[ vin apele din Carpa\i, de sub om[turi. Altu-i zgomotul
aista. +i nu-i f[cut nici de vânt, nici de ape, nici de subp[mânt, ci-i
f[cut de oameni. Mai ascult[ da, zgomot de oaste, zgomot de ro\i,
zgomot de motoare, zgomot de picioarero\i abia pornite, motoare
n[bu=ite, picioare târâite.
Dup[ cum se vede se întâmpl[ ceva, se gânde=te bunelul =i-=i aduce
aminte c[ azi de cu zi parc[ i-a v[zut pe moscalii lui, parc[ nu i-a v[zut
(moscali, a=a le zicea el solda\ilor ce poposiser[ în casa lui). Nu i-a
v[zut s[ se preg[teasc[ de drum, de duc[. Din cei cinci care au cai
numai pe unul l-a v[zut: se a=ezase dup[ cas[, pe o piatr[, =i-=i ascu\ea
sabia cu o cute. O ascu\ea întocmai cum ascu\i o coas[. Bunelul i-a zis:
«Vrei s[ te duci s[ cose=ti ni=te iarb[?» «Aha, am de gând s[ m[ duc la
noapte, poate mi-a pica ceva». Dar, se vede treaba, tot aveau ei a face
un drum c[ dup[ cât a priceput bunelul mai pe urm[ ceilal\i se vârâser[
în cas[ ziua, s[ doarm[. +i pe tinerelul ucrainean l-a z[rit (bunelul era
în c[soic[ =i l-a v[zut pe ferestruica mititic[ din dos), cum s-a furi=at la
fug[ =i a intrat =i el în cas[, a=a c[ nu i-a spus nimic. Celelalte d[\i,
când îl întreba, întotdeauna îi spunea bunelului câte ceva, dac[ nu chiar
tot m[car îi d[dea, vorba ceea, a în\elege ce au de gând.
Apoi numai c[ este ceva, numaidecât c[ se întâmpl[ în seara asta
ceva, de s-aud zgomote dimprejur. Dac[-i a=a, cum s[ stai aciuat în
cas[? Bunelul taie piezi= ograda, se d[ la u=a casei, se uit[ în[untru,
dar nu vede pe nimeni. (S-au dus to\i, n-a r[mas nimeni s[ p[zeasc[;
mare avere n-au, ia ni=te =ei numai, dar =tiu c[ este bunelul, le-a p[zi
el... =i apoi cine-o s[ îndr[zneasc[ s[ le ieie?... caii... nici caii nu-s...
unii stau aici, al\ii în cealalt[ margine de sat, peste dâmb, =i dac[ au
a se duce undeva de acolo se duc). Nu-i nimeni. Amu de cu sear[-i
întuneric, iar dup[ vreo dou[ ceasuri r[sare luna =i se vede tot ca în
palm[ în sat... S-au gr[bit ei, b[ie\ii, s[ se duc[ unde au de dus...
Face bunelul de la u=[ într-o parte (u=a-i bine închis[) =i iaca trece
peste pârlaz, în gr[din[. P[mântu-i cald, îi simte c[ldura, numai frun-
zele cartofilor, ale sfeclelor, ale pomilor s-au r[corit mai repede, dar
unele înc[-s calde. Umbl[ bunelul prin gr[din[, pune mâna pe o crean-
g[, pe o frunz[, pe un bulg[re de jos, apoi se duce mai departe, se
gânde=te la ce s-o fi gândind =i iar st[ s[ asculte zgomotul tainic ce se
aude în noaptea asta. Parc[ ai zice c[-i mai lini=te ca-n alte d[\i. Rar
când se aud împu=c[turi pe vale, undeva mai jos latr[ din când în
când o mitralier[, dar h[t mai la valeaici numai rachetele dac[
\â=nesc în sus =i când se nimere=te s[ zboare câte una spre malul aista,
se lumineaz[ ograda de se vede ca ziua. Dar bunelul nu se uit[, umbl[
f[r[ grab[ prin orgad[, î=i strânge în buzunare câ\iva pumni de cartofi
(mai încolo, dac[ va r[s[ri luna, are s[ aprind[ un focu=or =i are s[ le
coac[atunci fumul nu se vede). Când se întoarce înapoi din gr[din[
=i vrea s[ p[=easc[ peste pârlaz, i se pare c[ a auzit u=a la c[soic[. Se
opre=le bunelul =i se uit[ într-acolo, dar n-aude mai mult nimic. St[
=i se gânde=te: «S[ fie cineva ori vântul? ori u=a s-a clintit singur[ din
b[l[m[li... Poate a sim\it =i ea zgomotul nel[murit =i i-a r[spuns. Dar
dac[-i cineva? Cine, m[ rog, poate s[ fie? Cine?» Î=i zice bunelul în
Zbor fr`nt 41
gândul lui: «Dac[-i om, are s[-mi spuie, dac[-i mâ\[, am s-o simt». Face
pe dup[ salcâmul de la col\ul c[soic[i, ia br[\i=orul de g[teje pe care l-a
preg[tit de cu zi =i se duce la casa lui. Intr[, pune defocul lâng[ plit[,
st[ =i ascult[ împrejurnu se aude nimic. Se a=eaz[ iar pe lai\[ =i spriji-
n[ al[turi b[\ul. I se pare c[ zgomotul de afar[ r[zbate =i aici, =i îl
aude. Dar =tie bunelul c[ numai a=a i se pare, n-are de unde s[-l
aud[. Vezi, cu vreo zece ani mai înainte auzea =i vedea mult mai bine
nu vreo zece, numai vreo cinci, poate chiar =ase... Stai! Câ\i ani îs de
atunci de când s-a l[sat de ciob[nie? Da, =ase, c[ peste o var[ a s[rit
iar neam\ul la b[taie... Acolo, în V[lcica-Mic[, unde era co=ara =i st[tea
toat[ vara cu oile, noaptea dac[ se culca a=a somn avea c[ auzea tot
împrejur: c[ \ipa o pas[re pe vale (d[dea bufni\a peste dânsa), c[ striga
vreo vietate prins[ de vulpe ori cine =tie ce alt glas noptaticbunelul
auzea tot. Dar vezi c[ în noaptea aceea n-a auzit nici el (ceilal\i ciobani
ziceau de dânsul c[ n-are somn niciodat[), în noaptea aceea a dormit
dus (ori unde alergase prea mult ziua dup[ turm[, într-un loc o luase
turma repede la deal, tot la deal, pe coast[, a vrut s-o întoarc[ =i n-o
putea ajunge =i a alergat =i a strigat tare dup[ oi, ori c[ obosise mai
ales cu mulsul, cine =tie!), a adormit =i a dormit de cu sear[ somn greu,
zbuciumat, =i se f[cea c[ s-a b[gat un lup în \arc =i a început s[ rup[
oile una dup[ alta (cum de nu l-a sim\it nimeni, nici câinii? î=i zicea
bunelul, prin somn, desigur), =i a=a dormind s-a zbuciumat s[-l alunge,
s-a repezit la dânsul s[-l sparg[ =i când s-au v[zut fa\[-n fa\[, =i lupul
strâns într-un col\ cl[n\[nind din din\i, =i bunelul a dat s[-l sparg[ cu
furca, a b[gat de seam[ c[ n-are furc[, îi cu mâinile goale, =i a=a cu
mâinile goale s-a repezit, dar... s-a trezit. L-a trezit nu =tiu care dintre
ciobani c[ prea strigase «huo!» prin somn bunelul =i acela l-a trezit. Tot
atunci, în noaptea aceea, a venit pe întuneric la dânsul la stân[, mai
dezbr[cat[, cum o g[sise din somn, nor[-sa, care-i dus[ departe în sat
str[in, a venit plângând =i i-a spus c[ l-au furat pe feciorul lui, adic[ pe
b[rbatul ei. Bunelul atât[ a zis: «Iaca lupul...» A lep[dat oile =i s-a dus
în sat, din sat la târg unde =tia c[ poate s[ deie de urma lui fecioru-s[u,
=i când a ajuns la un nacealnic, i-a zis s[-i spuie pentru ce l-au luat c[
era om cinstit =i harnic, om de omenie, iar acela, nacealnicul, s-a uitat

la dânsul chiorâ=: «Mo=ule! Vrei s[ r[mâi f[r[ barb[?» Bunelul a între-
bat iar pentru ce l-au furat pe feciorul lui =i acela a rânjit: «|i s-au urât
zilele?» Bunelul a zis: «Lua\i-m[ pe mine =i lui da\i-i drumul». Acela a
zis: «Ce ne trebuie a=a rabl[ b[trân[?» Pe urm[ a ad[ugat: «Dar n-ar
strica... c[ =tim noi pe cine ai dincolo. Mar= de aici!» L-au alungat. Bune-
lul a plecat =i n-a în\eles pentru ce l-au furat atunci pe fecioru-s[u. Nu-
mai pe urm[ s-a zvonit în sat c[ l-au luat fiindc[ avea sor[ m[ritat[
dincolo (fiica lui bunelul) =i s-au întâlnit o dat[, fratele =i sora, =i au
stat de vorb[... Cum s-au întâlnit? Au venit =i unul =i altul la mal =i au
gr[it peste ap[. S-au întrebat ce mai face unul, ce mai face cel[lalt, dar
cineva din sat i-a pârât c[ or fi vorbit cine =tie ce secrete, înc[ peste
grani\[, =i l-au furat =i nu s-a mai întors, =i a r[mas s[ le fie bunel =i tot
el tat[ la b[ie\ii i=tia.
Iar s-a auzit un zgomot. Aici, în c[soic[.
Bunelul întinde gâtul, întoarce urechea împrejur.
M[i, care e=ti? R[spunde-te c[ te cunosc pe fos[it... Tu, m[i Ile?
Eu îs... O umbr[ se prelinge dinspre cuptor în mijlocul c[soaiei.
Ai venit, m[i b[iete?... Dar cum, p[catu, ai r[zb[tut? C[ tare-i
greu amu de umblat pe p[mânt. Pas[rea c[ zboar[ =i aceea înc[ nu
poate trece. Foc =i pr[p[d peste tot. Zici c[ ai r[zb[tut =i ai venit acas[...
Am r[zb[tut, bunelule...
Ai r[zb[tut. Bine c[ ai r[zb[tut s[n[to=el, c[ mam[-ta, s[r-
mana, =i-o fi scurs ochii de tot uitându-se =i tot a=teptându-te. Da
tu... N-am zis c[ la al\i oameni, dac[ au copchii mai mul\i, apoi m[car
c[-s fra\i, dar tot nu seam[n[ unul cu altul, da voi p[rc[ dintr-un ou
a\i ie=it? Z[u c[ ia... +i cum de nu vi-i mil[ m[car oleac[ de mama
ceea a voastr[? O lep[da\i, v[ lua\i lumea-n cap =i v[ duce\i tu
într-o parte, frate-tu în altav[ duce\i =i o l[sa\i, s[raca, cu fata
bolnav[, speriat[ =i de la nime nici un ajutor. Dar... bine c[ ai r[zb[tut
=i ai venit acas[. C[ toate zilele m[ gândeam: unde s-a duce, pe unde
nu a umbla, da tot acas[ are s[ vie... De dus s-a dus el cum s-o fi
dus, dar iaca înapoi cum o s[ vie?... De amu câte s[pt[mâni îs de
Zbor fr`nt 43
atunci? Vreo dou[sprezece s[pt[mâni, mai trei luni de zile. C[ nu

z[bav[ dup[ aceea au început a-i ridica pe oameni. S-a dus =i mam[-ta
cu fata =i cu Isai =i pe drum, cic[, le-a trântit ni=te bombe în cap
neam\ul. De nimerit nu i-a nimerit, numai c[ fata s-a speriat tare...
Ai g[sit calul?
Calul?... L-am g[sit. L-am ajuns din urm[. I-am cunoscut ur-
mele, bunelule. I-am dus urmele.
Nu =chiop[ta?
+chiop[ta, bunelule.
D-apoi c[ i-a scos cap[tul cela de chiron....
N-u i l-a scos, a r[mas în copit[... Când ai zis mata s[ i-l scot,
nu l-am scos...
Chiar a=a? Nu i l-ai scos? Cum nu i l-ai scos, cap[tul cela de
chiron, dac[ nu =chiop[ta, când l-au dus aceia din ograd[?
Ba =chiop[ta. Mata n-ai v[zut.
Apoi d[, dac[ nu prea v[d. D-apoi dac[ era cu chironul în co-
pit[, nici nu-l luau. A=a zic eu.
Da. Nu era chiron... Dar nu l-am scos de tot. Am pus în locul
lui un cui de lemn, s[ nu-l doar[ a=a tare.
Vede bunelul c[ a încâlcit b[iatul ceva, s-a încâlcit singur. Se scoal[,
a\â\[ focu-n plit[, închide u=ile (s[ se fac[ j[ratic bun, s[ arunce pes-
te dânsul cartofii, adic[ s[-i acopere cu j[ratic =i s-or coace ni=te
cartofele, cum n-ai mâncat de mult, m[car c[ olecu\[ verdunci,
s[-l osp[teze =i pe Ile, c[ cine =tie de când n-o fi mâncat), apoi se
a=az[ iar la locul lui =i se uit[ nu cumva bate lumini\a în fereastr[,
din cr[p[tura u=i\ei, c[ fumul nu s-a vedea amu s[ ias[ pe hogeag, =i
or fi având =i procle\ii ceia hodin[, m[car noaptea. Se a=az[ =i zice:
Amu unde-i calul? Ai adus =i calul?
Da, bunelule. C[lare am venit.
Ai fost pe la m[tu=[-ta? Ce face? S[n[toas[?
Am fost... S[n[toas[...
Are ce mânca? Cu ce te-a osp[tat? Pe dân=ii nu i-au dus din sat?
Nu. Am mâncat ni=te fasole...
Zici c[ ai venit c[lare? De asta am auzit u=a scâr\âind =i trop[it

de picioare? Tu veneai c[lare? Ia d[-te mai aproape cu cal cu tot!
B[iatul vine la lai\[, bunelul ridic[ mâna, i-o pune pe cap, o poart[
de la cre=tet spre urechea dreapt[, apoi coboar[ pe gât în jos, pân[
ajunge la mâna stâng[:
De ce m[ am[ge=ti, m[i b[iete, m[i? Crezi c[ dac[ nu v[d =i
nu prea aud, po\i s[ m[ am[ge=ti? Tu nu e=ti Ile. Tu Isai e=ti!
Eu îs, bunelule, eu, Isai.
+i eu, dragul bunelului, m-am bucurat la început c[ a venit Ile
teaf[r =i s[n[tos... A r[zb[tut prin focul =i para asta, prin care pas[rea
c[-i pas[re =i nu poate r[zbate, da mai degrab[-=i strânge aripile =i
cade la p[mânt... Of, c[ tare mai \ipau azi diminea\[ l[stunii, a=a mai
\ipau... Parc[ se învârteau pe deasupra casei noastre... M-am uitat =i
i-am v[zut deasupra casei noastre =i m-am gândit c[ nu-i a bine, ne
pânde=te o primejdie, mare primejdie ne a=teapt[... S-a dus Ile =i cine
=tie dac[-i viu... Tu iar[=i umbli pe drumuri, te vâri în focul cel mare...
La mine s[ nu te ui\i, îs b[trân ce-a fost al meu mi-am luat. Unde
te-ai mistuit azi? Gândeam c[ te-ai dus la mam[-ta înapoi...
M-am pornit, bunelule.
+i de ce-ai venit iar[?
Am venit s[ v[d: nu-i Ile?
De unde s[ fie, m[i Isai, m[i?
Apoi... gândeam c[ poate a venit.
Gândeai. +i te-ai apucat s[ m[ am[ge=ti... C[-mi vine s[-\i rup
urechile. Înc[-\i arde a =ag[ amu când Ile... cine =tie ce-i cu dânsul.
Poate s[ vie =i el. Ce, nu poate s[ vie?
Se a=az[ Isai lâng[ bunelul, =i, bineîn\eles, nu-i spune c[ l-a prins
un soldat, l-a înh[\at de gulerul c[m[=ii =i-l ducea, =i, noroc de Timo=a,
a sc[pat... Dar =i Timo=a l-a suit într-o ma=in[ =i l-a trimis înapoi =i
cum s-a suit în ma=in[ (odat[ om, =oferul! vesel =i =ugub[\, a început
s[-l întrebe cum l-a g[bjit sold[\elul cel tinerel =i, dac[-i prost, adic[
el, Isai, a=a-i trebuie n-a =tiut cum s-o =tearg[ =i tot f[cea din
ochi, se pare c[ era gruzin ori armean =i cât au mers =oferul i-a povestit
Zbor fr`nt 45
fel de fel de bazaconii pe care le f[cea acolo, în Caucazul lui). Apoi,

deodat[, au auzit un tr[snet, s-au uitat în cer =i au v[zut avioanele.
Au început a goni spre copacii de pe vale, dar pân[ s[ ajung[ acolo
un avion a coborât în picaj =i a tras o dat[ cu mitraliera în camion
(parc[ alta treaba n-avea), dar nu i-a nimerit, =i a vrut s[ vie a doua
oar[, dar ei intraser[ de acum între copaci, s[riser[ din ma=in[ =i se
b[gaser[ în ni=te gropi. Dup[ ce s-au dus avioanele, au mers mai de-
parte =i la vreo dou[zeci de kilometri, dincolo de târg, au v[zut în
drum ni=te ma=ini (se vede c[ trecea o coloan[, avioanele au trântit
câteva bombe, c[ se vedeau al[turea drumului ni=te r[t[cane proaspe-
te cât dânsul, Isai, de adânci), =i ma=inile erau înc[rcate cu l[zi cu
muni\ii, una stricat[ la bot, =i atunci gruzinul sau armeanul cel vesel
=i =ugub[\ a oprit =i i-a zis lui Isai s[ se coboare =i s[ se duc[ mai
departe singur, c[ el are s[ ieie l[zile din ma=ina stricat[ ca s[ le duc[
unde trebuie. Isai s-a dat jos, dar nu s-a pornit mai departe, a zis c[
vrea s[ ajute la înc[rcat (cu ce-o fi fost l[zile: cu cartu=e, ori poate cu
dinamit[?). A ajutat la înc[rcat, =i gruzinul a plecat, adic[ armeanul,
iar o ma=in[ a mai r[mas, tot cu l[zi de acelea, Isai a stat, a stat, nu s-a
pornit s[ se duc[ mai departe singur, pe jos, =i când s-a pornit ma=ina
lui, a s[rit peste bord, s-a urcat sus pe l[zi =i a venit înapoi în sat.
Poate... Poate... Dar iaca nu vine... Dac-ar =ti pe unde s[ treac[.
Dac-ar =ti... Este mai sus de cot o gârl[ mititic[, îngust[... De partea ceea...
De partea asta iar[ este o gârli=oar[... Drept în drept cu cealalt[. +i
cre=te acolo rogoz nalt =i des. Numai pe acolo ar putea s[ treac[ =i nu
l-ar vedea nimeni. Dar el nu =tie. Ori nu! Mai bine s[ steie acolo pân[
s-a duce focul =i pr[p[denia asta mai departe. Dar crezi c[ are s[ =ad[?
Poate s[ =ad[ =i s-a=tepte, bunelule. Ce, nu poate s[ =ad[?
Bunelul se sup[r[:
M[i Isai, m[i! Parc[ tu =ezi s[ a=tep\i? De ce nu =ezi cu mam[-ta?
Da Ile, bunelule?
Dup[ câ\iva ani, când i-a povestit odat[ Isai lui Ile cum l-a am[git
pe Timo=a (pân la urm[ tot se cheam[ c[ l-a am[git, dac[ tot în ziua
aceea a venit înapoi în sat) =i i-a spus cum l-a luat bunelul pe Isai drept
Ile =i pe urm[ s-a sup[rat, apoi iaca în seara aceea, cum =edeau al[turi
pe lai\[ (în c[soic[ întuneric, numai o dunguli\[ de lumin[ r[zb[tea din
plit[ =i abia se vedea pâlpâind pe lutul de pe jos), atuncea i-a spus bune-
lul povestea celor doi fra\i care s-au dus amândoi s[ se scalde =i s-au
pr[p[dit amândoi. Erau fra\i n[scu\i =i crescu\i pe malul apei, ca =i dân=ii,
=i =tiau s[ înoate ca pe=tii, dar vezi c[ s-au înecat. +i nu de alta, dar s-au
zbân\uit =i s-au hârjonit, iar unul dintr-în=ii a vrut s[-l sperie pe cel[lalt
=i cum s-a dus ceva mai la adânc a ]nceput s[ \ipe: «M[ înec! M[ înec!
S[ri\i, oameni buni!» Cel[lalt care era pe mal a zis: «Ia nu te f[ nebun =i
ie=i». Dar cel din ap[ se vede c[ de bun[ seam[ se îneca l-o fi apucat
vreun cârcel, =i atunci fratele istlalt se zvârle în ap[ =i d[ s[-l apuce,
acela de spaim[ s-a încle=tat de mâinile istuilalt =i aista nu putea s[ înoate
=i s-au dus amândoi la fund =i s-au înecat. La urm[ bunelul a zis: «Ia s[
nu p[\i\i =i voi a=a. C[ acela s-a dus dup[ cal, tu dup[ dânsul, =i s[ nu se
întâmple s[ v[ duce\i to\i la fund...». +i când mântuia vorba a=a alte
d[\i, când de acuma se stricase Isai din drumul lui de se desp[r\ea de
nevast[-sa, ba mai ridica =i mâna la dânsa, iar Ile c[uta s[-l struneasc[,
atunci îi aducea aminte c[ putea =i el s[ se înece pentru Ile, iar Ile îi
zicea t[ios =i avan =i veninos: c[ parc[ tot mai bine era. Atunci Isai s[rea
cu pumnii la Ile, dar Ile îl da la p[mânt, =i Isai numai gemea, c[ era mai
tân[r Ile =i mai vânjos... Dar =i Ile \ine minte vorba bunelului (nu z[bav[
bunelul s-a petrecut dup[ ce-i v[zu pe amândoi mari, c[\[ra\i pe tractor,
adic[ unul pe tractor, altul pe plug, la urm[ le-a zis: «V-am v[zut mari,
m[i b[ie\i, s[ fi\i cumin\i =i s[ c[uta\i de mama, iar eu m[ duc la baba
mea c[ de mult m[ cheam[, dar tot nu m[ înduram a v[ l[sa. Amu de
amu m[ duc...», a mai c[scat o dat[ gura, f[r[ glas, a închis ochii =i s-a
stins, lini=tit, senin ca o lumân[ric[), \inea minte vorba bunelului cu cei
doi fra\i =i f[cea ce putea, ca s[-l sprijine, s[-l \ie pe Isai în picioare...
Ile, zici? Bunelul pune un pumn de cartofi m[run\ei pe j[ratic =i
trage spuz[ de-asupra. S-o fi aciuat pe undeva pe acolo, c[ nu-i b[iat
prost... Poate chiar la m[tu=[-sa... Numai dac[ n-ar fi b[gat capul...
Dac[ a= avea picioarele celea de demult, te-a= lua de mânu\[ =i te-a=
repezi la m[-ta, iar pe urm[ m-a= duce s[-l caut =i s[-l aduc =i pe dânsul.
Zbor fr`nt 47
Dar cum te-ai duce, bunelule?

Nu =tiu cum, dar m-a= duce =i l-a= g[si...
+i l-ai aduce acas[, bunelule?
L-a= aduce.
Dar cum l-ai aduce?
Nu =tiu cum, dar l-a= aduce... +i nu m[ iscodi atâta, auzi? Ia =i
m[nânc[ cartofii c[ s-or r[ci de tot. +i ia de acolo, de pe col\ul mesei,
ni=te posmagi. Mi-o dat b[ie\ii o sit[ plin[... Roade, c[ ai din\i buni...
Se apuc[ Isai de ros posmagi, ia câte doi-trei cartofi din poala c[m[=ii
=i a=a, cu coaj[, îi bag[ în gur[ f[r[ sare sarea-i pe mas[ =i n-are
chef s[ se scoale. Dup[ ce simte c[ =i-a potolit olecu\[ foamea, numai
ce se las[ pe lai\[ (obosit, ce vre\i?), o vreme mai aude c[ bunelul
spune ceva (lumina din plit[ nu mai bate pe jos, j[raticul s-a stins de
tot), glasul bunelului r[sun[ tot mai încet, mai departe... =i vede Isai
c[ parc[ vine o ap[ mare, larg[ =i luminoas[, =i apa aceea se revars[
pe toat[ valea =i-i soare frumos pe cer =i valea toat[ parc[-i înflorit[,
alb[ de floare parc[-i floare, parc[-i ap[. +i nici nu bag[ de seam[
cum se face c[ se arunc[ în apa aceea, adic[ nu se arunc[, ci de mult
merge a=a printr-îns[ (parc[-i ap[, parc[-s flori albe) =i nu merge, ci
înoat[ (înoat[ prin ap[, c[ dac[ ar fi flori, cum ar înota?), =i când colo,
îl vede mai departe, la adânc, pe Ile. Ile merge =i el, ba nu, înoat[ =i
vrea s[-l întrebe cum de înoat[, dac[-s flori =i nu-i ap[, când deodat[
Ile strig[: «M[ înec! S[ri\i, oameni buni, s[ri\i!». Lui Isai îi vine a râde
de Ile (cum po\i s[ te îneci în flori?), dar pe dat[ î=i aduce aminte c[ i-a
spus bunelul c[ omul =i în flori se poate îneca. +i odat[ strig[: «|ine-te,
Ile, c[ vin s[ te scot!». D[ înot mai tare, dar apa cre=te, pornesc ni=te
valuri (de unde, c[ nu erau?), îl izbesc în piept, Isai d[ din mâini, le
taie =i iaca vede cum se duce Ile la fund, odat[ izbucne=te deasupra, a
doua oar[ se arat[ =i-=i zice c[ o s[ mai izbucneasc[ o dat[, c[ omul
când se îneac[ izbucne=te pân[ în trei ori deasupra apei.
Iaca-i aproape Isai, iaca întinde mâna s[-l apuce, Ile vine pân[ la
suprafa\a apei, dar nu dovede=te s[ scoat[ capul, numai întinde mâna
=i-l apuc[ pe Isai de gât, =i Isai vede c[ nu poate înota pentru c[ Ile îl
strânge... Începe Isai s[ horc[iasc[, s[ strige s[-i deie drumul, c[ s-or

duce amândoi la fund... =i se treze=te.
Sare de pe lai\[ drept în picioare.
Afar[ se aude vorb[. G[l[gie. Înjur[turi.
Bunelul nu-i. U=a la c[soic[ deschis[. În ferestre lumin[. A r[s[rit
luna. Prin ograd[ se v[d umblând oameni.
Cineva geme printre din\i, în[du=it:
Nu, fra\ilor! Nu m[ duc nic[ieri. +i l[sa\i-m[ în pace! Nu m[ duc!
Isai fuge pân[ la u=[. Se opre=te în prag =i se las[ în pirostrii
lipindu-se de u=or.
Nu m[ duc.
Glas cunoscut... Da. Glasul lui Timo=a.
V-am spus s[ nu ne b[g[m pe acolo... V-am spus! Nu m-a\i as-
cultat.
Au venit de dincolo, se gânde=te Isai. +i, cum se vede treaba, r[u
le-a mers. A aflat pe urm[ de la bunelul =i chiar de la Timo=a toat[
întâmplarea cum a fost. S-a dus grupul lor s[-l aduc[ pe unul cu câl\i
în gur[, s-au dus de cu sear[ când era întuneric, au trecut bine =i mai
bineaveau un loc chitit dinainte , au pus mâna pe un fri\, l-au suit
pe cal =i au pornit înapoi. Mergeau prin gr[dini, ba nu, întâi prin p[dure,
=i au ajuns la ap[. Aici, când s[ treac[, ce-au f[cut ce-au dres, unul
dintr-în=ii a sc[pat mâna pe tr[gaci, a r[sunat o împu=c[tur[ =i postul
nem\ilor din apropiere i-a sim\it =i a deschis foc asupra lor. N-au mai
stat, au pornit repede înot, au trecut neatin=i, numai dincoace au b[gat
de seam[ c[ neam\ul =i uzbecul care-l ducea pe calul lui nu-s printre
dân=ii. S-au oprit, i-au c[utat degeaba. +i au fugit mai repede, c[
r[s[rea luna de dup[ deal... Le-a mers r[u, a=a-i, =i Timo=a =chiop[teaz[.
Se ridic[ de jos, d[ s[ mearg[, dar piciorul i se frânge =i se las[ iar[. Un
soldat îl sprijin[ de sub\ioar[, dar el îl împinge cu mâna la o parte:
Nu m-a lovit nici un glonte. Nu, b[ie\i. Mi l-am scrântit oleac[...
Cineva îl ceart[:
Acolo or s[ vad[ ce-i: glonte, neglonte.
Dar v-am spus c[ nu m[ duc! Nu m[ duc =i gata! +i dup[ ce mai
Zbor fr`nt 49
face un pas, îl vede pe bunelul care vine cu ceva în mân[ (erau ni=te
scândurele pe care le scosese de pe undeva =i venea s[-i lege lui Timo=a
piciorul, credea c[-i numai scrântit, întins, dar a doua zi avea s[ se vad[
c[ de bun[ seam[ Timo=a fusese atins la genunchi de un glonte, =i el, în
fierbin\eal[, nici nu sim\ise: iar pe urm[ s-a umflat, dar nu tare, atât c[
nu putea c[lca pe dânsul în toat[ sila, ca mai înainte), vine bunelul, se
apleac[ =i începe s[-i lege lui Timo=a piciorul. I-l leag[ =i-i poveste=te
cum odat[ demult, la b[t[lia cealalt[ cu neam\ul, tot a=a l-a lovit =i
pe dânsul într-un picior un fund de ghiulea =i l-a n[s[dit r[u =i...
Dar Tokombaiev nu-i, bunelule? Cum crezi, s-a dus la fund?
A=a poate s[ se duc[ omul dintr-odat[ la fund?
Se întâmpl[ uneori de se duce =i la fund... Dac[ nu se lupt[ cu
apa, se duce...
Dar îi b[iat voinic... A crescut pe malul unui râu de munte, =tie
s[ înoate.
Dac[-i cum spui, poate s[ ias[, zice bunelul. Poate s[ ias[.
+ade Isai =i ascult[ =i când aude ce-a p[\it uzbecul, ]i pare bine =i
se bucur[: «Mi-a luat binoclul. +i eu am muncit pentru binoclul cela...
Trei zile am p[scut vac[ str[in[, numai s[-l am... Mi l-a luat. Amu de
unde s[ mi-l deie înapoi?» Iar când îl aude pe Timo=a cât de mâhnit =i
cu cât[ durere vorbe=te de Tokombaiev, i se face ru=ine c[ s-a bucurat
=i-i vine s[ fug[ în c[soic[, s[ se bage iar sub mantaua pe care i-au dat-o
b[ie\ii lui bunelul din vechiturile lor (amu-i var[, cald, =i nu le trebuie
m[nt[li, c[ l-or gâmba pe Hitler pân[ or da brumele), mantaua cu care
l-a învelit bunelul când l-a l[sat dormind pe lai\[. S[ se înveleasc[ peste
cap =i s[ tac[, nu cumva s[-l aud[ Timo=a c[-i aici. +i când vrea s[ se
furi=eze în c[soic[, îl strig[ bunelul:
Isai, ia ad[ ghemu de pe cuptor!
Iaca îl aduc, bunelule!
Când îl vede lâng[ dânsul, în loc s[ se mire de unde s-a luat Isai
amu noaptea aici, Timo=a începe iar s[ înjure =i s[ strige =i s[ geam[
=i s[ zic[ c[ a=a de bine începuse opera\ia lor =i ia-ia s[ se termine tot
bine, când colo, s-a dus dracului. Apoi dup[ ce bunelul l-a legat bine,
strâns, s-a sprijinit de um[rul lui Isai =i v[zând c[ poate p[=i a mers
vreo doi pa=i, a încercat s[ se întoarc[, dar nu =tiu cum a dat c[ s-a
sucit r[u, de tocmai a scrâ=nit din din\i (Isai a auzit! dar ca s[ nu
bage nimeni de seam[, s-a f[cut a râde).
Bre Isai, bre! Ce dracu v-a\i pornit cu ma=ina dac[ a\i v[zut c[
vin avioanele peste voi? V-am strigat din urm[ c[ vin. Ori n-a\i auzit
ori v-a\i f[cut surzi?
Ne-am f[cut.
Ce mai umbla ma=ina voastr[: când într-o parte, când în alta
parc[ era beat[.
Chiar era...
Stai, bre. Dar de unde mi te-ai luat pe aicea? De unde?
De acolo, arat[ Isai, din c[soaie.
Bre, bre, bre! Dac[ afl[ c[pitanul? Ce-o s[-mi fac[? De acuma
mi-i totuna. Numai de nu m-ar duce... Auzi ce vor s[-mi fac[ priete-
nii mei? S[ m[ trimit[ la spital. Îs nebuni! Z[u, nebuni. Eu s[ m[
duc? Cu o zgârietur[, la spital? +i pe urm[ când oi veni s[ nu g[sesc
pe nici unul? (Timo=a se ridic[ în tot statul, drept, parc[ ar fi teaf[r-
s[n[tos). A=a prieteni îmi sunte\i? Vre\i s[ sc[pa\i de mine?
Unul din solda\i face din mân[: «Ei da, vrem s[ sc[p[m. Nu vrem».
Altul: «De ce crezi a=a?... Î\i vrem binele. A=a-i, bunelule?». Timo=a
nu se las[:
Mâine sear[ ne ducem iar[, fra\ilor! S[ aducem alt fri\! S[-l
g[sim pe Tokombaiev, fra\ilor!
Ceilal\i stau neclinti\i în jurul lui Timo=a. Nu îndr[znesc s[-l contra-
zic[.
Am s[ vorbesc cu c[pitanul. S-a dus cineva s[-i raporteze? S[ nu
se duc[ nimeni. Eu am s[-i raportez cum s-a desf[=urat opera\ia. Nu,
Tokombaiev trebuie s[ vie. +i el =i neam\ul... Da, =i neam\ul viu. Cui îi
trebuie neam\ mort? C[ bine l-am g[bjit! A\i v[zut cum l-am g[bjit, b[ie\i?
A\i v[zut cum se iau pui=orii cu mâna goal[? S[ înv[\a\i de la mine.
Timo=a face doi pa=i. Solda\ii se feresc, neîndr[znind s[-l opreasc[,
dar nici departe nu se dau.
Zbor fr`nt 51
+i pentru tine am s[ vorbesc, m[i Isai. Am s[ vorbesc cu c[pi-

tanul. Auzi? Pentru tine... +i am s[-i spun...
Aici Timo=a se clatin[ într-o parte, în alta, se leag[n[ ca un cop[cel
b[tut de vânt drept, n[ltu\, sub\irel, odat[ se cump[ne=te =i, se-
cerat parc[ de un brici nev[zut, cade cu fa\a înainte, drept, f[r[ a
întinde mâinile s[ se apuce de ceva. Dar alte mâini, din p[r\i, se reped
speriate spre umbra lui...
Crezi c[ Nistrului îi vine u=or?

Amu dac[-i între dou[ focuri, unul pe un mal, altul pe cel[lalt, =i
focurile acestea se n[pustesc, se reped în sus, luate la trânt[ nu pe via\[,
ci pe moarte, =i trânta aceasta \ine o zi, o noapte, dou[ zile, dou[ nop\i,
o s[pt[mân[, dou[, o lun[, dou[, trei de unde s[-i fie lui u=or, Nistru-
lui? C[ el, cum n-ar fi, îi deprins s[ curg[ lini=tit pe v[ile =i printre dealurile
lui, a=a i-i firea îi place lini=tea, t[cerea. Când era tân[r-tinerel de tot,
de, a mai zburdat =i el, s-a mai avântat =i el, a mai f[cut g[l[gie, dar nu
mult[ atâta cât[ i-a trebuit ca s[-=i croiasc[ =i el un drum pe fa\a
p[mântului istuia, ca s[ se arate =i el demn de numele ce i-a fost dat s[-l
poarte. +i dac[ s-a nimerit s[-=i a=tearn[ drum pe un p[mânt holmuros,
=i dac[ a dat în calea lui peste col\uri de p[duri, spin[ri de dealuri, piepturi
de stânci, p[durile le-a ocolit u=or ca s[ le aib[ pe mal, dealurile le-a
t[iat drept în dou[ ca s[-i vad[ lumea voinicia, iar cu stâncile s-a luptat
crunt o sut[, dou[, trei sute, multe sute de ani =i pân[ nu le-a dezvelit la
soare h[t pân[ jos la talp[, nu s-a l[sat (s[ le vad[ lumea c[, oricât de
tari ar fi ele, tot pot fi m[cinate, sp[late, =i chiar urnite din loc, stâncile),
apoi a f[cut cu ochiul, a cotit =i s-a dus mai departe parc[ ar fi zis: «Ei,
am f[cut =i eu o glum[». Adic[ o glum[ c[ ar fi vrut s[ mute stânca din
loc. Ce-i drept, pe unele le-a d[râmat r[u, dar mai mult decât a putut
n-a f[cut, pentru c[ stâncile acelea erau mult mai vechi =i deci mai tari
decât dânsul (r[m[seser[ acolo stâncile de demult, tare de demult, de
când Nistrul nici nu era pe lume ori dac[ era, era un pârâia= cât o
scurs[tur[ de la strea=ina casei, =i fuseser[ stâncile acelea temelie =i
talp[ de mare, marea jucase cine =tie câte mii de ani pe dânsele =i le
f[cuse tari, le b[t[torise bine), =i dac[ erau tari stâncile, s-a gândit Nis-
trul c[ tot mai bine s-o ieie aici oleac[ la dreapta, dincolo oleac[ la
stânga, s[ fac[ un cot, s[ fac[ o întors[tur[ =i s[ mearg[ mai departe
în drumul lui. Iar drumul lui de sus, h[t de la Mun\ii cei nal\i unde-=i
\inea r[coarea dintotdeauna (anume o \inea, c[ci atunci când venea
vara =i începeau c[ldurile cele mari, el odat[ striga s[ i se trimit[ olea-
c[ de r[coare =i îndat[ la porunca lui se trezeau z[pezile de pe creste,
din v[g[unile b[trânilor Mun\i, =i unde venea o r[coare de se înviora
tot meleagul ista) =i pân[ jos la guri, aproape de întinsa Mare, era
drumul lui =erpuit, tare =erpuit, a=a c[ cine se uita de deasupra la dân-
sul zicea: «M[i, ce n[stru=nic[ ap[ uite-o cum zburd[ ca un berbe-
cu\ când încolo, când încoace...». Dar vezi c[ acela care zicea a=a
avea dreptate numai pe jum[tate. +i anume: a=a fusese Nistrul nostru
mai demult, în tinere\ile lui, când a trebuit s[-=i taie =i el drumul lui pe
fa\a p[mântului, atunci a fost zbân\uit =i neastâmp[rat, iar mai târziu
dup[ ce odat[ cu apele lui s-au scurs sute =i mii de ani, s-a potolit, s-a
f[cut mai grav, mai re\inut. Nu, nu ca un b[trân, ci ca un om în vârst[,
ca unul care a v[zut =i =tie atâtea câte nu =tiu tot felul de alte râule\e =i
pâr[ia=e care ba apar =i vin spre dânsul, g[l[gioase, ba iar dispar =i nici
nu se =tie unde-or fi disp[rut =i pentru ce or fi ap[rut, în timp ce el,
Nistrul, r[mâne s[-=i urmeze calea pe p[mântul acesta holmuros, m[nos
=i darnic cum nu g[se=ti altul pe lume, r[mâne s[ ocoleasc[ delicat
col\uri verzi de p[duri =i livezi, s[ treac[ printre dealuri t[iate de dân-
sul =i s[ izbeasc[ u=or în t[lpi de stânci albe-g[lbui, s[ se duc[ spre
muma lui ve=nic[ Marea.
Îi întunecat la chip Nistrul
+i cum s[ nu fie întunecat =i sup[rat =i s[ nu se încre\easc[ la fa\[
dac[ h[t cine =tie de când, din ce vremuri îndep[rtate, pierdute în
uitare (le \ine minte bine, pentru c[ atâtea câte le =tie el nu le =tie
nimeni, atâtea câte a v[zut apa lui n-a v[zut nimeni, =i dac[ s-ar apu-
ca s[ povesteasc[ =i s[ spun[ m[car a mia parte din câte le-a v[zut =i
le =tie, ar trebui ca s[ le ascul\i nu o via\[ de om, dar cam tot atâtea
vie\i de om câte s-au perindat pe malurile =i peste valurile lui de la
Zbor fr`nt 53
începutul începuturilor când s-a oglindit primul chip b[rbos în oglin-

da lui =i s-a aplecat mirat s[ vad[ cine-i acolo la fund =i a dat cu
mâna =i s-a scos pe sine însu=i, dar sf[râmat, a=chii, =i pân[ la p[-
durile de picioare de cai iu\i, m[run\i, ce-au trecut fie înot, fie în
vad peste dânsul, ca o cea\[, ca o negur[, pustiind malurile; de la
p[s[rile albe, care treceau de dou[ ori pe an cârduri ori unghiuri
sus în în[l\ime =i pân[ la ciorile acestea de fier negre care vuiesc =i
uruie acum zi =i noapte c[rând moarte, unele înspre r[s[rit, altele
înspre apus), din vremurile acelea str[vechi era deprins Nistrul, dac[
ajungea la =esul acesta neted, s[ curg[ în voie, lin, nestingherit de
nimeni, s[ se bucure de verdea\a p[durii, livezilor, de cele dou[ sate
albe, unul pe un mal, altul pe cel[lalt mal, s[ fie martor la nun\i
vesele care treceau peste apa lui, fie c[ un fl[c[u din satul din dreap-
ta fura o fat[ din satul din stânga, ori o fat[ din satul din stânga
fugea dup[ un fl[c[u din satul din dreapta, ori c[ treceau iarna ur[-
tori peste ghea\a lui ca s[-=i ureze neamurile din cel[lalt sat =i, când
treceau, îl urau =i pe dânsul, =i era veselie =i bucurie mare; iar dac[
venea prim[vara =i vara, r[sunau cântece de dragoste, dor =i jale, =i
r[sunau râsete de fete cu ochi mari =i fa\a ascuns[ în col\uri de bas-
male albe.
Îi mâhnit tare Nistrul...
Cum s[ nu fie mâhnit dac[ mare pr[p[d =i pârjol s-a l[sat asupra
lui =i m[car c[ a p[timit atâtea, dar ca acum nu \ine minte s[ fi v[zut
vreodat[. Uneori când cele dou[ focuri de pe cele dou[ maluri se
înclea=t[ la lupt[ =i se izbesc piept în piept, pe moarte, nu pe via\[, =i
se reped în sus, focurile, apoi cad iar, atunci ia foc =i apa lui, apa
Nistrului, =i începe s[ ard[ =i ea. +i arde cu par[, dar nu-i galben[
para, ci-i ro=ie, c[-i sânge, sânge de om... +i sângele acesta se întinde
pe trupul lui, al Nistrului, =i îl doare, îl frige tare. Îl mân[ Nistrul
repede, sângele acela, la vale =i-l duce repede spre mare ca s[ se spele
de el =i s[ se simt[ iar curat cum a fost, dar nu poate: vine altul din
urm[, alt sânge, sânge de om...
S-ar r[zvr[ti Nistrul...
Ar \ipa Nistrul: ce face\i voi, oamenilor? De ce v[ c[s[pi\i unii pe

al\ii? De ce v[rsa\i atâta sânge? De ce l[sa\i s[ bântuie focul aista,
care m[ arde =i m[ pârjole=te =i pe mine, =i livezile puse de mo=ii-
str[mo=ii vo=tri, =i p[durile r[coroase, =i podgoriile care ar trebui s[
poarte rod de vii de ce le arde\i? Ar striga Nistrul: unde-s copila=ii
mei ar=i de soare care vara ar trebui s[ vin[ droaie, g[l[gio=i, s[ se
scalde, s[ se r[coreasc[ în apa mea? Unde-s copiii vo=tri, oameni?
Ce-a\i f[cut cu ei? I-a\i alungat? I-a\i vârât în bor\i, în p[mânt ca pe
guzgani, =i voi v[ bate\i c[ nu pute\i împ[r\i lumea? Nu pute\i împ[r\i
bun[t[\ile lumii? Dar cum le ve\i împ[r\i dac[ voi le distruge\i, aces-
te bun[t[\i, le arde\i, le sf[râma\i în loc s[ munci\i =i s[ le aduna\i,
aceste bun[t[\i. Ce face\i voi, oameni? Lua\i-v[ de seam[, oameni...
A=a ar striga Nistrul. Dar tace Nistrul. Numai se întunec[ la fa\[,
se întunec[ =i tace. +tie el, Nistrul, c[ chiar de s-ar r[zvr[ti, chiar de-ar
\ipa =i ar r[cni a=a, oamenii totuna nu l-ar auzi. De aceea tace Nis-
trul, tace =i ofteaz[ în adâncurile lui, în afundul lui...
...Deodat[ s-au mi=cat vârfurile tuf[ri=ului de rogoz din marginea

gârlei, s-au mi=cat date înceti=or la o parte de mâinile cuiva =i s-a
auzit sunet de ap[, sunet u=or, stârnit de picioarele cuiva. Nistrul =i-a
încetinit un pic mersul, vrând s[ vad[ cine umbla pe colo (de mult
nu v[zuse ziua în amiaza mare pe cineva a=a de aproape), s-a uitat,
dar n-a putut vedea pe nimeni, c[ era rogozul verde =i des. A dat s[
se înal\e, dar n-a putut s[ vad[ nimic, s-a aplecat mai jos =i iar n-a
v[zut nimic. Când a sim\it c[ nu mai poate de curiozitate =i mirare,
iat[ c[ a v[zut repezindu-se de undeva dintr-un tufar de pe mal pe
un l[stun (din cei zbur[t[ci\i de la cuiburile lor f[cute în malul nalt,
mai la vale), l-a v[zut negru, lucitor, sclipind la soare =i tot atunci l-a
auzit \ipând: «Un b[iat! Un b[iat!». Când a în\eles ce zice l[stunul,
Nistrul s-a bucurat, tare s-a bucurat: «A venit un b[iat!». +i tot atunci
s-a întrebat: «Dar cum de a r[zb[tut aici, ziua, =i ce caut[? A venit s[
se scalde?» Dup[ l[stunul dintâi au mai ap[rut al\i doi (de acuma-s
trei), =i tustrei se zvârcolesc în aer strigând: «Un b[iat, un b[iat, un
Zbor fr`nt 55
b[iat!» La început speria\i, apoi sup[ra\i, înfuria\i, c[ uite, dup[ ce

au fost izgoni\i de pe la casele lor, =i în gârla asta unde s-au retras =i
s-au ascuns nu sunt l[sa\i în pace.
B[iatul întinde mâna cu palma în soare s[ vad[ cine \ip[ a=a tare
de-l d[ de gol, apoi se apleac[, î=i strânge mai bine sfoara pe pântecele
gol (st[ pân[ sub genunchi în ap[, încins cu o sfoar[, dar de ce-o fi
fiind ]ncins?), apoi porne=te iar înainte dând cu mâna trestiile la o parte.
Vârfurile se mi=c[, dar nimeni nu vede c[ ele se mi=c[, numai cât cei
trei l[stuni v[d c[ rogozul se mi=c[. Dup[ c[r[ruia mi=c[toare, care
trece prin vârfurile rogozului bag[ de seam[ cei trei l[stuni c[ necunos-
cutul a intrat în împ[r[\ia lor, merge tot mai spre adânc prin apa Nis-
trului, =i s[getând aerul încolo =i încoace se întreab[ în de ei, l[stunii,
cine s[ fie la urma urmei =i de ce-a venit? +i când v[d c[ acel oaspete
nepoftit se apropie de marginea trestiilor, iar încolo =i în sus, =i în
jos se întinde apa limpede (aici gârla se vars[ în Nistru), se bucur[
c[ o s[ ias[ el odat[ din tuf[ri= =i o s[-l vad[. Unul din cei trei l[stuni
se repede bucuros =i g[l[gios asupra b[ietanului =i când au r[mas s[-l
acopere numai vreo câteva trestii, i-a v[zut fa\a cu ochii mari =i lim-
pezi ca apa, i-a v[zut sfoara legat[ la brâu ceva mai sus decât apa (apa
se ridicase) =i a vrut s[ vad[ oare ce s[ aib[ legat de sfoara ce-o poart[
pe trup, c[ în aceea=i clip[ un alt l[stun a \ipat: «Îi Isai, Isai, Isai!» Ceea
ce însemna c[ l-a recunoscut. Când a v[zut Isai c[ n[iboasele de p[s[ri
se \in scai de dânsul, a aruncat o c[ut[tur[ c[tre cel[lalt mal, s-a izbit
înainte cu mâinile întinse, apa s-a dat în p[r\i, apoi s-a închis de-asupra
lui =i l-a înghi\it. Cât[va vreme l[stunii s-au mai învârtit asupra locului
s[getând v[zduhul, unul zicând c[ aici trebuie s[ fie b[ietanul, acu=
trebuie s[ scoat[ capul, altul c[ s-a speriat =i a luat-o prin rogoz
înapoi =i trebuie s[ ias[ degrab[ la vedere, c[ uite, colo, se v[d
mi=cându-se vârfurile trestiilor, al treilea c[ toate celea li s-au n[z[rit,
c[ el cum st[tea =i pirotea pe-o trestie aplecat[ pe ap[ n-a v[zut nimic,
n-a auzit nimic =i degeaba \ipetele =i g[l[gia, mai bine s[ se duc[ s[ se
îndoseasc[ la umbr[, pân[ ce-o trece c[ldura =i z[pu=eala, iar spre sear[,
pe r[coare, or vedea ce au de f[cut... +i într-adev[r, de cum s-a închis
apa în locul acela =i s-au stârnit ni=te v[lurele, care repede de tot s-au
f[cut nimic de nu s-a mai cunoscut nici un semn, a=a a =i r[mas lim-
pede apa, neted[, olecu\[ încre\it[ =i nici o urm[ pe ea...
Se înfuriase Isai r[u pe afurisitele de p[s[ri. Ar mai fi mers poate în
picioare, pân[ ce ajungea la adânc, dar când le-a auzit chi\c[ind pe
deasupra =i coborând tot mai jos, le-a ar[tat din pumn =i s-a cufundat,
=i când s-a cufundat le-a f[g[duit c[ odat[ =i odat[ (mai pe urm[, dup[
ce s-a lini=ti vremea) are s[ le fac[ el o nunt[: are s[ se duc[ la cuibarele
lor =i are s[ pun[ o matahal[ de mâ\[ ori de câine, are s-o lege cu o
funie =i are s-o trag[ pe mal în sus ca s[ le sperie, s[ le înve\e minte...
+i cum vâsle=te cu mâinile =i împinge apa cu picioarele, se uit[ Isai în
sus s[ vad[: tot se mai \in cei trei de dânsul? Dar oricât de tare de-
schide ochii, nu vede decât soarele privind ca dintr-o sp[rtur[, care ba
se l[\e=te, ba se îngusteaz[, se clatin[, se a=chiaz[, se leag[n[ =i iar
tremur[ abia vede lumina lui prin apa galben[-verzuie. Ori c[ lumi-
na-i slab[, ori Isai s-a cufundat prea tare, ori apa e cam tulbure azi, dar
parc[ s-a întunecat soarele, Isai se îndreapt[ din trup =i iese mai la
suprafa\[ (nu tare, nu cumva s[ scapete =i s[-=i arate ceafa ori spinarea
la suprafa\[) =i când se ridic[, bag[ de seam[ c[ apa-i mai c[ldu\[. Înseam-
n[ c[ a luat-o prea adânc de i s-a p[rut soarele obosit. Acum =i soarele-l
vede bine pe Isai, vede cum lucreaz[ cu mâinile încet, f[r[ grab[, cum
împinge apa cu picioarele în ap[ arat[ =i el galben-verzui =i mult mai
lung, =i are ceva legat de sfoar[ pe =ale, la spinare.
Câte secunde or fi trecut (ori minute), Isai nu =tie, dar la un mo-
ment dat a sim\it c[-l apuc[ o ame\eal[, i se înmoaie mâinile de la
coate =i îi sl[besc picioarele de la genunchi. Aer! O gur[ de aer s[
trag[, tot cât l-a avut l-a dat afar[, pu\in câte pu\in. Dac[ scoate capul?
Trebuie s[ fi fiind taman la mijloc... +i dac[ scoate capul ]ndat[ or s[-l
vad[ îi departe înc[. Nu, nu se poate... Isai î=i încordeaz[ puterile
=i înoat[ mai departe, caut[ s[ se ieie cu alte gânduri, caut[ s[... +i
deodat[ i se n[zare c[ ei îs amândoi =i c[ înoat[ al[turi el, Isai, =i
Ile, înoat[ la întrecere. Se duc la cel[lalt mal s[ caute raci ca atun-
cea, în vara aceea... =i cum s-au izbit de pe mal =i s-au cufundat în
Zbor fr`nt 57
ap[, înoat[ pe sub ap[ cu ochii deschi=i, Isai ia seama la dreapta =i-l
vede mânând pe Ile. Ile e înaintea lui, Isai sile=te, îl ajunge =i-l în-
trece, dar când se uit[ vede c[ Ile nu-i, caut[ împrejur =i-l vede mai
la vale (l-a dus =uvoiul), nu prea departe, =i Isai sile=te iar... +i nici nu
iau seama când ajung la cel[lalt mal, a=a, pe sub ap[... Dar acum...
Isai simte c[ aceea=i ame\eal[ îl apuc[ =i-l mole=e=te =i se gânde=te:
«De ce ? N-am trecut de atâtea ori înot pe sub ap[? +i amu s[ nu
pot?... M[i Ile, unde e=ti? Ia s[ vedem cine are s[ ajung[ întâi? Dar
nu te uita în sus c[-i mai greu de înotat...». Se vede c[-l încurc[ hainele
legate de sfoar[ la spinare, de asta îi vine a=a greu. Se r[suce=te de
câteva ori, merge oleac[ pe spate, apoi pe dreapta, pe stânga =i iar se
las[ pe dreapta, a=a-i mai u=or... Dar iar îi vine ame\eal[... +i când
vede c[ nu mai are încotro =i o s[ trebuiasc[ s[ scoat[ capul, ca s[
trag[ o gur[ de aer, apa deodat[ se face rece, apa deodat[ se întunec[
=i, în aceea=i clip[, îl trece un fior: «Nu cumva m[ duc la fund? În
sus! S[ ies mai repede la suprafa\[!» Dar când se uit[ în sus îi zvâcne=te
inima de bucurienu se duce la fund, a ajuns la cel[lalt mal. Se mai
izbe=te de câteva ori =i d[ cu mâinile de un prag de piatr[ lat,
neted se apuc[ de margine, g[se=te jos alt[ muchie, calc[ =i scoate
încet capul.
Malul se înal\[ drept, ca un perete.
L-a dus apa la vale...
Trebuia s[ ias[ la gura celeilalte gârle.
L-a dus apa la vale!
Oare mult l-a dus?
Trage aer cu toat[ gura. Deodat[ aude, prin propriul gâfâit, un
zgomot. Chiar lâng[ ureche:
Plip!
Î=i trage capul în jos, în ap[. +i cum se repede îi fuge piciorul =i se
duce la fund de-i fâ=âie prelung apa ]n urechi: =-=-=-=!... Se munce=te
mult pân[ reu=e=te s[ scape de =uvoiul care apuc[ a-l trage iar mai la
vale, se izbe=te spre mal, î=i g[se=te lespedea (la un moment dat era
gata s[ se repead[ iar la adânc =i s[ porneasc[ înapoi, spre malul
celalt, cine =tie, poate l-au observat =i au tras asupra lui =i acela a fost
zgomotul glontelui lovind în ap[?), calc[ pe ea =i, când scoate capul,
vede azvârlindu-se de pe mal, de deasupra capului, ceva negru =i lun-
guie\ care se înfige cu zgomot scurt =i r[sun[tor în ap[: «Plip!» Isai a
zâmbit: «Bulbucatul dracului!...»
Despre întâmplarea cu broscoiul =i toat[ frica pe care a tras-o când
l-a v[zut repezindu-se de sus asupra lui Isai nu prea povestea la al\ii,
mai pe urm[, ori dac[ povestea o întorcea altfel decât cum fusese, o
întorcea ]n glum[. Zicea c[ dac[ l-a auzit c[zând la spatele lui, în
ap[, s-a întors =i când a ie=it broscoiul iar deasupra apei =i l-a privit
cu ochii mari =i bulbuca\i Isai a râs =i a uitat c[ a trecut dincolo, pe
cel[lalt mal, ci parc[ s-a dus =i atunci s[ caute raci pe sub pietre. A=a
povestea mai pe urm[. Se în\elege, nu la to\i, numai unora pe care-i
=tia de oameni... De fapt, nici lui Ile nu i-a povestit (se pare c[ nu!),
iar atunci când st[tea cu fecioru-sau la mal pân[ la genunchi în ap[
=i se uita t[cut dincolo, la cuiburile ce se vedeau negre în malul cel[lalt
=i privirea i s-a dus în sus c[utând locul unde a ie=it el atunci (nu se
vedea, era mai sus locul, mult mai sus, m[car c[ nu ie=ise chiar acolo,
la gârl[, dar îl mânase =uvoiul mai la vale), apoi când s-a repezit în
ap[ cu mâinile întinse înainte =i s-au închis valurile deasupra, =i-a
adus aminte cum a trecut atunci dincolo, la nem\i, =i a v[zut totul
dinaintea ochilor. S-a v[zut iar b[ie\el (tot ca =i atunci), apoi cât a
înotat pe sub ap[ (tot a=a, ca =i atunci), s-a gândit c[ de ce nu i-a
spus b[iatului s[ =ad[ bini=or, nu cumva s[ se bage în ap[ (mai =tii?
poate s[-i deie în cap s[ se bage), apoi c[ ar trebui s[-i povesteasc[
feciorului cum a trecut atunci... Las s[ =tie, s[ =tie tot despre tat[-s[u,
c[ numai unul b[iatul trebuie s[ =tie tot!.. +i cum b[iatul st[tea =i
striga a nu =tiu câta oar[: «Ta-t[!», de se r[spundeau malurile unul
c[tre altul peste ap[, Isai, care se ducea tot mai departe, tot mai la
adânc, îi poveste=te în gând feciorului ast[ întâmplare din copil[ria
lui. Are s[ în\eleag[ oare? Are s[ priceap[? Ori îi mititel =i o s[ tre-
buiasc[ s[-i spun[ mai pe urm[, mai târziu? Dar dac[ acuma Isai o s[
se duc[ tot mai la fund, tot mai la adânc =i n-o s[ mai ias[?... Apa îi
Zbor fr`nt 59
vâjâie în urechi, îi simte în spate r[ceala de ghea\[, pe umeri, pe la

coaste, pe la pulpe... Apa se face tulbure, galben[. Apoi odat[ se în-
tunec[... +i-l apuc[ ame\eala. Isai simte cum se duce tot în jos, tot
mai la fund. Aicea-i întuneric, aicea-i rece de tot... Dar aude, ca prin
vis, \ip[tul copilului de pe mal: «Ta-t[!»
Iar atunci într-adev[r uitase unde-i =i de ce-i aici, i se p[rea c[ de
bun[ seam[ a venit s[ scoat[ raci dintre pietre, =i când a v[zut c[
toat[ spaima dintr-o broasc[-i numai, s-a c[\[rat pe mal, dup[ ce a
luat aminte împrejur =i a v[zut c[-i lini=te (ba nu, a mers oleac[ prin
ap[, pe sub mal, pân[ mai sus unde era loc mai îndemân[ de urcat =i
unde se z[rea un vârf de tufar... ce-o fi fost tufarul acela?). +i când a
ie=it s-a uitat spre cel[lalt mal =i n-a v[zut pe nimeni s-a uitat din
fug[ , s-a repezit spre tufar =i s-a ascuns într-însul (era unul ori
vreo câ\iva tuf[ra=i de porumbrei =i între dân=ii oleac[ de loc, =i s-a
b[gat acolo). St[ aplecat într-un genunchi, se uit[ pe sub frunze
nu, parc[ nu s-aude nimeni, numai câ\iva bulg[ri mi=ca\i din loc se
rostogolesc din urma lui =i cad în ap[:
Plip!
L-a adus apa mai la vale. N-a putut \ine s[ ias[ la gârl[o s[ tre-
buiasc[ s[ a=tepte ori s[ se furi=eze pân acolo. Ori, poate, mai bine
c[ a ie=it aici? Cine poate s[ se gândeasc[ c[ trece careva ziua-n ami-
aza mare =i înc[ unde-i malul nalt =i drept ca peretele? Împrejur pe
\[râna galben[ (\[rân[ ori lut amestecat cu nisip) apa care s-a scurs
a apucat a se usca, p[mântul s-a înt[rit, a f[cut coaj[ =i genunchiul
=ade în p[mântul sleit. Isai se întoarce, se a=az[, d[ cu spinarea goal[
în ni=te spini (tufarii jo=i, de=i =i ghimpo=i), se fere=te =i d[ cu pieptu-n
al\i spini (darac nu alta!trebuie s[ se îmbrace), =i când se gânde=te
a=a (are =i haine! ce crede\i c[ avea legat de sfoar[ la spinare, dac[
nu hainele? +i de ce crede\i c[ l-a mânat apa mai la vale dac[ nu
pentru haine?), d[ c[ hainele i-s ude. Le desface =i, când le desface,
ajunge cu ele de p[mânt, pantalonii =i c[ma=a lui din foaie de cort
boit[ cu coji de nuc[ se ing[lbenesc pe ici-pe colo, se mânjesc, Isai le
strânge =i le a=az[ pe genunchi s[ se usuce! «Iar degetul?» Mi=c[ de-
getul de la picior: îi zbârcit, l-a supt apa, nu mai curge s`nge. +i nici
coaj[ n-are. Ia o mân[ de \[râna uscat[ =i presoar[ de-asupras-a
face mai repede coaj[, c[ are atâta de mers.
Se apleac[ Isai =i se uita pe sub tufari, la vale, =i deodat[ îi tresare
inimavede o arip[ din satul lui, câteva c[su\e =i nucul sus, pe deal,
în fa\a c[su\ei unde a stat ieri =i l-a a=teptat pe Timo=a s[ ias[.
Se d[ Isai mai înspre stânga, doar ar mai vedea vreo c[su\[, dar
de aici nu se vede nici una, =i deodat[ simte c[ îl cuprinde o fric[.
Numai acum a în\eles ce-a f[cut =i unde-i. I s-a p[rut c[-i prins într-un
sac legat la gur[ =i n-are pe unde sc[pa... +i i se arat[ în fa\a ochilor
bunelul venind pe sus, peste ap[, sprijinindu-se în toiag, =i când d[
cu ochii de dânsul îl întreab[: «De ce =ezi ascuns în tufari, m[i Isai?»
Isai tace. Iar bunelul unde face: «D-apoi ne-am în\eles s[ te duci la
mam[-ta. Cum de-ai ajuns aici?» Atunci aude Isai ni=te cuvinte care-s
ale lui, spuse de dânsul, dar =tie c[ n-a deschis gura, atunci de unde
cuvintele acelea? «Dar Ile, bunicule? Cum s[-l l[s[m pe Ile?» Bunelul
se uit[ într-o parte parc[ ar zice: «+tii tu unde-i Ile?». Isai d[ din umeri:
«Nu =tiu, dar l-oi g[si. Pentru asta am trecut dincoace s[-l caut». +i
când vede c[ bunelul vrea s[ se duc[, Isai d[ s[ strige s[ nu se duc[,
dar nu poate striga, =i bunelul p[=e=te peste ap[ sprijinindu-se în toiag,
=i apa sun[ când o love=te cu vârful toiagului, parc-ar fi sticl[, ori
ghea\[, ori o oglind[...
Tot cu acel glas a gr[it bunelul =i atunci când a venit neam\ul (l-au
v[zut c[ nu-i neam\, ci numai îmbr[cat pe jum[tate nem\e=te, de fapt
era un fel de rus fugit: de prin p[r\ile lui, unde a f[cut, se vede, fel de
fel de pâr[li la nem\i, =i când a v[zut c[ nem\ii fug, a fugit =i el cu
dân=ii). S-a auzit atunci c[ umbl[ un neam\ din cas[ în cas[, beat,
suduie =i strig[, la vreo dou[ case a strâns \oalele =i hainele câte n-au
dovedit oamenii s[ le ascund[, le-a trântit gr[mad[ în mijlocul casei,
le-a stropit cu gaz =i le-a dat foc. A trântit u=ile =i le-a încuiat ca s[ se
în[du=e oamenii, înc[ bine c[ aceia au spart ferestrele =i au ie=it (a=a
a f[cut =i la alde Vera, c[ el pe Vera o c[uta, dar mam[-sa a ascuns-o
=i el a dat foc de ciud[). Apoi a dat naval[ la Isai, mama taman era în
Zbor fr`nt 61
cas[, c[ nu dovedise s[ strâng[ =i mai strângea ce putea, bra\, s[ duc[-n

beci. +i neam\ul acela cum a intrat a r[cnit: «Fata! Unde-i fata?» =i a
dat cu chinjalul în u=orul u=ii (a r[mas semn adânc, de chinjal). Mama
s-a speriat, s-a f[cut alb[ ca varul =i a dat s[ ias[, el a l[sat-o, dar a
început a trânti, a f[râma, a rupe de pe pere\i tot ce era =i a c[lca cu
picioarele prosoape, fotografii, icoane... Atunci a venit bunelul, s-a
oprit în tind[, în u=[, =i l-a întrebat: «Ce faci aici, viteazule?» Acela
când l-a v[zut a râs: «A, vrei s[-mi cerc ascu\i=ul chinjalului de gâtul
t[u, mo=nege?» Bunelul numai a n[l\at capul =i a zis: «Tu, m[i, s[ m[
tai pe mine? Dar =tii în câte b[t[lii am fost eu? +i câte semne am pe
trupul meu? Soldat e=ti? Umbli =i-\i ba\i joc de oameni! |i-i fric[ pentru
faptele tale? +i amu fugi? Te duci cu dân=ii?» Neam\ului aceluia rusesc
tocmai i-au ie=it ochii din cap. A vrut s[ se repead[ cu cu\itul la bune-
lul, dar ce s-o fi întâmplat cu dânsul c[ a plecat capul, parc[ s-a trezit
într-o secund[, a ie=it =i de acuma de departe, din ograd[, a zis: «Crezi
c[ m-am speriat de tine, mo=nege? Nu... Dar nu vreau s[-mi m[sc[resc
mâinile-n sângele t[u!» Bunelul a râs: «E=ti un fricos. Numai cei frico=i
se bat cu femeile =i copiii =i mo=negii...».
«Se aude h[m[it de câini! S[ =tii c[ m-au sim\it =i m[ caut[! Da,
vin spre mine, încoace, c[ s-aude mai tare h[m[itul. Ba nu, se
dep[rteaz[!... Iar s-apropie...».
Isai î=i trage c[ma=a peste cap (de ce se îmbrac[? poate mai bine
s[-=i deie iar drumul în ap[ =i s[ înoate înapoi? dac[ l-or vedea =i or
începe s[ trag[ asupra lui? în sus n-o s[ poat[ merge ca s[ ias[ la
gârl[, o s[-l duc[ =uvoiul la vale, spre sat, iar acolo a v[zut cum stau
ascun=i cei cu pu=ti cu ochean[ prin copaci îndat[ l-or da la fund!
nu, o s[ =ad[ aici, la urma urmei, n-a umblat pe mal, n-a l[sat urme
oare pot s[-l simt[ pe miros numai?), î=i trage cu greu pantalonii,
prinde-n degetul dezbârnat, degetul îl ustur[ iar =i l-a însângerat...
«M[i frate Ile! Unde e=ti, m[i b[iete, c[ iaca m-am pornit s[ te
caut =i am l[sat-o pe mama singur[, s[rmana. +i nici nu vrei s[ =tii
m[car cât se chinuie cu sora, c[-i bolnav[, s-a rupt nu =tiu ce într-însa
de când cu bombele =i sare uneori din pat (ce pat? nici nu-i pe ce
dormi acolo, dormim prin poie\ele, =oproane, dar mai mult pe afar[),
mama o apuc[ =i o \ine cu mâinile s[ nu cad[, c[ poate s[ cad[ de
slab[ ce-i, a r[mas numai umbra de dânsa, s[raca. De te-ai face s-o
auzi cum întreab[: «Dar a venit Ile? L-a adus pe Suru?» Mama îi spune
c[ de amu vii, e=ti aproape. Ea: «+i atunci, mam[, l-om înh[ma pe Suru,
ne-om sui în c[ru\[ =i ne-om duce acas[?» Mama d[ din cap, iar pe
obraz îi curg lacrimile =iroi... M[i Ile, m[i! Cum ai putut tu s[ te duci?
Atâta vreme de când te-ai dus =i nici o veste nu ne dai, nici unde e=ti,
nici ce faci! Iaca m-am pornit s[ te caut, am l[sat vaca s[ ne-o pasc[
al\ii. Mama crede c-am venit numai pân acas[, la bunelul. L-ai g[sit pe
Suru? Numai pe urme puteai s[-l g[se=ti. A=a l-ai g[sit? +tiam c[ pe
urme ai s[-l g[se=ti. De când cu chironul b[tut în copit[ p[=e=te oleac[
strâmb, dar nici nu cred s[ se fi dus departe neam\ul cu dânsul... Dac[
a trecut pe la pod, tot în sus or fi luat-o, pe drumul Chi=in[ului... =i din
toate urmele... o g[seai pe a lui. Zici c[ erau multe urme? =i de cai, =i
de c[ru\e, =i de m[=ini? Dar cum de-ai g[sit-o pe a Surului? Ai g[sit-o?
Când m-ai chemat dup[ col\ul casei =i mi-ai spus c[ te duci s[ aduci
calul înapoi (s[-l g[se=ti, s[-l furi, s[ faci tot ce-i putea, numai s[-l aduci
înapoi, c[ f[r[ cal ce ne facem noi cu mama?), \i-am spus, b[iete, ce s[
faci? S[ nu te bagi cumva iar[ între dân=ii. L-ai g[sit, sui c[lare (ori
mai bine du-l de dârlog), vino pân[ la m[tu=a, bag[-l în grajd, ascun-
de-te =i a=teapt[! A=teapt[ pân[ s-or duce nem\ii, a=teapt[, nu te porni.
Cum s[ te porne=ti amu? Vezi moscalii lui bunelul ce-au p[\it? Ei, c[-s
solda\i =i =tiu ce =i cum, tot i-a sim\it neam\ul =i pe Tokombaiev acela
care m-a prins de gulerul c[m[=ii =i m[ târâia =i zicea c[-s spion =i mi-a
luat jum[tatea de binoclu, l-au l[sat în Nistru cu tot cu neam\ul prins,
pe care-l ducea pe calul lui. N-a putut trece! A=a =i tu s[ =ezi pân[
s-or c[ra de aici, =i atunci... S[ =ezi la m[tu=a, c[ eu am s[ vin... ».
Iar[ bat ni=te câini (numai c[-s ai lor! amu câinii oamenilor nici
nu îndr[znesc s[ deie glas!), h[m[iesc, vin încoace.
Sare Isai din tufi=ul lui =i, aplecat, ghebo=it, o ia de-a lungul malu-
lui în sus s[ ajung[ pân[ la gârl[ (nu l-o fi dus apa chiar a=a departe
la valetrebuie s[ fie aproape gârla), acolo se d[ la dos sub mal, mai
Zbor fr`nt 63
a=teapt[ pân[ s-a întuneca =i, tot de-a lungul gârlei, o s[ ajung[ la
m[tu=a-n sat. Fuge Isai, fuge pe unde merge a=a, pe unde se mai
sprijin[ pe mâini fuge =i ia aminte prin p[r\i, =i de ce fuge, i se
pare c[ h[m[itul câinilor r[mâne-n urm[. Odat[ se opre=te dup[ al\i
tufari de porumbrei, tot sus, pe mal, ascult[ înapoi, ascult[ =i n-aude
nimic nici h[m[it de câini, nici glas de om, nici un zgomot. +i atunci
în\elege c[ degeaba s-a speriat =i degeaba fuga lui. Apoi nu =tiu cum
întoarce capul, d[ cu ochii de cel[lalt mal, vede sclipind ceva acolo =i
îi fulger[ prin cap: «Dac[ m-a v[zut vreunul de dincolo? M-a lua drept
neam\ =i când m-a pocni odat[... Cum au pocnit-o nem\ii pe bab[...
Ce, ei n-au pu=ti cu ochean[ deasupra?...» Se tupileaz[ =i se repede
piezi= într-acolo, unde trebuie s[ fie gârla. Dup[ tufari, lâng[ mal,
sunt câ\iva copaci de meri (nici n-a b[gat bine de seam[ ce anume
verzi, coapte, rotunde, lung[re\e), a c[zut Isai între dân=ii, a apucat
unul de pe jos, l-a strâns în pumn, a v[zut c[ nu-i nimeni împrejur, s-
a ridicat =i a fugit înainte. Amu de dincolo nu l-or vedea... Câinii nu
se aud... Nem\ii nu se v[d... Isai se îndreapt[ de spinare (iar =i-a în-
sângerat unghiaafurisita, c[ mai bine ar c[dea cu tot cu deget!) =i
porne=te omene=te mai departe.
Dup[ cei câ\iva meri e loc limpede. Anul trecut au fost aici, se
vede, p[tl[gele, curechi anul ista n-au mai apucat oamenii s[ puie
nimic. +ade p[mântul nes[pat, nearat, nepr[=it, plin de buruieni, cr[-
pat. Ni=te cr[p[turi s[ \i se duc[ piciorul într-însele... Apoi încep iar
ni=te tufari... Dup[ tufari vin livezile, nalte, dese... Dac[ scap[t[ aco-
lo, de acolo d[-n p[durice=i po\i s[ zici c[-i în sat...
«|ii minte, m[i Ile, cum am venit mai an iarn[ la m[tu=a s-o ur[m?
|ii minte cum am trecut pe ghea\[, bine =i mai bine, iar când am dat în
gr[dini era s[ ne r[t[cim? Om[tul mare, troienele nalte, dac[ d[deai
în unul, numai dup[ strig[t te =tiai unde e=ti!... Cum am luat-o noi cam
h[isa =i era s[ nimerim în alt sat. Eu ziceam s[ mergem drept, tu ziceai
s-o lu[m la dreapta, iar când am ajuns la m[tu=a, Mihai, v[rul nostru,
ne-a spus c[ dac[ nimeream în cel[lalt sat tot nu gre=eam, câ=tigam
ceva =i de pe la oamenii de acolo... +i mai spunea Mihai c[ prin p[-
durile acestea în toamn[, cic[, au fost ni=te partizani. +i-au dat drumul
noaptea din avioane sovietice. Dar pe urm[ nu se =tie ce s-a f[cut cu
dân=ii: s-au ascuns ori s-o fi dus la Tighina =i acolo s-au ascuns... Ori
poate stau ascun=i în p[mânt, în p[durice, =i oi da =i eu peste dân=ii...».
Isai se împiedic[ de ceva =i buf! cade la p[mânt. Mai încolo înaintea
lui a v[zut o umbr[ trecând printre doi tufari. +ade Isai, nici sufl[.
Cine dracu s[ fie? Partizanii? Dar de ce-ar umbla ziua? +i taman pe
unde-i loc curat. Nu, c[ parc[ a apucat s[ vad[ hain[ de neam\. Mundir
de neam\. Dar partizanii nu pot s[ se îmbrace nem\e=te?
Neam\, partizan, drac-nac cine-o fi, dar Isai chite=te un rând de
tufari mai aproape =i mai de=i, se târâie =i se bag[ în desi=. Aici o s[
steie pân[ s-a înnopta, o s[ a=tepte, =i dup[ aceea o s-o ieie pe gârl[
în sus spre sat. Satul trebuie s[ fie peste copacii de vârfurile c[rora s-a
aninat un noura= fumuriu.
Ia aminte Isailini=te de jur împrejur. «Ia, m[i Ile frate, ce spaim[
am tras. Mai s[ intru în p[mânt, când m-am trântit jos. Dar s[ nu m[
crezi un fricos! Tu te-ai dus cine =tie pe unde =i nu te-ai temut, s[ =tii
c[ nici eu nu m[ tem. Chiar dac[ este cineva! S[ vie s[ stau de vorb[
cu dânsul! Ce caut[ pe aicea? Ce vrea de la mine? Duc[-se în drumul
lui =i lase-m[ pe mine într-al meu. M[ duc s[-mi caut fratele... Pe
tine, Ile... Iar tu, dac[ ai chef de r[zboi, du-te la r[zboi, =i pe mine
las[-m[-n pace...
Auzi? Las[-m[-n pace!»
Simte Isai c[ la spatele lui st[ cineva. Uite ce i se mai n[zare, =tiut
c[ nu-i nimeni. Poate s[ întoarc[ capul =i n-o s[ fie nimeni...
He! aude la spatele lui.
Vântul. Se clatin[ vreo creang[. Frunzele tufarilor... Isai întoarce
încet capul.
La spatele lui, cu pistolul-automat întins spre dânsul, st[ un neam\...
Despre cum a înc[put Isai în labele neam\ului, cum =i pe unde l-a

dus =i toate câte i s-au întâmplat mai pe urm[, Isai i-a povestit lui Ile
nu z[bav[ dup[ ce s-a dus frontul întâia dat[, întâia =i ultima. Dar
Zbor fr`nt 65
de povestit a mai povestit =i altora, la câ\i, când =i cum, nimeni nu

=tie, nici chiar Isai nu \ine minte. Iar c[ Ile a mai fost o dat[ martor la
cele ce-a povestit Isai se =tie bine. +i nu c[ ar fi spus întâia dat[ într-un
fel, a doua dat[ în alt fel, vorba e c[ atunci, a doua oar[, Isai a poves-
tit altcuiva, dar din întâmplare s-a nimerit s[ fie =i Ile la dânsul (dup[
ce se mutase Isai în casa de sus, din deal), a venit =i l-a g[sit pe Isai în
cas[ (era, drag[ Doamne, prim[var[, atâta de lucru pe câmp =i pe
lâng[ cas[, iar Isai =edea cu unul la mas[ cu o c[ldare cu vin între
dân=ii din cele câteva barele îi mai r[mase ceva în unul, cam gros
ce-i drept, în cel din dreapta din fund cu ni=te ceap[ verde, ni=te
pâine uscat[, de cine =tie când), =i când a intrat Ile =i i-a v[zut, atâta
a zis: «M[i, voi, cum s[ v[ zic, amu-i de =ezut în capul mesei? Când
tot satu-i pe deal?» Isai s-a repezit la Ile cu paharul =i i l-a b[gat în
suflet: «Be-l tot amu, c[ \i-l torn în sân!». «Îl iau, îl iau, v[d c[-i mai
mult drojdie decât vin» a f[cut Ile =i a vrut s[-i spuie lui Isai c[ s-a
în\eles cu nacealnicii =i, de la o mâine, dac[ nu-i d[ tractor ori ma=in[
(Isai avusese sfad[, scandal mare pentru c[-l d[duse de la lucru, de
la ma=inicu vremea apucase a fi =i =ofer), are s[-i g[seasc[ de lucru
ceva la garaj. Isai a dat cu pumnul în mas[: «M[i! Eu am mers cu
neam\ul cu pu=ca dup[ mine =i nu m-am temut, dar ei cred c[ de
dân=ii am s[ m[ sperii? Las c[-mi fac eu dreptate. Mi-oi face!» A v[-
zut Ile c[ Isai îi cam ciocnit, dar când l-a auzit povestindu-i omului
aceluia (se vede c[-l strigase de pe drum), c[ el, Isai, cum a v[zut
neam\ul la spatele lui, a rupt-o de fug[, dar s-a împiedicat de ceva =i
a c[zut =i neam\ul a alergat, l-a prins, l-a legat cu o curelu=[ =i l-a dus
cu dânsul, când a auzit asta, Ile a s[rit cu gura (apucase a r[sturna
=i el ni=te pahare pe gât =i tot cerca s[ mu=te dintr-o coad[ de ceap[):
«M[i Isai, m[i, nu-i drept ce spui. Ascult[, bre omule, s[-\i spun eu
cum a fost. +i c[tre om: când l-a v[zut pe neam\ la spatele lui, nu s[
fug[, dar nici s[ \iuie n-a \iuit. S-a trântit jos =i s-a apucat de pântece
=i a început a plânge =i a striga c[ i-i foame». «De unde =tii tu, bre Ile,
de unde =tii mai bine decât mine?» +tiu. Iaca =tiu. +i =tiu c[ de împie-
dicat te-ai împiedicat mai înainte de a te prinde neam\ul, mai înainte,
când l-ai z[rit dup[ tufari, nu când l-ai v[zut la spinarea ta. Vrei s[-\i
spun de ce te-ai împiedicat? De o sârm[ de telefon, m[i! C[ neam\ul
taman o întindea pe acolo prin iarb[, ori o controla dac[ nu-i rupt[.
+i tu, prostule, ai aninat-o cu piciorul, c[ dac[ n-o aninai nu te mai
sim\ea c[ era departe, dar a=a se vede c-o \inea în mân[, sârma, ori o
lega, ori ce i-o fi f[cut, dar tu ai prins-o cu piciorul, ai tras-o din mâinile
lui =iha\! te-a prins. A=a-i?» Isai a dat cu pumnul în mas[: «Eu te
întreb: iei paharul ori s[ \i-l torn în cap? De unde =tii, bre Ile, ce-a
fost cu mine? +tii mai bine decât mine, bre? Eu =tiu mai bine! +i dac[
vrei s[-\i spun, nu m-am repezit la fug[. Unde s[ fugi dac[ st[ cu
pu=ca lâng[ tine, d[ o dat[ tr-r-r-r! =i te-a culcat ca pe-o mâ\[ la
p[mânt. (A=a-i, bre... cum te cheam[?) N-am fugit, m-am l[sat jos =i
m-am apucat de picior, m[i, c[ aveam un deget însângerat =i i l-am
ar[tat. N-am zis nimica de foame. De foame am zis mai pe urm[, dup[
ce m-a luat =i m-a dus cu pu=ca din urm[, prin livezi, printre copaci,
prin p[dure...». «Iar[ nu spui drept, m[i Isai. Nu-i drept =i gata! Ai
uitat de atuncea. Le încâlce=ti. +i Ile l-a tip[rit cu palma pe um[r. Nu
te-a dus cu pu=ca din urm[, dintâi te-a c[utat ce ai prin buzunare».
«Da, da, vezi c[ el chiar =tie. Se vede c[ eu \i-am spus. +i \ii minte,
dracule! Z[u, \ii minte. D[ paharul încoa...». «+i cum plângeai tu acolo
c[ te durea unghia ori degetul, \i-a zis neam\ul s[ te scoli, s[ ridici
mâinile-n sus?». «Mi-a zis...». «+i te-a c[utat peste tot, dac[ n-ai nimic
la tine?» «Da, înc[ bine c[ mi-a luat uzbecul binoclul c[ o încâlceam
r[u... He-he, d-apoi las c[ îl ascundeam undeva». «Da sfoara cu care
te-ai încins când ai trecut o \ineai în buzunar =i neam\ul \i-a zis s-o
sco\i =i tu ai scos-o, =i când a v[zut a\a a=a s-a mai bucurat...». Era un
neam\ sl[b[nog, de=irat, cu ochelari. Vezi c[ nu =tii cum era? Pe toate
le =tii, dar pe asta n-o =tii, m[i Ile!» «Ia taci. +i când a v[zut a\a ce-a
f[cut cu dânsa? A luat-o =i \i-a legat mâinile...». «Dinainte!»
«...dinainte, =i te-a mânat». «Unde m-a mânat, m[i Ile?». «Unde? Cu
dânsul, c[ mai avea de umblat pe la sârmele lui =i n-avea cum te
l[sa...». «Da poate m-a legat de-un copac? S-a dus =i când a venit...»,
«...nu te-a g[sit! A=a vrei s[ spui?» «Nu, nu zic. Chiar a=a-i, m[i om
Zbor fr`nt 67
bun, z[u c[ a=a a fost cum zice Ile». «Stai s[ spun eu mai departe. L-a
pus s[ care valul de sârm[, pe care îl avea neam\ul cu dânsul...». «El
credea c[-s din sat. Nu =tia c[ am trecut de dincoace. Credea c[-s de
acolo, din sat... Pe urm[ au aflat ei. Eu le-am spus». «M[i Isai, iar le
încâlce=ti. Cum s[ le spui, dac[ chiar din capul locului ai zis c[ te-ai
pornit prin gr[dini s[ cau\i vaca, pe care-ai pr[p[dit-o?» «Drept, m[i
Ile, drept. De unde, dracu, =tii a=a bine? Cum se vede, tot eu \i-am
spus. Iaca amu mi-aduc aminte c[ a=a a fost. A=a cum zici tu...». De
bun[ seam[ Isai îi povestise lui Ile, Ile \inea minte mai bine, iar Isai
uitase câte unele, dar las[ c[ nici Isai nu le prea uitase, dar vezi c[
nici nu i le povestise pe toate. Le mai t[cuse pe unele. Ei ca ei, dar
omul, al treilea care st[tea între dân=ii (om de sat) =i auzise vorbin-
du-se despre fapta lui Isai din vara când a stat frontul la Nistru mai
patru luni, =i amu, c[-l strigase Isai de pe drum, =i era în casa lui, =i
c[ ei, fra\ii, începuser[ vorba asta, asculta omul =i se minuna, mult se
minuna de cele ce aude, =i odat[ zice: «M[i Isai, m[i, dar cum de nu
te-au împu=cat nem\ii? Apoi, deodat[, dându-=i seama c[ a gr[it =i
nu s-a achipuit (mai =tii ce-i d[ în cap lui Isai, la av[nie?), a întors-o
pe loc, c[tre Ile: Zic: cum de-a sc[pat viu Isai din mâinile lor? Iaca
asta n-o în\eleg». +i a prins a-=i freca barba, apoi fruntea, toat[ fa\a
lui co=uroas[ ori stricat[ de v[rsatnaiba s[-l =tie. Isai parc[-l
cuno=tea, parc[ nu-l cuno=tea, îi zicea când într-un fel, când în altul,
=i dac[ vedea c[ se încâlce=te de tot îi mai d[dea un pahar de vin
gros, acela îl tr[gea =i iar c[sca gura =i se minuna: «Cum de-a sc[pat
cu zile, nu m[ taie mintea... Z[u c[ a... Iaca tata c[ a fost pe front...».
«Ce tat[-to? Eu, m[i! Eu am fost pe front! a strigat Isai. Pe dou[ fronturi
am fost =i la ru=i =i la nem\i. +i am sc[pat. M[ vezi? Am sc[pat. Da
amu ce-i de mine? To\i dau cu picioru-în mine... Nu trebuiesc nim[rui».
«Hai, taci, taci» îl lua Ile cu vorba (alta i-ar fi spus: s[ zvârl[ c[ldarea
asta în fântân[ =i s[ n-o mai scoat[, dar l-a l[sat), apoi =i-a adus aminte
c[ Isai a început s[ povesteasc[ p[\ania =i l-a îndemnat s-o spuie mai
departe. Iar în gândul lui =i-a zis s[ nu-l mai întrerup[, c[ iar o s[-l înt[râte,
=i-i mai r[u, s[ povesteasc[ ce =tie =i cum =tie treaba lui. «Dar tu s[
taci! Auzi?» «Tac. Tac. Iaca, tac». «Apoi s[ taci. +i c[tre oaspete: Pe
mine s[ m[-mpu=te? Pe mine s[ m[ ucid[? Cine? Nici dracu nu m[
ucide, s[ =tii de la mine. Auzi, m[i? =i tu, Ile, auzi? Pentru tine am
trecut dincolo. Pentru tine m-am b[gat în foc!» Omul nu mai poate
r[bda: «Da ce-a f[cut neam\ul cela cu tine?». Isai râde: «C[ prost mai
e=ti. Da ce, eu îs fat[?... Uite nici nu =tiam cu cine stric vinul. Z[u c[
a=a. S[-mi torni vinul înapoi, tot amu. C[ te anin cu picioarele de
grind[ =i \i-l scot pe tot. Auzi, m[i?» Omul începe a se ruga de Ile s[-l
potoleasc[ pe frate-s[u (nu-i vorb[, s-ar ridica de la mas[ =i ar ie=i, dar
nu se îndur[ de c[ldare, c[ sun[ frumos când bag[ paharu-ntr-însa),
dar Isai le-a pus câte-o mân[ în piept la amândoi: «M[i, da prost mai
era neam\ul care m-a prins! Iaca, au trecut câ\i ani de-atuncea, dar îl
\in minte bine. Dac[ m[ prindea altul, z[u c[ m[-mpu=ca pe loc, trosc!
=i gata. Da acela nu m-a împu=cat, m[i! Cine =tie, poate chiar a fost
prost de nu m-a împu=cat, da eu de atuncea zic, nu de amu... =i
Când m[ ducea din urm[ (dup[ ce-a în\eles c[ umblu prin gr[dini =i
caut vaca pe tine, m[i Ile, te c[utam, pe tine, vi\elule!), =tii ce-mi
f[cea el? Se f[cea a m[ împunge cu \eava automatului, zicea «mu» =i
râdea. De la o vreme am b[gat de seam[ c[ mergem nu departe de
gârl[, în sus, =i credeam c[ ne ducem spre sat, dar firul pe lâng[ care
mergeam a întors la stânga =i ne-a dus înapoi, printre livezi, între
copaci, =i m-am speriat de tot. Zic: unde dracu oare m[ duce? Nu
cumva vrea s[ m[... vorba ceea? C[, drept s[ v[ spun, aveam de gând
dac[ intr[m în sat s[ m[ smulg din mâinile lui =i s[ m[ prind[!
Dup[ o cas[, dup[ alta =i am sc[pat. Dar aici, prin gr[dini, ce-ai f[cut?
A dat o dat[ prr! =i te-a culcat la p[mânt. Da, se nimerise un neam\
prost, z[u c[ ia. Se vede c[ am avut oleac[ de noroc. +i tinerel! Tare
tinerel era, ia cu vreo câ\iva ani mai mare decât mine... Da, da, m[i,
cum te cheam[, c[ am uitat (Isai arat[ cu ochii spre omul care face o
gur[ pân[ la urechi). M[i, =i s[ v[ spun ce-am v[zut... Mergem noi, mer-
gem printre copaci, pe sub copaci, el întinde mâna, mai rupe câte-un
m[r, d[ s[-l mu=te =i se uit[ la mine: «}i bun ori?...» =i dac[ dau din
cap c[-i bun, m[nânc[, dac[ zic: «Nu!» îl azvârle =i m[ întreab[: «Din
Zbor fr`nt 69
care copac s[ iau?» Se vede c[ pe la dân=ii acolo în \ara lor nu prea

sunt mere, ori îs toate acre c[ nu prea pricepea ce-i bun de mâncat =i
ce nu... Zic: «M[ sui în copac =i-\i dau de cele coapte!» El: «Da n-ai s[
fugi?». Zic: «Unde s[ fug? Tu ai pu=c[». «E, pu=c[! Ce crezi c[ vreau
s[ te-mpu=c? E=ti b[iat bun. Cum s[ te împu=c?» Mi-a slobozit mâna
(prost, prost, dar m[ \inea legat bine de-o mân[), m[ sui, î=i umple
un sân de mere scuturate de mine =i ne ducem mai departe...». «Spune,
m[i Isai, de curva ceea! strig[ Ile ro=u la fa\[. Cum ai jucat cu dânsa
=i ai strâns-o?» «Du-te, m[i... c[ acu= te otânjesc! se sup[r[ Isai. N-am
jucat, ei au jucat, ei to\i... Bre, sta\i s[ v[ spun unde m-a dus neam\ul.
M-a dus, m-a dus pân[ am ajuns la o c[su\[ (una cu pere\ii de nuiele,
lipi\i cu lut, strâmb[, în care =ed vara oamenii în livezi). Credeam c[-s
gata, m[ bag[ acolo =i... or zice ca-s vreun partizan ceva ori vreun
spion. C[ de amu m[ cunoscuse ce-s =i de unde-s... Ba nu! Stai s-o
iau la rând. Mergem, mergem, neam\ul roade mere =i zvârle cioturile
în mine: bum! adic[ m[ împu=ca, m[ lovea în spinare. Deodat[ auzim
g[l[gie printre copaci, parc[-i o nunt[. Când ne d[m mai aproape,
vedem într-un fel de poiat[ ni=te movile de \[rân[ ro=cat[, mari
movilele (se vede c[ erau gropi, tran=ee ce-o fi fost), multe hârle\e în-
fipte în p[mânt. Mai la o parte, pe ni=te copaci verzi (meri ori ce-or fi
fost), t[ia\i, pr[v[li\i, =edea un neam\ gol pân[ la brâu =i bâzâia dintr-o
armonic[ de gur[. A=a o purta de bine încolo =i încoace, de nu se vedeau
decât ni=te scântei, a=a lucea muzicu\a... }n fa\a lui al\i vreo =ase-=apte
nem\i, goi pân[ la brâu, f[r[ c[m[=i, unii descul\i c[ era iarb[ =i \[rân[
proasp[t[, moale (ce-or fi s[pat, n-am putut în\elege groap[, dar
pentru cine?poate pentru dân=ii?). Jucau to\i în cerc, jucau =i nici nu
=tiu cum jucau, c[ dac[ am ajuns amândoi, adic[ eu =i neam\ul, acel
cu muzicu\a ne-a v[zut, dar ceilal\i nu ne-au v[zut. Ne-am oprit =i
când m-am uitat mai bine, am observat între dân=ii o fat[ descul\[,
într-o rochi\[ scurt[ (neagr[, dezbrobodit[, cu pletele retezate de-i
d[deau în gur[, =i a=a juca de nu i se vedea fa\a, numai uneori când
o îmboldea câte unul mai tare în sâni=ori, flutura capul =i atunci p[rul
îi s[lta de pe fa\[, =i am dovedit o dat[ s[ iau seama c[-i frumu=ic[
(pe urm[ spunea unul c[ trebuie s[ fi fost de aici din târg =i fugea cu
nem\ii, din cele cu p[cate,da-i drept, da nu-i drept, nu =tiu). Ei ce
crezi c[ f[ceau? Juca unul cu dânsa, o învârtea pân[ obosea, apoi
venea altul, nu zicea nimic =i i-o lua din mâini, =i fata juca cu cel[lalt,
juca pân[ obosea =i cel[lalt, apoi o lua al treilea... Pân[ ce am v[zut
c[ unul n-a vrut s-o deie altuia, a apucat-o de mân[ =i a târâit-o dup[
dânsul între copaci. Ai=tia au prins a striga, a fluiera, c[ de ce le-o ia,
dar acel cu armonica a \ipat =i to\i ne-au înconjurat pe noi, adic[
pe mine...» «+i ce i-au f[cut?» sare iar cu întrebarea omul de pe drum
lungindu-=i gâtul peste mas[ (vroia s[ vad[ cât mai este în c[ldare).
«Mie s[-mi fac[, m[i? a râs Isai. N-am zis c[ degeaba stric vorba cu
tine? |ii una ca nebuna, ce \i-au f[cut? ce \i-au f[cut?... Fetei celeia i-au
f[cut, nu mie. C[-ndat[ cum o aducea unul, o lua altul». «+i o... juca,
a=a-i?» rânje=te omul furând cu coada ochiului c[tre Ile, care parc[
a\ipise cu capul în piept =i cu spinarea sprijinit[ de bucata de perete
dintre ferestrele astupate cu gazete. «Pe mine, m[i, nu m-au jucat...».
De bun[ seam[, ce-aveau s[-l joace pe Isai? L-au pus s[ joace singur.
Dintru-ntâi i-au strigat celui cu muzicu\a s[ cânte, dar acela a ar[tat
c[ =i-a rupt obrajii suflând, a înh[\at altul muzicu\a din mâinile lui =i,
cum Isai era mai mult negru decât alb, ce s-o fi gândit ro=ca\ii? C[-i
\igan! +i hai s[ bat[ din palme =i s[-i strige s[ joace. Isai dup[ ce s-a
uitat de câteva ori la neam\ul lui =i l-a v[zut c[ râde, s-a gândit de ce
s[ nu joace cum a v[zut o dat[ la târg c[ juca un pui de \igan, =i ce
mai \inea minte, ce mai n[scocea pe loc, b[tea talpa, lovea cu palmele
peste pulpe de f[ceau hainele o g[l[gie =i un zgomot dr[cesc. S-a
mai aplecat de câteva ori, s-a învârtit într-un c[lcâi, c[-n degete nu
putea (îl durea), apoi odat[ s-a poticnit (pe urm[ =i-a adus aminte c[
unul dintr-în=ii i-a întins o varg[ sub picioare anume ca s[-l împiedice) =i
a c[zut. Pân[ s[-=i deie seama ce =i cum, a v[zut c[-l plou[ de-asupra
(cineva îi r[sturnase în cap o c[ldare cu ap[ o v[zuse mai încolo
nem\ii jucând, se duceau când unul, când altul =i-=i b[gau capul în
c[ldare ori luau cu palmele =i-=i stropeau fa\a). S-a sculat Isai, s-a uitat
împrejur, dar n-a v[zut nimic, iar dând cu mâinile pe la ochi a v[zut c[
Zbor fr`nt 71
are glod pe fa\[ (era \[rân[ la fundul c[ld[rii =i a=a, cu totul, i-au tur-
nat-o în cap). Nem\ii hohoteau, ar[tau cu degetul la dânsul =i râdeau
pân[ a început unul a-l trage de fundul pantalonilor, Isai s-a întors cu
fa\a la dânsul, altul l-a îmboldit cu varga în ceaf[, Isai s-a întors spre
acela, altul l-a nimerit cu un bulg[re în frunte. Isai a închis ochii (nu
era chiar moale bulg[rele s[ se f[râme). Dac[ a v[zut a=a, a prins Isai
a râde =i el, =i mai dându-se o dat[ peste cap, a alergat la neam\ul
care-l prinsese, a luat bobina cu fir telefonic =i a zis: «Hai!» Neam\ul a
zis: «Mergem» =i i-a ar[tat s[ mearg[ înainte ca s[-l poat[ vedea mai
bine, c[ începuse copaci de=i, ni=te tufari de c[tin[, printre gr[dini,
r[zoarele oamenilor... Dintr-acestea Isai, se în\elege, n-a spus nimic
nim[nui, poate numai a=a pe scurt de tot lui Ile s[-i fi povestit atunci
demult, lui Ile, altora n-a suflat o vorb[. Cât despre dânsul, el le
\ine minte bine pe toate, =i numai pentru c[ vroia s[-l z[d[re pe Ile le
mai sucea în fel =i chip. A=a c[ despre întâmplarea cu sc[ld[toarea =i
cu împuns[turile (mai p[timise acolo =i altele cu banda aceea de nem\i,
dar nici el nu vroia s[-=i aduc[ aminte de toate,prea erau grele), n-a
povestit, dar cât au trecut clipele acestea cu toate prin minte a stat =i
s-a uitat la buza paharului. S-a uitat în t[cere =i pe frunte i s-au adâncit
câteva dunguli\e (auzi afar[ glasul b[iatului care parc[ striga, parc[
plângea, auzi, dar nu =tiu de ce nu putu s[ se scoale s[ se duc[ s[ vad[
ce-i, nici s[ se întoarc[ =i s[ deie gazeta la o parte din fereastr[: «S-a
ogoi el singur. Mam[-sa ce-=i târâie poalele de p[mânt?»). «M[i Isai,
m[i, da cu fata ceea ce-au mai f[cut?», întreab[ iar omul c[tând la
paharul strâns în pumnul lui Isai. «Tu întreab[-l cum a fost la ou[-n
sat! sare cu gura Ile f[r[ m[car s[ deschid[ ochii. Spune-i, bre Isai,
câte ou[ ai adunat de prin cuibare de pe la oameni în ziua aceea?»
«Nu atunci, a doua zi». Ile iar[ i se pune împotriv[: «Ba tot în ziua
ceea. Ai uitat, eu î\i spun!» «De unde =tii a=a de bine?» «Apoi c[ ai stat,
m[i Isai, vreun ceas în z[mnic, \i s-a p[rut c[ a trecut o zi =i o noapte.
A=a ziceai...» «Când ziceam? |i-am spus o dat[ s[ taci, m[i Ile!» Isai se
sup[r[, dar pe loc îi trece, î=i aduce aminte cum l-au scos din groap[ =i
l-au dus iar[ undeva. Credea c[-i gata cu dânsul: îl împu=c[. Când se
uit[, vede c[-l duc în sat. «M[i omule, m[i! M-am b[gat prin cote\ele =i
poie\elele oamenilor =i n-atâtea ou[ câ\i p[duchi am strâns, p[duchi
de g[in[...». «Chiar a=a? râde cel chemat de pe drum =i iar se uit[ cu
un ochi în c[ldare. P[duchi de g[in[? Mul\i?» +i când l-a a\intit Isai cu
privirea vrând s[-=i aduc[ aminte de unde s-a luat matahala asta în
fa\a lui, cine l-a chemat, a auzit iar \ip[t sub ferestre, erau glasurile
b[iatului =i al femeii: femeia striga, blestema, iar b[iatul plângea. Isai
a dat n[val[ pe u=[ afar[ îl bate!=i când a ie=it în prag a v[zut
cerul tot clocotind de ni=te p[s[ri m[runte, negre, care se zvârcoleau
ca un nour fioros care aici se da pe-o parte, aici pe alta. +i p[s[rile
acelea ba se în[l\au sus de tot c[ abia se vedeau, ba c[deau pe-o arip[,
apoi se repezeau cu toatele spre o alt[ pas[re, mai mare, cu ni=te aripi
late, care vroia s[ fug[ de dânsele, dar fiind mai greoaie nu putea.
P[s[relele o ajungeau, o izbeau cu clan\urile =i s[reau din pas[rea cea
mare fulgi =i pene. Tot atunci în ziua când au fug[rit l[stunii gaia, tot
în ziua aceea, oleac[ mai târziu, a dat un câine la Isai în ograd[, mai l-a
mu=cat pe b[iat. Femeia striga c[-i turbat, îl afurisea pe Isai c[ nu iese,
c[ =ade în cas[ cu paharul în mân[, cu dracu =tie cine... Tot în ziua
aceea Ile l-a legat cu funia, l-a trântit pe Isai în mijlocul casei =i i-a
turnat câteva g[le\i de ap[ (de acum seara, când s-a întors Isai din sat
mort beat, nu-i vorb[, era bine ciocnit de acas[, dar când a auzit de
câine =i a ie=it =i a alergat, câinele nu mai era, fugise ori nici nu fus-
ese dar când s-a întors s[ se a=eze la mas[, omul chemat de pe drum
disp[ruse =i el, =i nevast[-sa sp[la c[ldarea la putin[, iar mai încolo,
peste gard, g[inile se adunaser[ =i ciupeau ceva de pe p[mânt =i
începuser[ a se face vesele =i a s[ri ele la coco=). A=a c[ n-a mai dovedit
nici Isai =i nici Ile s[ povesteasc[ acelui str[in chemat de pe drum cum
a fost mai departe întâmplarea, ci numai i-au pomenit despre unul
Ochel[rosu, acela care-l prinsese pe Isai =i-l dusese legat, apoi despre
altul care-i zicea B[rbosu =i care l-a luat pe seama lui =i l-a zgâl\âit bine
=i de câteva ori era s[-l împu=te, =i de ofi\erul cu capul sur care-i spunea
lui Isai c[, dac[ o s[ fie b[iat de=tept =i cuminte, îl ia în Germania cu
dânsul =i-l face general. Dar despre asta numai a pomenit Isai, pentru
Zbor fr`nt 73
c[ n-a avut când a se în\elege, el =i cu Ile, c[ l-a legat Ile ca pe un ho\

oarecare =i pe urm[, dup[ ce a adormit Isai, s-a a=ezat lâng[ dânsul =i a
plâns. A plâns de necaz c[ iaca ce zile au ajuns ei, fra\ii, de trebuie s[ se
bat[ unul cu altul, ori, poate, =i-a adus aminte povestea bunelului cu cei
doi fra\i, care s-au dus la sc[ldat, unul a vrut s[-l sperie pe cel[lalt, s-a
f[cut c[ se îneac[, aista a s[rit s[-l ajute =i s-au înecat amândoi. +edea
Ile, ]=i =tergea obrazul cu dosul palmei =i plângea (a r[mas singur cu Isai
în cas[ femeia luase copiii =i se dusese iar la mam[-sa), plângea pentru
Isai c[ =tia ce om bum la suflet îi =i uite ce zile negre a ajuns...
Când a v[zut c[ se închide capacul deasupra lui, apoi se las[ ceva

greu pe dânsul (ce s[ fie? nu era nimic pe aproape ori poate îl
leag[, pune vreun lac[t pare-se, avea ni=te belciuge capacul, iar
înainte de a-l lega ori de a-l încuia, a c[lcat pe dânsul), Isai a vrut s[
strige: de ce l-au b[gat iar aici, c[ n-are de gând s[ fug[, le-a spus c[
nu fuge, trebuie s[ g[seasc[ vaca mai întâi, f[r[ dânsa nu se poate
duce acas[. Tot drumul cât au mers spre sat =i înapoi i-a spus B[rbo-
sului c[ el caut[ vaca, vaca lor care s-a r[t[cit prin livezi, vaca o caut[,
nu altceva. Dar B[rbosu se uita la dânsul de sus (era ceva mai înalt
decât Ochel[rosu, dar =i mai fioros, unde s-o fi dus acela? Cu acela se
în\elegea oarecum când mergeau amândoi printre copaci i-a
scuturat mere, la urm[ chiar l-a dezlegat, aproape de c[su\[... Unde
s[ fie cel cu ochelari?), se uita =i nu zicea nimic, numai cl[tina din
cap =i-l împingea cu cotul s[ mearg[ mai repede, Isai se uita la dânsul
=i nu putea s[ vad[ ce are pe fa\[ (r[utate, zâmbet ori n-are nimic, i-a
r[mas numai cruzimea, iar ca s[ =i-o ascund[ =i-a l[sat barb[ neagr[,
deas[ =i cârceiat[ ca de \igan), =i iar pleca ochii =i mergea înainte =i
se gândea unde-l duce =i de ce-l duce =i tot zicea c[ s-a pornit s[ caute
vaca. Se uita prin p[r\i s[ vad[ nu cumva este vreo vac[, într-un loc a
v[zut ni=te tunuri îngropate în p[mânt, numai vârfurile \evilor afar[,
în alt loc ni=te acoperi=uri de ma=ini, ori poate tancuri, nu se =tie, c[
erau îndosite între copaci =i acoperite cu tufari, în alt loc a auzit sfor[it
de cal, a v[zut o coad[ rotindu-se =i a dat s-o ieie într-acolo, dar
neam\ul l-a izbit de mân[ =i l-a împins înainte: «Ce te holbezi prin
p[r\i? Mergi înainte!»
Isai ridic[ un picior =i-l pune peste cel[lalt: p[mântu-i rece, se vede
c[-i aproape apa de-i a=a rece. În groapa asta unul cu livada o fi \inut
merele, la r[coare. Ori a fost vreun nevoia= care tr[ia aici =i iarna, =i
groapa asta, z[mnicul, era beciul lui. Î=i freac[ Isai piciorul de cel[lalt
ca s[-l înc[lzeasc[ olecu\[, apoi îi schimb[ locul s[-l înc[lzeasc[ =i
pe cel[lalt.
De ce l-au dus în sat =i l-au adus înapoi? Numai ca s[ le adune
ni=te ou[? C[ nici n-a strâns a=a de multe. De unde ou[ dac[ ei au
mâncat g[inile? Cum zicea femeia aceea: «Mai mânca\i de vrabie =i
rândunic[, c[ g[inile...», dar nu =i-a mântuit vorba c[ B[rbosu i-a
ar[tat ce are în mân[, =i baba a r[mas cu gura c[scat[. Nu, nu pentru
ou[ l-au dus în sat, pentru altceva l-au dus. Pentru ce adic[ s[-l fi
dus? L-au dus s[-l lepede, dar pe urm[ s-au gândit c[ ar fi bine s[-l
mai \ie, c[ poate s[ le prind[ bine. Dar ce vor s[ fac[ cu dânsul? De
ce l-au b[gat o dat[ în groapa asta,l-au scos, l-au adus înapoi =i amu
l-au b[gat iar[? De ce?
Se scoal[ Isai de pe piatra pe care =ade, urc[ pe dânsa, se înal\[
s[ ajung[ la capac, dar groapa-i adânc[ =i nu poate ajunge. Pune pi-
ciorul pe o sc[ri\[ s[pat[-n perete, se înal\[ =i vede pe sub marginea
capacului o dunguli\[ de lumin[ =i-n dunguli\[ o raz[ de cer albast-
ru, iar într-un col\ cl[tinându-se ni=te vârfuri de crengi.
Afar[-i cald s[ te tope=ti, da el =ade în groapa asta umed[,
muceg[ioas[ (apa trebuie s[ fie în fa\[ aici, nu degeaba-i a=a de jilav
ori poate nu s-a uscat de ast[ prim[var[, c[ aici nu r[zbate soarele
niciodat[). Sare din loc =i umbl[ iar cu mâinile pe pere\i, pe jos, prin
col\uri, prin unghere, poate-a g[si ceva, m[car ni=te sfecl[ din an de
ros, dar nu-i nimic. Numai morcovi zbârci\i, usca\i =i altceva nimic.
Foamea-l ame\e=te, =i Isai g[se=te cu greu piatra =i se a=az[, î=i freac[
iar picior de picior, zgribulit, cu mâinile adunate la piept.
La ceilal\i oameni, cum intrau în ograd[, B[rbosu se uita unde-i
cote\ul, poe\ica ori saraiul =i-i ar[ta cu mâna: «Intr[!» (Isai intra, dar
Zbor fr`nt 75
numai cu gândul c[ o s[ g[seasc[ o sp[rtur[ s[ ias[ pe alt[ parte =i s-o

cotigeasc[, dar, ca într-adins, nu era =i trebuia s[ ias[ înapoi cu dosul
înainte, s[-i deie neam\ului prada =i tot el s[ culeag[ blestemele de la
babe), iar la casa a treia din margine, pe partea dreapt[, B[rbosu i-a
zis: «Stai aici», i-a ar[tat locul unde s[ steie nemi=cat =i s-a dus la
omul care ie=ise în întâmpinarea lor (avea =i acela barb[ tot a=a neagr[
=i cârceiat[) =i au vorbit mult amândoi (cum s-o fi în\eles, dac[ lui
Isai, când vroia s[-i spun[ ceva, îi ar[ta: a=a, a=a...), =i omul cu barb[
s-a uitat la Isai, de câteva ori, apoi a dat din cap (\ine minte bine cum
a cl[tinat din cap omul, a zis: nu) =i, dup[ ce-au ie=it de-acolo, nu s-au
dus mai departe la deal, pe uli\ele satului, ci au cotit înapoi, =i de la
acela n-au luat nimic...
Isai sare speriat de pe piatra lui. Se ca\[r[ cum poate pân[ sus,
apucându-se de ni=te be\e =i d[ cu capul în capac. Nici se clinte=te
din loc capacul. Mai d[ o dat[ (s[ scape de aici, s[ scape pân[ nu l-a
doborât foamea de tot de asear[ n-a pus nimic în gur[, cât a gustat
cartofi cop\i). Dac[ mai =ade aici o s[-l m[nânce viermii, =erpii... =i
când se gânde=te la =erpi, î=i aduce aminte c[ ai=tia anume prin locuri
umede se plodesc =i-l trece rece pe la pulpe. Mai love=te o dat[ cu
fruntea în scândura capacului =i \ip[ cât îl \ine gura. Prin \ip[tul =i
vuietul din urechi aude trop[it de cizme afar[, aude vorb[, apoi vine
cineva =i începe s[ hodorogeasc[ cu ceva... Deschide! Îi deschide! O
s[-i deie drumul! O s[-l lase s[ se duc[... +i Isai începe s[ strige iar,
mai tare, c[ el caut[ vaca, vaca lor, care s-a r[t[cit prin gr[dini (de ce
n-a fugit când o suduia neam\ul pe baba ceea? trebuia s[-=i fac[
vânt, s[ sar[ peste gard, s[ fug[ pân[ sc[p[ta în râpu=oara cotit[
=i acolo prin c[tini= nu-l mai prindease ducea la m[tu=a,oare Ile
=tie c[ el a fost în sat? i-a spus cineva? l-au v[zut oameniiputea s[-l
cunoasc[ vreunuldac[ Ile-i la m[tu=a, o s[-i spun[: «Uite, m[i, l-am
v[zut pe frate-tu. Dar era =i un neam\... Ce, frate-tu s-a dat cu
nem\ii?» ce-o s[ cread[ Ile? dac[ a g[sit calul, =tiut c[ trebuie s[
fie la m[tu=a s[ scape, s[ scape din groapa asta!). Capacul se ridic[.
O bulboan[ de lumin[ =i c[ldur[ se pr[bu=e=te de sus asupra lui Isai,
în aceea=i clip[ simte o lovitur[ t[ioas[, repezit[, =i cade înapoi pe

piatr[, ame\it. Peste o vreme când se dezmetice=te, duce mâna la cap
=i simte în cre=tet o umfl[tur[ ud[, cleioas[: i-au spart capul. Se
ghemuie=te iar[ cu mâinile strânse la piept =i de acuma nu mai ridic[
ochii s[ se uite în sus, doar ar prinde m[car un fir de lumin[, nu,
=ade ghebo=it a=a =i ceva cald începe s[ cad[ de sus pe obraji, =i de
acolo pe genunchii în\epeni\i.
La început credea c[-i o glum[ (l-au v[zut înc[lzit, asudat =i ce s-o
fi gândit? hai s[-l b[g[m oleac[ s[ se r[coreasc[), dar când l-au vârât
aici a doua oar[ =i când a început s[ strige, iar ei, în loc s[-l scoat[, l-au
tr[snit în cap, Isai a în\eles c[-i gata, s-a zis cu el. +i de ce r[zb[tea
mai adânc în mintea lui gândul: «Gata, s-a zis cu mine», tot mai tare
îl îneca plânsul, sughi\urile îi sp[rgeau pieptul, =i l-a cuprins un tremu-
rat de-i cl[n\[neau din\ii în gur[, =i el gemea cu capul strâns în pumni.
Unde s-a pornit =i unde a ajuns! Se vede c[ dracul l-a împins de-a
scos nasul din tufari, c[ nu erau nici un fel de câini a=a i s-a n[z[rit!
N-a putut s[ a=tepte pân[ se întuneca bine? Atunci ar fi r[zb[tut mai
u=or! +i-ndat[ vede-n fa\a ochilor l[stunii zburând pe deasupra =i
\ipând. Poate c[ ziceau: «Nu te bag[, b[iete, c[ mare primejdie te
a=teapt[!» Nu i-a ascultat... =i a trecut. Ori poate dimpotriv[, îl în-
demnau s[ treac[ mai repede, cât îl poate g[si pe Ile, c[ dac[ mai
întârzie oleac[ îl scap[ =i se duce mai departe =i nu-l mai g[se=te, nu-l
mai ajunge... Dar mama, s[rmana, ce-o fi f[când acolo singur[, cu
fata bolnav[? Poate c[ de amu nici nu mai este surioara lui, poate s-a
mântuit de necaz... Mama umbl[ prin sat, roag[ pe oameni s[-i deie
ni=te scânduri, intr[ la unul, intr[ la altul (dac[-i sat str[in =i nimeni
n-o =tie, n-are pe nimeni), =i to\i dau din umeri: «N-avem, de unde s[
avem scânduri?» Mama se uit[ la cer =i porne=te mai departe. Tre-
buie s-o îngroape, dar cu ce s-o îngroape? Isai plânge, plânge într-însul
s[ nu-l aud[ nimeni... Parc[ se vede mergând din urma unui sicriu,
=i-n sicriu sor[-sa, dar parc[ nu-i ea, ci-i chiar el, Isai, =i oamenii întrea-
b[: «Dar ce-a p[\it de-a murit Isai?» «N-a murit, l-au împu=cat nem\ii».
Zbor fr`nt 77
«Cum l-au împu=cat dac[ era viu când s-a dus neam\ul din sat?»
«D-apoi c[ el... ce i-o fi dat în cap... a trecut la dân=ii, dincolo, nem\ii
l-au prins, au zis c[-i partizan, spion =i l-au împu=cat!» Nici la m[tu=a
n-a ajuns, nici pe Ile nu l-a g[sit =i nici lui bunelu nu i-a spus ce treab[
are de gând s[ fac[. Dac[ i-ar fi spus (poate nu l-ar fi l[sat, i-ar fi zis
ceva, =i Isai l-ar fi ascultat, dar a=a... Dar a=a parc[ nu l-a ascultat?
C[ doar bunelul i-a spus pe unde se poate trece: pe la gârl[ mai sus
de cot. Isai pe acolo a trecut, a trecut =i nimeni nu l-a v[zut... Dar
când a înfipt mâinile-n mal, pe pragul de sub ap[, a dat de ceva, credea
c[-i un b[\ ceva, era o pu=c[ (într-adevar, d[duse de-o pu=c[ l[sat[ cine
=tie de când de fapt, pe malul acela au fost b[t[i multe, mai înainte,
se vede c[ a c[zut vreunul ucis, omul l-a dus apa, iar pu=ca s-a rostogolit
=i a r[mas acolo), ce-i drept, ruginit[, dar poate c[ era bun[... Ia s[ fi
avut o pu=c[ cu dânsul, îl da la p[mânt pe Ochel[rosu când l-a z[rit
între tufari, =i sc[pa, dar a=a... Ori m[car un pistol s[ fi avut... Putea
s[ pun[ mâna pe unul de la moscalii lui bunelu, c[ au. Ori s[-l roage
pe Timo=a s[ i-l deie pe-al lui, c[ el totuna amu r[nit n-are unde se duce
=i ce face cu dânsul... Dar a=a, s-a b[gat cu mâna goal[ =i l-au g[bjit
ca pe un pui, ca pe o...
Sare Isai în picioare: «Dac-oi sta a=a, am s[ înlemnesc aici».
Porne=te cu mâinile întinse s[ bâjbâie, pip[ind pere\ii gropii cu
palmele... Oare s[ fie vre-o bort[ undeva? +i-a adus aminte c[ la baba
Motrea pe care au ucis-o ieri (poate alalt[ieri, nici nu mai =tie aici
rostul zilelor), la bab[ în cas[ era lâng[ sob[ o groap[, =i dac[ coborai
în groap[, puteai s[ treci pân[-n beci, poate c[ este =i aici vreo
sp[rtur[ care... Unde poate s[ duc[? Numai în c[su\[, dar acolo-s ei?
Dac-ar fi! Dar nu-i nici o sp[rtur[. Merge Isai înainte, bâjbâie cu
palmele (pere\ii îs jilavi, plini de mucegai, în unele locuri ies r[d[cini
de copaci, de ierburi poate este vreo r[sufl[toare?), se uit[-n sus
nic[ieri nici un fir de lumin[. Se las[-n pirostrii =i porne=te-n ge-
nunchi pe jos, poate d[ de vreo bucat[ de fier: un hârle\, vreo custur[
ceva (s[ sape într-un col\ s[ sparg[ peretele unde-i mai u=or
unde-i un lemn, o grind[, s[ aib[ mai pu\in de lucru), d[ cu mâinile
pe jos, dar numai o a=chie de scândur[ g[se=te =i aceea jilav[, pu-

tred[ c[ se f[râm[ în palm[... Î=i scutur[ mâinile una de alta, le =terge
de =olduri =i simte c[ iar îl frige-n cre=tet... Oare cu ce l-o fi p[lit? Cu
patul armei, poate cu ciubota ori numai a dat drumul capacului când
a vrut s[ scoat[ capul... Se suie cu picioarele pe piatr[ =i st[ a=a într-un
picior, ghemuit. «Gata, s-a zis cu mine, de aici nu mai ies... Nu mai
ies... Nu mai ies... Cine =tie, poate s[ înceap[ chiar azi, nem\ii or uita
de mine... Ori vor veni ni=te avioane, vor arunca bombe =i... Nem\ii
or fugi, ru=ii s-or duce dup[ dân=ii... +i cine are s[ m[ scoat[ de aici?
Cine are s[-mi deschid[? De ce m[ \in atâta? Cât[ vreme a trecut? Îi
sar[ ori diminea\[? Când m-au b[gat a doua oar[, soarele sc[p[tase
mult dup[ amiaz[... Amu ce vreme s[ fie?... Isai schimb[ piciorul. Se
vede c[ nu m-au crezut c[ umblu dup[ vac[... Dac[ m-au dus pân[-n
sat, de ce nu mi-au dat drumul? De ce n-am fugit când o str[=nicea
B[rbosu pe baba aceea? De ce n-am s[rit peste gard... Amu-i târziu...
S-a zis cu mine. Auzi, s-a zis cu tine, m[i Isai! Isai odat[ scrâ=ne=te
din din\i: Nu! Trebuie s[ ies! S[ ies de aici! S[ scap. Dar cum? Cum?!».
Ia piatra de jos, o duce într-un col\, o sprijin[ de perete, urc[ pe ea =i
începe s[ road[ cu unghiile-n perete. T[râna-i umed[, jilav[, i se lipe=te
de degete, el roade, roade, roade, peste o vreme cearc[ s[ vad[ cât a
s[pat =i vede c[ n-a s[pat mai nimic, nici cât latul unui deget, se
trânte=te cu fruntea de perete, izbe=te cu capul pân[ cade neputincios
jos, al[turi de piatr[, ame\it. «Ile, frate, unde e=ti?... \ine-te m[car
tu... Mam[, bunelule, veni\i s[ m[ scoate\i de aici... Ei, las s[ m[
omoare. Las s[ m[ împu=te...», =i iat[-l se vede dus cu arma din urm[,
îl duc vreo câ\iva ori poate-i numai unul (nu =tie, c[ nu se poate uita
înapoi s[ vad[), merge =i-=i zice: ori a=a, ori a=a, totuna s-a mântuit
cu mine s[ fug! +i da s[ fug[ (se face c[-i aproape de mal nu-
mai vreo câ\iva pa=i sare drept în ap[ =i s[ pofteasc[ atunci s[-l
g[seasc[ ori s[-l prind[ el îi pe=tele care-\i trece =i un kilometru pe
sub ap[, nev[zut). A=a =i face Isai. Cum merge se repede brusc într-o
parte, neam\ul strig[, aude împu=c[turile una, doua, trei (ce nai-
ba: pistol-automat, dar împu=ca a=a rar?), dar gloan\ele trec pe al[turi
Zbor fr`nt 79
(ciudat lucru: vede cum zboar[ gloan\ele pe lâng[ dânsul dac[ ar

vrea s[-l ating[ vreunul l-ar prinde din zbornu, ar întinde mâna =i
l-ar da într-o parte, s[ treac[ pe al[turi cum a întins mâna când s-a
uitat sus c[tre soare, la l[stunul care \ipa de deasupra =i-i zicea ceva).
+i el, Isai, se vede dintr-odat[ în cu totul alt[ parte, nu mergând cu
neam\ul de-a lungul malului, ci într-o poian[ verde, într-o p[dure, =i
în poiana aceea ca din nimic r[sar în fa\a lui =ase b[ie\i, goi pân[ la
brâu, =i to\i vin spre dânsul lunecând ca pe ghea\[, to\i drep\i parc[ ar
fi ni=te statui, =i cum ajung drept dânsul, întind câte o mân[, =i-n mân[
au câte un ou, =i parc[ vor s[ i le deie lui. Isai se uit[ mirat, le cunoa=te
îs ou[le pe care le-a luat de la bab[ lunguie\e, ascu\ite la un
cap[t =i g[lbui, dar de ce-s a=a de mari? Îs mai cât capetele b[ie\ilor,
dar... vezi c[ nu-s b[ie\i, ci ni=te mo=negi, au b[rbi negre, dar dac[-s
mo=negi, de ce-s f[r[ c[m[=i? Mo=negii îi întind ou[le mari cât capetele
lor, iar Isai nu =tie ce s[ fac[: s[ le ieie, s[ nu le ieie. Cum s[ le ieie, ce
s[ fac[ cu ele? +i când vrea s[ clatine din cap c[ nu-i trebuie ou[ a=a
de mari, în fa\a celor =ase apare o fat[ în rochie neagr[, dar f[r[ picioare
=i strig[: «Ucide\i-l!» +i numai a strigat, ou[le toate cad asupra lui, se
sparg în capul lui, =i prind a-l îneca, =i el se în[du=[, vede c[ se în[du=[,
vrea s[ deie din mâini =i nu poate se îneac[...
B[rbosu îl împinge peste prag, din urm[.

Isai calc[, piciorul i se duce în jos parc[ ar calc[ într-o pr[pastie, =i
atunci, f[r[ s[ vreie, ridic[ mâinile s[ se apuce de ceva, dar, iat[, simte
p[mântul sub talp[. P[mânt tare, uscat, p[mânt b[t[torit, plin de urme
de cizme cu g[m[lii de cuie, cu potcoave grelele simte cu talpa, cu
pielea degetelor a=a multe urme, c[ totu-i parc[ pres[rat cu spini,
numai bor\i, bor\i, bor\i. Iar aici, lâng[ u=[ o l[s[tur[. Cum =i-a înfipt
Isai privirea-n p[mânt, a=a a =i r[mas cu ochii \intui\i de urmele aces-
tea, la bor\ile acestea. Trebuie s[-=i înfrâng[ frica, s[ se înving[, s[ ridice
capul s[ se uite drept înainte (unde l-a adus? pentru ce l-a adus?
s[-l fi mutat aici, la cald, la uscat?dar o s[-l lase tot închis?când a
trecut pe lâng[ c[su\a asta a v[zut c[ are ni=te ferestruici mititele), =i
un gând îl fulger[ prin minte: de aici o s[ fug[, de aici! Numai dac[

iese B[rbosu =i-l las[ singur... De aici... de aici... de aici... Simte deoda-
t[ c[ nu-i singur în c[su\a mai pe jum[tate intrat[ în p[mânt. Nu-i
singur. Mai este careva. Se aude suflând cineva. Poate-i B[rbosu? N-a
r[mas afar[, a intrat =i el, a închis u=a pe din[untru =i st[ la spatele lui.
Dar nu, este cineva în fa\[. Dintr-acolo. Respir[ greu, rar, obosit.
Isai d[ mâinile la spate e aproape u=a? le retrage repede.
B[rbosu-i la spatele lui. A sim\it r[ceala pistolului-automat. Parc[ l-a
fript! Unde l-a dus? Ce vrea s[ fac[ cu dânsul? Aici... Aici?
Komm!
+tie el cuvântul, =tie ce înseamn[. Face o jum[tate, o jum[tate de
pas înainte =i se opre=te. Ridic[ încet capul: o mas[ lat[ cu picioare
groase de lemn cu urme de flori. Dou[ cizme înfipte în fa\a lui.
Komm! Mai tare, mai r[spicat, mai aproape.
Mai face o jum[tate de pas, o jum[tate de pas numai.
Komm! Komm! r[sun[ deasupra lui. O mân[ grea îl apuc[ de
b[rbie =i-i ridic[ brusc capul de-i trosne=te osul cefei.
Trei cu\ite de lumin[ îl izbesc în ochi: unul negru tocul revolve-
rului de la cing[toare; altul ro=u-sângeriu, geamul mic din fund; =i al
treileaochii oare-l privesc, mari, aprin=i, sfredelitori, gata s[-l
str[pung[. O frântur[ de clip[ s-a întâlnit cu ei =i a închis ochii, nu
se poate uita, îl ard, îl frig ochii aceia. Acum ce-o s[ fac[? O s[ scoat[
pistolul =i-o s[ trag[? Ori întâi o s[-l loveasc[ în cap? +i are-n cre=tet
o sp[rtur[... De nu l-ar p[li tot acolo unde l-a lovit acela cu c[lcâiul.
+i pe urm[... Chiar o s[-l împu=te? O s[-l împu=te? +i n-o s[-l mai
vad[ pe bunelu?.. Pe mama... N-o s[-l g[seasc[ pe Ile? Tot atunci, din
adâncul sufletului, al întregii lui fiin\e, se ridic[ un val fierbinte, greu
cum îi smoala, de-i potope=te =i minte, =i suflare, =i inim[ tot, =i
din valul acela întunecat =i amar r[sare un r[cnet: nu! care cutremur[
p[mântul din toate m[runtaiele lui, livada asta =i p[durea cu to\i
copacii =i tufarii, dealurile =i sem[n[turile, Nistrul cu apele, cerul cu
soarele... Isai porne=te s[ plâng[ de-l îneac[ lacrimile, plânge de se
cutremur[ tot ca o frunz[-în vânt, ca zghihuit de friguri.
Zbor fr`nt 81
Deodat[ mâna care-l \inea de b[rbie î=i sl[be=te strânsoarea (ca

s[ scoat[ pistolul? amu odat[ s[ se trânteasc[ la p[mânt s[ se
izbeasc[ printre picioarele B[rbosului s[ deie cu capul în u=[...), =i
Isai simte c[-l tip[re=te cineva cu palma pe obraz.
Deschide ochii, =i-i =terge cu pumnii. Nu l-a împu=cat? Nu-l
împu=c[? Poate chiar n-o s[-l împu=te. De ce s[-l împu=te? Începe s[
plâng[ =i mai tare, cu glas.
Vede printre lacrimi în fa\a lui un neam\ în vârst[, nu prea nalt,
cu tunica altfel decât la ceilal\i (trebuie s[ fie un ofi\er da, îi
ofi\er!) =i cu capul sur. Nu-i vine a crede sur. A=a i se pare?...
Dup[ ce-=i mai =terge o dat[ lacrimile se uit[ =i vede c[ da, îi sur la
cap, într-adev[r sur.
Îl tip[re=te cu palma pe obraz =i-l întreab[, prin semne:
De ce plângi? De ce plângi a=a tare?
Dar ochii lui nu-s chiar a=a de r[i cum i-au p[rut la început. Isai
arat[ cu mâinile la gur[ =i la pântece:
Mi-i foame... Mi-i a mânca... N-am mâncat nimic... Mi-i foame
foame
Ofi\erul clatin[ din cap:
A=a? Zici c[ \i-i foame?
Parc[ vrea s[ zâmbeasc[, =i atunci Isai observ[ deodat[ c[ ochii
ofi\erului sunt alba=tri, obosi\i, =i c[ el, Isai, parc[ l-a v[zut undeva,
degeaba s-a speriat c[ o s[-l împu=te, degeaba a început s[ plâng[
a=a, i-a p[rut r[u cum s-a \inut =i s-a purtat pân[ acum, s-a f[cut de
ru=ine, pot s[-l cread[ un b[ie\a= prost, ne=tiutor =i... Dar peste o
singur[ clip[ ofi\erul se întunec[ la fa\[, se apleac[ iar deasupra lui
(nu, ochii îs aceia=i, aprin=i, sfredelitoris-a în=elat!), odat[ îl apuca
cu amândou[ mâinile de umeri:
Partizan?
Isai tace.
Vorbe=te!
Isai clatin[ din cap: nu.
Partizan? mai r[cne=te o dat[ ofi\erul.
Se uit[ Isai \int[ la vulturul de pe tunic[ (um[rul se mi=c[ ridic[

mâna vrea s[ scoat[ pistolul? um[rul se întoarce mai tare o
s[-l izbeasc[ cu pistolul în cap? numai de nu l-ar lovi la ran[),
a=teapt[ lovitura, împu=c[tura ce-o fi, numai s[ fie mai degrab[
(de asta l-au \inutcred c[-i partizana vrut s[ rup[ sârmele tele-
fonicede asta l-au dus în sat de asta l-au închis...), dar um[rul la
care se uit[ se întoarce, apoi îl vede cum se îndep[rteaz[ de dânsul.
Ofi\erul se duce, se a=az[ la mas[ într-un jil\ de lemn, se las[ pe
speteaz[ =i tace. +ade a=a nemi=cat mult, cu capul dat pe spate. Acum,
în dreptul ferestruicii capul lui e ro=u, sc[ldat parc[ în sânge pe la
frunte, iar în partea asta negru, umbrit, =i numai un ochi prive=te
nemi=cat undeva înainte, drept înainte.
Deodat[ începe s[ vorbeasc[. Vorbe=te f[r[ a-l privi, mult, neîn\eles,
=i lui Isai îi pare c[ vede cuvintele umplând masa, ridicându-se,
umplând c[su\a toat[, umplându-i urechile, ochii, le vede cuvintele
acelea acoperindu-l, dar nu le în\elege, le ascult[, dar nu le poate
pricepe, c[-s cuvinte str[ine, nep[trunse, col\uroase... Simte c[-i
vorbe=te lui =i se uit[ mirat: oare chiar crede c[ el în\elege ce spune,
ori nu cu dânsul, nu pentru dânsul vorbe=te?
Domnul ofi\er zice c[ ar putea s[ deie ordin s[ fii împu=cat
chiar acum, dar =i-a adus aminte de feciorul lui, de seama ta, =i i s-a
f[cut mil[ de tine, da, mil[...
Domnul ofi\er zice c[ dac-ai s[ r[spunzi drept la întreb[rile lui =i
n-ai s[ ascunzi nimic, dar absolut nimic, o s[ caute s[ fac[ tot ce va
putea mai bine pentru tine. Iar dac[ vei încerca s[ min\i, domnul ofi\er
zice ca va da ordin s[ fii împu=cat imediat aici, în fa\a acestei c[su\e...
Domnul ofi\er întreab[: cine te-a trimis pe linia întâi, cine =i
pentru ce te-a trimis? Ce trebuia s[ faci =i s[ observi? Spune!
Se uit[ Isai printre lacrimi la domnul ofi\er care st[ nemi=cat,
neclintit, de parc[ nici buzele nu i se mi=c[ atunci când vorbe=te (nu
l-au crezut? îl socot partizan cred c[-i trimis de cineva nu,
nu l-a trimis nimeniel singur a venit vezi, Ile, ce-ai f[cut?
vezi, Ile, unde-am înc[put? zici c[ nu trebuia s[ m[ pornesc dup[
Zbor fr`nt 83
tine? dar mama, dar sora? =i bunelul a=a mi-a spus oare a
=tiut c[ a=a o s[ se întâmple?... m-ai apucat, m[i Ile, î=i m[ tragi la
fund, la fund... unde e=ti, Ile? ai g[sit calul? am fost în sat nu
m-ai v[zut? e=ti la m[tu=a? trebuie s[-\i fi spus cineva care m-a
v[zut), apoi se întoarce c[tre B[rbosu, care st[ drep\i la spatele lui,
ajungând cu capu-n tavan (îl prive=te pe Isai de sus, toat[ fa\a lui
neagr[, p[roas[ parc-ar zice: «Ai vrut s[ ne p[c[le=ti? Degeaba... De
aici nu mai scapi»), =i odat[ îi str[fulger[ prin minte: =tie române=te!
De asta l-au dat pe mâinile lui. De asta l-au dus în sat... S[ vad[ dac[-i
de aici ori nu. +tiut c[ de asta. Omul cu care a stat de vorb[ =i pe
care l-a v[zut cl[tinând din cap i-a spus c[ nu-i de la dân=ii din sat.
Înseamn[ c[ ei =tiu de unde-a venit, =tiu... Dar dac[ nu =tiu? Dac[
B[rbosu a vorbit altceva, n-a vorbit despre dânsul atunci? S[ se
deie de gol el singur?
Cine te-a trimis?! R[spunde!
Nimeni...
De ce ai încercat s[ rupi linia telefonic[? Alta ce \i s-a mai
poruncit s[ faci? R[spunde!
Nimic... M-am pornit dup[ calul nostru... dup[ vaca noastr[...
=i am dat peste sârma aceea...
Dup[ ce? Cal ori vac[? Cine te-a trimis? R[spunde!
Nu m-a trimis nimeni... Singur am venit.
De unde?
Din sat. Iaca de aici, nu-i departe...
Din care sat?
De aici, mai la deal...
Min\i! Ai trecut de dincolo. Pentru ce-ai trecut? Cine te-a trimis?
+i nu încerca s[ ascunzi... +tim totul. De ce-\i erau hainele ude?
R[spunde!
Apoi am mers peste gârl[ =i când am dat s[ trec am c[zut în
ap[ =i...
Isai începe s[ îngâne iar ceva, dar vede c[ s-a încâlcit.
Min\i!!
+i cum se uit[ în col\ul din dreapta, sus, unde se vede o pat[

neagr[, p[trat[, cu câteva bor\i negre de cuie în perete (poate-s chiar
cuiele), vrând s[-=i \ie lacrimile, s[ r[spund[ a=a cum a spus de la
început c[ n-a trecut de nic[ieri, c[ nu l-a trimis nimeni =i c[ nimic n-a
avut =i n-a vrut s[ fac[,cum st[ a=a, o lovitur[ de palm[ îi umple
ochii de scântei.
R[spunde!
Tace.
R[spunde! Ori te împu=c pe loc.
R[sun[ \[c[nit de pistol.
R[spunzi? Unu... Num[r pân[ la cinci.
Unu? De ce num[r[?
Doi... R[spunzi?
Doi? a=a de repede a ajuns la doi?
Trei! R[spunzi?
Înc[ «unu» =i-i cinci.
Patru... R[spunzi?
+i chiar o s[ trag[? O s[-l împu=te? Aici? Acum? Ori o s[-l scoat[
în fa\a c[su\ei... =i pe urma o s[-l arunce în groapa cea umed[?
R[spund! V[-spun-tot-v[-spun-sta\i-nu-m[-împu=ca\i-v[-spun-tot...
Uuu! Pui de bol=evic! Vorbe=te!
Isai vede crescând deasupra-i o umbr[. Pumnul! Acu= se pr[bu=e=te
asupra lui. O s[-l loveasc[ iar în locul unde l-a lovit acela (poate tot
el, B[rbosu) cu ciubota. Gemule\ul din dreapta se întunec[... Acu=
cade pumnul... O s[ cad[ =i el... O s[-i ame\easc[ capul. S[ se \ie...
S[ nu cad[... C[ va începe s[-l bat[ cu picioarele. S[ nu cad[...
Isai se strânge tot ca un arc: «S[ se \ie pe picioare!»
Stai! strig[ ofi\erul.
Pumnul r[mâne în aer, deasupra capului, apoi îl simte cum coboar[
pe al[turi =i-l aude pe B[rbosu gâfâind greu.
Vorbe=te, zice ofi\erul, ridicându-se din jil\ul lui. Vine pân[
aproape, la un pas (îi vede a\a groas[, verde, cu care-i cusut
vulturul pe piept) =i se opre=te. Ascult. Soldat, tradu.
Zbor fr`nt 85
Spun... Iaca spun... spun tot... domle ofi\er. Gândurile lui Isai
s-au înv[lm[=it toate. Nu g[se=te nici un cap[t de care s[ se apuce.
Dar nu =tiu cu ce s[ încep.
Cum ai trecut? De ce-ai trecut? Soldat, tradu. +i uit[-te în ochii
mei când vorbe=ti. Unde te ui\i? }n col\ul cela nu-i nimeni s[ te ajute.
Uit[-te la mine în ochi.
Îi ridic[ iar b[rbia.
Ochii domnului ofi\er sunt alb[strii. Par a fi buni. Dar de ce l-a
b[tut? De ce l-a p[lmuit? Dar nu el, B[rbosu l-a p[lmuit. Zice c[ are
=i el un fecior... Adic[ a avut, dar l-au ucis bombele. Tot trebuie s[ fie
om bun! Nu l-a l[sat pe B[rbosu s[-i deie cu pumnul în cap. Amu
trebuie s[ vorbeasc[, s[ spun[ ceva, s[ nu tac[... Ei cred cine =tie ce:
dac[-oi t[cea, chiar m-or lua de partizan =i...
Iaca m[ uit... Iaca vorbesc... înot am trecut.
De dincolo?
+tiut c[ de dincolo? Dac[ eram dincoace de ce mai trebuia s[ trec?
Pentru ce-ai trecut? Cu ce \el? Cine te-a trimis?
Hm, cine m-a trimis. Dracu m-a trimis! Eu singur m-am b[gat.
C[ mai bine m[ înecam în gârla ceea...
Care gârl[? Ce fel de gârl[? Ai trecut Nistrul. Nu f[ pe de=teptul,
c[ acu=i...
Apoi da, am trecut Nistrul. Dar pe unde l-am trecut? Pe la gârl[.
Dintâi am intrat în gârl[. Am mers, am mers, =i când m-am v[zut mai
încoace, odat[ m-am repezit (Isai arat[ cu mâinile) =i am fost sub
ista mal. Noi cu b[ie\ii ne întreceam vara: care ajunge mai repede.
(Oare nu m[ prea întrec cu =aga?) Dar asta am s[ v-o spun alta dat[.
Amu s[ v[ spun pentru ce-am trecut (ce s[ le spun?). Aveam un cal,
cal bun, voinic, s[n[tos. +i ni l-au luat.
Scurt. Cine l-a luat?
Ai vo=tri. Adic[ ai no=tri. Nem\ii ni l-au luat, adic[ noi singuri
l-am dat. N-aveam cu ce-l hr[ni. +ti\i cum îi prim[vara cu nutre\ul,
greu. Într-o zi mama zice: «Ia du-te, m[i Isai, =i dezleag[ calul cela c[
a roade ieslea de tot. Las s[ se duc[ unde =tie. De ce s[ piar[ la noi
în grajd? +i-a g[si ceva de ros». Mie mi s-a f[cut mil[. Cum s[-l las s[
se duc[? M[ duc, stau oleac[ în grajd =i vin înapoi: «I-am dat drumu,
mam[». Trece o vreme, d[ mama pe la grajd =i g[se=te calul tot acolo:
«Tu, bre Isai, m-ai am[git, n-ai dat drumul la cal». «Ba l-am dezlegat,
mam[». «Da de ce-i tot în grajd?» «Apoi, cum se vede, a umblat el pe
unde a umblat =i s-a întors acas[».
Mai scurt! Ce-i cu calul cela?
L-am dat la ai vo=tri...
Bun. +i pentru ce-mi spui asta?
Apoi c[ m-a\i întrebat de ce-am trecut.
De ce?
S[ caut calul. Eu a=a m-am gândit: atunci era prim[var[, greu de
mers pe jos, frig. Mai bine te sui pe un cal =i mergi. Amu-i var[, cald.
Cred c[ pa=te bietu calu nostru pe undeva singur, uitat, lep[dat, p[r[sit,
Zic: ia s[ m[ pornesc s[-l g[sesc =i s[-l aduc acas[. +i-am trecut dincoace.
M-am pornit dup[ cal, dar m-am împiedicat de afurisita de sârm[ =i iaca
m-a\i prins =i m[ p[lmui\i. Dar c[ am ajutat armata german[, asta nu
socoti\i de fel? +i nici nu vre\i s[ \ine\i în seam[ c[ am dat calul! Iar
dac[ v-a\i f[cut treaba de ce nu-l da\i înapoi, de ce-l \ine\i degeaba?
Ofi\erul zâmbe=te pe nea=teptate (B[rbosu, pe semne, îi traduce
tot ce zice el), se face mai vesel (ochii iar par blânzi de ce n-a
vorbit Isai a=a de la început? cap prost! a luat palme pe degeaba!
las[ c[ una i-o d[ lui Ile, iar cu cealalt[ o s[ se împace cumva), îi
spume ceva B[rbosului în limba lui (aista iese val-vârtej =i peste o
bucat[ de vreme se întoarce cu ni=te bor= cu carne s[-\i lingi coatele,
Isai se a=az[ la mas[ =i horp[ie=te ca un boier ce-i drept, pâinea-i
cam uscat[, dar bun[,dac[-i coapt[ în cuptor de gospodar din sat!),
apoi îl pofte=te s[ se a=eze la mas[, de partea cealalt[, pe dou[ l[zi
puse una peste alta (l[zi de cartu=e, cam unse pe la încheieturi, dar
Isai n-are fric[ prin hainele lui de foaie de cort nici focul nu
r[zbate), ca s[ =ad[ mai înalt s[-l vad[ domnul ofi\er din jil\ul lui, =i
cât a osp[tat Isai, a stat =i s-a uitat s[ se conving[, într-adev[r îi a=a
de fl[mând ori mai mult se face. +i i-a dat ap[ s[ se spele pe fa\[, pe
Zbor fr`nt 87
mâinii, mai ales pe fa\[, iar ca s[ nu r[mân[ urme de obid[ pe ea de

degete), i-a mai dat =i o bucat[ de =ervet alb curat s[ se =tearg[, =i un
pieptene s[-=i a=eze p[rul cum se cuvine unui oaspete. Iar ca nu cumva
Isai s[ uite c[ aici nu se joac[ nimeni de-a ceva a scos bini=or pistolul
din toc =i l-a pus pe mas[ (se în\elege, cu \eava îndreptat[ cam înspre
Isai, iar mânerul, bineîn\eles, înspre domnul ofi\er). +i acum c[ s-au
în\eles a=a de bine, pot s[ continue vorba lini=tit, f[r[ strigate =i \ipete.
Anume a=a cum trebuia s[ fi fost chiar de la bun început.
Domnul ofi\er este foarte obosit, a avut o noapte grea, n-a dormit
deloc, trebuia s[ se odihneasc[, dar aflând c[ pe sectorul lui a ap[rut nu
se =tie cum un b[iat, a hot[rât c[ e cazul s[-l invite la dânsul. Pentru c[
domnul ofi\er e tat[, adic[ a fost tat[, =i cu toate c[ nu mai este, senti-
mentul de tat[ tr[ie=te în el. E r[zboi, =i acuma mor atâ\ia oameni, pe
mul\i i-a ucis el, mul\i au vrut s[-l omoare pe dânsul, el singur =i-a rugat
moarte de atâtea ori, dar moartea îl ocole=te, trece pe al[turi, vrea s[-l
lase s[ vad[ cât mai multe groz[vii, cât mai multe chinuri. Cea mai mare
durere pentru domnul ofi\er e c[ n-a ajuns a-=i vedea fiul mare, s[-l vad[
om în vârst[, savant, precum e el, domnul ofi\er, care de altfel e profesor,
adic[ înv[\[tor pre limba voastr[ cea proast[. N-a ajuns a-l vedea, pent-
ru c[ într-o noapte s-a întunecat cerul deasupra ora=ului, unde r[m[sese
feciorul lui, s-a întunecat de bombe, =i una din ele a c[zut în casa unde
era feciorul domnului ofi\er. +i n-au mai putut vecinii s[ adune mimic
din ce-a fost copilul lui, ca s[-l pun[ într-o groap[ =i s[-i scrie numele
n-a r[mas nimic. +i când a primit domnul ofi\er aceast[ veste într-o sin-
gur[ or[ a înc[run\it. Un singur fecior a avut =i nu-l mai are...
Trebuie s[ mul\ume=ti lui Dumnezeu, m[i b[iete, c[ ai nimerit
pe mâinile domnului ofi\er, c[ de nimereai la altcineva, de mult te
ciupeau ciorile ori te leg[nai de creanga unui copac, =i copaci aici,
dup[ cum ai avut prilejul s[ vezi, sunt destui =i mai jo=i =i mai
înal\i, cui de care-i place. +i înc[ domnului ofi\er i-a pl[cut c[ e=ti
b[iat de isprav[, c[, trimis fiind în sat, pe la casele oamenilor, te-ai
b[gat =i ai scos ou[le de sub g[ini. +i i-a mai pl[cut c[ n-ai încercat
s[ te aba\i din drum, cu alte cuvinte, s[ fugi. +i înc[ fiind închis în
groapa cu capac, ai stat lini=tit, n-ai f[cut g[l[gie, =i singurul lucru pe

care ai îndr[znit a-l da de în\eles, a fost foamea. Iar ceea ce i-a pl[cut
îndeosebi e c[ e=ti b[iat de caracter, din aceia care nu se las[ înfrân\i
a=a u=or. Domnul ofi\er e pedagog de profesie =i =tie s[ pre\uiasc[
aceste calit[\i. Când te întreba, îl vedea în fa\[ pe fecioru-s[u, acela
care nu mai este, dar ar fi putut s[ fie. Te întreba =i în gândul lui se
mira ce =i cum o s[-i r[spunzi, pentru c[ trebuie s[ =tii c[ domnul
ofi\er nu te-a trimis în sat din întâmplare. A=a c[ n-ai dreptul s[-l
am[ge=ti pe domnul ofi\er, ci trebuie s[-i mul\ume=ti lui Dumnezeu
c[ =ezi acum la mas[, în fa\a lui, mâncat, s[tul, sp[lat =i luat în seam[,
ca un oaspete ce e=ti...
Domnul ofi\er simte mult[ simpatie fa\[ de tine, de aceea te
crede c[ ai trecut dincoace singur, c[ nu te-a trimis nimeni, c[ într-adev[r
te-ai împiedicat din întâmplare de firul acela telefonic =i absolut din
întâmplare ai nimerit în c[su\a aceasta în care te afli. Da, =i înc[ i-a
pl[cut domnului ofi\er felul cum ai povestit p[t[rania cu calul a=a
încât ascultând, i s-a p[rut c[-l vede viu pe fecioru-s[u, =i-i venea s[
te îmbr[\i=eze, s[ te strâng[ la piept =i s[ te s[rute în cre=tet, a=a cum
proceda de obicei cu feciorul lui când acela f[cea vreo tr[snaie, tat[l
îl certa, apoi la urm[ se împ[cau =i tat[l îl s[ruta. Dar s-a re\inut, c[ci
nu se cuvine unui om în vârst[, =i mai cu seam[ unui militar, s[ fie
sentimental acum când e r[zboi... Domnul ofi\er are s[-\i dest[inuiasc[
ceva foarte însemnat, =i de felul cum vei r[spunde la propunerea lui,
cum te vei comporta va depinde întreaga ta soart[, copile, viitorul
t[u, care poate fi m[re\ =i str[lucit ori poate s[ se încheie peste câteva
ore, cel mult o zi. Deci s[ iei aminte...
Cuvintele trec din gura domnului ofi\er în cea a soldatului care
st[ drep\i =i, f[r[ a z[bovi o clip[ în barba lui, se revars[ asupra lui
Isai. Isai le prinde, le soarbe pe toate =i, s[ vezi, de la o vreme i se
pare c[ nu mai este r[zboi pe lume, n-a înc[put nici într-o belea, ci
st[ în banc[ la =coal[ =i ascult[ ce poveste=te înv[\[torul. Domnul
ofi\er e un fel de înv[\[tor, a=a s-a gândit Isai când i-a zis s[ se uite în
ochi, cum fac înv[\[torii când vor s[ te afle dac[ nu min\i.
Zbor fr`nt 89
Deodat[ casc[ (drace! i-a venit s[ ca=te).

Ofi\erul zâmbe=te în col\ul gurii =i lovind u=or cu palma în mas[
zice uitându-se, chipurile, în alt[ parte, dar furând cu coada ochiului
spre Isai, pe sub genele l[sate.
Dup[ mâncare nu stric[ un somn bun. Ai s[ dormi. Dar mai
întâi s[-mi r[spunzi la câteva întreb[ri.
Da, domnule ofi\er. R[spund. Ce s[ r[spund?
Întrebarea num[ru unu: ce fel de armat[ este în sat?
Armat[? Isai d[ din umeri. Ce fel de armat[? Ruseasc[! Nem\i
nu-s, nu-i nici unul. Numai ru=i sunt. Drept c[ se nimeresc =i ucraineni,
chirghizi... Chiar =i un uzbec este... R[u de-al dracului! A vrut s[ m[
împu=te. Da! Zicea c[-s spion. L-am mu=cat de m`n[ =i am fugit. A
împu=cat dup[ mine, dar nu m-a nimerit. Uf, dac[ mi-ar c[dea în mâini.
Mi-a luat binoclul. Cred c[ l-a aruncat pe undeva. Nu era mai bine s[
mi-l lase mie? Ce-i trebuie lui? Am p[scut vaca unui b[iat o s[pt[mân[
pentru binoclul cela =i înc[ am mai dat ceva =i pe deasupra.
Stop! Ce fel de binoclu?
Binoclu? De unde binoclu? Ia o jum[tate de binoclu. Mi l-a dat
un b[iat. Ieri când m[ duceam s[ m[ uit, m-a întâlnit unul... acela, a
v[zut c[ am ceva-n buzunar, mi-a sucit m`na, l-a g[sit, m-a arestat =i
m-a dus =i striga c[-s spion.
Spion? Ce fel de spion?
Spion de-al nem\ilor. De-ai vo=tri... De-ai=tia...
A=a? +i ce vroiai s[ faci cu binoclul?
Hm, ce s[ fac? S[ m[ duc undeva pe deal =i s[ m[ uit printr-
însul...
Încotro s[ te ui\i?
Încoace s[ m[ uit, peste mal.
Pentru ce?
S[ v[d, poate l-oi vedea pe Ile...
Ile? Cine-i Ile?
Ile? Ile... Ile-i calul nostru! A=a-i ziceam calului nostru pe care
l-am dat neam\ului celuia... +i gândeam c[ poate l-oi vedea pe Ile...
p[scând pe undeva =i dac[-i s[n[tos s[-i spun mamei =i lui bunelu c[-i
s[n[tos =i c[ ia s[ mai ceea... frontul ista =i are s[ vie acas[...
+i ce-ai v[zut?
N-am v[zut nimic.
Cum n-ai v[zut?
D-apoi c[ nici nu m-am uitat. Nu v-am spus c[ uzbecul mi-a
luat binoclul?... +i a vrut s[ m[ împu=te! S[-mi cad[ în mâini, l-a=
împu=ca eu pe dânsul.
L-ai împu=ca?
Dac[ a= avea pu=c[, zic... =tiu la care cas[ tr[ie=te.
+tii?
Eu s[ nu =tiu? +tiu tot ce-i la noi în sat. Care =i unde, în ce cas[
tr[ie=te: câ\i solda\i, ce-s ei, cum îs, ce fac tot de-a m[run\elul.
Ofi\erul sare din jil\ul lui, vine la Isai =i-i pune mâinile pe umeri. Îl
prive=te lung =i-i vorbe=te ceva în limba lui, vorbe=te mult, tare mult
=i a=a de bucuros c[ parc[ acu= o s[-l s[rute.
Soldat, tradu.
Domnul ofi\er e foarte mul\umit de felul cum îi r[spunzi =i-i
foarte bucuros c[ a întâlnit aici, la marginea Rusiei, un b[iat atât de
de=tept =i iste\. Domnul ofi\er vorbe=te atât în numele Marelui Imperiu
German cât =i ]n numele s[u personal, soldat, cet[\ean =i lupt[tor
pentru acest imperiu. Domnul ofi\er vrea s[-\i spun[ c[ oastea
german[ nu va mai face nici un pas spre apus, de aici, de la acest
râu, c[ aici s-au f[cut asemenea fortifica\ii pe care nu le va putea
trece nici un fel de for\[ din lume =i de care se va sf[râma complet
l[ud[roasa Armat[ Ro=ie. Aici va fi b[tut deocamdat[ acel stâlp care
va desp[r\i lumea civiliza\iei europene de barbaria asiatic[ =i de ciu-
ma comunist[, aici oastea german[ se va odihni =i înt[ri, iar apoi va
da ultima lovitur[, cea de moarte, bol=evismului. +i tu, care e=ti un
b[iat iste\ =i pricepi ce-i =i cum stau lucrurile, trebuie s[ fii foarte
recunosc[tor domnului ofi\er pentru c[ numai soarta sau poate întâm-
plarea te-a adus în bra\ele lui. Domnul ofi\er te întreab[: vrei s[ pleci
cu dânsul în Germania? +i înc[ o întrebare: vrei s[ fii feciorul lui?
Zbor fr`nt 91
Isai d[ din cap:

Da, dar trebuie s[ g[sesc mai întâi calul, =i s[-i spun mamei...
Ori m[car lui bunelul s[-i spun c[ m[ duc.
Foarte bine. Ai s[ le spui =i dup[ aceea o s[ plec[m.
Isai se ridic[ de pe l[zi =i vrea s[ porneasc[ spre u=[, dar domnul
ofi\er îi face semn s[ mai steie pu\in.
Unde-i tat[l t[u? Pe front?
Tata? Îi... nu!
N-ai tat[?
N-am.
Cum: n-ai avut tat[?
Am avut, dar amu n-am.
Ce s-a întâmplat cu dânsul?
Au venit noaptea =i l-au luat.
Cine?
Nu =tiu. Eram mititel =i nu \in minte. Aveam opt ani. Seara,
când m-am culcat, tata era, diminea\a când m-am sculat, nu mai era.
+i n-a venit, n-a venit nici pân[ azi. Mama zice c[ l-au furat.
Cine?
Aceia care furau oameni, noaptea...
Domnul ofi\er se încrunt[, apoi deodat[ buza de sus se ridic[ de
la o margine, dezvelind un col\ mare, ascu\it, galben, apoi se lipe=te
iar de cea de jos, la loc.
Ei vezi? Eu am =tiut: tu n-ai tat[, eu n-am fecior, a=a c[ o s[
tr[im împreun[. Termin[m ce mai avem de f[cut aici =i plec[m în
Germania. Soldat, d[-i feciorului meu o ciocolat[...
Soldatul scoate de undeva din gr[mada de lucruri care st[-n col\,
l`ng[ u=[, o cutie mare dreptunghiular[, o deschide =i-i pune lui Isai
ceva dinainte. Isai desface foi\a lucitoare =i mu=c[ din scândurica
neagr[.
Iar ca s[ plec[m mai degrab[...
Isai mu=c[ iar:
Trebuie s[-i spun mamei =i bunelului c[ plec...
Ai s[ le spui... Dar ca s[ plec[m mai degrab[, va trebui s[ ne aju\i...

Cum?
Câ\i solda\i sunt în sat?
Solda\i? Uzbecul unu, la noi doi, la baba Motrea, pe care au
ucis-o, doi, fac cinci. Asta în mahala noastr[. +i-n celelalte mahale
Or fi vreo sut[.
Pumnul domnului ofi\er cade pe mas[:
Min\i!
Ciocolata sare din mâna lui Isai =i se rostogole=te la picioarele
B[rbosului.
Poate o mie... Nu i-am num[rat.
Câte case sunt în sat?
Tot vreo sut[.
Min\i, iar min\i!
Poate numai vreo optzeci. S[ le num[r?
Ai s[ le numeri pe urm[. Unde-i =tabul ru=ilor? R[spunde!
Domnul ofi\er s-a l[sat cu pieptul pe mas[, st[ sprijinit în coate =i
se uit[ \int[ la Isai s[-l sfredeleasc[. Degetele mâinii drepte se las[
încet deasupra pistolului.
Ei?! La care cas[ duc multe sârme de telefon? R[spunde!
N-am v[zut. Ieri când am venit, îndat[ m-au arestat, m-au b[-
gat într-o ma=in[ =i m-au trimis din sat (=tabul? oare casa unde m-a
dus Timo=a nu poate s[ fie =tabul?). Dar =tiu unde s-ar putea s[ fie.
Ori în Moara-Veche din marginea ceea de sat... (s-o d[râme, dac[ vor,
de tot atâta pagub[!), ori...
Soldat! Harta!
Soldatul desface harta în fa\a domnului ofi\er =i domnul ofi\er se
apleac[ deasupra ei. Umbl[ pe ea cu un creion pân[ ce vârful se în-
fige într-un loc =i face un semn.
Ori?
Ori... ori pe coasta ceea de deal din partea asta nu se vede
este o movil[ de \[rân[. Cred c[ acolo au s[pat o groap[ =i au
f[cut =tabul...
Zbor fr`nt 93
Unde?
Domnul ofi\er îi face semn s[ arate.
Isai vine la mas[, se uit[ =i vede Nistrul t[ind harta din col\ în col\
ca o c[rare albastr[, lat[, vede satul, semne de case, de copaci (ia te
uit[ =coala noast[, de unde =tiu de le-au desenat pe toate?!).
Ei?!
Semne împr[=tiate pe toat[ harta albastre, ro=ii, galbene...
Aici? arat[ cu degetul. Ori aici?
Poate aici, face Isai din umeri.
Iar min\i!
Z[u, spun drept. Îi pe costi=[ movila...
Tunuri unde ai v[zut?
Pe drum când veneam încoace...
În ce loc?
Se duceau încolo...
Tancuri?
Unu am v[zut. Când mergeam cu ma=ina.
Unde?
Nu \in minte bine, c[ taman au dat ni=te avioane peste noi...
+i avioane sunt? Unde?
Când m-au prins =i m-au suit în ma=in[ =i m-au trimis din sat,
cum am ie=it în câmp au venit trei avioane =i au coborât mai jos spre
noi. Pesemne vroiau s[ vad[ cine-i în cabin[, dar =oferul s-a speriat =i
hai s[ mâie, =i mai s[ d[m în ni=te gropi de bombe, mai s[ ne
r[sturn[m, dar a=a n-am p[\it nimic. Când mergeam pe acolo îmi
pare c[ am v[zut un tanc, da iaca-n ce loc z[u, nu \in minte...
Ori îi prost, ori se preface. Ia-l din ochii mei!
B[rbosu \[c[ne=te din c[lcâie, î=i =terge cu mâneca fruntea =i gâtul
de sudoare, îl apuc[ pe Isai de um[r =i-l izbe=te cu ciud[ din loc. Când
trece pragul îi mai d[ un cot =i un genunchi, s[-l r[stoarne din picioare,
Isai se love=te cu um[rul de trunchiul unui copac =i se apuc[ iute cu
mâinile s[ nu cad[...
Despre cum a murit în ziua aceea (anume atunci, iar nu când a

trecut a treia oar[ =i a fugit noaptea =i auzea cum se înfig gloan\ele
în jurul lui în ap[ ca ni=te suli\e de foc), despre clipele, minutele,
orele sau ve=nicia de groaz[ prin care a trecut (n-a fost decât vreun
ceas, poate ceva mai mult), dup[ ce-a fost scos din c[su\[, blenduit =i
dus, despre tremurul ce z[cea totdeauna la fundul sufletului =i ori de
câte ori vroia s[-=i aduc[ aminte, îl cuprindea =i-i învingea toate
judec[\ile (aceea a fost moartea mea dintâi), despre ce s-ascundea în
dosul zâmbetului amar cu care privea uneori la lume când îl vedea
pe câte unul c[inându-se de vreun necaz ori opintindu-se s[ fac[ un
lucru de nimica, nu putea s[ =tie nimeni Isai nu deschisese gura
niciodat[ s[ povesteasc[ cuiva. Nici chiar lui Ile, frate-s[u, care, dac[
e s[ vorbim drept, =tia mai toate întâmpl[rile lui (din asta c[ a
fost dus cu ochii lega\i, dar numai atât cât i-a strecurat Isai într-o
vorb[ înc[ atuncea, când, într-o noapte, li s-a terminat motorina,
c[ru\a cu polobocul nu venea, tractorul =edea mut în brazd[, era toam-
n[ cald[ =i au dat o fug[ pân[ la stân[, au g[sit câte o \igar[ =i se
întorceau înapoi =i era întuneric-bezn[), nici bunelului n-a avut când
s[-i povesteasc[, c[ degrab[ s-a dus, nemaivorbind de nevast[-sa, care
nici nu vroia s[ aud[ (când se întâmpla s[ vorbeasc[ Isai cu cineva
de vremea aceea =i era =i ea de fa\[, numaidecât îi striga: «Dar mai
taci odat[ cu nem\ii t[i, c[ mi-ai umflat capul! Crezi c[ tare le tre-
buie oamenilor s[ =tie? M[car dac-ai fi f[cut vreo treab[ acolo, dar
a=a numai lauda de tine!» =i se ducea luând copiii cu dânsa s[ nu
înve\e =i ei de la tat[l lor a spune minciuni). N-a povestit Isai nim[nui
pentru c[ tot ce se petrecuse atunci, într-o or[ sau o or[ =i jum[tate,
a r[mas în amintirea lui ca un întuneric nep[truns =i o groaz[ neome-
neasc[, =i ori de câte ori se str[duia s[-=i aduc[ aminte ce-a fost?
cum s-a întâmplat? nu putea. Dar sim\ea mereu c[ trebuie s[-=i
aduc[ aminte, c[ poate s[-=i aduc[ aminte, odat[ =i odat[ o s[-=i aduc[
aminte (uneori lucruri pe care le socotim complet uitate deodat[ r[sar
din fundurile necunoscute ale memoriei =i \i se arat[ vii =i proaspete,
parc[ s-ar desf[=ura chiar acum, în clipa asta, în fa\a ochilor t[i).
Zbor fr`nt 95
În câteva rânduri Isai chiar a sim\it c[-=i aduce aminte: prima dat[
când a avut vorba cea mare cu Ile care a venit s[-i suceasc[ mâinile =i
s[-l lege, =i el se zb[tea =i nu se da =i striga c[ a=a l-au legat nem\ii
atuncea, pentru dânsul, pentru Ilie, =i acuma fratele lui de sânge î=i
bate joc de dânsul; a doua =i a treia oar[ tot într-o zi (când l-a g[sit
pe b[iat în drum, l-a luat în bra\e =i a b[gat de seam[ c[ p[rul se
ridic[ pe urechi =i ar fi bine s[ i-l scurteze oleac[, iar când l-a întrebat
b[iatul: «Îi drept, tat[, c[ ai fost =i tu la r[zboi? De ce n-ai nici o
medalie?», în urechile lui Isai a r[sunat numai cuvântul r[zboi, celelalte
nu le-a auzit ori poate le-a auzit, dar nu le-a prins, =i cum b[iatul îl
privea cu ochi mari, limpezi =i a=tepta s[-i r[spund[, el, Isai, s-a v[zut
stând undeva într-o livad[, dup[ un copac, lipit de trunchi, st[, se
uit[ =i vede un b[ietan care merge p[=ind încet, cu b[gare de seam[,
cu mâinile la spate, iar neam\ul îl împunge cu \eava în spate =i-l mân[,
=i s-a mirat cum de poate vedea a=a ceva, dac[ îi el acela care merge
cu capul ridicat ca orbii, apoi, f[r[ s[-=i deie seama, l-a v[zut în locul
lui pe b[ie\el, pe fecioru-s[u, =i ochii i s-au împ[ienjenit de lacrimi);
la a treia oar[ tot atunci, în ziua aceea, dup[ ce-au trecut pe la mam[-sa,
pe la casa b[trâneasc[, =i au stat pe prisp[, apoi a=a a zis: «Pân[ una-alta
ne ducem s[ ne sc[ld[m», l-a luat pe b[iat de m`n[ =i au pornit prin
gr[dini =i legum[rii, au ie=it la mal, =i când a sim\it Isai pietri=ul sub
t[lpi, fierbinte pe alocuri, pietre ascu\ite de-\i intrau în osul c[lcâiului,
=i a mai auzit tr[snind pa=ii m[run\i ai b[iatului, i s-a ridicat un val
la inim[; «Lui, lui trebuie s[-i spun tot ce-a fost, am sim\it =i am gândit
în ora de groaz[ =i întuneric. Lui s[-i spun, lui». Când au intrat în ap[
amândoi =i apa le-a acoperit picioarele (pân[ sub genunchi tatei, pân[
la coco=elul b[iatului), s-a uitat Isai la cre=tetul lui b[lan, apoi a întors
privirea c[tre cel[lalt mal care se înal\[ drept ca un perete, cu o
mul\ime de bor\i într-însul, =i a v[zut o umbr[ deasupra malului,
umbra lui, =i s-a întrebat: «Dar oare o s[ m[ în\eleag[? Îi mic înc[...
Am s[-i povestesc când s-a mai ridica. Atunci am s[-i povestesc s[
=tie tot ce-a fost, tot ce-am tr[it în acea or[ de groaz[ =i întuneric».
Acum Isai putea s[ povesteasc[, î=i adusese aminte totul... =i-a adus
aminte totul în clipa când a intrat cu b[iatul de mân[ în ap[, când a

sim\it r[coarea la picioare, când a v[zut malul nalt din cealalt[ parte,
plin de buruieni negre, =i când a auzit l[stunii s[getând cerul, c[zând
cu \ipete deasupra apei f[r[ s[-i vad[, în soare, apoi le-a v[zut
umbrele, pe ap[ lunecând alarmate =i dac[ ar fi fost b[iatul mai
mare, m[car de vreo doisprezece-treisprezece ani s[ în\eleag[, Isai
ar fi vrut s[-i povesteasc[ a=a: «În prag, când m-a izbit în spate, era
cât pe ce s[ m[ duc cu n[rile în p[mânt. De ce m-a lovit? Nu
în\elegeam. Nu =tiam ce i-a spus la urm[ domnul ofi\er, ar[tase cu
mâna spre mine: «Du-l de aici!» Atât am priceput în momentul acela.
Amu cred, dami-aduc aminte, i-am prins privirea mânioas[, plin[
de r[utate (altfel de unde aveau s[ mi se arate dup[ aceea de atâtea
ori ochii lui \epo=i, sfredelitori? tot drumul cât am mers spre mal,
=i mai pe urm[, =i noaptea =i ziua, când m[ târam pe coate =i m[
furi=am f[r[ a sufla). Îi vedeam ochii (nu aceia care st[teau apleca\i
asupra mea când mi-a luat b[rbia în palm[ prima dat[ aceia erau
altfel, mai buni parc[), ochii lui când a strigat c[tre soldat, soldatul
m-a izbit de pe l[zi, apoi când m-am lovit de copac, mi-a apucat
mâinile, mi le-a sucit la spate =i mi le-a legat. Nici n-am b[gat de
seam[ când, c[ci mi-a legat =i ochii cu ceva, pesemne vreo cârp[ deas[,
tare, poate vreo bucat[ de manta ori altceva, c[ mirosea a cizm[ =i a
sudoare =i un fel de unsoare a=a de strâns m-a legat c[ s-a înfipt
nodul în ceaf[, =i oricât ridicam din nas, nici într-un chip nu puteam
face s[ v[d m[car un gr[uncior de lumin[, m[car un firi=or. S-a f[cut
întuneric, noapte, cum n-am v[zut pân[ atunci =i nici dup[ aceea, =i
cum îi, cred, numai în mormânt când î\i toarn[ \[râna toat[ peste tine
=i-\i mai cl[desc o movil[ de-asupra. «Mi=c[!» mi-a strigat B[rbosu =i
m-a împuns cu \eava-n spinare (la început dup[ aceea nu \in minte
s[ mai fi dat poate numai o singur[ dat[ aninasem cu degetul
însângerat =i m[ oprisem în loc a dat iar în mine s[ m[ sparg[
celelalte d[\i numai m[ atingea s[-mi arate încotro s[ merg la
început, zic, m[ l[sa s[ dau peste copaci, s[ m[ lovesc cu fruntea de
tulpini, râdea, hohotea =i se veselea grozav pe seama chior[niei mele).
Zbor fr`nt 97
Am p[=it înainte, prin întuneric. De fapt, nu era întuneric, era ziu[,

soarele r[zb[tea din stânga printre copaci în unele locuri. Sim\eam
cu t[lpile, sim\eam cu obrazul unde dau prin soare =i unde trec prin
umbr[, auzeam fo=netul copacilor deasupra mea (z[u, a= fi nimerit
a=a, pe nev[zute, acas[, s[ nu fi fost B[rbosu în urma mea =i s[ nu fi
strigat la tot pasul: «Mi=c[! Încotro?... Dreapta!... Înainte!... Mai
repede!»). D[deam s[ p[=esc larg, c[lcam peste ceva, m[ izbeam de
ceva, iar când m-am aninat cu durerea mea de nu =tiu ce m-a fript =i
am început a plânge. Lacrimile n-aveau unde curge, se adunau la ochi,
în petic[, =i ea se f[cea puturoas[ =i gre\oas[ (la ce dracu mi-a legat
ochii? unde m[ duce? în sat? dar de ce s[ mi-i lege? nu m[
duce înspre sat? cum am e=it din bojdeuc[, am luat-o drept înainte
atunci am venit cam pe la spatele c[su\ei, dinspre miaz[-noapte
încotro m[ duce? încotro?) Auzeam din urm[ trop[it de cizm[,
B[rbosu mergea =i t[cea de cum pornisem, vorbise numai de vreo
dou[ ori, m[ îndrepta cu \eava încotro s[ merg. Când mi-a legat
mâinile, nu m[ durea, dar dup[ ce-am mai mers pu\in, f[r[ s[ vreau,
încercând s[ dau din mâini ori când s[ m[ pr[val ori s[ m[ feresc de
ceva, c[utam s[ m[ feresc, ori s[ m[ sprijin, =i atunci m[ izbeam s[
întind m[car o mân[ s[ m[ apuc de ceva, s[ m[ \in, =i nu puteam, ci
numai sfoara îmi intra mai tare în piele, m[ t[ia =i m[ ustura de-al
dracului. Într-un loc am ie=it la o c[rare neted[, am mers pe ea o
bucat[ de vreme =i nu =tiu cum c[ n-o vedeam, dar parc[ o =tiam,
c[rarea (avea coturi le sim\eam dinainte =i f[ceam dup[ ele
poate c[rarea singur[ mi le ar[ta?), parc[ mai mersesem pe ea, =i
mergând m-am gândit c[ poate c[rarea duce spre sat, =i nici n-am
b[gat de seam[ cum am cotit =i am apucat spre sat. Da, vor s[ m[
scoat[ din mijlocul lor, a=a cu ochii lega\i, =i s[-mi deie drumul s[ m[
duc (s[ m[ duc? unde s[ m[ duc? în sat în sat? or s[ m[ lase ei
în sat? de ce s[ nu m[ lase? pentru c[ =tiu c[ nu e=ti de aici, e=ti
de dincolo de dincolo? dar nu la-am spus c[-s de dincolo ba le-ai
spus când? nu \ii minte? de ce dracu n-am putut s[ \in una
pân[ la urm[ c[-s de aici =i caut vaca? acum mi-ar fi dat drumul =i...).
Cum m-am gândit a=a, pe loc mi-au sclipit ca ni=te cu\ite în fa\[ ochii
domnului ofi\er: «Min\i! Min\i!» =i ni=te degete f[cute palm[ mi-au fript
obrazul... El, B[rbosu, a dat. B[rbosu m-a p[lmuit. Data cealalt[ când
ne duceam spre sat vorbea cu mine blând, omene=te. «Mai iute», mi-a
strigat taman în clipa aceea. Am p[=it repede (cred c[ m[ duce iar[ la
omul cu barb[ s[ m[ vad[ mai bine =i s[ spuie cine-s =i de unde-s
ori poate...dar dac[ =tiu cine-i m[tu=[ mea? au venit, l-au g[sit pe
Ile =i l-au arestat?) =i îndat[ l-am v[zut pe Ile dus cu pu=ca din urm[,
tot cu mâinile legate, numai ca el merge încoace, iar eu încolo. Dac[
merge pe c[rarea asta, înseamn[ c[ o s[ ne întâlnim, o s[ ne vedem.
S[ ne vedem? Cum s[ ne vedem, dac[ am ochii lega\i? M[car el pe
mine o s[ m[ vad[. Da, poate s[ m[ vad[, dar s[ nu m[ recunoasc[. O
s[ strige: «B[di\[ Isai, tu e=ti?» Am s[ zic: «Eu, Ile. Te-au prins =i pe
tine?» «Dar pe tine, b[di\[, cum de te-au arestat nem\ii? Erai cu mama
acas[». +i atunci n-am mai putut r[spunde nimic, c[ lacrimile m-au
înecat =i numai i-am r[spuns în gând: «Iaca povestea lui bunelu cu cei
doi fra\i-se împline=te». +i am gemut a=a de tare, c[ B[rbosu a strigat
=i a întrebat ce-am zis c[ n-a în\eles (n-am spus nimic am gemut
numai de durere credeam c[ n-o s[ aud[ nimeni pesemne c[ s-a
priceput ce-i în sufletul meu a prins a m[ gr[bi =i mai tare: «Hai,
hai!», mi-am zis: n-or s[ pun[ ei mâna pe tine, frate Ile, nu le-am
spus despre tine am zis c[ a=a-l chema pe calul nostru s[-l caute
tu l-ai g[sit, calul nostru?... =tii pe unde po\i trece înapoi? pe
la gârl[, noaptea dar s[ mergi încet, s[ legi botul Calului s[ nu forn[ie
po\i s[ treci u=or nu te-a sim\i nimeni dac[ ai dat în stuf[ri= n-ai
de ce te teme d[-i drumu calului =i a veni el singur acas[).
Stai! mi-a strigat B[rbosu.
M-am oprit cu t[lpile pe ni=te bulg[ri ascu\i\i.
Unde-i =tabul ru=ilor? Spune! Repede!
Cred c[ acolo... în moar[ trebuie s[ fie... Dar nu =tiu... Dac[ m-au
arestat...
A=a? Nu =tii? +i spuneai c[ =tii tot? Pui de =arpe. Acu= î\i f[râm
capul...
Zbor fr`nt 99
O s[ m[ loveasc[. Numai de n-ar da în ran[, de-ar nimeri al[turi.

Poate s[ deie cu patul pistolului-automat =i-i ascu\it. (Acum când stau
=i-mi aduc aminte de câte ori m-a oprit în drum =i m-a întrebat, mi-aduc
bine aminte c[ m-a oprit de trei ori. +i dup[ ce m[ întreba =i-i r[spun-
deam, la urm[ când îmi zicea s[ merg mai departe, zicea parc[ ar fi
scuipat printre din\ii: «Ai jum[tate de cale, \i-ai adus aminte?» Apoi:
«Ai jum[tate din jum[tate din cale. |i-ai adus aminte?» «Ai jum[tate
din jum[tate din jum[tate de cale. |i-ai adus aminte?», =i eu sim\eam
p[mântul cum se adun[, se scurteaz[ sub pa=ii mei, p[=eam mai încet,
pa=ii mai scur\i, dar m[ f[ceam c[ merg repede, =i B[rbosu d[dea cu
\eava în mine, m[ izbea cu ciubota, m[ c[lca pe c[lcâiele goale, julite,
usturânde.)
Mi=c[! mi-a strigat =i am pornit mai departe.
Da, m[ duce s[ m[ împu=te. Mi-a mai r[mas jum[tate de cale.
A=a de pu\in? A=a de pu\in? +i m[car nu pot vedea încotro m[ duce.
Când o s[ ajungem, cine =tie dac[ o s[-mi dezlege ochii. Nici n-o s[-mi
spun[ are s[ trag[ pe nea=teptate o s[ aud numai împu=c[tura ori
poate nici n-am s-o aud bine =i s-a mântuit cu mine. Cei care au
fost r[ni\i spun c[ în fierbin\eal[ nici nu sim\i c[ e=ti lovit de glonte,
de schij[. Poate c[ nici atunci când te împu=c[ nu sim\i nimic?... M[car
de-a= vedea copacii, frunzele, iarba. M[car bunelul de-ar =ti unde-s.
Crede c[-s pornit la mama. Dar cine dac[ nu el mi-a spus pe unde-i
chip de trecut dincoace? De ce n-am a=teptat seara în tufari? Dac[
a=teptam... Oare chiar s[ fi pus mâna =i pe Ile? Nu. Nu cred. Ce au cu
dânsul? Îi mititel de tot...
Mai repede! a strigat B[rbosu. Încotro? +i m-a repezit cu \eava
spre dreapta.
Numai Timo=a poate s[ se fi priceput. Dac-a mai auzit ceva, de
durere... când i-am spus. Dar nu i-am spus ce am de gând... +tiut c[
ar fi în\eles. Cum s[ nu-n\eleag[? Oare poate s[ se priceap[ c[ ai=tia
m-au prins? +i are s[ vie s[ m[ scoat[ de aici? Dar cum s[ vie =i de
unde s[ =tie? N-are de unde? Ia poate numai dac[ au pe cineva, vreun
om în satul ista, atunci pot s[ afle c[, uite, am v[zut un b[ietan um-
blând cu un neam\ pe la case. «+i cum era b[ietanul acela?». «Des-

cul\, în pantaloni =i c[ma=[ de foaie de cort». «A=a? D-apoi acela Isai
era, prietenul meu. +i unde-i el?» «L-au dus cu dân=ii». «Încotro?!»
«Într-acolo, în gr[dini, de unde au venit». +i Timo=a îi spune repede
c[pitanului c[ uite-a=a, c[pitanul îi d[ un grup de solda\i, cei mai
buni, vin =i m[ scap[. Amu poate c[ stau pe undeva tupila\i, pe aici
pe dup[ copaci, =i numai a=teapt[ s[ ajung în dreptul lor, sar asupra
neam\ului, îl apuc[ de gât, îl leag[, ne ducem repede la ap[, acolo ne
a=teapt[ o luntre... =i gem iar[ (Timo=a-i r[nit la picior n-are s[
vie cine =tie, poate-i de mult la spital, dus =i r[sdus nu c[ s[ m[
vad[, dar nici de auzit n-are s[ m[ aud[), gem iar[ =i B[rbosu r[cne=te:
Stai!
M-am oprit.
Unde-s tunurile ru=ilor? R[spunde! Repede!
Pe drum... Le-am v[zut... Se duceau.
A cuma vrea s[ vad[ dac[ voi r[spunde altfel decât acolo în c[su\[
când m-a întrebat ofi\erul. Doar i-am spus c[ atunci când am venit în
sat, m-am uitat eu unde =i ce st[? Tunuri, dracu =tie ce, c[utam s[ trec
mai u=or printre santinele. S[ nu m[ prind[ =i s[ m[ întoarc[ înapoi.
Vre\i s[ v[ spun ceea ce nu =tiu (de unde s[ v[ spun, dac[ nu =tiu?
vre\i s[ m[ împu=ca\i? pentru ce? c[ am dat peste o sârm[ de-a
voastr[? tare-mi trebuia sârma ceea s[ v[ spânzura\i to\i cu dânsa
m-am pornit s[-l caut pe frate-meu =i voi m[ întreba\i câte =i mai
câte trebuie s[ fug, s[ fug!). Dar cum s[ fug, dac[-mi erau ochii
lega\i =i mâinile legate? Numai picioarele slobode, numai ele, s[rmanele,
dar julite, însângerate, pline de ghimpi =i n[s[dituri... Ce puteam s[
fac? Cum s[ scap? +i nimeni nu =tia unde-s. Aveau s[ m[ împu=te, s[
m[ dea în groap[ =i nici s[ arunce \[rân[ deasupra, a=a s[ m[ lase.
Nu =tii? Iar ascunzi? Mai ai jum[tate din jum[tate de cale. Mi=c[!
Am pornit mai departe... Oare ce-ar fi s[ strig? M-ar auzi cineva?
Undeva la dreapta vorbea careva. Era vorb[ de-a lor. Se auzeau comen-
zi, lovituri înfundate, ca atunci când scap[t[ o roat[ grea într-o l[s[-
tur[, într-o groap[. Oare unde am ajuns? S[ fie aici pozi\iile lor? Ceva
Zbor fr`nt 101
mai la vale s-a auzit \[c[nind o mitralier[ o dat[ scurt =i o dat[

mai lung. S-a r[spuns pe vale. Ce vale s[ fie aici? Încotro m[ duce? +i
când mi-am amintit c[ sunt feciorul domnului ofi\er, c[ degrab[ aveam
s[ plec în Germania, parc[ m-au trecut furnici prin spinare (a crezut c[
a=a am s[-i spun totul dar ce aveam s[-i spun dac[ nu =tiu nimic?
adic[ =tiam câte ceva, v[zusem câte ceva, dar acum le uitasem pe toate
=i acuma m[ duce poate c[ în Germania m[ duce? de aceea
mi-a legat ochii a=a a ordonat domnul ofi\er, s[ nu nimeresc drumul
înapoi =tie c[ dac[ m-am unit s[ m[ duc, apoi nu chiar cu toat[ inima
oricine ar pleca din \ara lui tot înapoi se trage fie, m[ duc =i m[ fac
general domnul ofi\er o s[ m[ deie pe la =coli mari, o s[ ajung cel mai
mare general, am s[ am toat[ armata german[ sub mâna mea am s-o
aliniez pe un câmp mare, am s[-l scot pe B[rbosu în fa\a tuturora =i am
s[-l întreb: «Pentru ce m-ai lovit atuncea-n cap? Pentru ce mi-ai dat palme?
Pentru ce m-ai împuns cu \eava în spinare?» Când o s[ încerce s[ se
îndrept[\easc[, am s[ fac un semn, or s[ vie câ\iva b[ie\i voinici, de aici
de la noi din sat, o s[-l ieie de sub\iori =i o s[-i fac[ un vânt de n-o s[
r[mâie decât loc ud în locul lui)....A=a m[ r[fuiam în gândul meu cu
B[rbosu =i mergeam mai departe, =i num[ram pa=ii, =i-i f[ceam mici,
când deodat[ am sim\it c[ am c[lcat într-o groap[, =i cum am c[lcat
m-am dus =i am c[zut peste cineva. Am c[zut =i am dat cu piciorul în
ceva fierbinte, parc[ era ap[, parc[ nu era (mai pe urm[ am priceput c[
era o tran=ee, în tran=ee ni=te solda\i care se preg[teau s[ m[nânce, ori
poate era unul singur =i ducea o c[ldare cu ciorb[ la al\i câ\iva =i a pus-o
pe un minut jos =i eu am nimerit de-am c[lcat drept într-însa). S[ vezi ce
g[l[gie, ce scandal s-a iscat! Au început nem\ii s[ strige, s[ r[cneasc[.
Nu vedeam nimic. M-am ridicat repede =i am scuturat din cap, dar cârpa
era strâns legat[, n-am putut sc[pa de ea. Dar am în\eles c[ to\i câ\i
erau s-au n[pustit asupra B[rbosului, =i strig[ =i înjur[. Deodat[ g[l[gia
se transform[ în veselie, râsete, glume, ni=te mâini m[ iau de sub\iori
(ce m-a durut!) =i m[ ridic[ în sus. M[ scot din groap[ ori tran=ee, apoi
aud c[ se adun[ mul\i împrejurul meu hohotind. +i-au f[cut râs de mine
îmi d[deau bor=ul s[-l beau din c[ldare pentru c[ am c[lcat într-însul.
Apoi, v[zând c[ a=a nu pot face nimic, au încercat s[-mi lege =i picioa-
rele ca s[ vad[ cum voi merge, m-au pus s[ sar... Mi-au r[sturnat c[ldarea
în cap, cu bor=ul, au adus o c[ldare cu ap[ =i mi-au v[rsat-o în cap. Se
vede c[ B[rbosu tot \inea la mine, ori poate vreunul din ei s-a priceput
s[ m[ fac[ curat, c[ cine =tie ce le-o fi spus B[rbosu, c[ îs feciorul dom-
nului ofi\er, c[ plec în Germania unde am s[ ajung general...). Am mers
mai departe =i am sim\it c[ aici se aud tot mai des sufl[ri =i glasuri de
oameni. Uneori B[rbosu era întrebat r[stit, el r[spundea =i treceam mai
departe se vede c[ erau tot solda\i prin tran=ee.
Stai! mi-a strigat B[rbosu.
Tot atunci m-am gândit: iar o s[ m[ întrebe ceva. Dar ce?
Unde-s tancurile ru=ilor? R[spunde! Câte-s?
Nu le-am v[zut... Cum am venit în sat, m-au arestat =i m-au dus.
Nu vrei s[ spui? Taci? Ascunzi? Trei pa=i înainte.
Am f[cut trei pa=i. Am sim\it prin p[r\i ni=te tufari, apoi iarb[,
ni=te iarb[ moale, r[coroas[ sub t[lpi. Trebuia s[ fie troscot.
Stai! mi-a strigat.
+i când a zis a=a am auzit un \ip[t sus, sus de tot, =i nu =tiu de ce
mi s-a p[rut c[-i acela=i \ip[t pe care l-am auzit atunci când am ajuns
la gârl[ =i am intrat în stuf[rii, în ap[. Un l[stun? Am ascultat: da, un
l[stun era. +tiam glasul. Dup[ aceea s-a mai auzit \ipând un altul, al
treilea... Se vede c[ pe aici sunt mul\i l[stuni. Departe m-a dus... Poate
mai departe decât locul pe unde am trecut...
Înc[ o dat[ te mai întreb: =tabul tunurile... tancurile...
R[spunzi ori nu?
+i de-odat[ s-a auzit plesc[ind jos, sub mine, apa. Valul se lovea
de mal, da înapoi, în locul lui venea altul. Am sim\it r[coarea apei.
Era Nistrul... L-am auzit r[suflând al[turi, jos. Vas[zic[ m-a adus la
mal, la mal, ca s[ m[ împu=te =i s[ m[ arunce în ap[...
R[spunzi? a strigat iar B[rbosu, apropiindu-se. Un pas înainte!
Vrea s[ ajung mai aproape de margine. Când o s[ cad, s[ cad drept
în ap[, s[ nu aib[ nevoie s[ m[ arunce.
Înc[ un pas!
Zbor fr`nt 103
Ce-ar fi s[ fac trei pa=i deodat[? Ori cinci? S[ m[ reped înainte,

s[ cad în ap[ =i... s[ fug! Mi-am încordat toate puterile. Numai de-a=
putea s[-mi scap mâinile... A=a cum s[ înot? Am s[ m[ duc drept la
fund, ca piatra. Cu picioarele! Cu picioarele am s[ înot! S[ mor înecat,
nu împu=cat! Nu împu=cat... +i m-am repezit cu capul înainte, dar
B[rbosu era în fa\a mea =i m-a izbit cu amândou[ bra\ele înd[r[t.
Am r[mas pironit locului.
Stai c[ te împu=c!
Peste câteva secunde leg[toarea de pe ochi mi-a c[zut.
Eram sus, pe mal. Nistrul curgea jos, întunecat (se l[sa amurgul
de acum), iar dincolo, pe cel[lalt mal luminat înc[ de cele din urm[
raze ale soarelui, ro=ietice-purpurii, se a=ternea satul nostru. Am vrut
s[ m[ uit s[ v[d c[su\a noastr[, dar ochii la început nu vedeau mai
nimic mi-i \inuse atâta vreme lega\i, apoi când am început a deslu=i
casele =i am g[sit locul unde trebuia s[ fie a noastr[ mi s-au umplut
de lacrimi. N-am s[ te mai v[d, n-am s[ mai calc în ograda ta...
Acum r[spunzi?! a strigat odat[ B[rbosu, a cl[n\[nit închiz[-
torul automatului =i mi-a pus \eava în ceaf[ \inându-m[ cu o mân[
de sfoara cu care-mi erau legate mâinile la spate. Unu... doi... trei....
patru... R[spunzi?!
+i dintr-o dat[ mi s-a l[sat întuneric pe ochi. C[rarea lat[ =i cotit[
a Nistrului s-a ridicat cu un cap[t în sus, sus de tot deasupra mea,
proptindu-se de cer, cel[lalt cap[t de la vale de mine cu tot cu sat =i
cu casa noastr[ a c[zut pr[bu=indu-se într-un h[u adânc, picioarele
mele au pornit s[ pluteasc[ în aer, mi=cându-se neputincioase, f[r[
sprijin în ceva tare, =i am sim\it c[ parc[ zbor, apoi deodat[ am pornit
s[ cad, s[ cad, s[ cad f[r[ de sfâr=it»
B[iatul sem[na lui tat[-s[u, era leit Isai. S[ fi fost omul din nu =tiu
care margine de sat (iar satul ista-i mare, m[i: cuprinde o parte din valea
Nistrului, dealul, se las[ pe cealalt[ coast[, acolo unde încep sem[n[-
turile, c[-i loc drept, iar dinspre miaz[-noapte pân la Moara-cea-Veche
numai numele de dânsa, c[ au pisat-o nem\ii mai s[ \â=neasc[ ap[
în locul acela), dac[-l întâlnea pe b[ie\a= pe drum, a=a, cu pantalona=ii

scur\i, murdari =i cam g[uri\i, prin=i într-o bretelu\[ pe um[r care
c[dea mereu, dar b[iatul avea grij[ totdeauna s-o ridice la loc, dac[-l
vedea cineva, =i, în graba lui, vroia s[ =tie al cui îi =i îl întreba ori
numai se gândea s[-l întrebe: «Al cui îi fi tu, m[i pozderic[?», îndat[
se pricepea: «D-apoi îi al lui Isai fecior». Se pricepea omul =i bine
f[cea, c[ci b[iatul nu le r[spundea chiar la to\i. Se uita mai întâi s[
vad[ cam pentru ce-l întreab[ (cât de mic, dar sim\ise de la o vreme
c[ unii îl iscodesc numai ca s[ râd[, s[-=i bat[ joc de dânsul), a=a c[,
dac[ r[spundea: «Al lui Isai» =i omul zicea: «...Acela care...» (b[iatul
nu mai sta s[ asculte, =tia ce-o s[ zic[! «Da unde-i tat-tu? Iar s-a dus
cu nem\ii?» (adic[ iar i-a lep[dat pe dân=ii =i pe mam[-sa). B[iatul
se f[cea ro=u de sup[rare, lacrimile-i umpleau ochii, dar g[sea ce s[
r[spund[: «Iar mata du-te dracului =i s[ vii înapoi când te-om chema
noi». Dar de multe ori nu putea îngâna o vorb[ b[iatul, fugea la tat[-s[u
unde-l g[sea =i se oprea ceva mai încolo. Dac[ tat[-s[u lucra ori =edea
la mas[, ca, bun[oar[, atuncea, cu c[ldarea de drojdii =i cu omul
chemat de pe drum, st[tea b[iatul, se uita pe sub gene =i t[cea, pân[
când tata b[ga de seam[ c[ut[turile lui =i-l chema la dânsul. B[iatul
nu vroia s[ vin[, numai îi întorcea un um[r =i parc[ începea s[ scân-
ceasc[. Tata se scula, venea, îl apuca de umeri, de-o m`n[ =i : «Te-a
b[tut cineva?» «Nu». «De ce dar[ smârce=ti?» Tace... Tace... Tace...
Atunci se vedea Isai pe sine în piciul ista mititel, dar tare de fire =i
avan =i înc[p[\`nat, =i nu-l mai întreba, îl l[sa în ale lui ori începea
s[-i spun[, s[-i povesteasc[ ceva, s[-i fac[ un arm[sar dintr-o varg[,
cu cap de cal la cap[t. Atunci prindea la inim[ b[iatul, i se deschidea
sufletul =i-i m[rturisea tatei marile lui am[r[ciuni de om mititel: «Tat[,
dar de ce oamenii din sat zic?...». «Tu nu-i asculta». «Nu-i ascult, tat[,
dar ei zic». «Las[-i s[ zic[». «Dar tu, tat[, n-ai s[ mai r[cne=ti la mama
=i n-ai s[ ne mai lepezi?» «Nu, n-am s[ mai r[cnesc la mam[-ta =i n-am
s[ v[ lep[d». «+tii ce, tat[, dac[ ai s[ ne mai lepezi, am s[ fug de
acas[, =i nu-mi mai trebuie s[ tr[iesc cu voi, dac[ v[ sf[di\i =i v[ bate\i
c[ m[ râd to\i b[ie\ii». «B[ie\ii?» întreba mirat Isai. Apoi st[tea =i
Zbor fr`nt 105
privea lung peste deal, peste vale, unde se vedea leg[nându-se o pânz[
albastr[, u=oar[, dar nu zicea nimic, ci numai punea mâna pe capul
b[iatului, îl mângâia îndelung cu palma =i parc[ auzea cum se zbate
jos inima. S[ fug[, s[ fug[ de acas[?... Poate s-o fac[ =i pe asta
Poate s-o fac[... El cum a f[cut atâtea la vremea lui?.. M[car era ceva
m-ai r[s[rit. Dar aista ce crezi? Iese la calea ferat[ aici se opresc
uneori m[rfare se suie într-un vagon =i du-te de-l caut[-n lume, c[
Rusia-i f[r[ fund... S-au mai pomenit de astea... Pe urm[ \i-l d[ într-o
cas[ de copii, cre=te =i dac[-=i mai aduce aminte î\i trimite o scri-
soare: «V[ mul\umesc, scumpi p[rin\i, c[ m-a\i crescut =i m-a\i scos
în lume». De acuma el, Isai, se întorcea cu un um[r spre b[iat, =i
cea\a alb[strie îi umplea ochii, =i da din gene, des-des, apoi când b[ia-
tul de colo întreba: «Tat[, ai zis c[ azi ai s[ m[ tunzi?», îl apuca în
bra\e =i-l strângea la piept: «Tata n-are s[ te lase, n-are s[ te lase».
Poate s-o fi gândit b[iatul atunci la sora, la mama =i ar fi vrut s[-l
întrebe: «Dar pe dânsele n-ai s[ le la=i?», dar nu întreba, se temea s[
nu se supere tata =i s[-l lase =i pe dânsul. Iar Isai se gândea c[ trebuie
s[ fac[ într-un fel, s[ steie odat[ de vorb[ cu femeie-sa =i s[ se
în\eleag[ într-un chip: ori a=a, ori a=a. De mult trebuia, dar tot n-avea
când, se lua cu una, cu alta, griji peste griji, lucru, apoi se ducea cu
s[pt[mânile pe deal, nu se vedeau =i uitau tot ce se întâmpla între
dân=ii. O vreme bine =i iar se isca sfad[, iar trânteli, c[ într-un rând l-au
prins mama =i Ile în cas[ la dân=ii, acolo, la casa b[trâneasc[ din vale,
=i i-au zis a=a: «M[i Isai, tu vezi c[ din om te faci neom? Te gr[ie=te
lumea, m[i!» «Cine: lumea? Voi?» «Satul, m[i». «Care-i acela, s[ dau
ochii cu dânsul?» gr[ia Isai dac[ era oleac[ cu chef (striga, o înjura
pe femeie-sa: c[ gospodin[ ca dânsa nu-i trebuie, c[ el a adunat, a
muncit, a gr[m[dit la cas[, dar nimic nu se cunoa=te, c[ ea, cu nea-
murile ei, duce tot, =i dac[ a v[zut el a=a s-a aruncat în vin ca în
bulboana Nistrului), iar dac[ era treaz, nemâncat, t[cea, mai mult
t[cea, numai ochii îi sc[p[rau parc[ ar fi zis: «+tiu ce-i trebuie ei: o
b[taie bun[ s[ nu poat[ =edea o s[pt[mân[ pe ce =ed oamenii, =i atun-
ci îndat[ s-ar alege untul de zar[: ori gospodin[ acas[, ori fat[ la
mama-sa». Dar nu zicea nimic pentru c[ de b[tut nu putea s-o bat[,

îi era jale de copii, mai ales de b[iat, asculta, da din cap: «Ei, m[ rog,
v[ ascult, a=a-i, dar nu-i chiar a=a», se ridica =i se ducea în drumul
lui, seara târziu venea acas[, parc[ mai blând, dar a doua zi iar[ în-
cepea de la cap[t. +i unul tare, =i altul tare, =i se apucau s[-=i împart[
copiii, =i-l lua unul pe unul, altul pe altul, dar copiii se întâlneau în
sat, se luau la joac[, apoi când s[ porneasc[ uitau care al cui e =i
încotro trebuie s-o apuce: la bunica ceea ori la bunica asta... Iar casa
lor din deal r[mânea pustie, p[r[ginit[, uitat[ pe-o s[pt[mân[, dou[,
de se întrebau m[h[lenii =i trec[torii: «Nici nu vine careva s[ pr[=eas-
c[, s[ smulg[ buruianul c[ ia uite ce =tir bun...». El, Isai, de mult ar fi
f[cut într-un fel, dar nu putea de b[iat. Ei, l-ar fi luat cu dânsul, dar
cum s[-l creasc[? Trebuia s[ se duc[ la lucru (aici =i nepl[cerile la
garaj Ile a spus c[ pune un cuvânt pentru dânsul, dar...) =i r[mâne
b[iatul de capul lui. Dac[-l d[ la gr[mad[, iar[ nu =tii ce se întâmpl[:
ori îi sparge capul careva, ori sparge el altuia... =i când le-a zis mama,
adic[ mama lui Isai (el =edea pe col\ul prispei): «Sta\i =i-\i mânca, c[
amu= îi gata mâncarea», a priceput Isai c[ a=a nu se mai poate de
tr[it. Bine, cât este mama =i caut[ de b[iat... Dar este Ile, dar se în-
soar[ =i el, dar are =i el copii =i atunci? S[ r[mân[ b[iatul lui de-a
nim[nui? Uite cum umbl[ murdar. Aceea-i mam[? A=a-s mamele?...
+i sare Isai de pe col\ul prispei ca zvârlit din arc, îl ia pe b[iat =i-l
duce la Nistru: o s[-i spele c[m[=uica, pantalonii, pe urm[ are s[ caute
o ma=incu\[... Când s-au oprit cu picioarele goale pân[ la genunchi
în ap[ =i a v[zut Isai umbrele a lui de la genunchi în sus, a b[iatu-
lui de la coco=el în sus, jucau umbrele jum[tate în ap[, jum[tate
pe uscat jum[t[\ile din ap[ se cl[tinau, se ridicau, c[deau cele
de pe uscat, de pe nisipul malului =edeau nemi=cate, =i umbrele lor
se rupeau în dou[, Isai =i-a zis: «De ce oare trebuie s[ ne rupem =i noi
în dou[? De ce oare?», a întors capul, =i a auzit l[stunii, de dincolo,
de peste ap[ \ipau l[stunii, zburau l[stunii, alergând prin v[zduh
dup[ umbrele lor pe ap[... Iar când s-a aruncat în ap[, =i apa s-a
desf[cut =i apoi s-a închis deasupra lui, a auzit parc[ un strig[t la
Zbor fr`nt 107
spatele lui, un strig[t din afar[, din aer, de deasupra apei, l-a auzit de
acolo, din ap[. Strig[tul a ajuns pân[ la dânsul: «Ta-ta-t[-[!» =i i-a s[getat
inima, c[ era strig[tul plin de spaim[, strig[t de copil. S-a întors Isai pe
spate, s-a uitat înd[r[t spre mal =i a v[zut prin grosimea apei ca printr-
o cea\[ deas[ o umbr[ scurt[, dar care se lungea peste seam[, ori numai
p[rea c[ se lunge=te, =i aceea era umbra b[iatului. +i iar a auzit strig[tul
de spaim[, mai tare, =i a vrut Isai s[ r[zbeasc[ la suprafa\[, dar n-a
putut c[ mergea cu vitez[ la mare adâncime, intrase de acum în ni=te
curen\i reci, =i se gândi c[ jos, la fund, trebuie s[ fie în locul acela gropile
în care se învârte=te apa, =i se mai zice c[ în acele locuri Nistrul are
ni=te sp[rturi în p[mânt, la fund, prin care apa se duce, se vars[, cade
=i curge pe dedesubtul fundului, tot de-a lungul albiei =i departe la vale,
aproape de mare, iese iar în albia de deasupra p[mântului =i curge cu
apele acestea luminate de soare, iar alteori se vars[ în mare a=a, pe
întuneric... +i dac[ nimere=te omul într-o groap[ ca aceea, =uvoiul îl
trage cu o putere uria=[, c[ nu mai este chip s[ lupte =i se duce, de
aceea se g[sesc oameni umfla\i la mul\i kilometri, la zeci de kilometri
în jos pe cursul apei... Mai d[ o dat[ din mâini, lunec[ spre suprafa\[
pân[ r[mâne vreo jum[tate de metru de ap[ deasupra-i, înoat[ o vreme
pe spate cu ochii deschi=i, apoi când simte la spinare gâdilându-l ceva
(aici e sforul apei), las[ capul în jos, î=i face vânt cu picioarele =i taie
piezi= spre fund... Iar \ip[tul îi tot r[sun[ în urechi, se amestec[ cu
vâjâitul apei, \ip[tul se face mai tare, apa-i clocote=te în urechi, =i atunci
Isai î=i d[ seama c[ acela nu-i alt \ip[t, nici al treilea, nici al patrulea,
r[zb[tut din afara apelor, ci e \ip[tul care r[sun[ în urechile lui, care
vine din adâncurile fiin\ei lui, e \ip[tul vie\ii lui: «Ta-a-t[!». +i cea\a de
jur împrejur se îngroa=[, se face mai deas[, mai întunecat[, întocmai
cea\a din ziua când la cr[patul zorilor au r[sunat împu=c[turi deasu-
pra, apoi a v[zut gloan\ele înfigându-se-n ap[ împrejurul lui, fierbin\i,
sfârâind... =i fuga, fuga aceea prin cea\[....
R[mas f[r[ nepot (Isai n-a adiat o vorb[ ce are de gând s[ fac[,
încotro s[ apuce), a umblat toat[ noaptea bunelul din cas[ afar[, adic[
din c[soica lui pân[-n ograd[, apoi în gr[din[ =i iar înapoi (astea le
povesti bunelul mai pe urm[, dup[ ce s-au adunat iar[, cu to\ii acas[
mama =i b[ie\ii, iar sora n-a mai venit, au l[sat-o la margine de
sat str[in, =i mama o vreme se ducea la s[pt[mân[ pe la dânsa, apoi
i-a pl[tit unei b[bu\e, s[ aib[ grij[ de mormântul copilei), sta =i as-
culta. Î=i scutura urechea cu degetul, apoi pe cealalt[ în care avea
n[dejde mai mult[ stânga... A f[cut câ\iva pa=i =i a întins mâna
aici trebuia s[ fie col\ul c[soaiei =i era col\ul c[soaiei. A mai f[cut
câ\iva pa=i =i iar a întins mâna, trebuia s[ fie salcâmul =i era salcâmul.
A mai f[cut câ\iva =i s-a oprit iar[, aici trebuia s[ fie porti\a =i era
porti\a. A pus mâna pe b[\ul de deasupra (era un fel de porti\[ joas[,
s[ nu intre g[inile ori vreun vi\el, vreun purcel, dac[ scap[, în gr[din[,
joas[ =i veche de s-a netezit b[\ul de câte ori a fost apucat cu mâna)
=i înc[ n-a deschis-o, n-a dat-o la o parte, înc[ n-a p[=it în gr[din[,
dar de acuma sim\ea suflarea merilor, înceat[, lini=tit[, somnoroas[,
=i parc[ vedea frunzele stând drepte, fragede, iar de pe jos veni o
r[coare amestecat[ cu v[lurele de v[zduh cald, de pe p[mântul din-
tre rândurile de cartofi (de acuma trebuie sco=i cartofii, dar unde s[-i
pui, ce s[ faci cu dân=ii?). +i îndat[ =i-a adus aminte de traista cu
fasole pe care a b[gat-o nici el nu =tie unde =i nu-=i poate aduce aminte
(când le b[tea cu b[\ul în tinda c[soaiei, unele s[reau tocmai în
mijlocul ogr[zii u=a era deschis[ =i un soldat, aist tinerel, =chiop,
a venit, s-a oprit în u=[ =i se uita cum sar fasolele din p[st[i; fasolele
s[reau, el întindea mâna s[ le prind[, apoi când bunelul s-a sculat s[
le dezghioace pe cele verzi tinerelul s-a a=ezat jos =i a început s[
dezghioace =i el; =i i-a ajutat pân[ la urm[, =i toat[ vremea cât a lucrat
n-a zis nici unul, nici altul un cuvânt; iar bunelul numai se uita la
fl[c[uan, îl vedea cât îi de crud =i tare i se f[cea mil[, c[ iaca, dac[ ar
fi stat acas[ în satul lui, ar fi fost =i teaf[r =i s[n[tos, =i ar fi lucrat ca
un fecior de gospodar la tata, da a=a dac[-i b[t[lie, aici l-a r[nit, iar
mai încolo cine =tie ce-l a=teapt[ =i fasolele s[reau, ei le strângeau
=i le puneau la gr[mad[, apoi s-au pornit în genunchi prin ograd[ s[
le strâng[); dar unde a pus-o, traista ceea, iaca nu =tie. A scos bunelul
Zbor fr`nt 109
sârma din b[\, a împins porti\a =i porti\a s-a aplecat într-o parte. S-a
l[sat bunelul în genunchi =i a început s[ pip[ie unde s-a dezlegat,
unde-a sl[bit, =i a v[zut c[ trebuie înt[rit[. Înc[ ieri ori poate alalt[-
ieri a b[gat de seam[ c[ nu se \ine bine, dar a gândit c[ a=a-i pare
amu vede c[ trebuie legat[, trebuie înt[rit[. D[ bunelul cu mâna pe
jos dup[ c[pe\elul de sârm[ cu care a fost legat[ în loc de balama,
dar nu-l g[se=te =i-=i aduce aminte c[ are o leg[toare într-un buzu-
nar, dar nu =tie în care. +i când s[ bage mâna, jos pe vale se aud
câteva buhnituri de tun, unul dup[ altul, =i a=a de repede c[ p[rea c[
s-a început de amu. (Ast[ prim[vara, ba din iarn[ chiar când se c[rau
nem\ii =i casa era plin[ cu solda\i de dormeau =i pe jos, în paie, s-a
aprins într-o noapte o lumin[ pe cer, tot într-acolo, la pod: clocotea
cerul de aeroplane, s-au învârtit mult, se vedea ca ziua-n sat, m[car
c[ era departe, =i au aruncat atunci bombe aeroplanele; iar bunelul
st[tea tot aici, la porti\[, =i privea, iar un neam\ a ie=it =i el s[ vad[ =i
l-a întrebat: «Frumos, da?», ar[tând la policandrul de pe cer, apoi
pornind înapoi în cas[ s[ se trânteasc[ în paie, a morm[it ceva de a
în\eles numai: «Kaput!») Apoi buhniturile au trecut pe deasupra satu-
lui, s-au dus pe vale în sus =i s-au stins. +i iar[ s-a f[cut lini=te. Dar n-a
\inut mult c[ la mal s-au auzit împu=c[turi m[runte, u=oare, dese. +i
iar s-a f[cut t[cere. +i iar se auzea numai cum tresare frunza-n somn...
Bunelul a pus =i cel[lalt genunchi pe p[mânt (\[râna cald[-c[ldi=oar[
oare-i cald[ =i mai în adânc? dac-ar fi cald[ =i mai jos, mai în
adânc, nu \i-ar mai fi frig niciodat[), s-a aplecat =i a petrecut leg[-
toarea pe dup[ b[\ul porti\ei =i b[\ul gardului =i când c[uta cu cealalt[
mân[ cap[tul, îl c[uta =i nu-l g[sea, c[ =i-a adus iar[ aminte c[ uitase
ceva =i nu-=i putea aduce aminte, dar ce uitase, uitase demult =i amu
=i-a adus aminte, dar nu ce uitase adineaori, parc[ era altceva, dar
amu =i-a adus aminte cum a f[cut el porti\a asta (h[t-h[t, câ\i ani s[
fie de atunci?). A f[cut-o din salcâmul de lâng[ drum (dintr-un co-
pac mai de trei ori cât casa o porti\[ la gr[din[! tulpina a r[mas =i
=ede =i ast[zi acolo, într-o margine), tot din crengile lui a f[cut =i
câteva be\e la râ=ni\[ =i unul este =i azi (bun salcâm a fost, dar a
trebuit s[-l taie \ipau vecinii c[ trece la dân=ii auzi? trece pe

sub drum =i le umple gr[dinile cu pui). Era voinic tare salcâmul, dar
nu-i, parc[ nici n-a fost. Iar porti\a când a f[cut-o? Nu-=i mai aduce
aminte: era fl[c[u feciorul lui ori de amu începuse a se însura?... Ba
pare-se c[ era fl[c[u... nu... se însurase, da... se însurase, =i când i-a
zis într-o zi: «M[i gospodare, eu, când mi-am adus nevast[ la cas[, pe
mam[-ta asta a ta, dintâi =i întâi gard mi-am f[cut, da tu v[d c[ nici
s[-l dregi pe cel vechi n-ai de gând...». Iar feciorul care venise din sat
ab[tut =i se oprise-n mijlocul ogr[zii =i nu =tia de ce s[ se apuce, ce s[
fac[ =i ce s[ zic[, s-a uitat la dânsul, la tat[-s[u, =i a gr[it: «Tat[-h[i,
dac[ m[ tem c[ =i a=a cum este, l-om strica. A=a se aude: s[ nu fie
nici un gard în sat» (pe urm[ curat c[ s-a apucat de stricat apoi se
îmb[ta, \ipa, r[cnea =i zicea ce fel de gospod[rie f[r[ gard? când
se trezea, î=i aducea aminte ori îi spuneau al\ii ce-a gr[it, se însp[imân-
ta =i umbla a=a). Iar în ziua aceea ce i-a venit c[ zice: «Hai, tat[, s[
facem m[car o porti\[ din salcâmul ista. De amu dac[ ne-au pus s[-l
t[iem». +i au me=terit amândoi porti\a asta, =i tare se mai mândrea
el, feciorul, cu porti\a, c[ cine venea din prietenii lui le-o ar[ta =i se
l[uda. Numai ca nu le spunea despre salcâmul cel mare pe care-l t[iase
cu durere de inim[, =i nu le mai spunea nici de altele pe care le =tia
numai el... Cu vremea s-au uitat multe, feciorul lucra cu toat[ lumea,
pe deal, el, bunelul, s-a dus câ\iva ani la stân[ s[ lucreze (de amu
venise pe lume b[ie\ii amândoi, Isai =i Ile, iar fata era de \â\[), când
într-o noapte ie=ind din bordei s[ vad[ oile, c[ i se p[ruse lui c[ nu
=tiu ce cam mârâie câinii, a ie=it =i când s-a dat la col\ul \arcului a
v[zut în întuneric ochii lupului, parc[ era unul, parc[ erau mai mul\i,
c[ ba se ar[tau într-un loc, ba se stingeau =i iar se aprindeau în alt
loc (de-a mir[rii, câinii au h[m[it o dat[, scurt de tot, pe urm[ au
mârâit =i au t[cut =i s-au lipit de picioarele bunelului, =i bunelul care
atâ\ia lupi fug[rise cu dân=ii s-a minunat =i el, c[ de data asta câinii
tac, nu se reped, chiar când îi st[pânul al[turi), iar când, de c[tre
ziu[, a venit la fug[ nor[-sa =i trezindu-l i-a spus: «L-au furat! L-au
furat =i pe al nostru, tat[», a în\eles ce-au însemnat lupii aceia =i de
Zbor fr`nt 111
ce-au t[cut câinii, au b[tut o dat[ =i au t[cut =i numai scheunau jalnic...

Bunelul închide porti\a dup[ dânsul, apoi o deschide înapoi las-o
deschis[ =i face pe lâng[ gard, p[=ind încet, pân[ ajunge acolo unde
trebuie s[ fie truchina salcâmului (d[ cu mâna aici trebuie s[ fie)
=i bunelul se a=az[ pe dânsa. Truchina este, omul nu-i... Tot cineva
de aici din sat l-a pârât pe fecioru-s[u. C[ dac[ se ducea omul în li-
vad[, la mal, nu putea merge cu ochii în p[mânt, s[ nu-i ridice =i s[-i
arunce dincolo. +i dac[ a v[zut-o pe sora pe cel[lalt mal, cântând tot
acel cântec ce-l cânta =i el =i dac[ solda\ii cu armele n-aveau ce le
face pentru c[ nu po\i opri un cântec s[ zboare peste ap[, iar gura cu
baioneta n-o închizi, cine ce s-a gândit c[ nu era numai cântec de
frate =i sor[, dar cine =tie ce, =i... truchina este, omul nu-i... Bunelul a
ridicat capul iar mai-mai s[-=i aduc[ aminte unde a pus traista cu
fasole =i când se uit[ spre r[s[rit vede pe marginea cerului o arip[
rozovie u=oar[, abia se vede. Se ridic[ în picioare =i când s-a ridicat,
i-a venit în n[ri miros rece, în\ep[tor... Dincotro? S-a întors spre mia-
z[-zi, spre apus, spre miaz[-noapte =i s-a oprit cu fa\a între miaz[-noapte
=i asfin\it dintr-acolo vine. «Cea\[!... Vine cea\[ din Sus!», a zis
bunelul m[car c[ afar[ de truchina culcat[ jos n-avea cine-l auzi (mos-
calii dormeau tun, numai unul care era de straj[ =i =edea afar[ când
a trecut bunelul pe lâng[ dânsul, a ridicat capul din piept, l-a v[zut
cine-i =i iar a l[sat capul). +i nici n-a putut s[-l vad[ pe fecioru-s[u m[car
o dat[ dup[ aceea, cât s-a rugat, la câ\i s-a rugat, tot degeaba. Atât =tia
c[ i-a l[sat cuvânt femeii: «S[-i spui tatei s[ ieie sama de b[ie\i». Mai
mult nu l-au l[sat s[ gr[iasc[, s[ nu spuie cumva vreun secret. +i înc[
l-au îmbrâncit de s-a lovit de u=orul u=ii (aista în care a dat pe urm[
neam\ul cu chinjalul, de a r[mas adâncitur[) =i =i-a însângerat gura =i
când a vrut s[ scuipe, cei care-l duceau au crezut c[ vrea s[-i scuipe pe
dân=ii =i l-au izbit în cap =i a=a ame\it l-au suit în ma=in[ =i l-au dus...
Dinspre r[s[rit se revars[ zorii, totdeauna dinspre r[s[rit se revars[, dar
amu bunelul se uit[ cu fa\a înspre miaz[-noapte-asfin\it =i i se pare c[
dintr-acolo se lumineaz[. Poate de unde dealu-i mai nalt în partea
aceea... Iaca, pân amu nu s-a gândit nici o dat[ c[ poate s[ se lumineze
de zi din alt[ parte... Taman amu s-a gândit, parc[ n-ar avea alta la
ce se gândi. Fasolele... unde dracu le-a mistuit? +i b[ie\ii i=tia, tare-i
greu cu dân=ii, unul s-a dus cine =tie pe unde... Cal îi trebuie! Parc[
are s[ mai cumpere unul =i o s[ aib[ doi... M[car dac[ l-ar fi oprit
m[tu=[-sa la dânsa, s[-l \ie pân a trece =i pârjolul ista. Dar crezi c[ o
s[ =ad[? Acela-i =i mai avan decât istlalt. Unde-i zice odat[ Isai: «Bunele,
i-a spus un soldat mamei, acolo, în satul acela, c[ tata poate s[ fie =i el
pe front. C[, cic[, a întâlnit de ai=tia care-au fost judeca\i». «Dac[ ar fi,
de ce nu trece pe acas[ s[ ne vad[?». «D-apoi îi în alt[ parte!». «M[car
ar scrie». Atunci Isai unde zice iar[: «Dar =tii c[ poate Ile s-a pornit
s[-l caute pe tata? Poate, tata a c[zut la nem\i =i nu ne poate scrie?»
«M[i, c[ multe ce le mai d[ dracu-n cap. Amu c[ s-o dus acela, s-o
dus, dar unde-i aistlalt? S-au culcat cap la cap, pe laia\[, =i pe la o
vreme d[ cu mâna nu-i Isai. Nu-i, nu-i =i nu-i. Tare de mirare-ar fi,
dac[ s-o fi dus la m[-sa înapoi, numai de mirare...» Bunelul urc[ pe
trunchi, se uit[ pe vale, î=i freac[ ochii, iar se uit[ =i peste o vreme
zice: «Vine, dintr-acolo vine... Am zis c[ vine... Uite-o ce alb[ =i fru-
moas[ vine...».
La marginea de sus a satului, pe un dâmb, picura un soldat. Cine

=tie de pe unde o fi fost, cum l-o fi chemat, tân[r ori b[trân nu se
cunoa=te. Se =tie numai c[ st[tuse toat[ noaptea pe acel dâmb, cu
pieptul sprijinit de peretele unei tran=ee zig-zag care venea de de-
parte =i se termina aici. St[tuse toat[ noaptea cu arma îndreptat[
spre cel[lalt mal =i asculta cum la dou[zeci de pa=i mai jos fâ=âie
apa. St[tuse toat[ noaptea cu ochii peste ap[, privind \int[ din sus în
jos =i înapoi =i ascultând: nu se aude oare nimic? lovitur[ de vâsl[,
suflare de om, lunecat de barc[... Nu se auzea nimic, numai apa clipo-
cea sub mal, =i era o t[cere înfior[toare. Iar soldatul veghease toat[
noaptea, trebuia s[-i vin[ schimbul =i nu venise, =i el st[tea sprijinit
cu pieptul de peretele de p[mânt, cu arma pus[ în fa\[ pe greab[nul
de p[mânt, =i se uita peste ap[ spre cel[lalt mal nu se auzea nimic.
Iar când \â=nea câte o rachet[ pe aproape sfârâind în aer, soldatul se
Zbor fr`nt 113
prindea c[ a a\ipit un pic: ridica repede capul, f[r[ s[-=i deie seama
c[ poate fi observat de dincolo, se uita la râul acesta care i se p[ruse
atât de lini=tit =i nep[s[tor la toate cele ce se petreceau pe malurile
lui =i, când se lumina pe nea=teptate v[zduhul, râul tres[rea, sup[rat,
odat[ azvârlea împrejur o lumin[ neagr[-lucitoare de se iscau pe toat[
întinderea lui, din mal în mal, mul\imi de umbre, coloane de umbre,
=iruri de umbre, =i toate veneau în mare fug[ încoace, spre acest mal
=i d[deau s[ se ca\[re repede, s[ deie n[val[... De cum se stingea
lumina lunecând în jos, umbrele disp[reau, disp[rea str[lucirea
întunecat[ a apei, o vreme era întuneric-bezn[, apoi totul se f[cea ca
mai înainte, apa lic[rea cenu=ie-închis[, se auzea clipocind încet, iar
nep[s[toare, iar lini=tit[ c[-\i venea somn =i soldatul dormita.
Trebuia de acum s[ se lumineze de zi, a=a trebuia dup[ socotelile lui,
s[-l fi schimbat altul, dar schimbul nu-i venea. El picura de somn =i,
prin clipocitul apei de sub mal, cine =tie ce visuri o fi visat. Poate c[
se vedea departe în satul lui a=ezat sub o poal[ de p[dure, îndemnând
caii la secer[toare (era vremea seceri=ului vai de vremea aceea),
poate c[ se vedea întins pe pat lâng[ nevasta lui, el treaz, ea dormind
=i el prinzându-i suflarea (doarme, lass[ mai doarm[), poate s-o fi
gândit la copiii l[sa\i singuri, împr[=tia\i prin lume, la maica b[trân[
pe care n-are s-apuce s-o mai vad[ =i s[-l vad[... Cine =tie ce visuri o
fi visat soldatul de pe dâmbul de deasupra apei. Numai c[ spre ziu[,
când s-au aprins zorile c[tre r[s[rit =i a v[zut c[ toat[ noaptea a trecut
f[r[ nici o primejdie (nici m[car un foc nu s-a auzit tr[gând de
dincolo), spre ziu[ a mai a\ipit o dat[. Ochii parc[ îi erau închi=i,
poate deschi=i pe jum[tate, dar urechile auzeau bine (avea ni=te urechi
f[r[ seam[n, auzea totul la mare dep[rtare, prindea cel mai mic
zgomot, cea mai mic[ =oapt[, a=a c[ atunci când trebuia s[ se duc[
cineva dintr-ai lor într-un raid de noapte, numaidecât pica pe dânsul
=i el se ducea), auzeau chiar =i atunci când dormita. Dar, iat[, mâna
lui strâns[ pe fierul armei sl[bi pu\in (e ziu[ de acum, n-o s[ se mai
bage nici unul), capul i se l[s[ pe um[rul drept (greu, cu casca de
o\el pe el) =i acum se v[zu, începu s[ se vad[ c[ e un soldat între
dou[ vârste (de fapt, p[rea mult mai b[trân, c[ nu era de multi=or
ras), cu fa\a lunguia\[, nasul cam ridicat la vârf în sus, a=a c[ dac[ l-ai
fi v[zut f[r[ casc[ =i toate cele de pe dânsul =i de lâng[ dânsul,
mergând pe o uli\[ din sat, =i l-ai fi întâlnit, numaidecât ar fi mers cu
o varg[ în mân[ ori ar fi dus o vac[ de funie, un vi\el ori ar fi fost cu
traista aruncat[ pe um[r =i, poate, chiar descul\, de nu, ar fi avut
ni=te înc[l\[ri f[cute de dânsul, în picioare... De fapt, când l-a prins
picureala în zori de zi, fa\a lui mereu încordat[ toat[ noaptea (mai
=tii, vine unul =i-\i d[ o dat[ cu cu\itul =i aici pe loc \i-i groapa, ori te
mai târâie de picioare =i te arunc[ în ap[ c[ s-au pomenit =i de astea
la r[zboi) s-a f[cut iar blând[ =i blajin[, olecu\[ hazlie, capul s-a l[sat
mai tare pe um[r pân[ ce s-a sprijinit cu marginea c[=tii de p[mânt,
iar arma s-a dat pe o parte =i s-a culcat =i ea s[ se odihneasc[. Prin
boarea de somn soldatul a auzit horc[ind pe cineva, parc[ s-ar fi ridicat
ni=te valuri de ap[ =i ar fi început a se sf[di cu pietrele =i nisipul de
pe mal, a se bate ele înde ele, dar soldatul s-a priceput îndat[: «Eu
sfor[i» =i a tu=it =i i-a trecut sfor[itul. Dar somnul nu s-a dus de la
dânsul, ci mai tare-l înv[lui. +i i se f[cu a=a de bine soldatului, parc[-l
înc[lzea cineva într-o manta cald[, moale =i vroia s[-l poarte undeva,
s[-l legene, dar nu-l putea urni din loc =i soldatul se izbea s[ se mi=te
din loc, s[ poarte picioarele, s[ se clinteasc[ m[car, c[ pe urm[ o s[
se duc[ el, dar nu putea. Ori î=i aduse aminte c[ nu poate s[ se duc[,
n-are voie, =i ofta =i gemea =i iar se vedea departe în satul lui, în casa
lui, lâng[ femeia lui, cu copiii lui, =i unul dintr-în=ii, cel mai mic, face
ce face =i-l izbe=te cu muchia u=ii în frunte (a=a se jucau între ei =i
când a dat el, tata, s[ intre, acela a izbit u=a =i l-a lovit). Soldatul
ridic[ repede capul, în urechi îi mai \iuie sunetul loviturii, deschide
ochii tare, se uit[ ]mprejur speriat =i ia seama c[ pe la spatele lui
lunec[ o umbr[. +i ce fel de umbr[? Umbr[ de om! De unde s-a luat
om pe aici? Se uit[ soldatul =i nu poate pricepe: ce-i cu dânsul? Parc[
se lumina. Trebuia s[ se vad[ bine de acum, =i când colo se face iar[
sear[... +i nu sear[, dar un fel de întuneric alb. Umbra!... A fost umbra
ori i s-a p[rut? «Dar asta-i cea\[, cea\[ alb[!» s-a dumerit soldatul. +i
Zbor fr`nt 115
în aceea=i clip[ când a în\eles ce-i, a auzit la câ\iva metri în stânga lui
pa=i, o icnitur[ de om care cade, apoi parc[ l-a v[zut cum se scoal[ =i
iar o rupe de fug[. A strigat: «Stai c[ trag!» =i a dat s[ trag[, dar când
s[ întoarc[ arma într-acolo a sc[pat-o din mâini (pe urm[ soldatul
povestea c[ de mare spaim[ a uitat unde-i =i n-a mai strigat nici un
«stai», nimic, pur =i simplu a luat-o la fug[ dup[ umbr[). A auzit pa=i
dep[rtându-se =i atunci a s[rit din tran=eea lui =i a alergat în urma
umbrei... Alerga, fugea dup[ pa=i, încotro se auzeau pa=ii (erau
buruieni pe acolo), dup[ zgomotul lor fugea... Cea\a ca într-adins se
f[cea tot mai deas[... =i iat[ c[ a v[zut iar umbra: fuge ghebo=it[
înaintea lui. Odat[ se întoarce, vede c[ el, soldatul, vine din urm[, =i
fuge =i mai tare dând din mâini. Soldatul ar trebui s[ strige, s[ \ipe,
s[ deie de =tire la al\ii ca s[-i ias[ umbrei înainte, dar tace, alearg[
t[cut. Asta-i umbra lui: el a sc[pat-o, el trebuie s-o prind[. Pe lâng[
dânsul a trecut a lui îi. Deodat[ cea\a alb[, deas[ se termin[.
Soldatul iese din ea (iaca-iaca pun mâna pe dânsa!), dar umbra lui
care apucase a ie=i =i ea din cea\[ se suce=te într-o parte =i intr[ iar în
cea\[. Marginea ce\ii alb-liliachie trece de-a lungul malului pân[
departe în vale, cuprinde o parte de sat, toat[ valea, =i soldatul alearg[
cu ciubotele lui grele: dup! dup! dup!, iar umbra parc[ ar pluti nu
alta cu pa=i u=ori, zbur[tori (ce dracu, nu-i cumva-i descul\?). +i taman
când i se p[ru c[ ia-ia o ajunge, umbra se repezi odat[ înainte, =i iat-o
s-a dus, de nu se mai vede prin blestemata asta de cea\[... Umbra
fuge, soldatul dup[ dânsa =i, fugind, soldatul î=i aduce aminte c[ prin
somn parc[ a auzit sunet de ap[ (da, a auzit!), asta înseamn[ c[ umbra
din ap[ a ie=it, =i se gânde=te soldatul: ia s[ mai strig o dat[! Dar nu
strig[, ci fuge =i mai tare, iar ciubotele-s grele, iar picioarele-s grele,
iar casca-i grea, =i arm[ n-are c[ a r[mas acolo... «Stai c[ trag!»
r[cne=te soldatul =i tot atunci d[ peste un alt soldat care tocmai vroia
s[ se ridice de jos. «Ce-i? Cine-i?» i-a strigat acela din cea\[, dar
soldatul nostru a tras o înjur[tur[ (to\i îl încurc[ =i-i ies în cale taman
acum când trebuie s[ prind[ umbra). +i fuge, =i fuge, =i fuge. Iaca,
face nu =tiu cum =i iese iar în marginea ce\ii. Atunci soldatul holbeaz[
mai bine ochii =i vede c[-l fug[re=te pe un b[ietan (ce-i drept, n[ltu\,
dar slab, usc[\iv, descul\ =i îmbr[cat în ni=te haine vechi cu pete negre
pe ele), =i vrea s[ strige: «Stai, b[iete!» Dar b[iatul se r[suce=te la stânga
=i se cufund[ într-o livad[. Soldatul iar nu se las[, fuge dup[ dânsul
=i-n gândul lui se cruce=te: «Credeam c[-i vreun neam\!... Dar de ce
fuge? De ce nu se opre=te? Stai c[-l ajung!» =i-=i zvârle casca din cap c[
prea-l apas[ pe frunte. Fuge pe sub copaci, crengile-l lovesc în fa\[,
cea\[ aici nu-i, dar este alt[ desime. Fuge, fuge... Iaca umbra! Iaca pune
mâna pe dânsa. Dar umbra face la dreapta =i, când colo, vede soldatul
c[ livada se termin[, îi loc curat, dar la dreapta iar se înal\[ ca o p[dure
alb[ cea\a, =i umbra taie drept în ea... +i iar începe fuga prin cea\[, =i
umbra fuge, parc[ ar zbura, =i soldatul se mir[ (nu cumva visez?) =i
când face un salt mai mare d[ cu mâna înainte =i-o atinge cu vârfurile
degetelor. Simte c[-i ud[ umbra (din ap[ a ie=it!), ud[ =i cald[ (s-a înc[lzit
de fug[) =i-i vine s[ zic[: «Stai, b[iete, c[ nu-\i fac nimic». Dar umbra se
repede în alt[ parte, spre stânga, se azvârle peste un gard. Din fug[
soldatul d[ cu pieptul în gard =i, pân[ s[ sar[ =i el, umbra se dep[rtea-
z[ mult. Cade =i el dincolo, porne=te dup[ ea, cea\a aici îi deas[ =i
alb[, cea\[ =i copaci, =i se aude pârâit de buruieni, plesnit de frunze
=i crengi cl[tinate, gâfâitul umbrei tot mai aproape, din fug[, iaca,
iaca o ajunge... Umbra odat[ se pr[bu=e=te la p[mânt, între ni=te
curpeni de cartofi, cam ar=i de soare =i m[cina\i, cade =i c[zând strig[
ceva tare, sfâ=ietor ca un iepure r[nit pe care-l ajunge vân[torul
=i-l calc[ pe osul zdrobit...
Stând în picioare pe trunchi bunelul a v[zut cum vine cea\a pe

vale, ca o ap[ mare, cum acoper[ toat[ valea =i partea asta de sat
(cea de sus n-a cuprins-o, a zis c[ n-are s-o cuprind[), a stat a=a mult
=i într-un târziu s-a gândit c[ ar trebui s[ se duc[ înapoi în c[soaie,
c[-i cam rece (las[, iese soarele =i se duce cea\a), când deodat[ i s-a
p[rut c[ aude pârâind ceva în fundul gr[dinii, apoi au fo=nit copacii
aproape, mai aproape, apoi parc[ a auzit un \ipat: «Bunelule! Bune...»
=i altceva nu s-a mai auzit. A dovedit numai s[ întrebe: «Care e=ti
Zbor fr`nt 117
acolo, m[i? Tu, Ile? Ori tu, Isai?» =i s-a stins glasul. A pornit repede
împiedicându-se într-acolo unde i se n[z[rise glasul, s-a uitat, a v[zut
pe jos ni=te urme, curpeni da\i la p[mânt =i alt nimic. S-a uitat bunelul,
s-a aplecat în genunchi =i iar s-a uitat, apoi deodat[ a în\eles ce putea
s[ fie, s-a ridicat =i a fugit repede spre cas[... Iar cea\a curgea, curgea
la vale, ca o ap[ alb[-liliachie înecând toat[ valea =i jum[tate de sat.
Despre cele ce s-au întâmplat când a trecut întâia dat[ dincolo =i

a înc[put pe mâinile nem\ilor, iar apoi B[rbosu l-a mânat din urm[,
pân[ la mal, acolo i-a dezlegat ochii ca s[ poat[ vedea satul pe cel[lalt,
adic[ pe aistlalt mal (n-are a face pe care, toate acestea treceau prin
mintea lui Isai când înota pe sub ap[, =i era groas[ deasupra =i deas[
împrejur apa ca cea\a aceea, =i m[car c[ se mi=ca spre cel[lalt mal,
era, de fapt, între dou[ maluri =i sim\ea c[, poate, n-o s[ ajung[ la
nici unul, pentru c[ =uvoiul îi venea ba din stânga, ba din dreapta, îl
întorcea când dintr-o parte în alta, când înapoi, el se opintea s[ mâie
într-o direc\ie, dar nu putea, c[-i sl[bise puterile, obosise, sim\ea c[
se coboar[ tot mai jos, tot mai la fund, apa se f[cea mai rece, mai
întunecat[), dup[ ce-a v[zut satul =i privirea a g[sit o margine din
acoperi=ul casei lor (cealalt[ era în dosul copacilor, iar c[soica nu se
vedea deloc) =i numai a apucat a se gândi: «Dac[ m[ vede vreun soldat
de dincolo? =i acolo trebuie s[ fie de aceia care au pu=c[ cu ochean[
dac[ m[ vede =i trage? oare poate s[ cunoasc[ c[ nu-s neam\?...
dar este el aici...» se gândi a=a, =i tot atunci a sim\it o lovitur[ la
cap =i s-a pr[bu=it ca într-o pr[pastie, într-un întuneric f[r[ de sfâr=it.
Despre toate acestea Isai parc[-l auzea pe b[iat (nu era b[iatul cum
îi acuma, mititel, mai nici pân[ la brâul lui, era mare, de vreo do-
isprezece-treisprezece ani), parc[-l auzea întrebându-l mirat: «+i atunci
ai c[zut în ap[, de pe mal?» Isai se f[cea a da din cap: «Nu, n-am
c[zut atunci», apoi i-a povestit mai departe: «Nu \in minte cum m-au
dus, cum am ajuns... La o vreme m-am trezit, eram culcat pe ni=te
paie jilave, m-am dezmeticit =i nu =tiam unde sunt. Era întuneric, o
lini=te =i o t[cere ca în mormânt. Am vrut s[ ridic capul, dar n-am
putut, îmi vuia întruna, îmi vuia în urechi. Mi-era greu capul, ca un
cazan hodorogit, din cele în care ne f[cea de mâncare la deal, un
cazan de hr[nit brigada a=a mare, greu =i hodorogit =i ca nelumea
era capul meu. Am pus mâinile =i am v[zut c[ mi-i cre=tetul jilav tot,
muste=te de sânge, =i când am dat cu degetele mai jos, am sim\it o
arsur[ la tâmpla st`ng[ m[ lovise cu ceva, dar cu ce =i cine =i cum
nu =tiam, nu-mi aduceam aminte, cum nu-mi puteam aminti unde
am fost dus =i cum am fost dus. Iar când am ridicat capul =i n-am
putut de greu ce era, odat[ m-am cl[tinat înainte =i am dat cu fruntea
de ceva umed =i rece, =i am priceput c[ trebuie s[ fie un perete. Am
dat cu o mân[ era un perete nemuruit, perete de p[mânt s[pat.
Mi-am zis: «Trebuie s[ v[d unde-s» =i am pornit de-a lungul peretelui
s[ achipui cu mâinile. Peretele era lung =i eu m[ târâiam în genunchi,
dam cu mâinile, cu obrajii =i vedeam c[ nu se mai termin[ peretele,
apoi, odat[ m-am izbit de ceva cu capul era alt perete, umed, jilav,
rece, ungherul m[cinat, \[râna c[zut[ =i cum am dat de ungher
am în\eles c[-s închis undeva. Dar unde? +i dac[-s închis înseamn[
c[ trebuie s[ fie =i al\i pere\i. Am pornit de-a dreptul s[ v[d, voi g[si
=i al\i doi pere\i?... M-am pornit spre cel[lalt ungher, m[ târâiam, spri-
jinindu-m[ în palme =i în genunchi, =i nu =tiu câ\i pa=i oi fi f[cut c[
am nimerit cu palma pe ceva. M-am oprit s[ v[d ce-i: era... ca o coada
de sfecl[, nu, de morcov... da, un morcov era, uscat, zbârcit, oleac[
putred. Vras[zic[ m-a azvârlit iar[ în z[mnic! Aista-i morcovul pe care
l-am g[sit atunci =i l-am azvârlit, îl cunosc bine. +i dac[-s în groap[,
în z[mnic trebuie s[ fie =i sc[ri\a s[pat[ în perete, trebuie s[ se vad[...
Nu =tiu de unde s-au luat puteri în mine c[ m-am ridicat, am c[lcat
pe sc[ri\[, m-am prins cu mâinile de be\ele de sus =i m-am ridicat
pân[ unde trebuia s[ fie u=a... +i mare bucurie! prin cr[p[tura
pe care abia am z[rit-o ziua am v[zut o stea sus. Cum am v[zut-o,
steaua aceea mititic[ (abia de se vedea =i a=a mai tremura parc[
s-ar fi temut =i ea s[ n-o izbeasc[ cineva în cap), iar m-a dus gândul
la Ile: «S[ =ezi, m[i Ile, la m[tu=a c[ vin =i eu degrab[. Auzi?» A=a i-am
spus, c[ bunica, pe când era vie, ne înv[\a: «M[i b[iete, m[i, s[ =tii
Zbor fr`nt 119
c[ dac[ dore=ti s[-i spui cuiva ceva, apoi trebuie s[ te gânde=ti la

dânsul, s[ zici o rug[ciune =i s[-i spui, numai c[ trebuie s[ vrei tare,
ca s[ ajung[ cuvintele tale. Dac[ ai s[ vrei tare, o s[ ajung[». +i bunica
zicea s[ fac o rug[ciune, =i am în[l\at o rug[ciune la steaua pe care o
z[risem printre cele dou[ scânduri, iar dup[ ce i-am spus lui Ile s[ m-
a=tepte (s[ nu scoat[ capul, Doamne fere=te, c[ ai=tia-s câini turba\i nu
alta), am sim\it c[ nu m[ mai \in mâinile =i am c[zut jos, ca un sac cu
lut. Înc[ bine c[ am nimerit pe bra\ul de paie, îndat[ am =i adormit.
Cât s[ fi dormit, iar nu =tiu o zi, o noapte, ori o zi =i o noapte, ori
numai câteva ceasuri, ori nici atâta, câteva minute c[ de la o vreme
m-a izbit cineva de c[ma=[ (era B[rbosu), m-a scos de acolo =i m-a
dus iar[ undeva, iar cu \eava din urm[, dar cu mâinile dezlegate (=tia
c[ amu n-o s[ pot fugi). M-a dus era noapte înc[, întuneric ori
poate iar[ se f[cuse noapte, alt[ noapte, nu =tiam, m-a tot dus pe
sub copaci, pe locuri =i c[r[ri, pe care numai el le =tia. +i iar m[ loveam
de copaci, iar m[ împungeau crengile, iar m[ împiedicam de stible
uscate de buruieni, iar m[ frigea la picior (nu-l mai sim\eam, nu =tiam
ce-i cu dânsul îi carne vie ori carne moart[). Mergând a=a am sim\it
deodat[ r[coare, o boare de vânt de pe ap[. Mi-am zis: cum se vede,
m[ duce iar spre mal, =i de bun[ seam[, n-am gre=it c[ am v[zut la
dreapta mea ridicându-se tulpini groase de copaci înal\i sub care nu
cre=tea nimic. Era loc curat =i printre tulpini am v[zut, în dep[rtare,
o bucat[ de cer (marginea parc[ se rumenise) =i îndat[ am priceput
c[ ro=a\a îi dincolo, pe dealul de pe cel[lalt mal, =i c[ aici, lâng[
trunchiurile acestea de copaci, poate numai la câ\iva pa=i, îi malul,
iar sub mal... sub mal curge Nistrul =i pe mine într-acolo m[ duce...
Ori la locul unde-am fost, unde m-a dus ieri, ori poate alalt[ieri, cine
=tie când... =i cum m[ uitam a=a am auzit undeva sus un glas (parc[
era din copac, B[rbosu meu a r[spuns ceva). Într-adev[r, pe
trunchiul acelui copac cobora cineva ca pe o scar[ am v[zut picioare
de om c[lcând parc[ pe marginea copacului, parc[ pe rumeneala cer-
ului, iar cerul din rumen se f[cea tot mai ro=u, mai purpuriu se
lumina de zi. De acolo B[rbosu m-a izbit cu \eava armei (ba nu, de
data asta m[ împingea mai mult cu mâna, cu \eava numai a=a, m[

atingea din întâmplare) =i am luat-o de-a lungul malului în sus. Am
mers mult, am tot mers (poate de aceea mi s-a p[rut a=a c[ eram
obosit), pân[ ce am ajuns într-un loc unde malul venea aproape de
tot de noi. B[rbosu mi-a dat a în\elege c[ trebuie s[ tai într-acolo.
Am coborât malul =i când am ajuns lâng[ ap[, aproape, odat[ a strigat
cât a putut de tare, întors peste ap[, apoi mi-a dat o bleand[, eu am
c[zut lat, pe ap[, luat pe nea=teptate am înghi\it de câteva ori ap[, =i
tot atunci au r[sunat împu=c[turi deasupra mea. Cât mi-au fost
urechile deasupra apei am auzit gloan\ele înfigându-se în ap[ ceva
mai sus de mine, în stânga, =i când m-am uitat într-acolo, înainte de
a lua aer ca s[ m[ cufund, am v[zut venind spre mine pe ap[ repede
la vale ca un troian alb, ca un uria= sul de om[t...». Aici Isai s-ar opri
=i ori ar t[cea, ori ar zice: «Las[, am s[-\i mântui alt[dat[». Iar dac[
b[iatul ar începe s[-l roage s[-i povesteasc[, Isai ar zice: «Dar las[-m[
odat[, \i-am spus! E=ti înc[ mititel =i n-ai s[ în\elegi», dar î=i aduce
aminte c[-i mare de-amu feciorul lui, a=a cum i s-a ar[tat adineaori,
=i dac[ pân[ aici a în\eles, încoace de ce s[ nu în\eleag[? Ar flutura
din cap ori s-ar uita pe fereastr[ afar[ ori în lungul drumului ori, pur
=i simplu, ar tu=i o dat[ =i ar zice: «Ia du-te mai bine s[ vezi de ce
cotcod[cesc g[inile acolo? N-a dat vreun dihor la dânsele?» B[iatul
s-ar duce, ar veni =i tot ar vrea s[ =tie ce s-a întâmplat cu tat[-s[u. Ar
alerga, poate, la bunelul, adic[ la str[bunelul lui, s[-l întrebe, =i
str[bunelul i-ar r[spunde: «D-apoi eu =tiu, dragul mo=ului? Cum eram
lâng[ truchina aceea ba, mi se pare c[ m[ suisem pe dânsa cu
picioarele, ca s[ vad cum vine cea\a, =i de amu m[ coborâsem =i m[
duceam spre c[soic[, c[ se l[sase r[coare, am auzit pe cineva
strigându-m[, dar m-am v[zut nic[...». Dar vezi c[ bunelul se dusese
de mult pe lumea cealalt[ =i n-avea ce s[-i spun[, a=a c[ tot de la
tat[-s[u trebuie s[ afle. Dar tat[-su nu vroia s[-i spuie. Atunci, poate,
s[-l întrebe pe Ile: «Bade Ile, ce-a fost cu tata atunci dup[ ce-a trecut
în zori de zi pe cea\[?» Ilie dac[ ar fi singur i-ar povesti taman ceea
ce auzise din gura lui Isai: «A trecut, s-a dus la =tabul ru=ilor =i...», iar
Zbor fr`nt 121
dac[ ar fi fost =i Isai =i înc[ cu chef, ar fi dat cu pumnul în mas[ =i ar

fi strigat: «N-a fost a=a, m[i!» «Dar tu mi-ai spus c[ a=a a fost». «Nu \i-am
spus niciodat[». «Ba mi-ai spus». «Min\i, Ile! Iar dac[ nu taci, î\i dau =i
\ie una la bot». Ile l-ar fi b[tut cu palma pe um[r, iar Isai ar fi strigat
iar[: «Las[-m[, c[ nu-s oaie s[ m[ neteze=ti... M[i b[iete, dac[ vrei s[
=tii cum a fost, ascult[... Aista care m-a prins (în gr[din[ la noi s[ fi
fugit mai tare, sc[pam în ograd[, m[ c[\[ram în pod, m[ b[gam în c[soaie
=i dracu m[ g[sea), aista s-a trântit peste mine, m-a înh[\at de guler,
bre, ca =i Tokombaiev =i dac[ vrei s[ =tii, dup[ cum am aflat mai pe
urm[, Tokombaiev nu s-a înecat, s-au înecat numai calul =i neam\ul,
uzbecul a sc[pat. Dar tot m[ bucuram c[ a mâncat frec[tur[ =i el (se
înecase numai neam\ul, =i neam\ul acela trebuie c[ nu era neam\ prost,
era un fel de ofi\er, =i amu du-te =i-l g[bje=te pe altul, mai ales în
s[pt[mâna de la urm[, când toat[ oastea adunat[ pe mal se preg[tea s[
se reverse peste ap[, dincolo, =i când ru=ilor le trebuia un neam\ ca acela
de tocmai le cr[pau din\ii). Iar acuma aista m[ duce... Mergeam pe
drumuri, pe c[r[ri, prin tufari, prin gr[dini =i când îl întâlnea cineva =i-l
întreba pe cine-l duce, r[spundea: «Un spion!» Acela îl întreba: «Da cum
de l-ai prins?» D[dea din mâini: «Ce =ti\i voi?» Mergeam =i nu =tiam unde
m[ duce, printre case, prin livezi, apoi s-a întâlnit cu unul mai mare ca
dânsul (aista care m-a prins era soldat simplu, murdar =i asudat), acela
i-a dat ordin =i numai ce vad c[ m[ duce la ni=te tran=ee care intrau una
în alta, \inând mai mult pe dup[ case. O vreme am mers pe loc deschis,
iar dup[ ce-am ie=it din cea\[ =i ne-am urcat pe coasta satului, era
primejdios s[ ne ar[t[m cefile nem\ilor eu ca eu, nu m[ temeam, c[
tot o pedeaps[ m[ a=tepta =i nu mai aveam n[dejde de sc[pare, c[ toat[
cât am avut-o în curpenii de cartofi am pierdut-o, mai tare se temea el
m[ zorea din urm[, m[ împingea pe dup[ case, dintr-o tran=ee în
alta, =i tot la fuga, tot la fuga, parc[ ne ajungea cineva din urm[...».
Merge Isai =i-=i zice în gândul lui: «Dup[ col\ul cela m[ reped într-o
parte, dau o dat[ înapoi =i s[ m[ prind[», dar se uit[ iar la cel ce-l
mân[, vede fa\a-i lunguia\[, ascu\it[-n jos =i face: «... Are s[ m[ prind[
iar[ calul ista, c[ fuge tare...». Soldatul gâfâie din urma lui, îl împinge
cu mâna =i numai chite=te Isai: «Ia s[ încerc m[car», c[ fac peste
muchia dealului, nici zece pa=i nu merg =i se pomenesc în fa\a unei
c[su\e cu un nuc înalt =i rotat în b[t[tur[. Atât a b[gat de seam[:
vârful nucului îi nu =tiu cum alb, lucitor =i s-a gândit: «Se vede c[
r[sare soarele =i dac[ te-ai sui în vârf, de acolo de sus l-ai vedea», c[
îndat[ se opre=te-n loc: «D-apoi asta-i bojdeuca la care m-a adus deun[zi
Timo=a când m-a g[bjit uzbecul», =i a înghe\at inima într-însul.
Mi=c[! îl înghionte=te soldatul. Ce te-ai oprit? Mi=c[!
Da, uite =i sârmele, unele vin pe copaci, altele pe p[mânt din toate
p[r\ile =i intr[ pe fereastr[ în[untru. Acolo-i c[pitanul care l-a trimis
de dou[ ori din sat. Dac[ mai d[ =i a treia oar[ ochii cu dânsul...
Mi=c[!
Pe Isai abia-l poart[ picioarele, îi ud tot, c[ma=a =i pantalonii uzi,
mânjit de \[rân[ (a c[zut în gr[din[, l-a t[v[lit aista) =i-l strânge frigul
de spinare... «Ce-am s[ zic? Am s[ spun c[ m-am dus s[ prind pe=te
=i când veneam s-a luat aista dup[ mine, m-a prins =i m-a târât aici.
Ori nu-i voie de prins pe=te? Dac[ ni-i voie n-am s[ mai prind. Numai
da\i-mi drumul».
Stai! Încotro?!
Santinela r[s[rind la col\ul bojdeucii le-a ar[tat \eava pistolului-auto-
mat pe sub mân[.
Nu apuc[ s[ spun[ soldatul lui Isai ce =i cum, c[ pe cealalt[ coast[
de deal (nu prea departe, c[ s-a sim\it cum s-a cutremurat p[mântul)
r[sun[ câteva bubuituri, la rând, apoi peste câteva secunde vin icni-
turile de dincolo, de peste Nistru, de la nem\i. Santinela se întoarce
repede într-acolo, uitând de ai=ti doi, iar din cas[ \â=ne=te pe u=[ un
soldat f[r[ =apc[ =i descul\ =i alearg[ spre nuc strigând:
Tovar[=e c[pitan! Tovar[=e c[pitan!
De sub nuc se scoal[ ars cineva cu mantaua-n cap, din somn, nu poate
în\elege ce-i spune soldatul descul\. Acela strig[: nem\ii au aflat... nem\ii
au descoperit... nem\ii au lovit drept în \int[... acuma a telefonat cine-
va... C[pitanul azvârle mantaua cât colo, santinela se gr[be=te s-o ridice,
Zbor fr`nt 123
dar îi observ[ pe cei doi soldatul =i b[iatul =i le face semn s[ se

care de aici: «Mai iute! Mai iute! Nu vede\i ce se face? Ce v[ mai b[ga\i
=i voi? C[ra\i-v[...». C[pitanul trage o înjur[tur[ =i împiedicându-se de
ceva da n[val[ în bojdeuc[, Isai apuc[ s[-i vad[ fa\a furioas[, ochii mari,
tocul revolverului s[ltându-i greoi la brâu, apoi aude r[cnetele lui din
c[su\[ (vorbe=te la telefon din când în când se deslu=esc cuvintele
«Cine dracu v-a pus s[ v[ b[ga\i...»), =i-l apuc[ un tremur în tot trupul.
Soldatul lui l-a l[sat, s-a dus mai aproape de santinel[, se vede c[-i
spune, îi l[mure=te ceva, dar acela nu vrea s[ aud[. Cel care l-a adus
arat[ cu mâna spre Isai: «Aista-i, îl vezi?», apoi cu aceea=i mân[ se
scarpin[-n cap, sub curea (a=a cu capul gol cum este, cu p[rul ro=cat =i
rar, curat parc[-i v[carul din sat, cel care a sc[pat odat[ ni=te vaci =i au
trecut în vad dincolo, vaci de-ale oamenilor, =i dincolo erau românii =i
a fost mare scandal iaca-i curat acela), iar santinela îl d[ cu mâna la
o parte: «D[-te, omule, de aici, ce mi te bagi în suflet?», se uit[ în sus =i
casc[ la cer (he! d-apoi aista mereu a=teapt[ avioane =i moare de urât
dac[ nu-s, iar dac[ le aude se chior[=te ziua toat[-n soare).
Tovar[=e c[pitan! Tovar[=e c[pitan!
C[pitanul a ie=it din bojdeuc[ =i f[când pe dup[ col\ apuc[ încolo
la deal, de unde vin sârmele cele multe. Când trece pe lâng[ Isai, îi
arunc[ o c[ut[tur[, d[ s[ zic[ ceva, dar face din mân[ =i fuge repede
în drumul lui.
Tovar[=e c[pitan! Tovar[=e c[pitan! strig[ iar soldatul lui Isai,
tare, parc[ s-ar îneca. Sta\i un minut, sta\i s[ va spun...
C[pitanul nu-l aude. A dat într-o tran=ee, de acum se vede de la
genunchi în sus, de la brâu în sus, numai capul... Dac[ vede soldatul
a=a, vine, mi-l înha\[ pe Isai de-o mân[ =i hai s[-l târâie dup[ c[pitan.
Isai merge, nu merge, acela îl zgâl\âie, îi strig[: mai repede! =i când îl
apuc[, nimere=te taman unde-i însângerat capul, =i Isai \ip[ de durere.
Ce-i cu b[iatul, soldat?
C[pitanul s-a oprit la cotul tran=eei =i uitându-se înainte, la vale,
unde la vreo sut[ de metri se vede plutind ni=te colb amestecat cu
fum (acolo au lovit tunurile nem\ilor), întreab[ iar[:
Ce-i cu b[iatul cela, soldat?

Soldatul îl împinge cu genunchiul spre c[pitan:
L-m prins...
Unde?
}n livezi... Fugea...
De ce fugea? Unde fugea?...
Nu =tiu... dar...
Ce dar? r[cne=te c[pitanul. Du-l de aici, s[ nu v[ v[d! Ime-
diat! Tu, soldat, din ce companie e=ti? Unde \i-i locul? De ce-ai l[sat
postul? Ai?
Apoi eu îs de acolo, de pe mal...
De pe mal? s-a întors c[pitanul cu tot trupul. +i ce cau\i aici?
C[pitanul smuce=te revolverul din toc. Ai l[sat postul? Te-ascunzi?
Soldatul las[ mâinile în jos, începe s[ tremure când vede deasu-
pra sa pistolul jucând, caut[ s[ se fereasc[, =i poate nu atât de pisto-
lul care, vorba ceea, poate s[ cad[ în capul lui =i tot nu l-ar durea a=a
de tare, cum îl r[nesc =i-l dor cuvintele c[pitanului: «dezertor», «te
dau pe mâna tribunalului», «car[-te mai iuite la postul t[u», «ai l[sat
linia întâi». Soldatul se zgribule=te, ar vrea s[ zic[ ceva, s[-l contrazic[,
dar numai i s-a înro=it grumazul, s-a f[cut foc tot, unde-s zbârciturile,
pe muchiile lor, parc[ pâlpâie nu alta, vrea s[ gr[iasc[, dar nu-i ies
cuvintele din gât, de durere =i necaz. +i ce dac[ a picurat olecu\[,
amu, în zori de zi? Olecu\[ numai l-a furat somnul. Toat[ noaptea a
stat cu ochii înfip\i în întunecimea apei, n-a pus gean[ pe gean[, n-a
sc[pat un clipocit de val cât de mititel, un murmur n-a sc[pat neauzit
de dânsul, toat[ noaptea a stat de straj[. Nu trebuia s[ steie, trebuia
s[-l schimbe, dar n-a venit nimeni. +i dac[ pe la cr[patul zorilor i-a
venit =i lui oboseala cea mare =i i s-au îngrelat genele, de amu nu era
a=a mare primejdie, c[ du=manul, dac[ are de gând ceva, apoi numai
în toiul nop\ii se bag[... Dar =i amu, m[car c[ a\ipise, z[u, numai a=a
a\ipit, a auzit prin somn sunet de ap[ cum ar curge apa de pe tine
când te scoli dintr-odat[ la mal, unde-i apa mic[ =i curg pic[turile
=iroi de pe tine, a=a a auzit prin somn de amu pe urm[ când aler-
Zbor fr`nt 125
ga dup[ umbr[ =i-a adus aminte =i a auzit pa=i, a=a de u=ori pa=ii, c[
s[ fi fost altul nu i-ar fi auzit niciodat[, el i-a auzit c[ a=a-i deprins de
acas[, de mititel vaca era numai peste un perete de unde dormeau
ei =i odat[ când au venit s[ le-o fure, în toiul nop\ii, el dormea, dar
a auzit, pesemne =i vaca, sim\ind om str[in, a fluturat din cap ori s-a
ferit =i a dat cu coarnele în perete a=a c[ a auzit =i l-a prins pe
b[ie\a=ul ista care cine =tie ce-o fi ascunzând într-însul, dar hot[rât c[
ascunde multe. Numai uit[-te la dânsul ce mutr[ are: mutr[ de ho\,
ori de drac, c[t[tur[ ascuns[, pe sub sprâncene l-am priceput, tot
drumul cât am mers încoace, c[ vrea s-o =tearg[, c[ se oprea =i tot fura
cu coada ochiului prin p[r\i. Tare-i era necaz soldatului c[ nu-l în\elege
c[pitanul. Odat[ a morm[it ceva, ni=te sunete atât de stranii, c[ Isai
nu le-a în\eles, pentru c[... V[zându-i pe cei doi fa\[-n fa\[, adic[ pe
c[pitan înaintând asupra soldatului, Isai se gânde=te: uite ce t[mb[l[u
din cauza mea =i, decât s[-i a\â\e =i mai tare, mai bine... +i nu mai
st[. Prinde a p[=i rar înapoi, =i , z[u, s-ar întoarce =i ar rupe-o la fug[,
dar tran=eea îi adânc[ (pere\ii galbeni, sus negri, mult mai înal\i
decât dânsul, chiar de-ar întinde mâna tot n-ar putea s[ ias[). Odat[
arunc[ o c[ut[tur[ înapoi, vede spinarea soldatului dup[ o cotitur[,
neagr[, murdar[, asudat[ spinarea, se r[suce=te într-un picior =i o ia la
vale (amu s[-l prind[! amu s[-l g[seasc[! s[ încerce!). Fuge =i fuge,
i se pare c[ cine =tie cât a fugit, dar nu apuc[ a face nici zece-cinci-
sprezece pa=i =i deodat[-i r[sare în fa\[ alt soldat, Isai d[ cu um[rul
într-însul. Soldatul luat pe nea=teptate (ducea în mâini ni=te be\e, ni=te
cutii =i Isai s-a lovit de una cu fluierul piciorului l-a t[iat la os), strig[
=i atunci vede Isai c[ n-are chip s[ se strecoare pe al[turi, c[ aista cu
be\ele lui a prins tot drumul, vrea s-o rup[ la fug[ înapoi, acolo într-un
loc a v[zut în fel de adâncitur[ în perete, =i poate s[-=i fac[ odat[ vânt
=i s[ ias[, s[ scape din tran=ee (dup[ care se face odat[ ghem, cu ge-
nunchii la gur[, se duce de-a dura pân[-n vale, =i s[-l caute, s[-l prind[,
s[ încerce s[-l ajung[! dar când a \ipat soldatul ista =i Isai se suce=te-n
loc s-o ia înapoi, aude c[ =i din cealalt[ parte strig[ cineva, soldatul lui
(bine-i face c[pitanul c[-l rade de ce-a p[r[sit postul =i s-a luat dup[
dânsul?). Ajunge la cotlonul din perete, calc[, se ridic[ =i când s[ puie

un picior pe marginea tran=eei o mân[ îl înha\[ de cel[lalt picior =i-l
trage înapoi. D[ s[ se apuce cu mâinile, cu degetele toate de ceva, dar
n-are de ce se apuca =i se duce pe burt[ înapoi, în jos.
L-am prins, tovar[=e c[pitan! L-am prins! Nu v-am spus c[-i
spion? A\i v[zut c[ a vrut s[ fug[? A=a fugea =i acolo... Îi spion,
tovar[=e c[pitan... S[ m[ bat[ Dumnezeu dac[ nu-i spion... Ei l-au
trimis... L-am v[zut când a ie=it din ap[... Degeaba a trecut prin cea\[?
Numai c[-i spion...
+i soldatul îl împinge iar spre c[pitan, dar amu cu mare ciud[ (ai
vrut s[ fugi? ai vrut s-o =tergi? de mine nu scapi!), degetele i se înfig
lui Isai în carne, =i Isai începe s[ plâng[ (îl frige în piept, îl frige =i-l arde,
dar de ce, nu =tie... ba =tie, i-i groaz[ s[ gândeasc[: din mâinile aistuia
n-are s[ scape). Îl \ine bine minte pe c[pitan de data cealalt[, când l-a
trimis din sat, ce-i drept, atunci n-a fost a=a de aspru c[ era dintâi, iar
amu ce are s[-i fac[? Tare-i r[u c[pitanul, stra=nic! Când au început s[-i
ridice pe oameni, intra pe la case, el cu unul de sat, =i în trei minute
familia era înc[rcat[ cu toate celea bulendre, oale =i ulcioare înc[r-
cat[ =i pornit[ din loc, iar dac[ vreo femeie îndr[znea s[ se codeasc[ ori
începea s[ boceasc[: «Of! of! Unde m[ trimite\i, unde m[ duce\i, s[-mi
las casa... Of, of, ne duc prin str[ini, om pr[p[di =i ce ne-a mai r[mas, =i
aici ne-or arde tot, =i ne-or mânca p[duchii, =i om muri de foame... Dragii
mamei copila=i...». Î=i aduna femeia copiii împrejurul ei, bocea =i plân-
gea =i se \inea de u=orii casei, de stâlpul prispei, de scândurica gardului
=i plângea pân[ ce ie=ea din sat. +i mai încolo, mai departe, se auzeau
plânsete, c[ era câte una a=a de gl[soas[ trebuie s[ fi fost h[t cine =tie
pe unde =i tot se auzea, ca era vale =i pe vale bocetul venea ca apa spre
Nistru... ori c[ Nistru-i r[spundea =i el ori c[ trimitea bocetul femeii în
livezi s[ se ascund[ acolo, s[ se t[inuiasc[ în frunzele copacilor ca s[
a=tepte cine =tie pe când întoarcerea acelor du=i. Iar de se g[sea câte
una care, v[zând c[ n-are s[ sparg[ cu bocetul inima moscalilor, începea
s[ strige =i s[ se jeluiasc[, încâlcind cele câteva cuvinte ruse=ti ori
ucraine=ti pe care le =tia, =i solda\ii tot încercau s-o astupe =i nu puteau,
Zbor fr`nt 127
c[ femeia împro=ca foc împrejurul ei, =i dac[ vedea c[ n-au ce-i face o
l[sau în plata Domnului =i taman când femeia se credea slobod[ =i sc[-
pat[ de toate cele, iaca auzea un glas: «Vine c[pitanul! C[pitanul vine!»
=i pe loc se d[dea înfrânt[. Are el ce are c[pitanul, dac[-=i înfigea ochii
în ochii cuiva, nu mai putea acela =i întorcea capul, iar dac[ întorcând
capul tot mai continua a se împotrivi, îl lua c[pitanul, mai domol, pe
departe: «Cum nu în\elege\i, bre oameni, bre, c[ r[zboiu-i r[zboi =i
frontu-i front? Cine =tie cât o s[ st[m aici? Cine =tie ce-o s[ fie aici! C[
eu nu-s pe front de ieri, de alalt[ieri. He-he! Câte am v[zut =i câte drumuri
am trecut, în câte focuri am ars. A=a-i, se poate întâmpla s[ fimc azi noi
aici, mâine nem\ii, apoi noi =tiut c[ venim iar[, =i se poate întâmpla s[
vie =i nem\ii înapoi =i tot aici, tot în satul vostru... +i =ti\i ce poate s[
se aleag[ dintr-însul? Scrum! Vre\i voi s[ fie scrum? Vre\i s[ fie chis[li\[?
Chis[li\[ din voi =i din copiii vo=tri?...» +i femeia ori cine era d[dea din
cap: «Nu vrem: nici scrum, nici chis[li\[». «Nu vre\i, dar parc[-i cum
vre\i?» +i femeia iar da din cap: «Ap[i nu-i cum vrem noi». Iar c[pitanul:
«C[ dac[ s-or d[râma casele le-\i face la loc. P[mânt este, piatr[ este. Iar
dac[-\i pieri voi, cine-o s[ le fac[?». +i femeia se gândea: «A=a-i, n-are s[
aib[ cine». +i c[pitanul încheia vorba: «+i amu înc[rca\i-v[ =i v[ duce\i».
Se pornea domol de la casa aceea, apoi dup[ ce mergea oleac[, pân[ pe
la mijlocul ogr[zii, se întorcea =i striga r[stit: «Dac[ nu goli\i locul în trei
ceasuri, v[ trimit lega\i cu ce ave\i pe voi». +i se ducea. Drept, unii ziceau
c[ l-au auzit înjurând, trântind, dar Isai n-a v[zut, numai amu l-a v[zut
cât îi de fioros.
Ce spion? De unde spion? Mar= la post, dezertorule! S[-i
raportezi comandantului s[ te pedepseasc[! Auzi, spion... Am mai
v[zut cople=i de-ai=tia... Ia-l de aici =i-l du s[ nu-l v[d în ochi... S[ nu-l
v[d în sat. In cinci minute s[-l vad m[turat de aici... Ai în\eles?
Soldatul se m[i bâlbâie de câteva ori, apoi:
Imediat, tovar[=e c[pitian! Iar în gândul lui: «Poate c[ într-adev[r
nu-i spion. Dac[ zice c[pitanul... +i poate de bun[ seam[ am a\ipit =i
mi s-a n[z[rit c[ aud zgomot de ap[... Dar n-a fost nimica. +i tot a=a,
prin somn, mi s-a ar[tat c[ v[d umbra, c[ aud pa=i, =i tot a=a, prin
somn, am rupt-o de fug[ dup[ umbra aceea... +i nu mai era nici un

fel de b[iat, nici un fel de umbr[, c[ odat[, acas[... Mi s-a ar[tat tot
a=a... Dormeam afar[ în fân =i de la o vreme numai ce v[d c[ vine
cineva, pune mâna pe mine, m[ scol =i m[ pornesc... +i merg, =i merg
pe drumuri, prin sat, apoi ies în câmp, m[ duc departe pe deal, unde
cosisem iarb[ de cu zi, umblu, umblu pân[ ce dau de coas[ o
uitasem ziua când am fost la cosit o iau =i o duc acas[ =i o pun în
copac... Iar a doua zi diminea\[ când m[ trezesc, m[ uit la copac
este coasa. M[ gândesc: oare când am pus-o acolo, c[ ieri n-am pus-o,
mi se pare c[ am uitat-o la deal când m-am pornit cu c[ru\a. Dar
coasa este, =i mi-aduc aminte de ast[ noapte: oare chiar am adus-o
ori am visat, ori =i am visat, =i am adus-o?... Iaca-a=a se poate întâmpla
=i amu cu umbra =i b[iatul ista».
Îl duc, tovar[=e c[pitan!
«Dar unde s[-l duc? Îmi spui s[ m[ întorc la postul meu, s[-l duc
în sat, s[-i raportez comandantului s[ m[ pedepseasc[, s[-l m[tur de
aici în cinci minute... C[ numai dracu m-a pus s[-l prind. +i înc[ am
alergat dup[ dânsul, dar am alergat nu =ag[!»
Soldatul îl întoarce pe Isai de umeri =i-l împinge prin tran=ee într-
acolo de unde au venit. Îl împinge =i-l înjur[ =i Isai vede c[ tare mare
chef ar avea soldatul, dup[ toate celea, s[-i deie un vârf de ciubot[.
«Mi-am pr[p[dit casca cu tine!» bolmoje=te «v[carul». «Du-te =i \i-o
caut[», îi r[spunde Isai în gând. «C[ v[ bag[ dracul peste tot... Nici
când a\ipe=ti oleac[ n-ai chip s[ scapi de voi». «Dac[ adormeai mai
tare... chiar mai bine era», îi r[spunde Isai. «Amu ce s[ fac cu tine?
P[cat c[ n-am pu=ca la mine!» «De amu m-a ucis o dat[ neam\ul cel
b[rbos... A doua oar[ nu m[ mai tem!» «Eh! d[ din mân[ soldatul.
Z[u c[ trebuie s[ fie spion! Da... poate, nu? Cine =tie? Pe ai=tia nicio-
dat[ nu po\i s[-i =tii... ce zace într-în=ii cu cine-s, pentru cine-s? cu
noi ori cu neam\ul? cu dracul ori cu tat[-sau?»
Alo! Prietene! strig[ soldatul, v[zându-l venind în întâmpinare,
tot prim tran=ee, pe cel[lalt soldat cu mâinile înc[rcate cu be\e =i cutii.
Auzi! Na-\i b[iatul ista \ie! Vrei?
Zbor fr`nt 129
Acela d[ din umeri nedumerit:

Da are vo sor[ mai mare?
Întreab[-l.
Ai, m[i?
Isai tace.
N-are. Nu-l iau. N-am ce face cu dânsul. +i soldatul abia trece
cu calabalâcurile pe al[turi, strângându-i de perete.
Hei, soldat!
C[pitanul.
Da, tovar[=e c[pitan! Soldatul îl opre=te pe Isai de umeri. Glasul
c[pitanului vine frânt în lungul tran=eei.
Trimite-l pe b[iat la mine. Iute! Tu du-te în drumul t[u! Ai
în\eles?
În\eles, tovar[=e, c[pitan! M-am dus.
Soldatul ia pozi\ie de drep\i, vrea s[ duc[ palma la cozoroc, dar
se r[zgânde=te (totuna c[pitanul nu-l vede bine c[ a sc[pat de
blestematul ista), îl suce=te pe Isai în loc =i-i face vânt de-a lungul
tran=eei înspre partea de unde se auzise glasul c[pitanului =i unde
mai r[sunau pa=ii soldatului cu cutia =i be\ele. Merge Isai câ\iva pa=i
repede cum i-a ar[tat soldatul, apoi auzind c[ acela o ia repede la
vale, trage cu coada ochiului dup[ dânsul =i, v[zând c[ de bun[ seam[
se duce, î=i zice: «Amu-i amu! O cotigesc! De dou[ ori m-ai prins,
tovar[=e c[pitan, a treia oar[ nu-\i merge, c[ nu-i în toate zilele
pa=tele... Alalt[ieri când am venit cu Timo=a la tine s[ te rug[m s[
m[ la=i în sat, ai r[cnit s[ m[ car mai repede, amu vrei s[ vin eu la
tine? S[ m[ a=tep\i, tovar[=e c[pitan, c[ te =tiu ce blând =i bun îmi
e=ti». Isai porne=te pe tran=ee la vale, tran=eea-i adânc[, pere\ii îs nal\i,
mult mai nal\i ca dânsul, netezi\i bine cu hârle\ul, oleac[ înclina\i în
afar[ în partea de sus, cu \[râna cl[dit[ deasupra, dinspre asfin\it, sus
pere\ii îs negri, din p[mânt negru, a=a ca vreo dou[ rânduri de hârle\,
iar mai jos lut galben. Ridic[ Isai ochii, vede cerul albastru-luminos,
întins ca o c[rare deasupra, =i se gânde=te c[ nici n-ar trebui s[ caute
pe unde p[=e=te, ci s[ se uite la c[rarea de pe cer (s-a luminat bine,
trebuie c[ s-a ridicat soarele, aerul str[luce=te, s-a umplut de scânteiu\e

m[runte, juc[u=e, care se fug[resc, se lovesc una de alta, r[sun[tor,
apoi iar pornesc s[ se fug[reasc[, ba nu, mai degrab[ plutesc, fiecare
în sfera ei, mereu agitându-se, izbindu-se fiecare ba într-o parte, ba
în alta, ba în sus, ba în jos, se mi=c[ toate deodat[, dar nu se cioc-
nesc, nu se lovesc ciudat lucru, cum de nu se ciocnesc?), Isai î=i
freac[ ochii cu pumnii, pe urm[-i deschide =i iar se uit[, c[rarea
albastr[ curge la vale, se apleac[ asupra lui îndemnându-l: «Hai,
porne=te mai repede, ce mai stai? Dac[ mai z[bove=ti, cine =tie ce se
poate întâmpla: vine unul, d[ peste tine, te înha\[, =i începe iar p[t[-
rania de la început...». «Nu mai începe nimic. Cine s[ vin[?». «Câ\i
nu pot veni!» +i c[rarea se apleac[ jos, asupra lui, =i Isai tot privind
la ea simte odat[ cum picioarele se ridic[ singure, p[=esc amândou[
unul dup[ altul înainte, prin aer, iat[-l porne=te pe ast[ c[rare a cerului
=i merge a=a de repede c[ nu simte nici un fel de oboseal[, nici durere,
nimic... =i zboar[ Isai, zboar[, =i c[rarea e a=a de dreapt[, curat[,
albastr[ c[ lunecând pe ea mai nu trebuie s[ mi=te picioarele, c[rarea
îl duce unde vrea el. Îi zice: «|ine la dreapta, c[rare albastr[» =i
c[rarea \ine la dreapta, «|ine la stânga, c[rare cereasc[» =i c[rarea
\ine la stânga. Iat[-l Isai pe deasupra satului: «C[rare, las[-te în ograda
noastr[!» =i c[rarea se las[ în ograda lor. Isai lunec[ încet în ograd[,
=i cum coboar[, se repede iute spre cas[ s[ vad[ ce face mama, Ile,
fata. Dar u=a-i închis[. D[ s[ deschid[ nu poate, bate cu pumnul
u=a nu se deschide =i pe loc î=i aduce aminte c[ ai lui nu-s acas[,
vrea s[ deie fuga la c[soaie s[ vad[ ce face bunelul, dar numai se
întoarce, îl vede stând la spatele lui: «Tu e=ti, m[i Isai? +i eu m[ uitam
cine oare boc[ne=te în u=[, mai s-o strice... Ai venit?» «Am venit,
bunelule. Unde-s mama, Ile?...». «Ei, unde-s? Nu-s. Ai r[mas numai
tu... Credeam c[ nici tu n-ai s[ vii». «Da unde-s, bunelule?». «Dumne-
zeu =tie, m[i b[iete. Cic[ atunci când i-au ridicat =i i-au dus, numai au
ie=it în câmp c[ au dat trei aeroplane peste dân=ii =i i-au f[cut \[rn[,
n-o r[mas nic[». «Nu-i drept, bunelule: nu trei, era numai un avion».
«Oamenii ziceau c[ trei». «Acelea au venit pe urm[, când m[ duceam
Zbor fr`nt 131
eu...». Nu apuc[ a termina vorba, se uit[ Isai =i vede c[ nu-i c[rarea

albastr[ care l-a adus pân[ în ograd[ nu-i! Caut[ împrejur, vede
cerul, dar c[rarea care st[tuse aplecat[ din mijlocul cerului, cu un
cap[t pân[ jos în ograd[ nu-i. Se uit[ Isai =i vede c[ cerul îi
albastru, tot ceru-i la fel parc-ar fi f[cut din c[r[ri puse una lâng[
alta, multe c[r[ri, dar printre ele (de fapt, e o întindere albastr[,
necuprins[), printre ele nu-i c[rarea lui, nu-i. +i Isai întinde mâi-
nile s[ vad[: oare chiar nu-i? dar mâinile nu ajung. Se uit[
bunelul nu-i, nici casa, nici ograda, nici gr[dina, nici c[soica, numai
el jos, =i cerul sus, =i nici o c[rare! Simte c[-i vin lacrimile,
încep s[-l înece, ochii i se umplu de lacrimi, lacrimile parc[ curg pe
obraji, parc[ se revars[ împrejur departe, =i curând cerul nu mai
este cer ci lacrimile lui. Vrea s[ le deie cu mâna la o parte, s[ le
=tearg[, s[ le arunce din ochi, dar nu poate c[ ceru-i plin de lacrimi,
le vede cum v[lureaz[, =i parca-s lacrimi, parc[-i aer des, curg[tor,
fierbinte... Plânge Isai, plânge mult, pân[ când aude un glas de
undeva. Se uit[ prin p[r\i =i nu-l vede pe cel de vorbe=te, nu-l vede,
dar îl aude. +i zice acela: «De ce plângi?» Isai î=i =terge ochii =i abia
atunci vede c[ acela-i Ile. St[ Ile de-asupra lui, parc[ nu el, Isai, ar
fi mai mare, ci Ile care v[zându-l plângând a venit s[-l mângâie, s[-l
ogoiasc[. Îi pune Ile mâna pe cap, îl neteze=te =i-l întreab[: «De ce
plângi, m[i Isai?». Isai dintr-odat[ se simte mititel de tot =i slab,
mai mititel decât Ile, decât to\i pe lume, =i a=a plângând zice: «Apoi
cum s[ nu plâng, dac[ am v[zut c[rarea =i am pr[p[dit-o!» «Ce
c[rare?». «C[rarea albastr[». «+i cum ai pr[p[dit-o?». «Iaca a=a am
pr[p[dit-o. +i amu o caut, dar nu-i =i n-o pot g[si...» Când se uit[
Isai, nici Ile nu-i, nu-i nimic. +i strig[: «Stai, Ile, unde te-ai dus?» Ile
nu r[spunde. «Stai!...» Se face t[cere =i atunci Isai întinde mâna, =i
mâna lui se opre=te în ceva tare, dar nu vede nimic în fa\a lui, =i iar
ridic[ ochii la cer, ceru-i albastru, mare, larg, iar c[rarea nu-i, a pier-
dut-o... Isai flutur[ din cap, î=i =terge ochii: c[rarea este sus, deasupra
lui, pe cer, albastr[, dar unde o s[-l duc[ oare? Duce într-acolo, spre
r[s[rit, =i el n-are dreptul s[ se întoarc[ singur, nu! Isai se sprijin[
cu mâna de peretele galben, zgrun\uros, s[ nu cad[, se întoarce =i

porne=te înapoi, unde se auzise glasul c[pitanului.
Merge a=a, merge de-a lungul tran=eei, face un cot, mai face unul
(tran=eea-i frânt[ tare), dar vede c[ nu-i c[pitanul. Se opre=te: oare
nu cumva a vrut s[ se duc[ într-o parte =i a apucat în cealalt[? Se
uit[ în sus, se uit[ la vale da, încoace trebuie s[ mearg[! +i iar
merge, merge, vede pe jos, pe fundul tran=eei urme... Da, în locul
ista a stat c[pitanul, dar unde-i? Porne=te mai departe. +i dac[ n-o s[-l
g[seasc[? Ce-o s[ fac[ atunci? Dac[ d[ altul peste dânsul =i-l întreab[
ce caut[ pe aici? Isai d[ la fuga. De l-ar g[si pe c[pitan! S[-i spun[...
s[-l roage... s[-l lase aici... s[-l lase în sat... trebuie s[-l g[seasc[ pe
Ile... pe fratele... s[-l g[seasc[... s[-i deie voie =i lui s[ r[mân[... =i pe
bunelul trebuie s[-l ajute... s[-i deie =i lui o hârtie la mân[... s[ nu-l
mai prind[... s[ nu-l mai fug[reasc[... s[-l ajute a g[si pe Ile... c[ iaca, nu
poate ajunge la dânsul... ce-o fi f[când Ile... s[rmanul Ile... Ile-e-e!...
C[pitanul st[ în genunchi, aplecat. Mai încolo la câ\iva metri
tran=eea se termin[. În cap[t gura tran=eei e larg[ =i-n ea se vede
cerul, iar h[t în dep[rtare, o zare de deal. Stai, î=i d[ seama Isai, acea-i
Costi=a Morii! C[pitanul se ridic[ =i se d[ la o parte. Doi solda\i, unul
cu o mân[ legat[ de gât cu o cârp[ murdar[, cu hainele pe dânsul
pline de colb =i funingine =i cu fa\a ars[, altul ceva mai curat... dar
stai, aista-i acel de-a trecut adineaori prin tran=ee cu be\ele în mân[,
acela-i! îl cunoa=te dup[ gura mare, din\ii ie=ind în afar[... aista a
întrebat: «Dar are vreo sor[ mai miare?» Îl ridic[ amândoi de sub\iori
pe un al treilea =i pornesc încoace prin tran=ee. C[pitanul s-a dat la o
parte, s[-l poat[ duce pe al treilea care mai nici n-are fa\[, tot capul
înf[=urat cu o c[ma=[ care nu se =tie de ce culoare o fi fost, dar amu-i
ro=ie-ruginit[, =i cum îl duc cei doi, capul aistuia salt[ pe un um[r
parc[ n-ar fi viu. Tran=eea-i îngust[, =i când cei trei ajung drept Isai
el se lipe=te de perete. Cel r[nit abia mi=c[ picioarele, se aude gemând
=i gemetele nu =tii pe unde ies c[ gura i-i bandajat[, se aud din[un-
tru ni=te gemete grele, de stra=nic[ durere. Trec tustrei cu greu,
Isai cat[ în urma lor =i deodat[ î=i aduce aminte de bubuiturile pe
Zbor fr`nt 133
care le-a auzit când era lâng[ bojdeuc[ (s[ =tii c[ obuzele au nimerit
peste aista pe unul l-a d[râmat mai de tot!) =i când pa=ii =i geme-
tele înfundate se îndep[rteaz[ Isai ridic[ ochii la c[pitan. C[pitanul mai
strig[ ceva peste capul lui Isai dup[ cei doi solda\i care-l duc pe al treilea
r[nit. Odat[ înjur[, apuc[ be\ele pe care le-a adus soldatul, le trânte=te
cu un cap[t în p[mânt. Be\ele se r[stoarn[, dar nu cad, se sprijin[ de
peretele tran=eei, c[pitanul le ia, le desface de la un cap[t, d[ s[ le înfig[
în p[mânt, be\ele nu se a=az[ cum vrea, c[pitanul se înciud[, izbe=te cu
pumnul, se apleac[ =i deschide cutia cea mare... La început când o v[zu
la soldat Isai se gândi: «Oare ce-i într-îns[?» Amu iar[: «Oare chiar ce-i
într-îns[?» =i în vreme ce c[pitanul scoate din cutie dou[ tuburi lipite
unul de altul, apoi le desface =i le pune în capul be\elor, Isai î=i zice: «Ia
te uit[, vrea s[ le încuie!» =i vine mai aproape. Se uit[ la mâinile c[pitanu-
lui, la be\ele care seam[n[ cu ni=te pirostrii: «A zis s[ vin la dânsul, =i
nici nu m[ ia în seam[. A uitat de mine». Bag[ mâna sub c[ma=[ =i se
scarpin[ îl pi=c[ ceva la pântece, d[ dintr-un um[r, din cel[laltc[pi-
tanul nu întoarce capul. Atunci î=i schimb[ Isai pe loc p[rerea (aista-i
c[pitan? dac-ar fi mai bine îmbr[cat ca solda\ii uite ce murdar! are
pete albe pe spinare, la mâneci, pe la sub\iori iar pantalonii =i mai
ales cizmele îs ca ale solda\ilor, roase, colb[ite ia numai c[ poart[
=apc[ în loc de casc[ nu se teme de gloan\e? dar =i =apca o poart[
dat[ pe ceaf[, cu cozorocu-n sus claia asta de chic[ neagr[ când mi=c[
din cap salt[ pe frunte iar când se uit[ la tine, îi str[lucesc ochii =i
te umplu de fric[, s-o rupi de fug[ nu alta!).
D[-te-ncoace! strig[ c[pitanul. Mai aproape, mai aproape.
Mi=c[ Isai un picior încet, îl trage pe cel[lalt.
Fuga! Fuga, am spus!
C[pitanul trânte=te o înjur[tur[ în care-i vorba de ni=te câini
unul ori mai mul\i, nu se =tie =i acei câini au copii, adic[ \ânci,
care se bag[ pe unde nu trebuie, =i asta însemn[ c[ =i Isai se bag[ ca
=i \âncii aceia =i ar trebui împu=cat =i azvârlit s[-l m[nânce...
Ce c[uta\i? Ce v[ b[ga\i aici? De câte ori am spus s[ nu v[ v[d
în ochi! Nici pe unul! C[ v[ împu=c cu mâna mea... C[pitanul duce
m`na la pistol (Isai se face mititel: «Dracul m-a pus s[ m[ vâr în ochii
lui s[-mi fi luat t[lp[=i\a când am r[mas singur cap prost =i
gata!»). De la pistol mâna trece la cataram[, o deschide, î=i ia centura
de la brâu cu tot cu pistol =i o \ine de amândou[ capetele într-o mân[.
Ori s[ te pun cu fundul în sus =i s[-\i ard vreo dou[zeci =i cinci cum
îmi f[cea tata mie. Ai? Cu voi altfel nu-i chip. Ce-i aicea: nunt[, specta-
col, de veni\i? =i cum naiba r[zbate\i? Cum r[zbate\i?... Ei, ce s[ fac
eu amu cu tine? S[-\i ard ni=te curele =i s[-\i dau drumu... Dar s[ te
v[d cum ai s[ te duci din sat, s[-mi zbori auzi? =i mai mult s[
nu te z[resc pe aici...
Tovar[=e c[pitan...
Ce: tovar[=e c[pitan! Taci din gur[! S[ nu-\i aud gura!
Isai se ghemuie=te iar. Din adânc se rupe un suspin în[bu=it, un
suspin, mai degrab[ un geam[t =i geam[tul îi r[sun[ în urechi =i-l
frige la inim[. I s-a p[rut c[ nu ie=i geam[tul din pieptul lui, ci veni
din tran=ee (nu cumva a c[zut soldatul? cei doi nu l-au putut spri-
jini cic[ omul mort îi mult mai greu decât omul viu), iar dac[ veni
geam[tul de la soldatul r[nit din fundul tran=eei, de ce s[-l frig[ a=a
pe dânsul, pe Isai? Iar dac[ a gemut el, Isai, de ce i s-a p[rut c[ a
auzit geam[tul din afara lui?
Cine dracu te-a adus aici? îl întreab[ c[pitanul, zgâl\âindu-l de
umeri =i privindu-l drept în ochi (s[ nu se sperie! dac[ se sperie, îi
pierdut într-adev[r o s[-l cread[ vinovat, c[-i spion, cum \ipa sol-
datul lui bine c[ s-a dus, bine c[ l-a trimis o s[ se descâlceasc[
cumva =i din asta). De ce-ai venit? De o mie de ori v-am spus...
Am venit s[-l v[d pe bunelu...
Care bunel?! Ce fel de bunel?! Nu-mi umbla cu minciunile. V[ bag[
dracu sub ochii nem\ilor... C[ nu în\elege\i, nu asculta\i... Parc[ nu pute\i
f[r[ satul ista, f[r[ p[mântul ista. Veni\i, v[ apuca\i s[-l râma\i, m[car
v[ ard[, m[car v[ fac[ scrum pe to\i... Ce fel de oameni, ce fel de neam
nu pot pricepe, nu pot... Tot dup[ cartofi ai venit, ca baba aceea?
Nu, am venit s[-l v[d pe bunelu... C[-i =chiop, =i-i chior, =i-i
surd. +i m-am dus s[ prind pentru dânsul un pe=te-doi, iar soldatul...
Zbor fr`nt 135
Pe=te? c[pitanul se lumineaz[ brusc la fa\[, cozorocul i se duce-n

nouri, ciuful negru se r[sfir[ acoperind jum[tate de cer râde: Ha-
ha-ha-ha! S-a dus s[ prind[ pe=te! Auzi\i, tovar[=i?
Da, c[ bunelul n-are ce mânca... +i dac[ are un pe=te-doi, îi
ajunge pe toat[ s[pt[mâna...
+i a=a zici: te-ai dus s[ prinzi pe=te? C[pitanul se apleac[,
a\intindu-l drept în lumina ochilor! +i unde te-ai dus s[ prinzi pe=te?
Unde? R[spunde!
La mal.
La mal? Da? +i cum ai ajuns la mal? Cum ai trecut printre pos-
turi?
La mal, la gârl[.
La care gârl[? Ce fel de gârl[?
Este acolo o gârl[... Stuf... +i este pe=te...
A=a?!
Nu, nu-l crede c[pitanul. Pricepe Isai c[ nu-l crede. Dac[ s-a apucat
s[-l cerceteze cu de-a m[run\elul s[ =tii c[ nu-l crede. Amu trebuie s[
\in[ una =i bun[ la pe=te s-a dus, iar dac[ o s[-l întrebe de ce s-a
dus dis-de-diminea\[, s[ se fac[ a râde (cel pu\in a zâmbi dac[ n-o
s[ poat[ zâmbi =i o s[ priceap[ c[ se preface?), nu, mai bine s[ se
prefac[ mirat: «Diminea\a se prinde mai bine». Iar dac[ o s[ întrebe
unde i-s sculele? (Poate s[-l trimit[ s[ le caute, s[ întrebe la telefon:
nu se v[d pe acolo ni=te undi\e? s[-i r[spund[ c[ nu-s, iar soldatul s[
zic[: «V-am spus, tovar[=e c[pitan, c[-i spion trecut de dincolo. A\i
uitat?») Atunci c[pitanul o s[ mi-l apuce de gât: «Vas[zic[, min\i?
Vas[zic[, n-ai nici un bunel! Vas[zic[, de dincolo ai trecut? Vas[zic[,
e=ti spion? Ia d[ mâinile s[ \i le leg. +i acum spune: cine te-a trimis?
Ce \i-a spus s[ faci? R[spunde!». +i odat[ o s[ fac[ jap! cu catarama...
=i drept în locul unde-i rana. În cre=tet (înc[ sângereaz[ rana, numai
de-o fi prins oleac[ de coaj[). +i o s[ înceap[ a-l zgâl\âi: «R[spunde,
cine te-a trimis? A=a? E=ti spionul nem\ilor? Ei te-au trimis s[ vezi ce-i
aici =i s[ te duci s[ le spui? De asta umbli prin tran=ee: s[ vezi unde =i
ce este, ca s[ le duci =tiri? +i mai min\i c[ te-ai dus la pescuit? S[
prinzi pe=te pentru bunelul...». L-or cerceta, i-or suci mâinile, l-or
întreba ce-a observat dincolo =i dup[ aceea au s[-l întoarc[ cu fa\a
la pereteaici, în tran=ee, ori la vreo cas[, ori o s[-l trimit[ cu cineva
la râpa cea adânc[, unde au împu=cat mai înainte ni=te cai, i-au l[sat
a=a =i dup[ ce s-a f[cut cald =i au început a se împu\i, a venit unul cu
hârle\ul =i a dat ni=te \[rân[ peste dân=ii, dar nu i-a acoperit bine, c[
ori câinii ori alte dih[nii au scurmat, i-au dezvelit =i pe urm[ ciorile
se adunau cârduri =i se a=ezau negre de-asupra lor o s[-l duc[ acolo,
unde-l târâia atunci uzbecul. Noroc de Timo=a... «Eh, Timo=a, n-ai
putut s[-l îndupleci pe c[pitan... Amu iaca... De data asta... S[ \in
una... Numai de-a= putea \ine una pân[ la sfâr=it...».
La gârl[ ai fost?! Da?
Da, întâi pe mal... Apoi la gârl[... Isai se ridic[ în vârful dege-
telor, arat[ peste coama tran=eei, pe vale, unde se vede plutind o al-
bea\[ sub\ire de tot (s-a r[rit cea\a, o s[ se ridice soarele =i se tope=te
de tot). La gârla ceea...
Min\i! strig[ c[pitanul =i ridic[ cureaua cu catarama. Soldatul
te-a prins lâng[ sat! N-aveai undi\[! Nici pe=te! Ce c[utai pe cea\[?
R[spunde!
Nu-l crede. Nu l-a crezut. Nu l-a crezut din capul locului. Adic[
s[-i fi spus soldatul cu fa\a lunguia\[ ca de cal toate celea? Mai multe
decât a auzit el, Isai? S[ nu recunoasc[... S[ zic[: «Am fost la pe=te!»
=i atât. Dac[ spune altfel...
R[spunde! strig[ c[pitanul. Unu... Doi... Trei... R[spunzi?
Scoate pistolul din toc, într-o mân[ pistolul, în alta \ine cureaua
de amândou[ capetele cu catarama la mijloc, cataram[ grea, sold[-
\easc[ (nu ca aceea de ofi\er cum avea tat[l lui Isai, cureaua pe care
o adusese din armat[, demult, pe când Isai nici nu era pe lume, =i pe
care tata n-o purta, o p[stra în lad[, =i numai uneori o scotea Isai pe
furi=, se încingea =i se fudulea cu ea prin ograd[, iar dac[-l z[rea mai-
c[-sa îl repezea de-i s[rea =i curea =i tot, iar odat[ a cules-o de pe jos
=i l-a atins de câteva ori).
...patru... cinci...
Zbor fr`nt 137
Oare o s[-l împu=te? C[pitanul se apleac[, îl ia în bra\e îi greu

Isai de fapt, nu-i el cine =tie ce greu c[-i usc[\iv mama-i zice:
«vrej uscat =i vânjos» dar omul când moare se face greu se
apleac[ c[pitanul, dar nu-i c[pitanul, îi bunelul, =i nu poarte s[-l ridice,
pân[ la urm[ îl ridic[ îi bunelul =i într-o mân[ are un b[\, dar nu
acela în care se sprijin[, îi hârle\ul f[r[ hârle\ n-are cum se duce
îl duce pe Isai în bra\e, hârle\ul într-o mân[ hârle\ul se târâie
pe jos din urm[ =i sun[ =i sunetul acela îl aude bunelul, =i i se n[zare
bunelului c[ trag clopotele, dar nu crede c[ pot s[ fie clopote de
unde clopote pe vremea asta? apoi î=i aduce aminte c[ acestea-s
clopotele de demult clopotele nu-s, a r[mas numai sunetul lor
=i toate clopotele trag, hârle\ul r[sun[ =i el, Isai, îi în bra\ele bunelului
=i bunelul îl duce s[-l îngroape. Nu-l duce la cimitir ori dup[ cas[ ori
undeva în alt loc, ci îl duce spre Nistru =i-i alege un loc pe mal, acolo-i
face groapa, îl pune =i-i d[ \[rân[ deasupra. De ce pe mal? De ce
anume acolo? Nici bunelul, nici Isai nu =tie, numai c[ acolo îl îngroap[.
Pe baba Motrea a îngropat-o bunelul în gr[din[ unde au ucis-o, iar
pe dânsul la mal. Poate de aceea c[ a fugit de-a lungul malului când
l-a fug[rit soldatul... Pe urm[ când s-a întoarce mam[-sa, Ile, când s-
or întoarce to\i =i or s[-l întrebe pe bunelul: «Unde-i Isai?», o s[ le
arate bunelul movili\a de pe mal =i n-o s[ zic[ nimic. Dar s-or pricepe
to\i c[ acolo-i Isai =i vor mai întreba: «Dar de ce-a murit Isai?». «L-au
împu=cat». «Cine? Nem\ii ori ru=ii?» Bunelul: «Nu =tiu!». +i numai are
s[ clatine din cap =i n-are s[ poat[ spune nici un cuvânt de atâta durere
ce-i cocle=te în suflet: «A avut un fecior =i nu-l are. A avut doi nepo\i
=i o nepo\ic[ =i amu nu-i are...». +i Isai începe s[ plâng[, s[ plâng[
tare de se cutremur[ tot. Dac[-i s[-l împu=te, împu=te-l mai repede...
Totuna n-a putut r[zbate la Ile... +i nici la bunelul n-a ajuns. I-i totu-
na: ori aceia s[-l împu=te, ori ai=tia...
R[spunzi?!
Cureaua cade pe um[rul lui, lungindu-se pe spinare, piezi=, iar
catarama îl love=te dureros într-un os. (I s-a p[rut?)
Soldat! strig[ c[pitanul peste capul lui. Fuga încoace!
Aude Isai pa=i apropiindu-se. Vine soldatul care a adus be\ele =i

cutia, apoi s-a dus s[ ajute pe cel[lalt a duce pe r[nit. Acu=i îl pune
s[-l «ard[», iar el, c[pitanul, o s[-l cerceteze. Isai strânge din\ii: «N-am
s[ spun nimic... Nimic... N-am trecut dincolo... Nici n-am vrut s[ trec...
N-am trecut, n-am trecut... M-am dus s[ prind pe=te... S[ prind pe=te...
Pe=te pentru bunelu...». Bunelul habar n-are unde-i el... Dac[ ar =ti,
ar veni s[-l scoat[... Oare nu m-a auzit când am \ipat? Trebuie c[ m-a
auzit. Dar de ce nu vine?... Spunea bunelul c[ tot a=a l-au prins
gr[nicerii =i pe tata, la mal. L-au prins =i l-au b[tut de l-au l[sat mort
acolo. L-au b[tut cu picioarele. Pentru ce? Ce-a vrut s[ fac[ tata de l-au
prins la mal? A vrut s[ treac[ dincolo, la m[tu=a, ori numai a vrut s[
vorbeasc[ cu ea peste ap[? Ori dup[ ce l-au furat =i l-au dus s[-l
închid[, el, pe drum, a sc[pat =i a vrut s[ treac[ Nistrul?... S[-l în-
trebe pe bunelu... Oare n-a auzit când a strigat el, Isai ? C[ atuncea
când l-au b[tut gr[nicerii pe tata, bunelul a auzit =i s-a dus s[-l scoat[
din mâinile lor, dar n-a putut c[ ei erau mul\i, voinici, hr[ni\i =i tineri,
=i când s-a uitat bunelul =i l-a v[zut jos, la picioarele lor, o bucat[ de
carne, a strigat =i i-a blestemat: «S[ deie Dumnezeu s[ ajunge\i a=a
zile de s[ v[ dori\i moarte =i s[ nu vie, s[ ajunge\i s[ v[ blesteme =i
mamele voastre care v-au n[scut =i v-au dat \`\[, cum v[ blestem eu
c[ mi-a\i omorât feciorul...». +i i-a blestemat, iar ei numai râdeau, c[
nu în\elegeau ce spune el, iar unul l-a tras de barb[, apoi l-a izbit s[
se care, s[ se duc[ de acolo... Atunci bunelul a auzit, iar amu de ce n-
a auzit? C[ am strigat tare când am intrat în gr[din[, iar acela cu
fa\[ de cal m[ ajungea. Am \ipat tare... Ori c[ buneiul era în c[soic[,
ori pe undeva mai departe.
Soldat! arat[ c[pitanul la Isai. Ie-l de aici s[ nu-l v[d! Du-l de-l
închide undeva. Închide-l bine s[ nu fug[! B[iatul ista =tie =i ascunde
ceva...
Soldatul a=az[ mai întâi pirostriile, întoarce coarnele spre cel[lalt
mal, se uit[-n ele cu amândoi ochii =i-i face semn c[pitanului: «Totu-i
în regul[!» Apoi adaug[ în =oapt[: «A murit pe drum... Când îl
duceam». «Da? C[pitanul pleac[ ochii: le-am spus s[ nu se bage
Zbor fr`nt 139
acolo... De câte ori le-am spus... Linia?»... «E în regul[!» Toate cuvintele

lor Isai parc[ le vede, parc[ numai le pricepe din gesturi =i mi=c[ri.
Du-l! Ai în\eles?...
În\eles, tovar[=e c[pitan!...
Soldatul se repede spre Isai, îl apuc[ de-o mân[ =i-l împinge de-a
lungul tran=eei parc[-ar fi o c[rucioar[. Când vede c[ merge cam încet,
îi pune =i alt[ mân[ pe cel[lalt um[r. Isai îl aude pe soldat gâfâind în
urma lui, t[cut, f[r[ a spune un cuvânt, =i se gânde=te c[ pe mâinile
multora a fost zilele de la urm[ =i to\i aveau un nume, dar aista n-are.
Se uit[ peste um[r, îi vede fa\a ro=ie asudat[, buzele mi=cându-se f[r[
glas în legea lui o fi însemnând c[ vorbe=te, dar nu se aude nimic
parc[ ar fi mut. Tran=eea face un cot, Isai se izbe=te de o muchie
(atâ\ia au prins în muchiile acestea, a=a c[ de vrei s[ mai scuturi câteva
mâini de \[rân[, trebuie s[-\i faci vânt bine, dar las[ c[ mutul =tie s-o
fac[ =i pe asta). Mai r[u e c[ îl ajungea mereu cu vârful ciubotei. +i
tot acele întreb[ri pe care i le-a pus domnul ofi\er. Parc[ s-au vorbit
unul cu altul s[ nu r[mân[ loc teaf[r pe trupul =i sufletul lui. «Unu...
doi... trei... r[spunzi?» (Domnul ofi\er). Unul... doi... trei... R[spunzi?»
(Tovar[=ul c[pitan). +i unul =i cel[lalt cu pistolul!... Dac[ a= avea =i
eu un pistol. Unde m[ duce? S[ m[ bage în vreo groap[? S[ m[ \ie
acolo, apoi s[ m[ scoat[ =i s[ m[ cerceteze: «De ce-ai trecut dincoace?
Cine te-a trimis? Ce trebuia s[ faci? Ce trebuia s[ observi? Odat[ s-a
fript la piciorul stâng soldatul i-a julit c[lcâiul cu ciubota. Se apleac[
Isai, d[ cu mâna: sânge! +i se trânte=te la p[mânt apucându-se cu
amândou[ mâinile de picior =i zgârcindu-se de durere. Soldatul cum
vine repezit se duce peste capul lui =i cade mai încolo cât îi de lung.
Începe s[ înjure (Isai îl credea mut, dar las[ c[ tot Mutu i-a r[mas
numele! +i ori de câte ori povestea cuiva ce s-a întâmplat dup[ ce l-a
zdrelit, Isai zicea c[ dac[ nu se oprea, îl b[ga numaidecât într-o
groap[, într-un beci, iar dac[ s-a oprit a sc[pat), dar când se scoal[
s[-l mâie mai departe, îl vede plin de sânge (Isai a dat cu mâinile =i s-a
mânjit de sânge =i cel[lalt picior, =i mâinile, fa\a, gâtul), se sperie,
scoate de prin buzunare ni=te petice =i se apuc[ s[-l lege bomb[nind,
înjurând, dar de amu nici Isai nu pricepe pe cine înjur[ Mutu pe

dânsul, pe c[pitan ori toat[ lumea. Dup[ ce l-a legat i-a zis s[ mearg[
mai departe, dar Isai a sc[p[tat de picior =i a c[zut iar. Atunci Mutu i-a
f[cut semn s[ se suie în spate s[-l duc[ a=a. Isai ce-=i zice? «Vrei s[ m[
închizi mai repede, =tiu! Om merge =i a=a, înceti=or... Pân[-n sear[ om
ajunge». Mutu prinde a m[t[h[i din mâini: «Nu se poate! C[pitanul
m[ împu=c[!» «Te împu=c[? S[ te împu=te s[n[tos dac[ e=ti un dobi-
toc...». «Dobitoc? url[ soldatul. Eu dobitoc?» «D-apoi cum? Numai
dobitoacele calc[ a=a! Uite ce mi-ai f[cut!». Se apleac[, smulge leg[tura,
dezvele=te rana =i i-o arat[. Mutu se încre\e=te la fa\[, parc[ n-a mai
v[zut carne vie =i odat[ strig[: «Leag-o la loc =i hai!» «Ba n-am s-o leg
=i n-am s[ merg cu tine!». «N-ai s[ mergi?» «N-am s[ merg!» «S[ vezi
cum ai s[ mergi!» «S[ vezi cum n-am s[ merg!» «Te duc pe sus!» «Te
strâng cu din\ii de gât» «Tu? Pe mine?» «Eu! Pe tine!» «Vas[zic[, nu te
supui?» «|ie nu! S[ m[ duc[ c[pitanul dac[ vrea, s[ vad[ =i el ce mi-ai
f[cut!» Mutu mai st[ câteva clipe încruntat, tot mi=când degetele mâi-
nilor mari, butuc[noase, ro=ii f[cându-le pumn, întinzându-le iar,
apoi odat[ se repede asupra lui Isai, îl înha\[ pe dedesubt s[-l duc[ pe
sus mai departe (ordinu-i ordin!). Isai bate din picioare, din mâini, d[
cu unghiile la fa\[, la ochii soldatului, îl zgârâie, pân[ la urm[ soldatul
vede c[ n-are s-o scoat[ la cap[t cu fiara asta mititic[ =i rea =i veni-
noas[, pui de =arpe, îl trânte=te la p[mânt =i-i r[suce=te mâinile gâfâind:
«|i-oi ar[ta eu «dobitoc»! Am s[ te duc! S[ vezi cum am s[ te duc!» Îi
suce=te mâinile dinapoi, =i Isai, de durere, \ip[ cât îl \ine gura. Cine
s[-l aud[? Din tran=eea asta nici dracu nu te aude. Mutu îi mai trage
câteva la ceaf[, Isai simte c[-l sl[besc puterile, \ip[, dar stins de tot,
abia mai d[ din picioare, din mâini, ca s[ se opun[. Deodat[ prin gâfâitul
=i bolmojeala Mutului r[sun[ deasupra lor un glas r[stit, mânios:
Ce-l legi, dobitoace! Ce \i-a f[cut? D[-i drumul! Las[-l tot amu!
Dar cine e=ti de-mi porunce=ti?
Acu= \i-ar[t cine-s!
Timo=a?! El îi! Parc[ ar fi crescut din p[mânt, într-o clip[. Cum
st[tea în genunchi, Mutu se d[ înapoi, se ridic[, vrea s[ zic[ ceva,
Zbor fr`nt 141
dar numai îi umbl[ buzele f[r[ glas, vrea s[ sâsâie m[car, dar nu poate
=i ce crezi? url[ odat[ =i aduce mâna s[-l otânjeasc[. Timo=a se
pricepe la chestii de astea: îi prinde mâna în zbor =i i-o r[suce=te de i
se aud trosnind oasele ca surcelele.
Tovar[=e c[pitan! r[cne=te Mutu. S[ri\i! Banditul ista...
Banditul? S[-\i dau eu bandit...
Timo=a îi arde una, Mutu se duce într-un perete, în cel[lalt =i o
rupe la fug[ prin tran=ee. V[zând c[ de fric[ a apucat la vale, se în-
toarce, se uit[ la Timo=a: «Las[-m[ s[ trec!». Timo=a îl las[ =i el fuge
strigând: «Tovar[=e c[pitan, tovar[=e c[pitan!»
Ce-i cu tine, frate Isai? Cum de-ai ajuns aici?... Cine te-a b[tut
a=a? Scoal[, hai scoal[... Aista care a fugit? Bine, bre Isai, dar cum ai
nimerit în tran=eea asta? Nu cumva c[pitanul e pe aici? Ai venit la dânsul?
Isai se ridic[, picioarele-i tremur[. Face semn: am venit.
+i ai vorbit? Ce-a zis: te las[? =tii ceva? strig[ Timo=a. Haidem
amândoi la dânsul!
Îl apuc[ de mân[, dar numai fac câ\iva pa=i, vede c[ Isai =chio-
p[teaz[, nu poate merge =i-l întreab[ unde =i cum =i-a stâlcit piciorul.
Isai arat[ cu capul spre partea unde a disp[rut Mutu: el m-a calicit
=i-i arat[ piciorul.
Dobitocul! Las[ c[-i ar[t[m noi, =i porne=te =ovâlc-=ovâlc înainte.
Isai vine din urm[: avan b[iat Timo=a! Iaca-i =chiop (de când a trecut
grupul lor s[ aduc[ «limb[»), dar n-are astâmp[r, erau s[-l trimit[ la
spital, n-a vrut. Striga atunci, noaptea: «Fra\ilor, s[ nu spune\i c[-s
r[nit... Eu r[nit? A=a olecu\[ zgâriat... Nu m[ duc, nu m[ duc nic[ieri».
+i amu se bag[ în ochii c[pitanului. Ce bine ar fi s[ vin[ dup[ ce s-a
termina r[zboiul, s[ tr[iasc[ la dân=ii în sat. +i-ar g[si o mireas[, pe
Vera. Dac[ n-are s[ vreie, =i-a g[si alta, numai s[ vin[. Isai l-ar lua
frate de cruce (ei =i acuma-s ca =i fra\i!). La astea se gânde=te Isai, iar
Timo=a la ce oare s-o fi gândind? Poate la dânsul, la Isai. De când l-a
cunoscut pe b[ie\a=ul ista, mereu i se întâmpl[ câte ceva, de nu-i una,
îi alta: cade, se jule=te, plin de cucuie. Dar are el ce are într-însul
nu se astâmp[r[, nu! se bag[ peste tot, se vâr[ pe unde nici =arpele
n-ar intra. Cum naiba de-a ajuns înapoi în sat, doar l-a urcat alalt[ieri
în ma=in[ =i l-a trimis (pe urm[, când au ap[rut avioanele, i-a p[rut
r[u ce-a f[cut). Amu, na! d[ peste dânsul în tran=eea asta =i, cic[, pe
aici trebuie s[ fie =i c[pitanul. A r[cnit în ziua aceea c[pitanul la
dânsul: se \ine cu ni=te b[ie\a=i, de a c[ror urm[ nici s[ miroase prin
sat, =tie el ce i s-ar cuveni tribunalul! dar norocul lui c[-i tân[r =i...
Iat[-i-s, tovar[= c[pitan! morm[ie Mutu =i mai vrea s[ zic[ ceva,
dar numai buzele i se mi=c[. Aista-i! arat[ cu degetul la Timo=a =i se
d[ la spatele c[pitanului.
Tovar[=e c[pitan! Timo=a îl împinge pe Isai în fa\[. Dobitocul
ista de soldat =i-a b[tut joc de copil. L-a pus jos =i-l b[tea cu pumnii...
Dumneavoastr[ a\i dat ordin?...
C[pitanul se uit[ pe sub sprâncene la Timo=a: pare s[-l cunoasc[,
auzi întrebare? întâi s[ mi te prezin\i! î=i aduce aminte cine-i:
din grupul de recunoa=tere crezi c[ dac[ nu te-am trimis la spital
po\i s[-\i iei nasul la purtare? ia aminte la Isai, îl vede mânjit de sânge
=i flutur[ din cap:
Cine l-a b[tut a=a, tu?
Soldatul se ghemuie=te: nu, dar n-are cum ascunde, când jertfa-i
de fa\[.
Nu vroia s[ mearg[... vroia s[ nu mearg[... l-am luat pe susa
vrut s[ m[ mu=te.
+i pentru asta s[-l ba\i? r[cne=te Timo=a.
C[pitanul:
L-ai b[tut?!
Soldatul:
Nu l-am b[tut...
Timo=a:
Isai, arat[ piciorul.
Isai se apleac[ =i întinde pielea care abia se mai \ine.
Mutu se bâlbâie:
Nu=-cum am dat =i l-am c[lcat... Dar n-am vrut. Z[u, n-am vrut...
Dac[ el...
Zbor fr`nt 143
Soldat! ordon[ c[pitanul. Bandajeaz[-l imediat!

Soldatul aduce la fug[ ap[, îi spal[ piciorul, i-l leag[ =i când i-l leag[
undeva pe aproape se aude un zbârnâit. Isai se uit[ ce s[ fie? =i
vede lâng[ suportul cu trei picioare pe o policioar[ s[pat[ în perete o
cutie de lemn telefonul. C[pitanul fuge la telefon, vorbe=te (semne,
vorbe Isai nu în\elege pe front toate se spun într-ascuns) =i vorbind
c[pitanul ia aminte la dân=ii. Atâta pricepe c[ acum câteva minute a
murit cineva, dar cine =i de ce-a murit =i cum s-a întâmplat nu în\elege.
Poate c[ soldatul pe care l-a v[zut în tran=ee, cu capul legat =i cu ban-
dajul negru de sânge, acela a murit? Î=i aduce aminte de cuvintele c[pi-
tanului care striga înfuriat: c[ de ce s-au dus acolo? de atâtea ori a
spus s[ nu se bage acolo? =i bubuiturile pe care le-a auzit când
ajunsese în dreptul c[su\ei, =i c[pitanul a s[rit din somn, de sub nuc,
iar dup[ ce-a ie=it din cas[ a fugit pe tran=ee în sus... Simte Isai c[ i se
face greu la inim[ parc[ s-ar aduna ni=te n[mol gros, în[du=itor, i se
întunec[ înaintea ochilor, =i lumea începe s[ se învârteasc[. «Eu sunt
vinovatul, eu le-am spus nem\ilor c[ =tabul e în Moara-cea-Veche... Au
nimerit peste dân=ii, s[rmanii. Eu îs de vin[. Dac[ afl[ c[pitanul ori
Timo=a... Dar nu =tie nimeni unde am fost, nimeni. +i nici n-o s[ =tie.
N-am s[ spun. Cel care m-a prins poate c[ nu mai este viu... Dar n-am
vrut s[ fac, n-am vrut. Am crezut c[ în d[râm[turile de la Moar[ nu-i
nimeni. Se vede c[ acela a murit pe drum. N-am s[ spun unde am fost.
N-am s[ spun, n-am s[ spun, n-am s[ spun...». O mân[ i se las[ pe
frunte, îl mângâie, apoi cineva îi sufl[ în fa\[. Isai deschide ochii =i-l
vede ca prin cea\[ pe Timo=a. Se sile=te s[ zâmbeasc[ (a=a suflam =i eu
puilor de vrabie când îi p[leam din pra=tie =i c[deau, suflam s[ învie).
Tovar[=e c[pitan!
C[pitanul n-aude. |ine cu o mân[ receptorul la ureche, cu cealalt[
face ceva la aparatul pus pe pirostrii o lunet[ binocular[ (cele dou[
tuburi sunt mai nalte decât ghebul tran=eei cred c[ printr-însele se
vede tot ce-i în vale!).
Tovar[=e c[pitan, zice iar Timo=a mai tare, dar nu prea, s[ nu-l
supere. Se poate s[ v[ rog ceva?
Da! face c[pitanul f[r[ a întoarce capul.

Pentru b[iatul aista...
Pentru b[iat?
Da... S[-l l[sa\i în sat... Cu bunelu-s[u...
Vas[zic[, \i-a spus =i \ie povestea cu bunelul?
Dar într-adev[r are un bunel. Aici, în sat.
De pe=te \i-a spus?
De pe=te? Nu.
Cum a prins azi diminea\[ pe=te-n Nistru...
Timo=a se uit[ mirat la b[iat (Isai las[ ochii vezi, n-a avut timp
s[-i spuie c[ s-a dus s[ prind[ vreun pe=te-doi, dar un soldat l-a fug[rit,
l-a ajuns =i l-a prins, nu aista, altul care fugea ca un cal), apoi la
c[pitan: nu, nu =tie, dar pe loc î=i d[ seama c[ ar trebui s[ fie vreo
tr[snaie de-a lui Isai:
S-a dus =i el... poate a prinde ceva... C[ bunelul nu poate... A
v[zut c[-i lini=te...
Soldat! strig[ c[pitanul r[sucindu-se c[tre Timo=a. Cum stai în
fa\a mea? Drep\i! Crezi c[ o s[-\i treac[ =i asta? De ce nu te-ai dus la
spital? Vrei s[ te expediez pe sus, arestat? Mai îndr[zne=ti =i iei
ap[rarea unor b[ie\andri care fojg[ie, se bag[... Aicea-i r[zboi! Am
s[ dau ordin s[-i împu=te pe to\i care s-or b[ga în sat! Ai în\eles? Mai
deun[zi m-ai rugat s[-l las pe unul... Acum iar[ vii... Ce-i asta, sol-
dat?
Timo=a înclin[ capul. Mai bine s[ tac[. Îl =tie pe c[pitan: o s[ \ipe
cât o s[ \ipe, dar pân[ la urm[ tot o s[-l asculte. Ast[ iarn[ când au
trecut Niprul =i au dat înot prin apa ca ghea\a =i i-au degerat degetele,
nici atunci n-a vrut s[ se duc[ la spital. L-a rugat pe c[pitan s[-l
lase în batalion, c[pitanul s-a f[cut foc, dar fiind tân[r Timo=a, i-a
fost mil[ =i de atunci l-a apropiat, parc[ i-ar fi fecior Timo=a...
Tovar[=e c[pitan!
Da.
Aista-i tot acela, b[iatul.
Care acela?
Zbor fr`nt 145
Pentru care v-am rugat mai alalt[ieri.

C[pitanul î=i zvârle cu dosul mâinii claia de pe frunte, cu tot cu
cozoroc.
A=a? Vas[zic[, \i-am ordonat s[-l trimi\i din sat =i tu l-ai ascuns?
Ai ignorat ordinul! +i acum ai neobr[zarea s[ vii iar s[ m[ rogi? Î=i
=terge fruntea de n[du=eal[: la da\i-v[ mai aproape!
Amândoi se opresc al[turi cu mâinile l[sate de-a lungul picioare-
lor.
A=a s[ sta\i!
C[pitanul se repede la telefon, apoi la aparat (Isai pricepe c[ prin
acest binoclu mare se poate vedea totul din ascunzi=, f[r[ a scoate
capul), începe s[-l învârt[ s[-l întoarc[ încet, =i în vreme ce prive=te,
vorbe=te la telefon, iar Mutu întinde firul s[ ajung[ la aparat.
Isai ia aminte la mâinile c[pitanului, care învârtesc la roti\e, fur[
cu coada ochiului spre Timo=a: «Uite-l, nici nu mi=c[. Stra=nic i-i fric[
de c[pitan, dac[ st[ cum l-a pus». Era în glasul c[pitanului =i un pic
de blânde\e când a r[cnit la Timo=a. Tot uitându-se la ceafa c[pitanului,
Isai î=i zice: «Oare ce vede el acolo? Ia de m-a= uita =i eu m[car cu un
ochi. Dac-or începe s[ bat[ iar[ tunurile? Ce-ar face c[pitanul? Ar
l[sa tot =i ar fugi? Ba, mi se pare c[ ne-ar alunga...». +i când s-a gândit
a=a, numai ce-l aude pe c[pitan: «La p[mânt! Jos!»
Timo=a îl trânte=te pe Isai la p[mânt, =i tot atunci deasupra
tran=eei, în aer, se aude un =uierat, un vâjâit. A=a de l[murit c[ lui
Isai i s-a p[rut c[ de s-ar fi uitat în sus, ar fi v[zut ce putea s[ vâjâie =i
s[ =uiere a=a. N-au apucat a trece câteva secunde =i a r[sunat o
bubuitur[, la dreapta, mai la vale nem\ii tr[geau iar[ ori nu
terminaser[ înc[. A ridicat Isai capul =i s-a uitat la c[pitan. C[pitanul,
r[mas în picioare, s-a uitat la Isai, i-a zâmbit, a vrut s[ zic[ ceva, dar
a bâzâit un glas la telefon =i a început iar[ s[ strige: de ce nu astup[
odat[ tunurile nem\ilor, c[ dac[ nu-i duce capul, s[ se duc[ s[ =ad[
pe cuptor =i a azvârlit receptorul, l-a prins Mutu (mai mult alb
decât ro=u Mutu urm[rea orice mi=care a c[pitanului, gata s[-i prind[
din zbor ordinul, porunca dup[ ce-a v[zut c[ Timo=a are mai mare
trecere în fa\a c[pitanului, nu îndr[zneas[ se iuite spre ei, iar

ajungând în dreptul lor privirea îi lunec[ pe de-asupra).
Timo=a, =opte=te Isai, în[l\ându-se spre urechea lui. Roag[-l s[
m[ lase s[ m[ uit odat[ în ocheana asta.
Timo=a s-a încre\it:
E=ti nebun?
Isai nu se las[:
Zi-i. Te rog, Timo=a.
Pentru ce? Ce-i asta: juc[rie?
Roag[-l, Timo=a!
Ce vrei s[ vezi?...
+tie el ce s[ vad[... Dar cum s[-i l[mureasc[ lui Timo=a ca s[-l
în\eleag[? Oare s[-i spuie de uzbecul care i-a luat binoclul când l-a
prins =i l-a dus prin sat de guler? Nu poate s[-i spuie. O s[-l întrebe:
dar ce vroia s[ fac[ cu binoclul? Apoi =i c[pitanul poate s[ priceap[
=i o s[ înceap[ a-l cerceta...
S[ m[ uit spre sat...
Spre sat! face mirat Timo=a. S[-l vezi pe bunelu? Dar =tii, mi-a
spus c[ te-a auzit azi diminea\[-n gr[din[? Zicea c[ ai \ipat, parc[ te-ar
fi chelf[nat cineva. Mi-a zis s[ te caut.
Ce f[ceai în gr[din[?
Nimic! Am vrut s[-l sperii...
Cum: s[-l sperii? Dar spunea c[pitanul c[ te-a prins un soldat
la mal? Ce c[utai la mal?
M-am dus s[ prind pe=te...
Timo=a se face a râde: «Pe=te-\i trebuie! Te bagi în foc, z[u».
Roag[-l, Timo=a...
Dar zi: ce vrei s[ vezi?
Satul...
Care sat?
Cel de dincolo.
De dincolo?! Pentru ce-\i trebuie?
Zbor fr`nt 147
Vede Isai c[ Timo=a n-o s[-l ajute nici de data asta. Degeaba se
mai cheam[ c[-s fra\i. +i înc[ i-a adus atunci, noaptea, ghemul ca s[-
i lege bunelul piciorul... Mai bine nu venea amu. Ce folos c[ a venit
dac[ m[car atâta treab[ nu face pentru dânsul: s[-l roage pe c[pitan
s[-i deie voie s[ se uite o dat[ în binoclu... Ce-ar fi s[-l roage el? Dar
cum? Întâi va trebui s[-i povesteasc[ tot... +i dac[ o s[-i povesteasc[
gata...
M[i Timo=a, zi-i c[pitanului c[ am s[-i spun ceva.
C[pitanul:
Ce tot bomb[ni\i acolo, ai?
Tovar[=e c[pitan, b[iatul ista vrea s[ v[ roage ceva.
Ce anume?
S[-i da\i voie s[ se uite o dat[ în lunet[.
S[ se uite-n lunet[? La ce s[ se uite?
Vrea s[ vad[ satul de dincolo...
C[pitanul se uit[ nedumerit la Isai (s-a priceput poate s[
priceap[ soldatul i-a spus c[ el a ie=it din ap[ poate s[ pricea-
p[...), î=i mije=te ochii, îi face semn cu mâna s[ vin[ la dânsul. Isai
p[=e=te încet parc[ ar c[lca pe spini (n-a priceput nimic degeaba
se teme degeaba s-a speriat), vine =i se opre=te în fa\a lunetei,
luneta e mai înalt[, n-o s[ se poat[ uita în ea... C[pitanul caut[ ce-ar
putea pune ca s[ urce Isai cu picioarele, apoi, când vede c[ b[iatul
apuc[ roti\ele =i le învârte=te cum ar face un om care cunoa=te
aparatul (de unde =tie a=a de bine cum se mânuie=te luneta? nu
cumva e într-adev[r spion, cum zicea soldatul din vale, care mi l-a
adus?), se d[ mai la o parte =i se uit[... Isai suce=te =uruba=ele, luneta
se întoarce, prin fa\a ochilor lui Isai trece cerul curat, luminat (e ziua
alb[, soarele s-a ridicat sus, se vede bine), apoi cerul fuge în sus, di-
naintea ochilor apare o întindere verde p[durea, apoi apar ni=te
puncte albe, casele mici...
Stai! un te ui\i?
C[pitanul acoper[ ochii lunetei cu palmele.
Ce cau\i în satul de dincolo?
S[-i supun[? Ce s[-i spun[? Adev[rul. Adev[rul? Nu, nu poate s[

i-l spun[...
Am, tovar[=e c[pitan, o m[tu=[-n sat acolo... Sora tatei... Vreau
s[ v[d ce face... Îi acas[ ori...
Ia uit[-te-n ochii mei, b[iete!
Isai salt[ capul, se uit[-n ochii c[pitanului.
Spui pove=ti! Mare grij[ ai de m[tu=[-ta!
N-are încotro. Trebuie s[-i spun[. Dar cum? A=a cum a fost. Numai
a=a. Aici n-are cum s[ mint[, pot s[-l duc[-n sat, se mai g[se=te vreun
om =i dac[-l prinde cu minciuna... Iar dac[ spune o parte din adev[r,
poate s[ i se cread[ =i minciuna, cealalt[ jum[tate.
Am un frate... =tii, Timo=a... \i-am spus c[ am un frate.
+i?! face r[stit c[pitanul.
S-a dus dincolo.
Când s-a dus?! ]ntreab[ c[pitanul. Acuma?
Nu, mai demult. Înc[ erau nem\ii aici.
Nem\ii? +i de ce s-a dus? Mare fratele?
Mai mic ca mine.
Mai mic?.
Da, mai mic. Aveam un cal =i ni l-au luat nem\ii. +i s-a pornit
s[-l caute, calul. «M[ duc, zice, pân nu-l g[sesc, nu m[ întorc. Cum
am s[-l g[sesc, îl fur =i-l aduc acas[».
+i l-a g[sit?
De unde s[-l g[seasc[? Nu l-a g[sit.
Frate-tu a venit?
N-a venit.
+i vrei s[-l cau\i? S[-l vezi în lunet[?
D-apoi, poate-i la m[tu=a. Dac[ a g[sit calul a venit =i, neputând
trece dincoace, s-a oprit la m[tu=a s[ a=tepte. Poate-i la dânsa. Bune-
lul zice: «Crezi c[ are s[ a=tepte? Nu-i dintr-aceia! Are s[ fac[ vreo
nebunie, z[u». +i chiar ne temem s[ nu se bage-n ochii nem\ilor s[-l
ucid[. De asta am vrut s[ v[d este acolo? s[ vad cu ocheana.
Casa m[tu=ii îi taman pe coast[ =i m[ gândeam c[ poate am s[-l vad...
Zbor fr`nt 149
Uit[-te! Repede! zice c[pitanul. Apoi, c[tre Timo=a: +i s[ v[

duce\i s[ nu v[ v[d pe aici. Tu la mam[-ta, tu la spital. A\i
în\eles?... Ei, l-ai v[zut pe frate-tu? F[-i din mân[ =i spune-i c[ de-
grab[ trecem dincolo...
Isai iar porne=te s[ învârteasc[ roti\ele lunetei. Verdea\a trece prin
fa\a ochilor lui p[durea v[lurând în fum, apoi livezile ori, poate,
ni=te sem[n[turi dar casa m[tu=ii n-o poate g[si. Învârte=te mai
departe, deodat[ îi str[luce=te în fa\[ Nistrul parc[-i aici, la câ\iva
pa=i înaintea lui. Ia te uit[, =i valurile se vad. Malul cel[lalt... Iat[ =i
locul nalt ca peretele... Uite brâiele negre l[sate de ap[... =i bor\ile
din mal cuiburile l[stunilor. Oare ai putea... s[ vezi... în[untru...
Vreun l[stun ascuns?... Isai suce=te de-o roti\[ pe care nici el nu =tie
cum a dibuit-o =i odat[ strig[:
Tovar[=e c[pitan! Tovar[=e c[pitan! Uite copacul din care am v[-
zut coborându-se un neam\. Are de partea cealalt[ cuie b[tute în tulpin[.
Ce-ai spus? ]ntreab[ c[pitanul. Ce copac ai v[zut, b[iete?
Sus pe mal, al treilea de la plop în sus... Uita\i-v[!
Isai se fere=te la o parte, c[pitanul se uit[-n lunet[ =i într-adev[r
vede un copac prins în crucea obiectivului.
Ce-i cu copacul acela?
Am v[zut... era înc[ întuneric... când treceam pe acolo...
Pe unde pe-acolo?
Pe lâng[ copacul cela... Am trecut în zori. Abia se lumina de
zi... Am v[zut cum cobora cineva de sus. Ori poate se suia...
Cuno=ti bine copacul?
Cum s[ nu-l cunosc, tovar[=e c[pitan, aista-i!...
+i zici c[ urca ori cobora cineva dintr-însul?
Da, tovar[=e c[pitanl
Mai uit[-te o dat[!
Isai se uit[.
Da! strig[. Privi\i! Este cineva jos la tulpin[!...
C[pitanul prive=te:
S[ =tii c[ ai ochi buni. De bun[ seam[ se vede cineva.
Apoi odat[ se întoarce, îl d[ pe Isai la o parte =i-l a\inte=te cu privirea.

Acu s[-mi spui: când ai v[zut copacul =i din care parte?
Azi diminea\[...
Ce c[utai pe acolo? Cum ai ajuns? Ai fost dincolo? R[spunde!
Ce-ai c[utat dincolo? Soldat!
Mutu mut, dar a în\eles, =i foarte repede, c[ s-a schimbat socoteala.
A ridicat capul =i mai întâi s-a uitat cu un fel de îngâmfare, de dispre\
la Timo=a (m-ai dat de pere\ii tran=eei! executam ordinul c[pi-
tanului ai îndr[znit s[ pui mâna pe mine!), apoi la Isai care b[tea
din ochi parc[ i-ar fi dat praf într-în=ii, se uit[ când la c[pitan, când
la lunet[, când la Timo=a, apoi la urm[ a v[zut c[ soldatul vine =i se
opre=te între dânsul =i lunet[ (ce vrea s[ fac[? ce i-a zis c[pitanul
s[ fac[? n-a auzit nimic dar dac[ i-a dat a în\elege numai?
caut[ ceva prim buzunare se uit[ pe jos, împrejur vrea s[ m[
lege?).
R[spunde!
Am trecut dincolo... Ieri...
Ziua? se mir[ c[pitanul.
Pe la amiaz[.
Pe unde?
Pe la gârl[. Isai arat[ cu mâna.
Cum ai trecut?
Înot. M-am cufundat =i am ie=it sub cel[lalt mal.
A=a!? se bucur[ c[pitanul. Vine =i-i pune mâinile pe umeri, îno\i
a=a de bine? Bravo, b[iete! A=a-i? face c[pitanul spre Timo=a. Timo=a
tace, n[ucit (nu se a=tepta la una ca asta de la Isai! s[ treac[ dincolo?
nu se vede c[-i o scorneal[ de-a lui nu se poate s[ fi trecut
cum s[ treac[? s[-i spun[ c[pitanului c[ Isai minte!). Foarte bine c[
=tii, b[iete! Numai c[ nu pot în\elege de ce-ai trecut? Nu te-ai temut?...
Nu m-am temut, Isai se uit[ la c[pitan (de ce =i-a îmblânzit
a=a, deodat[, glasul de amu n-o s[ m[ bat[! dar de ce i-a zis
soldatului s[ vin[ lâng[ dânsul? +i ce tot caut[ acela prin fundul
buzunarelor =i nu poate g[si? aha, a g[sit ceva o hârtie! vrea
Zbor fr`nt 151
s[ scrie! ce s[ scrie? ce-o s[ spun[ el, Isai, r[spunsurile lui o s[

fie scrise =i trimise cuiva... poate chiar vreunui general!) De ce s[ m[
tem dac[ =tiu tot locu=orul, toate coturile...
+i cum ai trecut?
M-am izbit din malul ista =i am fost în cel[lalt. Acolo am ie=it =i
m-am dus...
Unde?
Spre satul m[tu=ii!
Ai fost acolo?
N-am ajuns!
De ce?
M-au prins... m-a prins un neam\...
+i?...
M-a b[tut. +i el m-a b[tut =i al\ii m-au b[tut. Uita\i-v[ ce am
aici, în cap.
C[pitanul pune mâna, Timo=a se uit[ =i el, dar a=a de departe (când
se convinge c[ Isai într-adev[r e r[nit la cap, în cre=tet, începe s[
cread[ c[, mai =tii, de bun[ seam[ o fi fost dincolo =i adic[ de ce
nu? mare lucru s[ treac[! aista-i drac, nu b[iat nu degeaba s-au
f[cut prieteni amândoi). De unde la început s-a cam speriat Timo=a
(ce-o s[ zic[ c[pitanul de trecerea lui Isai mai bine era s[ tac[
ori s-o =tearg[ pe nesim\ite), acum Timo=a s-a ru=inat de gândul lui
=i dup[ felul cum punea întreb[rile a b[gat de seam[ c[ nu-i deloc
sup[rat c[pitanul, dimpotriv[, foarte bucuros c[ i-a înc[put pe mâini
un pu=tan ca aista. +i o dat[ chiar a zâmbit lui Timo=a i s-a p[rut
c[ lui i-a zâmbit.
Da, r[u te-au însângerat...
Iar Isai în gândul lui: «Las[ c[ =i ai=tia, ai t[i nu m-au netezit pe
cap. Calul mi-a rupt oasele, Mutu mi-a dezbr[cat picioru de piele...».
O s[ treac[. O s[ se vindece. O s[-\i d[m ni=te leacuri =i într-un
minut o s[ treac[. Numai c[ o s[ trebuiasc[ tuns p[rul aici, =i c[pi-
tanul îl neteze=te cu mâna pe cap. Zici c[ te-au b[tut? Dar cum ai
sc[pat de la ei? Ai fugit?
Am fugit, face din cap Isai. Am fugit... («S[-i spun c[ n-am fu-
git? Am fugit din groap[... Nu din groap[... Am fugit când m-au dus
în sat dup[ ou[!»)
+i cum ai fugit?
C[pitanul întreab[, Isai r[spunde, iar soldatul scrie. St[ lâng[
lunet[ =i scrie. Ce tot scrie acolo? Se face c[ se uit[ în lunet[, dar, de
fapt, scrie ce spune el.
Cum? Isai se face a râde =i se uit[ la Timo=a. Timo=a îi face cu
capul: «Spune tot adev[rul. Auzi? C[ a=a-i mai bine». Isai face =i el
semn: «+tiut c[ a=a-i mai bine. Dar... Dac[ le-a= spune tot, crezi c[
m-ar crede? Ar zice c[-s spion. Eu spion? Adic[, de ce s[ fiu? Dar de
ce mi-au dat nem\ii drumul? Cum mi-au dat?... Au împu=cat asupra
mea, dar n-au vrut s[ m[ împu=te. S[ m[ sperie numai. Da, m-au
trimis... Nu, n-am s[-i spun c[pitanului, n-o s[ m[ cread[. Am s[-\i
spun numai \ie cum a fost, am s[-\i spun, dar nu acuma»... M-au b[tut,
m-au cercetat, apoi m-au închis într-o groap[... Adic[ nu, întâi m-au
dus în sat s[ le strâng ou[ de pe la case. Am vrut s[ fug...
+i?
+i n-am putut.
Dar când te b[teau ce te-au întrebat?
Câ\i ru=i sunt în sat.
+i tu ce-ai zis?
Nu =tiu, nu i-am num[rat.
Cine te-a întrebat?
Un neam\... Un ofi\er.!
Era un ofi\er? Unde era?
Într-o c[su\[.
+tii unde-i c[su\a?
Acolo... Isai îi poveste=te pe unde a trecut, cum a mers, c[pitanul
ascult[, îi zice soldatului s[ vad[-n lunet[ poate g[se=te c[su\a, dar
nu se vede. Acolo, în gr[dini, =i arat[ cu degetul.
C[pitanul zâmbe=te: «Gr[dinile-s întinse! Du-te de-o caut[». Isai,
t[cut: «Pentru ce ave\i nevoie de c[su\[?» «Ne-ar trebui» face c[pitanul
din cap.
Zbor fr`nt 153
Iar de fugit am fugit din groap[. Am g[sit o sp[rtur[, am ie=it =i

am fugit, în zori de zi. Atunci am v[zut copacul din care cobora ori se
suia un neam\, =i avea copacul cuie b[tute în tulpin[, a=a mi s-a p[rut...
C[pitanul scoate din geant[ o hart[, se uit[ la soldat, îi spune ceva
=i acela face un semn pe hart[.
Ce te-a mai întrebat neam\ul?
De tunuri, de tancuri...
Ce-ai r[spuns? Dar s[ spui drept!
«Auzi? Eu s[ nu spun drept!»
Am zis c[ nu =tiu. N-am v[zut nimic. C[ eu am venit în sat,
îndat[ am fost prins, arestat =i trimis înd[r[t...
C[pitanul surâde: «A=a, vas[zic[, îmi dai de în\eles ca eu te-am
trimis? Bun. Fie precum zici».
+i ce te-a mai întrebat?
De =tab m-a întrebat.
+i tu?
Am zis c[... Isai =i-aduce aminte cuvintele domnului ofi\er:
«Unde-i casa la care duc multe fire telefonice?» Când l-a întrebat a
v[zut înaintea ochilor bojdeuca c[pitanului. Am zis c[ nu =tiu...
C[pitanul se d[ mai aproape, se uit[-n ochii lui.
Adu-\i aminte ce-ai spus.
«Nu m[ crede! A priceput c[ ascund ceva! S[ m[ fi cunoscut pe
ochi? Oare chiar a priceput? A priceput! Dar ce anume? Nu, nu =tie
nimic. Nu i-am spus nimic... Nu m-au trimis ei. Eu singur am venit.
Singur... Am fugit! I-am am[git! I-am am[git! Am trecut înapoi
dincoace, iar voi... Voi m-a\i fug[rit, m-a\i prins... Nu, n-am s[ v[ spun
nimica».
De ce taci?
Isai nu r[spunde.
Ce le-ai spus? Nu încerca s[ min\i! Le-ai spus altceva?
Isai tace.
Soldatul ia pozi\ia de drep\i. «Acu= o s[ înceap[ a m[ croi.
C[pitanul =i-a scos centironul. O s[ i-l deie soldatului, al lui are
cataram[ mai grea. Iar Timo=a, Timo=a a întors capul... înc[ nu =tiu
cum de mai st[ aicea, nu =tiu cum de nu se duce. +i se mai cheam[
frate. Nu pune un cuvânt pentru mine...».
Ce i-ai spus de =tab?
S[ v[ spun drept? Isai simte c[ încep s[-i tremure buzele. Dar
atunci n-am =tiut... N-am vrut... Credeam ca acolo nu-i nimeni, în
d[râm[turi.
Care d[râm[turi?
La Moara-Veche.
C[pitanul, foarte mirat:
Le-ai spus c[ acolo-i =tabul?
Da.
+i de ce te-ai speriat a=a?
S[ =tii c[ tare-i pref[cut c[pitanul ista! Cum adic[ de ce s-a speriat?
D-ar n-au b[tut nem\ii cu tunurile azi diminea\[ pe Moar[? Dar nu
erau acolo doi solda\i? Dar nu l-au r[nit pe unul, acela pe care l-au
dus cu capul legat =i însângerat? Dar n-a spus cineva la telefon c[ a
murit? N-are de ce s[ se sperie?
Eu i-am spus ofi\erului de moar[. +i-a f[cut un semn pe hart[.
Hart[? Ce hart[? ]ntreab[ c[pitanul. Ai v[zut la nem\i vreo hart[?
Da. Era uite-a=a mare... Pe aici se vedea Nistrul...
Soldat!
Soldatul sare \urc[, scoate de pe undeva o coal[ de hârtie, o des-
face =i când se uit[ Isai la coal[ taman harta domnului ofi\er.
A=a era?
Exact, tovar[=e c[pitan! Numai c[ avea semne multe pe dânsa.
Ce fel de semne?
Aici unul a=a, dincoace unul a=a, f[cute cu ro=u, albastru, verde,
negru...
M[i b[iete! Bravo! +i \ii minte unde =i ce fel de semne erau pe
harta neam\ului?
Nu, clatin[ Isai din cap. Numai vreo câteva le \in minte. Aici,
aici, aici...
Zbor fr`nt 155
Mai ad[-\i aminte! zice c[pitanul.

Isai închide ochii: s[-mi aduc aminte s[ m[ gândesc s[-mi
mai aduc aminte ce semne mai erau? s[-mi aduc aminte... dar mai
erau semne acolo? cum erau?
Închide ochii bine! Mutu-i pune palmele pe ochi.
Gânde=te-te, repede! îl apuc[ Timo=a de mâini.
Ad[-\i aminte! strig[ c[pitanul. Auzi ce-\i spun? S[-\i aduci
aminte! Î\i ordon s[-\i aduci aminte. Auzi? Î\i ordon!
Câteva clipe a mai lunecat înainte, apoi când mâinile au încetat

s[ se mai mi=te =i s-au întins de-a lungul trupului moi, neputincioa-
se, sleite de puteri, iar picioarele s-au îndoit u=or la genunchi, atunci
lui Isai i s-a p[rut c[ va r[mâne a=a, locului, nemi=cat, pentru totdea-
una. Nu va face nici o mi=care, dar nu pentru c[ nu vrea =i nici nu
poate (a obosit s[ lupte asta o în\elesese înainte, când era mai
aproape de suprafa\[ =i nu i-ar fi fost greu s[ scoat[ capul =i s[ trag[
aer, mult aer curat, aer în piept =tiuse ce i se poate întâmpla; chiar
dac[ nu se gândise cu tot dinadinsul, totuna într-un col\ al min\ii lui
a lic[rit acest gând chiar dac[ s-a aprins slab de tot =i tot atunci s-a
stins, dar a avut acest gând, îns[ nu i-a dat nici o aten\ie, nu avea
nevoie de el, dimpotriv[, a c[utat s[-l în[bu=e la ce bun? dac[
omul se na=te pe lume f[r[ s[-l întrebe cineva, vrea s[ se nasc[ sau
nu vrea, dac[ o via\[ tr[ie=te =i mai mult se chinuie=te decât se bu-
cur[, atunci de ce n-ar avea m[car dreptul s[ pun[ punct la toate
când i se pare mai potrivit? Dar... e r[s[dit[ în om aceast[ sete de
via\[, sete nestins[ pe care n-o po\i înfrânge, iar dac[ po\i, apoi numai
pe-o vreme, cât \i-i tare =i treaz[ con=tiin\a, cât poate striga glasul
con=tiin\ei când sl[be=te cap[t[ putere glasul instinctului, glasul
trupului care \ip[: vreau s[ tr[iesc! =i pân[ la urm[ tot glasul
trupului e mai tare da, dar numai la oamenii slabi, oamenii de
nimic, oamenii lipsi\i de voin\[, tu dac[ ai voin\[... pân[ la urm[...
vei putea rezista pân[ la urm[?), nu va face nici o mi=care, pentru c[
e a=a de pl[cut s[ sim\i cum te cufunzi, cum cazi tot mai jos, mai
adânc, pân[ te vei opri acolo, pe fund (oare te po\i duce cât mai ai
un pic de aer în tine? nu, cu aer nu te vei scufunda, vei pluti la
cinci, la zece, la cincisprezece metri adâncime am aer în pl[mâni?
dar pentru ce-l p[strez? nu m[ pot desp[r\i de el? de gândul acela
m-am descotorosit, i-am strigat s[ se sting[ =i el s-a stins gândul l-am
în[bu=it, iar aerul n-am s[-l pot arunca din mine? dac[ nu pot,
înseamn[ c[ nici gândul nu l-am în[bu=it, numai l-am acoperit =i va
izbucni cu o nou[ putere s[ scap de ultimul pic de aer). Isai se
strânge spre pântece, se adun[ ghem ca s[ poat[ stoarce din propriii
pl[mâni aerul ce a mai r[mas, îl aude cum trece pe lâng[ urechi, dintâi
rostogolindu-se pe obraji, apoi repezindu-se în sus, afar[, unde e atâta
aer, curat =i proasp[t, dar nu cade, ci r[mâne pe loc =i nu-i vine a
crede c[ st[ pe loc. Strâns ghem, cu mâinile prinse de genunchi, simte,
în sfâr=it, c[-l love=te un curent rece dintr-o coast[, curentul îl întoarce
cu fa\a-n jos, apoi cu fa\a în sus, a=a de câteva ori pân[ când î=i d[
seama c[ l-a mi=cat din loc =i-l duce undeva, de acum nu mai trebuie
s[ deie din mâini, nici din picioare, o ame\eal[ îi cuprinde mintea,
corpul i se mole=e=te, =i prin m[dulare i se revars[ ceva nespus de
pl[cut. (Cu ultimul aer care s-a ridicat bulbuci deasupra, au s[rit din
gura =i nasul lui =i s-au repezit drept în sus, =i s-au repezit cu zgomot,
dar zgomotul nu l-a auzit nimeni, =i pe dat[ aerul s-a amestecat cu
boarea vântului care trecea pe deasupra întinderii netede cu ultimul
aer =uvoiul l-a prins în firele lui dese, tari =i voinice =i, rostogolindu-l,
a pornit a-l mâna la vale, în jos, a-l împinge tot la adânc, mai la fund,
=i era bucuros =uvoiul c[ =i-a g[sit de lucru în drumul lui, c[ci a=a de
rar avea prilejul s[ se joace cu ceva, s[ se ieie la har\[ cu cineva, el
care era dornic s[ fac[ o treab[ cât de mic[ aici, în adâncurile acestea,
pe unde-i era dat s[ mearg[, din cine =tie ce dep[rt[ri pân[ cine =tie
unde, c[ de ie=it la soare nu ie=ea niciodat[, =i caldul nu-l vedea
niciodat[ =i nici lumina, iar acum, pe nea=teptate, a dat peste acest
ghemotoc cald =i se temea nu cumva s[-i scape, s[-l piard[ =i s[ r[mâie
f[r[ dânsul, =i-l rostogolea =i-l mâna în jos, la fund, =i mai departe, la
vale.) Cât s[ fi trecut, Isai nu =tia, cât s[ se fi l[sat rostogolit a=a, iar
Zbor fr`nt 157
nu avea de unde s[ =tie, o singur[ dat[ a deschis ochii s[ vad[ lumina,

dar aici lumina nu r[zb[tea, era întuneric ca noaptea, =i atunci a închis
iar ochii =i n-a mai încercat s[-i deschid[ a doua oar[. Mâinile s-au
desprins de pe genunchi, s-au întins în voie, picioarele s-au întins =i
ele =i atunci =uvoiul l-a întors cum =tia c[-i mai bine s[-l duc[ =i s[-l
cufunde cu capul l[sat în jos =i a=a, cu capul l[sat în jos =i înainte,
Isai se ducea tot mai adânc, spre fund. Dar unde-i fundul, ori nu mai
este, ori n-are apa asta fund odat[? Cât o s[ cad[ a=a f[r[ s[ ajung[
undeva? Cât? Ce-i asta? I-a r[s[rit un gând ascu\it, t[ios, revoltat.
Nici nu po\i s[ te duci odat[ la fund? Nu po\i s[ faci ceea ce e=ti
hot[rât =i pornit a face! Da, a=a ar fi, poate, dac[ a= face eu, dar eu
nu fac nimic, m-am l[sat în voia apei s[ m[ duc[ ea unde o vrea... Nu
pot... Chiar de-a= putea tot n-a= face nimic. Fie cum o s[ vreie ea,
apa... Apa? Dar de ce s[ vreie ea, dac[ aceasta-i hot[rârea mea? Pân[
la urm[ apa tot te arunc[ afar[, te arunc[, dar când nu mai are nevoie
de tine, atunci când nu-i mai placi pentru c[ nu e=ti acela care ai
intrat în ea, e=ti umflat, e=ti deformat, de aceea te arunc[ afar[. Pân[
atunci îns[ se joac[ cu tine, se joac[ mult, cât îi place ei s[ se joace...
Apa se joac[ cu mine? Dar nu vreau s[ se joace apa cu mine. Se joac[
via\a cu mine, se joac[ soarta, acum la urm[ s[ se joace =i apa? Nu,
nu vreau, nu vreau s[ fac[ ce vrea ea, vreau s[ fac ce vreau eu... Isai
a scrâ=nit din din\i =i scrâ=netul a r[sunat în creieri mu=cându-i,
sfâ=iindu-i, m[cinându-i. +i atunci iar s-a trezit în el gândul: «S[ mai
trag o gur[ de aer. S[ ies! S[ iau aer =i pe urm[... fie ce-o fi! Fie ce-o
fi!», s-a trezit =i deodat[ în alt[ parte a lic[rit un alt gând pe care Isai
nici nu b[nuia c[-l are, înc[ unul, =i tot a=a, în câteva locuri ale min\ii
lui cuprins[ de întuneric =i mole=al[. Le-a strigat: «Pieri\i! S[ pieri\i
tot amu! Degeaba ispita voastr[. Sunt hot[rât, atât mai mult nimic!
Aici s[ se termine totul. A=a vreau eu. La fund! Du-m[, =uvoiule, ia-m[,
ap[, c[ am intrat acuma singur, din propria mea dorin\[! Du-m[ =i f[
cu mine tot ce vrei! Po\i s[ =i m[ arunci afar[, f[ cum vrei, atunci nu
voi mai =ti nimic, n-o s[ mai =tiu nimic». Gândurile s-au strâns toate
în unul singur, au \ipat =i ele, au \ipat la fel de tare, poate chiar mai
tare, dar... Isai nu le-a auzit pentru c[ de acum nu putea s[ le aud[

le=inase. +uvoiul l-a mai rostogolit de câteva ori =i când l-a v[zut
moale =i sl[bit =i neputincios a râs =i s-a bucurat stra=nic. +i în bucuria
lui cea mare ce s-a gândit? ia s[-l izbesc odat[ la fund, dup[ aceea
am s[ vad ce-oi face, l-a izbit la fund =i s-a nimerit taman atunci s[
fie ghemotocul de om cu capul în sus =i picioarele în jos, =i când au
sim\it picioarele p[mântul sub ele, gândurile cele trei sau poate dou[,
sau poate numai unul ori c[ din cel unul nu r[m[sese decât o f[râm[
mic[, gândul a \ipat: «Voi, picioarelor!». +i picioarele au priceput, l-au
în\eles, odat[ s-au strâns, apoi s-au îndreptat cu toat[ puterea ce-o
mai aveau în mu=chi, oasele =i sângele lor, s-au îndreptat, =i trupul
moale capul l[sat pe o parte, ochii închi=i =i mâinile întinse în afund
a pornit s[ urce t[ind apa drept în sus, tot a=a drept cum s-au
ridicat bulbucii, doar mult mai încet, bineîn\eles c[ mai încet, dar
drept în sus. Iar =uvoiul când a v[zut c[ i-a sc[pat din mâini s-a repezit
=i el în sus =i era de acuma s[-l ajung[, s[-l înha\e iar ca s[ se joace
pân[ la sfâr=it, adic[ pân[ se va s[tura de joac[, dar numai de un
c[lcâi a putut s[-l apuce, cu urme de ran[ veche, =i l-a sc[pat, l-a
sc[pat pentru c[ acolo, mai la suprafa\[, unde lumina din verde se
f[cea galben[, iar mai pe urm[ galben[ de tot, el, =uvoiul, n-avea
trecere. +i a gemut =uvoiul =i a c[zut iar în adâncuri, =i au gemut
adâncurile toate a=a geam[t c[ s-a auzit departe pe ap[, peste
amândou[ malurile de a ajuns tocmai în sat, =i s-au oprit ni=te femei
care treceau pe drum de la fântân[ ori de unde-or fi venit, de s-au
uitat una la alta: «Ai auzit, cum a urlat Nistrul?» «Am auzit, fa» «S[
=tii c[ vrea cap de om». «D-apoi a=a-i el, f[r[ asta nu poate». «Doamne
sfinte, p[ze=te =i ap[r[...». +i-au f[cut cruce =i s-au dus mai departe-n
drumul lor...
A stat Isai mult cu obrazul culcat pe lespedea ce ie=ea de vreo
dou[ degete din ap[. St[tea a=a \inându-se cu capul, poate numai cu
obrazul (nu se vedea nici o mân[ s[ ias[ din ap[, =i nici n-ar fi putut
s[ se \in[ cu mâna, era obosit), =i cum st[tea cu obrazul culcat pe
muchia lespezii, cu ochii închi=i, numai gura era deschis[ tare, aerul
Zbor fr`nt 159
d[dea n[val[ pe gur[, aerul curat =i proasp[t venit de pe ap[, uneori

valul rostogolindu-se încet, u=or, venea lin pân[ la gura lui deschis[
larg, se prelingea printre buze în[untru, apoi se retr[gea ca s[ se duc[
mai departe, la vale. A=a cum st[tea cu ochii închi=i, cu obrazul pe
prichiciul de piatr[ (cine =tie cât s[ fi stat pe lespedea aceea?), a sim\it
Isai o boare ce l-a atins pe cel[lalt obraz, care ie=ea afar[ =i apucase a
se usca, boarea i-a fluturat u=or la ureche parc-ar fi avut =i ar fi încercat
s[-i spun[ ceva. A vrut Isai s[ deschid[ ochii (poate chiar a reu=it s[-i
deschid[), dar n-a v[zut nimic, îl \inea ame\eala, îi mai \inea mintea
în strânsoarea ei (dac[ ar fi putut s[ vad[ cu ochii, mai bine zis cu un
ochi, c[ci cel[lalt r[m[sese în ap[, ar fi v[zut în[l\ându-se al[turi,
deasupra lui, malul nalt =i drept ca un perete, =i era peretele, adic[
malul, galben =i umbra lui c[dea departe în ap[ =i se vedea c[ umbra
cade departe, mai pân[ la jum[tatea apei de acolo, unde era el,
jos, chiar la suprafa\a apei, umbra aceea a peretelui i s-ar fi p[rut c[
acoper[ apa pân[ la cel[lalt mal; =i dac[ s-ar fi uitat, ar fi putut s[ se
uite în sus, ar fi v[zut c[ pe la jum[tatea peretelui, în câteva locuri,
se v[d ni=te dungi negre, ni=te brâie, =i dungile acelea sunt f[cute din
buc[\i de p[mânt negru amestecat cu fire m[runte de iarb[ uscat[ =i
paie, =i p[mântul cu firele acelea-s adâncite tare parc[ cimentate în
perete urmele apelor care se ridicaser[ pân[ acolo; iar dac[ s-ar fi
uitat =i ar fi putut s[ vad[ ce-i mai sus de brâiele acelea, ar fi v[zut c[
în perete sunt o mul\ime de bor\i negre, adânci =i înguste, cât s[ bage
un copil mâna, =i marginile de jos ale bor\ilor au semne de unghii
m[run\ele, ascu\ite =i urme de pete albe c[zute pe fa\a peretelui
galben, iar din unele se aude glas sub\ire, jalnic de pui=ori care-=i
a=teapt[ p[rin\ii du=i cine =tie pe unde), n-a v[zut Isai nimic din
acestea, ci numai a gemut înc[ o dat[, =i când a gemut, valul a venit,
s-a aruncat iar spre gura lui, spre buzele lui, i-a sim\it vlaga adânc în
piept =i a încercat iar s[-=i aduc[ aminte: ce-i cu dânsul? unde-i? unde
se afl[? ce i s-a întâmplat? Dar ame\eala cea neagr[ pe care crezuse
c[ o s-o poat[ sparge cu toat[ puterea voin\ei s-a l[sat iar grea asupra
lui cufundându-l în uitare, în ne=tire... Vântule\ul ce se plimba pe
deasupra apei a continuat s[-i =opteasc[ la ureche ceva neîn\eles,

îndep[rtat, ceva trist, adormitor. Cântecul vântului era ca un cântec de
leag[n =i parc[-l îndemna s[ adoarm[, s[ adoarm[ mai tare, s[ nu mai
încerce a se de=tepta, s[ doarm[, s[ doarm[, c[ somnul =i uitarea sunt
cele mai pl[cute lucruri pe lume =i dac[ po\i s[ dormi =i s[ ui\i, s[ ui\i
de tine, s[ ui\i de lume, s[ ui\i de oameni, s[ ui\i de dureri, e=ti cel mai
fericit om pe p[mânt. +i Isai î=i zice: «Da, am s[ dorm, am s[ dorm
a=a, leg[nat pe valuri, valurile or s[ m[ poarte, or s[ m[ duc[ unde-or
vrea ele =i n-am s[ =tiu nimic, n-am s[ vreau nimic =i numai atunci am
s[ fiu împ[cat cu to\i cu oamenii =i cu mine. +i nimic nu voi dori,
nimic nu voi n[zui, nimic nu-mi va trebui cum nu-i trebuie nimic apei,
cât numai s[ murmure, cum nu-i trebuie nimic vântului cât numai s[
bat[, cum nu-i trebuie nimic nop\ii cât numai s[ cad[, =-o s[ fie ve=nic
întuneric =i lini=te =i pace =i împ[care».
...aa-[[!!! s-a auzit prin =opotitul apei =i al vântului.
Poate c[ apa =i vântul î=i schimb[ cântecul ca s[ nu-l plictiseasc[
cu acela=i vers, poate a pornit s[ sufle altfel vântul, altfel s[ curg[
apa? +i iar:
...aaaa-[[[[!
A doua oar[ a r[sunat mai prelung, mai jalnic =i venind pe vânt
sunetele din afar[ s-au scurs jos în ap[, într-acolo unde se zb[tea încet
inima, au c[utat-o, au g[sit-o =i au f[cut-o s[ se înfiorare. Inima? Ea
de mult a=tepta aceast[ chemare, c[ci cum a auzit-o, a zvâcnit dureros
în adânc Isai s-a apucat cu mâinile de muchia pietrei, a ridicat capul,
a deschis ochii =i a luat aminte împrejur. Dintr-o parte un perete înalt,
drept în sus, în cealalt[ numai ap[, =i doar undeva departe la dreapta
se vedea plutind ceva ca într-o cea\[ alb[struie, v[lurând, curgând
plin[ de soare topit.
...[[[[!
Da, strig[ cineva departe. Isai a fluturat din cap, apa i s-a scurs
din urechi =i lumea i s-a deschis dintr-odat[, lumea cu toate sunetele
ei, =i n-a trecut mult c[ a r[sunat clar (dar pe cât de tare, de clar, pe
atât de sfâ=ietor) strig[tul, acela=i strig[t:
Zbor fr`nt 161
Taaa-t[[[...
Striga b[iatul, b[iatul lui pe care-l l[sase la malul apei, striga fecio-
rul, sângele, trupul lui, via\a lui, striga =i-l chema cu toat[ puterea cât[
o avea ori putea s-o aib[ în glasul lui un copil. +i ame\eala s-a l[sat iar
grea peste mintea lui, dar Isai n-o mai putea purta, nu mai putea l[sa
s[-l apese a=a. +i-a încordat mâinile, =i-a încordat picioarele (a dat cu
ele jos în adânc, a dat mult pân s[ g[seasc[ pe ce s[ calce =i a g[sit o
creang[ lunecoas[ c[zut[ dintr-un vârf de copac, o creang[ ori poate o
r[d[cin[), a c[lcat, s-a prins cu mâinile =i s-a c[\[rat pe mal. Era drept
ca un perete malul, drept =i nu era m[car o car[ru=[ lat[ de-o =chioap[,
numai ni=te a=chii mici de piatr[ moale care ie=eau de sub talpa malului,
dar cum le atingeai se sf[râmau =i se cerneau în ap[. A dat Isai cu
mâinile pân[ a g[sit în câteva locuri ni=te piatr[ mai tare, s-a apucat =i
a ie=it din ap[ pân[ la jum[tate, apoi pân[ la genunchi, s-a întors cu
spatele la perete, s-a proptit cu picioarele pe a=chiile acelea =i s-a ridicat
în picioare. Când s-a ridicat deasupra apei cu spatele lipit de perete
(cum de se \inea acolo, pe dunguli\a de loc?..), cum s-a ridicat drept =i
s-a uitat peste ap[, a v[zut la cel[lalt mal învârtindu-se un nour de
p[s[ri mici, negre, lucitoare, zvârcolindu-se în aer, \ipând, r[cnind în
limba lor, =i ba se l[sa nourul pe o parte c[zând în jos, ba se avânta în
sus =i iar c[dea \ipând... Ce s[ fie? De ce s-au sup[rat p[s[rile? Ce
primejdie a dat peste ele? Cine le-a stârnit? +i când s-a uitat mai jos a
v[zut fugind pe mal, încolo =i încoace pe marginea apei, pe un omule\,
=i cum fugea d[dea din mâini, m[t[h[ia s[ se apere de p[s[rile ce
c[deau asupra lui, se ridicau iar în sus petrecându-l în fuga lui de-a
lungul apei, încolo =i încoace. «Îi b[iatul meu! El îi! =i-a zis Isai. Dar de
ce nu fuge? De ce nu se duce de la ap[? De ce st[ acolo?» B[iatul
d[dea din mâini =i p[rea c[ plânge, m[car c[ p[s[rile numai se f[ceau
a c[dea peste dânsul, nici de gând n-aveau s[-l ciupeasc[. De ce st[?
De ce n-o ia peste grind, prin livezi =i gr[dini spre cas[? Nu vrea
s[ se duc[. Te a=teapt[ pe tine. Îl a=teapt[ pe tata. Ori ai uitat c[-i
e=ti tat[? Am uitat? Oare am uitat? Isai a suspinat, mai degrab[ a
gemut: Nu, n-am uitat! +i-a umflat pieptul =i a strigat:
He-he-he-heei!
+i a mai vrut s[ strige: nu te teme, b[iatul tatei, nu te teme, nu \i-or
face nimic p[s[rile! dar una dintre ele l-a v[zut ori poate mai întâi
l-a auzit ori îl observase mai înainte, a \ipat o dat[ la celelalte, =i a
\ipat tare, s-a r[sucit din zbor =i a pornit glon\ încoace, spre malul
ista. Iar dup[ ea au pornit =i celelalte, n-au trecut nici câteva clipe la
mijloc =i nourul s-a închegat din nimic, din aer în fa\a ochilor lui =i
Isai a auzit o mul\ime de \ipete venind spre dânsul ca ni=te s[ge\i
ascu\ite, =i nourul crescuse a=a de aproape în fa\a lui =i atât de pe
nea=teptate, c[ a închis ochii =i când i-a închis în aceea=i clip[ s[ge\ile
i s-au înfipt în fa\[, în piept, în bra\e, în picioare în trupul lui gol
f[r[ o a\[ de hain[ pe el, =i erau a=a dureroase în\ep[turile, c[ a sim\it
cum din sp[rturi porne=te s[ \â=neasc[ sânge =i sângele-i fierbinte,
sângele-i aprins =i cum curge, îl arde, îl arde. A=a l-au spart cu
clan\urile =i pe b[iatul lui? A=a l-au spart =i l-au însângerat?... S-a
uitat peste ap[, a v[zut nourul de p[s[ri ridicându-se iar, a auzit
mul\imea de aripi plesnind în aer =i s-a gândit c[ acuma o s[ cad[
din nou asupra lui, a vrut s[ ridice mâinile s[ se izbeasc[ de perete =i
s[ cad[ în ap[, s[ cad[ =i s[ înoate înapoi spre cel[lalt mal, unde era
b[iatul lui, unde st[tea feciorul lui la marginea apei... «Oare m-a v[-
zut? m[ vede? Oare m-a auzit?... Da, m-a v[zut, m-a auzit, trebuie s[
m[ fi auzit când am strigat. C[ s-a oprit în loc =i s-a uitat încoace,
spre mine...». Iar p[s[rile mâniate c[ omul a îndr[znit s[ calce în
împ[r[\ia lor, chiar lâng[ cuiburile lor, a venit s[ le d[râme c[su\ele,
s[ le omoare puii au prins a \ipa =i mai tare, a se zvârcoli =i mai tare
în aer =i a c[dea din înalt asupra trupului lui gol, obosit, tremurând,
=i omul le auzea \ipetele, le auzea glasurile, le auzea plesnetul aripilor,
dar st[tea nemi=cat, lipit de peretele galben al malului, =i m[car c[
avea ochii închi=i îl vedea pe b[iat =i nu-i mai p[sa de nimic: s[-l ciu-
peasc[, s[-l însângereze tare nu-i pas[, numai b[iatul s[ nu =tie du-
rerea, s[ nu =tie ce-i sângele, s[ nu =tie ce-i nevoia, s[ nu =tie ce-i moartea
a=a cum a =tiut-o el, cum a sim\it-o el zburând pe deasupra-i, înv[luin-
du-l, cum i-a sim\it aripa neagr[ cuprinzându-l în noaptea aceea...
Zbor fr`nt 163
Despre acea noapte Isai nu putea s[-=i aduc[ aminte sau, cel pu\in,
s[ se gândeasc[ f[r[ s[ simt[ greul, amarul umplându-i sufletul, alte-
ori îl apuca un fel de tremur =i, de se întâmpla s[ fie cu chef =i dac[
mai era cineva pe lâng[ dânsul =i, dintr-o vorb[ în alta, ajungea s[
povesteasc[, atunci flutura din cap, cum fac taurii când începi s[-i
z[d[ri, urla =i da cu pumnul în mas[ de s[reau oale, pahare, solni\a
cu sare =i intra piciorul mesei în p[mânt a=a da =i striga: «Bre, eu
am murit odat[, bre! Am v[zut moartea cu ochii... Am fost în mâinile
ei... Se vede c[ nu i-am pl[cut =i m-a l[sat s[ v[ v[d pe voi... Uf!
Moartea-i în mine, bre! Acu-i zic s[ ias[ =i s[ v[ apuce de gât, m[i!»
+i când vedea c[ cei care s-o fi întâmplat acolo, holbau ochii la dânsul:
«Tii, dar ce-i cu Isai aista? Oare nu cumva s-o... cela la minte?» =i se
fereau, atunci Isai se uita la ei printre gene a mil[, cl[tina din cap
îndelung =i zicea cu glas tare, ori poate numai se gândea în mintea
lui: «Port în mine dou[ mor\i, a mea =i a bunelului. El m-a g[sit atunci,
m-a ridicat din ap[ =i m-a adus în bra\e acas[». I-a spus bunelul
înainte de a muri tot cum a fost, =i el care \inea bine minte toate
pân[ a ajunge la mal (când s-a aruncat în ap[ a auzit împu=c[turi =i
la fulgerarea rachetelor a v[zut gloan\ele înfigându-se împrejur
b[tea o mitralier[ din dreapta parc[ bâzâiau ni=te bondari pe ap[
mai mult nu \inea minte) =i când le punea cap în cap cu cele ce i
le-a povestit bunelul nu cu mult înainte de a-=i da sufletul, parc[ le
vedea toate cu ochii: cum fuge, cum sare în ap[, cum înoat[... Dar
când îl apuca mânia, din toate cele ce-ar fi putut s[ vad[, r[mânea
numai vârtejul =i vâjâitul fugii, =uieratul gloan\elor lumea toat[
r[sturnat[, încâlcit[, f[râmat[, haotic[, =i el fuge prin lumea aceea,
moartea fuge dup[ dânsul, când al[turi, când înainte atâta vedea,
atâta sim\ea. Dar furia =i tremurul care-l cuprindeau când î=i aducea
aminte nu veneau de atunci, din noaptea aceea, veneau de mai în-
coace, de mai târziu, dar pentru c[ veneau tot dintr-o noapte, c[ ceea
ce se întâmplase se întâmplase tot într-o noapte, s-au amestecat amân-
dou[ în mintea lui =i de acum de mul\i ani câ\i au trecut s-au f[cut
una nop\ile acelea dou[, =i nu-=i poate aduce aminte de una ca s[
nu-=i aminteasc[ =i de cealalt[, în noaptea aceea, într-a doua (a fost

o noapte la fel de întunecoas[, neagr[, nep[truns[ ca =i întâia), în
noaptea aceea a doua (de acum dup[ ce murise bunelul, nu mult
dup[ aceea, în noaptea aceea a doua, au venit în toiul nop\ii doi,
unul de sat =i unul str[in, l-au ridicat din pat, l-au dus la selsovet =i l-au
închis, pe atunci era în dragoste cu femeia asta a lui înc[ nu se
însurase se g[tea s[ se însoare în noaptea aceea umblase prin
sat pe la prispe, unde se adunau fete i se pare c[ chiar s-a întâlnit
cu unul, cu acel de sat care a venit pe urm[, târziu, de l-a ridicat din
pat). În cele câteva ceasuri cât a stat acolo închis (înainte de a-l duce
s[-l întrebe =i s[-l cerceteze), s-a tot fr[mântat =i s-a gândit: «De ce
m-au închis? De ce m-au luat?» Îi era somn, toat[ ziua lucrase, apoi
de cu sear[ bulih[rise mult prin sat, obosit vai de capul lui, =i se gân-
dea: «+tiu c[ asta n-are nimic cu fata mea! Ori poate nu =tiu eu? Ori
vrea s[ aib[?». Tot ghicind a=a s-a l[sat de un perete =i a adormit. +i
pesemne a început s[ sfor[ie, c[ atunci când a sim\it ca l-a zgâl\âit
cineva de umeri =i s-a trezit, a apucat a auzi un horc[it, =i horc[itul
nu venea din alt[ parte, ci dintr-însul, al lui era. L-au luat, l-au dus
într-o odaie, unde erau doi unul str[in =i unul de sat, =i au înce-
put s[-l întrebe. Îl întrebau =i el nu în\elegea ce-l întreab[, a=a le erau
întreb[rile, ori el obosit =i somnoros =i ne=tiindu-se vinovat cu nimic.
Acel de sat s-a dat mai aproape de dânsul =i a strigat: «Ce cai a\i as-
cuns la voi?» «Cai? Nu =tiu de nici un fel de cai!» «A, nu =tii?» +i
odat[ strig[ c[tre u=[: «Aduce\i-l pe cel[lalt!» «Pe cel[lalt? s-a gândit
Isai. Cine-i cel[lalt?» Când a v[zut c[ p[=e=te peste prag nu altul decât
Ile, a r[mas cu gura c[scat[, iar str[inul s-a f[cut a tu=i =i a zis: «Nu?!»
Numai atâta a zis c[ aist de sat i-a pus fa\[-n fa\a pe amândoi, pe Ile
=i pe Isai, =i întorcându-se c[tre Ile, dar a=a ca s[ vad[ =i fa\a lui Isai
a zis: «Spune-i lui frate-t[u ce cai a\i ascuns la voi? El nu =tie, a uitat»,
=i a rânjit. «Bade! a s[rit Ile. Ai uitat c[ au stat caii m[tu=ii la noi vreo
câteva nop\i, la noi în grajd? Ai uitat?» Atunci a strigat Isai: «Dar de
unde s[ =tiu, m[i, c[ eram pe deal la lucru la arat =i nu veneam cu
s[pt[mânile acas[?» Atunci cel str[in i-a f[cut semn celui de sat s[-l
Zbor fr`nt 165
duc[ pe Ile. Acel de sat l-a luat de um[r =i l-a dat pe u=[ afar[. +i iar
a r[mas Isai singur între cei doi. «Amu s[ ne spui cum ai slujit la
nem\i? a gr[it acel str[in. Spune =i nu încerca s[ t[inuie=ti nimic. Ai
în\eles?» Isai a v[zut c[ i se face negru înaintea ochilor... «Eu? Am slujit
la nem\i?» «Da, tu ai slujit nem\ilor în timpul r[zboiului...». «D-apoi
eram mic, a f[cut zâmbind Isai. Cum aveam s[ le slujesc? Erau oameni
mari, care au fost unii poli\ai în sat, al\ii... Dar pe aceia pe câ\iva i-au
arestat, când au venit ru=ii!». «Gura! R[spunde ce te întreb! a dat cu
pumnul în masa necunoscutul de a s[ltat pistolul pe care Isai nu-l
v[zuse pân[ atunci. Cum ai slujit la nem\i? +tim c[ ai trecut la nem\i.
C[ i-ai informat despre armata dislocat[ în sat!» Când a în\eles Isai
ce-l întreab[, a sim\it cum i se fac degetele cle=te, degetele de la mâini
i se fac tari ca de fier, a sim\it c[ degetele lui nu-s degete, ci ni=te
c[ngi de o\el, =i c[ngile acelea de o\el se ridic[, pornesc înainte spre
mas[ s[ se înfig[ în gâtul celui cu cravat[ care-=i b[tea joc de dânsul,
dar când a sim\it c[ parc[ degetele ies pe cealalt[ parte str[pungând
cravata, o lovitur[ în cap, la ureche, îl f[cu s[ se dezmeticeasc[. «Stai
drept!» i-a strigat cel de sat. +i atunci Isai a în\eles c[ degeaba o s[ se
opun[, mai bine s[ steie lini=tit =i s[ priveasc[ =i s[ r[spund[ la ce-l
vor întreba. Dar nu putea, c[ci mâinile se r[zvr[teau, mâinile lui tinere,
voinice, mâinile lui muncitoare. Mâinile i se încle=taser[ una în alta,
c[, dup[ ce i-au dat drumul în zori de zi, le-a v[zut însângerate (singur
=i le însângerase, el cu unghiile lui ori poate atunci când....). «Am
trecut, dar nu le-am dus nici un fel de =tiri! Dimpotriv[, am adus ru=ilor
=tiri de la nem\i!» «Aaa, ai adus ru=ilor?! l-a îngânat veninos str[inul.
+tim noi ce fel de =tiri ai adus ru=ilor! De unde ai adus =tirile? Cine \i
le-a dat? +tiri false!» «Cum: false?» «Minciuni! Minciuni ai spus!»
«Nu!...» =i Isai a vrut s[ strige: «Întreba\i-l pe c[pitan! Întreba\i-l pe
Timo=a!», dar unde-s ei s[-i întrebe? «Nu, am adus =tiri drepte ru=ilor.
+i le-am dus =tiri false nem\ilor. A=a a fost =i pute\i s[ spune\i orice
vre\i». «Da? Tu înc[ te înc[p[\ânezi?!», a r[cnit str[inul =i a pus mina
pe pistol. «Po\i s[-l duci =i la ochi, tovar[=e jandarm! Am mai v[zut
pistoale îndreptate asupra mea! Da! +i nu mi-e fric[ deloc. S[ =ti\i!»
Acela când l-a auzit vorbind a=a (nici pân[ azi nu poate pricepe Isai
de unde a avut atâta îndr[zneal[, atâta hot[râre? Pesemne l-a v[zut
pe str[in c[-i un tip de cretin, mai la fiecare cuvânt punea mâna pe
pistol), parc[ s-a pierdut =i a zis: «Tot frate-tu ne-a spus. A zis c[ ai
vrut s[ te duci cu nem\ii în Germania». «N-a spus asta. N-a putut Ile
s[ spuie a=a!» Atunci str[inul a rânjit: «Da, frate-t[u te-a vândut. Te-a
vândut, viteazule!» =i s-a l[sat iar pe scaun, s-a a=ezat =i s-a uitat la
cel de sat. Iar când s-a uitat i-a f[cut un semn cu un ochi, =i acela a
zis: «+tii c[ la voi în grajd au fost caii m[tu=[-tii? C[ n-a vrut s[-i deie
în colhoz?» «Nu, a dat din cap Isai. Nu =tiu». «Nu =tii...». «Eram pe
deal, la arat...». «Las[ aratul!» «Dar =tii c[ i-am g[sit, caii ceia... =i
mai =tii c[ m[tu=[-ta de dincolo a fost ridicat[ =i dus[ (cel de sat a
ar[tat cu degetul mare într-acolo de unde nu r[sare soarele niciodat[,
nici iarna, nici vara), dus[ cu b[iat cu tot =i b[iatul a fugit». »A fugit
Mihai? A fost dus =i a fugit? Nu =tiu...». «Avem =tiri c[ se ascunde pe
aici, pe undeva... Unde-i?» «Nu =tiu». «Nu =tii?! a urlat str[inul. Dar
cine =tie?!» «Nu =tiu cine =tie». «Nu =tii?!», a r[cnit iar cel str[in =i i-a
f[cut semn celui de sat s[-i deschid[ gura. Acesta a prins a-=i sufleca
mânecile... Nu le-a spus nimic de Mihai, pentru c[ nu =tia nimic
nici c[-i dus, nici c[-i fugit. Nici la b[taie n-a s[rit când a dat cel de sat
a doua oar[. Când la urm[ au v[zut c[ nu pot scoate nimic dintr-însul
(de bun[ seam[ nu =tia nimic), cel de sat s-a dat mai aproape de
urechea lui =i i-a strecurat printre din\i: «Te =tim noi din ce s[mân\[
e=ti... S[ nu te trimitem dup[ tat[-t[u...». Mai mult n-au zis nimic
nici aist de sat, nici acel str[in, care, ne=tiind limba, n-a în\eles ce-a
spus întâiul. Dac[ ar fi încercat s[ ponegreasc[ numele tatei care se
pr[p[dise f[r[ veste =i f[r[ nici o vin[, dac[ ar fi încercat, Isai era
gata s[ înha\e un scaun s[ li-l trânteasc[-n cap, s[ dea cu genunchiul
în fereastr[ =i s[ fug[. Dar n-a dat =i când a ie=it de acolo, când i-au
dat drumul, avea palmele însângerate de propriile degete, de propriile
unghii.
+i cu toate c[ întâmplarea din a doua noapte a venit mai târziu
(la câ\i ani dup[ întâia? la vreo patru-cinci era într-o prim[var[),
Zbor fr`nt 167
acum dup[ ce au mai trecut ani, lui Isai i se pare c[ a fost una singur[.
De ce i-o fi p[rând a=a, nu-=i poate da seama, nu poate în\elege, atât
c[ =i una =i alta au fost pline de spaim[, de groaz[, =i-n una =i-n alta
era amestecat el, Isai, =i Ile, frate-s[u, =i-n una =i-n alta s-a sim\it
nedrept[\it de soart[, de vreme, lovit în ce avea mai scump =i mai
drag. Poate de aceea s-au f[cut amândou[ nop\ile una singur[ c[ =i
în întâia =i-n a doua a v[zut ochii mor\ii a\intindu-l, a auzit fo=netul
aripilor ei negre fluturând deasupra sa, poate =i de aceea c[ de amân-
dou[ d[\ile, prin =i peste ochii mor\ii, prin =i peste fâlfâirile aripilor
ei a v[zut ochii lui Ile, a auzit suflarea lui Ile, a lui frate-s[u poate
=i asta s[ fie un fel de leg[tur[ între cele dou[ nop\i. Când se gândea
Isai mai vârtos: dar ce-i aceea vreme, ce-i aceea soart[? nu se =tie de
ce în fa\a ochilor îi r[s[rea Ile, frate-su, =i de acuma nici din vreme,
nici din soart[ nu mai r[mânea nimic, ci r[mânea Ile, =i Ile era vino-
vat de toate. Pentru dânsul a trebuit s[ treac[ prin foc, s[-=i puie via\a
în primejdie =i dac[ nu s-a pr[p[dit atunci =i a r[mas viu, a r[mas
numai ca s[ r[mâie, doar ar face =i el umbr[ p[mântului. A=a i se
p[rea, a=a se gândea Isai: pentru Ile s-a nenorocit =i atunci, =i mai
pe urm[. Întâia dat[ de acum se =tie, iar a doua dat[ când cu caii lui
v[ru-lor Mihai =i chiar cu Mihai, apoi, z[u, Isai n-a =tiut nici cu spatele.
Ile a f[cut =i Ile a =tiut. (Mai târziu a aflat, parte de la mam[-sa, parte
de la Ile, parte de la m[tu=a c[ Mihai, s[racul... nu se =tie ce s-a f[cut
cu dânsul: de acolo a fugit =i ori c[ l-au prins pe drum =i l-au dus
înapoi ori, prins, iar a sc[pat =i a fugit =i l-au împu=cat ori l-au rupt
câinii... cine =tie ce s-o fi întâmplat cu dânsul?) Iar când l-au luat
noaptea aceia doi unul de sat, unul str[in =i l-au dus ]n grab[ =i
l-au cercetat, atunci de unde s-a luat Ile pe acolo? }nseamn[ c[ Ile l-a
pârât, c[ Isai ar =ti ceva, dar nu =tia, =tia numai Ile (nici chiar mam[-sa
nu =tia). A=a c[ la început Isai n-a în\eles ce-l întreab[ cei doi, iar
dup[ ce-a în\eles a hot[rât s[ ieie toat[ vina asupra lui. Adic[ cum s-o
ieie? S[ zic[ c[ n-au fost cai, n-au fost =i s[ \in[ tot a=a pân[ s-or l[sa
=i aceia doi. A luat vina asupra lui ca fiind mai mare =i l-a acoperit pe
Ile, =i tot el, Isai, a trebuit s[ isp[=easc[ pedeapsa pe care a meritat-o
=i a câ=tigat-o Ile. (S-a dus, =i a =ezut un an cât trebuia s[ =ad[ Ile.)

Pentru c[ dac[ chiar =i au fost ascun=i caii în gospod[ria lor (Isai n-a
=tiut), totuna, î=i zisese atunci, asta era un fel de r[splat[, un fel de
mul\umire m[tu=ii, c[ doar Ile la dânsa a stat când cu frontul, iar Isai
îl c[uta =i nu putea ajunge la dânsul, =i dac[ a stat la dân=ii, la m[tu=a,
=i la v[rul Mihai, amu, când venise vremea s[-i ajute, cum s[ nu-i
ajute? Drept c[ alde m[tu=[-sa nu puteau în\elege (ori nu vroiau s[
în\eleag[) c[ pân[ la urm[ tot n-or avea încotro =i or da ei singuri
caii la colhoz, dar vezi c[ deodat[ nu puteau s-o fac[. Au încercat s[-i
ascund[ în p[dure p[durea desfrunzit[, atunci i-au trecut dincoace
=i i-au îndosit la dân=ii în grajd, acolo unde =ezuse =i calul lor (Ile a=a
=i nu l-a g[sit), acolo au stat =i caii m[tu=ii. Dar Isai crede c[ atunci
nu atât pentru caii ceia l-au zgâl\âit, cât pentru ni=te vorbe cine =tie
de cine suflate =i culese de cei doi cum c[ el ar fi vrut s[ plece cu
nem\ii, c[ pentru asta a trecut la dân=ii, le-a slujit, ei chiar l-au
îmbr[cat cu haine de-ale lor... +i tot felul de alte vorbe =i am[nunte,
parte din care erau drepte (într-adev[r, când a trecut Isai a doua oar[
la nem\i, de acuma dup[ ce fusese în sat =i nimerise la c[pitan =i
c[pitanul s-a bucurat tare de ce-a auzit el, dar a zis c[ ar face bine s[
se uite mai bine în harta ceea a neam\ului, ori dac[ ar putea s[ i-o
aduc[ lui, c[pitanului, =i a f[cut din ochi c[pitanul, a râs =i a pocnit
din deget: «Ce bine ar fi! Te-a= propune pentru decora\ie! Z[u, \i-a=
da un ordin, b[iete!» atunci, zic, când a trecut a doua oar[ la nem\i,
domnul ofi\er care era foarte mul\umit de succesul opera\iei lui, foarte
încântat de propria-i idee care a dat un rezultat excelent, a hot[rât
pe loc s[-l încadreze în marea armat[ german[, a g[sit o tunic[ veche,
lung[ pân[ la genunchi, l-a îmbr[cat, =i cât st[tea Isai acolo, printre
nem\i, la c[su\a domnului ofi\er, umbla îmbr[cat în tunic[ german[
cu vulture la piept, a=a c[ nu mai avea fric[ de nimeni numai când
trebuia s[ treac[ iar peste Nistru, la ru=i înapoi o dezbr[ca =i r[mânea
în hainele de pânz[ boit[ cu coaj[ de nuc[), iar c[ a purtat hain[
nem\easc[ =tia numai unul Ile, lui i-a spus odat[, demult, pe când
erau împreun[ cu tractorul pe dealul dinspre Moara-Veche... Vezi c[
Zbor fr`nt 169
s-a auzit prin sat, s-a dus zvonul, a ajuns la urechi prea... vorba ceea,
=i când l-au dus atuncea ]n toiul nop\ii =i dup[ toat[ întreb[ciunea =i
cercet[rile l-a v[zut pe Ile, Isai s-a gândit (nu c[ s-a gândit, a în\eles!),
c[ Ile l-a pârât, Ile l-a dat de gol, Ile l-a vorbit, Ile l-a vândut (cum au
zis cei doi: «Frate-tu te-a vândut!»). +i m[car c[ =tia c[ întâia dat[ a
avut de suferit pentru Ile, a doua oar[ tot de la Ile i s-a tras, se încrunta
Isai în sinea lui =i vroia s[ în\eleag[: «Oare chiar poate s[ fie a=a ceva
pe lumea asta de s[ se vând[ frate pe frate? Oare poate?» Se fr[mânta
=i se chinuia =i gemea =i uneori când se întâmpla s[-i vin[ asemenea
gânduri =i era =i Ile de fa\[, iar el, Isai, b[ut, când crâ=ca o dat[, s[-i
crape =i s[ i se f[râme din\ii ori s[ sar[ scântei din gur[, îl apuca pe
Ile de guler, mai s[-l gâtuie a=a-l strângea, îl strângea =i-l întreba: «Tu,
tu-mi e=ti frate?» «Frate». «Frate?! te întreb. Dac[-mi e=ti frale, de ce
m-ai vândut?...». «Dar nu te-am vândut, bade, z[u... Al\ii te-au gr[it».
«De unde =tiu al\ii ce-a fost cu mine? Numai tu =tii, numai \ie \i-am
spus». «Nu, bade, n-am spus nim[nui... Poate...». Aici Ile t[cea, nu-=i
termina vorba, vroia s[ zic[, c[ poate el, Isai, a spus cuiva la un pahar
=i a uitat, =i atunci Isai începea s[-l cread[ pe frate-s[u c[ nu =tie nimic,
ca nu el l-a vândut, dar în sufletul lui tot nu se putea împ[ca s[ cread[
ceea ce ar fi trebuit s[ cread[. De fiecare dat[ se întorcea cu gândul
înapoi la vara când a trecut dincolo, începea s[ le depene toate, încerca
s[ le descâlceasc[ (tare se mai încâlciser[ toate în mintea lui!), dar
nu putea, de acum nu =tia nici de ce trecuse, nu =tia pentru c[ de fapt
nu prea =tiuse nici atunci când p[=i în p[l[laia focului, în bulboana
cea adânc[ a apelor. Da, =i de ce se întâmplase a=a cum se întâmplase
ce-a f[cut =i ce-a ajuns? vroia s[ se l[mureasc[ pe el însu=i,
adic[ ce ajunsese vremea de la urm[ când s-au pornit neîn\elegerile,
cine =tie cum s-or mântui, ce s-a face cu dânsul, cu copiii, cu femeia
(unde-a duce-o capul ei cel prost?), =i dac[ are s[ mai treac[ vreme
tot are s[ trebuiasc[ a da seama în fa\a lumii, a satului, a oamenilor
pentru tot ce-a f[cut, pân[ la urm[ o s[ trebuiasc[ s[ deie seama...
De lume nu-i pas[, de sat =i oameni tot a=a, ceea ce-l însp[imânta
mai tare era, uite, baie\a=ul aista netuns, cu pantalonii zdren\ui\i la
craci, cu p[rul ridicat pe urechi, b[iatul care st[ pe malul apei, î=i
tine cu o mân[ pantalonii de bat[, cu alta face semne (l-a v[zut? l-a
v[zut stând \intuit de peretele acesta înalt =i galben?) =i strig[, se
vede c[ strig[, c[ de auzit nu se aude din cauza roiului de p[s[ri care
au întunecat cerul. Da, cel mai mult îl însp[imânt[ r[spunsul pe care
va trebui s[-l deie acestui b[ie\a= sângele lui, via\a lui, suflarea
lui. Ce-o s[-i r[spund[? Cum s[-i l[mureasc[, ca s[-l în\eleag[, s[ nu-l
judece, el, feciorul, pe dânsul, tat[l? Cum? Spune\i-mi cum, oameni
buni? Ori voi, p[s[ri, care v-a\i n[pustit asupra mea =i m[ lovi\i cu
clan\urile, ori voi, valuri, care a\i vrut s[ m[ înghi\i\i. Cine-mi spune?
Cine m[ ajut[? Cine?...
Isai a închis iar[ ochii =i a oftat.

+i când s-a gândit la b[iatul care-l a=teapt[ pe cel[lalt mal, îi face
semne =i strig[ =i-l cheam[, iar el st[ aici obosit, cu mâinile =i picioarele
tremurânde, st[ ca pironit de peretele înalt, drept, galben, deodat[ l-a
v[zut pe fecioru-s[u mare, n[ltu\, a=a cum o fi fost el atunci (b[iatul
era leit tat[-s[u, leit Isai), l-a v[zut =i l-a auzit întrebându-l: «Cum a
fost atunci, tat[?» Isai a plecat capul, a t[cut mult, apoi a zis cu glas
stins, ca de departe numai =i-a închipuit c[ zice iar dac[ ar fi
fost b[iatul într-adev[r mare cum i s-a ar[tat, a=a ar fi vrut s[-i spun[:
«Ascult[, fiule, ascult[ =i ia aminte... Am s[-\i spun cum am pornit s[-
l caut pe frate-meu, dar m-am pomenit între al\i doi oameni =i n-am
mai putut ajunge unde m-am pornit. Dac[ ai s[ ascul\i cu luare aminte
ai s[ în\elegi cele ce am a-\i povesti, ai s[ în\elegi, poate, de ce s-a
întâmplat a=a, =i ai s[ le ghice=ti, poate, =i pe cele pe care am s[ uit
sau n-am s[ pot s[ \i le povestesc. Da, uneori porne=ti s[ faci una =i-\i
iese alta, a=a =i tu, po\i s[ în\elegi alta decât oi vrea eu s[-\i spun, =i
dac[ va fi a=a, înseamn[ c[ ceea ce-am vrut s[-\i spun a fost peste
puterile mele (uneori =i gândul r[t[ce=te ca =i omul, apuc[ alt drum
=i se duce într-acolo unde n-ar trebui s[ se duc[, se duce =i-i bucuros
c[ merge prin locuri noi =i pl[cute, =i numai când vede deodat[ c[ a
ajuns la un zid ce se înal\[ pân[ la cer =i pe care nu-l poate sparge,
Zbor fr`nt 171
sau la o pr[pastie ce se deschide în fa\a-i, f[r[ zare de lumin[ acolo

jos la fundul pe care nu-l are, atunci vede gândul c[ a gre=it, se
însp[imânt[ pe ce drum a apucat, ar da înapoi, dar întoarcere nu-i =i
singura sc[pare crede c[ e s[ se îmbete gândul, =i se îmbat[). +i totu=i,
dac[ are s[ gre=easc[ gândul t[u sau al meu =i are s[ apuce în alt[
parte, înc[ nu-i n[dejdea pierdut[, c[ci vor r[mâne în mintea ta, vor
st[rui în fa\a ochilor t[i întâmpl[rile ce le-auzi, =i ele, întâmpl[rile, te
vor îndemna de multe ori s[ le dezlegi, vor chema gândul t[u dintâi
sau de pe urm[ s[ le p[trunzi, =i-ai s[ în\elegi de ce se întâmpl[ uneori
altfel decât porne=ti =i vrei s[ faci. C[ eu a=a am p[\it-o atunci: m-am
pornit dup[ frate-meu, dar am nimerit între cei doi domnul ofi\er
=i c[pitanul, care la început s-au ar[tat aspri, r[i cu mine, dar când i-am
cunoscut mai de aproape am v[zut c[ nu-i chiar a=a (r[i au fost cu
mine cei care m-au prins =i m-au mânat la dân=ii =i... aici vreau s[-\i
spun, b[iete, c[ de multe ori cei mici sunt mult mai spurca\i =i mai
r[ut[cio=i decât cei mai mari peste dân=ii, =i asta pentru c[ eu eram
mai mic ca dân=ii, mai mic =i mai neputincios), =i amândoi m[ b[teau
cu palma pe um[r =i-mi ziceau c[-s ca =i un fecior al lor domnul
ofi\er zicea c[-s feciorul lui, iar tovar[=ul c[pitan zicea c[-s feciorul
lui. Dar s[ nu crezi, fiule, c[ a= fi vrut s[ m[ rup în dou[ s[ fiu o
jum[tate a unuia, o jum[tate a altuia, nu! vroiam s[ scap, s[-l g[sesc
pe fratele meu... Iar în diminea\a aceea cu cea\[ când am trecut
dincoace =i m-a prins soldatul cel cu fa\a lunguia\[ =i m-a adus la
c[pitan, =i c[pitanul a aflat unde am fost, din diminea\a aceea, zic,
am trecut din mal în mal de mai multe ori (de trei, de patru, nici nu
mai \in minte de câte ori), =i mie, b[ietan tân[r =i zglobiu, mi se p[rea
c[ m[ joc! Era al dracului interesant s[ vii noaptea la mal, nu singur,
cu unul dintr-în=ii, cu B[rbosu dac[ eram pe malul cel[lalt, ori cu
Timo=a dac[ eram pe malul ista, treceam printre posturi =i picheturi,
=i cum ajungeam la ap[, trebuia s[ mai repet o dat[ ce am de f[cut
dincolo, repetam în =oapt[, apoi m[ aruncam în ap[, apa cald[ peste
zi, cald[ =i a=a de pl[cut[ s[ tot îno\i. +i eu înotam cum îmi pl[cea, =i
eram mândru c[ uite trec de la un mal la altul, =i nimeni nu poate s[
=tie ce fel de ve=ti duc, numai eu unul. A=a m[ gândeam, când m[

aruncam în ap[ =i înotam, =i de acum nu m[ mai temeam c[ o s[ m[
descopere vreunul cu mitraliera de pe un mal sau de pe cel[lalt, nu
m[ temeam pentru c[ =tiam c[ pe fiecare mal m[ p[ze=te cineva.
Odat[ când am ajuns la mijlocul apei chiar mi-a venit a chiui,
mâncasem bine, eram odihnit înotam lini=tit, de acuma nu m[ mai
cufundam s[ înot pe sub ap[ una c[ n-aveam de ce m[ teme, alta
c[ era noapte =i eram bine dispus, =i era o noapte cu stele, f[r[
lun[, parc[ întunecoas[, parc[ nu prea, c[ se vedea malul nalt de
colo, copacii pe el ca ni=te umbre de uria=i rândui\i al[turi, malul
istlalt jos, cenu=iu, ceva mai departe dealul cuprinzând jum[tate de
cer =i pe dealul acela nev[zut satul, casele p[r[site, mute, t[cute, f[r[
nici o lumini\[ =i eu m[car c[ nu vedeam nici un mal, nici cel[lalt,
dar =tiam c[ sunt =i-s a=a cum le =tiam eu (de atâtea ori le v[zusem
noaptea când treceam înot de trei ori, poate de patru ori am trecut,
poate de mai multe ori, c[ la urm[ când am fugit era tot noaptea =i
am pierdut cuno=tin\a =i de atunci am uitat unele lucruri =i tot de
atunci, poate, am uitat de câte ori am trecut), a=a c[ acum puteam
înota cu ochii închi=i. +i, zic, mi-a venit s[ chiui odat[ acolo, la mijlocul
apei, s[ chiui ca s[ aud[ =i Nistrul, =i malurile, =i livezile, =i p[durea,
=i satele, c[ mai este un fl[c[u pe locurile acestea, a=a mi-a venit s[
chiui fie ce-o fi! Dac[ or începe s[ bat[ mitralierele, m[ duc la
fund =i bat[ cât le place. +i când mi-am luat mai mult suflet, \in
minte c[ am scos capul din ap[, m-am ridicat deasupra apei, poate
chiar pân[ la brâu, =i numai am deschis gura =i am ridicat mâna s[
pun palma la gur[ a=a cum se cuvine s[ chiui, haiduce=te, ca s[ se
aud[ pe toat[ valea pân[-n satele noastre, deodat[ am sim\it c[ parc[
m-a atins ceva la pântece. Am l[sat mâna în jos, repede, cuprins de
fiori, =i când am dat cu mâna, degetele mele au nimerit în ceva tare,
iar când m-am uitat în fa\a mea pe ap[ plutea ceva lung, lung =i umflat,
=i degetele mele au sim\it o hain[ umflat[ de ap[, ud[, lucioas[ =i
atunci am în\eles c[-i un om înecat! Nu =tiu ce-am f[cut: am \ipat ori
mi s-a p[rut c[ am \ipat, m-am repezit înapoi, înecatul s-a repezit =i
Zbor fr`nt 173
el dup[ mine, =i atunci mi-a trecut prin gând: «Dar dac[-i viu?! =i
vrea s[ m[ prind[?». +i am prins a înota, îngrozit, într-o parte, parc[
omul acela venea spre mine, dar deodat[ a r[mas pe loc, se vede c[
se învârtea apa pe acolo, =i m-am dep[rtat de dânsul. Am înotat oleac[
împrejur, apoi în\elegând c[-i, totu=i, un om înecat, nu =tiu de ce mi-a
venit s[ m[ apropii s[-l v[d... Dar cum? C[ de v[zut nu-l puteai vedea,
nu se vedea. Zic, m[car s[-l achipui cu mâna c[ l-oi cunoa=te dup[
hain[, dup[ îmbr[c[minte... +i când m-am gândit a=a, undeva mai
jos a \â=nit o rachet[, =i l-am v[zut, i-am v[zut pântecele umflat, mare,
peste seam[ de mare de acuma ie=ise din vârtejul care-l rotise =i-l
ducea mai departe, la vale, lumina b[tea tot de la vale, a=a c[ am
v[zut numai pântecele umflat, peste seam[ de umflat, poate era un
rus, poate un neam\, poate vreunul de ai no=tri din satele de mai sus,
ucis ori înecat cu de-a sila nu =tiu». «Tat[-h[i, =i zici c[ nu te temeai
când treceai? Numai atunci te-ai speriat când cu omul cel înecat?»
Isai auzea glasul b[iatului, auzea cum îl întreab[. «Când m-a dus atunci
B[rbosu cu ochii lega\i la mal =i mi-a ar[tat satul ista al nostru, de ce
crezi c[ mi l-a ar[tat? Ca s[ m[ poat[ însp[imânta mai tare. Iar pe
urm[ când m-a trimis dincoace, în diminea\a ceea cu cea\[, ce crezi
c[ a f[cut? Iar a b[gat groaza în mine. M-a dus la mal, la ap[, tot a=a
cu pu=ca din urm[, =i când mi-a spus s[ sar în ap[, am crezut c[ vrea
s[ m[ împu=te =i nu vroiam s[ sar, vroiam s[ mai întind vremea oleac[
(v[zusem c[ din sus vine cea\a alb[) =i îl tot întrebam nu mai \in
minte ce, el îmi r[spundea (trebuia s[-mi r[spund[ pentru c[ purta
în fa\a ofi\erului toat[ r[spunderea pentru mine), dar când a v[zut =i
el c[ cea\a e la vreo cinci-zece metri, mi-a dat o bleand[-n ap[ (pe
urm[ m-am gândit c[ mare prost mai era ei, de ce s[ nu a=tepte s[
ne acopere cea\a? Intram în ap[ =i înotam nev[zut nu, c[ el m-a
izbit odat[ în ap[, dup[ care a prins a trage asupra mea; amu m[
întorc =i zic c[ nu era chiar a=a de prost: una, c[ a vrut s[ bage =i mai
mult[ spaim[ în mine, alta s[-i fac[ a în\elege pe ru=i, dac[ cumva
m-or g[bji, c[ am fugit de la dân=ii, s[ nu cread[ c[-s l[sat anume s[
trec teaf[r dincolo... adic[ dincoace). Da, era s[ uit: când treceam
prin livezi =i înc[ abia se cr[pa de ziu[, am v[zut cum dintr-un copac,
c[lcând pe tulpina lui ca pe o scar[, se cobora cineva. B[rbosu mi-a
zis: «Dac[ ai s[ încerci =i r[mâi acolo, s[ =tii c[ n-ai s[ scapi: avem
omul nostru în sat. Apoi, pesemne, s-a gândit c[ n-o s[-l cred de
ce s[ m[ trimit[ pe mine dac[ au omul lor în sat? =i a ad[ugat:
Uite-n copacul cel înalt st[ unul de-=i no=tri, vede satul vostru ca în
palm[, =i cum ai s[ încerci s[ fugi ori s[ ne min\i, te va împu=ca...».
Iac-a=a m[ str[=nicea B[rbosu când m[ aducea încoace». «Iar Timo=a,
tat[? Ce zicea Timo=a când te ducea la mal ca s[ treci dincolo? Te
speria =i el cu ceva, tat[?» «Timo=a? Nu, Timo=a nu m[ speria eram
gata speriat. Timo=a t[cea. Mergea =i t[cea. +i numai o dat[ mi-a dat
a în\elege de ce tace: se temea c[ m-or ucide dac[ nu nem\ii, atunci
ai lor, n-or =ti, or trage =i... De asta se temea mai tare. «De ce s[ m[
ucid[, m[i Timo=a? râdeam. Dac[ era s[ m[ ucid[, m[ împu=cau
demult ori unii, ori al\ii». Timo=a cl[tina din cap mâhnit =i zicea: «Te
joci cu focul, z[u». Poate de bun[ seam[ m[ jucam, eram tân[r
treisprezece ani, ce vrei? =i-mi pl[cea s[ m[ joc. Odat[ chiar i-am
zis: «Bre Timo=a, zi-i c[pitanului s[-mi deie m[car un pistol s[ am =i
eu o arm[». Timo=a d[dea din cap: «Nu se poate! Or întreba aceia:
de unde l-ai luat?... Nu se poate...». Apoi, odat[, când m-a condus
=chiop[tând la mal, m-a oprit, mi-a pus mâinile pe um[r =i mi-a zis:
«Mi se pare c[ tovar[=ul c[pitan nu prea crede ce spui tu...». Am sim\it
c[ prinde a se-nvârti lumea cu tot cu mine. «Cum: nu crede?!» «Da,
nu crede... adic[ nu crede tot ce-ai spus...». (Acuma, dup[ ce-au trecut
atâ\ia ani, îmi dau seama c[ nici nu putea altfel c[pitanul: cum s[-l
cread[ pe un b[ie\a= ca mine care trece la du=man, aduce =tiri
cine =tie ce fel de =tiri? or fi ele bune sau nu, dar c[-s drepte nu se
=tie, c[ eu nu prea pricepeam multe, b[ietan, ce vrei? dar atuncea
parc[ m-a lovit în inim[: «A=a? Nu crede?! Nu crede ce-i spun eu?» +i
m-a prins un fel de ciud[ fa\[ de dânsul.) «De ce s[ nu cread[?» «Nu
=tiu. Timo=a a t[cut cât a t[cut, apoi a adus vorba: Gândesc c[ de la
Moara-Veche-i toat[ pricina. Cum n-ar fi, dar acela a murit... Tu le-ai
spus nem\ilor de moar[...». «Eu?! am strigat, dar Timo=a mi-a acoperit
Zbor fr`nt 175
gura cu palma. Am vrut s[-i spun c[, dimpotriv[, l-am am[git pe dom-
nul ofi\er spunând c[ =tabul ru=ilor e acolo, =tiam c[ în locul morii
nu-s decât ni=te bolovani de piatr[ =i lut, c[ nu-i nimic, c[ dac[ era s[
le spun de c[su\a din dosul nucului de pe zare atunci le spuneam
adev[rul, atunci le spuneam unde-i =tabul, dar a=a... +i iar m-a fript
la inim[, iar m-a apucat ciuda pe c[pitan =i n-am mai stat s[-i l[muresc
lui Timo=a ce =i cum, m-am aruncat în ap[ =i m-am pornit spre cel[lalt
mal. Dar tot atunci mi-am zis: dac[ nu m[ crede c[pitanul, atunci
cine s[ m[ cread[?... Domnul ofi\er s[ m[ cread[?» +i iar a r[sunat
glasul b[iatului: «Tat[-h[i, dar de ce s[ te cread[? Ce trebuia s[ faci
=i nu f[ceai ca s[ te cread[?» Isai auzi cuvintele, le auzi ca aievea,
dar nu le-a prins, nu le-a în\eles, =i s-a mirat: vezi cum m[ întreab[?
vezi cum vorbe=te? «Adic[ ce vrei s[ spui cu asta?». +i b[iatul s-ar
face a zâmbi, a=a cum zâmbea el, Isai, uneori când st[tea de vorb[
cu unul din cei mari zâmbea închis, în[untrul lui. «Dac[ nu credea,
înseamn[ c[...». «Ce înseamn[?» «Înseamn[ c[ spuneai minciuni».
«Cine: bade-tu Ile te-a înv[\at s[ gr[ie=ti a=a? Ori mam[-ta?» Isai ar
l[sa pumnii amândoi pe ce s-ar nimeri dinainte gard, mas[, fund
de poloboc iaca, a ajuns s[ înve\e oul pe g[in[, nici plodul t[u nu
vrea s[ te cread[, te face mincinos, =i-ar trânti capul pe pumni, =i-ar
strânge tâmplele, ar sta a=a pân[ i-ar trece ame\eala, apoi s-ar ridica
=i ar zice: «De=tep\i v-a\i mai f[cut ai=tia de azi! +ti\i s[ despica\i
firul în patru, dar durerea unui om, osânda pe care =i-a luat-o el când
nici nu =tia ce-i asta =i la ce poate s[-l aduc[ odat[ =i odat[ de s[-i
caliceasc[ via\a, asta nu vre\i a o în\elege». Deodat[ î=i d[ seama
Isai c[ vorbe=te nu cu cineva str[in, ci cu feciorul lui numai =i-l
închipuise mare, a=a cum a fost el atunci =i întoarce vorba: «Ascult[,
fiule, am s[-\i spun adev[rul, tot cum a fost =i l-am sim\it =i l-am în\eles
la anii aceia. A=a ai s[ în\elegi mai bine întâmpl[rile prin care am
trecut, vârtejul vremii care m-a trântit cu capul în jos în bulboana
neagr[ dintre via\[ =i moarte. Ascult[ =i caut[ s[ p[trunzi adâncimea
lucrurilor =i s[ nu te împiedici de un fir de colb, ca nerozii care se
anin[ de un cuvânt al omului =i caut[ s[-l umfle, s[-l r[suceasc[ =i
s[-l întoarc[ în fel =i chip, cuvântul, dup[ firea lor plin[ de r[utate =i
s[-l îngroape pe om l[sând uit[rii bun[tatea =i suferin\ele lui...». «Am
s[ încerc, tat[...». «+i nu atât pe mine, cât vremea s-o în\elegi, c[ au
fost grele tare vremurile, acum îmi dau seama... Dar atunci, atunci
multe nu le pricepeam... +i totu=i, a=a ne=tiutor, boboc cum eram, m-a
dus capul s[-i fraieresc pe nem\i, adic[ pe domnul ofi\er (a=a ziceam
eu c[ l-am p[c[lit, amu care pe care a p[c[lit, vezi =i tu, c[ dac[ el m-a
trimis dincoace, =tiut c[ credea c[ el m-a p[c[lit pe mine). Ei, dar
atunci eram grozav mândru c[ am pe malul cela, dincolo, un ap[r[tor
a=a de tare, =i tot tr[geam n[dejde c[ am s[ scap de sub ochii lui, =i
am s[ ajung în satul m[tu=ii =i am s[-l g[sesc pe frate-meu... Iar ca s[
m[ îmbuneze =i mai mult, domnul ofi\er c[uta s[ arate c[-mi poart[
de grij[ =i chiar s[ m[ îmbrace. Da, m-a îmbr[cat. Bun[oar[, când
am venit a doua oar[ la dânsul cu =tiri de pe malul ru=ilor, a zis c[
acuma pot fi socotit cu adev[rat soldat al marii =i neînvinsei armate
germane =i c[ trebuie, cât stau aici, pe malul acesta, s[ port uniforma
marii armate germane. Mi-a dat o tunic[, mi-a pus-o el ]nsu=i pe umeri,
s-o port cu mândrie =i demnitate, în tunica aceea, cam lung[, veche,
cu urme de noroi =i unsoare pe dânsa (avea ni=te buzunare mari s[
încap[ vreo dou[ desetce de ou[ într-însele), m[ plimbam prin fa\a
c[su\ei din livad[ unde st[tea domnul ofi\er, m[ plimbam parc[ eram
la mine acas[. F[ceam ce vroiam m[ duceam s[ v[d groapa cu
capac unde m[ \inuse închis prima dat[ B[rbosu =i unde tr[sesem
atâta fric[ =i atâta frig =i tremurasem atâta, m[ duceam pe la copaci
=i pe la acela de care m[ lovisem atunci cu fruntea, puteam s[
umblu sa caut mere prin pomi, dar, bineîn\eles, departe nu m[ puteam
duce, c[ci B[rbosu st[tea mereu de straj[ în fa\a u=ii (rar când ap[rea
un alt soldat în locul lui). Dar acum B[rbosu nu era a=a \âfnos ca
înainte =i nu m[ izbea, pentru c[ începusem s[ m[ în\eleg singur cu
domnul ofi\er, prinsesem câteva cuvinte nem\e=ti, pe unele le =tiam
de mai înainte =i închegam câte o vorb[ cu domnul ofi\er. A=a c[
acuma, dac[ se întâmpla s[ am a-i spune ceva ca s[ nu =tie B[rbosu,
i-o spuneam, =i el asculta =i zâmbea =i m[ b[tea cu palma pe um[r,
Zbor fr`nt 177
m[ netezea pe cap =i îmi tot spunea c[ o s[ plec[m curând în

Germania. Zicea c[ aici, pe Nistrul ista p[c[tos, armata german[ va
sta o lun[, dou[, trei, se va odihni, ]=i va reface puterile =i apoi la un
mare semnal al Führerului va da lovitura de moarte Rusiei bol=evice
=i va termina r[zboiul... R[zboiul, cl[tina din cap domnul ofi\er, semn
c[ tare s-a s[turat de r[zboi =i tare ar vrea s[-l vad[ terminat ca s[ se
duc[ acas[ =i m[ va lua =i pe mine =i m[ va înfia ca s[-i fiu mângâiere
=i sprijin la b[trâne\e. +i eu ziceam c[ da, m[ voi duce, c[ n-am tat[
=i odat[ i-am povestit am[nun\it tot ce =tiam despre tata, cum a fost
furat noaptea =i ce-a p[timit =i cum s-a pr[p[dit de n-am mai primit
nici o veste de la dânsul. El m-a privit atent, mult, adânc în ochi, mi-a
înfipt degetul ar[t[tor în piept (eram îmbr[cat în tunic[) =i a zis: «V[d
c[ nu min\i. V[d c[ spui adev[rul». Nici nu =tiu cum s-a întâmplat de
am adus vorba de tata, nu =tiu de ce... Pesemne de aceea ca s[-i
dovedesc c[ are tot temeiul s[ cread[ ce-i spun, de asta i-am povestit...
C[ci de fiecare dat[ când veneam de dincoace, de pe malul nostru,
m[ lua în c[su\[, m[ a=eza la mas[, m[ punea s[-i în=ir tot ce-am
v[zut, tot ce-am observat, iar el =edea în jil\ul lui, cu ochii întredeschi=i
numai, iar uneori închi=i de tot, st[tea =i asculta, f[r[ a privi la mine
=i numai când îmi zicea s[-i desenez sau s[-i ar[t pe hart[, unde, în
ce loc =i ce-am v[zut, numai atunci îi deschidea pu\in, ochii. +i acuma
tot B[rbosu m[ conducea la mal, m[ a=tepta =i m[ întâlnea când m[
întorceam noaptea, era mereu al[turi, dar mai mult t[cea. Acuma
mai prinsesem la inim[, a=a c[ aveam cum s[-i arunc B[rbosului =i
câte o c[ut[tur[ piezi=[: «Ai uitat cum \i-ai b[tut joc de mine? Stai
c[-mi vine =i mie rândul s[-mi bat joc de tine. Am s[ \i-o pl[tesc».
Acum, când aveam tunica pe mine, nu m[ mai sim\eam a=a de slab
printre nem\i. Îmi f[cuser[ ei în tinda c[su\ei un fel de pat, pe ni=te
l[zi a=ezate al[turi ca s[ m[ odihnesc ziua. Acolo, pe pat, =edeam
uneori întins cu fa\a în tavan, auzeam cum se plimb[ dincolo domnul
ofi\er, cum p[=e=te B[rbosu cu pistolul-automat în mân[ prin fa\a u=ii.
Stând a=a, m[ gândeam: «Oare într-adev[r domnul ofi\er crede tot
ce-i spun? Atunci de ce se \ine B[rbosu mereu pe urmele mele? Când
am vrut s[ m[ îndep[rtez mai mult de c[su\[, s[ m[ duc spre mal,

iar alt[dat[ spre p[dure, m-a ajuns din urm[ =i m-a întors înapoi. N-a
zis: nu se poate, ci te cheam[ domnul ofi\er. Asta f[cea s[ m[ gândesc
c[ domnul ofi\er e foarte atent cu mine, adic[ b[nuitor, asta am vrut
s[ zic. S[ fi sim\it cumva c[ trecând dincoace, pe malul ista, la ru=i,
nu umblu fugar ascuns, ci m[ duc drept la tovar[=ul c[pitan, iar dup[
aceea m[ întorc =i-i spun ceea ce îmi zice c[pitanul s[-i spun? Pentru
c[ eu, la drept vorbind, nu vedeam pe malul acesta nimic, =i nici nu
puteam s[ v[d Timo=a m[ întâlnea =i m[ ducea de-a dreptul la
bojdeuca de pe muchia dealului. Acas[? Nu m[ l[sau s[ m[ duc: nu
m[ l[sau =i gata! Se temeau, pesemne, c[ m[ poate prinde vreun
neam\ în crucea lunetei de dincolo din copacul cel înalt. Ori, dac[ nu
m-ar fi împu=cat, ar fi aflat c[-s trimis de ru=i la ei =i s-ar fi dus de
râp[ toat[ afacerea. De aceea c[pitanul s[pt[mâna aceea cât am tot
trecut de pe un mal pe cel[lalt, nu mi-a dat voie s[ m[ duc acas[
nici într-un caz». «Tat[, dar cum de nu te-a trimis c[pitanul înapoi?»
«Înapoi?» «Da, în satul unde erau du=i oamenii...». «Ca celelalte d[\i,
vrei s[ zici? Amu, vorba ceea, se schimbase socoteala... Amu, dac[
m[ întorceam de pe malul nem\ilor, c[pitanul m[ asculta, m[ cerce-
ta, m[ întreba tot ce-am v[zut, ce-am auzit =i am observat, =i scria
bini=or, iar dup[ aceea m[ a=eza al[turi de dânsul, afar[, sub nuc,
ori în cas[ la mas[ , îmi punea mâna pe um[r ori pe genunchi cum
fac oamenii în vârst[ când vor s[ fie mai aproape =i mai sinceri unii
cu al\ii, =i începea s[ m[ întrebe: «Nu \i-i greu? Nu te temi s[ treci?».
D[deam din cap: «Nu». «Vezi c[ nu te-a= fi trimis, dar r[zboiu-i r[zboi.
La r[zboi trebuie s[ ajute to\i, fiecare cu ce poate». Apoi t[cea =i într-un
târziu râdea: «Dar, la drept vorbind, tu singur ai b[gat capul. Te-am
trimis de dou[ ori din sat, de dou[ ori ai fugit de la maic[-ta =i tot
singur te-ai vârât în labele nem\ilor... Acum trebuie s[ te \ii pân[ la
sfâr=it, s[ aju\i. Ei, aju\i?» D[deam din cap: «+tiut c[ ajut». «Tat[, ce
fel de om era c[pitanul? Era aspru?» «Dar cum ai vrut s[ fie? C[ doar
nu era la nunt[. Nu mai era el cum p[rea la început. C[ eu dac[ l-am
v[zut =i l-am cunoscut mai de aproape în cele câteva zile, adic[ în
Zbor fr`nt 179
s[pt[mâna de la urm[, când s-a ridicat frontul =i s-a dus mai departe
dup[ întâmplarea cu soldatul de la Moara-Veche =i mai ales dup[
ce-am aflat de ce-i a=a de încrâncenat în sufletul lui (despre asta mi-a
povestit Timo=a când ne întorceam într-un rând de la mal c[pitanul
numai mi-a ar[tat o fotografie cu case arse, f[cute una cu p[mântul,
numai gr[mezi de lut negru, unde =i unde câte un horn singuratic pe
cerul cenu=iu, plin de fum) când mi-a ar[tat fotografia, c[pitanul
a zis: «Vezi ce-au f[cut ei din satele =i ora=ele noastre?» dar n-a
ad[ugat mai mult nimic; Timo=a mi-a spus c[ printre ele era =i casa
c[pitanului, c[ s[ti=orul ori târgu=orul lui a fost =ters de pe fa\a
p[mântului de nem\i; zic, dup[ aceea am v[zut eu ce fel de om îi
c[pitanul... M[car c[ n-avea când sta de vorb[ cu mine îmi povestea
despre Hitler, care a vrut s[ cuprind[ toat[ lumea, =i-mi spunea de
ni=te cuptoare în care hitleri=tii f[ceau focul cu oameni cum ai face
cu lemne de nu r[mâneau nici oasele, numai cenu=a... Uneori glumea
cu mine... |in minte, odat[ m-am întors tremurând de frig (eram ud,
noaptea s-a nimerit r[coroas[), tovar[=ul c[pitan a poruncit s[ ne
aduc[ ni=te pahare =i m-a tr[snit cu ni=te spirt de mi s-au aprins obrajii
=i urechile ca focul =i atunci am început a m[ l[uda cum îi p[c[lesc
pe nem\i, adic[ pe domnul ofi\er, râdeam =i-i povesteam, iar c[pitanul
asculta =i râdea =i numai ce v[d c[ ia o pilotc[ de la un soldat care
st[tea la telefoanele în=irate de-a lungul sobei, i-o smulge din cap =i
mi-o pune mie: «Uite, acum e=ti soldat! A=a s[ umbli. Faci mai mult[
treab[ decât al\ii, b[iete. Poart-o!» O purtam cât st[team în c[su\a
c[pitanului. +i m[ prindea bine pilotca, adic[ nu aceea, c[ i-am dat-o
înapoi soldatului de la telefoane (c[pitanul mi-a zis, dup[ ce =i-a venit
în fire), mi-a g[sit c[pitanul alta nou[-nou\[ (asta, pe care ai luat-o
mai deun[zi =i te-ai dus s[ te f[le=ti la b[ie\i cum f[ceam eu cu cureaua
tatei, care a adus-o la vremea lui din armat[, c[ tata, s[rmanul...).
Pân[ la urm[ am uitat, mi-a trecut mânia =i sup[rarea pe c[pitan =i
de multe ori tot zicea c[ o s[-l batem pe neam\ =i iar o s[ fie pace =i
eu am s[ m[ duc la =coal[, iar eu îl întrebam: «Dar când? Când?». +i
când întrebam a=a, m[ gândeam când vor trece odat[ ru=ii dincolo,
s[ poat[ veni Ile acas[ =i mama (c[ sora, s[rmana, n-avea s[ mai vie
niciodat[), iar c[pitanul se uita printre gene la mine =i nu-mi r[spun-
dea, iar odat[, când a b[gat de seam[ c[-l r[zbesc, s-a dat brusc la
mine, privindu-m[ \int[: «Nu cumva \i-a poruncit domnul ofi\er s[
m[ întrebi? Ca s[-i spui lui?» Am sim\it un =arpe încol[cindu-mi inima:
«A=a? Vas[zic[, drept spunea Timo=a c[ nu m[ prea crede c[pitanul.
Nu cumva s-o fi gândit c[ vin aici s[ aflu =tiri ca s[ le duc nem\ilor?»
+i pe loc m-a fulgerat a groaz[ prin minte: «Oare ieri când mi-a dat
p[h[ru\ul de spirt nu cumva i-am povestit c[ vreau s[ plec în Germania?
Adic[ nu cumva i-am spus c[ domnul ofi\er vrea s[ m[ ieie cu dânsul
ca s[ m[ înfieze =i s[ m[ fac[ general?... Nu, nu i-am spus... Nici despre
tata nu i-am spus... Neam\ului i-am spus, c[pitanului - nu. Oare poate
s[ fie =i tata pe front? S[-l fi scos de la închisoare =i s[-l fi dus pe
front? Ce-ar fi s[-l întreb pe c[pitan? Dar nu... O s[ m[ întrebe: «Ce-a
f[cut tat[-t[u? De ce l-au furat?». +i atunci chiar c[ n-o s[ m[ cread[
deloc, nici atâta cât crede». «Zici c[ tu singur ai vrut s[ =tii?» «Da,
singur... S[ vin[ mai degrab[ mama =i fratele =i to\i ceilal\i oameni
acas[, în sat». C[pitanul m-a b[tut cu palma pe um[r. «Va veni vremea
=i-om porni mai departe. +i tot când va veni vremea s-or întoarce
oamenii în sat... S-or întoarce». De-acum îl vedeam pe fratele Ile acas[
intrând cu calul în ograd[, o vedeam pe mama ie=indu-i bucuroas[ în
întâmpinare, bunelul gr[bindu-se cu picioarele \epene =i, din urm[
înc[ cineva: parc[ era sora, parc[ eram eu, Isai. S[ m[ v[d eu pe
mine? Închideam ochii c[ mi se învârtea lumea roat[ când m[
gândeam la cas[, la orgad[, la gr[din[, la familia noastr[». «A=a umblai
îmbr[cat în tunic[ nem\easc[ =i cu pilotc[ în cap? =i cum î\i =edea,
tat[-h[i, în cele haine?», va zice b[iatul râzând când îi va povesti
aceste. Isai va zâmbi =i va continua: «Amu pare lucru de =ag[, dar
atunci... Dac[ nu-mi puneam tunica, se desp[r\ea trupul de cap, dac[
nu-mi puneam pilotca, se desprindea capul de trup nu tot un drac
era? Amu-i de râs». «Dac[-i a=a cum zici, tat[, înseamn[ c[ te d[deai
ba cu unul, ba cu cel[lalt, înseamn[ c[ nu mai aveai nici o t[rie în
tine, nici o statornicie». «Ba aveam, fiule, aveam =i t[rie mare =i
Zbor fr`nt 181
statornicie tare. Vezi c[ nu îmbr[cam uniforma întreag[: o dat[ tunica,

o dat[ pilotca, pe rând. Afar[ de asta trebuie s[ =tii c[ de înc[l\at nimeni
nu mi-a dat nimic, =i de mi-ar fi dat totuna n-a= fi luat. Umblam descul\
cum venisem =i r[zb[tusem în sat, descul\ cum m[ prinsese uzbecul,
B[rbosul, cel cu fa\a de cal, cum trecusem de mai multe ori de pe un
mal pe cel[lalt, descul\ umblam =i s[-mi fi dat papuci de aur c[ nu-i
luam. A=a descul\ cum c[lcam nimeni nu m[ auzea, nimeni nu m[
sim\ea, nimeni nici b[nuia c[ trec pe acolo. +i eu mergeam, =i eu
treceam, puteam s[ trec peste tot, s[ m[ strecor ca gândul, ca o umbr[,
ca o scânteie, ca o raz[, ca un fir de ap[. +i pentru c[ nu aveam nimic
în picioare =i c[lcam descul\ p[mântul, p[mântul m[ sprijinea, m[
ajuta, m[ ap[ra, m[ ducea, m[ mângâia, m[ ascundea =i aceea era
t[ria =i statornicia mea cea mare =i tare. A=a-i, b[iete...». «Iar în
noaptea aceea cum a fost, tat[ h[i?» «În noaptea aceea, zici?» «Pentru
ce-ai trecut în noaptea aceea? Atunci, cic[, nu te-a trimis nimeni, ai
trecut singur...». «Cine zice: bade-tu Ile? De unde s[ =tie el mai bine
decât mine? Ascult[, b[iete, dac[ n-am s[-\i spun eu, n-are s[-\i spun[
nimeni ce-a fost =i cum a fost =i n-ai s[ =tii adev[rul niciodat[.
În noaptea aceea am fugit... Adic[ cum am fugit? Am sim\it c[
nu =tiu ce umbl[ ru=ii =i se vânzolesc ca niciodat[ =i de mine au
uitat. Pe la miezul nop\ii aveam a trece dincolo. Totdeauna înainte
de asta c[pitanul st[tea de vorb[ cu mine, m[ înv[\a ce =i cum s[
fac, dar în noaptea aceea parc[ nici nu eram acolo în bojdeuca lui.
Ba chiar m-a scos =i m-a l[sat afar[. Ce f[ceau ei acolo în[untru nu
=tiu: zbârnâiau telefoanele, veneau solda\i, santinela îi soma, ei
r[spundeau =i treceau în cas[. De vreo câteva ori c[pitanul a plecat
undeva... Îi zic lui Timo=a: «Spune-i c[pitanului c[ vreau s[ dau o
fuga pân[-n vale la bunelu». Mi-a dat voie, dar numai pe un ceas =i
dup[ un ceas s[ m[ întorc la dânsul. Am pornit cu Timo=a la vale,
printre case. Era întuneric. Abia se vedeau acoperi=urile negre.
Treceam dintr-o uli\[ în alta, r[spundeam la glasurile santinelelor,
f[ceam iar pe dup[ case =i, când am cotit din drumul mare la dreapta
pe ulicioara noastr[ strâmt[ =i strâmb[, încârjoiat[ =i s[pat[ la mijloc
de ape din ploi ori din om[turi, când am ajuns acolo, inima a prins a
bate: «Iaca am venit, iaca m-am întors la c[su\a noastr[, acu= trebuie
s[ fie poarta, am s[ trec pe o parte printre dânsa =i gard ca s[ n-o
mi=c, s[ nu fac zgomot...». Când m-am gândit a=a mi s-a ar[tat în
ochi mama; st[tea cu ni=te leg[turi în mâini în fa\a por\ii, asudat[,
obosit[, nec[jit[ =i n-avea cine-i deschide s[ intre, nu s[rea nimeni
s-o ajute. «Te-ai întors, mam[?» «Dar veni\i =i-mi ajuta\i careva!» Vine
careva la fuga, îi ajut[ s[ duc[ leg[turile, mama ofteaz[, intr[ în
ograd[, dup[ dânsa sora, apoi vine un b[iat. M[ uit la b[iatul cela
(parc[-l cunosc, parc[ nu) duce un cal de dârlog. Da, îi Ile! Dar de
ce nu seam[n[ la fa\[ cu dânsul? Doar calul... el trebuia s[-l aduc[.
«Tat[!» strig[ mama =i din c[soic[ iese, p[=ind cu picioarele \epene,
bunelul. Numai merge oleac[, se opre=te =i zice: «Hei, femeie, ai venit
acas[?» «Am venit». «Da un \i-s copiii, femeie?» «Copiii? mama î=i
=terge fruntea de n[du=al[: Copiii...?» Se uit[ împrejur =i vede c[-i
singur[, s-a întors numai cu o leg[tur[ în mân[. Picioarele i se înmoaie
=i cade la p[mânt. Bunelul se uit[ la ea parc[ ar zice: «Ai pr[p[dit
copiii, fa. I-ai pr[p[dit». D[ cu ochii de mine care vin de pe ulicioar[,
de la deal: «Da tu, m[i Isai, c[ e=ti mai mare, de ce n-ai ajutat-o pe
maic[-ta? Pe unde umbli, m[i b[iete? De ce-ai l[sat-o pe maic[-ta =i
bulih[re=ti cine =tie pe unde? Oh, b[iete, b[iete, mare u=ernic e=ti;
nu \ii la mama asta a ta, nu tragi la casa ta, nu \ii la fra\ii t[i, la
neamul t[u». Am auzit cuvintele bunelului, le-am auzit r[sunând =i
m-am gândit: oare Timo=a le-a auzit =i el? M-am uitat spre dânsul,
mergea t[cut, ca de obicei, =i numai ciubotele i se auzeau sunând pe
p[mântul tare, uscat. «Nu, bunelule, n-am uitat. M-am pornit dup[
Ile s[-l caut...». «+i l-ai g[sit? Îl aduci acas[? Vine =i el cu tine? Aista
care-i cu tine zici c[-i Ile?» «Dar... când am trecut dincolo m-au prins
nem\ii...». «Te-au prins?» «+i m-au trimis înapoi la ru=i...». «Te-au
trimis...». «Câte am tras, bunelule! M-au b[tut, m-au p[lmuit, m-au
însângerat, am tremurat de frig, am tras atâta fric[...». «Dar bine c[
l-ai g[sit pe Ile...». «Nu l-am g[sit, bunelule!». «Nu l-ai g[sit? Dar aista
care vine acas[ cu tine, cine-i?». «I-am adus c[pitanului =tiri de la
Zbor fr`nt 183
nem\i, dar pe Ile nu l-am putut g[si...». Bunelul pleac[ ochii, la locul
unde c[zuse mama adineaori când a probozit-o c[ a pr[p[dit copiii.
«Dar am s[-l g[sesc, bunelule, am s[-l g[sesc... Pân[ amu n-am putut
c[ de fiecare dat[ când treceam m[ conducea la mal cineva =i dincolo
m[ întâlnea cineva... Iar amu am s[-l g[sesc, bunelule, =i o s[ venim
amândoi acas[. +i mama are s[ vie =i o s[ fim iar cu to\ii împreun[.
Numai d[-mi, te rog, cârja ta, bunelule, cârja d[-mi-o...». Bunelul a
ridicat ochii spre mine, erau mâhni\i ochii lui, îndurera\i, a întins mâna
=i mi-a dat cârja. Am luat-o, am ridicat-o =i am întins-o înainte, a=a
cum faci când vrei s[ ar[\i la ceva. +i cum am întins-o, cârja, ulicioara
pe care mergeam la vale, spre cas[, am v[zut-o fugind repede înapoi,
am v[zut cum a trecut pe lâng[ poarta închis[. Casa, c[soica cu o
ferestruic[ în mijlocul peretelui dinspre drum, gardul de la vale de
c[soic[ s-a desf[cut în dou[ în fa\a cârjei mele, adic[ a bunelului,
copacii din livad[ s-au ferit în p[r\i cât am trecut printre dân=ii, apoi
s-au închis în urma mea, gardul din fundul gr[dinii a plutit pe sub
mine r[mânând înapoi, =i când am auzit la picioarele mele apa sunând,
cârja bunelului a lunecat înainte, eu culcat, cu mâna întins[, dup[
ea... Când m-am ridicat de jos, încet, eram pe cel[lalt mal, se auzea
=iroind apa de pe hainele mele din pânz[ de cort boite cu coaj[ de
nuc[, am sim\it c[ m[ apuc[ o r[coare din toate p[r\ile =i mi se face
frig, =i a=a, în patru labe, împungându-mi =i zgâriindu-mi palmele în
pietre ascu\ite, =teapuri de buruieni uscate, am pornit pe mal în sus,
spre gârl[...».
Acum Isai uitase, mai bine zis nu vroia s[-=i aduc[ aminte de nimic
pe lume nici de cel care-l a=tepta alte d[\i, noaptea, la tulpina
copacului sus, pe mal, nici de cel care-l conducea tot a=a, noaptea,
pân[ la ap[, iar el era un fel de minge, nu vroia s[-=i aduc[ aminte,
atât numai s[ ajung[ mai repede la malul gârlei. Acolo s[ coboare, s[
mearg[ de-a lungul apei, prin stuf[rie, s[ mearg[ în sus pân[ ce va
ajunge în sat la asta se gânde=te. +i nu c[ se gânde=te se vede
ajuns de acum... dar deocamdat[ se târâie pe unde în coate =i-n
genunchi pe pietri=ul ascu\it, pe unde f[când o fug[ bun[ (câ\iva pa=i,

dar se cheam[ c[-i fug[ aici malu-i nalt dac[ st[ cineva sub
copaci, culcat, =i se uit[ în zare, îl vede imediat), apoi iar trântindu-se
la p[mânt peste stible de buruieni \epoase, peste spini. Cade, st[ =i
ascult[ împrejur =i nu aude decât propria-i inim[ zb[tându-se desubt
(se las[ mai tare, o apas[ s[ nu se aud[, se las[ peste spini), nu aude
decât propriul gâfâit (strânge din\ii, strânge f[lcile, s[-l în[bu=e, dar
g[l[gia-i umple urechile, g[l[gia respira\iei lui gr[bite, ostenite), nu
aude nimic decât numai un vuiet continuu, un vâjâit continuu, parc[
s-a pornit o furtun[ stra=nic[, parc[ a început a clocoti cerul =i, dup[
el, a se cutremura p[mântul, a se cl[tina din adâncurile lui... St[ a=a
Isai o vreme una cu buruiana de sub dânsul =i socoate în mintea lui
câ\i pa=i i-ar mai trebui s[ fac[ s[ ajung[ la gârl[ (pa=i, dac[ ar merge
cum se merge, dac[ s-ar scula în picioare =i ar porni de-a dreptul), nu
pa=i cât[ vreme va mai trebui s[ se târasc[ pân[ s[ ajung[ acolo,
c[ de acuma trebuie s[ fie aproape de miezul nop\ii (poate a trecut?
s[ fie alt[ vreme, ce cântare ar mai porni coco=ii: unii dintr-un sat,
al\ii din cel[lalt sat uneori oamenii când se întâlneau la mal se
pilduiau: «Bre, da leno=i coco=i ave\i: pân[ nu-i trezesc ai no=tri, nu
cânt[ ai vo=tri». Ceilal\i r[spundeau: «Dac[ ai vo=tri cânt[ gre=it, încep
mai înainte, numai ca s[-i laude lumea... +i s[ nu-i taie st[pânii»,
poate s[ fie =i miezul nop\ii). Isai întoarce capul, stele-s pu\ine pe cer
(ori c[-s nouri pe unele locuri, ori c[-s copacii de vin[, ori c[ ochii lui
plini de sudoare) ceru-i jos, posomorât, întunecat, nu ca alte d[\i
când trecea nalt, curat, plin de stele, ce scânteiau ca ni=te ochi =i-l
îndemnau s[ n-aib[ fric[, ele vegheaz[ acuma ceru-i mahmur. Isai
las[ capul, ]=i înghimp[ obrazul, locul prinde a-l ustura =i în aceea=i
clip[ î=i aduce aminte c[ tot a=a îl usturase =i degetul atunci când s-a
ridicat de jos =i s-a repezit s[ nu-l vad[ santinelele (când se întorcea
a doua oar[ spre sat) =i atunci când îl ducea cu ochii lega\i =i a aninat
cu unghia într-o buruian[ de a c[zut, tot a=a =i... +i o îndoial[ cumplit[
îl cuprinde: dac[ nici de data asta n-o s[ ajung[ la m[tu=a în sat?
Dac[ nici de data aceasta n-o s[ aib[ noroc... De ce s[ nu poat[? Ori
Zbor fr`nt 185
nu =tie drumul? Nu cunoa=te locurile?... A=a se chinuie în sufletul lui

=i întreb[ri peste întreb[ri vin s[-l macine: «Crezi c[ ai s[ r[zba\i? N-ai
s[ r[zba\i!» Altele: «+tii c[ nu \i-a mers de la început! De ce te-ai
pornit iar[? Ori ai uitat ce-ai p[\it atunci?» Isai strânge iar din\ii, se
ridic[ =i fuge câ\iva pa=i spre locul unde trebuie s[ fie gârla, s-o ieie
pe gârl[ în sus ori pe mal de-a lungul apei; dac[ va vedea c[ n-are
încotro o s[ mearg[ prin ap[, prin stuf[rii pân[ va trece podul, pân[
va trece drumul, pân[ va sc[p[ta spre sat, acolo nu se mai teme de
nimic, =tie bine locurile, poate s[ nimereasc[ ziua-noaptea, poate s[
nimereasc[ =i cu ochii închi=i. «+i crezi c[ ai s[ r[zba\i? Crezi?» îl
în\eap[ veninos o întrebare... Poate nici nu-i întrebare, ci un spin care
i-a intrat în carnea t[lpii, un hre=ti care i-a rupt pielea genunchiului...
«Atunci n-am putut r[zbate, era ziu[. Acuma-i noapte. De câte ori am
trecut noaptea m-a prins cineva?» «Da, dar era cea\[, tot ca =i
noaptea...». Isai flutur[ din cap =i porne=te mai departe în patru labe,
se strecoar[ pe sub ni=te tufari, tufarii îl las[ s[ treac[, ajunge la al\ii,
ai=tia-l prind cu din\ii de haine, dau s[-l opreasc[, el se smuce=te,
scap[, se duce mai departe... «A= fi r[zb[tut =i atunci, dar am f[cut
r[u c[ m-am pornit ziua». «Nu c[ te-ai pornit ziua, ai f[cut r[u c[ n-ai
a=teptat pe mal pân[ s-a înnopta». «Vezi? Vezi?! strig[ Isai. }nseamn[
c[ acuma o s[ r[zbat, c[-i noapte!» Vede cum întreb[rile fug toate
din fa\a lui =i se bucur[, dar simte c[ n-au fugit departe, degrab[ s-or
întoarce s[-l în\epe iar[, s[-l împung[, s[-l opreasc[ din mers cum au
f[cut tufarii cu ghimpii lor. Isai se opre=te. Mai încolo se vede o dung[
neagr[, coborând din stânga, la vale. O dung[ neagr[, nalt[ nu-i
nalt[, joas[ nu-i joas[, dar nici nu se poate în\elege: îi aproape ori
îi departe dunga, pentru c[ între Isai =i dunga aceea se întinde un =es
deschis, întins =i neobi=nuit de luminos... De unde s-a luat poiana aici,
c[ n-a v[zut-o niciodat[ de câte ori a trecut, =i atunci ziua, =i dup[
aceea, noaptea de unde s-a luat? Ori poate a ajuns în marginea
livezilor, aici se termin[ livezile =i aceea-i p[durea, dunga neagr[?
Dar gârla unde-i? Trebuie s[ fie înainte de a se termina livezile, c[
p[durea-i pe cel[lalt mal al gârlei... S-a r[t[cit? A apucat în alt[ parte?
«Vezi? Vezi! Degeaba te-ai bucurat! Cum vrei s[ r[zba\i dac[ ai mers
numai oleac[ de loc =i te-ai r[t[cit?» A gr[it în gândul lui, cu nep[sare.
«Chiar de m-oi r[t[ci, m-oi dezr[t[ci singur, auzi?», atât a zis. Iar pen-
tru dânsul s-a gândit: «Adic[ de ce s[ nu fi ajuns la marginea livezi-
lor? C[ merg de mult». +i iar se întorcea: «Atunci ar fi trebuit s[ dau
peste gârl[. +tiu c[ n-am trecut-o f[r s-o simt!» +i deodat[ a în\eles:
«Bre b[iete, bre, d-apoi aceea =i este gârla. Gârla! +i dincolo-i p[durea.
+tiut c[-i p[durea! Am s[ r[zbat! Am s[ r[zbat!» Acum îi sigur c[ o
s[ r[zbat[, altfel nu se poate: o s[ ajung[ pân[ la gârl[ (ce i-a mai
r[mas? o fug[ bun[), o s-o ieie pe gârl[ în sus ori pe mal, ori pe
lâng[ ap[, ori prin stuf[ri= (da! dunga poate s[ fie chiar vârfurile stu-
fului care se leag[n[ de-asupra malului de aceea i se pare uneori
mai groas[, alteori mai sub\ire, uneori mai aproape, alteori mai de-
parte), o s[ treac[ drumul pe sub pod (pe pod poate fi cineva, poate
s[ steie vreo santinel[), o s-apuce pe din stânga pe lâng[ =irul de
nuci, acolo \ine oleac[ la vale =i-i casa m[tu=ii... Iac[-t[-l bate la fereas-
tr[ (la cea din dos): cioc, cioc, cioc! Nu r[spunde nimeni. Bate iar[: cioc,
cioc, cioc! Se aude cineva mi=cându-se în cas[. «Deschide\i! Nu v[ teme\i,
îs eu, Isai!» «Cine, cine?» «Eu, Isai!» «Care eu?» Îl recunoa=te pe Mihai:
«Bre, vere, bre! Nu m[ cuno=ti? îs eu, Isai, v[ru-t[u». Pân[ la urm[ Mihai
deschide. În cas[, pe întuneric: «Tu e=ti, m[i Isai? De unde te-ai luat pe
vremea asta?» «Am trecut amu ia...». «Ai trecut înot noaptea? +i nu
te-ai temut c[ te-or împu=ca?» Isai numai se face a zâmbi: de câte ori
a trecut el a=a, noaptea! «Ile-i la voi?» «Ile? De unde s[ fie Ile la noi?»
r[spunde Mihai. +i atunci se aude =i m[tu=a, se aude, dar nu se vede,
=i nu-i glasul ei, ci-i glas str[in: «Da de ce-l cau\i la noi? Nu-i el la noi!»
«Cum nu-i, m[tu=[? Eu dup[ dânsul am venit...». Simte Isai c[ nu vor
s[-i spuie el =tie c[ Ile-i la dân=ii. S-a ascuns când a auzit c[ bate
cineva la u=[. A fugit prin pod, pe vreo fereastr[... Dar aista-i el,
Isai. Parc[ o aude pe m[tu=[-sa, pe Mihai: «Dar ce, vrei s[-l iei cu
tine în Germania?» Aha, vas[zic[, =tiu c[ am lucrat pentru nem\i?!
De atunci când am fost dup[ ou[? Ori m-a v[zut careva în tunic[
nem\easc[?.. Isai se ridic[ de jos =i porne=te la fuga drept înainte, s[
Zbor fr`nt 187
ajung[ mai repede la dunga neagr[ care se clatin[, =i parc[-i aproape,

parc[-i departe, se ridic[ =i strig[-n gândul lui, strig[ cu durere: «Nu-i
adev[rat! Pentru tine am trecut, Ile =i atunci =i amu... Atunci m-au
prins. Amu... Hai acas[, frate! Mama ne a=teapt[. Numai noi am
r[mas, noi doi... Sora... Ie=i, Ile!» +i, când i s-a p[rut c[ din\ii singuri
i s-au descle=tat =i chiar a strigat în gura mare: «Ile, unde e=ti?!», la
câ\iva pa=i în fa\a lui, jos, iarba s-a aprins, de tocmai l-a orbit, s-a
auzit =uierând pe la picioarele lui =i din fug[ s-a trântit la p[mânt. O
mitralier[! L-a observat! A tras din sus, din stânga... A stat Isai f[r[
suflare în locul unde-a c[zut, apoi dup[ ce =i-a mutat mitraliera focul
mai încolo, înainte (se vede c[ toat[ poiana asta, dac[ era poian[ cât
se vedea pân[ la dunga cea neagr[, adic[ pân[ la gârl[, era sub focul
acelei mitraliere din stânga), a în\eles c[ n-a tras anume asupra lui
(dac[ era s[-l observe ar fi mutat focul încoace, spre dânsul) =i a pornit
a se trage înapoi, iar dup[ ce s-a v[zut îndosit într-o adâncitur[, =i-a
zis: «Gata, de aici nu mai ies». «|i-am spus c[ n-ai s[ r[zba\i? Nu
m-ai crezut?!», a \iuit întrebarea cea viclean[, Isai î=i duce palma la
frunte: «Ce s[ fac? S[ a=tept aici. Ce s[ a=tept? Pân[ se face
ziu[. Pân[ or veni =i m-or prinde?» Se ridic[, se uit[ într-acolo de
unde a tras mitraliera =i chibzuie=te: «S-o ocolesc! S[ trec pe deasupra
ei». «Crezi c[ ai s[ po\i? N-ai s[ po\i! N-ai s[ po\i!» «Trebuie s[ pot!
Trebuie s[ pot! Trebuie s[ pot!» =i Isai face pe dup[ tufarii ghimpo=i
care-l aninaser[ de hain[ (or fi =tiut ei c[ pe acolo nu era chip de
trecut?), =i prin dosul lor o ia în sus, la deal. «Ziceai c[ n-am s[ trec?
Ba am s[ trec!» =i se târâie mai departe, la deal, îndârjit. De ce s[ se
bage peste mitralier[ dac[ poate s[ taie drept în sus =i s[ ias[ taman
lâng[ pod, acolo pânde=te când nu-i nimeni (poate s[ fie p[zit drumul
n-or mai p[zi chiar toat[ palma de loc lui o =chioap[ îi trebuie)
=i trece drumul. Pe sub pod o s[ treac[! De acolo o ia repede în sus,
spre sat, merge de-a lungul nucilor, nu... mai bine s[ \ie valea, tot pe
gârl[, pân[ la cap[t, acolo taie col\ul satului, urc[ oleac[ la deal =i
iese taman la casa m[tu=ii. «Intr[ mai repede, într[, Isai. S[ nu te
vad[ careva c[ ai venit», Isai se d[ dup[ u=a tinzii, Mihai trânte=te
z[vorul... Aude Isai c[-l întreab[ ceva, dar nu pricepe ce-l întreab[.
R[sufl[ greu, des, abia-=i trage sufletul. Trecuse drumul, era de acum
aproape, ajunsese la prima cas[, nu-i mai r[m[sese atâta, deodat[ l-au
v[zut, au strigat, el a rupt-o de fug[, ei au început s[ împu=te, Isai
fugea, se trântea la p[mânt, =edea o secund[-dou[ a=a cum l-a înv[\at
bunelul s[ fac[ (i-a povestit odat[ bunelul cum a fugit cu înc[ unul
pe sub gloan\e, în b[t[lia cealalt[, bunelul se trântea la p[mânt, apoi
iar se scula, iar acela nu vroia s[ se trânteasc[, striga, suduia, iar bune-
lul îi zicea: «Culc[-te, omule!» acela nu, ori c[-i era lene, ori c[-i
era ru=ine, nu se culca; zic, când a ajuns bunelul la tran=ee, s-a uitat
înapoi, acela nu era), apoi dintr-odat[ zvâcnea de jos =i o lua iar
înainte. +i fuga, fuga, fuga.... Mihai =i m[tu=a l-au auzit ori l-au v[-
zut, i-au deschis =i el a intrat... «Ile! Unde-i Ile? Ile-i la voi? întreab[
Isai. Am venit dup[ Ile, mama a zis s[ mearg[ acas[...». Isai se opre=te:
în dreapta, dincolo de tufari, s-a auzit un zgomot, parc[ s-au auzit
vorbe. Se apleac[, se lipe=te de p[mânt s-a mi=cat ceva ca ni=te
umbre de oameni. St[, a=teapt[... Poate acolo-i mitraliera care a tras
de-a luat foc iarba la picioarele lui? Se trage înd[r[t împingându-se
cu coatele. Deodat[ bag[ de seam[ c[ o umbr[ se scoal[ =i porne=te
înspre dânsul. Isai o ia la fug[ la deal, în patru labe. «M-au v[zut. Vin
dup[ mine. Acu o s[ trag[!» Pe nea=teptate tufarii se termin[ =i în
fa\a lui e loc curat. Livezile au r[mas în stânga, dincoace de p[dure
(se vede c[ p[durea-i dincolo de dunga neagr[ poate într-adev[r
dunga ceea nu-i decât marginea p[durii, nu gârla, dac[ nu-i gârla
atunci de ce se clatin[ a=a? numai stuful poate s[ se clatine s[ se
clatine? dar nu-i pic de vânt dac[ nu-i gârla înseamn[ c[ s-a r[t[cit
atunci satu-n care parte s[ fie negre=it c[ gârla, cum era s-o
treac[ f[r[ s[ simt[?) =i Isai uitând c[ poate s[ fie observat porne=te
s[ alerge în tot statul lui într-acolo unde trebuie s[ fie drumul. Dac[
ajunge la drum, g[se=te =i gârla, c[ drumul peste gârl[ e, peste pod,
=i dac[ o s[ g[seasc[ podul acolo-i =i satul. |i-aduci aminte, m[i Ile,
cum ne-am r[t[cit când ne-am dus cu h[itul la m[tu=a? Abia am trecut,
am ie=it pe mal, când m[ uit nu e=ti. Te strig: «Unde e=ti, Ile m[i?»
Zbor fr`nt 189
«Aici, bade!» Strigai ca de pe ceea lume din groapa cu om[t. Crezi c[

de ce-am r[t[cit? Tu tr[geai la stânga, eu la dreapta, tu la stân-
ga... +i-ai v[zut unde am ie=it? De mult trebuia s[ fim în sat, iar noi
tot pe deal mergeam. Câmpul alb, nici duh de om, nici h[m[it de
câine... Ai început a scânci: «De ce n-ajungem, bade, c[ mi-i frig».
«Eh, Ile, îmi vine s[-\i rup urechile... Da, mai am =i câteva palme pentru
tine. Ie-\i-le, dragul badei, c[-s ale tale. Auzi?» Isai se poticne=te =i
cade. +i cum cade, vede în fa\a lui crescând ceva negru =i mare =i
nalt. Uruie înfundat, tot mai aproape, mai aproape. Uruie mai tare.
Isai simte cum p[mântul sub mâinile lui, sub picioarele lui prinde a
se cutremura, a se cl[tina... Momâia mare, neagr[, cât casa, vine asu-
pra lui. Isai se trage înapoi, d[ înd[r[t întors cu fa\a spre ar[tarea
ap[rut[ pe nea=teptate. Umbra se mi=c[ tot spre dânsul, mai aproape,
mai repede. Iat-o la zece pa=i la cinci la doi la un pas. Isai
cade pe-o parte. Cerul deasupra lui se întunec[ tot. Închide ochii. Aude
un huruit asurzitor deasupra lui... Când î=i vine în fire... Ce-a fost
tanc? camion? alt[ ma=in[? nu poate s[ în\eleag[. Dar a trecut...
A trecut... Putea s[-l calce, s[-l striveasc[. Bine c[ a dovedit s[ se
fereasc[! Abia atunci î=i aduce aminte... Avea =i ni=te pete galbene.
Erau ochii momâiei. De ei s-a speriat. Ni=te ochi abia v[zu\i. Ei l-au
însp[imântat mai tare. Ei =i cl[tinatul p[mântului. Ce-a fost? Ce-a
trecut pe lâng[ dânsul? Urmele, s[ vad[ urmele, de ce-s urmele... Se
târâie înainte. Pe aici a trecut momâia. Trage cu palma pe p[mânt. Pe
nea=teptate simte sub mân[ p[mânt tare, b[t[torit, neted... Nisip...
Drumul! A ajuns la drum! D[ cu mâinile, cu palmele într-o parte, în
alta, s[ vad[ dac[-i într-adev[r drumul, nu-i numai urma l[sat[ de
cine =tie ce lighioan[ cu motor, când dintr-o parte, tot dintr-acolo de
unde a venit ar[tarea, r[sare alt[ lighioan[. Vine fuga încoace! Abia
dovede=te s[ se deie de-a rostogolul în =an\, =i pe drum trec una dup[
alta alte momâi. St[ Isai în =an\, le vede trecând: patru, =apte, opt
î=i d[ seama ce-s: tunuri, tunuri trase de camioane treisprezece,
cincisprezece... Uite ce \evi lungi au! Ce fel de tunuri s[ fie? Parc[ îl
aude pe c[pitan: «Cum era \eava?» «N-am observat!» «Cum te-ai uitat
de n-ai observat?» «Am v[zut, dar...». «Nu se poate, b[iete! S[ înve\i

a observa totul. La r[zboi dintr-un am[nunt, dintr-un fleac po\i desco-
peri...». Unde naiba s-o fi ducând tunurile amu, noaptea? Nu-i chip
s[ treci drumul de r[ul lor. N-au avut când trece ziua?! Stai c[ astea
de la urm[ încetinesc din mers. Vor s[ opreasc[! «Dracu s[ v[ ieie!
Dac[ opresc aici, ce-am f[cut?» Isai se vede deodat[ înconjurat din
toate p[r\ile de ma=ini, solda\i... Solda\ii se apuc[ s[ sape gropi... vor
s[ a=eze tunurile... or s[ sape toat[ noaptea? St[, a=teapt[, pânde=te
un moment s[ se ridice, s[ ias[ dintre dân=ii, dar ei îs mul\i, to\i îm-
prejurul lui, d[ într-o parte, în alta nu vede nici o ie=ire... Odat[ î=i
pierde r[bdarea, se scoal[ =i o rupe la fug[ printre solda\ii care sap[.
Unul dintr-în=ii îl vede... numai unu... nici m[car nu strig[ c[tre
ceilal\i: «Ia uita\i-v[ cine-i aista?» pur =i simplu ridic[ hârle\ul, îl
repede în el, îi crap[ capul, Isai cade, nici nu icne=te, se întinde la
p[mânt, nici nu d[ din picioare (ca iepurele pe care l-a lovit el cu
sapa la vie când pr[=ea nici nu l-a v[zut =edea dup[ o tuf[ de
buruian[ nici n-a mec[it m[car era un puican ne=tiutor =i
mititel). «Nu! N-am s[ =ed!» +i când vede c[ între ma=inile care merg
încet, una dup[ alta, se face o porti\[, se adun[ ghem =i într-o secun-
d[-i de cealalt[ parte de drum. St[ culcat pe pântece (aici iarb[ nu-i,
a cosit-o cineva ori n-a crescut deloc). M[=inile au trecut toate prin
fa\a lui. De aici se vede mai bine împrejur, se vede drumul ceva
mai nalt, se vede locul într-acolo, spre mal, departe, iar de undeva
din stânga parc[ a adiat miros de ap[. Ma=inile s-au dus... vreo
dou[zeci de ma=ini... unde s-o fi dus oare? «Ia seama, b[iete, s[ ob-
servi =i s[ \ii minte tot ce vezi!» Dr[cia dracului! se înfurie Isai, i se
bag[ în cap fel de fel de gânduri, fel de fel de prostii... Fel de fel de
glasuri îi vuiesc în cap! Întreb[ri, glasuri, întreb[ri! Isai flutur[ din
cap (numai de nu l-ar ame\i somnul nop\ile acestea a dormit pu\in
atât cât a picurat sub nuc, acolo la c[pitan în c[su\a ofi\erului
numai se f[cea c[ st[ cu ochii închi=i n-a dormit o secund[
auzea pa=ii B[rbosului: trop, trop, trop! se vede c[ o dat[ tot a
a\ipit, pesemne a apucat a visa ceva se f[cea c[ fuge, c[-l ajunge
Zbor fr`nt 191
cineva, vroia s[-l împu=te =i el \ip[, strig[, d[ din mâini, dar acela îl
ajunge când a deschis ochii, B[rbosu st[tea deasupra lui dup[
fa\[ se vedea c-a auzit ceva din gura lui, oare n-a vorbit ceva despre
c[pitan? despre c[pitan? chiar s[ fi vorbit, amu ce-i pas[?
nu mai d[ ochii cu domnul ofi\er, nici cu B[rbosu, nici cu c[pitanul
poate numai cu Timo=a, s[ se întâlneasc[ Timo=a? ce l-a mai
p[c[lit seara asta cum a fugit de dânsul? stai, Timo=a, m[ duc
oleac[ de la vale de c[soaie =i apoi intr[m... tu nu mergi? Du-te, am
s[ te a=tept a=teapt[-m[, Timo=a), flutur[ s[ scape de întreb[rile
sâcâitoare: trebuie s[ se porneasc[, s[ porneasc[ spre sat. Dar pe
unde? De-a lungul drumului. Dac[ întâlne=te iar[ ni=te ma=ini? Ori
poate drumu-i p[zit? Nu, o s[ taie piezi=, s[ ias[ mai sus de pod, aco-
lo o s[ apuce pe gârl[-n sus, tot în sus, pân[ lâng[ sat. Ceva mai înco-
lo de la marginea drumului se ridic[ p[durea înalt[, dreapt[ (asta-i
p[durea!), se v[d câ\iva copaci din margine, iar pân[ la p[dure nu-i
atâta. Acolo dac[ scapi între copaci, te dai dup[ o tulpin[, dup[ alta
=i... Da, dar în p[dure-i întuneric, cum s[ mergi? Te r[t[ce=ti... Mai
bine s[ mergi de-a lungul drumului. +i Isai porne=te de-a lungul
drumului (oare bunelul =tie? de unde s[ =tie? doar de i-a spus
Timo=a înc[ poate s[-l zgâl\âie pe bunelul: «Unde-i b[iatul?». Cine
c[pitanul s[ cread[ c[ m[ ascunde iar Timo=a... bunelul poate
s[ zic[: «Nu l-am v[zut!» o s-o p[\easc[ Timo=a dar ce, c[pitanu-i
prost? câte =tiri i-am adus noaptea când am trecut... cu mare
greu am g[sit cuiburile noi de mitralier[ erau pe mal, mult mai
sus decât unde zicea c[pitanul =tia el câte-am tras? B[rbosu m[
a=tepta de mult dac[ nu intram în ap[ s[-mi ud hainele iar[ nu
mai vedeam soarele a doua zi =i copacul i l-am ar[tat...).
Ta-ta-ta-ta! Iu-iu-iu!
Isai cade. Simte c[-l love=te ceva în cap, în tâmpla stâng[, în um[r.
Se întoarce pe partea dreapt[. D[ s[ ridice mina, mâna nu-l ascult[.
Ce-i cu dânsul? I-au spart capul, tâmpla... L-au observat... Se aude
vorb[, îs aproape, aproape. L-au v[zut. Vin s[-l ieie. S[-l ieie? Ii ucis?
Dar de ce aude vorbele? Ori îi r[nit numai? }=i adun[ toate puterile,
ridic[ mâna stâng[, o duce la cap, simte cald între degete. R[nit... }i
vuie=te în cap: uuu! Dac[ st[ aici, îl prind! Îl prind!!! Se ridic[ de jos,
se repede înapoi, se rostogole=te peste drum, ajunge dincolo, în cel[lalt
=an\, unde este iarb[ (când s-a ridicat, a v[zut câteva umbre venind
spre dânsul, adic[ într-acolo unde fusese el. Cred c[ l-au împu=cat,
vin s[ vad[ ce-i. Oare au r[mas urme de sânge? O s[-l g[seasc[ dup[
urme. Noaptea? Nu, ziua. Pân[ la ziu[ el o s[ fie departe). Fuge prin
iarb[ de-a lungul drumului, nici el nu mai =tie încotro fuge (n-a putut
r[zbate n-a r[zb[tut prea de-a dreptul a luat-o s-a gr[bit,
trebuia s-o ieie mai pe ocolite acum =tie el ce-o s[ fac[...).
Halt!
Un strig[t, o serie de gloan\e (deasupra, împrejur) =i-n clipa când
r[sun[ strig[tul, o lumin[ orbitoare îl love=te-n ochi. «Gata... Am
ajuns...». Isai se scoal[ în picioare, dar uit[ c[ trebuie s[ ridice mâinile,
pentru care gre=eal[ ia un vârf de cizm[ în spate. Cizma nu nimere=te
unde era socotit s[ nimereasc[, îl love=te sub genunchiul drept, Isai
scap[t[ de picior =i cade într-un genunchi.
Auf!
Se scoal[ de jos, ridic[ mâinile, ochiul de lumin[ sare asupra lui,
fuge împrejurul lui, la capul lui, la picioarele lui, la mâinile lui, la
fa\a lui...
«Te-au prins? De ce n-ai fugit, tat[? Era p[durea aproape, aproape

livezile, te ascundeai =i sc[pai». Isai se a=tepta la o asemenea întreba-
re, se gândea c[ b[iatul o s[ i-o pun[, desigur, nu acuma când va
mai cre=te =i o s[ aib[ vreo doisprezece-treisprezece ani câ\i avea el
atunci. Ce alta putea s[ r[spund[ decât ce a fost =i cum a fost? +i
când se gândea în mintea lui cum s[-i r[spund[, când se gânde=te,
stând a=a cu spinarea lipit[ de malul drept, înalt =i galben, simte cum
sub picioarele lui muchiile de piatr[ se macin[, apa le spal[ cu
încetul =i sub greutatea lui ele se sfarm[, se desfac, se scurg în ap[, =i
apa acum s-a ridicat =i i-a acoperit degetele, i-a trecut mai sus de
meri=oare, îi linge pulpele (o simte, apa, n-o vede, \ine ochii închi=i =i
Zbor fr`nt 193
aude cum cad din în[l\ime asupra lui l[stunii, nour greu, le aude
lip[itul aripilor, \ipetele, vin =uierând ca ni=te ace lungi, sub\iri asupra
lui), nici malul cel[lalt nu-l vede, numai pe b[iat îl vede, dar nu cu
ochii, altfel nu =tiu cum, îl vede alergând de-a lungul apei încolo =i
încoace, apoi deodat[ se opre=te, ridic[ mâinile =i strig[ peste ap[,
dar nu se aude ce strig[... Da, strig[ la dânsul, la tat[-s[u, îl cheam[
s[ vin[. Strig[, dar Isai nu-l aude =i nici nu-l vede st[ sleit de puteri,
cu spatele lipit de peretele înalt, drept =i galben, cu urme negre r[mase
de la apele de demult, din an, din an\[r\ sau poate de mai mul\i ani,
st[ cu ochii închi=i =i simte cum se ridic[ apa tot mai sus, cum i se
duc picioarele tot mai jos în ap[, cum cad asupra-i \ipetele lungi,
ascu\ite, lucitoare, s[-l str[pung[, s[-l \intuiasc[ pentru totdeauna de
acest mal înalt =i drept =i galben, cu urme negre de be\e m[run\ite
impregnate în el. «Nu, n-am putut s[ fug. Nu aveam unde s[ fug. M-au
înconjurat nem\ii din toate p[r\ile (parc[ r[s[riser[ din p[mânt
tot târându-m[ am dat peste dân=ii erau mul\i, poate c[ mitraliera
era acolo ori vreo groap[ în care dormeau), m-au împresurat cu to\ii
=i au început a m[ achipui, a m[ pi=ca s[ vad[ dac[-s într-adev[r om
viu ori vreo ar[tare (de unde s-a luat om str[in pe acolo?), iar mie
nu =tiu de ce mi se p[rea c[ ei îs ni=te umbre, ni=te ar[t[ri, poate de
aceea c[ eram obosit, oropsit, a=a de nec[jit (amu când m[ gândesc
ce-am sim\it atunci: fric[? spaim[? groaz[? mi se pare c[ nu m-am
speriat deloc, parc[ =tiam dinainte c[ a=a o s[ se întâmple, o s[ m[
prind[ =i...). Mi-era totuna. De acum uitasem unde m-am pornit, cine-s,
ce caut... V[zusem departe spre r[s[rit un punct luminos era o
lumini\[ arzând, poate o stelu\[ am prins a privi la lumini\a aceea
=i nu-mi mai p[sa de nimic. Ei se învârteau împrejurul meu, m[
înghionteau, strigau, m[ izbeau înainte mie nu-mi p[sa, eu nu eram
eu, ci cu totul altul. Numai când am sim\it c[ unul m[ apuc[ de c[ma=[
=i-mi ridic[ poala în sus, de dinainte, iar altul apuc[ de fundul panta-
lonilor =i-i trage în jos, mi-am zis: vor s[ m[ dezbrace! s[-mi ieie
hainele? le-au pl[cut hainele mele boite cu coaj[ de nuc[... =i mi-a
venit a râde (zic, amu când mi-aduc aminte îmi vine a râde, dar cred
c[ =i atuncea tot a=a îmi venise a râde, numai c[ nu =tiu: am râs ori
ba, nu \in minte), =i când mi-a venit s[ râd, m-am gândit: poate s[
m[ dezbrac singur? adic[ cum s[ m[ dezbrac? s[-mi scot c[ma=a =i
pantalonii, s[ stau în fa\a lor a=a cu pielea goal[ =i s[-i întreb: «Care
din voi are nevoie de hainele mele? Tu? Tu? Tu? Poftim, ia-le c[ mie
nu-mi trebuie» =i s[ i le azvârl aceluia în fa\[: «Ia-\i-le», s[ m[ întorc
=i s[ m[ pornesc într-o parte. Ei... s-or da to\i în l[turi, m-or l[sa s[
trec, =i eu m-oi duce pân[ voi ajunge la mal, la ap[, acolo oi c[lca cu
un picior, cu cel[lalt în ap[, =i a=a oi merge pân[ s-a ridica apa la
brâu, la gât, mai sus decât capul =i m-a acoperi apa cu totul. Dar dac[
or trage? Dac[ or trage =i m-or ucide? S[ mor gol? Gol în fa\a lor?
S[-=i bat[ joc de mine, de trupul meu? Cum =i-au b[tut joc de Ile,
cum =i-au f[cut râs de sora mea?...». +i în clipa aceea mi-am adus
aminte de to\i ai no=tri: de mama, de frate, de sor[-mea, de bunelul
=i deodat[ l-am v[zut pe tata, dar numai fa\a i-am v[zut cum îl \ineam
minte era neras, venise de la lucru =i m-a g[sit lâng[ poart[ f[când
ni=te gropicele, în care turnam \[rân[ =i ziceam c[-i ap[, iar gropicelele
ziceam c[-s fântâni =i scoteam ap[ din fântâni =i d[deam la vite s[
beie, =i vitele mele erau ni=te g[vane de lingur[, de linguri de fier, de
linguri de lemn, mai mult de aluminiu, lunguie\e, albe oi, vaci (cele
mari erau vaci, cele mititele erau oi le p[scusem toat[ ziua, seara
le adusesem acas[ =i taman când le ad[pam a venit tata de la lucru).
Mi-am adus aminte de tata =i am strigat odat[ tare, cât am putut de
tare: «Ta-a-t[!» Umbrele dimprejurul meu au izbucnit în râs, din vor-
bele lor am în\eles c[-mi zic s[ mai strig o dat[, mai tare, dar s[ strig
«mam[», c[ tata poate s[ n-aud[, =i iar hohote de râs. Dintr-odat[ au
amu\it to\i, s-au dat într-o parte (chiar =i acela care se moco=ea s[-mi
trag[ pantalonii în jos, eu m[ luptam cu dânsul, el m[ lovea peste
mâini s[ nu \in), =i în fa\a mea a ap[rut o umbr[ înalt[. M-a luminat
iar din cap pân[ în picioare cu lanterna, mi-a pus mâna pe um[r, mi-
a sucit b[rbia într-o parte, în cealalt[, apoi mi-a ar[tat cu degetul s[
m[ întorc ca s[ m[ vad[ din toate p[r\ile, m-a întors iar cu fa\a la
dânsul =i mi-a înfipt lumina lanternei drept în ochi, n-am putut =i i-am
Zbor fr`nt 195
închis. Atunci m-a cuprins deodat[ frica: am în\eles c[ de aici nu mai

ies, nu mai pot s[ fug, c[ la m[tu=a n-am s[ ajung niciodat[, pe Ile n-am
s[-l g[sesc, nimeni n-o s[ =tie unde-s aruncat, nimeni n-o s[ =tie unde
s[ m[ caute m[car bunelului s[-i fi spus c[ trec dincoace, m[car el
s[ =tie, c[ nici Timo=a nu =tie, nimeni, =i ai=tia n-o s[ se por[ie mult
cu mine una, dou[ =i au terminat... Când, deodat[, aud nu departe
de mine, undeva în iarb[ sunet de telefon Cineva învârtea la telefon,
vorbea, striga ceva, t[cea o vreme, pesemne c[ asculta, =i iar striga,
mai tare, nu trec nici cinci, cel mult zece minute, aud c[ vine mai
neauzit[, de undeva dintr-o parte, f[r[ lumini =i zgomot, o motociclet[,
m[ arunc[ ei într-însa =i peste... câte minute or fi trecut? eram în fa\a
domnului ofi\er, iar neam\ul care m[ adusese st[tea drep\i lâng[ dunga
u=ii =i m[ privea chiorâ= pe sub sprâncene (dup[ cum am aflat mai
pe urm[, B[rbosu m[ a=tepta la mal, eu nu veneam, iat[ c[ sosisem,
dar adus de altul), iar domnul ofi\er, cum am intrat, a întors capul
numai, a gr[it ceva c[tre cel ce m[ adusese, acela a salutat =i a ie=it =i
am r[mas numai eu =i domnul ofi\er...».
Se uit[ Isai împrejur =i se bucur[ c[ a sc[pat de acea gloat[ =i a

nimerit, prin cine =tie ce minune, nu la altcineva, ci la domnul ofi\er,
tat[l lui, acela care o s[-l ieie în \ara lui, s[-l deie la înv[\[turi =i o s[-l
fac[ om mare, poate chiar general, numai s[ fie b[iat de treab[ =i
cuminte =i ascult[tor. În primele câteva clipe, în minutul întâi s-a
bucurat, mai ales când s-a v[zut sc[pat de lunganul care tot drumul
cât l-a dus, adic[ l-a adus încoace cu motocicleta, l-a \inut cu o m`n[
de dup[ cap, nu cumva s[-l pr[p[deasc[ prin tufari =i buruieni pe
întuneric (Isai, de bun[ seam[, a vrut s[ sar[, l-a încercat gândul de
câteva ori, dar îl \inea cle=tele de grumaz!) =i, mai ales, s-a bucurat
când a r[mas în doi cu domnul ofi\er =i nu era nimeni, nici m[car
B[rbosu, pe care totdeauna parc[-l \inea în spinare. La început s-a
bucurat, în cele câteva minute de la început, dar dup[ ce r[mâne cu
domnul ofi\er, Isai ia aminte împrejur, se uit[ =i deodat[ observ[ mirat
(crezuse c[-i tot în c[su\a unde fusese de atâtea ori), c[ nu-i acolo, e
într-un fel de groap[; aici, unde-i el acum, nu se v[d cele doua

ferestruici pe care le =tie una în fund, în dreptul c[reia st[tea atunci,
prima dat[, ofi\erul =i capu-i ardea ro=u-sângeriu, nici ferestruica din
dreapta în care se leg[nau cele câteva dungi negre umbrele copacilor
asta-i o groap[ f[r[ u=i, f[r[ ferestre, cu pere\ii de p[mânt, =i numai
masa e tot aceea, lat[, masiv[, numai jil\ul e tot acela, greu, masiv,
cu picioarele groase, =i picioarele mesei =i picioarele jil\ului în care
=ade domnul ofi\er... Isai simte c[-l trec fiorii: oare nu cumva l-a dus
în alt[ parte, la alt ofi\er, =i degeaba s-a bucurat c[ a nimerit la cel pe
care-l =tia, se uit[, dar nu-l recunoa=te, nu-i acela... +i-aduce aminte
când l-a împins lunganul din urm[, n-a intrat pe u=a peste pragul
c[reia c[lcase de atâtea ori, =i când c[lca sim\ea cum se duce în jos
a coborât pe ni=te trepte de p[mânt... A în\eles îi într-o groap[
col\ul din dreapta sus, cu câteva urme de cuie mari, nu-i... acela la
care =i-a a\intit privirea când l-a fript la obraz... apoi pumnul s-a ridicat
=i s-a oprit în aer... e într-o groap[, într-un blindaj adânc în p[mânt...
poate c[ s-a mutat el în alta parte?... de ce s[ nu se mute? oare aista-i
domnul ofi\er? Vrea Isai s[ mai încerce o dat[, poate-l recunoa=te...
vede dincolo de mas[ un rând de aparate telefonice, unul lâng[ altul...
lâng[ ele nimeni (la c[pitan erau câ\iva solda\i vorbeau mereu
aici nu se vede nimeni dovede=te domnul ofi\er s[ r[spund[ =i s[
vorbeasc[ singur la toate de odat[?), telefoanele tac, domnul ofi\er
tace în jil\ul lui, Isai a nu =tiu câta oar[ î=i poart[ ochii spre dânsul...
nu poate s[-l vad[... lumina care arde deasupra lui, deasupra capu-
lui, e a=a de puternic[... parc[ însu=i domnul ofi\er arde, e tot înv[luit
în lumin[, sc[ldat în lumin[ alb[, orbitoare. Nu se poate uita Isai la
dânsul, pleac[ ochii, se uit[ la picioarele sale goale, la podeaua de
p[mânt, podeaua-i neagr[, rece, plin[ de urme de c[lcâie de ciubot[
ca =i acolo, =i tot a=a de b[t[torit[ ca =i acolo, numai c[... nu-i în
c[su\[... asta-i o groap[... N-o fi cumva groapa unde l-au aruncat când
l-au prins prima dat[?... atunci c[su\a trebuie s[ fie al[turi... domnul
ofi\er s-a mutat în groap[, ori... avea groapa o ie=ire în c[su\[ =i el n-a
g[sit-o atunci... scara într-adev[r exist[... domnul ofi\er doar =i-a mutat
Zbor fr`nt 197
masa, jil\ul, telefoanele... de ce le-a mutat? de ce s-a mutat aici? Dom-

nul ofi\er =ade în jil\ul lui =i tace. Isai se uit[ în p[mânt =i tace
oare acesta-i domnul ofi\er ori e altcineva?... De ce tace, de ce nu-l
întreab[ nimic: unde a fost, ce-a v[zut, ce ve=ti i-a adus?... imediat îl
în\eap[ alt gând: =i eu... ce-am s[-i r[spund? s[ m[ gândesc ce s[
r[spund... dar domnul ofi\er nu-l întreab[, nu zice nimic, parc[ Isai
nici n-ar fi aici. Atunci în\elege Isai c[ domnul ofi\er îl a=teapt[ pe
B[rbosu, s[ vie de la mal, pesemne l-a trimis pe lunganul cu motocicle-
ta dup[ B[rbosu. O s[ vin[ =i atunci o s[ înceap[ a-l cerceta cum =tiu
ei... În clipa asta îi cade ceva în cap acoperindu-i umerii, =i tot în
clipa asta aude glasul lini=tit, dar aspru, t[ios al domnului ofi\er:
Îmbrac[.
O hain[... i-a aruncat-o domnul ofi\er... lunec[ jos, la picioarele
lui... asta-i tunica pe care i-a dat-o atunci domnul ofi\er s-o poarte. A
c[zut jos, privirea se opre=te asupra ei... vulturul cusut la piept în
partea dreapt[... st[ cu aripile întinse-n p[r\i, cu ghearele desf[cute,
cu clan\ul strâmb. Deodat[ începe a cre=te, se face mare vulturul, se
desprinde de pe tunic[ =i se repede asupra lui Isai, tot mai mare, mai
însp[imânt[tor vulturul...
Îmbrac[!
Se apleac[, ridic[ tunica, îi caut[ mâneca (s-o îmbrace de ce s[
n-o îmbrace? dac[ zice domnul ofi\er), dar glasul îl plesne=te-n
fa\[:
Stai! Nu mi=ca!
R[mâne cu mâna întins[, cu tunica în mân[, cu vulturul aproape gata
s[-i înfig[ ghearele-n obraz, s[-i deie cu clan\ul în ochi... Mâna-i tremur[
(s-a speriat c[ strig[ domnul ofi\er? l-a mai auzit strigând dar nu
strig[! de ce s-a speriat?), tremur[, scap[ tunica... s-o ieie? s[ se aplece?...
pe nea=teptate privirea i s-a fixat asupra domnului ofi\er, vrea s[ =i-o
mute în alt[ parte... n-o poate dezlipi... Domnul ofi\er s-a întors pe
jum[tate c[tre dânsul cu tot cu jil\, st[ cu capul dat pe spate =i mâinile
puse cruci= pe piept, st[ =i-l prive=te printre genele întredeschise.
Ridic[.
Nu se poate apleca s-o ridice. Simte c[-i destul s[ se aplece, nu-

maidecât o s[ se întâmple ceva o s[ cad[ =i n-o s[ se mai poat[
scula, neam\ul o s[-l izbeasc[ cu ceva în cap, cu ciubota, cu pum-
nul... Oare chiar poate s[-l loveasc[? Nu se apleac[, st[ drept, cu ochii
\int[ la fa\a domnului ofi\er, la capul lui alb, aprins, peste care se
cerne din tavan ni=te cenu=[ alb[.
Îmbrac[!
Domnul ofi\er ia tunica cu vârful cizmei =i i-o arunc[-n fa\[. Isai o
prinde (s-o îmbrace? s[ n-o îmbrace? de ce s[ n-o îmbrace, dac[ zice
domnul ofi\er?) =i încâlcind mânecile, o îmbrac[, începe s-o îmbrace.
Domnul ofi\er vede c[ Isai tremur[, se scoal[ din jil\, îl ajut[ s[ îmbrace
tunica, apoi îi pune mâinile pe umeri, îl prive=te în ochi, de aproape
(ce reci i-s ochii ca de mort) =i zice:
Fiul meu, te-ai întors... Atâta te-am a=teptat... =i tu nu veneai,
fiul meu... Credeam c[ nu mai vii... Te-a oprit cineva în drum spre
mine?... Te-a re\inut cineva? Cine-a îndr[znit? Spune-mi.
Isai face semn cu capul: nimeni.
Atunci de ce-ai întârziat atâta? Curând plec[m, ne ducem în
cea mai puternic[ \ar[ din lume Germania, patria mea, dar care
va fi =i a ta, patria ta... De ce-ai întârziat atâta, b[iete? Ori poate te-ai
r[zgândit =i nu mai vrei s[ mergi cu mine, s[-mi fii fecior?
Isai face cu capul: nu m-am r[zgândit.
Deci mergem?
Când? întreab[ Isai speriat c[ o s[-l ieie chiar acum, o s[-l
bage într-o ma=in[, o s[-l încarce într-un vagon =i o s[-l duc[
departe pe alte p[mânturi, printre oameni necunoscu\i, str[ini, r[i,
=i nu-=i va mai vedea niciodat[ satul, pe mama, pe bunelul... =i
adic[... de ce nu s-ar duce? O s[ vad[ lumea, poate chiar ajunge
general? Dup[ aceea se va întoarce acas[... Domnul ofi\er o s[-i
deie voie. De ce s[ nu-i deie voie?.. Atâtea servicii i-a f[cut, i-a
adus =tiri de dincolo, taman ce-l interesa: =i unde-s tunurile, =i
unde-s tancurile, =i unde-i =tabul. Despre =tab, bun[oar[, i-a spus
c[ chiar în diminea\a când a trecut prin cea\[ a auzit bubuituri pe
Zbor fr`nt 199
coasta dealului =i s-a dus s[ vad[ ce-i acolo, a v[zut c[ n-a r[mas
decât o gr[mad[ de bolovani =i pietre din Moara-Veche =i mul\i
solda\i uci=i, solda\i =i ofi\eri. Îi c[rase de acum de acolo, el chiar
a v[zut cum îi c[rau =i domnul ofi\er era foarte mul\umit de ve=tile
aduse de dânsul...
Când?! a zâmbit domnul ofi\er. Isai a plecat ochii =i pe sub bra\ul
lui a v[zut harta. Era pe mas[ desf[cut[ în fa\a jil\ului în care =ezuse
domnul ofi\er, iar pe ea pistolul domnului ofi\er mic, negru, lucitor.
Vrei s[ =tii când? Te gr[be=ti? Vrei s[ plec[m mai repede?
Isai: vreau.
De aceea ai venit... a=a târziu?
M-am pornit devreme...
Ce c[utai la =osea?! Domnul ofi\er îl apuc[ de gulerul tunic[i.
«I-a spus lunganul... =tie... S-a priceput c[ am vrut s-ajung în sat».
Ce c[utai pe acolo?
M-am r[t[cit.
Unde-i soldatul meu?!
«Soldatul? Care soldat? Ah, B[rbosu...».
Nu l-am v[zut.
«De ce m[ întreab[? De ce m[ întreab[ pe mine? De unde s[ =tiu?
O fi crezând c[...».
Nu l-am v[zut, domnule ofi\er.
Nu l-ai v[zut? A ie=it s[ te întâlneasc[... De ce-ai întârziat? Ce
c[utai la =osea?
M-am r[t[cit...
Isai nu mai poate s[ se uite în ochii domnului ofi\er i se întu-
nec[-n ochi.
Ai vrut s[ fugi?
«Unde s[ fug? De ce s[ fug».
Ce fac ru=ii? Ai aflat?
«S[ zic c[ n-am v[zut nimic, c[ n-am putut r[zbate la râpa împ[du-
rit[ unde m-a trimis? N-o s[ m[ cread[. O s[ zic[ c[ n-am vrut, m-am
temut s[ m[ duc...».
Am aflat.
Spune! îl strânge cu amândou[ mâinile de guler, gulerul tunicii
îi îngust, îi scap[ dintre degete, atunci apuc[ =i gulerul c[m[=ii din
pânz[ boit[ cu coaj[ de nuc[, îl strânge a=a ca s[ poat[ spune nici
mai mult, nici mai pu\in decât i se cere. Spune!
Am v[zut... Au venit... tancuri...
Tancuri?! îl sl[be=te pu\in domnul ofi\er. Unde? Arat[!
Îl trage la mas[ s[ g[seasc[ pe hart[ locul unde-a v[zut tancurile.
Isai î=i târâie picioarele pentru ca nu cumva s[ se ating[ de ciubotele
domnului ofi\er (simte c[ dac[ le-atinge, o s[ se întâmple ceva groaznic),
s[ nu ating[ ciubotele domnului ofi\er cu picioarele sale descul\e,
r[nite, julite, pline de zgârieturi, de coji negre, coji însângerate.
Aici, arat[ cu degetul... Aici... Aici...
Dar dac[... într-adev[r sunt tancuri acolo cum s-a întâmplat cu
Moara-Veche?.. Amu-i amu: s[ pun[ mâna pe harta domnului ofi\er!
C[pitanul l-ar pupa în frunte. Ar l[s[-o =i pe mama s[ vin[ acas[, =i pe
dânsul l-ar l[sa în sat. +tii ce-ar face Isai? Ar cere la c[pitan un grup de
solda\i în frunte cu Timo=a =i s-ar duce la m[tu=a, l-a g[si pe Ile...
Domnul ofi\er îl înghionte=te: «Ei?!» «Dac[ spun a=a, poate s[ fie chiar
a=a, =i atunci? Am sim\it amu seara c[ ru=ii preg[tesc ceva. Preg[tesc?
+i dac[-i spun domnului ofi\er de tancuri =i tunuri? Înseamn[ c[ iar fac
una ca aceea cu Moara-Veche, dar mult mai gogonat[. De asta nu m-a
l[sat c[pitanul s[ m[ duc acas[, la bunelul? Asta-i! Ru=ii vor s[-i loveasc[
noaptea asta. +i dac[-i spun domnului ofi\er, înseamn[ c[-i dau de gol
pe ru=i?...» Am v[zut tancurile noaptea trecut[, când au venit...
Multe?
Vreo sut[?
B[iat prost! Mai mult de suta nu =tii s[ numeri?
+tiu, dar nu erau.
+i?...
S-au dus.
Încotro s-au dus? De ce s-au dus?
Isai d[ din umeri: nu =tiu.
Zbor fr`nt 201
Amu seara când m-am dus s[ v[d: sunt acolo? nu erau. Când
am ajuns... dac-a\i =ti cât de greu am r[zb[tut?... m-a v[zut unul cu
mitraliera... a tras în mine... a luat iarba foc =i... (spune ce-a p[\it
dincoace, apoi... cum erau s[-l prind[, dar i-a dat unuia cu piciorul în
pântece...=i a fugit...).
Ofi\erul ascult[, zâmbe=te... ori numai se face c[ zâmbe=te.
Ei?
Am v[zut... taman se duceau... ultimele... am num[rat vreo
zece... celelalte nou[zeci se duseser[.
Încotro?
Încolo, în sus... peste deal.
Ai v[zut bine? Poate erau îngropate în p[mânt?
Eu s[ nu v[d? Mi-am dat drumul =i am mers prin râp[, am
=uierat, nu era nimic, era pustiu...
Aici? domnul ofi\er arat[ cu \eava pistolului. Da?
Da! Isai se apleac[ de-asupra h[r\ii, vede fel de fel de semne
pe ea. Ce-ar mai vrea s-o înha\e =i s[ fug[!... S[ i-o duc[ în dar
c[pitanului... Pe hart[ sunt însemnate tunurile lor... +i acelea care au
venit amu... Le-au a=ezat cu \evile îndreptate asupra satului lui... Dac[
or începe a trage?... Dac[ n-or dovedi ru=ii s[ le distrug[?... Nem\ii
or d[râma satul, l-or =terge de pe fa\a p[mântului. Când oare o s[-i
loveasc[ ru=ii? Noaptea asta? Mâine? Cealalt[ noapte? Când? Imediat
cum lovesc, nem\ii î=i iau bulendrele dac[ or mai avea vreme =i...
Domnul ofi\er îl duce =i pe dânsul!
B[rci?!
B[rci? N-am v[zut. M-am uitat de-a lungul malului unde =tiu
c[ pot s[ fie, am umblat prin gârl[ nu-s.
În sat?
În sat? Nici în sat nu-s.
Dincolo de sat?
Unde am avut s[ v[d tancurile?
Aici, domnul ofi\er arat[ cu degetul. Aici ai v[zut? +tii ce-s
acelea b[rci?
Da, luntre...
Nu luntre! Moldovan prost. B[rci mari puse pe camioane.
A! face Isai. Am v[zut.
Ai v[zut? se bucur[ domnul ofi\er. Unde?
Tot acolo.
Unde: tot acolo?
Unde erau tancurile.
Aici?
Da, aici. Dar s-au dus.
Încotro s-au dus?
La vale. Pe =osea... Când am ajuns, taman se duceau... Amu
când m[ g[team s[ trec dincolo, zic: ia s[ v[d, mai sunt luntrele acolo?
S[ nu-l am[gesc pe domnul ofi\er. M[ duc =i v[d c[ nu-s. Când m[
uit mai bine, taman se duc, vreo câteva...
Se duc? Da?
Se duc.
+i tancurile? +i b[rcile? +i armata toat[ s-a dus? r[cne=te domnul
ofi\er, sare din jil\ =i-l apuc[ cu degetele lungi, tari, de gât. S-au dus to\i?
+i satu-i gol? Nu-i nimeni? Nici un soldat? Da?!
Îl strânge tare, mai tare. Degetele domnului ofi\er i se înfig în gât,
unghiile intr[ în piele, unghiile domnului ofi\er sunt ascu\ite, t[ioase.
«Vrea s[ m[ gâtuie, s[ m[ omoare... Dac[ nu m[ gâtuie, m[ împu=c[».
Isai iar d[ cu ochii de hart[... cu pistolul pe ea. N-o mai vede, harta,
vede numai pistolul, mic, negru, lucitor. De-ar pune mâna pe el... are
gloan\e. De-ar pune mâna pe el... Apoi s[ înha\e harta. S[ fug[... N-o
s[ aib[ cu ce împu=ca în urma lui... N-o s[ aib[... =i o s[ fug[... A=a, o
s[-l gâtuie... De ce nu-l sl[be=te? Simte c[ începe s[ se în[du=e... ridic[
mâinile... apuc[ cu mâinile lui de mâinile domnului ofi\er... mâinile
domnului ofi\er îs reci... mâini reci ca de mort... vrea s[ le desprind[
de gât... domnul ofi\er îi rânje=te în fa\[... din\ii lui mari, albi... nespus
de albi... parc[-s de mort.
Min\i! strig[ domnul ofi\er =i-l zgâl\âie a=a de tare, c[ i s-a cutremu-
rat creierul în cap. Min\i! Te împu=c! Te omor, pui de viper[! Bol=evicule!
Zbor fr`nt 203
O bubuitur[ puternic[. Se cutremur[ p[mântul. Acoperi=ul scu-

tur[ \[rân[ în cap. Pere\ii împroa=c[ praf. Masa se clatin[, salt[ de
pe un picior pe altul... }n aceea=i clip[ zbârnâie telefonul \ip[!
Domnul ofi\er îl izbe=te pe Isai în col\ul din dreapta, acolo unde
ar fi fost locul icoanei, dac[ n-ar fi în groap[, ci-n c[su\[, se repede la
telefon, din telefon se aude r[cnind un glas speriat.
A=a! A=a! A=a! repet[ domnul ofi\er.
Dup[ prima bubuitur[, la câteva clipe alt[ bubuitur[ r[scole=te
p[mântul, =i înc[ una, imediat prind glas =i celelalte telefoane, prind a
zbârnâi, a s[ri în sus, =i Isai deodat[ se pricepe c[ s-a început! Nu mai
are timp s[ se gândeasc[ ce-i r[mâne s[ fac[ domnul ofi\er se întoarce
spre dânsul, schimbat la fa\[, cu ochii mari, s[lb[tici\i, plini de furie,
strig[ ceva c[tre dânsul, repede mâna spre pistolul de pe mas[... Isai
î=i scoate într-o secund[ tunica, i-o azvârle-n cap =i ca un fulger \â=ne=te
pe u=[, pe sc[ri în sus, =i se arunc[ cu capul în noapte... Noaptea de
mult îl a=tepta s[ ias[ din groap[, din p[mânt. Cum îl vede, îl înv[luie
=i-l duce repede, cât mai repede de la locul acela... Fuge Isai cu mâinile
întinse înainte, noaptea-i întunecoas[, nu se vede nimic, copacii îs nal\i,
tulpinile groase, tufarii au crengile ascu\ite la vârf, copacii se apleac[
pân[ jos, el fuge cu mâinile întinse, încotro nu =tie, unde-o fi, numai
s[ fug[ din locul acesta, de la groapa asta. Fuge Isai =i parc[-l vede pe
domnul ofi\er, î=i desf[=oar[ tunica dimprejurul capului, o trânte=te jos,
o calc[ cu picioarele, alearg[ dup[ dânsul, pe scar[ se împiedic[ =i cade,
=i c[zând trage cu pistolul în urma lui. Ori poate n-a tras el? «Hei, dom-
nule ofi\er, la revedere =i drum bun! Ai s[ te duci în Germania singur,
eu n-am când s[ merg, mai am treburi pe aici...». Poate a tras santinela
care st[tea afar[ când l-a adus lunganul a v[zut o santinel[ ori
poate taman atunci se întorcea B[rbosu de la mal? Fuge Isai, nici el nu
=tie încotro, deodat[ aude în urma lui strig[te, împu=c[turi, parc[
aproape de tot, parc[-s departe, Isai fuge, noaptea-i întunecoas[, dar
parc[ se vede, copacii se desprind mari, negri, mai negri decât întu-
nericul, tufarii r[sar din întuneric =i-l p[lmuiesc cu crengile-n fa\[, Isai
fuge cu mâinile întinse =i deodat[ aude deasupra capului un zbârnâit
gloan\e! Împu=c[, dar nu dintr-acolo de unde fuge el din alt[

parte. Cineva strig[ cu glas ascu\it s[ steie, s[ opreasc[. Isai se trânte=te
la p[mânt, din fug[ se duce de câteva ori de-a capra, d[ peste o buz[
de mal, fuge în patru labe mai departe (iar a dat peste dân=ii! amu
încotro? credea c[ a sc[pat dac[ nimere=te iar în labele lor?). Se
suce=te la dreapta =i fuge iar, aici copacii îs mari, mai rari =i nu-s atâ\ia
tufari (s[ ias[ dintre dân=ii! dac[-l prind =i de data asta... dac[ încape
iar pe mâinile domnului ofi\er...), fuge, gloan\ele nu se mai aud, pa=ii
care se \ineau de dânsul au r[mas în urm[, s-au stins (i-a am[git s-a
r[sucit în loc picioarele trebuie s[-i fie numai sânge pot s[-l
g[seasc[ pe urme? cu câinii? oare atunci s[ fi auzit câinii când a trecut
prima dat[, s-a speriat, a fugit =i a dat peste cel cu sârma?). Isai deodat[
vede în fa\a lui un gr[uncior de stea, o stea mic[ de tot, o vede, o
pierde din ochi =i iar o vede (aceea-i pe care a v[zut-o când fugea spre
drum, spre sat?). S[ mearg[ dup[ ea, dup[ stea, poate va ie=i undeva.
Unde poate s[ ias[? Unde-o fi, numai s[ scape din foc, din oala asta
clocotind[ (de ce s-a pornit? de ce n-a stat m[car acuma la mal s[
a=tepte pân se face lini=te r[zb[tea spre sat s[ fi mers mai cu
b[gare de seam[...). Odat[ se ridic[ din dreapta o umbr[ de om, nu
departe de un copac îl vede, îi om!! Isai se trânte=te la p[mânt, um-
bra r[cne=te parc[ mu=cat[ de cine =tie ce fiar[, =i strig[tul ei se în[bu=[
într-un r[p[it de focuri. Abia apuc[ Isai s[ se trânteasc[ la p[mânt,
\[râna-l împroa=c[ poate nu-i \[rân[, îs frunzele secerate deasupra
lui... Când deschide ochii s[ vad[ dac[-i poate deschide, vede c[ noaptea
s-a r[rit, s-a f[cut mai mult[ lumin[, =i bag[ de seam[ c[ pe cer s-au
întins dintr-o parte spre alta, dintr-o margine la alta ni=te dungi ro=ii,
cerul prinde a clocoti, a vui, a fierbe, dungile au aprins cerul, l-au înro=it,
l-au luminat, p[mântul de jur împrejur s-a luminat, Isai se ridic[, se
izbe=te înainte, fuge pe dup[ ni=te copaci, ni=te tufari, umbra tot se
mai aude împu=când, dar el nu mai este de mult acolo, fuge =i deodat[
îl love=te în fa\[, în obrazul drept, o suflare r[coroas[ cu miros de ap[.
Nistrul! A nimerit la mal! Trebuie s[ fie malul aproape. I se ridic[ din
adâncul sufletului o bucurie: Nistrul! A sc[pat! Acum nu-l mai prinde,
Zbor fr`nt 205
nu-l mai opre=te nimeni! Se uit[ =i z[re=te la numai zece-dou[zeci de

pa=i înainte muchia malului. Deodat[ simte c[ se pr[bu=e=te în p[mânt,
d[ cu mâinile haine, capete de oameni =i un gând îi fulger[ prin
minte: «O tran=ee! Am c[zut într-o tran=ee. Drept în labele lor!» +i din
fug[, cum cade, se r[suce=te, se ridic[ în picioare, se duce de-a ros-
togolul prin tran=ee la vale. Împu=c[turi... Strig[te! Iar împu=c[turi...
În urm[, în fa\[, deasupra din toate p[r\ile! «M-au prins!» Isai simte
cum i se aprind ochii lacrimi, sânge, foc ce-o fi fiind? zvâcne=te
o dat[ în sus Nistru-i aici la câ\iva pa=i, aproape aici s[ m[ prind[?
S[ m[ las iar[? S[ m[ dau pe mâinile lor?! +i odat[ strig[ din r[sputeri,
tare, din adâncul adâncurilor: «M[-a-m[!» +i cu strig[tul acela... strig[tul
acela a acoperit r[cnetele, împu=c[turile dimprejur din toate p[r\ile,
strig[tul acela l-a ridicat din fundul tran=eei, a sim\it iarba sub picio-
are, iarb[ moale, troscot verde, amestecat pe dedesubt cu pietri=, =i
iat[-l deschizându-se sub dânsul priporul malului, jos apa întunecat[,
lucind abia =i din fug[ se arunc[ de acolo de sus, de pe mal cu
mâinile înainte, zboar[ drept, apoi capul i se las[ în jos, =i când s[ se
înfig[ în ap[ (poate a auzit poate nu), cerul odat[ se sparge, dungile
ro=ii se ating de p[mânt, toate odat[, p[mântul tresalt[, scoate un geam[t
de durere, Nistrul s-a cl[tinat =i el, izbindu-=i apele din mal în mal, iar pe
deasupra apei din amândou[ p[r\ile pornesc a se lovi piept în piept nouri
de gloan\e, =uier[ unele dup[ altele, în aer, s-aud cum se înfig în mal, în
tulpinile copacilor, cum reteaz[ firele ierbii, cum zboar[ pietri=ul, cum
se macin[ frunza =i se a=terne m[runt[ pe jos, cum cad plumbii
lovindu-se unii de al\ii, cad sfârâind în ap[ =i apa se înfierbânt[, apa
Nistrului, apa Nistrului nostru...
Iar bunelul în noaptea aceea n-a închis un ochi, nu s-a l[sat nici
pe o clip[ pe l[icioara lui (sim\ea c[ se g[te=te ceva, sim\ise cu câteva
nop\i mai înainte =i tot umbla pe afar[: ba prin gr[din[, ba prin
ograd[, se d[dea la poart[, asculta, nop\ile se nimeriser[ întunecoase,
bunelul nu vedea mai nimic, m[car c[ st[tea mult afar[, s[ zici c[ s-ar
fi uitat la o zare de lumin[ s[-i ieie vederile nu se uita, n-avea
unde s[ se uite, ci numai umbla prin orgad[, se da de la vale de c[soic[,

se mai a=eza pe trunchiul de salcâm ori trecea peste pârleaz în gr[din[
=i umbla printre cartofi, printre rândurile de curechi, trecea pe sub pomi
ori se oprea la câte unul =i iar st[tea a=a mult, sprijinindu-se cu mâna
de o creang[ neted[, de o tulpin[ scor\oas[, iar dup[ ce-l r[zb[tea
r[coarea se ducea înceti=or înapoi spre c[soic[, intra =i se l[sa pe lai\[
=i poate un ceas-dou[ mai picura a=a îmbr[cat cum era pe lai\a goal[
=i cu b[\ul lâng[ dânsul), iar în noaptea aceea bunelul, cum a ie=it din
c[soic[ de cu sear[ numai a p[=it peste prag, deodat[ parc[ i s-au f[cut
picioarele grele ca ni=te pietroaie de moar[, capul a prins a-i vui, a
vâjâi, bunelul s-a cl[tinat =i înc[ bine c[ nu apucase a se dep[rta, s-a
prins cu mâinile de u=orul u=ii, s-a sprijinit, a stat a=a (o s[-mi treac[!
de ce, adic[, s[ m[ fi apucat ame\eala asta? ori unde n-a prea pus la
inim[ vremea de la urm[ ori poate de acum vine baba s[ m[ ieie la
dânsa? «Ce vrei, fa femeie, ce mi-ai venit?» «S[ mergi cu mine!».«D-apoi
vezi c[ n-am când? Îs singur aici =i dac[ m[ duc eu, cine o s[ aib[ grij[
de cas[?». «D-apoi =i acolo te a=teapt[ casa». «N-am eu cas[ acolo. Tre-
buie s[ mai stau, c[ b[ie\ii i=tia... =i dup[ aceea oi veni, c[ mult n-oi sta
nici eu...». Baba a t[cut =i s-a dat dup[ col\ul c[soic[i), a stat cât a stat
bunelul, apoi a încercat s[ mute un picior, pe cel[lalt, a v[zut c[ nu
poate =i s-a l[sat cu mâinile-n jos, de-a lungul u=orului, numai mâinile
îl mai ascultau s-a a=ezat pe prag =i prin vuietul care-i vuia, prin vâjâitul
din urechi a auzit iar un glas: «+i amu ce te-ai a=ezat pe prag, ce =ezi
pe prag?» «Ce vrei s[ fac?» «De-amu hai!» Când a auzit bunelul c[ baba
lui nu s-a dus, ci se tot învârte=te pe aici, unde s-a sup[rat! «Dar du-te,
fa femeie, la locul t[u =i =ezi unde te-am pus! De ce n-ai astâmp[r, ce
cau\i pe aici?» «Hai, mo=nege, hai!», zice baba =i bunelul deodat[ aude
c[ acesta nu-i glasul babei lui, îi alt glas scâr\âit, r[gu=it, =i parc[
nu-i de femeie, dar dracu =tie de ce-i. Bunelul î=i astup[ urechile cu
palmele, dar vuietul =i vâjâitul tot se aude (aud[-se, numai glasul s[
nu se aud[! iar r[zbate de colo dintr-o parte, =i când d[ bunelul din
cap s[-l alunge, fuge, dar nu z[bav[ sare din alt[ parte =i iar se repede
Zbor fr`nt 207
spre dânsul, pân[ se sup[r[ de tot bunelul ce-i drept, în\elege c[

asta nu-i baba lui, s[ fie, =tie cum ar gr[i cu dânsa, numai o vorb[ i-ar
spune =i îndat[ ar pune-o la loc, îndat[ i-ar t[ia pofta s[-l sâcâie
asta-i ea =i cu dânsa bunelului i-i oarecum s[ se sf[deasc[, hârca-i cu
n[rav, =i m[car c[ a v[zut-o de câteva ori în via\a lui =i nu se prea
teme, amu n-are chef s-o vad[ =i s-o =tie umblând pe al[turi cu pa=i
neauzi\i), d[ cu mâna o dat[ înapoi =i pe nea=teptate-i ajunge mâna de
ceva uscat, zgrun\uros, cr[p[cios, tot a=teapt[ aici? bunelul mai
scutur[ o dat[ din cap, apoi ridic[ mâinile =i-=i freac[ fruntea cu palmele,
se scoal[ =i f[r[ a se uita înd[r[t porne=te drept înainte s[ taie ograda
dintr-un col\ în altul... Dup[ aceea, peste câteva luni, sau poate s[ fi
trecut vreun an, povestea bunelul c[ atunci când s-a sculat de pe prag,
parc[ l-a ridicat cineva de jos, =i cum s-a sculat a=a dintr-odat[ a sim\it
c[ i s-au desprins pietroaiele de la picioare =i picioarele i s-au f[cut
u=oare, =i vuiala care-i vuia în cap a r[mas în pragul c[soic[i unde
=ezuse, el s-a sculat =i a mers vreo zece pa=i =i, când s-a uitat înapoi, a
v[zut-o ducându-se printre cas[ =i c[soic[ spre poart[. Dar n-a ie=it pe
poart[ s-ar fi auzit cum o deschide s-a ridicat în v[zduh, a zburat
peste poart[ =i s-a dus. Dar când l-a întrebat nu =tiu care: «+i chiar ai
auzit-o, bunelule, cum s-a dus zburând?», bunelul a dat din cap: «Am
auzit-o, apoi a ad[ugat, dar nu s-a dus departe. Am v[zut-o cum s-a
învârtit =i a hohotit toat[ noaptea pe vale, când în sat, când pe un mal,
când pe cel[lalt =i tare mai hohotea =i tare se mai bucura =i tare se
mai veselea c[ o s[ aib[ ea dobând[ noaptea asta». Nop\ile mai înainte,
când ie=ea bunelul tot a=a pân[ la col\ul c[soic[i ori se ducea prin
gr[din[, sta =i asculta, auzea nop\ile bunelul ni=te flutur[ri în aer, un-
deva sus numai c[ sus, s[ fi fost jos printre copaci, ar fi priceput c[
frunzele copacilor flutur[ =i ar fi =tiut ce-i, apoi auzea vuiete în adânc
=i a în\eles c[ vuietele vin de sub p[mânt, numai c[ din p[mânt vin, c[
dac[ era s[ treac[ ceva pe drum s-ar fi auzit cum se apropie, cum se
dep[rteaz[, atât s-ar fi auzit, dar vuietul acela \inea lung, se auzea
întruna =i era greu vuietul, în[bu=it, adânc dac[ puneai palma pe
fa\a p[mântului, sim\eai cum tremur[ p[mântul, =i toat[ valea parc[
se r[spundea de =oapte, de clocote surde, care se izbeau ca valurile de

mal atunci când cresc apele, dar bunelul în\elegea c[ pân[ or veni apele
de Sus, de la Munte mai este, mai sunt vreo doua s[pt[mâni, =i dac[ ar
veni s-ar auzi miros din sus, =i celelalte semne s-ar ar[ta, dar nu-s apele
acele flutur[ri, vuietul acela, clocotele le-a auzit =i noaptea asta, dar
amestecate cu glasul ei. +i încotro se întorcea bunelul îi auzea glasul
ba din dreapta, ba din stânga ba de sus, de deasupra lui, c[ o dat[ a
sim\it c[ începe s[-l apuce frica, s[-i tremure mâinile =i picioarele (de
frig? ori cât a =ezut pe prag i-au amor\it picioarele?). S-a oprit în mijlocul
ogr[zii departe de c[soic[, departe de poart[, departe de salcâm, depar-
te de gardul gr[dinii cu pârleazul, departe de pomi, s-a oprit =i a zis:
«Te rog, maic[, s[ m[ mai la=i m[car pân[ se face ziu[». +i cum a zis i-
a auzit iar flutur[rile sus în v[zduh, vuietele sub picioare în p[mânt, =i
clocotele =i hohotele pe toat[ valea. Povestea bunelul c[ dup[ ce-a ru-
gat-o a=a, pân[ în trei ori, n-a mai auzit nimic, parc[ toat[ lumea ar fi
a\ipit, ar fi adormit ori lui i s-ar fi astupat de tot urechile; =i lini=tea =i
t[cerea a \inut nu se =tie cât, =i se f[cea tot mai groas[, mai grea lini=tea,
=i se rev[rsa lini=tea din toate p[r\ile: din deal, din vale, din gr[dini,
din drum, de dup[ grajd, se rev[rsa în ograd[ pân peste capul lui, pân
spre cerul negru, întunecat, t[cut =i bunelului i-a trecut un fior de gând:
«Se vede c[ adorm, a\ipesc... A=a, în picioare? }n mijlocul ogr[zii? Am
s[ dorm oleac[, am s[ m[ odihnesc... Pe o lini=te =i o pace ca asta...».
+i deodat[, în lini=tea aceea, a r[sunat un \ipat: «A-a-a-ee!...». Bunelul
a tres[rit, s-a îndreptat din spete: cine a strigat? încotro s-a auzit? A
stat s[ vad[ dincotro vine strig[tul, dar s-a auzit numai r[suflând greu
cineva parc[ s-ar fi în[du=it, parc[ l-ar fi în[du=it, parc[ l-ar fi trântit
cineva zgomotul venea dinspre gr[din[, =i \ip[tul tot dintr-acolo a
venit dar cine l-a strigat? bunelului i s-a p[rut glas cunoscut, st[
s[ asculte, dar glasul nu se mai aude. +i bunelul se repede într-acolo
spre gr[din[ s[ vad[ ce-i cu b[iatul, cine-l trânte=te a=a, dar numai
ajunge la pârleaz c[ se opre=te aude pa=i în spatele lui, dinspre poart[
se întoarce spre poart[ =i-l vede pe b[iat fugind pe dincolo, pe drum,
fuge =i bunelul nu apuc[ a lua seama încotro fuge, la deal ori la vale,
Zbor fr`nt 209
vede numai c[-i speriat, c[-i fug[rit de cineva, se r[suce=te într-acolo =i

de acum se aude cum el singur strig[: «Care-l gone=ti, m[i? Las[ b[iatul
în pace!», dar lâng[ poart[ d[ piept cu ucraineanul, acela îl apuc[ de
c[ma=[ =i-l întreab[; «Unde-i? Arat[ unde-i?» Bunelul d[ din cap: «Nu
=tiu». Acela iar: «Spune, mo=nege, unde l-ai ascuns?». Bunelul: «Dar de
cine m[ întrebi?» «De cine? Te prefaci c[ nu =tii! Hai s[-l c[ut[m». +i-l
caut[ peste tot: în c[soic[, în podul casei, în grajd, în copacii din gr[din[
nu-i. +i atunci bunelul îl vede mâhnit pe fl[c[uan =i zice: «Da pe
cine-ai pr[p[dit?». Acela numai se uit[ mirat la bunel =i începe s[ plâng[.
Las[ capul în jos =i plânge ca un copil. Bunelul se uit[ la b[ietanul ista
care iaca-i soldat =i el, plecat din satul lui, de lâng[ maic[-sa prin locuri
dep[rtate, prin lume, cu pu=ca în mân[, =i-i a=a crud, a=a de tinerel,
s[rmanul, c[ nici m[car lacrimile nu =i le poate \ine, se d[ bunelul lâng[
dânsul fl[c[uanul a pus coatele pe scândura por\ii, fa\a pe mâini,
=ade a=a =i plânge =i poarta se clatin[, iar el se aude c[ plânge. Când se
uit[ bunelul mai bine, la poart[ nu-i nimeni, poarta-i dat[ într-o parte,
încoace spre c[soic[, iar lâng[ poart[ st[ el, bunelul (se mir[ cum de-a
ajuns de acolo, din mijlocul ogr[zii, aici la poart[?), d[ cu mâna =i
simte pe mân[ ni=te pic[turi, vreo câteva pe dosul palmei rou[. Rou[?
Înseamn[ c[ degrab[ se face ziu[, se lumineaz[ de zi... Dar roua-i cald[
s-a înc[lzit de la mâinile lui? Ridic[ mâinile la piept, strânge palmele
una în alta: «Ei, =i unde-i b[iatul cela? Pe unde umbl[ el? Amu-i de
umblat?» =i cum zice a=a se uit[ în sus =i vede ni=te dungi ro=ii, lungi,
se v[d cum întind dintr-o parte în alta, dintr-o margine a cerului la
alta, =i dungile-s multe =i dese, una lâng[ alta, bunelul î=i aduce aminte
c[ parc[ le-a v[zut cândva, dungile, dar nu erau atâtea, erau numai
vreo câteva, dou[-trei. Dar unde le-a v[zut? Acolo, departe pe p[mân-
turi str[ine, de unde a venit pe jos acas[, le-a v[zut tot a=a într-o noapte
când z[cea într-o margine de secar[, nalt[ secara, frumoas[, =i el s-a
târâit, s-a târâit mult spre dânsa, dar n-a putut ajunge, a c[zut =i a
r[mas a=a cu fa\a în sus la cerul întunecat, de noapte, =i a v[zut pe
cerul acela dungi ro=ii ca acestea... D[ bunelul cu mâinile într-adev[r
îi lâng[ poart[ (cum de a ajuns el de acolo, din mijlocul ogr[zii, aici,
lâng[ poart[?), trece cu mâinile de-a lungul scândurii da, poarta-i

deschis[ i s-a p[rut c[-i închis[ poarta-i deschis[! Cine a des-
chis-o? De cu sear[ a c[utat s[ fie închis[ bine, a pus sârma în par,
iaca =i sârma este în par, dar poarta-i deschis[, deschis[ de tot. Adic[
s[ se fi dus ei iar[ la vân[toare de noapte? De ce nu i-au spus? Totdea-
una-i spuneau: «Ei, bunelule, s[ ne a=tep\i ca ne ducem s[ venim!» +i
veneau, veneau to\i. Numai o dat[... uzbecul... dar l-au pescuit... alt[
dat[ s-a întors ucraineanul olog... Stai, î=i zice bunelul, dar ce-l întreba
ast[ noapte Timo=a? A b[tut la u=[, i-a deschis, l-a întrebat, dar bunelul
n-a în\eles ce vrea de la dânsul. A vrut s[-l întrebe, dar acela a f[cut
din mân[: «Surdul tot surd...» =i s-a dus val-vârtej. Adineaori când
st[tea în mijlocul ogr[zii, apoi o dat[ a auzit glas cunoscut în fundul
gr[dinii, s-a repezit într-acolo =i s-a pomenit la poart[ parc[ a în\eles
c[ acela c[uta pe cineva, c[uta =i nu g[sea =i a început a plânge. Pe
cine c[uta? De ce plângea? Bunelul nu putea în\elege cum nu putea
pricepe în ce fel s-a pomenit el la poart[ =i cum de aflase poarta des-
chis[? Bunelul vrea s-o închid[, o ridic[ dedesubt, adic[ de scândura
de deasupra, o ridic[ s-o închid[ =i o dat[ parc[ l-a fript ceva în piept,
la inim[: «S-au dus =i nu mi-au spus?» S-a întors =i a fugit repede cum
putea el s[ fug[ spre u=a casei, s[-i întrebe de ce se duc =i nu-i spun,
s[-l întrebe pe mai marele lor: se poate s[ se poarte a=a cu dânsul, ei,
b[ie\ii, care i-s ca ni=te feciori, iar el li-i ca =i tat[? dar când a
ajuns la prag =i s-a sprijinit cu mâna de perete a v[zut c[ u=ile-s des-
chise =i la tind[ =i celelalte a dat cu mâna =i a v[zut ca u=a tinzii
s-a cl[tinat (au sl[bit b[l[m[lile!) =i când a strigat tare: «M[i, sunte\i
careva?», i-au r[spuns od[ile pustii. Bunelul s-a întors =i a dat s[ por-
neasc[ spre gr[din[, apoi s-a sucit la dreapta s[ ias[ în drum =i când
a ajuns la poart[ =i a vrut s-o deschid[, a v[zut c[-i deschis[ (ei, cum
s[ nu te minunezi, când închizi poarta asta de cu sear[ =i o g[se=ti
deschis[, o închizi amu iar[ =i iar o g[se=ti deschis[?) =i bunelul a
sim\it c[-i vin iar ame\elile. S-a apucat cu mâinile de stâlpul por\ii
(era îmbr[cat[ pe stâlp sârma a r[mas sârma, bine c[ m[car sârma
a r[mas), =i cât o fi stat a=a bunelul c[ deodat[ parul din mâinile lui a
Zbor fr`nt 211
prins a juca, a s[lta. Juca, se cl[tina, bunelul s-a uitat la dânsul de mai
aproape, de mai departe, parul juca, atunci bunelul s-a întors s[ se uite
c[tre poart[, dar poarta s-a cl[tinat înspre dânsul, înspre bunelul, =i
a=a mare =i de=irat[ s-a l[\it la p[mânt, =i atunci bunelul a sim\it c[ =i
locul sub picioarele lui se clatin[, =i a în\eles, c[ p[mântul se cl[tina.
S-a întors spre c[soic[ c[soica se cl[tina. S-a uitat spre vârful
salcâmului vârful salcâmului se cl[tina, s-a uitat spre cas[ =i casa
se cl[tina, bunelul a ridicat ochii =i s-a uitat în sus, spre cer, =i când s-a
uitat a v[zut c[ ceru-i ro=u tot, s-a f[cut ro=u cerul parc[ dungile acelea
multe, ro=ii, care se întindeau de la o margine la alta a cerului, s-au
împreunat una cu alta, =i amu ceru-i tot sc[ldat într-o v[paie ro=ie.
Când a v[zut-o =i pe asta, a strigat: «Dar unde-i b[iatul cela? Pe unde
umbl[ el? Amu-i de umblat?» =i când a strigat deodat[ parc[ lumea s-a
umplut toat[ de zgomote ori poate bunelului i s-au destupat urechile?
s-a auzit un vuiet stra=nic r[s[rind de sub p[mânt, de pe p[mânt,
peste marginea p[mântului, =i vuietul acela era amestecat cu scrâ=net
de fier, cu zâng[nit de ro\i, cu uruit de motoare =i cre=tea vuietul, se
f[cea mai tare =i tot p[mântul se cutremura =i s[lta, iar dup[ vuiet a
prins a se r[scoli =i cerul, s-a umplut =i cerul de zgomote, de =uier[turi,
de \ipete, cerul ista ro=u cuprins de v[paia asta ro=ie, v[paia care curge
într-o parte =i în alta, de la o margine a cerului la alta, curge ca apa =i
valea toat[ clocote=te, valea toat[ se leag[n[, se clatin[, valea cu apele
ei parc[ ar zice: «Mai încet, p[mântule, nu te cl[tina a=a, c[-mi sco\i
apele din maluri =i am s[-nec satele!» Ori: «Mai încet, cerule, nu m[
împro=ca cu foc c[ am s[-ncep a clocoti =i am s[ op[resc p[durile,
livezile, copaci, oameni tot am s[ ard =i am s[ nenorocesc!» Dar o
ascult[ cineva? Bunelul î=i strânge degetele pe par, îl \ine strâns, se
clatin[ =i el cu parul, iar când a c[zut poarta =i l-a atins la picior, bunelul
n-a mi=cat piciorul din loc =i iar a zis: «Ei, unde-i b[iatul cela? Pe unde
umbl[ el, parc[ acuma-i de umblat?» =i în clipa aceea a sim\it c[ se
revars[ lumea toat[ de aici, din dealul satului, se revars[ în vale, um-
plând valea cu vuiete, cu zgomote, cu scrâ=nete de fier, cu zâng[nit de
ro\i, iar sus în cer v[paia se aprinde mai tare, se face ro=ie, ro=ie ca
sângele, parc[ un foc mare, uria= ar fi c[lit tot cerul =i tot focul aista se
revars[ peste vale =i se face valea ro=ie toat[, =i cerul odat[ se frânge
în dou[, de la mijloc, =i se las[ înspre apus, =i cel[lalt mal dinspre apus
odat[ ce lumineaz[, arde, iar dup[ aceea, ori poate în aceea=i vreme,
r[sun[ toata valea de glasuri omene=ti, multe glasuri, glasuri izbucnite
din adâncuri, de bucurie =i fric[ totodat[, glasuri împinse de cineva
din urm[, trezite dintr-un somn, dintr-o a=teptare, pentru ca s[ cad[
iar în somn, în a=teptare, dar acum trezite =i purtate înainte =i deodat[
printre glasurile acelea aude bunelul un hohot prelung, parc[ de
bucurie, parc[ de plâns, iar dup[ hohot se aud flutur[ri ca ni=te lip[iri
de aripi, hohotul se rostogole=te de-a lungul v[ii, de-a latul v[ii, din
mal în mal, se amestec[ hohotul cu z`ng[nitul ro\ilor, scrâ=netul fierului,
trop[itul picioarelor, strig[tul mul\imii... Bunelul st[ =i ascult[ cu mâinile
pe parul ce se clatin[, se uit[ la jocul focului =i al p[mântului, st[ =i
a=teapt[ când se va termina acest joc, acest dans s[lbatic, dar nu se
termin[, se face tot mai aprins, tot mai turbat, =i toata valea, dealul,
cerul =i p[mântul îs ro=ii, ro=ii-aprinse, ro=ii ca sângele, =i bunelul zice
c[ aista-i într-adev[r sânge, c[ nu degeaba se aude ea a=a de bucuroas[
hohotind =i zburând prin v[zduh, peste livezi =i ape. Deodat[ fluturarea
ei se aude pe aproape, bunelul vrea s[ se întoarc[ s-o vad[, dar s-a
\inut în loc, nu s-a uitat. Doar a rugat-o omene=te, a rugat-o de trei ori
s[-l mai lase... C[ dac[ a trece focul =i s-a duce s-or întoarce oamenii
înapoi în sat, s-a întoarce =i nora cu b[ie\ii, dac-or veni =i or intra în
orgad[, îndat[ or striga: «Bunelule? Auzi, bunelule, unde e=ti? Ce mai
faci?» «Ce s[ fac? P[zesc casa. Iaca =i cartofii-s întregi, gardul, copacii
din gr[din[. Amu veni\i la bunelul s[ v[ vad[... Voi cum v-a\i chinuit
acolo? +i bunelul o s[-i mângâie pe cap îndelung, cu palma: Aista tu
e=ti, Ile? Tu? Da asta cine-i? Tu, fa?». +i bunelul se încâlce=te, îi încâlce=te
care =i cine-i =i când întinde odat[ mâinile vede c[ nu-i nimeni împre-
jurul lui =i numai undeva departe, tocmai colo pe zarea dealului se
vede dep[rtându-se chipul mamei b[ie\ilor. Îi plâns[, despletit[, alearg[
=i strig[, î=i frânge mâinile =i-=i smulge p[rul din cap =i nu se =tie încotro
alearg[ =i de ce strig[ =i plânge. Bunelul se uit[ dup[ dânsa, întinde
Zbor fr`nt 213
mâinile s-o opreasc[, dar nu se mai vede, =i atunci bunelul porne=te

spre ea, întâi încet, apoi simte c[ picioarele i se dezmor\esc =i iaca
alearg[, alearg[ pe drum, pe drumul ista îngust, d[ s[-i strige s[ se
opreasc[, dar nu se mai vede, =i r[mâne în urma ei numai plânsul,
r[mâne s[ pluteasc[ deasupra satului: «Of, copiii mei, copila=ii mei...».
Bunelul se opre=te în mijlocul drumului, ridic[ ochii, se uit[ împrejur
toat[ lumea-i înecat[ de v[paia cea ro=ie, se uit[ pe vale valea-i
neagr[-ro=ietic[... Bunelul porne=te pe drumurile satului, alearg[ pe
uli\e =i ulicioare, pe unde a umblat de atâtea ori, pe unde a c[lcat de
atâtea ori în via\a lui, alearg[, se opre=te în dreptul unei case =i întreab[:
«Este careva acas[, m[i?». Nu r[spunde nimeni. Trece mai departe:
«M[i omule, m[i, r[spunde-te!» Ia aminte spre ograda întunecat[ îi
pustie ograda, pustii casele. Se duce mai departe, la alt[ cas[, ajunge
la casa lui cuscru-s[u =i din drum strig[: «N-a fost a noastr[ acas[? N-ai
v[zut-o?» Casa tace tupilat[ între copaci. «Chiar n-a\i v[zut-o? D-apoi
amuia am z[rit-o trecând pe aici. N-a intrat în cas[? Ce-i cu dânsa de
se rupe plângând a=a?» Atunci casa lui cuscru-s[u parc[ ar zice: «Du-te,
m[i mo=nege, acas[, ce umbli pe uli\[? Amu-i de umblat, când arde
p[mântul?» Dar b[trânul s-a =i pornit mai departe, înainte ori înapoi,
nici el nu =tie, atât c[ se pomene=te în fa\a unei case din mahalaua lui
(aici trebuie s[-i r[spund[ careva?) =i zice din drum: «Ce-i cu lumea
asta, fa Motre! Vor s[ ne ard[ de tot?», =i pân[ s[-=i aduc[ aminte c[
pe Motrea a lovit-o glontele pr[=ind =i chiar el i-a s[pat groapa, pân[
s[-=i aduc[ aminte, iaca aude glasul ei: «Tu cat[ s[ dregi sapa =i s[
pr[=e=ti =i la mine în gr[din[ s[ n-o n[p[deasc[ buruienile de tot...». +i
când a auzit-o vorbind de sap[ s-a întors =i s-a pornit repede de la poarta
ei pe marginea drumului =i a în\eles c[ tot satu-i pustiu pustii
drumurile, pustii casele, pustii ogr[zile. +i satul într-adev[r era pustiu,
por\ile deschise ori pr[v[lite pe unde erau, u=ile caselor deschise vrai=te,
ferestrele iar[=i, pustiu satul, f[r[ suflet de om într-însul. Iar clocotul
de pe vale s-a rostogolit pe cel[lalt mal =i bunelul auzea cum r[zbat
dintr-acolo scrâ=nete de fier m[cinat =i flutur[rile aripilor ei, hohotele
ei (parc[ era aici aproape, parc[ era departe, cine =tie pe unde), =i cum
mergea bunelul de la casa Motrei la vale de-a lungul gardului ei de

glod, negru (a c[zut lipitura), =i s-a gândit c[-i numai el singur în tot
satul =i c[ amu când a r[mas satul pustiu, el trebuie s[ aib[ grij[ de
dânsul pân[ s-or întoarce oamenii, =i cum mergea a=a a auzit un strig[t
«M[-a-m[!» Bunelul s-a oprit, a ascultat (dincotro a venit strig[tul? a
stat, a mai ascultat s-aude iar[? mi s-a p[rut) =i a dat s[ porneasc[
mai departe, spre cas[ c[ era obosit, tare obosit dup[ atâta alerg[tur[
prin sat (atâta a umblat =i n-a întâlnit suflet de om!), =i numai a f[cut
un pas ori poate s-a gândit c[ a f[cut, c[ acela=i glas a strigat iar[:
«U-u-u-e-e-e!» nici nu s-a în\eles ce s[ fi strigat, dar bunelul a priceput
cine strig[, a cunoscut glasul =i a pornit iar la fuga, alerga într-o parte,
pe-o uli\[, pe alta, pe lâng[ ni=te case, pe lâng[ ni=te garduri, apoi se
întorcea înapoi, intra în sat, pr[p[dea b[\ul pe care-l avea, scotea
dintr-un gard alt b[\ =i, ajutându-se cu dânsul, alerga iar[ mai departe
=i de câte ori a trecut a=a satul dintr-o margine în alta nu se =tie, de
câte ori a ajuns dintr-un cap[t al satului la altul iar[ nu se =tie, se
=tie numai c[ n-a întâlnit pe nimeni, nu l-a oprit nimeni, nu i-a dat
bun[ vremea ori bun[ diminea\a nimeni (de amu începea s[ se geneasc[
de ziu[), pân[ când la urm[ l-au adus picioarele la ap[, la mal, picioarele
=i p[mântul l-au adus =i bunelul a pornit a alerga de-a lungul malului
în sus =i în jos, a se uita când spre sat, când spre cel[lalt mal, peste ap[
(dintr-acolo auzise strig[tul!) =i a umblat a=a pân[ s-a luminat bine de
ziu[, toat[ valea s-a acoperit de lini=te, =i bunelul s-a a=ezat pe o lespede
pe mal (pe care b[teau înainte femeile rufele cu maiul), =edea =i se
uita la apa care curgea tulbure =i neagr[ =i pârjolit[ prin fa\a lui =i-=i
zicea c[ iat[, a trecut =i focul ista, s-a dus, s-a dus =i nu mai este, dar ce
folos, dac[ a r[mas satul pustiu, nu-i nimeni, ce folos c[ a r[mas numai
el, un mo=neag slab, cu mâinile =i picioarele uscate, ochii obosi\i, care
simte cum îl cheam[ \[râna, îl cheam[ de mult =i el se tot împotrive=te...
Se împotrivea pân[ acuma, dar acum nu mai poate, nu mai are de ce
se împotrivi, trebuie s[ se duc[. Bunelul las[ capul în piept =i în\epene=te
a=a, una cu piatra de sub dânsul. Vremea trece peste dânsul, îl cuprinde,
îl îngroap[ în nisipurile ei, bunelul se cufund[ tot mai mult în nisipul
Zbor fr`nt 215
de pe mal, valul apei vine, linge locul, îl neteze=te, îl astup[ =i bunelul

nu se mai =tie p[mântean, ci numai duh, numai suflare a lumii... Când
deodat[ de undeva de pe vale se aud ni=te \ipete ascu\ite, \ipete multe,
\ipete de spaim[, parc[ de jale. Bunelul repede în sus capul lui alb,
descoperit, chel, îl ridic[ din adâncurile nisipurilor, se uit[ într-acolo la
vale =i vede un buluc de p[s[ri care zboar[, se rotesc, se tot las[ în jos,
apoi se ridic[ în sus =i tot \ip[ parc[ a spaim[, parc[ a jale... L[stunii!
S-au întors l[stunii pe la casele lor. Dar de ce nu se duc la bor\ile lor
din mal? De acum a trecut focul, pot s[ se întoarc[ =i ei la cuiburi.
Bunelul se ridic[ de pe lespede, se ridic[ în picioare. Ce-au g[sit acolo,
de ce \ip[ a=a? Un fior rece îl trece prin inim[. Bunelul se apleac[, î=i ia
toiagul de jos =i porne=te înceti=or la vale. L[stunii îl v[d, fac spre dânsul,
zboar[ pân[ deasupra lui, apoi se duc iar[ spre locul unde se ro=eau
mai înainte, se duc \ipând =i iar se întorc \ipând spre dânsul. Bunelul
merge, merge, vede câ\iva tufari crescu\i cine =tie cum acolo pe mal,
pe nisip, doi tufari de porumbrei spino=i, ajunge la tufari, calc[ între
dân=ii =i deodat[ pa=ii lui pe nisip se opresc, se face t[cere, iar l[stunii
se ridic[ sus, sus în aer, se mai rotesc cât se mai rotesc =i se las[ pe o
arip[, peste ap[, =i se tot duc, se dep[rteaz[, se duc în drumul lor
dac-or fi având =i ei un drum... Îi spunea bunelul dup[ aceea lui Isai:
«Te-am g[sit pe mal, dup[ tufarii ceia de porumbrei. +edeai cu fa\a în
jos, cu mâinile întinse, cu picioarele în ap[, pân[ la brâu în ap[, numai
jum[tate afar[. Când te-am v[zut, m-am gândit c[-i vreun soldat.
Te-am întors cu fa\a în sus =i atunci te-am cunoscut. Te-am luat în bra\e
=i m-am pornit cu tine de-a lungul malului, pe marginea apei, spre sat.
Iar l[stunii când au v[zut c[ te-am luat =i te duc, au pornit a se roti
deasupra mea, se ridicau în v[zduh =i c[deau iar, =i \ipau, \ipau întruna,
parc[ mi te cereau înapoi s[ te dau lor. Numai Nistrul mergea pe lâng[
mine, mergea =i t[cea...».
T[cea Nistrul, mergea =i t[cea pentru c[ numai el v[zuse =i =tia
tot ce nu v[zuse =i nu =tia nimeni din câte se întâmplaser[ în ora de
la rev[rsatul zorilor, când s-a aruncat Isai de sus, de pe malul cela
nalt =i drept =i neted ca un perete, s-a aruncat în ap[, s-a dus în adânc,
apoi a izbucnit la suprafa\[, departe de maluri, de un mal =i de cel[lalt,

=i când a izbucnit s[ ieie o gur[ de aer c[ se în[du=ea dup[ o fug[ ca
aceea, a v[zut o lumin[ mare deasupra, o lumin[ care l-a orbit, lumina
aceea s-a spart \[nd[ri deasupra capului lui =i i s-a f[cut întuneric-bez-
n[-n ochi. Abia târziu, când l-au împins valurile la mal, departe, mult
mai la vale de sat, apa l-a sp[lat =i l-a r[corit, dar tot nu-=i putea veni
în fire, parc[ sim\ea c[ este, c[ tr[ie=te, parc[ nu sim\ea nimic =i numai
îi fâ=ìa în urechi =i-i era r[coare la picioare atunci a sim\it c[ mâna
dreapt[ nu-i a lui, n-o poate mi=ca =i a auzit un vuiet în cap =i o durere
cumplit[ la tâmpla dreapt[, dar n-a putut pricepe nici dup[ aceea
cum =i dincotro, din care parte au venit gloan\ele ori schijele ori ce-o
fi fost, nu-=i putea aduce aminte. Nici el nu =tia ce foc fusese acela
care izbucni deasupra lui =i apoi se stinse, =i el c[zu în întuneric. Nu
=tia cum a ajuns la mal, cum a înotat cu o mân[ numai, cu capul
beteag, r[nit, cum s-a luptat cu apa, s-a luptat =i a învins-o, acolo la
mijloc. Atât =tia c[ dup[ ce a v[zut apa c[ nu-l poate înghi\i, când s-a
apropiat de mal, a prins a-l ajuta =i ea =i l-a mânat la mal...
B[ie\a=ul a alergat mult încolo =i încoace de-a lungul malului, pe

pietri=ul ascu\it =i t[ios, a alergat tot strigând, =i-a julit picioarele,
t[lpile însângerate îl usturau =i-l frigeau, apoi au venit asupra lui p[s[rile
negre \ipând din zbor, el fugea =i striga peste ap[, dar tata-s[u nu-i
r[spundea, nu se vedeacum se aruncase în ap[ =i se cufundase, nu
mai ap[ruse deasupra, nu se vedea =i b[iatul a pornit s[ plâng[ =i s[
strige printre sughi\uri =i de acuma nu mai putea tot alergând încolo
=i încoace pe marginea apei, dar p[s[rile negre c[deau asupra lui, el
d[dea din mâini s[ se apere, iar o dat[ când s-a uitat în sus, p[s[rile
nu mai erau =i a v[zut c[ degeaba tot fuge =i strig[, c[ci p[s[rile se
vedeau zburând departe dincolo, la cel[lalt mal, unde-=i aveau bor\ile
lor multe =i negre în mal. B[iatul s-a uitat într-acolo, dar n-a v[zut
nimic, mai bine zis nu putea vedea, pentru c[ apa în fa\a lui str[lucea,
parc[ luase foc =i ardea cu par[. A pus palma la ochi =i s-a uitat pe
sub palm[, dar n-a putut vedea nimic =i când numai a pornit s[ alerge
Zbor fr`nt 217
iar[ de-a lungul apei, în sus =i-n jos, =i alergând s-a uitat înspre cel[lalt
mal, atunci le-a v[zut zburând pe deasupra celuilalt mal, mai bine
zis nu le-a v[zut, c[ taman zburau prin soare p[s[rile, le-a auzit numai
cum \ipau mânioase, speriate, dar atunci l-a v[zut pe tata deasupra
apei, sprijinit de mal cu spinarea, de peretele malului, sub bor\ile
acelea multe =i negre, l-a v[zut =i a strigat de bucurie. A strigat tare
=i i s-a p[rut c[ tata l-a auzit =i i-a f[cut semn. Dac[ l-a v[zut a pornit
mai încet b[ie\a=ul, de acum nu alerga, mergea încet de-a lungul
malului, chiar pe marginea apei, pe nisipul ud, r[coros, de-acum nu
mai fugea, mergea în voie, îl a=tepta pe tata care se hodinea la cel[lalt
mal =i acu= avea s[ vin[, avea s[ treac[ dincoace. B[iatul s-a a=ezat
pe o piatr[, o lespede pe care n-o v[zuse pân[ atunci st[tuse cândva
nici în ap[, nici în nisip, de fapt st[tea mai mult în nisip lespedea
aceea b[iatul s-a a=ezat c[ tare-l usturau picioarele, =i le julise
fugind de-a lungul malului pe pietri=ul fierbinte. Acum stând cu t[lpile
în nisipul ud, r[coros, a sim\it b[iatul c[ i s-a mole=it trupul, =i-a
sprijinit capul pe genunchi =i tot privind peste lumina apei la taic[-s[u
care st[tea sub cel[lalt mal, gol, lipit cu spinarea de peretele înalt =i
drept =i galben, a b[gat de seam[ ori a=a i s-a p[rut c[ tata st[ cu
mâinile întinse în p[r\i, cu palmele lipite de perete, =i cum st[ a=a se
las[ tot mai jos, =i b[iatul vede cum picioarele tatei se scufund[ pân[
la genunchi în ap[, pân[ sus, tata se duce pân[ la brâu în ap[ =i b[iatul
a vrut s[ strige: «Ce faci, tat[?! Te duci la fund!», dar pe loc a în\eles
c[ tata =uguie=te, vrea s[ vin[ mai repede încoace, =i pentru ca s[ nu
se arunce deodat[ de pe mal, coboar[ încet în ap[ =i odat[ are s[
deie înot =i va veni =i s-or duce amândoi... El o s[ mearg[ al[turi, o
s[ caute s[ p[=easc[ mai larg, s[ fac[ pa=ii mai mari ca s[ se \in[ de
tata, =i cum vor merge a=a o s[-l întrebe: «Tat[-h[i, da de ce p[s[rile
care tr[iesc în mal îs a=a de rele? A=a-i c[-s rele?» Apoi dup[ ce-or s[
mai mearg[ oleac[ o s[ zic[: «Te-am v[zut când st[teai cu spinarea
lipit[ de mal =i ele \ipau de asupra ta... A=a-i c[-s rele p[s[rile acelea?»
+i când o s[ zic[ a=a, o s[-=i aduc[ aminte cum au început s[-l râd[
într-o zi b[ie\ii ca-i de al nim[nui, c[ i-a lep[dat tata, unul l-a f[cut
pletos =i chiar l-a tras de chic[, de la ceaf[, l-a durut tare. «Tat[,
tunde-m[ de tot, s[ nu m[ mai râd[ b[ie\ii =i s[ m[ porecleasc[...».
+i parc[ aude glasul mamei: «Zi-i s[ te tund[!» «Tunde-m[, tat[...».
+i când a vrut s[ se uite b[iatul iar dincolo, a v[zut c[-i întuneric,
apa nu mai luce=te, malul cel[lalt abia se vede, nu se vede mai deloc
parc[-i noapte, parc[ s-a f[cut noapte, dar îi cald, parc[-i ziu[... +i
apa parc[ este, p[rea nu-i, de auzit se aude, de v[zut nu se vede, =i-i
cald, tare cald. +i-l frige în cap, îl frige tare în cre=tet... Apoi se face
iar ziu[, iar lumin[, iar zi cu soare, apa iar luce=te =i începe ba a se
întuneca, ba a se lumina =i deodat[ se aude de undeva dintr-o parte,
de la vale, se aude scâr\âind prundi=ul cum se aude când tu=e=te
cineva, pa=ii vin tot mai aproape, vin, dar tare încet vin, b[ie\a=ul
vrea s[ se uite s[ vad[ cine-i, dar nu se uit[, =tie c[-i tat[-s[u. +i m[car
c[ nu se uit[, îl vede, vede c[-i gol, vine nu =tiu cum sup[rat, cu capul
plecat, vine, dar tare încet vine... Pietri=ul trosne=te sub picioarele lui
=i când se apropie tata? se uit[ unde i-s hainele, întreab[ unde
i-s hainele, dar nu-l întreab[ cu glas, îl întreab[ a=a, pe t[cute, =i
b[iatul iar nu se uit[, nu-i r[spunde. Nu c[ nu vrea s[-i r[spund[
nu poate, =i atunci tata vede o gr[mad[ neagr[, hainele lui, se apleac[
s[ le ieie, dar când pune m`na, d[ c[-i o gr[m[joar[ de scrum, c[ci
hainele lui au luat foc de la soare, =i atunci tata vine la dânsul, la
b[iat, dar b[iatul nu se mi=c[, nici nu întoarce capul, tata îl apuc[ cu
o mân[ pe dedesubt, pe sub picioare, cu alta mân[ pe dup[ cap, =i
a=a cu dânsul în bra\e porne=te de-a lungul malului în sus. +i b[iatul
se întreab[: cum o s[ se duc[ ei acas[ dac[ tata-i gol? Când se uit[
tata-i încins cu o c[ma=[. Vrea s[-l întrebe a cui e c[ma=a, c[ a tatei
nu-i, a lui a ars când a pus tata mâna pe gr[m[joara care credea
c[-s hainele lui, ale tatei, a v[zut c[-n locul lor a r[mas numai ni=te
scrum =i scrumul a zburat printre degete =i s-a împr[=tiat peste tot
cerul a vrut s[-l întrebe, dar a v[zut c[ aceea-i c[ma=a lui, a
b[iatului tata s-a încins cu c[ma=a lui, peste brâu cu mânecile, =i
a=a mergeau pe marginea apei...
Aprilie-iunie 1965, iunie 1997
219
IGNAT +I ANA
Sus ]n capul satului Ignat coboar[, mai bine zis sare la cotitur[
camionul care l-a adus o ia la st`nga, spre ferma de sub deal, iat[-l
st`nd o bucat[ de vreme nemi=cat, de parc[ i s-ar fi ]nfipt picioarele-n
locul unde-a c[zut. Vezi, Doamne, s-a gr[bit s[ vie, iar acum nu =tie
]ncotro s[ apuce: pe =osea la vale, spre casa cui ]l are, ori?.. Cum st[ el
a=a, m[t[h[los =i nalt, curat un st`lp de telegraf printre ceilal\i ]n=ira\i
pe marginea =leahului, d[ c[ parc[-i lipse=te ceva. Traista? O are
sub\ioar[, este. A zmuls-o din cui c`nd s-a c[\[rat din mers ]n «ZIL»-ul
care fuge acum pe un drum de \ar[, a urcat ne]ntrebat =i s-a ]ntins pe
stiva de piatr[ din co=. Abia a apucat a-i da de ]n\eles, mu\e=te, briga-
dierului care \op[ia enervat pe l`ng[ motoristul care se c[znea cu
ma=ina de t[iat blocuri: azi n-o mai drege\i... a=a c[ ce s[ stau aici de
poman[?.. Aha, a uitat plosca ]n care-=i lua r[vac din butoia=... Las[
c[ o g[se=te el motoristul, ]n cotlon a r[mas mai bine de jum[tate
]ntr-]nsa trage un g`t b[iatul =i o s[-i mai treac[ n[duhul. N-o por-
nesc ei azi! Iar dac[ o pornesc =i eu nu-s?.. +i n-are s[ fie om la ]nc[rcat?..
Eh! pufne=te pe n[ri Ignat, sim\ind cum prinde a-l suge iar golul acela
de la inim[.. }l suge, ]l suge... +i f[r[ s[ =tie cum, se prinde c[ ia traista
de la sub\ioar[ =i o ]ntoarce pe-o fa\[, apoi pe cealalt[ era f[cut[ de
d`nsul, dintr-un =tergar vechi... s-a cam g[urit... ar trebui s-o mai
c`rpocesc... via\[ de v[d[oi... Odat[ ]ntoarce brusc capul ]ntr-o parte:
las c[ r[m`n luni =i lucrez p`n mai t`rziu, ]n cel[lalt schimb.
}ntors ]n s`mb[ta aceea mai devreme de la munc[, habar n-avea
Ignat ce-o s[ fac[ p`n[-n sear[, nici s[ =tie de oamenii ce-i vor ie=i ]n
cale, cu at`t mai mult de acea suflare femeiasc[ adev[rat[ ispit[
trimis[ asupra lui care avea s[-i calce pragul, r[scolindu-i sufletul
=i via\a. De acum dac[ a cobor`t ]n marginea asta de sat, s-ar cuveni,

bine]n\eles, s-o ia cetinel la vale, spre cas[. Dar vezi c[ s-a oprit =i st[
locului. Ori, poate, de unde =tie c[ nu-i a=teptat de nimeni-nimenea?
Ori alta-i care-cumva pricina?
Iar suce=te Ignat traista cu ce-a mai r[mas ]ntr-]nsa hm!
numaidec`t s[-i pun ni=te petice =i era de acum s[ porneasc[ la
vale, c`nd i se las[ o umbr[ pe frunte. Se scarpin[ ]ndelung la ceaf[:
ce mi-a strigat azi diminea\[ vecinul, peste gard, c`nd fugeam s[ prind
ma=ina?.. c[ m-a c[utat careva asear[?.. Face un efort s[-=i aduc[
aminte: nu cumva tata a fost?.. ba parc[-mi vorbi ceva de... lot =i...
cas[. Cas[? Iar: casa?! Ignat ]=i str`nge cu durere buzele negre, late:
]l ]ntreb eu desear[... casa... iar le st[ casa mea ]n curmezi=... C`nd
prinde traista de b[ieri ]n degetul cel mare, ]ndoit, =i d[ s-o arunce
pe spate, aburi fierbin\i de benzin[ ]l izbesc ]n n[ri un camion
lunec[ pe al[turi cu vitez[ nebun[. Dup[ acesta zboar[ al doilea care-i
=terge um[rul cu sc`ndura bordului, abia dovede=te s[ se fereasc[
s[rind ]ntr-o parte. Blegul! Se uit[ s[-l recunoasc[: dac[-i de-ai no=tri,
de la carier[, las[ c[-l ]nv[\ eu! Ma=ina era departe trecea pe sub
barier[, o pr[jin[ ridicat[ cu un cap[t ]n cer, mai la deal de casa lui
r[m[sese uitat[ pe marginea =oselei din prim[var[, c`nd cu molima ]n
vite... }l trece cu frig prin spinare: unul ca aista nici nu va opri m[car
s[-=i vad[... trebu=oara! Odat[ se rupe Ignat din loc, p[=e=te peste =an\ul
plin cu ap[ adunat[ din ploile acestei toamne t`rzii =i o ia de-a lungul
unui gard de =ipci prev[zut cu o creast[ de s`rm[ ghimpat[.
C[rarea-i jilav[, cu c[lc[turi de om, urme de dobitoace.
Ceru-i jos, afumat.
Colo-n dep[rtare, pe dreapta, luce=te auriu spinarea unui deal
s[ fie soare pe acolo? iar jos, sub mal, d[ glas, de c`teva ori scurt =i
o dat[ lung, sirena unui vapora= nev[zut cobor`nd pe Nistru la vale.
}n cursul s[pt[m`nii se ia cu lucrul =i mai uit[, dar cum ajunge
s`mb[ta =i are o jum[tate de zi slobod[, iar dup[ aceea, c`nd se
g`nde=te c[... vine o duminic[ ]ntreag[ =i, la mijloc, o noapte lung[
=i pustie, atunci ]l potope=te cu totul mahna. Mahna asta ce i s-a
Ignat =i Ana 221
strecurat ]n piept ca o smoal[, cu care se lupt[ de c`teva luni de c`nd

a plecat Ana =i a r[mas el singur. Uneori i se pare c[ a reu=it s[ mai
scape de amar, dar pe dat[ ]=i d[ seama c[ a fost o p[rere. De la o
vreme =i la lucru a prins a-l g[si. Bun[oar[, azi: trece brigadierul =i-i
zice: «Ce tr`nte=ti a=a piatra, bre Ignat? Ori crezi c[ ducem lips[ de
rebut?» «El de diminea\[ a cam c[lcat cu st`ngul», d[du glas de colo
motoristul, un tinerel cu basc, venit mai deun[zi ]n locul lui badea Pricop
care a fost mutat la alt[ ma=in[, c[ ajunsese la cu\ite cu brigadierul. }l
privi cruci= Ignat: ia seama, mucosule, s[ nu te fac pe tine... rebut! Dar
se ]ntoarse =i-=i v[zu de treab[. Bra\ele lui cu palme mari, l[t[re\e,
adev[rate labe de urs cum ]l alinta Ana, umblau iute, apuc`nd blocul
de piatr[ pe dedesubt, ridic`ndu-l ]n cap =i pun`ndu-l u=urel fie pe
platform[, fie direct ]n bena camionului. Iar c`nd i se f[cea le=ie la
inim[, destupa plosca pe care o \inea pe aproape =i tr[gea c`teva
]nghi\ituri bune, cinstindu-l, bine]n\eles, =i pe badea Pricop: aveam un
suflet care m[ ]n\elegea, dar =i acela s-a dus, eh... A=a c[ sim\ind
]n\ep[tura din partea tinerelului, duse vasul la gur[, trase o du=c[
fffu! otrav[ se o\[r] =i f[cu semn brigadierului: gu=ti =i tu? Mama ei
de via\[!.. Nu c[ ar fi vrut s[-l ]mbl`nzeasc[, nu, a=a, de, ca ]ntre oameni,
cre=tine=te, din inim[ curat[. Ei doi n-aveau nimic de ]mp[r\it, normele
Ignat =i le f[cea, de era nevoie lucra =i pe deasupra, oric`nd =i ori-de-
c`te-ori ]i zicea. Cu c`t urca mai mult la piatr[, cu at`ta ]=i obosea mai
tare trupul =i parc[-=i adormea g`ndurile care-l rodeau zi =i noapte...
La un col\ de gard Ignat se opre=te apuc`ndu-se cu m`na de un
st`lp de beton. Apa din =an\ aici se l[\e=te =i-n b[ltoaca galben[ se
b[l[cesc c`teva ra\e. V[z`ndu-l venind asupra lor, prind a m[c[i ca
ni=te smintite... Nu-i a bine cu mine... De azi diminea\[ am sim\it...
+i c`nd s[ calce dincolo, ra\ele se zbur[t[cesc speriate, iar una mai
c[scat[ era s[ i se bage sub talp[ =i i se duce un picior ]n glod.
Boale spurcate!
Ajuns la loc curat, d[ de c`teva ori cu bocancul s[ =i-l scuture.
Dac[ ar fi fost s[-l ]ntrebe careva a doua zi, duminic[, dup[ ce-a
plecat femeia aceea str[in[ de la d`nsul, ]n zori de zi: de bun[ seam[,
de ce n-ai \inut drept devale, acas[, ci ai luat-o la st`nga, merg`nd

prin sat, pe ocolite, te-i fi mirat de-ar fi =tiut ce s[ r[spund[ Ignat...
Abia c`nd a trop[it cu picioru-n p[m`nt, s[ sar[ glodul, atunci a b[gat
de seam[ c[ st[ pe loc neted, uscat. Parc[ ar fi asfalt, z[u, se mir[ el.
}ntr-adev[r, uli\a ce ducea spre Centru fusese ]ntre timp asfaltat[ =i
el habar n-avea de treaba asta. Ba se mai nal\[ la intrare ]n sat un
cogemite arc ]njghebat din sc`nduri vopsite ]n ro=u, =i pe arc ag[\a\i
frunzari usca\i... O fi fost pentru vreo delega\ie, niscai granguri de la
capital[... Pe ambele p[r\i, pe st`lpii de telegraf =i cei de curent electric,
fixate pancarte cu diagrame, cifre fel de fel... S-ar opri Ignat s[ se
uite la toate aceste minun[\ii pe ]ndelete, tare m[iestrit zugr[vite!
dar nu-i chip: ra\a pe care mai s-o l[\easc[ fuge dup[ celelalte =i
\ip[ de s[-\i ia auzul.
Iar[ careva-mi sperie p[s[rile! iese o gospodin[ val-v]rtej la
poart[, cu poalele-n brù =i bra\ele vinete p`n[-n coate, de tescovin[:
plin satu de tot feliu de venetici, m]nca-i-ar pustia, doamne iart[-m[!
Aista-i de la noi din sat, fa! o l[mure=te imediat vecina care
taman v`ntura ni=te fasole t[rcate-n poarta dat[-ntr-o parte. }i feciorul
lui Iosub Ciuntu, cel de l`ng[ Bahn[, mai sus de pod. Care o \ine pe
Ana lui Negar[... |ii minte: a furat-o mai an\[r\ de la o nunt[, iaca
am uitat a cui, =i-nc[ s-au ]nc[ierat la b[taie... C[ fata se avea ]n horb[
cu Petrea ingineriu, fa... Zic unii c[, cic[, =i dup[ aceea, dup[ ce s-au
luat... Aici cum[tra gr[ie=te ceva cu glas cam ]necat, dup[ care mai
tare: amu =i-o luat s[rmana lumea-n cap =i, cic[, s-o dus de-acas[...
Iar el s-o b[gat[-se-n St]nc[, nu-l vezi? curat un pu=c[ria= sc[pat...
Din toat[ cet[reala vecinelor la urechile lui Ignat ajunge un sin-
gur cuv`nt: venetici. M-a uitat cu totul satul, ]=i zice-n sinea lui =i
lunge=te pasul. Cum s[ nu te uite dac[ de mai bine de-un an de zile
n-ai c[lcat pe la Centru? Adev[rat, n-a dat prin sat Ignat din an toamn[
de c`nd s-a mutat la casa lui. De pe atunci de c`nd a sosit t`n[ra
doctori\[ care-a =ezut p`n[-n var[ ]n gazd[ la baba Ioana, peste drum
de casa lor, =i a=a prieten[ s-a f[cut cu Ana de umblau hojma una la
alta-n ospe\e. P`n[-ntr-o zi c`nd...
Ignat =i Ana 223
Se uit[ femeile lung dup[ b[rbatul nalt, ]n straie ponosite, duplite

cu praf de piatr[, care \ine tot pe margine, pe sub copaci, p[=ind peste
gr[mezile de frunze jilave =i negre... C`nd socoate c[ s-a-ndep[rtat
destul de ele, Ignat scoate din traist[ buc[\elele de pìne ce i-au r[mas,
le pune din mers pe muchea unui gard de zid al cuiva le-or g[si
p[s[relele cerului , apoi bag[ traista goal[-n s`n =i iu\e=te =i mai
mult pasul. S-o ]ntreb... S[-mi spuie... E=ti sigur c[ ai s-o g[se=ti!
De ce s[ n-o g[sesc? Trebuie s[-mi spuie... S[ =tiu =i eu... Adic[
asta a fost cauza pentru care a apucat drumul satului: ca s-o vad[ pe
t`n[ra doctori\[ care lucra la gr[dini\a de copii? De c`teva luni se
mutase din mahalaua lor, cu toate c[-i venea mai comod s[ stea ]n
gazd[ la =osea: ]n fiecare s`mb[t[ pleca la ora= =i se ]ntorcea luni
diminea\[... S-o g[sesc! S[-mi spuie... S[ =tiu... Ce-i cu Ana?.. Ce are?..
}n c`teva r`nduri Ignat se trezea c[ merge pe chiar mijlocul str[zii
=i atunci cum se dezmeticea se ferea speriat, lu`nd-o iar pe sub pomii
desfrunzi\i, tot pe l`ng[ garduri. S[ fi stat careva s[-l vad[ ]n acea
stare, numai c[ s-ar fi g`ndit: m[i, omul ista-i beat... uite ce umblet
are... Nu era beat Ignat, n-avea de unde s[ fie. Era obosit, r[u obosit
era. I se f[cuse at`t de greu trupul c[... ]l tr[gea la p[m`nt trupul
parc[ era... de piatr[... Ce-ar mai fi vrut s[ se hodineasc[, s[ se-ntind[
=i... Dar ce putea s[ fac[, dac[ ]n loc s-o ia c[tre cas[, a apucat pe
aici... De amu s[ trec... S-o v[d... S-o ]ntreb... S[-mi spuie!..
De vreun an de zile s-a ferit Ignat s[ intre-n sat. +tia el c[ or s[-l
duc[ picioarele pe la medeanul unde se f[cea joc atunci c`nd a venit
pe dou[ s[pt[m`ni ]n concediu, ]n uniform[ de marinar: =apc[ alb[
f[r[ cozoroc, cu panglici lungi f`lfìnd pe spate, de se \ineau copiii
droaie dup[ d`nsul. Or s[-l duc[ =i va s[ retr[iasc[ iar[=i, ca aievea,
momentele din ziua aceea de var[ cu soarele sc[p[tat spre chindie c`nd
el, cum st[tea de vorb[ cu ni=te fl[c[i ]ntr-o margine, a auzit un \ip[t...
]nv[lm[=eal[ ]ntre fete... strig[te... r`sete... Apoi una dintr-]nsele veni
la d`nsul =i, mai r`z`nd, mai pl`ng`nd, i se lipi de um[r. Dar ce-i cu
tine, ce s-a-nt`mplat, Ani\o badei? o ]ntreb[ ne=tiind ce s[ cread[...
Cu numai dou[ seri ]nainte avusese vorb[ mare cu tat[l fetei, care ]l
goni de la poart[, amenin\`ndu-l c[ dac[ mai ]ndr[zne=te s-o anine

pe fiic[-sa ]l cotonoge=te =i nici nu se uit[ la =apca lui alb[. Caut[-\i
pe alta s-o sco\i din minte, marinarule! i-a strigat viitorul socru: eu
am s[-mi dau fata dup[ un om a=ezat... S-a v[dit mai pe urm[ c[
omul cel a=ezat, Petrea inginerul se numea, a c[rui nevast[ se
pr[p[dise de vreo jum[tate de an fiind la armat[, Ignat nu =tia ]n
ce ]mprejur[ri s-a ]nt`mplat nenorocirea r[m[sese cu doi copii mici.
Anume ]n ziua aceea de duminic[, ]n\eleg`ndu-se cu p[rin\ii, vru s-o
urce Petrea pe fat[ ]n motociclet[ ca s-o duc[ la d`nsul acas[, de acolo
de la joc, dar ea a \ipat ]ngrozit[ =i s-a rupt din mìnile lui. Era
motocicleta cu care se r[sturnase inginerul =i-=i omor`se femeia ]ntr-o
noapte, ]n vreme ce se-ntorceau de la o cum[trie din alt sat... Lucruri
=i am[nunte pe care le-a aflat Ignat mai t`rziu, dup[ ce a adus-o a
doua duminic[ pe Ana la p[rin\ii lui, iar peste c`teva zile, ]ntr-o joi,
avea s-o lase ca s[ se-ntoarc[ la vapor s[-=i duc[ serviciul la cap[t.
Dac[ m[ ui\i iar[, i-a dat de grij[ Ana la scara vagonului, s[ =tii c[ de
mine nu te-ascunzi nici la fundul m[rii. +i-i cuprinse picioarele cu
bra\ele ei mici, cu ochii plutind ]n lacrimi el st[tea sus, iar ea jos.
S-a ]nt`mplat s[ nu-i scrie timp de patru luni, fiind plecat cu vaporul
]ntr-o misiune ]ndep[rtat[ de ajunse tocmai ]n Oceanul de R[s[rit.
M-a uitat definitiv, =i-ar fi zis atunci Ana, =i nu at`t ea c`t p[rin\ii ei
au c[utat s-o conving[ c[ a uitat-o Ignat =i Ana se =tiau de copii,
iar cu anii prietenia lor copil[reasc[ s-a preschimbat, f[r[ s[ =tie cum,
]n dragoste, ceea ce nu le era pe plac b[bacilor ei, pentru c[, ziceau,
prea ]i nalt =i ciol[nos b[iatul, pe c`nd fata lor e sub\iric[ =i delicat[
ca o p[pu=ic[. Pricina, de fapt, p[rea s[ fie alta: Ignat era dintr-o
familie de oameni cu mul\i copii =i cu mai pu\in[ stare, pe c`nd ea
era una la p[rin\i de-o c[utau ca pe-o prin\es[... Unul Dumnezeu =tie
de unde acea dragoste fierbinte =i chinuit[ ce veni s[-i lege, dar dup[
re]ntoarcerea la unitatea lui, Ignat ]i scria ]n fiecare zi oriunde s-ar fi
aflat, =i fiece scrisoare ]ncepea cu: frumoasa mea japonez[! +i se ]ncheia
tot a=a: a mea frumoas[ japonez[! Anume din asta =i porni vorba
prin sat c[ lunile acelea, patru sau cinci, Ignat nu i-a scris pentru
Ignat =i Ana 225
motivul c[-=i g[sise alt[ dragoste, o japonez[. Iar dup[ ce se ]ntoarse

la vatr[ =i treceau ]mpreun[ prin sat, lumea gr[ia ]n urma lor: trece
ursul cu japoneza lui! Cu adev[rat, el omoi de aproape doi metri, iar
Ana pe l`ng[ d`nsul mititic[, un puigan, o feti\[. Ca s[ le fac[ cheful
celor buni de gur[, ]ntr-un r`nd, trec`nd pe l`ng[ joc, de acuma fiind
c[s[tori\i, o ridic[ Ignat pe Anu\a lui pe-un um[r =i a=a merse pe drum
spre cas[...
V[leu! face o femeie mai s[ se ciocneasc[ de Ignat care iar ie=ise-n
mijlocul str[zii. Poart[ o scurteic[ de velvet ro=u reiat, ]ntr-o m`n[
duce o paporni\[ nou-nou\[, iar ]n cealalt[ o garaf[ cu vin, legat[ cu
fund[ ro=ie la g`t. Dup[ ce se ]ndep[rteaz[, uit`ndu-se-n urma lui:
iar vreunul sc[pat de la ocn[, bag sama, b[rbate...
Vezi s[ nu te scapi aicea-n mijlocul drumului! buhne=te sup[rat
b[rbatul ei care venea mai ]n urm[ t`r`nd de m`n[ pe un b[ie\el
care nicidecum nu vroia s[ mearg[ cuminte =i-l tr[gea pe taic[-s[u
]napoi. Omul ca omul: vine de la munc[, nu se duce ca tine la
cum[trie...
Abia acum ia aminte Ignat la hainele de pe d`nsul: parc[-s nins
cu m[cin[tur[ de piatr[... Oi fi alb =i pe fa\[... ca un morar... V[z`ndu-se
ajuns pe pode\ mai r[m`n de aici vreo sut[ de metri p`n[-n centru
unde-i prim[ria, al[turi c`rmuirea gospod[riei agricole, peste drum
=coala, mai la vale =i mai la deal magazinele, bufetul ]=i zice: ce-o
s[ cread[ ea c]nd o s[ m[ vad[ ]n halul ista? Am s-o iau pe ulicioara
ceea, pe din dos, mai departe de ochii lumii... Dar ca totdeauna, c`nd
]=i punea una-n g`nd, =i de data asta alta iese: zv`rluga de pu=tan
se rupe pe neprins de veste din mìnile lui taic[-s[u =i Ignat se vede
nevoit s[-l prind[. }l g[bje=te sub pode\, de unde-l scoate cu mare
greu, =i-l d[ omului ]n primire: acela nu s-a b[gat, c[ i-a dat de grij[
nevast[-sa c[-i ]mbr[cat ]n haine curate, bune... Acum merge Ignat
pe o hudi\[ l[turalnic[ pe alocurea bocancii i se afund[-n p[m`ntul
r[zmuiat trece pe l`ng[ ni=te cocioabe vechi st`nd cu dosul drept
]n drum... Las c[ pe aici am s[ ocolesc medeanul, chite=te Ignat. Nu
cumva ]i e team[ c[ d[ ochii cu Petrea? Tot drumul c`t a mers ]ncoace,
l-a ]mpuns g`ndul: el m-a c[utat asear[... el... iar[ nu ]ncape de casa
mea... ]i st[ ca un os ]n g`t casa mea... Odat[ se ]ntoarce furios c[tre
un st`lp negru: las[, bre Petre, c[ ajung eu cu crucea pe la tine!.. o s[
trebuiasc[ odat[ =i odat[ s[-mi dai socoteal[!.. Nu-i ajungea putere
s-o fac[? Adic[: s[-i cear[ socoteal[. Nu putere curajul ]i lipsea ca
s[-i vorbeasc[ direct, ]n fa\[... De aceea cote=te g`ndul pe alt fir,
c[ut`nd a se convinge el ]nsu=i pe sine c[ anume de medean s-ar feri
=i nu de altceva, mai bine zis, de altcineva... Habar n-avea Ignat c[
pe locul de care fugea fusese s[pat[ o enorm[ groap[ de funda\ie =i
era pornit[ de acum construc\ia Casei de cultur[ a satului...
D`nd a=a dintr-o ulicioar[ ]n alta, iese Ignat la gr[dini\a de copii.
Centrul r[m`ne ]n st`nga. Arunc[ o privire prin p[r\i nu se vede
nimeni. Numai la poart[ st[ o c[ru\[. Caii tot flutur`nd din cap =i-au
scos c[pestrele. De t`rziu nu pare s[ fie prea t`rziu... =i prive=te-n sus
c[ut`nd cam pe unde-o fi soarele. Trebuie s[ fie... n-a plecat ]nc[...
Ocole=te c[ru\a =i o ia pe-o c[r[ruie a=ternut[ cu prundi= care duce,
prin ni=te arbu=ti desfrunzi\i, spre o u=[ cu perdele albe... Brusc se
opre=te-n loc. Ce-o s[-i spun[? }n ce fel are s-o ]ntrebe pe doctori\[?..
De at`ta ]ncordare ]l trec n[du=elile. Scoate din s`n traista, ]=i =terge
fa\a, fruntea =i o bag[ iute la loc nu m-a v[zut nimeni? Lucru cu
totul ciudat: ]n clipa asta ]=i auzi glasul. Da, glasul lui, cu toate c[
=tia, era sigur c[ n-a spus nimic, n-a deschis gura. Adic[ se ]nchipui
zic`nd: doamn[ Marieta, dac[ nu v[ e cu sup[rare, ce-a\i avut ]n
vedere c`nd a\i venit la noi =i eu cu Ana ridicam la pod ]n camera
mare =i Dumneavoastr[ a\i spus: femeia-i f[ptur[ delicat[ =i dac[
b[rbatul nu caut[ de d`nsa, n-o cru\[... C[ adic[telea am pus-o la
urcat bo\uri de lut cu paie? Dar n-o puneam eu, singur[ se apuca de
lucru de cum venea de la serviciu. Dimpotriv[, eu o opream: tu, Ano,
func\ionar[, =i s[ urci bo\uri? A=a am zis atunci, iar Dumneavoastr[,
doctori\a, mi-a\i dat replica: nu pe mata te-am avut ]n vedere, domnule
Ignat. Am zis: ]n genere, dac[ un b[rbat nu cru\[ pe femeia lui... }n
genere? Iat[ cuv]ntul pe care nu l-am putut ]n\elege. V[ rog s[ mi-l
explica\i... Vas[zic[... rezult[ c[ eu nu mi-am cru\at femeia? Ori c[
Ignat =i Ana 227
m-a\i avut ]n vedere nu numai pe mine? Poate c[ era vorba de

alt-ci-ne-va, de un alt b[rbat? Dumneavoastr[, doamn[ Marieta,
sunte\i nou-venit[ la noi ]n sat, nu =ti\i... Dup[ ce am luat-o pe Ana =i
am plecat ]nd[r[t la armat[, a stat o vreme la p[rin\ii mei =i s-a ]ntors
iar la alde Negar[... Se putea ca ]n anul care-am lipsit eu s-o fi obijduit
cineva... un alt b[rbat? Asta a\i avut-o ]n vedere spun`nd: nu zic numai
de mata, zic: ]n genere b[rbatul... asta?..
U=a cu perdele albe se deschide l[s`nd s[ ias[ o d[dac[ voinic[ =i
rumen[-n obraji, ]n halat alb, care poart[ la fiecare sub\ioar[ c`te-un
ghemotoc viu ce se zbate, b[l[b[ne=te din picioare, \ip`nd:
Nu vreau acaaas[!..
C`nd se apropie leli\a de c[ru\[ c[ru\a=ul, cu o barb[ ro=cat[,
o urmeaz[ cu biciu=ca aruncat[ pe um[r =i culege ]nc[l\[mintea ce
sare din picioarele picilor prinde Ignat la inim[ =i ]ntreab[:
Spune mata, te rog: sora Marieta este?
A, ce-ai spus? ]l prive=te muierea mirat[. Dar cine sunte\i? Ave\i
cumva vreun copil la noi?
Nu... dar... a= avea ceva... s[ vorbesc... cu dumneaei...
Ha-ha-ha! r`de cum[tra f[c`nd cu ochiul c[tre c[ru\a=ul cu
barb[ ro=cat[, care ]i pune pe cei doi pici bucluca=i ]n co=ul c[ru\ei =i
le arat[ biciu=ca s[-i potoleasc[. Auzit-ai? Dumnealui are a vorbi cu
Marieta... Nu-i Marieta. A plecat. O s[ vie luni diminea\[. A=a c[
poftim, caut-o luni...
Se ]ntoarce =i fuge pe c[rare spre u=a de unde o alt[ d[dac[ ]n alb
scoate alte dou[ ghemotoace care b[l[ng[nesc din mìni =i din picioare.
Nu-i... a plecat... luni diminea\[, las[ Ignat capul, am[r`t. Brusc ]l
cuprinde o surzenie de nu mai r[zbate la auzu-i nici un sunet, nici un
zgomot din afar[. Numai c[-ndat[ s-aude un vuiet mare, parc[ undeva
sus de tot, ba parc[ ]n capul lui, de-l ame\e=te =i se sprijin[ cu o m`n[
de loitrea c[ru\ei. Dar p`n[ luni? Ce m[ fac eu p`n[ luni? +i d[ s[
porneasc[, dar ceva ]l \ine locului. Poate f[r`ma de speran\[ c[ acu=i
iese totu=i doctori\a, vine pe c[rare, ]l vede =i-l ]ntreab[: ce-i cu mata,
domnule Ignat? Ce s-a ]nt`mplat? Oare nu =ti\i? Nu, nu =tiu,
ridic[ din umeri doctori\a =i-l prive=te mirat[ cu ochii ei migdala\i,

frumo=i. Atunci Ignat ]ntoarce capul ru=inat ca un pu=tan care a f[cut
o pozn[ =i-i nevoit s[ recunoasc[: spune\i-mi, dar sincer: v-a vorbit
Ana ceva de mine? c[ a= fi obijduit-o cumva... eu? m[ ]n\elege\i despre
ce vorbesc: eu, ca b[rbat... ha-ha-ha! r`de sora Marieta, exact ca
atunci r`de c`nd a venit la d`n=ii =i el cu Ana puneau bo\uri de lut la
pod. Ana le c[ra, iar el, urcat pe scar[, le arunca sus. Acum c[ suntem
numai noi doi... Doctori\a se apropie de-i simte suflarea parfumat[
pe obraz: mi-a spus ea ceva, dar e un secret femeiesc, auzi? se-cret!..
Ignat se fere=te brusc privind-o ]n ochi: secret?!
Duce pumnul str`ns la frunte lovind ]n os =i momentan i se desfun-
d[ urechile. Un talme=-balme= de vorbe, \ipete, strig[te, mieun[turi
=i l[tr[turi ]i inund[ auzul.
Se suce=te-n loc: c[ru\a-i plin[ cu pu=ti care de care mai zburlit
=i mai dr[gu\, \in`nd to\i mìnile pe marginea loitrei dup[ cum le
comand[ c[ru\a=ul ro=cat care st[ solemn l`ng[ transportul lui cu
biciu=ca aruncat[ pe um[r. S-a ]ntors Ignat =i cu to\ii au amu\it ca =i
cum nici n-ar fi fost acolo. Numai ochii, vreo dou[zeci de perechi,
lucesc plini de curiozitate: oare ce-o s[ fac[ uria=ul acesta plin de
praf de piatr[ care, ]i sperie nenea c[ru\a=ul, o s[-i bage-n sac =i o
s[-i duc[ la lupii din p[dure? Bine]n\eles, dac[ nu-s cumin\i!.. Dar
uria=ul e cu g`ndurile ]n alt[ parte. Ori, poate, de bun[ seam[ nu-i
vede? ori crede c[ ei nu-s dec`t ni=te p[pu=i pe care nenea c[ru\a=ul
are de datoria s[ le duc[ de-a lungul uli\elor prin sat =i, oprind din
poart[-n poart[, s-o ia pe c`te una de m`nu\e =i a=a, f[r[ a cobor`
de pe capr[, s-o pun[ jos, =i p[pu=a s[ fug[ ]n ograd[ unde-o a=teapt[
m[mica =i t[ticu... Uria=ul se ]ntoarce, d`nd s[ porneasc[ ]n drumul
lui de unde-a venit, dar... ]l izbe=te ceva cu putere ]nd[r[t. I se
descheie haina ]n fa\[. }ntoarce capul, nedumerit... Atunci s[ vezi =i
s[ nu crezi: perechile de punctule\e lucind ca mici diamante aranjate
pe dou[ r`nduri de-a lungul loitrelor momentan se amestec[, unele
av`nt`ndu-se spre cer, altele l[s`ndu-se-n jos, sub fiecare pereche
apare o mic[ deschiz[tur[ roz[ ]n care sclipesc ni=te semin\e albe =i
Ignat =i Ana 229
rare, dintre care \`=nesc chiuituri sub\iri... +i to\i arat[ cu degetul

spre d`nsul r`z`nd de se cutremur[ c[ru\a m[run\el... R`d de straiele
mele! ]=i zice uria=ul =i numai c`nd duce m`na la spate =i prinde-n
ceva, atunci pricepe ce i-a ]nveselit at`t de tare pe dr[cu=orii i=tia: l-
au legat cu o bucat[ de s`rm[ un cap[t de chinga pufoaicei, altul
de bra\ul c[ru\ei...
Ignat z`mbe=te: c`nd era mic i-a f[cut =i el o so\ie lui bunicu-su:
i-a legat cu o a\[ opinca de piciorul patului =i c`nd a vrut tata b[tr`n
s[ porneasc[ a dat ]n genunchi. Pentru care trebu=oar[ a m`ncat
p[par[ de la tat[-s[u...
Care, m[i? tun[ Ignat mut`ndu-=i fioros ochii de la unul la altul.
To\i schimb[ din umeri: nu =tim! nu noi! Aha, nu voi? =i Ignat se
apleac[ sub c[ru\[. Oare ce-o s[ fac[? O s[ ia de roat[ =i-o s[ ne
r[stoarne? Ori ne ridic[-n spate cu tot cu c[ru\[ =i ne duce la lupii
din p[dure?
Reche-che-orc! orc! se aude de sub c[ru\[.
Cele dou[zeci de perechi de ochi se apleac[ peste marginea
loitrelor, dar nu v[d nimic. C`nd ridic[ iar capetele, uria=ul st[ drept,
cu o m`n[ pe crupa calului, iar sus se aude, nev[zut, cucul:
Cu-cu! Cu-cu!
Nu mai pot de at`ta mirare =i prind a se ]nv`rti ]n toate p[r\ile.
Unul din ei ]nchide pe o clip[ ochii, ]ntinde o m`nu\[ =i c`nd ]i
deschide iar, vede c[ degetul lui arat[ exact spre gura uria=ului. De
acolo! de acolo se aude! vrea s[ strige iste\ul, dar gura uria=ului e
]nchis[ bine =i acum se aud gui\`nd ]nsp[im`nt[tor o mul\ime de
purcelu=i. Aici pu=tii nu mai pot rezista =i prind a hohoti iar[=i
]ntorc`nd c[tre nenea uria=ul gurile lor cu margini roze, ]n care se
afl[ ]nfipte, rare =i ]nc`lcite, semincioare albe de m[r...
Iat[-l c[ iese Ignat de la c`rmuirea gospod[riei s-a furi=at pe-o
secund[-nl[untru, s[ nu-l z[reasc[ lumea, a b[gat capul printr-o u=[:
este tovar[=ul inginer? Dudui\a care b[tea la ma=in[ =i conco-
mitent vorbea la telefon a ridicat ochii ]ncondeia\i: Petru Nicolaevici?
Nu-i... Dus pe teren... Dar mata cine e=ti? Eu?.. Eu sunt de colo...
(nu m-a recunoscut nici domni=oara asta!) Dac[ a\i adus piatr[,
]l g[si\i la ferm[... Dac[ nu, a=tepta\i... Bine, am s[ a=tept... iese
Ignat =i o ia spre cas[... N-am f[cut nici o br`nz[ azi! C`nd se
strecoar[ printre cl[direa prim[riei =i cea a magazinului, aude
dinspre strad[ o salv[ de urale, \ipete de bucurie amestecate cu
sc`r\ìt de c[ru\[.
Tramvaiul copiilor urc[ la deal. Ridica\i ]n picioare picii ]i fac semn
agit`ndu-=i mìnile. Bietul c[ru\a= a sfeclit-o r[u: opre=te caii, se d[
jos =i prinde a alerga alarmat ]mprejurul tr[surii ca s[-i ast`mpere.
Hei! le strig[ Ignat. Trage\i la magazin... V[ cump[r un sac de
bomboane!..
Nu vrem bomboane!..
Vrem s[ faci ca broascaaa!..
Ca purceluuu=ii!..
Din st`nga d[ n[val[ un tractor pe roate nalte de cauciuc, tr[g`nd
dup[ el o platform[ ]nc[rcat[ cu crengi pentru de foc, din dreapta
vine un autofurgon enorm, fost pe vremuri de culoare argintie iar
acum stropit p`n[ sus cu noroi proasp[t peste cel uscat. Tractorul
tu=e=te ca un apucat ]mpro=c`nd cu fum v`n[t spre oamenii ce trec
pe al[turi, autofurgonul gr[bit peste seam[ prinde a claxona strident
cer`nd liber[ trecere.
At`t mai putu vedea Ignat: cum mergea pe jos, c[ru\a=ul cel ro=cat
trase de h[\uri autofurgonul ]l ]mpingea-n fundac! apoi s[ri pe
cracii c[ru\ei =i lovi ]n cai. C`nd, ]n sf`r=it, cele dou[ namile g[l[gioase
=i ner[bd[toare se c[r[b[nir[ fiecare ]n partea ei, c[ru\a a disp[rut.
Ignat ]n\epene=te-n loc.
Puzderia de lume ce fo=g[ia printre cl[dirile nalte, cu dou[ =i trei
etaje c`rmuire, magazin, prim[rie, =coal[ unii gr[bi\i dup[
cump[r[turi, al\ii ie=ind de la =coal[, al\ii str`n=i, pur =i simplu, la
palavre =i la ron\[it semin\e de floarea-soarelui lumea toat[ se
retrage ]ntr-un mod miraculos, ca o ap[, undeva, =i el se pomene=te
dintr-odat[ singur. Parc[ odat[ cu plecarea c[ru\ei cu copii satul ar fi
r[mas pustiu. Pustiu =i mort...
Ignat =i Ana 231
}nchide ochii Ignat, ]i deschide iar[=i pe dinainte-i joac[... un

roi de sc`ntei, ba parc[ un noura= albastru iscat ca din nimic, =i unde
prinde a s[lta, a juca noura=ul acesta, adic[ roiul de sc`ntei: ba se
repede-n sus, ba cade la p[m`nt... Vrea s[ m[-nveseleasc[? Da, s[
te mai iei cu cele bune, c[ tare mi te v[d m`hnit, uria=ule... Dar... cine
e=ti? parc[ ar ]ntreba Ignat. Cum? Nu m-ai v[zut? Dar eram =i eu
]ntre copiii din c[ru\[... Erai? Da, sigur c[ eram!.. Acum uite! strig[
noura=ul de sc`ntei albastre =i face o piruet[, ]ntr-un picior, apoi se d[
peste cap =i se opre=te-n mìni, cu picioarele ]n sus, privindu-l cu ochi
lucitori =i gura deschis[ a mirare: ei, ce zici? +tiu s[ fac tumbe? Da,
=tii... dar... Vrei s[-ntrebi de ce-am r[mas? De ce n-am plecat =i eu
cu ceilal\i? Da, anume asta vroiam ... P[i afl[ c[ eu sunt roiul de
sc`ntei... adic[ noura=ul albastru... adic[ n[lucirea din ochii t[i... visul
t[u cel ghidu=... Aaa? se dumere=te Ignat. Al meu... Dac[-i a=a... +i
iar ]nchide ochii: atunci haidem... S[ mergem!.. +i deschide ochii.
S[ vezi minune!
Momentan lumea se revars[ din toate p[r\ile, inund`nd ca o ap[
clocotitoare spa\iul dintre c`rmuire, magazin, =coal[... Clipe=te Ignat
din ochi: unde e=ti, noura=ule... roiule ghidu=? A disp[rut, nu-i! }l
caut[ cu privirea prin cotloanele ]ntunecoase din spatele magazinului,
fuge privirea lui spre u=a deschis[ a c`rmuirii, urc[ pe acoperi=ul de
\igl[ ro=ie al prim[riei, nu-i nic[ieri noura=ul cel albastru. Obosit[,
privirea lunec[ de pe strea=in[ pe muchea peretelui ]n jos, =i Ignat
tresare ]nfiorat: dintr-o fereastr[ i-a f[cut cineva cu m`na. Se d[ un
pas ]napoi, speriat: cine?.. cine oare?.. m-a chemat?.. Era fereastra la
care, ]ntors de la munc[ cu vreun camion =i venind p`n[ aici, o vedea
pe Ana. }l observa =i ea =i-i f[cea semn cu m`na: vino... mai repede...
Urca fuga pragul nalt de ciment, b[tea la u=[: se poate? Intra\i!
r[spundea Ana pe un ton oficial, a joac[. Intra. Ea st[tea la masa
plin[ de h`rtii, masa enorm[, jil\ul ad`nc, iar Ana lui mic[-mititic[...
De cum ]l vedea intr`nd nalt, de=irat, ]n hainele lui albe de f[in[
de piatr[ Ana \ipa ]ngrozit[: ai, ursul! s[lta ]n picioare pe jil\,
de acolo zv`cnea pe mas[ =i se repezea, cu bra\ele desf[cute, drept
la pieptul lui, ]nl[n\uindu-i g`tul cu bra\ele. Mai bine te ]nghit eu!

striga =i-i mu=ca buza de jos care... ]l dezmierda ea... chiar dac[-i mare
ca de... cal, dar e mai dulce ca mierea...
Duce Ignat m`na la gur[: nu m-a v[zut careva? =i o ia p[=ind rar
]n sus cotesc pe dup[ magazin, ies ]n ulicioara fier[riei =i... Dar nu
=tiu ce-l ]mpinge s[ mai ]ntoarc[ o dat[ capul: arunc[ o c[ut[tur[
spre fereastra de unde i s-a n[z[rit c[ i-a f[cut cineva semn cu m`na.
Nimeni. +i cu toate c[-i departe, dar parc[ vede odaia goal[, masa
lat[ p[r[sit[, jil\ul uitat...
La col\ul alimentarei opre=te: ar trebui s[ iau ni=te pìne bag[
m`na-n buzunar aveam ni=te bani =i iar ]i fuge privirea la vale,
]n lungul str[zii asfaltate. La intersec\ia drumurilor se v[d ni=te movile
mari nisip? asfalt? scotoce=te ]n cel[lalt buzunar i-am pierdut
pe undeva? acum ce m[ fac: s[ vin a doua oar[-n sat? De pe gr[mezile
negre-cenu=ii privirea sare peste ni=te acoperi=uri de \igl[ ro=ie ori
sur[ =i se ]nfige ]ntr-o creast[ de stuf, pe malul Bahnei. O fi fost
b[tr`nul asear[... dup[ bani... Ah, datoria care-i st[ pe grumaz ca o
piatr[ de moar[ (a ]mprumutat c`nd cu cimentul =i lemnul pentru
cas[ de la mo=neag cinci sutare, de acuma-i anul =i ]nc[ nu i le-a
]ntors!). Bine c[ nu l-am ]nt`lnit cumva... Ignat cote=te pe l`ng[ col\ul
magazinului =i dispare, gr[bit, ]ntr-o fund[tur[...
De la o vreme ]ncoace, a=a ca de vreun an de zile, Iosub Ciuntu

nu putea s[ =ad[ acas[ m[car s[-l fi legat. Muierile lui, nevasta =i
fata, ]i ziceau: oaspele nostru! De, c`t se afla dus la lucru, cu caii, fie
prim[var[, var[ ori toamn[, de la sine ]n\eles, dar dac[ porneau ploile
ciob[ne=ti =i d[deau frigurile, s-ar fi cuvenit s[ se ast`mpere =i el, s[-=i
caute de gospod[rie. At`tea de pus la cale: s[ dreag[ acoperi=ul c[
rupsese v`ntul cel mare stuful de la un col\ (s[ aduc[ de la balt[ o
c[ru\[ de mald[re), s[ mai adauge o sec\ie la cu=ca de iepuri c[ s-au
cam ]nmul\it, s[ caute un me=ter s[-i ]nchege fundul la polobocul cel
mare (poate la anul s-a face poama =i are s[-l umple!). Nu era el
omul s[-l g[seasc[ moartea =ez`nd, dar nu =tiu cum se f[cea c[ abia
Ignat =i Ana 233
se apuca de-un lucru =i pe loc ]i pierea cheful, nu-l mai ducea la cap[t.
Se l[sa pe col\ul prispei, chipurile s[-=i dezmor\easc[ piciorul beteag
de la r[zboi, =i st[tea a=a numai el =tie de ce v`nturi furat. Amu ce
stai pe g`nduri? Scoal[ =i hai! Ha? ce-ai spus? tres[rea Iosub =i cu
toate c[ =tia c[ n-a fost dec`t o p[rere glasul ce i-a gr[it a=a, flutura
din cap a har\ag: ce grij[ ai tu de mine? Crezi c[ nu =tiu ce pui la
cale? dar las[... pe Iosub nu-l p[c[le=ti!.. Z`mbea pe sub musta\[
fl[c[ie=te, dar p`n[ la urm[ se ridica de pe muchea prispei =i o lua
din loc. Unde se ducea? Unde-l duceau picioarele ori, cum ziceau
muierile lui: iar a apucat razna gospodarul nostru... Pentru ]nceput
se d[dea la vale de cas[, aici se oprea, st`nd lung[ vreme, cu ochii
du=i peste sat. Apoi se ]ntorcea c[tre Bahna care se c[sca la c`\iva
pa=i o cogeamite groap[ f[cut[ cu anii de viituri =i ape de ploi.
C`nd a venit la casa asta Iosub «]i m[ritat» curgea p`rùl
limpede... acum s-a m`lit... cre=te ceapa broa=tei ca p[durea, mai nici
apa nu se vede... }ntr-un t`rziu, uit`ndu-se a=a, cu ochi nev[z[tori,
cl[tina din cap: a trecut via\a... Mai trecea o vreme =i iar, de data
asta cu glas tare: mama ei de via\[!.. Dup[ care numai ce-l vedeai c[
taie drept spre poart[, parc[ nici nu l-ar fi sup[rat piciorul. Lua aminte
]n lungul drumului spre Centru, spre pod: dar vine careva ]ncoace?
+i dac[ vedea pe cineva, a=tepta s[ se apropie, iar ]n sinea lui ghicea:
cine-i? de-al cui ]i? ce caut[ pe aicea? +i, de departe, ]l lua la ]ntreb[ri:
de unde vii? Unde-ai fost? Ce-ai f[cut? Ce ai ]n geant[? Dar mai cu
seam[ vroia s[ =tie: ce nout[\i? ce s-aude-n sat?.. C[ eu... cu muierile
mele... aici l`ng[ Bahn[... +i arunca o c[ut[tur[ peste um[r: sunt?
m[ urm[resc? Iar ele mereu cu ochii pe d`nsul, pe... u=ernicul! De-l
z[rea femeia, ie=ea-n u=a tinzii =i, pun`nd palma strea=in[ la ochi,
striga: da ]ncotro ai purces, m[i omule? Iosub se f[cea a c[uta ceva
pe jos, prin buruienile uscate de sub gard: afurisitul de pripon ]l caut...
Dar l-ai scos mai deun[zi =i l-ai b[gat ]n =opron, sub strea=in[...
Z[u c-a=a!.. f[cea din cap Iosub. Iar de-l z[rea Parascovia, l[sa ce-avea
]n m`n[ c[ldare, oal[, m[nunchi de vreascuri =i plesnea din
palme: v[leu, mam[, tata se duce! Uite-l iese-n drum...
}n s`mb[ta asta Iosub prinse a se zv`rcoli dis-de-diminea\[. A f[cut

ce-a f[cut, a pus m`na pe cheie =i s-a b[gat ]n lada cu haine. A ]ntors
c`rpele =i =i-a g[sit la fund ciubotele. Le-a =ters cu m`neca de colb,
apoi a prins a se ]nv`rti c[ut`nd prin unghere, pe sub lai\[ cutia cu
vacs. Au priceput femeile ]ncotro merge treaba el se a=ezase pe un
sc[unel =i prinse a-=i lustrui ciubotele =i s-au dat ]ntr-un col\. +tia
despre ce se =o=otesc ele acolo!.. Venind mai deun[zi seara de la lucru,
femeia l-a luat pe departe: c`nd ai de g`nd, omule, s[ ceri banii de la
fecior-t[u? }\i trebuiesc? a dat Iosub glas anin`nd puha-n cui, dup[
u=[. Ne-ar cam trebui, ]=i \uguie femeia buzele =i ar[t[ cu capul
c[tre fata ce se oprise, ru=inoas[ cum era, cu ochii pleca\i =i mìnile
]mpreunate dinainte. M[ rog! Mie nu-mi trebuiesc, =i-=i v[zu de-ale
lui. Au explodat am`ndou[: a-ha! nu-\i trebuiesc?... mam[-m[mu\[!..
Nu-\i trebuiesc pentru c[ ai zece mii la po=t[! Gr[ie=te tot satul... +tiu
to\i, dar nou[ nu ne spui... oh, mam[-m[mu\[!.. Dar cine te hr[ne=te?..
Cine te spal[?.. }n loc s[ ai grij[ de fata asta... C[... d[ Dumnezeu =i
mìne-poimìne se m[rit[... a=a-i, mamei?.. of, mam[-m[mu\[!.. a=a-i,
mamei?.. c[ vine el unul =i-o cere p`n[ la urm[, c[ nu-i chioar[ =i...
nici =chioap[ nu-i... a=a-i, mamei?.. }h]-h]... Ia dac-ar avea banii ceia...
S-a a=ezat Iosub pe lavi\[, s-a uitat la una, apoi la cealalt[: lasc[ fata,
dar tu? b[tr`n[ e=ti, dar minte de unde?.. Satu... gr[ie=te!.. +tim
noi, =tim, nu se l[sa femeia: ai de g`nd s[ le ]mpar\i la ceilal\i! (Iosub
Ciuntu mai avea un fecior la armat[ =i dou[ fiice m[ritate-n sat, mai
mici ca Parascovia, care, ciudat[ de felul ei, trecu de treizeci r[m`n`nd
fat[ mare.) La d`n=ii \ii, iar de nenorocita asta nu-\i pas[!.. Auzind
atare vorbe, biata a izbucnit ]n lacrimi =i, acoperindu-=i ochii cu =or\ul,
fugi la c[pi\a de f`n de dup[ cas[ unde s[ pl`ng[-n voie...
V[z`ndu-le cum se =o=otesc ]n tain[ s-a priceput c[ tot despre miile
lui. Atunci a umblat ca tr[snit de scorneala lor. Dar, pu\in c`te pu\in,
s-a lini=tit. +i adic[ de ce n-a= avea acele mii? =i-a zis. De unde at`\ia
bani? I-am str`ns timp de mul\i ani =i nimeni n-a =tiut. Ba nu, i-am
c`=tigat la obliga\ie... La loterie! Dup[ care a prins a se purta \an\o=,
de parc[ de bun[ seam[ ar fi avut la CEC suma. S-au zv`rcolit =erpoai-
Ignat =i Ana 235
cele s[ pun[ m`na pe carnetul de economii, au f[cut cercet[ri la oficiu,

au ]ncercat s[-l descoase h`tre=te, degeaba! P`n[ la urm[ au ajuns
la concluzia c[ mai secret om ca mo=neagul lor nu exist[ pe lume =i
s-au pus de p`nd[ a=tept`nd s[ se dea el singur de gol.
}n drum Iosub se opre=te.
De data asta nu-i era team[ c[ o s[-l strige din urm[: vorba cu
muierile se lungise p`n[ pe sub amiaz[, a=a c[... aveau ce dezghioca
am`ndou[! Se opre=te pentru c[-i glod pe drum, iar el a ie=it cu
ciubotele facute lun[... C`nd i-a amintit femeia de bani, s-a g`ndit pe
dat[ la cuscru-s[u Terinte care l-a ]nt`lnit mai alalt[ieri ducea Iosub
ni=te grù la un om, de la hambar =i-l ]ntreb[ cuscrul: de v`nzare
grùl? Parc[ n-ar fi v[zut c[ din urm[ venea cel cu sacii... +tiut lucru:
a b[tut =aua s[ se priceap[ calul! Parc[ n-ar =ti cuscrul c[ b[ie\ii, adic[
Ignat =i Ana, nu i-au ]ntors datoria din an... Banii! pufne=te Iosub,
oche=te o arip[ de c[rare =i calc[. O ia spre pod: s[ v[d ce fac fetele,
dup[ care trec pe la cuscrul... Dup[ c`\iva pa=i se opre=te: ar trebui
ni=te bomboane. Bag[ m`na-n buzunar unde =tia c[ are ceva: au r[mas
la cealalt[ hain[! La fund d[ de ni=te m[run\i=: le dau =i =i-or cump[ra
ei.
Ajunge la pod =i aici vede c[ trebuie s[ se ]ntoarc[: p`rùl s-a rev[rsat
dincolo =i s-a f[cut o b[ltoac[ mare, numai cu c[ru\a ori cu ma=ina s-o
treci, nu cu ciubotele lustruite. St[ =i a=teapt[ Iosub vreo tr[sur[
ca-ntr-adins, nici una! =i o ia ]napoi: trec mai ]ntì prin Centru...
Acum p[=e=te a=a de u=or, a=a de sprinten, parc[ ar fi fl[c[u iar[!
Bucuros =i vesel Iosub Ciuntu: se duce-n Centru! Dac[-i s[ fim sinceri,
]l tr[gea ]ntr-acolo de diminea\[. Pentru asta =i-a scos ciubotele din
lad[. Acuma ]n Centru-i asfalt s[ te tot plimbi, nu s[ stai acas[, s[
te toace ele la cap. Bine c[ m[car Ignat s-a rupt de l`ng[ Bahn[ =i =i-a
durat cas[ la =osea. P[cat c[ n-are noroc de femeie. Dar, clatin[ din
cap Iosub dup[ ce sare =an\ul =i calc[ pe asfalt, poate c[-i mai bine
a=a. La ideea asta ajungea de obicei c`nd era singur, c`nd nu trebuia
s[ le contrazic[ pe muierile lui care ]l c[inau pe Ignat c[ dec`t ]=i lua
a=a nevast[ mai bine r[m`nea ne]nsurat. Ha! ne]nsurat, le replica
Iosub: voi de ce v[ zv`rcoli\i =i v`na\i miri? Nu pute\i =edea nem[ritate?

V[ ustur[? Ia dac[ nu s-ar g[si un prost alde noi s[ v[ ieie?.. +i iar se
]ntorcea cu g`ndul la Ignat: molù tare, molù =i gata. Cui dracu ]i
seam[n[? Zice b[tr`na: n-a putut Ana lui Negar[ s[ ]mbrobodeasc[
pe al lui... cutare =i l-a g[sit pe prostul nostru. Te-te-te!.. Parc[ nu ea,
de=teapta, i-ar fi binecuv`ntat atunci c`nd a adus-o Ignat pe Ana cu
ma=ina ]n ograd[?.. Se opre=te Iosub ]n mijlocul str[zii, ]ng`ndurat:
s-a v[zut, ca atunci, ]n camera cu ferestrele perdeluite, cu iarb[
proasp[t[ a=ternut[ pe jos =i cu candela aprins[-n col\, la icoane, cum
a ridicat femeia m`na asupra tinerilor ]ngenunchea\i =i a zis: primi\i
binecuv`ntarea noastr[ p[rinteasc[... odat[ s-a sucit c[tre d`nsul: dar
tu, omule, ce stai ca lemnul... ori nu-i copilul t[u?.. =i tr[g`ndu-l de
m`nec[: spune =i tu dup[ mine: fie binecuv`ntat ceasul...
Na, ceasul! zbucne=te Iosub Ciuntu plin de n[duh.
Ce zici, mo=ule? r[sare o voce de copil, de la spate. Se ]ntoarce:
un b[ietan ]mpinge de coarne o biciclet[ cu ro\ile ]nc[rcate de glod.
Ce m`nje=ti asfaltul, m[i?
Dar ce: ]i strada matale? i-o ]ntoarce cople=ul t[ios, sare-n =a =i
prinde a pedala de zboar[ glodu-n p[r\i.
H[tu-\i buricu t[u de ari=tant! Un cogeamite bo\ i-a nimerit pe
c[puta ciubotei. Chinuie=te-te =i-i cre=te c[ ei te-or m[sc[ri p`n[-n cap!
Se opre=te, g[se=te ]ntr-un buzunar un c[pe\el de sfoar[, se apleac[
=i, ]ntinz`nd-o, rade cu grij[ murd[ria de pe ciubot[. Omului nostru
s[-i faci drum de aur, b[tut cu pietre scumpe, c[ el... Na, dovada-i de
fa\[! }ntr-adev[r, din deal coboar[ o c[ru\[, de la ro\i =i copitele cailor
noroiul sare-n p[r\i. |ine, bre, pe al[turi! abia apuc[ s[-i strige, =i
iat[-l trece la fuga pe l`ng[ el. Mai ]ncolo ]l recunoa=te: ]i |ugui care
car[ copiii la gr[dini\[ =i pe-acas[...
Dup[ ce-l proboze=te =i pe-aista, gospodarul ]=i vede de drum mai
departe: p`n[-n Centru nu-i at`ta de mers. Iar plimbarea ]i face, cum
se zice, o deosebit[ pl[cere =i el, ca s-o lungeasc[, p[=e=te ]ncetinel,
agale. Se mai ]nt`lne=te cu unul, mai schimb[ o vorb[, dou[: ce se
aude, cumetre? Mai nimica, Iosube. At`ta c`t spune la radio...
Ignat =i Ana 237
Las[-l ]ncolo de radio, c[ el spune c`te-n lun[ =i-n stele!La noi ]n sat
ce s-aude? Iaca, se preg[tesc s[ intre oamenii ]n iarn[. Mai moare
o bab[, se mai na=te un prunc... M[i Guli\[, m[i! Se r[ste=te Iosub
Ciuntu c[tre un omulean cam pistruiat, cam stricat de v[rsat care st[
de partea cealalt[ de gard, cu palmele pe uluce =i cu b[rbia sprijinit[-n
palme: te ]ntreb ce se mai aude pe aici, prin mahalaua voastr[, la
=osea? Aa? vecinul lui Ignat pricepe ce are ]n vedere b[tr`nul acesta
nalt, voinic, cu fa\a neobi=nuit de neted[ =i rumen[ pentru v`rsta lui:
s-a mutat de aici... s-a dus de la baba Ioana. C`nd? De vreo
dou[ s[pt[m`ni. Tu ia seama, sunte\i mahalagii, dac[-i ceva... ]ntre
d`n=ii, nu se poate s[ nu sim\i! }mi spui mie, auzit-ai? Auzit! Auzit!
face din cap omuleanul petrec`ndu-l cu ochii pe Iosub Ciuntu care se
]ndep[rteaz[ pe =osea la deal, unde st[ ridicat[ spre cer pr[jina r[mas[
de pe vremea carantinei... Vorba asta Iosub Ciuntu a avut-o de bun[
seam[ acum c`teva s[pt[m`ni cu vecinul lui Ignat (cel cu o cas[ de
copii, vecinul). A fost de c`teva ori =i nici o dat[ nu-l putea prinde, ca
s[ stea de vorb[ cu el, s[-l ]ntrebe: cum are de g`nd s[ tr[iasc[ mai
departe? Ieri sear[, c`nd a ajuns ]n dreptul casei lui Ignat, a z[rit pe
cineva la u=[, c`nd a intrat ]n curte, nu mai era nimeni. Se ascunde
fecioru-s[u de d`nsul? S-a f[cut Iosub c[ se-ntoarce ]napoi, a ie=it pe
porti\[, odat[ s-a sucit, a trecut pe cealalt[ parte, la gardul babei Ioana.
Din mers s-a uitat la d`nsa ]n ograd[: poate-o v[d? poate este? (pe
t`n[ra doctori\[, nu pe b[tr`n[, bine]n\eles!), dar nu era nimeni.
Atunci a venit iar repede la porti\a lui Ignat =i a mers direct la u=[:
era ]ncuiat[ cu l[cata. Nu-i venea s[ cread[ c[ i s-a p[rut c[ ar fi
v[zut pe cineva, s-a dat la fereastr[, a pus palmele la ochi =i s-a uitat
]n[untru: dac[-i ]n cas[? dac[ ]ncuie u=a =i fuge c`nd vede c[ vin eu?
Mai are de trecut vreo dou[ case =i ajunge Iosub Ciuntu ]n Centru.
Acolo unde n[zuise de draga diminea\[. C`nd l-a v[zut ]nc[l\`ndu-se
nu s-a putut st[p`ni muierea: dar unde purcezi, omule? M[ duc.
Poate m-a primi careva din copii s[ tr[iesc... C[ aici, la casa asta..
Poftim, du-te la fecior-tu, la =osea... Tr[ie=te la d`nsul, c[-i singur! Du-te
=i-o s[ fi\i doi moroi ]n casa aceea mare =i pustie...
}ncetine=te Iosub pasul.

Iat[ =i pragul nalt de ciment al prim[riei.
La col\ stau gr[m[joar[ c`\iva oameni.
Iosub ]=i mije=te ochii: i s-a p[rut ori chiar este ]ntre d`n=ii cus-
cru-s[u Negar[? Dar cel[lalt n-o fi cumva Petrea inginerul? Terinte
st[ de vorb[ cu Petrea?!
Picioarele-i ]n\epenesc, pe loc. Duce Iosub m`na la frunte, =i-o
freac[... Dac[ ar fi s[-l vad[ cineva de aproape, ar crede c[... De fapt,
s-a oprit anume =i anume a dus m`na la fa\[: nu cumva s[-l recunoasc[
vreunul =i s[ strige: ia c[uta\i cine vine! Iosub! A ie=it Iosub din
bahna lui! Ce mai ciubote ]n picioare! M[ tem c[-s cele de mire...
Ce mare ocazie de le-a ]nc[l\at? S-o fi duc`nd mire iar[=i!
Ha-ha-ha...
Hei: opre=te! strig[ ridic`nd m`na c[tre un camion.
+oferul stopeaz[ =i scoate capul:
Ce pofte=ti, mo= Iosube?
Nu st[ s[-i explice: se d[ de cealalt[ parte =i-ntr-o clip[-i ]n cabin[.
+oferul, un t]n[r negru\, cu plete lungi, ]l prive=te mirat:
Dar nu m[ duc la ora=.
Dar ce: eu m[ duc?
Atunci unde mergi?
Dar tu un-te duci?
Eu? La garaj.
Mergi s[n[tos! Dar pe mine la =osea s[ m[ duci.
}n dreptul celor ce stau roat[ Iosub suce=te capul =i pe la ceafa
=oferului vede: unu-i cuscru-s[u, st[ cu spatele-ncoace. Crez`nd c[
vrea s[ coboare, =oferul ]ncetine=te, dar Iosub arat[: m`n[ mai
departe! Vezi, dr[cie, ie=i ]n sat s[-\i mai treac[ de la inim[ =i aicea
dai peste cine n-ai chef s[-l vezi. Nu, nu \ine ciud[ pe Negar[, chiar
dac[ demult, ]n tinere\e, c`nd se zv`rcolea =i clocotea lumea, c`nd
au ]ntors ei satul cu fundu-n sus =i el, Terinte, cu al\i c`\iva puneau la
cale toate, fiind cum se zice, activist, nici atunci n-a sim\it Iosub vreo
pizm[ fa\[ de d`nsul. A=a-i omul: dac[-l ]mpinge s[ fie primul, ]n
Ignat =i Ana 239
frunte, de ce s[ nu fie? Noi (Iosub se avea ]n vedere pe sine =i al\ii

mul\i ca d`nsul), noi o s[ mergem din urm[, cu toat[ lumea, precum
ni-i fele=agul... A=a c[... ar fi putut s[ vin[ pe jos frumu=el =i s[ intre-n
roat[, dar c`nd auzi ma=ina, parc[-l umfl[ un v`nt pe dedesubt =i se
dezmetici-n cabin[. Acum =ede cu picioarele-ntinse, se uit[ la ciubotele
f[cute lun[ =i se g`nde=te la... N-am eu nimic ]mpotriva lui cuscru,
dar dac[ are el ceva ]mpotriva mea? Se ]ncrunt[ Iosub: =i-a amintit
vorba muierii, spus[ a=a cum =tie ea s[ le strecoare: m-am ]nt`lnit cu
cuscra la magazin. Da ce, cuscr[ drag[, ]=i sub\ie buzele cuscra: Ign[\el
]=i face cruce-n patru p[r\i c-a sc[pat de Ana? Vai de mine, cuscr[,
ce gr[ie=ti mata? +tiu eu ce gr[iesc: acum c[ i-am f[cut cas[ =i-a
r[mas singur st[p`n ]ntr-]nsa a pornit s[ umble iar la fete? Cum:
s[ umble? vai de capul lui! Vuie=te tot satul =i mneata nici cu spatele
nu =tii... Iosub d[ cu pumnu-n genunchi: cum, bre, i se-ntoarce limba-n
gur[ s[ spuie a=a vorbe de b[iatul meu? Molatic din fire cum este...
s-o anine el pe alta? He-he-he, cui seam[n[ oare... c[ eu, s[ fiu ]n
locul lui... +i g`ndurile prind a i se-nv[lm[=i, ]l hurduc[ r[u, tot prin
gropi ]l duce tinerelul ista, c`nd iac[-i drum neted ca cureaua.. A=a-s
ei, ai=tia de azi, gata s[ scoat[ p`n[ =i sufletul din tine! Mai s[ zic[:
opre=te! =i s[ se-ntoarc[ s[ o apuce pe muiere-sa de piep\i: ce-a avut
]n vedere cuscr[-ta c`nd?.. ori s[-l ieie-n gheare pe Negar[: de ce
b[ga\i z`zanie-ntre copii? (Adic[: ]ntre Ignat =i Ana.) Parc[-l vede pe
Terinte, c`r-m`r, nu =tiu nimic. Atunci Iosub: astup[-i fleoanca... eu,
dac[ a= auzi-o pe-a mea b[lm[jind a=a, ]i dau una peste bot =i mu\e=te
pe toat[ via\a... Mare viteaz Iosub Ciuntu, dar numai ]n ]nchipuirile
lui. De fapt, c`nd se-ncurc[ lucrurile cum ]i mai r[u, fie acas[ ca ultima
vreme, fie ]n sat, c`nd trebuie s[ fac[ fa\[ unei situa\ii complicate, el
ce face? O =terge frumu=el! A=a c[... are cui ]i sem[na fecior-su Ignat?
Iar dac[-i s-o lu[m de mai departe, c`nd s-a ]nsurat Iosub Ciuntu, a
venit s[ tr[iasc[ la femeie ]n cas[. Asta a fost gre=eala mare a tinere\ii
lui, ajung`nd s[ fie mai t`rziu mereu h[ituit. Mai ]ncoace, c`nd s-au
]nmul\it =i s-au ridicat la v`rst[ copiii, i se f[cea =i lui uneori a=a un dor
de singur[tate, s[ se trag[ ]ntr-un col\ ferit ca s[-=i adune la loc a=chiile
sufletului =i g`ndurile cele ad`nci, c[-l b[tea g`ndul s[ r[mìe pe

totdeauna la grajd tr[ind laolalt[ cu caii cei blajini =i cumin\i. Trebuia s[
poarte de grij[ copiilor, s[-i ]ndrumeze, s[-i struneasc[, ei de frica ma-
mei nu =tiau, cu toat[ vorba ei r[stit[... C`nd le-a adus-o Ignat pe Ana
de nor[, ]ntr-o duminic[ de var[, c`nd a v[zut-o cu ochii smerit pleca\i,
dar cu at`ta aprig[ voin\[ ]n priviri, s-a priceput el Iosub care din ei doi
a ales, =i nu i-a l[sat s[ se duc[ la alde Negar[. M[car c[ aveau loc mult
acolo, iar la d`nsul trebuir[ s[ se-nghesuie pentru c[ ]n afar[ de Parascovia
mai era mezinul care-i acuma la armat[, =i fiica pe care-a m[ritat-o an
toamn[. Vreun an =i ceva c`t =i-a f[cut Ignat serviciul, a stat Ana singur[
ce-i drept, a ]ncercat s[ se duc[ ]napoi la p[rin\i, dar Iosub a ]ntors-o.
S[ vie s[ tr[iasc[ la mine, cuscre, i-a spus lui Terinte, altminteri! Ce:
altminteri? a s[rit cuscra cu gura. Tinere\ea-i tinere\e... nu =tim noi?
n-am fost =i noi tineri? S[-mi las fata singur[ la voi? S-a uitat Terinte
la femeie-sa, dar ]n loc s-o potoleasc[, mai degrab[ o ]ncuraja. Aceea,
pesemne, at`ta a=tepta ori, poate, s-o fi ]n\eles ]n de ei dinainte: s[
vorbeasc[ mai mult ea, iar el, gospodarul, s[-l fac[ pe tacu? +tiind Iosub
c[ Ana avusese ce avusese cu Petrea inginerul mai ]nainte de-a merge
dup[ Ignat, ce s-a g`ndit? Odat[ ce s-aud vorbe-n sat c[ i-ar a\ine iar
calea, oricine poate s[ cread[ c[, de, dac[ b[rbatul nu-i acas[, ea, nevast[
tineric[... S[ ie=i din casa mea! \ip[ cuscra. N-am s[ permit la nimeni s[
spuie a=a vorbe despre fata mea!..
Vezi tu, bre! pufne=te cu ciud[ Iosub. C`nd ]i de fata ei, Doamne
fere=te s-o ating[ cineva cu un cuvin\el, iar despre b[iatul meu pot s[
spun[ tot ce le tr[sne=te prin cap!..
Ce zici? se-ntoarce =oferul c[tre d`nsul. Te dai jos?
Vede Iosub c[ au ie=it la =osea.
Ori s[ te mai primblu oleac[?
P`n[ s[ g[seasc[ el cuv`ntul ca s[-i r[spund[ tinerelului cu plete
lungi, ma=ina apuc[ s[ vireze pe sub arcul pavoazat cu frunzari usca\i.
C`nd s[ treac[ pe l`ng[ bariera r[mas[ de pe vremea carantinei, o
femeie cu o po=et[ neagr[ lucitoare ]ntr-o m`n[ =i o umbrel[ ag[\at[-n
cel[lalt bra\ face semne disperate s[ opreasc[, dar =oferul trece pe
Ignat =i Ana 241
al[turi, parc[ nici n-ar fi observat-o. Ca peste vreun minut, cobor`nd

ceva mai la vale, s[ stopeze brusc, ]nc`t Iosub Ciuntu ]mpunge
parbrizul cu nasul.
Poftim! Te-am adus.
Ame\it de vitez[ bietul om se cl[tin[ pe loc, nici g`nd s[ coboare.
A ]nnebunit lumea asta, z[u! El, dac[-l ruga careva s[-l ieie ]n c[ru\[,
vorbea cu acela, ]i povestea ce =tia mai interesant, ]i asculta necazurile,
=i nu gonea a=a, ca un turbat, caii, ]i \inea la pas. Uneori se ]nt`mpla
s[ se ia cu snoavele, omul trecea de casa lui =i c`nd vedea a=a, s[rea
fript, dar Iosub ]l lini=tea pe loc: las[, te duc cu c[ru\a ]napoi... Iar
alteori, dac[ se dovedea a fi om de condi\ie, \inea la d`nsul, la Iosub
acas[ =i ]nc[ de departe: ie=i, bre muiere, c[ avem oaspe\i! Amarnic
s-a schimbat lumea, ]=i maseaz[ Iosub nasul. Apas[ pe m`ner, deschide
portiera =i coboar[.
Good by! Privet! duce tinerelul degetele la t`mpl[. Ma=ina
suce=te ]n loc =i ]mpro=c`nd cu m`zg[, o ia ]nd[r[t. O petrece cu
privirea p`n[ trece pe sub bariera ridicat[, unde st[ o femeie singuratic[
(parc[ s-o cunoasc[ la chip!), =i o ia la dreapta, pe sub arcul cu frunzari
usca\i... Dar unde m-a adus? Nu cumva?.. Se uit[ Iosub: da, l-a l[sat
la poarta lui Ignat... Taaare-s pricepu\i tinerii de ast[zi: =tiu mai bine
dec`t tine unde =i ce-\i trebuie...
Ignat, m[i! strig[ din =osea. Nici un r[spuns din ograd[. Se
]ntoarce Iosub ]ntr-o parte, ]n alta m-a v[zut careva dintre mahalagii?
I s-a p[rut c[ a alicit dincolo de gardul Ioanei un cap ]mbrobodit ]n
=al negru.
Ori de c`te ori vine ]n vizit[ la fecior Iosub se opre=te-n drum la
poart[ =i, ]nfig`ndu-=i mìnile-n =olduri, prive=te ]ndelung la acoperi=:
nalt, de \igl[ ro=ie, frontonul cl[dit din c[r[mid[, tot ro=ie, cu dou[
r`nduri de zim\i la baz[ (c[r[mizile puse peste una, cu col\urile ]n
afar[), sus, sub creast[, dou[ mici lucarne, s[ se vad[-n pod, iar sub
ele literele: C.I.I. =i anul: 1971. Mda! plesne=te cu mult[ pl[cere din
limb[ Iosub: m`ndr[ cas[! E a lui fecioru-s[u, dar e =i a lui Iosub! Nu
numai pentru cele trei ini\iale care coincid cu ale lui c`nd s-a n[scut
primul b[iat, dup[ cele dou[ fete dintì, Iosub a hot[r`t: s[-l cheme
Ignat! ca pe tata... +i Ignat a r[mas... Frumuse\e de cas[! Da... a pus
aici Iosub munca bra\elor lui, sudoare, dar =i nervi... Dac[ era s[ se
ia dup[ capul muierilor, r[m`nea =i b[iatul pe malul Bahnei... Dar
a=a, vezi ce palat =i-a durat? +i-nc[ la =osea...
Trece Iosub vajnic mai la vale de porti\[ =i o prive=te de aici: are
patru ferestre largi, italiene, c`te dou[ de fiecare parte a u=ii, o verand[
c`t jum[tate de cas[, ce-i drept ]nc[ neterminat[. Mai sunt, desigur,
case la fel ]n sat, unele =i mai ar[toase, dar asta-i casa lui Ignat fe-
cior-su, adic[... =i a lui Iosub. C`nd se ceart[ cu so\ia =i-i plesne=te
r[bd[ul, strig[ c[ se duce s[ tr[iasc[ la b[iat, atunci muierea ]l
afurise=te: iaca drumul! nu te \in... du-te =i o s[ fi\i doi strigoi acolo,
nu unul!.. Iosub, de bun[ seam[, ultima vreme se duce, dar nu la
Ignat, ci la grajd =i acolo doarme... Greu i se mai face pe inim[ c`nd
]l vede, s[rmanul, cum se perpele=te, singur-cuc ]n casa asta. B[rbat
]n floarea v`rstei, taman c`nd se cuvenea s[ i se deschid[ =i lui, ]n
sf`r=it, gr[dina cea vr[jit[ a vie\ii. (Anevoie ar fi a deslu=i cam ce s[
]nsemneze acea gr[din[, =i ]nc[ vr[jit[ ]n ]nchipuirea lui Iosub. Adic[,
s-o duci numai ]n petreceri de tot felul? Nu credem c[ s-o fi g`ndit ]n
aist chip despre bun[starea omului Iosub. Era crescut ]n greut[\i, avu
de ]nfruntat tot felul de nevoi =i necazuri... Poate c[, ceea ce nu mai
a=tepta el de la via\[, le-o dorea copiilor lui?.. Amu-s alte vremuri,
amu-i de trai... Numai pace de-ar fi... C[ci, pe m[sura ce-i cre=tea
feciorul, ]=i tr[ia =i el via\a a doua oar[. Oarecum mai altfel, pe nou,
=i asta era bucuria lui. Bine]n\eles, pe de-o parte. Pentru c[, pe de
cealalt[ parte, ]l m`ncau muierile. +i grozav ]l mai rodeau!). Da, \inea
la Ignat ca la nici unul din copii. Tocmai de aceea se ]ntrista =i suferea
v[z`nd c[-i merge cam de-a-ndoaselea. +i c`nd te g`nde=ti c[ l[sase
munca ]n gospod[rie de s-a b[gat ]n St`nc[ s[-=i poat[ termina casa...
Aproape-i gata, dar ce folos? A r[mas singur ]ntr-]nsa... Nu! flutur[
din cap Iosub: nu m-am g`ndit niciodat[ c[ se poate ]nt`mpla una ca
asta... Ori via\a lumii a luat-o razna, ori eu nu mai ]n\eleg nimica...
Ana?... N-avea nimic ]mpotriva ei. Fat[ bun[. }i \inea parte c`nd o ciupeau
Ignat =i Ana 243
muierile lui: ia l[sa\i nevasta-n pace, c[ nu sunte\i de-o baie cu d`nsa...

O pre\uia mult cuminte, de=teapt[. Ceea ce s-a =i v[zut, c`nd, dup[
ce s-a ]ntors Ignat la vatr[, au chemat-o capii satului poftind-o s[ lu-
creze secretar[... Ana tot fat[ simpl[ a r[mas, nu =i-a luat nasul la
purtare, ceea ce i-a venit pe plac lui Iosub, chiar mai mult dec`t faptul
c[ lucra de-a valma cu Ignat, la construc\ie: ridica piatr[, c[lca lut,
arunca la bo\uri toate celea. Numai de cuscri nu se poate lipi. +i
asta mai mult din cauza muierii, care umbl[ cu vorbe, tot felul de
b`zìeli, care, de fapt, au ]nceput ]nc[ de la nunt[ c`nd i s-a p[rut c[
soacra mic[ s-a prea f[lit cu zestrea dat[ fiic[-si, cic[, ar fi zis aceea
c[, dac[ era pe-a ei, de o mie de ori n-o l[sa s[ se duc[ ]ntr-o cas[ cu
stuf =i-nc[ pe malul Bahnei... Muieri proaste! r[bufne=te Iosub. Parc[
avea s[ tr[iasc[ toat[ via\a acolo.
Cu pieptul roat[ de m`ndrie ia aminte de jur ]mprejur: m[ vede
lumea? }=i mai nal\[ o dat[ ochii la fronton, la cele trei litere =i anul
casei =i p[=e=te cu pa=i rari, m[sura\i, spre poart[.
Dar nu intr[ ]n curte. Strig[ de aici, din =osea: M[i Ignat, m[i!
Apoi se ]ntoarce =i o ia la deal.
Unde se duce a=a gr[bit? Nici el nu =tie. Vrea s[ ajung[ din urm[
ma=ina care l-a adus? Ori, poate, a z[rit pe... cineva-n ograd[, =i i s-au
adeverit b[nuielile, dar tot nu-i vine s[ cread[? Ograda-i pustie. Ori...
=i-o fi amintit c[-i r`ndul lui azi s[-ngrijeasc[ de cai =i a luat-o spre
cas[ pentru a-=i schimba ciubotele dup[ care s[ se duc[ la grajd? Nici
asta nu-i pricina. Uite-l cum \ine tot pe st`nga =oselei =i merge drept
spre bariera ridicat[, l]ng[ care st[ femeia cu po=eta neagr[ lucitoare
=i cu umbrela-n bra\.
Bun[ ziua la nevoastr[! o salut[ privind oarecum pe-al[turi,
ru=inat de ]ndr[zneal[.
A, mo= Iosub?! face cu mirare-n glas t]n[ra doctori\[ (da, pe
dumneaei pornise Ignat s-o caute la gr[dini\[, dar...).
Aha, nu se uit[ la mine, observ[ Iosub: ]=i fere=te ochii, carevas[zic[
este ceva la mijloc. Se uit[ el ]n susul =oselei, unde privea cu ner[bdare
femeia.
Pleca\i la ora=, scuza\i de ]ntrebare?

Ei, plec... z`mbe=te frumos doamna Marieta =i, ]ntorc`ndu-se c[tre
Iosub, pare-se a observat ciubotele. Ori numai i s-a p[rut?.. A=tept
vreo ma=in[... Mai bine de-o or[... N-a oprit nici una. Mata ce faci ]n
mahalaua asta?
Eu?.. tu=e=te Iosub chibzuind din care parte s-o ia. Eu... eu,
doamn[ Marieta (cu glas pl`ng[re\)... eu nu mai am trai ]n satul ista.
Am ie=it din cas[ =i m-am pornit unde m-or duce ochii. +aizeci de ani
am tr[it aici, am muncit... dealurile iestea =i v[ile toate le-am c[lcat
]n lung =i-n lat, am crescut cinci copii =i la urm[... am ajuns s[-mi iau
lumea-n cap...
}i vine o lacrim[. Sughi\[ pe nas. Ridic[ m`na =i apas[ cu nodurile
degetelor pe un ochi, pe cel[lalt.
Cum vine treaba asta, mo= Iosube? se ]ntunec[ t`n[ra doctori\[.
De ce vorbe=ti dumneata a=a? Poate... poate e=ti bolnav? Poate \i-i
r[u?
De bun[ seam[, ]=i zice Iosub: poate chiar oi fi bolnav? Dac[ spune
dumneaei? N-o fi gr[ind degeaba... +i-=i fixeaz[ privirea drept ]n ochii
ei frumo=i, migdala\i, =i a=a, cu ochii lui mari, rotunzi, cu spr`ncenele
stufoase, albe, se d[ tot mai aproape de d`nsa: tu! tu mi l-ai tum[nit
pe fecior-meu. Doctori\a-i ceva mai joas[ =i c`nd ]l vede ]naint`nd
asupra-i, ]=i aminte=te, probabil, din cele citite sau auzite student[
fiind, c[... dar ]n realitate nu v[zuse niciodat[ a=a ceva... Ce-i cu
mo=neagul [sta? Nu cumva s-a tulburat?.. Ia aminte speriat[ prin p[r\i
nici un om pe aproape! =i p[le=te la fa\[... Aha, carevas[zic[-i
adev[rat? hot[r[=te Iosub =i, ]ntorc`nd capul ]ntr-o parte, face chip
c[ ar vrea s[ plece. }n clipa urm[toare se r[zg`nde=te, se suce=te brusc,
]i apuc[ m`na s[rut`nd-o o dat[, de dou[, de trei ori.
V[ mul\umesc... Dac[ a\i =ti c`t de mult v[ mul\umesc, doamn[
Marieta!
Dar... ce-i cu mata? Pentru ce, mo= Iosube? E=ti bolnav...
Da, da, bolnav sunt, cum zice\i! Dar s[ =ti\i c[ v[ mul\umesc
pentru fecioru-meu. Mi l-a\i ajutat, mata l-ai sf[tuit de bine c[ el... de
Ignat =i Ana 245
c`nd s-a luat cu Ana, zi bun[ n-a v[zut. Acum Ana s-a dus de-acas[,
de la d`nsul... A r[mas =i tr[ie=te singur, ]mp[r[te=te cum s-ar zice...
Bine c[ a\i sf[tuit-o pe Ana s[ plece...
Eu... am sf[tuit-o? Dar ea singur[ a plecat. Eu numai i-am spus
c[ ar fi bine s[ se interneze pe c`teva luni... S[ ]ncerce un tratament...
+i i-am recomandat un specialist bun...
Anume c[!... exclam[ Iosub bucuros foarte, iar ]n g`ndul lui,
triumf[tor: vezi c[ te-ai dat de gol? ai recunoscut c[ m[t[lu\[ ai sf[tuit-o!
acum s[ vedem dac[ ai s[-mi spui =i pentru ce-ai f[cut-o?.. Zic: anume!
Bine c[ a\i sf[tuit-o c[ eu... Se d[ la urechea doctori\ei =i-i spune ]n
=oapt[, ca pe cel mai mare secret: De mult i-am spus s-o lepede. Nu
se potrivesc ei unul cu altul. Nu...
Fiori o trec pe doamna doctori\[: dar ce tot ]ndrug[ mo=neagul
ista? Ori... poate-i beat? C`t am stat ]n mahalaua asta nu i-am auzit,
nici n-am sim\it s[ se certe, s[ se du=m[neasc[...
Ce gr[ie=ti, mo= Iosube? Doctori\a ridic[ po=eta, parc[ ar vrea
s[ se apere cu ea. Dar am`ndoi... \in unul la altul... se iubesc...
Cum, cum: se... iubesc?! Zi mai bine: s-au iubit... Din dragostea
lor n-a mai r[mas nimic... Nu-l vezi mata pe Ignat? Se usuc[... pe zi
ce trece... Eu s[-\i spun matale? He-he-he! Iosub z`mbe=te =iret, pe
sub must[\i: crezi c[ nu =tiu? Nu pricep? +i de ici m[t[lu\[ te faci
niznai?.. Pe mine nu m[ duci de nas, nuuu... +i d[ din deget, a
mustrare, privind-o p[rinte=te pe t`n[ra doctori\[ care... se face ro=ie
foc la fa\[.
Mata, mo= Iosube, umbli cu b[nuieli, cu prepusuri... Mai bine
l[s[m vorbele astea... Eu ]ntr-adev[r \in la Ignat =i...
O! Anume c[! sare Iosub cu gura. Asta am vrut s-o aud din
gura m[t[lu\ei...
Dar stai, stai... ]ng[duie pu\in! strig[ doamna Marieta. N-am
terminat...
Ba ai terminat! Acu m-am l[murit.
|in la Ignat =i la Ana la am`ndoi! aproape c[ strig[ t`n[ra
doctori\[. La casa lor, la dragostea lor...
He-he-he! tu=e=te Iosub f[c`nd iar cu degetul: am priceput eu

mai demult c`nd ]nc[ abia venise=i de te a=ezase=i ]n gazd[ la Ioana
=i treceai ades pe la Ignat =i st[teai mult la d`n=ii...
+i-apoi dac[ st[team? Dac[ nu cuno=team pe nimeni ]n satul
ista?..
+ti\i ceva? Iosub o trage de m`n[ mai la o parte ca s[ nu-i
aud[ careva, de=i =oseaua e pustie. Vreau s[ v[ spun ceva... Nu despre
ei... Nu m[ mai intereseaz[: vor iubeasc[-se, nu vor despart[se.
}s mari de-acum... Am f[cut tot ce-am putut pentru d`n=ii, i-am dat
la partea lor... Acum! Acum vreau s[ tr[iesc =i eu. Auzi\i? S[ tr[iesc!
+i Iosub se d[ iar la urechea doctori\ei: plec de-acas[! V[z`nd c[ de
ast[ dat[ ]i ia vorbele-n serios, continu[ insinuant: da! plec... Am
uite-aici arat[ la buzunarul hainei, ]n s`n , am dou[zeci de mii!
Plec s[ cump[r o cas[ la ora=.
Doamna Marieta ]ncearc[ s[-=i elibereze m`na din str`nsoarea
degetelor lui: se aude, pare-se, o ma=in[ din deal.
+ti\i ce v[ rog? zice cu glas tainic Iosub: s[ m[ ajuta\i.
Eu? Cum adic[: s[ v[ ajut?
Mda! S[-mi g[si\i acolo o cas[ de cump[rat.
O cas[? Cum vine... asta? Nu pricep... Din deal coboar[ un cami-
on. T`n[ra doctori\[ se repede s[ ias[-n =osea, cu m`na ridicat[. Io-
sub dup[ d`nsa:
Auzi\i? }mi g[si\i... o cas[... de cump[rat? Dou[zeci de mii...
Eu, b[tr`n... Am... am s[ \i-o las dumitale... De ce s[ umbla\i pe
drumuri... mereu, ]ncolo =i ]ncoace... L[sa\i-l pe Ignat ]n pace... Eu v[
iubesc... cu adev[rat... ca pe-o fiic[...
Ha-ha-ha!.. r`de doamna doctori\[ urc`nd ]n cabin[. Mata nu
e=ti bolnav. Mata te prefaci... Crezi c[ nu se vede?..
Vai de mine! N-am vrut s[ v[ sup[r. }mi promite\i... s[ g[si\i o
cas[? Dou[zeci de mii. De ce s[ umbla\i pe drumuri?..
Camionul o ia din loc.
Iosub Ciuntu mai face c`\iva pa=i, cu mìnile ]ntinse, vr`nd s[
prind[ m`na ie=it[ afar[ prin geamul portierei, s-o s[rute.
Ignat =i Ana 247
N-o ajunge.
+i r[m`ne singur, ]n =osea.
Peste vreo or[ Ignat ajunge acas[. A venit pe ulicioare str`mbe =i

desfundate, mai departe de ochii lumii. C`nd s[ treac[ pe l`ng[
bojdeuca babei Ioana, o vede la col\ d[-o ]ncolo! dac[-ncepi vorba
cu d`nsa n-o mai termini =i merge cu capul plecat mai departe.
B[tr`na bodog[ne=te ]n urma lui, dar el nu-i r[spunde.
Traverseaz[ =oseaua, calc[ peste =an\ul cu ap[ =i se opre=te-n
poart[.
Ridic[ m`na s[ scoat[ c`rligul din cealalt[ parte =i r[m`ne cu bra\ul
proptit pe cre=tetul st`lpului: degeaba am cobor`t ]n sat. Peste o
vreme: veneam drept acas[... Dar cine-l a=tepta ca s[ se gr[beasc[?
C`nd uita de situa\ia lui din lunile de la urm[ de dou[ ori s-a
]nt`mplat: prima, c`nd a intrat cu badea Pricop la bufet =i s-a
]nchef[luit bine; a doua, c`nd a ]nt`lnit-o pe doamna Marieta =i au
venit p`n[ aici am`ndoi , c`nd uita de lovitura ce i-a dat-o soarta,
nea=teptat[ =i crud[, atunci p[=ea pe drum vesel, mai fluier`nd. Privea
]ntr-o parte, privea ]n alta prin ogr[zile oamenilor: noroc, vere! ce
mai faci? C[tre altul: merge treaba? merge? Merge, dar nu-=
p`n c`nd... Ajungea ]n mahalaua lui =i o speria pe baba Ioana c[
vine buldozerul s-o d[r`me: strici fa\a satului cu bordeiul matale...
B[tr`na ]l ruga s[ puie un cuv`nt pe l`ng[ cei mari s-o lase c[ nu i-a
r[mas mult =i vrea s[ moar[-n cuibul ei.. Iar lui Guli\[ ]i striga peste
gard: ce mai fac dancii t[i, Guli\[? Bine, mersi, b[tea din ochi
omuleanul: voinici =i s[n[to=i... C`nd te v[d tat[-erou? Dar nu mai
vrea femeia, cic[, destul =epte... Dac[ nu vrea... +i se ducea mai
departe urm[rit printre sc`ndurile gardului de luciri de ochi=ori curio=i.
Al treilea copil ]n familie, dup[ care mai urmar[ al\i doi, Ignat de
mic era deprins cu droaia. C`nd se a=ezau la m[su\a rotund[, s[ vezi
ce ]ntrecere la c[rat cu lingura din strachin[. C`nd se ]nt`mpla, la
joac[ ori la vreo ]nc[ierare, s[-i atace careva, pe d`nsul ori pe vreo
sor[, st[teau zid unul pentru cel[lalt, chiar dac[ cu pu\in ]nainte se
p[ruiser[ ]ntre ei. Dup[ ce s-a c[s[torit =i s-a f[cut str`mt ]n casa de
pe malul Bahnei, ba chiar dup[ ce s-a mutat la =osea, ]=i amintea Ignat
adeseori anii de copil[rie petrecu\i sub acoperi=ul de stuf... Odat[,
cur`nd dup[ ce s-au mutat ]n casa lor era toamn[ cald[, pusese
ferestrele la o odaie pe care o =i unseser[, =i n-apucaser[ a o v[rui,
dar hot[r`ser[ s[ doarm[ aici a avut ]n noaptea aceea Ana un vis
r[u: se facea c[ s-a l[sat peretele din spate. Cum st[teau culca\i,
luna mare =i rotund[ lucea deasupra lor, b[t`nd drept ]n cas[, zise:
+tii ce m-am g`ndit, Ano? Ce, Ignate? =i-i trecu degetele desf[cute
prin p[r uite, g[tim casa... o s[ creasc[ livada frumoas[... a= vrea
s-avem o cas[ de copii: cinci... =apte... zece copii! o, nu! ]i acoperi
ea gura cu palma: prea mul\i! O s-avem numai unul, s[-l putem cre=te
bine, s[-i d[m educa\ie ca la }nv[\[toru... Unul? numai unul s-avem?
ai fost tu una la p[rin\i... ]mi spuneai totdeauna c[ tare vroiai s[ ai
un frate, o sor[... Da, sigur, vroiam, dar... =i Ana r[mase pe g`nduri,
r[v[=it[... Brusc se ridic[ ]ntr-un cot =i-=i lipi buzele de obrazul lui:
fie, o s-avem doi: un b[iat =i o fat[... dar nu mai mul\i... b[iatul o s[
fie al meu, fata a ta... Cum, adic[? se mir[ Ignat; o s[ fie ai no=tri
am`ndoi. Da, dar dac[ nu vei mai vrea s[ m[ iube=ti =i o s[ ne
desp[r\im, eu o s[ iau pe b[iat, tu fata... Culcat din partea lunii
Ignat se ridic[ ]ntr-un cot =i o privi ]ncruntat: de ce zice a=a? nu cumva
are vreun g`nd pe care nu-l =tiu eu? Dup[ o vreme, l[s`ndu-se pe
spate chipurile, vorba ei nu l-a atins, ]i gr[i cu bl`nde\e: dar n-am
s[ te las niciodat[,]\i jur! Chiar de-o fi s[ m[ la=i tu, tot n-am s[ te
las... Da? m[ iube=ti at`t de mult? Mult, mult, foarte mult... +i
o s[rut[ cu foc ]nc`t sim\i Ana c[ prinde a se-nv`rti lumea: =i casa, =i
luna, =i v`rfurile argintate ale pomilor din fa\a ferestrelor... Apoi, apoi
se topi toat[ la pieptul lui voinic =i numai buzele =opteau ]n ne=tire:
dragul meu, dragul meu...
Ignat ia bra\ul de pe st`lp =i se a=eaz[ pe banca de lemn.
Nici nu =i-a aruncat privirea ]n curte.
}=i aminte=te c[ a fost c[utat asear[ =i se g`nde=te c[ ar face bine
s[ treac[ pe la Guli\[: zi, cine m-a c[utat? Dar nu-i mai vine s[ se
Ignat =i Ana 249
scoale: trupul i s-a f[cut dintr-odat[ greu =i-l str`nge la inim[. O durere
lung[, ap[s[toare. Se mir[ ce-i cu d`nsul de nu se poate st[p`ni ca
mai nainte, l[s`ndu-se tot mai des cople=it de ast[ sl[biciune. +i nu
numai trupul, ci =i sufletul, iar g`ndurile o iau razna de nu se mai
recunoa=te pe sine... el care... totdeauna era curat =i limpede... =i-n
pornirile trupe=ti =i-n =irul g`ndurilor. Da, de la o vreme toate-i merg
de-a-ndoaselea... Lehamete de toate... Iat[-l mutat ]n casa lui pe care
a visat-o plin[ de lumin[ =i voie bun[ =i acum... uite-o: mare =i pustie
]n spatele lui... cum ]l apas[ cu toat[ greutatea ei...
Se apleac[, apuc[ o surcic[ s[-=i cure\e ]nc[l\[mintea. Rade o
bucat[ de noroi =i trece surcica pe la talpa celuilalt bocanc. De c`nd
=ade aici pe banc[ au trecut pe =osea vreo c`teva ma=ini, dar nici n-a
ridicat capul nu le-a auzit.
Degeaba am umblat, zice tare =i tresare la auzul propriei voci.
+i dac[ o g[seai? +tii exact ce-ai fi vrut s[ afli de la ea? Iat[ ]ntrebarea
care-l pune pe Ignat la mare ]ncurc[tur[. Numai c`t se g`nde=te la
t`n[ra doctori\[ simte... c[-l frige-n piept, parc[ ar rupe o ghear[ din
el. +i asta... cum? de c`nd?.. Din toamn[ c`nd a sosit aici fusese
repartizat[ la dispensar, spitalul e ]n satul vecin, la vreo zece kilometri
pe Nistru-n sus c`nd a cobor`t cu valijoara din autobuz, se nimeri
s[ fie Ana ]n =osea, a ]ntrebat-o de dispensar =i, pe loc, i s-a pl`ns c[ nu
=tie cum o s-o duc[-n fund[tura asta, ea, deprins[ cu ora=ul... Ana i-a
g[sit gazd[: a zis, ar lua-o la d`nsa, dar nu-i gata casa... iat[, la b[tr`na
de vizavi, o s[-i vie u=or s[ plece la ora=, oric`nd va avea nevoie. Fiind
vecine boala Anei se f[cu mai sim\it[ din ast[ prim[var[ , t`n[ra
doctori\[ trecea pe la d`n=ii, fie c[ se ducea la serviciu, fie c[ se-ntorcea
acas[. Uneori ]nnopta la ei, a=a c[ se f[cu omul casei. S`mb[ta pleca la
ora= la p[rin\i sau la cine-o fi plecat, c[ci niciodat[ nu le-a vorbit
cine-i sunt p[rin\ii, dac[ are fra\i sau surori, nici c[-i fat[ ori a fost
m[ritat[... Nalt[, plinu\[, cu p[r negru m[t[sos legat ]ntr-un coc greu,
ochi mari, poate prea mari, care, la oricine priveau, ]l f[ceau s[ tresar[:
asta numai cu privirea te face scrum. De fapt, nu ardea ]n ei focul ce
b`ntuie de obicei ]n ochii brunetelor, avea c[ut[tura potolit[, =i,
deprinz`ndu-se s-o vad[ ]n casa lor, pu\in c`te pu\in Ignat ]=i ]nvinse
sfiala =i-i vorbea simplu =i direct, parc[ ar fi fost sora Anei. Adeseori
Ana o ruga s-o ajute la treab[ =i o f[cea alint`ndu-se la vorb[ dac[ era
Ignat de fa\[ ]n\elegea c[ pentru d`nsul era! dar Marieta se scuza
c[ nu pricepe o boab[ la gospod[rie vorbind la fel cu mult[ cochet[rie.
Atunci Ana se lipea de t`n[ra doctori\[: ei vezi? dac[-\i luai fat[ de
ora= cum duceai casa? ele tot umbl[ s[-=i fac[ manichiura =i se feresc
s[ nu =i-o strice, iar aici razi oalele!.. Ignat, z`mbind: fata s[-mi plac[,
iar de unde-i: c[ de la \ar[, c[ de la ora=... iar eu... eu nu-\i plac? ]l
]ncerca Marieta =i dac[ Ignat t[cea ]ncurcat, ad[uga: spuneai c[ seam[n
cu Ana ta, nu-i a=a, Ano? da, parc-a\i fi surori... gemene... Ia
seama, b[iete! ]l amenin\a Ana: s[ nu te ]ntreci cu =aga... Odat[, ]ntr-o
zi cald[ de var[, cu z[pu=eal[, ]ntors acas[, le g[si pe am`ndou[
zbenguindu-se ca ni=te feti\e =i stropindu-se cu ap[. C`nd l-au v[zut
intr`nd pe porti\[ s-au repezit asupra lui, abia a apucat s[ se fereasc[
de Ana, ]n vreme ce Marieta de la spate i-a turnat c[ldarea toat[ ]n
cap. Ignat a ]nh[\at bidonul cu ap[ de ploaie din tind[ =i a fugit dup[
doctori\[ prin curte. Ana \ipa s[ nu-i iroseasc[ apa de sp[lat rufele c[
nu se =tie c`nd mai plou[, Ignat ]ns[, ]nfierb`ntat de joac[, o ajunge
pe Marieta ]ntr-un col\ =i, desf[c`ndu-i rochia la piept sub m`na lui
grea =i v`njoas[ ea se f[cu mic[ =i prinse a tremura ]i toarn[ bidonul
]n s`n, pomenindu-se uzi am`ndoi ca ni=te =oricei... Au r`s =i s-au distrat
mult ]n ziua aceea. Anume atunci, ]n ziua aceea, doctori\a Marieta a
intrat ]n odaia care nu era gata, s[ se schimbe, =i Ignat trec`nd prin
fa\a u=ii o v[zu pentru o clip[ goal[-golu\[. Avea trupul frumos, pielea
u=or ars[ =i s`nii... numai s[-i visezi. Din acel moment ]ncepu Ignat s[
se uite cu al\i ochi la doctori\[ =i chiar c`nd se duceau ]n trei la Nistru
s[ se scalde =i era ]n costum de baie, el tot goal[ o vedea, de unde
toat[... ]ncurc[tura... Mai cu seam[ ]n ultimele luni de c`nd a plecat
Ana =i a r[mas singur, a dat de c`teva ori pe la d`nsul. Venea s`mb[ta,
c`nd era el acas[, dar nu st[tea mult: se uita prin cas[, se a=eza pe un
scaun, sau pe lavi\[, se vedea c[ vrea s[-i spun[ ceva ca s[-i u=ureze
necazul, dar g`ndurile o luau ]n alt[ parte =i vorbea despre altceva:
Ignat =i Ana 251
bun[oar[, despre baba Ioana, apoi c[ s-a s[turat de satul ista... nimica
interesant... =i drumurile astea... ]n fiecare s`mb[t[ trebuie s[ plece,
iar de c`nd nu-i Ana o m[n`nc[ ur`tul de tot, iar el, Ignat, nu trece
pe la d`nsa, m[car o dat[... seara... Ignat p[li la fa\[: Ana la spital =i
eu s[ m[ duc la d`nsa? ce-or crede oamenii? ce-a zice mama Ioana?
P`n[ la urm[... a trecut... Atunci c`nd a dat cu badea Pricop pe la
bufet... A dat el n[val[ ]n odaia ei pe nea=teptate. Marieta st[tea
culcat[ ]n pat, cu o pl[pumioar[ de copii, cu flori roze, aruncat[ pe
picioare, =i cu o pern[ de catifea ro=ie sub bra\. Citea o carte. C`nd l-a
v[zut, ochii ei mari s-au umplut de mirare. Parc[ ar fi zis: tu? ai venit
la mine? S-a pierdut, pare-se, un pic. Ridic`ndu-se, s-a a=ezat pe pat,
cu picioarele goale, d`ndu-=i seama c[-i descul\[, a ]ncercat s[ le
ascund[ sub pat. S[ nu i le vad[? Ori pentru altceva? Ce mai faci?
a ]ntrebat Ignat cu glas pref[cut grosolan =i a dat s[ se a=eze al[turi,
pe pat. Era bine afumat =i i se p[rea c[ face lucrul cel mai firesc.
Stai! Ia loc pe scaun! =i Marieta ]i ar[t[ taburetul de l`ng[ mas[.
T`rziu! Ignat ajunsese la pat =i-i pusese o m`n[ pe um[r: de ce nu
mai vii pe la noi?.. pe la mine? e=ti sup[rat[? sunt singur acum, n-are
de ce s[-\i fie team[... Eu? dar ce vorbe=ti? te-aude b[tr`na!
Nu-i baba... am ]nt`lnit-o ]n drum duc`ndu-se undeva... Da? f[cu
mirat[ Marieta; adineaori se auzea prin tind[... am rugat-o s[ fiarb[
ni=te p[st[i... s[ le pr[jeasc[... Ignat ]i d[du cu degetele p[rul de pe
obraz: s[ te v[d cum ar[\i... +i c`nd f[cu mi=carea, Marieta observ[
c[-i b[ut. }n loc s[ se supere, s[-l resping[, r`se ascu\it =i-l p[li u=or, a
joac[, cu palma-n piept: =ezi bini=or, ursule frumos... Nici nu apuc[
Ignat s[-=i deie seama ce se-nt`mpl[ c[ Marieta ]l apuc[ de dup[ cap
=i-l s[rut[ orbe=te pe col\ul gurii. Parc[ l-ar fi aruncat ]ntr-un cuptor
cu v[p[i. O apuc[ ]n bra\e, o aduse la piept =i-=i lipi buzele de s`nul
pe jum[tate dezgolit, alb =i rotund. }n clipa urm[toare femeia ]l izbi
cu putere de la d`nsa: se auzi u=a tinzii era b[tr`na! S[ri imediat
]n picioare =i, duc`ndu-se la mas[, cu pieptenele ]n m`n[, prinse a-=i
aranja p[rul. Lui Ignat ]ntr-o clip[ i se limpezi mintea: se pomeni la
u=[, cu m`na pe clan\[...
Cum =ade pe banca jilav[ Ignat ridic[ ochii =i o vede pe muchea

=an\ului cu ap[ pe baba Ioana: =i-a prins poalele ]n mìni =i.. Vrea s[
sar[ dincoace?
Ha?!. icne=te observ`ndu-l =i vrea s[ dea ]napoi, dar tocmai
trece pe la spatele ei un camion cu l[zi goale. Se ]ntoarce =i prinde a
blestema: s[ri-v-ar ro\ile... de c`nd v-a f[cut dracu =oseaua asta... =i
bunghindu-=i ochii c[tre d`nsul, de sub =al: tu e=ti? Credeam c[-i
Iosub... Se-nv`rtea pe aici dinioarea...
Tata?! face Ignat f[r[ s[ =tie cum, de=i se jurase se nu intre ]n
vorb[. O =tia sup[rat[: zicea c[ din cauza lui a plecat doctori\a de la
d`nsa.
+i ieri a fost...
«A=a... =i ieri? vas[zic[, el m-a c[utat? ce mai vrea, oare, ghiujul?
+tiut c[: banii...».
De mult ai venit?
Nu.
I-ai v[zut?
Nu, r[spunde mecanic Ignat, apoi lu`ndu-=i de seam[: dar de
cine gr[ie=ti?
De d`n=ii... St[teau de vorb[ am`ndoi... Colo, la pr[jina ceea
ridicat[... }i spunea nu-=ce Iosub, vroia s-o mai \ie, dar ea a oprit o
ma=in[, s-a urcat =i s-a dus.
S-a dus? Ignat se ridic[ ars de pe banc[. Cine s-a dus: Ana? A
fost Ana acas[?
Nu, face cu m`na Ioana: doctori\a... care a stat la mine...
Aaa!.. Doamna Marieta? +i se las[ iar pe banc[. Vas[zic[, tata
a ]nt`lnit-o aici... Dar despre ce puteau s[ vorbeasc[? Ce-avea s[-i
spun[ mo=neagul?.. Dac[ n-ar fi fost at`t de obosit, ar fi pornit la
tat[-s[u, acas[ ]ntr-o clip[ uit[ c[ s-a ferit azi s[-l vad[!.. A vorbit
cu doctori\a? +i eu... care am c[utat-o... O pornire de ciud[ ori, poate,
de... invidie ]i s[geteaz[ inima. Ori un fel de... gelozie? Fa\[ de tat[-s[u?
Pe c`nd era un copilandru sim\i Ignat c[ Iosub Ciuntu, tat[-s[u, are
trecere nu numai la v[dane, cum zicea la m`nie mama, ci =i la fete.
Ignat =i Ana 253
M[i, ai copii mari, \i-ar fi ru=ine s[ te dai pe l`ng[ ni=te copile, ]l

d[sc[lea mama. Eu m[ dau? z`mbea pe sub must[\i Iosub Ciuntu:
ele se dau la mine, c[-s chezos... nu m[ =tii? Ptiu, bat[-te s[ te
bat[, cìne b[tr`n! scuipa femeia... Acum, c`nd zise Ioana c[ tata
Iosub a prins-o de m`n[ pe doctori\[, Ignat ]=i aminti de-o ]nt`mplare
c`nd, ]ntorc`ndu-se ]ntr-o sear[ de la munc[ ceva mai devreme, ]i
g[se=te pe am`ndoi =ez`nd pe prag. De departe, din drum, Ignat crezu
c[-i Ana. Dar cu cine vorbe=te? Cel[lalt era un b[rbat.
Lucru de necrezut pentru unii, domni=oar[, dar cu c`t trec anii
cu at`t mai t`n[r =i mai ]n putere m[ simt. B[rbatul nu-i ca femeia
care se ramole=te v[z`nd cu ochii, eu, dac[ vrei s[ =tii...
Aici nu se mai deslu=i ce-a spus ]n continuare b[rbatul, dar se auzi un
chicotit, r`dea femeia: ai! ce faci? \ip[ ea =i se ]nec[ ]ntr-un g`lgìt.
Ignat crezu c[ de bun[ seam[-i Ana, dar nu era ea. Era doctori\a
Marieta. +i b[rbatul cine? Se d[du la porti\[, dar a=a ca cei doi de pe
prag s[ nu-l observe, =i se uit[-ntr-acolo. Ceea ce v[zu ]l f[cu s[ se
cutremure: b[rbatul odat[ se scul[ ]n picioare =i o ridic[ pe doctori\[-n
bra\e. R[mase cu picioarele-n aer, neputincioas[, iar el o str`ngea la
piept =i, se vede treaba, o s[ruta. Petrea! a fost primul g`nd ce i-a
venit. D`nd porti\a la o parte, n[v[li-n ograd[, uit`nd c[ dac[ nu-i
Ana de ce s-ar ]nfuria a=a? C`nd colo: doctori\a =i tat[-s[u Iosub. Dar
nu erau ]n picioare cum i se n[z[rise din drum, ci =edeau al[turi pe
prag =i tat[-s[u o \inea pe doctori\[ de m`n[ =i spunea: bine-ai f[cut
c[ te-ai cerut ]n satul nostru. N-o s[-\i fie ur`t... Da, ]ntr-adev[r,
cu cavaleri ca dumneata, mo= Iosube... Dar ce: vrei s[ zici c[ nu-s
cavaler? Vorba c`ntecului: c`te fete-n bra\e-am str`ns toate dup[ mine-
au pl`ns. +i pe tine de te-oi str`nge =i tu dup[ mine-i pl`nge...
Oleu! \ip[ deodat[ Marieta v[z`ndu-l la spatele ei pe Ignat: m-ai
speriat! iar noi, urm[ ea f`st`cit[ =i-=i retrase m`na din palma lui
Iosub Ciuntu, ne g`ndeam: de ce nu veni\i nici tu, nici Ana...
Ignat se ridic[ de pe banc[, ]ntinde m`na peste porti\[, ia c`rligul
=i intr[ ]n curte t`r`ndu-=i picioarele. Aude de la spate dinspre =osea,
ca dintr-un h[u, glasul cepeleag al b[tr`nei:
+i-=i-=i-=i-=i-=i...
Ia mai d[-te-ncolo de cobe b[tr`n[, morm[ie Ignat. Cu spatele
la ea, pune c`rligul la loc, d`ndu-i a ]n\elege c[ au ]ncheiat vorba.
+i-=i-=i-=i-=i-=i...
Casa ]l ]nt`mpin[ r[bd[toare: l-a a=teptat s[ vie, s[-i aud[ pa=ii
de, se s[turase =i ea de at`ta singur[tate. }=i poart[ Ignat privirea ]n
lung =i-n lat: s[ vad[ dac[ toate-s la locul lor, cum le-a l[sat diminea\[?
Dac[ n-a venit vre-un vecin s[ ia vreun lucru? Ori dac[ nu s-a b[gat
vreun str[in, c[ aici, la =osea... A=a s-ar fi cuvenit s[ fac[, dar vezi c[-
n ultimul timp... Mai ]nainte cum intra pe poart[ se uita la acoperi=ul
casei: n-a c[zut, nu s-a spart vreun olan? la fronton: nu se las[ peretele
de sub el? dar mai cu seam[ la pomii tineri din fa\a casei, c`\iva meri
=i pr[sazi, sub\irei, cu tulpinile netede, lucioase, parc[ ar fi fost vii
nu i-a atins nimeni? n-a rupt careva vreo crengu\[?.. De fiece dat[
c`nd d[ cu ochii de livada t`n[r[ ]mprejmuit[ cu un g[rducean jos i
se face cald la inim[ =i bucuria ]i scald[ pieptul. A pus puie\i de soi
adu=i de la un mo= de pe mam[, de la vreo treizeci de kilometri. S-au
prins =i cresc bine =i au avut primul rod. }ntorc`ndu-se ]ntr-o duminic[
din sat, Ignat gr[i a joac[: m[i tu, m[i! ce faci acolo? Ana venea de la
cuptora= cu un clit de pl[cinte: dar cu cine vobe=ti, b[rbate? Ia cu
cople=ul cela... Bag seama s[ nu rupi perele c[-s verzi. Care: cople=?
care: pere? ]l privi nedumerit[ Ana. Cum: care? B[iatul nostru.
Nu vezi c[ se-ntinde la pomi ca un iedu\? Ana plec[ ochii, apoi
acoperindu-=i fa\a cu bra\ul fugi ]n cas[... Ignat traverseaz[ curtea,
ajunge la porti\a joas[ p`n[ la genunchi ce d[-n livad[ putea s-o
p[=easc[, dar el o deschide. Trece pe c[rare printre tufele gola=e de
vi\[ de vie s[dise de la vale de cas[ un petec cu vi\[ =i se opre=te
pe buza malului.
Jos, sub el, se deschide ad`nc[, larg[, necuprins[ valea Nistrului.
C`t vezi cu ochii: ]n st`nga, la vale, ]n dreapta, ]n sus =i ]n fa\[,
p`n[ departe ]n zare, acolo unde, prin cea\a u=oar[ plutind ca o p`nz[
viorie pe sub malul pe care st[, se ghicesc ni=te culmi de dealuri
]mp[durite. O nem[rginire ce-l umple pe omul acesta ab[tut =i nec[jit
Ignat =i Ana 255
de un fior aparte ori de c`te ori calc[ pe aici. Ignat prive=te drept ]n
fa\a lui, dar nu se =tie dac[ la petecul de p[m`nt galben o miri=te
r[mas[ nearat[, pe cel[lalt mal, ori la livezile ce =i-au scuturat
frunza, pe partea asta, ori la apa lucind opac a rùlui ce vine =er-
puind din sus, dispare dup[ coama copacilor =i apare dincoace,
aproape, ca s-o ia brusc ]n partea cealalt[ f[c`ndu-se nev[zut[ ]n
spatele malului crestat de v`rfuri de copaci... Dup[ o zi de munc[ ]n
galeriile lungi, cu tavanul greu ce-l ap[sa mereu =i el, instinctiv, ]=i
]ncorda spatele s[-l poat[ \ine dac[ se d[r`m[ dup[ ce ie=ea la aer,
afar[, apoi ]ntors acas[, sim\ea nevoia s[ respire slobod, nestingherit.
Nu poate sta ]n cas[, se ]n[bu=e. Vine aici, ]n cap[tul gr[dinii, se
opre=te sus pe mal =i-=i odihne=te ochii =i sufletul sorbind din nem[rginirea
lumii. Adie un v`nt u=or, ]l m`ngìe pe fa\[ =i uit[, pu\in c`te pu\in,
de sine =i de to\i acei cu care i s-a ]mpletit =i ]nc`lcit via\a. Prive=te
a=a =i de-ar fi cineva pe aproape s[-i vad[ ochii ar observa c[-s goi,
pustii, =ter=i, c[ nu au nimic ]n ei, nici o p`lpìre. Ceea ce ]nseamn[
c[ se odihnesc, se simt bine.
Brusc izbucne=te o lumin[ ]n ad`ncul lor.
Ignat se apleac[, se uit[ peste buza malului: ca la vreo sut[ de
metri, jos sub st`nc[, se vede un b[ie\a= cu o capr[. O trage de fr`nghie
pe c[rarea ce duce piezi= la dreapta. Capra flutur[ din barb[, odat[
zv`cne=te din loc coco\`ndu-se pe o piatr[. C`t pe ce s[ scape b[iatul
cap[tul fr`nghiei. |ine-o bine, m[i! z`mbe=te Ignat =i-=i zice c[... de
acolo a urcat piatra din care =i-a ]n[l\at casa. Se ]nnegureaz[ la fa\[,
i se face greu pe suflet. Nu c[ ar fi rupt-o de acolo, de sub mal a
adus-o de la carier[. Pentru asta s-a b[gat la lucru-n St`nc[. La ]nceput
a dus-o la casa b[tr`neasc[, pe malul Bahnei unde c`t pe ce era s[ =i-o
ridice, casa ]l ]ndemna mama, mai ales... Vine ]ntr-o sear[ Ana de
la lucru, ]l cheam[ sub =opron =i: s-a hot[r`t la prim[rie s[ se fac[ o
Uli\[-a-Tinerilor-}nsur[\ei. Dintr-odat[ i s-a ar[tat ]n ochi f`=ia asta
de p[m`nt: ]ntre =osea =i mal. Acolo ne facem! a strigat el: pe mal!
+i eu am propus. Nu =tiu de vor accepta =efii... Aici, pe malul acesta,
s-au s[rutat pentru prima dat[, elevi fiind, ]ntr-a noua. Veneau din
livezi, de la o serbare cu rug, dansuri, c`ntece... Ignat se pomeni

merg`nd ]n urma Anei. Urcau pe c[rare-n sus =i el ]i vedea mereu
picioarele-n fa\[: pulpele zvelte, alungite, frumos bronzate. Toat[
noaptea i-au lic[rit prin fa\a ochilor... +i-a dat seama c[ dac[ n-o vede
o zi, e ca =i bolnav. O c[uta la =coal[, prin sat, la club. Seara se plimba
pe l`ng[ casa ei, a=tept`nd, poate iese... Apoi, la alt an, veneau tot
a=a din livezi, de la cules mere era o sear[ cu lun[, se re\inuser[ cu
lucrul. A ajutat-o pe Ana s[ urce c[rarea, \in`nd-o de m`n[. Au urcat
pe mal primii ceilal\i abia de se auzeau acolo, jos atunci a privit-o
]n fa\[, de aproape, =i ]n ochii ei a v[zut o v[paie tainic[. Nici el nu
=tie ce-a fost: cerul s-a pr[bu=it ]n jos, luna a fugit de sub picioare,
stelele s-au rotit toate ]mpreun[ de la r[s[rit spre apus, neauzite
iar ei doi s-au ]n[l\at =i au zburat dincolo de mul\imea lor f[r[ de
num[r. A fost primul s[rut. Exact pe locul unde le-a fost dat s[-=i
dureze mai t`rziu cas[... Aici, pe acest mal nalt.
Ignat arunc[ o privire jos: b[ie\a=ul cu capra a disp[rut. Se-ntoarce
=i porne=te ]nd[r[t...
Ceru-i cenu=iu =i jos. Aerul a ]ncremenit. Pe deasupra casei lunec[
]ncet nori cenu=ii. Printr-o sp[rtur[ se ive=te, slab =i palid, soarele.
Lumineaz[ o clip[ fa\a casei =i se ascunde iar.
Ajunge la g[rduceanul cu porti\a joas[. Privirea ]i cade asupra unei
c[ld[ri: veche, spart[, plin[ de lut, f[r[ toart[. O mi=c[ cu piciorul: e
c[ldarea cu care aducea Ana lut =i ungea prin cas[. Mai ]ncolo, ]ntre
dou[ =tachete, pus[ sc`ndurica de netezit... F[-mi te rog, b[rbate, o
lop[\ic[ de netezit lutul, l-a rugat Ana: una mititic[, dup[ m`na mea.
}\i fac, de ce nu? Mi-am cump[rat deun[zi un geal[u =i \i-o fac ca
oglinda. Nu =tiu numai de te pricepi la treaba asta. Eu? ]l privi Ana
]n\epat[: crezi c[ dac[ am fost una la p[rin\i n-am ]nv[\at? Se vezi ce
muchii =tiu s[ trag! S[-\i tai obrazul ]n ele... S[ vedem, s[ vedem,
gr[i bucuros Ignat =i se duse sub =opron unde-=i instalase masa de
t`mpl[rie...
Trece Ignat ]n ograd[, ]nchide porti\a la loc =i deodat[ i se pare c[
dintr-o parte ]l prive=te Ana. St[ cu poalele-n brù =i cu bra\ele pline
Ignat =i Ana 257
p`n[ la coate de lut... Vrei s[ arunci de la cas[ tot ce-au lucrat mìnile
mele? Cum adic[: s[ arunc? Dar c[ldarea: n-ai mutat-o cu piciorul?
+i sc`ndurica: nu te-ai o\[r`t c`nd ai dat cu ochii de ea? Am dat-o cu
piciorul pentru c[ prea era grea c[ldarea =i tu o urcai, iar amu de c`te
ori o v[d mi-aduc aminte de junghiul care te-a apucat ]n prim[var[ c`nd
te-am g[sit dup[ cas[ ]nchircit[, sprijinit[ de perete... Chiar ]nchircit[!..
M[ l[sasem la p[m`nt c[ m[ curma r[u aicea... Tu ]nc[ ai zis: ce \i-i,
An[ fa, de te str`mbi a=a? }\i vine a zburda? Nu =tiam ce ai. Credeam
c[ te joci, vrei s[ m[ sperii... Dar c`nd am vrut s[ te ajut, te-ai ]ncordat
din r[sputeri =i te-ai ridicat singur[... De ru=ine, b[rbate... Mi-era
ru=ine de tine. Acele junghiuri le avusesem =i mai nainte. Numai c[
totdeauna c`nd sim\eam c[ vor s[ m[ apuce m[ ascundeam de tine.
Nu vroiam s[ vezi cum m[ ]nc`rlig[ =i-mi str`mb[ fa\a... Data ceea
eram cu c[ldarea-n m`n[, plin[ cu lut, abia am dovedit s-o las =i am
fugit dup[ cas[. De ce nu mi-ai spus mai ]nainte c[ te sim\i r[u?
De ce te-ai apucat s[ urci din greu? Ori nu puteam s[ tocmim o
femeie... Cum, b[rbate? ]=i sub\ie ochii Ana: s[ tr[iesc eu ]n cuibul
pe care s[ mi-l fac[ =i s[ mi-l ]mpodobeasc[ alt[ femeie? Acum
vezi: cuibu-i gata =i tu te-ai dus. De ce m-ai l[sat, Ano?
}nchide Ignat ochii str`ns, p`n[ la durere, ]i deschide =i porne=te
spre cas[, cu privirea ]n p[m`nt. Din momentul c`nd a luat-o pe asfalt,
spre centrul satului, s-a ferit s[-=i aminteasc[ ]nt`mpl[ri =i lucruri ce i-ar
r[scoli durerile. Parc[-i un f[cut! Nu pricepe ce-i cu d`nsul ast[zi, cum
nu poate s[ =tie ce are a i se-nt`mpla spre sear[, la noapte, mìne
diminea\[, dup[ ce se va duce la ora=, dup[ ce va fi fost martor la
scena cu femeia str[in[ =i cu b[rbatul de dincolo de poarta de fier,
dup[ ce se va porni pe jos acas[ pentru c[ nu mergea nici o ma=in[ =i o
va pofti pe drumea\a nec[jit[ ]n casa lui s[ se ]nc[lzeasc[ nu =tie...
Calc[ cu ochii ]n p[m`nt, dar simte al[turi, nalt[ =i mare, casa...
De ce e=ti ab[tut, st[p`ne? te-ai ]ntors =i nici te-ai uitat la mine! Ai
trecut pe al[turi parc[ nici a= sta aici, ridicat[ de bra\ele tale =i ale
femeii tale =i ale tuturor acelora care au s[rit s[ v[ ajute. Ori ]\i pare
r[u c[-s at`t de frumoas[ =i-\i amintesc de visele ce le-a\i urzit am`ndoi
cu Ana serile c`nd lucra\i p`n[ t`rziu? C[dea\i de oboseal[ =i adormea\i

mor\i pe patul ]njghebat din sc`nduri, pus sub fereastr[ pe c`teva
c[r[mizi s[ nu vi se bage broa=tele-n a=ternut... Se a=tepta s[ aud[
vorba asta de cum o v[zu, ca aievea, pe Ana. Odat[ flutur[ din cap:
]ncep s[ vorbesc de unul singur ca b[tr`nii, ca pustnicii. Nu-i a bine,
Ignate, nu-i a bine...
Se opre=te l`ng[ ligheanul de zinc, lung =i rotunjit la capete, pus
sub strea=in[ s[ se adune ap[ de ploaie, de sp[lat rufe. Mai bine de
jum[tate cu ap[ ligheanul, dar st[ pe o parte. G[se=te ni=te pietricele,
le pune desubt ]ndrept`ndu-l: s[ se mai str`ng[ ap[ dac[ plou[. C`nd
se-ndreapt[ de spate vede mai ]ncolo ni=te urme duc`nd de la prag
spre poart[... Urmele mele? Nu, c[ sunt ]ntoarse ]ncolo, spre poart[.
Atunci ale cui s[ fie? P[=e=te Ignat u=or, pe v`rfuri, p`n[ la locul unde
]ncep, se apleac[ =i... parc[-l cuprinde frigul din spate: urmele nu sunt
proaspete, sunt urme de demult, uscate pe fa\a p[m`ntului... Urme
mici, de pantofi de femeie... }i vine ame\eala: ]=i aminte=te ]ntr-o sin-
gur[ clip[ noaptea c`nd a venit Ana acas[... L-a g[sit dormind =i s-a
culcat l`ng[ el. N-a sim\it-o. Abia c[tre ziu[ a ]ntins m`na prin somn
=i a g[sit-o al[turi. Crezu c[ viseaz[. Ea era: cald[, vie. Ana lui, femeia
lui. Parc[ i-a luat cineva min\ile, de bucurie. Vru s[ sar[ din pat, s[
aprind[ lumina. Nu trebuie, dragul meu! Nu aprinde lumina.
Dar vreau s[ te v[d. Nu te-am v[zut de mult. Nu trebuie. Am
venit pe-o or[. Numai pe-o or[. Cum: n-ai venit cu totul? Nu.
Am fugit. Ai fugit? Dar cum... Cum ai putut s[ fugi? Uite-a=a:
ca o pisic[... Am ie=it pe fereastr[... Nu m-a sim\it nimeni. Mi-a dat
o femeie hainele ei. Le-avea ascunse de doctori... S[rmana, nu mai
are mult. +tie c[ o s[ moar[ degrab[. Ana suspin[ =i Ignat v[zu
prin semi]ntunericul od[ii dou[ lacrimi lucindu-i pe obraz: s[ moar[?
de ce s[ moar[? O, iubitule, de-ai =ti... Acolo at`tea auzi... +i at`tea
vezi... Suferin\a altora se adaug[ la suferin\a ta =i vine ceasul c`nd
nu mai ai putere... Taci, Ano, nu vorbi de suferin\[. Bine c[ ai
venit... Ce bine-mi pare... Nu te mai las s[ pleci. Nu, niciodat[... Ana
se ridic[ =i se a=ez[ l`ng[ el. Apoi se aplec[ asupra lui: am fugit... Am
Ignat =i Ana 259
venit s[ te v[d. Mi-era dor, tare dor de tine... Auzi? |ie, =tiu, nu-\i era
dor. E=ti bucuros c[ am plecat de acas[, a=a-i? O! Nu vorbi a=a c[
m[ love=ti ]n inim[. De ce spui asemenea vorbe, Ano?.. Da, da,
=tiu: \i-era =i \ie dor. Dar dorul meu e mai mare. Dac[ \i-era =i \ie dor
de mine, cum mi-e mie, de ce n-ai venit s[ m[ furi de-acolo? Pe-o
noapte m[car... S[ te fur? Dar cum a= fi putut? Eu cum am
putut? Dar de ce nu mi-ai spus? Uite c[-\i spun. Acum du-te de
caut[ o ma=in[ ca s[ m[ duci ]nd[r[t. S[ fiu acolo, ]n salonul meu,
c`nd se face ziu[...
Ignat se clatin[... }i fuge p[m`ntul de sub picioare... Urmele... Sunt
mai bine de dou[ luni de atunci... P`n[ s[ se ]ntoarc[ el cu ma=ina a
dat o bur[ de ploaie. Ana a ie=it la drum =i urmele au r[mas imprimate
dup[ d`nsa iat[-le, duc de la prag spre porti\[.
Ridic[ m`na. Apas[ degetele pe ochi c`t poate de tare: de aici
izvor[sc vedeniile, din fundul ochilor. }ntunericul din fa\a lui, dinl[untrul
lui se face mai des, mai negru. }n clipa urm[toare se aprinde undeva
departe o sc`nteie micu\[, cre=te, o dat[ se sparge ]n alte multe sc`ntei
multicolore... C`nd ia m`na de la ochi lumea din afar[ se revars[ ca
o ap[ tulbure, v[lur`nd[ prin fa\a lui. F[r-a o a=tepta s[ se limpezeasc[,
porne=te ]nainte... Umbl[! Nu sta pe loc... S[ te mi=ti mereu. S[ mergi!
a=a-i spunea badea Pricop c`nd ]l vedea ab[tut. }n orele de lucru la
carier[ Ignat r[m`nea deseori cu bra\ele sp`nzurate prin p[r\i,
neputincioase. Ma=ina de t[iat lucra din plin, blocurile se ad[ugau,
trebuia s[ le mute, s[ le a=eze, iar el st[tea ca paralizat... Hai! Ce
stai, b[iete! ]l b[tea Pricop pe um[r. Ignat tres[rea, se scutura de
g`nduri =i se apuca de lucru... C`nd ie=eau la aer =i porneau am`ndoi
prin c`mp, pe jos, spre cas[ badea Pricop tot din satul acesta-i, din
alt[ margine, =i de la carier[ p`n[ ]n sat au vreo =ase kilometri,
veneau de-a dreptul, prin sem[n[turi, prin vii, la izvor beau o gur[
de ap[ proasp[t[, c`nd ]l vedea iar t[cut, am[r`t, ]i zicea: bre Ignate,
tu parc[ ai purta asupra-\i piatra toat[ c`t[ ai urcat-o azi... Chiar
a=a, bade Pricop, ai ghicit, r[spundea mirat c[ i-a citit ]n suflet. +i
sim\ea nevoia s[-i spun[ tot ce are la inim[, c[ci numai lui i-ar fi
putut m[rturisi, dar omul ]l oprea: las[, nu trebuie... =tiu... tu mai

bine cearc[ s[ ui\i... s[ alungi g`ndurile cele negre... Dar cum?
Cum s[ uit? Se \in de mine... Nu m[ p[r[sesc o clip[... Umbl[... F[
ceva...G`nde=te-te la altele... Aminte=te-\i de altceva... De lucruri =i
]nt`mpl[ri frumoase... Nu l[sa s[ te cople=easc[ necazurile...
Ignat o ia repede din loc. La col\ul casei se opre=te, se uit[-n lungul
=oselei. De dup[ deal apare un camion. Vine cu vitez[ spre barier[...
Acu=i se izbe=te-n pr[jin[! Ce faci? |ine mai la st`nga!.. Ciudat:
camionul trece f[r[ s[ ating[ pr[jina. Lunec[ la vale. Iat[-l ]n dreptul
lui. }l conduce cu privirea p`n[ la pod, urc[ la deal =i peste pu\ine
secunde se face nev[zut dup[ dunga z[rii...
Ofteaz[: la ce-am venit acas[ a=a devreme? R[m`neam, mai
f[ceam un schimb. Or fi pornit ma=ina, trebuie s-o fi pornit...
Ia aminte spre casa vecinului nimeni pe afar[. O mul\ime de
perechi de ]nc[l\[minte ]n fa\a u=ii =i mai mari, =i mai mici.
Z`mbe=te Ignat: spunea tata c[ aveau acas[ o pereche de bocanci
numai, care se scula mai diminea\[ acela-i apuca, ceilal\i umblau
descul\i, chiar de era om[tul la genunchi...
M[[i Guli\[[[, m[[[i! Vrea s[-l ]ntrebe: dar cine m-a c[utat?
Nu d[ glas vecinul. }n geam apar ca vreo duzin[ de nasuri turtite.
Peste c`teva clipe dispar toate ca =terse de un burete s-o fi strop=it
careva dintre p[rin\i...
Mai a=teapt[ pu\in: poate iese cineva. U=a nu se deschide.
Porne=te ]napoi. Urc[ pe prag, descuie lac[tul, ]l pune pe sc`ndur[
deasupra u=ii s[ m[ schimb... pe urm[ v[d ce-oi face... Vara ]=i
l[sa hainele b[tute cu praf de piatr[ afar[, le arunca sub =opron...
Acuma... De vreo s[pt[m`n[ n-a f[cut pic de foc ]n sob[, ]n cas[-i
frig... Vrea s[ se-ntoarc[ s[ adun ni=te surcele, ni=te vreascuri
dar... se r[zg`nde=te. Apas[ pe clan\[ =i ]mpinge u=a. Din mers
bag[ m`na ]n s`n, scoate traista =i-o arunc[-n ungher s-a rupt,
trebuie s[-i pun ni=te petice \ine spre buc[t[rie acolo m[
dezbrac...
Ridic[ ochii =i-ncremene=te.
Ignat =i Ana 261
}n fa\a lui, ]n cuierul de pe perete, at`rnate hainele Anei. Rochia de

velvet ro=u dungat, deasupra pus paltonul, astfel c[ sub el se vede ca
de-o palm[ poala rochiei toate r`nduite a=a parc[-ar fi ]mbr[cate
pe d`nsa. }n prima clip[ cu adev[rat i se n[zare Ana, aici, ]n tind[. }l
a=tepta s[ vad[: c`nd se-ntoarce? de ce z[bove=te at`ta dac[ a plecat
mai devreme de la carier[? ce face dac[ vine acas[? St[ vr[jit ]n mijlocul
tinzii cu ochii la haine, apoi pleac[ ochii: s[ m[ ier\i... n-aveam putere
s[ intru... =i tu... s[ nu m[ proboze=ti prea aspru... de-ai =ti c`t sunt de
obosit... =i ce greu mi-i... +tiu, dragul meu, =tiu... dar rabd[... e=ti
tare, e=ti voinic, e=ti b[rbat... eu, femeie, =i ]nc[ rabd =i m[ \in... nu te
da... Nu m[ dau, nu dar amarnic mi-i greu... Hai, dezbrac[-te,
schimb[-\i hainele, ad[ ni=te zmicele, a\`\[ focul =i g[te=te-\i ceva de
m`ncare... De m`ncare? dar nu mi-i foame... Eeee! ]l dojene=te
u=urel: asta cum se mai cheam[, b[rbate? ai vreo nepl[cere la lucru?
ori, poate, e=ti ]ndr[gostit? }ndr[gostit? ce vorbe=ti, femeie? Ignat
se apropie de haine =i ridic[ m`na la cuier. Nu! las[-le, nu le muta
de aici... c[ldarea de lut ai l[sat-o... las[ =i hainele... o s[ te a=tepte
aici, ]n cui, ]n fiecare zi... c`nd te vei ]ntoarce de la munc[ te vor ]ntreba:
dar ce ai la inim[? dar cum te sim\i? dar e=ti obosit? dar e=ti fl[m`nd?
Bine, am s[ le las... dar s[ =tii c[ mi-i greu, tare greu mi-i s[ le v[d...
Intr[ cu ochii pleca\i ]n buc[t[rie, se a=eaz[ pe patul de sc`nduri
din dreapta =i ]ncepe s[-=i scoat[ hainele de lucru...
L[s`nd ]n urm[ planta\ia de pruni drumul desfundat, obezile

ro\ilor ]ntorc lostopene de glod =areta inginerului iese anevoie la
=osea =i-i gata s-o ieie la vale, dar aici Murga opre=te g`fìnd din greu:
a obosit, s[rmana, de pe crup[ se ridic[ v[lurele de aburi alburii.
De-ar amor\i mai degrab[ p[m`ntul, se g`nde=te Petrea, sare jos =i
s-apuc[ s[ cure\e ro\ile cu piciorul. Arunc[ la o parte un scaiete ag[\at
de osie =i ia aminte ]nd[r[t: m`nzul a r[mas ]ntre copaci. Iapa ]ntoarce
capul =i necheaz[, a chemare.
Ne-ajunge el, u=ernicul, las[... Calc[ pe scar[ =i urc[: dii,
Murga...
De c`nd s-a r[sturnat cu motocicleta ]ntorc`ndu-se noaptea de la

o cum[trie din alt sat nevasta =i-a rupt =ira spin[rii, l[s`ndu-l cu
doi copii mici, la care p`n[ ast[zi nu le-a g[sit mam[, s-a jurat
Petrea s[ nu mai urce c`te zile va avea ]n ma=in[ =i acum, iat[-l, umbl[
cu tr[sura asta de-un cal.
Mergem! ridic[ biciu=ca, dar Murga pleac[ =i mai tare capul
r[m`n`nd neclintit[ locului... Vine el, las[... n-ai team[.
Arunc[ iar[ o c[ut[tur[ ]napoi: s-a r[t[cit ]ntre ni=te r`nduri de
m[lai necules b[iatul t[u \intat ]n frunte. O fi v[zut iar[ vreun iepuroi,
ca deun[zi... Cum simte c[ ne-am dep[rtat, s[-l vezi cum porne=te la
fuga dup[ noi... Dar dac[ vrei s[-l mai a=tept[m, m[ rog, voia ta... +i
se apuc[ s[ potriveasc[ sacul cu paie de sub d`nsul.
Ia te uit[! face a mirare: de at`tea ori am mers pe aici =i...
niciodat[ nu mi-am aruncat privirea de pe deal...
}n=irat de sus, de la iez[tur[, p`n[ dincoace, la =osea, satul ]n care
s-a n[scut =i a copil[rit, cu uli\e =i ulicioare str`mbe =i ]ntortocheate
mai ]nc`lcit sat nu g[se=ti altul ]n lume, cum obi=nuia a spune ori de c]te
ori venea o delega\ie =i el avea datoria de a o ]nso\i satul lui i s-a
ar[tat din cu totul alt[ parte! (Le mai spunea acelor musafiri: o fi fost
pornit satul nostru de niscai t[tari r[t[ci\i, de-au ales a=a loc r`pos, de=i
se =tia din b[tr`ni c[ primul care s-a a=ezat aici a fost un mocan cobor`t
din Mun\i, care =i-a pus st`na la dos, mai aproape de ap[, ca atunci c`nd
n[v[leau t`lharii stepelor s[-=i poat[ ]nc[rca turma ]n luntre =i,
trec]nd-o dincolo, s-o ascund[ ]n p[dure, dar... trecea legenda sub t[cere,
c[ci... ne cunoa=tem oare istoria?) Da, cuprinz`nd satul de aici cu ochii,
vede c[... de aici, de pe deal, se vede mult mai clar a=ezarea satului dec`t
pe planul dat de la raion. Pe coal[ strada central[ asfaltat[ vara asta
vine ]n unghi drept fa\[ de =osea... de fapt, nu-i a=a. }n schimb de aici
vezi cum de-o parte =i alta se profileaz[ dou[ uli\e aproape drepte =i
exact perpendicular fa\[ de =osea (s[ vezi =i s[ nu crezi ]n toat[ ]nc`lcitura
asta!). Apoi cele c`teva cl[diri administrative, =coala, magazinele
nicidecum nu pot forma Centrul satului neav`nd nici pic de simetrie
sunt aruncate la ]nt`mplare... }n satul nostru toate-s la ]nt`mplare! E
Ignat =i Ana 263
glasul lui Maxim pre=edintele care... atunci... s-a ]ntors de la o

conferin\[ republican[ cu lozinca: s[ transform[m, tovar[=i, satele ]n
ora=e! Auzi: ora=e? Nici m[car or[=ele... Satele noi da. Satele mici...
poate =i ele. Dar satul nostru-i sat vechi, sat mare! +i a mai zis atunci
Maxim: asfalt[m strada =osea-centru (acum e asfaltat[), pornim
construc\ia Casei de cultur[, Po=ta, Casa speciali=tilor, Spitalul, Casa
de oaspe\i ]n c`\iva ani ne transform[m ]ntr-o a=ezare urban[! Pe
dracu! face Petrea: dintr-un sat cu uli\e ]nc`lcite? Ori ]l d[r`m[m =i
construim altul, ori... A=a s-a pronun\at la sesiunea convocat[ anume
pentru problema perspectivei de dezvoltare a localit[\ii, lucru care...
pozi\ia lui adic[, a st`rnit riposta =efului. Cum: s[ d[r`m[m casele?
Dar oamenii unde s[ tr[iasc[? Care pe unde poate: unii la p[rin\i,
al\ii pe la neamuri, a replicat Petrea cuprins de ambi\ie: s[ fim
revolu\ionari, tovar[=i! Oho! Revolu\ionari, =i Maxim a nu =tiu c`ta
oar[ se puse a povesti ce-a v[zut el c`nd a c[l[torit ]n Bielarus ca s[
aduc[ vaci de soi: un gospodar ]=i dura cas[ l[s`nd pe cea veche,
mic[ =i str`mt[... ]n[untrul celei noi, largi =i mari ]ntreag[ cum
era, ca s[ tr[iasc[ ]ntr-]nsa p`n[ va fi gata cea nou[... Ce zici: era
revolu\ionar gospodarul acela?... Cine =tie ce-o fi avut Maxim ]n
vedere, numai c[ Petrea a intervenit prompt cu ideea de a face o Strad[
a Tinerilor }nsur[\ei. Cine l-a ]mpins? De ce anume el =i-a amintit de
acea idee care se n[scuse mai de mult? Ca s[ i-o pun[ lui Maxim ]n
nas? A =i indicat locul unde s[ fie plasat[: ]ntre =osea =i Mal! Pe f`=ia
de p[m`nt care... Abia acum, de aici din deal, vede c[ acela era cel
mai potrivit loc pentru noul Centru al satului. Acolo trebuia pornit[
Casa de cultur[, Spitalul, Po=ta, Casa speciali=tilor, Hotelul pentru
turi=ti... Ce gre=eal[ boac[n[ am f[cut! se ceart[ el pe sine, dup[ care:
cele vreo opt locuri de cas[ ]mp[r\ite tot cu sprijinul meu... c`teva
dintre ele sunt aproape gata...
Mintea moldoveanului cea de pe urm[!..
Ridic[ biciu=ca =i plesne=te sup[rat aerul. Tr[sura porne=te pe
marginea =oselei, la vale. M`nzul salt[ din urm[ pe picioarele lui
sub\iri, tremur[toare.
La aceea=i sesiune a fost aprobat[ ideea cu Strada Tinerilor

}nsur[\ei. Acum, ]n urm[, =i Maxim a ]n\eles c[... prea s-au gr[bit.
Mai bine s[ fi r[bdat un an, doi. Vezi ce ]nseamn[... moda?
Pe pod Murga opre=te =i ]ntoarce capul. M`nzul! I-a auzit neche-
zatul =i vine la s[rita. Din fa\[ gone=te la vale un camion. M`nzul
\ine pe st`nga =i nimere=te ]ntre =aret[ =i camion aburi de benzin[
]l izbesc ]n n[ri. Petrea ]ntinde m`na, instinctiv. Are noroc m`nzul:
=oferul a \inut mai pe dreapta, c`t pe ce s[ anine parapetul de beton
=i se alege cu spaima. Se apropie de maic[-sa ]nv`rtind codi\a, =i
bag[ botul lucios sub =oldul ei cald. Dar iapa porne=te mai departe
f[c`nd a dojan[ cu capul: erai s-o p[\e=ti, b[iete! Acum «b[iatul» vine
dup[ =aret[ \in`ndu-se aproape: se =tia vinovat...
Petrea o las[ din voie: b[tr`na iap[ cunoa=te drumurile bine. Dup[
cum =i firea st[p`nului o cunoa=te. Destul s[-l aud[ tu=ind ori rostind
o jum[tate de vorb[ =i pe dat[-l ]n\elege. Deap[n[ drumul pe margine.
Prundi=ul sc`r\ìe sub ro\i, fo=nind sub copite ca ni=te frunze uscate.
Capul omului se leag[n[ ]n ritmul ro\ilor: a=a... bine... mergem... mai
departe. De fapt, prin acea cl[tinare a capului Petrea vrea s[ spun[
c[ nu-i de acord cu ceva, dar cu ce anume nimeni nu poate =ti. Vorba
e, poate, de ferm[ de acolo se ]ntoarce, unde se pune la cale o
construc\ie uria=[, =i iar zice c[ nu-i potrivit ales locul, trebuia pus[
pe coast[ mai sus, s[ fie scurgerea mai bun[. A v[zut ]ntr-un alt sat...
unde s-a construiut prima de acest fel... E plasat[ pe un teren foarte
]nclinat... Ce-i drept, la =osea, unde... trece lume, mul\i turi=ti... mirosul
nepl[cut, dar ce-are a face: turi=tii cu ale lor, noi cu ale noastre.
De dup[ =irul de salc`mi desfrunzi\i apare o cas[ nalt[, acoperit[
cu olane ro=ii. }n spatele ei o bojdeuc[: acoperi=ul jum[tate din stuf,
jum[tate din paie ]nnegrite de ploi, cu pete de noroi pe peretele din-
spre =osea. Pe vremuri ]n chichinea\a asta era dugheana satului: ]ntr-o
od[i\[ tr[ia st[p`na, ]n cealalt[ st[tea la tejghea un omulean cu oche-
lari. Vindea sare, bomboane, gaz, s[pun. Auzind odat[ Petric[ de la
al\i cople=i c[ s-au adus baloane colorate aducea peticarul, dar p`n[
Ignat =i Ana 265
s[ ajung[ ]n mahalaua lor c[ru\a lui cu un cal chior, se terminau a

\inut tot o fug[, dar dughenarul taman se dusese undeva. Nu plecase
departe: lac[tul era prins ]n belciuge, ne]ncuiat. Cum a v[zut lac[tul, a
dat s[ ias[, dar r[sare nu se =tie de pe unde Tic[, un pui de \igan din
mahalaua lor... Hai s[ ne uit[m prin cr[p[tur[, zice, poate sunt baloane.
Dac[ vine =i ne prinde? Eu am s[ p[zesc... Prostu\ cum era s-a
uitat prin cr[p[tur[, dar n-a v[zut nimica. Atunci ]l ]mpinge dracul,
apuc[ de marginea u=ii =i trage s[ fac[ mai mare cr[p[tura. C`nd s[
v`re nasul s[ se uite la baloane, hop! c[ apare dughenarul. Tic[ o =terge
parc[ l-a suflat v`ntul, iar el fu g[bjit ]ntr-un ungher... Aaa, bosiacule!
Fuliganule!.. Dac[ nu ie=ea Ioana, r[m`nea f[r[ urechi. A fost demuuult...
Iar dup[ ce s-a ]ntors de la studii inginer ]n sat, =i a venit vremea s[ se
fac[ reconstruc\ia localit[\ii, s-a constatat c[ bojdeuca babei trebuie
d[r`mat[. Intr`nd odat[ la d`nsa, Ioana i-a amintit: c[ tare r[u ]mi
pare c[ nu l-am l[sat pe Iftene dughenarul s[ te str`ng[ de g`t. De
ce, mam[ Ioan[? Dac[ vre\i s[-mi d[r`ma\i cuibu=orul unde-am adus
pe lume =i am crescut copii =i mi-am tr[it via\a... }\i facem alt[ cas[,
mam[ Ioan[... Nu-mi trebuie alta. Aici vreau s[ mor... Iar c`nd a
v[zut oprindu-se ]n poart[ buldozerul, b[tr`na s-a proptit ]n fa\a lui =i,
acoperind zgomotul motorului, a strigat: nici neam\ul c`nd fugea n-a
putut s[ mi-o strice... (Un camion aninase de un col\ =i ea a ie=it =i a
prins a blestema cum ]i venea la gur[ =i neam\ul s-a v[zut nevoit s[
dea ]napoi.) P`n[ la urm[ au zis =i ei: l[s[m-o ]n plata Domnului...
De fiece dat[ ajung`nd aici Petrea iu\e=te pasul dac[ merge pe
jos, ori ]ndeamn[ calul ]nainte, cu motocicleta, ]i d[dea vitez[!
ca s[ nu-l opreasc[ baba asta cepeleag[ =i gheboas[. Una ca d`nsa
mai nimerit ar fi fost s[-=i aib[ l[ca=ul sub un deal, ]ntr-un fund de
lutni\[, nu aici la =osea... Murga ]n clipa asta simte =i ea ceva, cote=te-
n loc =i =areta o ia cu roata dreapt[ ]nainte duc`ndu-l peste asfalt.
}ncotro apuci? Aaa, se dumere=te Petrea.
M`nzul trecuse pe cealalt[ parte de =osea =i maic[-sa, dup[ ce-l
chem[ de c`teva ori, iar el, u=ernicul, n-o ascult[, hot[r] s[ treac[ ea
dincolo. B[tr`n[ iapa, era poate ultimul ei m`nz =i nu vroia s[-l vad[
strivit de vreun camion. A=a se g`ndea Petrea, =i ca omul cu durere, i

se f[cea mil[ de d`nsa, de=i nu era dec`t un dobitoc. Dar parc[
dobitocul nu pricepe, nu simte =i el ca =i omul?..
Petrea se uit[ ]napoi: r[mas iar ]n urm[, m`nzul vine de-a lungul
gardurilor oprindu-se =i mirosind parii, por\ile. C`nd aude zorn[it de
lan\, o rupe de fug[. Face c`teva salturi =i iar se opre=te. Ciule=te urechile
ca un arm[sar, prive=te la dul[u printre ostre\e, se apropie cu botul
plecat, parc[ ar vrea s[-l ]mpung[, apoi c`nd acela latr[ ]nfuriat, odat[
sare r[sucindu-se ]n aer, zv`rle cu copitele =i fuge mai departe.
C`nd d[ cu ochii de casa lui Ignat, cea mai ar[toas[ din cele opt
c`te-au fost pornite pe partea asta vreo trei, =i a lui, sunt gata
]=i aminte=te Petrea c[ a trecut deun[zi seara pe la d`nsul, dar nu l-a
g[sit acas[. Amu este oare? Trage de h[\, calul opre=te, se ridic[ =i se
uit[-n curte. S[ coboare? S[ se duc[ la u=[ s[ vad[? Da, se pare c[-i
pus lac[tul. Nu-i acas[. Alalt[ieri iar s-a discutat la prim[rie problema
caselor de la =osea. Pe luni, cel t`rziu mar\i, are a prezenta concluziile
respective: unde s[ ]nceap[ construc\ia Hotelului =i a Casei speciali=tilor.
Mai potrivit loc =i mai frumos ca aici, pe Mal, nu se afl[.
Mda! zice Petrea: am s[-l trimit desear[ pe omul de serviciu s[-l
cheme. +i dac[ n-o s[ vin[? Cum: s[ nu vin[? De ce: s[ nu vin[?
M`nzul ajunge ]n dreptul maic[-si, trece mai departe =i ]mpinge porti\a
cu botul. Porti\a se deschide. Aha: este! ]=i zice Petrea, apoi strig[:
M[i Ignat, m[i!
O fi pe undeva: ]n cas[, sub =opron, dup[ cas[... De aceea strig[ tare,
s[ se aud[, dar nu urmeaz[ nici un r[spuns. }njur[ cu jum[tate de glas,
dup[ care mai strig[ o dat[. Trec`nd pe l`ng[ gard, ceva mai ]ncolo,
m`nzul odat[ face o s[ritur[ ]ntr-o parte, speriat, =i atunci Petrea ]l z[re=te:
Ignat st[ la gard, cu mìnile ag[\ate pe dou[ v`rfuri de =tachet[.
Prive=te spre d`nsul, spre =aret[. Ce vrei? ]l ]ntreab[ Ignat din privire:
te-am v[zut cobor`nd din deal... Credeam c[ ai s[ treci pe al[turea, dar
te-ai oprit. Ea a apucat ]ntr-acoace, arat[ Petrea, tot mu\e=te, spre
iapa care st[tea cu un picior ]ndoit «pe loc repaos». +i amu ce vrei?
Petrea nu mai poate continua acest dialog mut =i d[ el primul glas:
Ignat =i Ana 267
Ce mai faci?
Fac, z`mbe=te aproape r`njind Ignat: ]i crescuse o barb[ \epoas[,
deas[, neagr[ =i din\ii albi =i mari ]i str[lucir[ ]ntr-un chip ciudat.
Hm! Petrea ]=i caut[ \ig[rile, el, care de mult nu mai fumeaz[.
Tot scotocind prin buzunare, arunc[ o privire spre Ignat =i bag[ de
seam[ c[ are ochii ce\o=i, tulburi. Ce-i cu d`nsul? N-au stat la taifas de
c`\iva ani... De la joc, c[nd a vrut s-o urce pe Anu\a ]n ata=ul motocicletei...
Se ]nvoise cu tat[l ei Terinte, care nu era dec`t cu vreo patru, cinci ani
mai mare ca Petrea... O singur[ fat[ am, i-a zis, =i n-a= vrea s-o m[rit
a=a... ca pe una b[tr`n[ ori ca pe-o v[dan[... El, b[t`nd palma: am s-o
fur de la joc... cum fac fl[c[ii! Hai a=a! S[ fie frumos. Dar s[ gr[ie=ti
cu d`nsa. Gr[iesc! Dup[ o s[pt[m`n[ gata, Anu\a era de acord...
Dar c`nd a fost s[ se duc[ cu d`nsul, a fugit \ip`nd c`\iva metri
p`n[ la motociclet[ =i s-a ag[\at de bra\ul lui Ignat. S-a apropiat
Petrea de d`nsul =i i-a strecurat printre din\i: tu ce cau\i pe aici? erai la
armat[! Am concediu. Concediu, morm[i cu n[duh Petrea, iar
dup[ ce-a dus-o Ignat la casa lui l-a trimis pe v[ru-s[u s[-l scoat[ pe
Ignat ]n drum. N-a ie=it. Pe urm[ a ]nt`lnit-o pe Anu\a-n sat: cum te
sim\i cu marinarul? Bine! r[spunse pe-un ton glume\: n-am ce m[
pl`nge. Dar cu vorba noastr[ cum r[m`ne? Care: vorb[? S[
mergi dup[ mine. Nu \i-am dat nici o promisiune. Ba mi-ai
promis... +i p[rin\ii t[i... C`nd a v[zut-o cum i se umezesc ochii, a ]n\eles
c[ ]ntre Ana =i Ignat lucrurile nu prea stau bine... Ia seama, Anu\o:
dac[ \i-a fost ru=ine s[ mergi de fat[ mare dup[ un v[d[oi, s[ nu dea
Dumnezeu s[ te m[ri\i dup[ ce ajungi tu v[dan[. V[dan[? spuse cu
glas g`tuit Ana =i se d[du c`\iva pa=i ]nd[r[t, parc[ ar fi avut ]n fa\[ un
=arpe care o fixase cu privirea. De ce: v[dan[? Simt eu, fa Anu\[, c[
via\a voastr[ n-o s[ se lege... Auzise =i de la Terinte, =i de la mama
Anei c[ n-au vrut s-o dea dup[ Ignat, c[ au umblat s-o ]ntoarc[ acas[
=i c[ spunea =i ea, chipurile s-ar ]ntoarce, dar i-i groaz[ de lume. De
aceea a=tepta Petrea s[ vad[: ce-o s[ urmeze? G[sise c`teva femei, una
f[r[ copii, proasp[t divor\at[, care st[tu c`teva zile ]n casa lui, dar nu
i-a ie=it nimic. St[tea singur v[d[oi, f[r[ suflet cald de femeie =i
gospodin[ ]n cas[ =i f[r[ mam[ la copiii lui: unul ]ntr-a patra, altul la
gr[dini\[. Dup[ ce-a intrat Anu\a s[ lucreze secretar[, st[tea uneori de
vorb[ cu ea sediile se aflau sub acela=i acoperi= glumeau, iar
odat[ se apuc[ Petre de-i telefoneaz[, o \ine o or[ de vorb[ =i-i fixeaz[
o ]nt`lnire. Lucru despre care Anu\a i-a povestit seara lui Ignat, la care
Ignat s-a ]ntunecat la fa\[, dar n-a spus nimic...
Ce m`nz frumos! Ignat ]ntinde m`na spre puiul iepei care privea
mirat la omul b[rbos de dincolo.
N-ai o \igar[? ]ndr[zne=te Petrea dup[ ce ]=i cerceteaz[
buzunarele.
De la mine ceri?
Aa... Drept, tu n-ai fumat niciodat[...
Na, linge, Ignat ]ntinde ni=te f[r`mituri ]n palm[, adunate de pe
fundul buzunarului: nu te teme...
H`=! plesne=te Petrea din biciu=c[. Speriat, m`nzul sare-ntr-o parte,
l[s`ndu-l pe Ignat cu m`na-ntins[.
St[ Ignat c`t st[, apoi ia aminte spre Petrea, arunc[ f[r`miturile
pe jos =i-=i ]nclea=t[ m`na pe o =tachet[. Dup[ ce-i trece spaima,
m`nzul se duce la =an\ =i se prive=te ]n oglinda tulbure a apei. Apoi
se ]ntoarce =i ia aminte la Ignat. Petrea prive=te la m`na mare a lui
Ignat, cu palma lat[ =i degetele noduroase, groase: voinic b[rbat! n-ar
strica s[-l am ]n brigada mea, dar nu vrea!.. L-am chemat de c`teva
ori prin al\ii, desigur, =i prin Anu\a a refuzat. I-ar fi convenit: ]=i
construia cas[ =i, dac[ lucra aici, ]n sat, ]l ajuta cu lemn, piatr[, ciment,
cu bra\e de munc[. Nu! A ]n\eles c[ nu vrea Ignat s[ se =tie ]ndatorat.
Oric`t s-a ferit, tot a ajuns la colhoz: locul pentru cas[ una la m`n[,
dar =i lemnul, c[r[mida. St[ la =osea, dar tot mai aproape colhozul
dec`t ora=ul... Chiar dac[ el, l[sat s[ lucreze la carier[, se socotea
numai pe jum[tate colhoznic... I-a zis atunci Anei: cum nu s-ar suci
omul t[u, tot la noi are s[ ajung[. Ana: el =tie a lui! Nu-l clinte=ti.
Dac[ =i-a pus ceva ]n g`nd... A=a-\i pare, An[. A=a ]l vrei. De fapt...
dar ]i cunosc eu n[ravurile din =coal[.
Ignat ia mìnile de pe gard, se ]ntoarce =i d[ s[ porneasc[.
Ignat =i Ana 269
M[i Ignate? aproape c[ strig[ Petrea. De-amu te duci?

Tu nu te duci? r[spunde acela f[r[ s[-l priveasc[.
Stai, bre, c[ aveam a-\i spune ceva, z[u...
Tu? Mie?
Am trecut =i asear[ pe la tine... Nu \i-a spus vecinul... Guli\[?
Aaaa?.. Tu ai fost? se opre=te Ignat apucase a face c`\iva pa=i
de la gard dar nu se ]ntoarce cu totul spre Petrea. St[ sucit pe jum[tate
gr[ind peste um[r: ce dor, m[ rog, te-a ajuns de m[ cau\i a=a insistent?
«Ia auzi-l! Ce cuvinte dau dintr-]nsul. S[-i spun dintr-odat[ ori s[-l
mai las?»
Veneam de la ferm[... +tii: construim o ferm[ foarte mare... Se
vede de aici. Petrea se ]ntoarce: nu se vede... din deal se vede...
Aducem piatr[ de la cariera voastr[. Ajung`nd drept casa ta, mi s-a
p[rut c[ umbli prin ograd[. M[ dau la poart[ =i zic: noroc bun, m[i
Ignate, m[i! C`nd m[ uit mai bine, nu-i nimeni ograda pustie. Acela
pe care l-am v[zut a pierit din ochi, z[u...
Ai v[zut pe careva-n ograd[ la mine asear[? ]ntreab[ Ignat mirat
peste seam[.
Dup[ cum ]\i spun. C[ eu... de c`te ori merg la lucru, pe aicea
trec. +i de fiecare dat[ m[ uit spre casa ta.. Frumoas[ ai n[l\at-o, bre
Ignate, amarnic frumoas[. Numai c[ frontonul...
Petrea face o pauz[.
Ce: numai c[?..
Precum ]\i spuneam: nu mi-a r[spuns nimeni. Acela a pierit =i
eu m-am g`ndit: nu cumva Ignat era =i s-a ascuns de mine? Am mers
=i m-am oprit ceva mai ]ncolo, la col\. +i iar mi s-a p[rut c[ z[resc pe
careva dup[ cas[...
Nu mai spune?! Cine s[ fi fost? Nu l-ai cunoscut?
De unde? Era ]ntr-amurgite =i nu se vedea. }nc[ am strigat: de
ce fugi, bre? Ce te-ascunzi? Credeam c[ e=ti tu.
Ce, sunt nebun? De ce m-a= ascunde de tine?
De bun[ seam[: de ce s[ te-ascunzi? E=ti la casa ta, ]n ograda
ta, numai c[...
Ce tot aduci vorba =i n-o termini, m[i Petre, m[i? bufne=te Ignat
sup[rat.
Tace Petrea o vreme, privind la paiele de la picioarele lui, apoi
prinde a r`de:
A=a mi-i vorba. Tu s[ nu crezi ceva, Doamne fere=te... C[ de vreo
doi ani n-am stat de vorb[... Poate chiar mai mult. Dar... \i-aduci aminte
ce prieteni eram odat[?
Ignat se uit[ la fa\a neted[ a lui Petrea st[ coco\at ]n =areta
lui... nu coboar[... se teme c[ am s[-l fug[resc? Ori... deprins s[ se
uite de sus la cel cu care vorbe=te?.. ridic[ de jos un c[pe\el de
sc`ndur[ f[cut[ proptea la gard =i o pune la loc.
Tot pe dou[ roate umbli? |ii tradi\ia str[mo=easc[...
D-apoi c[... pe glodul ista r[zba\i cu altceva pe deal?
Bun, bun! ]l laud[ Ignat. Nu =tiu cum pare: co=cogea inginer s[
umble cu bri=ca cu un cal. Nu se leag[...
Cum: nu se leag[? A=a-\i pare \ie... Eu ]s mai lini=tit c`nd
pornesc la drum. Nu vreau s[-mi r[m`n[ copiii =i f[r[ tat[. Petrea
se-ntoarce, chipurile, dup[ m`nz =i, pe nea=teptate: dar un-\i-i
gospodina?
Te intereseaz[?
Mai nainte de c`te ori treceam o vedeam prin ograd[, dar de
la o vreme...
Parc[ nu =tii?! r`nje=te iar Ignat.
Eu? Dac-a= =ti, de ce-a= ]ntreba? Doamne fere=te nu =tiu, se
cruce=te Petrea.
Hai, las[, nu m[ mai iscodi, d[ din m`n[ Ignat: =tii prea bine
c[-i la spital.
La spital? Dar zicea badea Terinte c[ s-a ]ntors.
S-a ]ntors? tresare Ignat. Cum adic[: s-a ]ntors? C`nd: s-a ]ntors?
Petrea face din umeri: nu =tiu.
Ignat ]=i las[ ochii ]n p[m`nt: asta vroia s[-mi spun[ c`nd ]ncepea
vorba =i n-o termina? Ori, poate, avea alta-n g`nd?
N-a venit. Nu-i acas[.
Ignat =i Ana 271
N-am vrut s[ te sup[r. Crede-m[!

Poate-i la tat[-s[u! Du-te de-o caut[ acolo. Aici la mine, nu-i.
He! face ochi mari Petrea: mi-am aprins paie ]n cap. Dracu m-a
pus s[ ]ntreb? Dar poate c[ umbra care-am v[zut-o pe amurgite ]n
ograd[, ea era?..
Bre Ignate, bre! zice Petrea a ]mp[c[ciune: de ce te zb`rle=ti
a=a la mine?
Parc[ n-ai =ti! +tii prea bine, dar te faci mort ]n p[pu=oi.
Iaca, bre! Nu cumva m[ crezi vinovat de ceva?
D-apoi?!
Eu?! strig[ Petrea =i se ridic[, ]n picioare, ]n =areta lui.
Coboar[-te, ce stai cucu? ]i zice Ignat parc[ ar vrea s[-l ia de
piept.
M[ cobor. Iaca m[ scobor. Crezi c[ mi-i fric[?
Nu \i-o fi, dar... de c`nd te-ai oprit, tot stai gata s-o iei din loc.
Petrea sare jos, leag[ h[\ul de scara =aretei =i vine la gard. Doi ani
=i mai bine n-a vorbit cu Ignat acela ]l avea de cel mai mare du=man.
Se-nt[mpl[ ceva cu d`nsul: dup[ ce c[ n-a vrut s[ lucreze la colhoz =i
s-a b[gat ]n St`nc[, a=a s-a retras ]n sinea lui =i acolo mocne=te,
mocne=te de nu se =tie ce are s[ se aleag[ dintr-]nsul. El socoate c[
Petrea-i de vin[ c[ nu-i merge c[snicia. A auzit din gura lui Terinte
c[, ar fi zis, cic[ odat[ =i odat[ are s[-i crape lui Petrea capul, are s[-i
pl[teasc[ pentru toate celea. Care: toate celea? El, Petrea, nu se =tie
vinovat, z[u! De la joc c`nd a vrut s-o duc[ pe Anu\a cu motocicleta
la d`nsul, n-a avut de-a face cu ea. Da, s-a zvonit prin sat c[ s-ar fi
]nt`lnit am`ndoi ]n vreme ce se afla Ignat la armat[, c[ ea ar fi f[cut
]ntr-ascuns un avort ]n s[pt[m`nile c`t a stat acas[ la p[rin\i...
Amintindu-=i zvonurile de alt[ dat[ =i f[c`nd leg[tur[ ]ntre unele =i
altele, lui Petrea i se lumineaz[ dintr-odat[ ]n fa\[: iat[ de unde
porne=te du=m[nia lui Ignat. }l ]mpunge la inim[. Apoi o am[real[ ]i
umple sufletul: da, adev[rat, nu poate s-o uite pe Anu\a. Da, din cauza
ei a r[mas v[d[oi =i pe ziua de azi. Dar... dar n-a f[cut nimic ca s[ le
strice casa!
Se apropie Petrea de gard, pune mìnile pe v`rfurile =tachetelor

=i prive=te-n sus, la cas[. De aproape ]i =i mai nalt[ =i mai frumoas[!
Se pricepe Ignat la cl[dit. P[cat numai c[...
}ntre timp m`nzul se apropie de porti\[, o ]mpinge cu botul =i intr[
]n curte. Prev[zut[ cu un mic arc, porti\a se-nchide la loc. M`nzul se
duce la robinetul de l`ng[ g[rdu\ =i prinde a mirosi firul de ap[ ce
\`rìe din \eav[.
M[i Ignat, m[i: de ce e=ti tu a=a de...
Cum ]s, bre? N-ai putea s[-mi spui s[ =tiu =i eu?..
Hursuz, ]ncr`ncenat, ]nchis... +i ghimpos ca un arici...
Chiar a=a?!
Alta am vrut s[-\i spun: degeaba \ii m`nie pe mine.
M`nie? Nu \in nici un fel de m`nie. Dar... mai la urma urmei:
ce te bagi ]n sufletul meu?
Eu... m[ bag ]n sufletul t[u? Dar ce am a ]mp[r\i cu tine:
]mp[r[\ia?
Ce-a fost de ]mp[r\it s-a ]mp[r\it. +i s-a v[zut cum. Dar nu pri-
cep de ce, dup[ at`\ia ani, ]mi calci pe urme?
Eu? Doamne fere=te! Am ]ntrebat de Ana c[ a venit vorba. De
fapt, nici prin g]nd nu mi-a trecut s[ r[scolesc trecutul. De c`te ori treceam
v[ vedeam pe am`ndoi lucr`nd prin ograd[, la pere\i, ]n gr[din[. Dar
de la o vreme... N-am =tiut c[ nu-i acas[. Mai deun[zi am aflat...
De la tat[-s[u?
De la d`nsul. Vezi: ]\i spun de la cine. +i a= mai putea s[ adaug
ce mi-a spus, dar nu vreau s[ te am[r[sc. Are s[-\i spun[ el. Ori ea
are s[-\i spun[.
Cine: ea?
Ana. Femeie-ta.
Ce are s[-mi spun[?
Nu m[ amestec ]n via\a voastr[...
Aici Petrea ridic[ iar capul =i se uit[ la cas[: s[-i spun c[ treaba-i
ca =i hot[r`t[? Ori... s[-l mai las? Poate tot mai bine s[-l chem desear[
la prim[rie =i acolo, ]mpreun[ cu Maxim, s[-i aducem la cuno=tin\[:
Ignat =i Ana 273
a=a =i a=a, s-a hot[r`t s[ demol[m casele astea, vreo c`teva... De ce n-a=
avea ]ndr[zneala s[-i spun chiar acum? Ia aminte la Ignat: s-a ]nmuiat
de tot. S[-l fi pus pe g`nduri cuvintele mele? Dar mare lucru nu i-am
dest[inuit. Parc[ el nu cunoa=te g`ndurile Anei? La ce trebuia s[ m[
opresc =i s[ intru ]n vorb[ cu el? }i d[deam bine\e =i-mi vedeam de
drum. Dar a=a... ce-am l[murit? Mai nimic. Ia ne-am ]mpuns unul pe
altul cu vorbe neclare, cu toate c[... fiecare le ]n\elege prea bine. Se
uit[ Petrea spre m`nzul care flutur[ din cap i-a intrat apa-n n[ri
forn[ie ca un arm[sar, apoi din c`teva salturi e ]n cel[lalt cap[t de
ograd[, ]ntinde botul peste gardul josu\ =i miroase florile de dincolo.
Ignat ]=i freac[ fruntea cu nodurile degetelor, apoi se ]ntoarce c[tre
Petrea:
+i amu... ce? ce mai stai?
M-ai poftit s[ intru?
M[ rog: po\i s[ intri...
Ai vreun pahar?..
S-a g[si =i un pahar...
Nu beau... Afar[ de asta nu prea am vreme: trebuie s[ m[ duc.
Te-a=teapt[ treburile...
Da, m[ a=teapt[...
H`=! strig[ Ignat c[tre m`nzul care venise la ligheanul cu ap[
de ploaie =i se privea ]n oglinda lui. Ce m`nz neast`mp[rat ai!
Iapa de dincolo necheaz[, chem`ndu-l. }l v[zuse, pesemne, pe Ignat
apropiindu-se =i-=i previne puiul s[ fug[ de omul str[in care ]i poate
face vreun r[u. M`nzul n-o ascult[. Chiar s[ fi vrut, tot nu putea pentru
c[ porti\a, dup[ cum am spus, se ]nchisese =i n-avea pe unde s[ ias[.
Ajung`nd fuga la gard, ]n dreptul mamei sale, m`nzul vede obstacolul
peste care nu poate s[ treac[, se repede ]nd[r[t, acolo d[ iar cu ochii
de omul str[in =i, c`nd ]n\elege, cu groaz[, c[ \arcu-i ]nchis =i n-are
pe unde ie=i, \ip[ cu glas sub\irel:
Miii-ha-haa...
}n aceea=i clip[ Ignat ]ntinde m`na s[-l apuce de coam[. M`nzul se
smuce=te parc[-ar fi sim\it suflarea lupului pe grumaz. Ni=te fire de
coam[ r[m`n ]n palma lui Ignat. M`nzul mai face c`teva salturi, calc[
cu un picior ]n ligheanul cu ap[ de ploaie, picioru-i lunec[, ligheanul
se d[ pe-o parte, apa se vars[, =i c`nd cade la loc se aude un z`ng[nit
ce-l a\`\[ =i mai tare. Din fug[ c`t pe ce s[ se izbeasc[ de peretele casei
de sub copite sar stropi de noroi. O ia ]nd[r[t. }n c`teva clipe se
face o ]nv[lm[=eal[ ]n toat[ ograda. Ignat d[ s[-l prind[. M`nzul ]i
scap[! Petrea deschide porti\a =i-l cheam[. Iapa necheaz[. Se ]nfierb`nt[
cu to\ii. La un moment dat Ignat c`t pe ce s[ cad[: un picior ]i fuge pe
locul unde s-a v[rsat apa de ploaie. M`nzul lunec[ pe sub bra\ul lui =i
iese glon\ prin porti\a deschis[. Fuge g`fìnd p`n[ aproape de =an\ul
cu ap[ tulbure. Abia reu=e=te s[ se opreasc[ ]nfig`ndu-=i copitele ]n
p[m`ntul r[zmuiat. V[z`nd-o pe maic[-sa, necheaz[ sub\irel =i porne=te
spre d`nsa. Ea ]ntoarce capul =i mi=c`ndu-l ritmic de sus ]n jos =i iar ]n
sus =i iar ]n jos ]l ceart[ pentru n[zb`tiile f[cute. C`nd ]i simte botul
cald lipindu-i-se de =old se ]ntoarce =i se uit[ spre cei doi b[rba\i.
Se apropiaser[ am`ndoi de gard unul de partea aceea, altul
dincoace =i se priveau unul pe cel[lalt ]n t[cere.
U=a sc`r\ìe u=or.

Ana simte c[ o prive=te cineva de la spate, dar nu se ]ntoarce. St[
cu pieptul pe pervazul de ciment, cu obrajii ]n palme =i prive=te prin
geam la copacii din curte. Au mai r[mas sus, ]n v`rful unui ar\ar, c`teva
frunze... Cum de se mai \in dac[ acolo v`ntul sufl[ cel mai tare? Vrea
s[ prind[ clipa c`nd vreo una va porni lunec`nd ]n jos. Iat-o, s-a des-
prins: vine lin printre r[murele =i deodat[ dispare. A r[mas ]ntr-o
cr[can[. Acolo se va ]nmuia =i va putrezi cicatrice pe trupul copacu-
lui.
Ana coboar[ privirea: galbene-ruginii frunzele sunt pres[rate pe
asfaltul cur\ii ]mprejurul tulpinilor. Nu multe adineaori femeia care
]n fiecare diminea\[ se aude h`r=ìnd cu m[tura a trecut pe aici urmat[
de b[ie\elul ei care tr[gea targa. Le-au adunat, le-au tras pe targ[ =i
le-au dus am`ndoi spre marginea cur\ii, la gardul lung ce ]mprejmuie=te
mul\imea de cl[diri =i dependin\e ale spitalului. B[iatul mergea
Ignat =i Ana 275
]nainte, femeia din urm[, b[iatul mic, de aceea tot s[lta cap[tul t[rgii,
frunzele curgeau =i mama ]i tot striga s[ \ie mai sus... Fereastra-i dubl[
=i Ana nu poate s[ aud[, dar pricepe c[ femeia se r[ste=te la b[iat. }l
trezise cu noaptea-n cap ca s-o ajute. Dup[ aceea, bine]n\eles, avea
s[-l conduc[ la =coal[ p[rea s[ aib[ vreo opt, nou[ ani=ori...
Nu-i deschis[ fereastra? ]ntreab[ sufoc`ndu-se nevasta internat[
mai deun[zi: a c[zut ]n satul ei de pe scar[ ]n subsolul de ciment al
Casei de cultur[ lucra deretic[toare =i pornise pe ]ntuneric s[-=i
caute sculele la vreo patru metri ]n[l\ime.
Nu-i deschis[...
Deschide-o c[ m[ n[du=, se roag[ femeia.
Nu trebuie, Ano, gr[ie=te alt[ bolnav[ cu un piept enorm,
bandajat, care doarme de obicei pe =ezutele: vine fum de-afar[...
Dar azi v`ntul... Ana urm[re=te fumul vine\iu de frunze arse ce
se ridic[ din fundul gr[dinii: azi v`ntul bate ]n alt[ parte...
Femeile n-o mai aud: cea cu coastele rupte =i-a pierdut cuno=tin\a,
cealalt[ prinde a tu=i mai s[ se ]nece.
De cum s-a sculat diminea\[ Ana s-a dus la cabinetul de proceduri,
pentru injec\ie. Dup[ care s-a ]ntors ]n salon, s-a a=ezat la pervaz =i
de-atunci st[, nemi=cat[, U=a la spatele ei s-a deschis de c`teva ori,
cineva a intrat, cineva a ie=it. A auzit-o pe sanitar[ schimb`nd oalele
=i scuip[toarele, dar n-a ]ntors capul. Din c`nd ]n c`nd ridic[ m`na =i
o poart[ pe geam cercuri, cercuri. Oric`t ]l =terge, nu se face curat
mai bine zis la cel[lalt geam m`na ei nu ajunge, a=a c[ fereastra
nu se limpeze=te, lumea din fa\[ tot tulbure r[m`ne. Duce m`na la
ochi =i porne=te s[-i frece: mult, mult p`n[ prinde a curge pe dinainte
o ap[ galben[ de nu mai =tie la sigur de-i geamul a=a asudat ori c[
a=a curge amarul zilelor ei...
Colegele de salon, v[z`nd-o c[ st[ ore-ntregi la fereastr[, se
minuneaz[ de ea. Ar mai ie=i, ar mai umbla pe coridoare, s-ar plimba
prin curte!... Alteori se ]ntinde pe pat =i-=i pirone=te privirea-n tavan.
Dar ce-i cu tine, fat[-h[i! ]i zise ]ntr-un r`nd femeia cu pieptul
bandajat care-i mai veche aici: ce stai ]mpietrit[ parc[ ai fi de-o sut[
de ani? Scoal[, umbl[, ia-te cu lumea. Crezi c[ dac[-i spital, omul
vine s[ moar[ aici? Eu am stat de dou[ ori: prima dat[ eram tineric[
de tot. N[ certasem cu b[rbatul =i am avut a=a ni=te nervi de credeam
c[ s-a rupt ceva ]n mine. Am stat atunci ca tine vreo zece, cincisprezece
zile ]ncremenit[. Pe urm[ m-am ridicat =i ]ncet, ]ncet m-am pornit.
M-am uitat la unul, m-am zgìt la altul =i c`nd am ie=it odat[ afar[
vine =i se a=eaz[ l`ng[ mine un omulean. Parc[-l v[d: avea un semn pe
obraz o t[ietur[. Se a=eaz[, intr[ ]n vorb[, ]mi spune o glum[. Aflu
c[ el de mult pusese ochiul pe mine. }i pl[cusem a=a zb`rlit[ cum eram.
Da eu pe atunci eram sub\iric[, o nuielu=[, nu umflat[ bute ca amu...
Femeia ofteaz[ d`nd ochii peste cap.
Ce s[-\i spun, fat[ drag[? C`t am stat la spital, ne \ineam unul
de altul. +i a=a de bine ne era: ]mpreun[ m`ncam, ]mpreun[ ne prim-
blam, numai la culcare ne duceam fiecare ]n partea lui...
De-acum ce-ar fi fost s[ =i dormi\i ]mpreun[? r`se Ana.
Dar ce crezi? Toat[ lumea ne socotea de so\ =i so\ie!
Ori c[ avea\i de g`nd s[ fi\i?
D-apoi dac[ omul meu s-a dovedit a=a porcos c[ nici o dat[ n-a
venit s[ m[ vad[...
Chiar n-a venit?
Amintindu-=i m[rturisirea femeii acesteia greoaie care a fost c`ndva
sub\ire ca o nuielu=[, Ana ]ncearc[ s[ =i-l ]nchipuie pe omul cu semn
pe obraz de care se ]ndr[gostise cine =tie: poate c[ aceea fusese
dragostea ei adev[rat[? =i i se face greu pe suflet. Triste\ea o
cuprinde =i ]ncepe s[-i s`ngereze inima. Atunci fie c[-i zi, fie c[-i
noapte, se ridic[, se duce la fereastr[, pune coatele pe pervaz =i
prive=te ore-n =ir la aleile asfaltate, pe care umbl[ pacien\i ]n halate,
la copacii s[di\i la nimereal[, o adev[rat[ p[durice ]n jurul spitalului:
mesteceni cu coaja alb[, pini tineri cu bra\e de ace lungi, salc`mi negri...
Iar se aude u=a.
De data asta sc`r\ìtul se rupe brusc de parc[ cineva ar fi luat-o la
fug[, speriat.
Ana ]ntoarce capul: u=a-i ]nchis[. Privirea i se opre=te asupra femeii
cu pieptul ]nf[=urat ]n bandaje. Are ochii deschi=i, a\inti\i la peretele
Ignat =i Ana 277
din fa\[. Adineaori a vorbit, acum parc[ ar dormi... cu ochii deschi=i.

}i vine un g`nd n[stru=nic Anei: ce-ar fi s[ str[nut o dat[? Ar s[ri-n
sus asemeni nevestic[i sub\irele de alt[dat[, cum se laud[ c[ a fost?
Se uit[ apoi la femeia de la cel[lalt perete, cu capul bandajat, asta
doarme cu adev[rat. Se zbucium[ prin somn, se zv`rcole=te. De
ce-au pus-o oare ]n salonul nostru? Alalt[ieri c`nd au adus-o sani-
tarii, a ]ncercat s[ vorbeasc[ cu ea, s[-i aline durerea, i-a explicat c[-s
dintr-un sat, dar nenorocita n-a recunoscut-o. Sora =i medicul care
tocmai au venit i-au f[cut semn s[ se-ndep[rteze, s-o lase c[ are nevoie
de lini=te.
Uuu, Mitreaaa, zbooooor!..
Cine s[ fie Mitrea acela? Pe b[rbatu-s[u, pare-se, ]l cheam[ altfel!
Zboar[, zboar[ mereu. S[rmana femeie: are cinci copii! Au fost mai
deun[zi cele dou[ feti\e mai mari. Erau cu rochi\e la fel. Au stat la
c[p[tìul mamei, ea =i-a adunat toate puterile =i a fost vesel[ cu
ele, z`mbitoare, ]nc`t Ana s-a ]ngrozit: ce va fi c`nd vor pleca ele?
+i ]ntr-adev[r: ]ndat[ dup[ plecarea feti\elor, a c[zut pe pern[ =i a
le=inat. A fost nevoie de c`teva injec\ii ca s[-=i revin[. Doctorul a cer-
tat-o pe sor[ =i pe infirmier[, le-a amenin\at c[ le concediaz[.
Infirmiera zise cu lacrimi ]n ochi: cum era s[ le alung, dac[ s[racele
pot s[ n-o mai vad[ pe m[icu\a lor niciodat[...
Zbooor, =opte=te femeia.
Ana tresare, ia aminte ]mprejur. Deodat[ i se face ru=ine: dar eu
de ce stau aici? Ce fac? Cum de-am ajuns aici? Mai bine s[ fi c[zut eu
de pe scar[, cu capul ]n jos! s[-mi fi t[iat mie s`nii am`ndoi... dec`t
s[ tr[iesc a=a... o sterp[tur[...
Geamul se ]nv[luie ]n cea\[ lacrimi ]i =iroiesc pe obraji.
Ce stai a=a, An[? a zis el atunci: nu cumva \i-i r[u?
St[tea sprijinit[ cu spatele de sob[ =i privirea a\intit[ la fereastr[.
S-o fi g`ndit c[ a avut vreo nepl[cere la serviciu, s-o fi ]ncontrat cu
vreunul: satu-i mare, fiecare cu har\agul lui. At`\ia vin la pre=edinte
purcelul lui cutare a intrat ]n gr[dina lui cutare =i i-a r`mat sfeclele,
ni=te cople=i din vecini =i-au spart capetele, dar s[ nu-i dea la poli\ie
c[ s-or ]n\elege p[rin\ii ]ntre ei; femeia lui cutare de la o vreme nu-i
face omului ei de m`ncare, zice s[ se duc[ unde l-or duce ochii c[ s-a
s[turat ca de mere p[dure\e... Lipse=te Maxim, j[lba=ii vin la Ana,
cum s-a-nt`mplat cu b[tr`na care... Nu-mi d[ pensie, iar feciorii nu
vor s[ m[ ajute. De unde pensie, c[ n-am lucrat la stat, v-am crescut pe
voi! Ana a dat s[-i explice, dar b[tr`na m`nioas[: cine? fata asta a lui
Terinte s[-mi fac[ dreptate? Ea singur[ nu-=i poate face regul[-n cas[...
A=a li-i neamul, =i maic[-sa tot o de=[n\at[ a fost... Atunci, dup[ acel
caz, Ana a venit neagr[ acas[. S-o fi r[scolit cuvintele b[tr`nei ori mai
mult c[ut[tura ei? A deocheat-o? +i-a l[sat haina, a prins a se-nv`rti
prin odaie, dar i-a venit ame\eala. S-a dat la sob[, s-a sprijinit cu
spatele =i cu mìnile =i a stat a=a mult[ vreme. C`nd s-a ]ntors Ignat
de la munc[ a g[sit-o st`nd \eap[n[... Ai f[cut focul? a ]ntrebat-o ]n
glum[ era var[... Ce m[-ntreab[? }=i bate joc de mine... Am f[cut!..
Ignat, tot ]n glum[, s-a apropiat, a pus m`na pe sob[, apoi mut`nd-o
d[du s-o pun[ pe um[rul ei. Ana s-a ferit brusc ca de-un =arpe: nu
m-atinge! Dar... se b`lbì Ignat: ce-i cu tine, Anu\o? «Anu\o?» ]l
privi ea respir`nd greu, cu n[rile l[rgite: s[ nu-mi mai spui a=a... A
]n\eles Ignat c[ are un necaz, a hot[r`t s-o lase-n pace. A ie=it, a um-
blat prin curte, a f[cut ce-a f[cut =i c`nd s-a ]ntors peste vreo or[, a
g[sit-o st`nd tot a=a, cu spatele lipit de sob[. A crezut c[ s-a potolit,
i-a trecut sup[rarea, c[ gestul ei repezit a fost de moment... +i alteori
o f[cea pe sup[rata, dar numai pentru cinci, zece minute, dup[ care
izbucnea ]n r`s, se arunca la pieptul lui, ]i ]nl[n\uia g`tul cu bra\ele
ca s[ ajung[, trebuia s[ sar[ sau s[ urce pe un scaun =i prindea
a-l s[ruta... Ce facem cu cimentul? vorbi Ignat ca =i cum nimic nu s-ar
fi ]nt`mplat ]nainte de asta: ]l a=ternem prin camera mare ori... Vru
s[ zic[: ]l ]mprumut[m lui n[na=u? (adic[ lui Pricop care-=i f[cea o
c[soaie). C[ dac[-l l[s[m pe la toamn[, se stric[... Treaba ta! Po\i
s[-l dai =i lui dracu, nu m[ intereseaz[... Ignat o privi ]ncruntat, apoi
se duse la mas[, ridic[ prosopul de pe strachina mare =i v[zu numai
un c[lcìe= de pìne. Vru s-o ]ntrebe: n-ai fost azi la magazin? dar se
r[zg`ndi. Privi =i el pe fereastr[ afar[: v[zu ni=te creste de fum
Ignat =i Ana 279
plutind... departe, pe cealalt[ parte a v[ii Nistrului? nu, nu erau un-

deva departe, ci chiar ]n ograda lui, ca ni=te nori grei. Se ]ntoarse =i
vru s[ ias[, dar trupul i se f[cu greu, se l[s[ pe lavi\[ =i puse mìnile
pe genunchi: Ano, se ]nt`mpl[ ceva cu tine vremea de la urm[... Tare
a= vrea s[ =tiu ce anume... Hm! Dumnealui vrea s[ =tie! Dumnealui
m[ ]ntreab[ pe mine! Auzit-a\i, oameni buni? De parc[ ar fi fost cineva
]n afar[ de ei =i ea se adres[ aceluia. Vorbesc serios, An[! Dar
eu cum vorbesc? Eu nu vorbesc serios? Dar spune ceva. Spune! se
strop=i Ignat pierz`ndu-=i cump[tul. Ne ciond[nim ca \iganii. Spune
verde-n ochi ce ai. Ce s-a-nt`mplat... la urma urmei? Verde-n ochi
vrei? Poftim. Spune-mi, te rog, b[rbate drag[: cum vorbe=ti cu tovar[=ii
t[i despre femeia ta? Eu? Cu tovar[=ii mei? Cum gr[iesc to\i
oamenii despre femeile lor... Las[, nu m[-nc`nta. Spune de-a
dreptul. |i-a spus cineva ceva?.. Anume c[ mi-a spus! Ceva
de r[u?.. Ceva... +tii prea bine.. +i dac[ vrei s-auzi ce anume ai
spus acolo... la lucrul t[u, la piatra ta... \i-oi spune! Ana izbucni ]ntr-un
pl`ns cu hohote, pieptul prinse a se zbate cu at`ta putere, c[ Ignat se
cutremur[. Vru s[ se arunce, s-o cuprind[, s-o lini=teasc[, dar abia
f[cu gestul de a se ridica de pe lavi\[, Ana ]ntinse m`na: nu te apropia!
nu te atinge de mine! Ochii i-au fulgerat, =i Ignat se sperie de-a binelea:
putea s[-l zg`rie? s[-i scoat[ ochii? Nu asta, se g`ndi: nu cumva i s-au
tulburat min\ile? +i tot dintr-o b`rfeal[ a cuiva... De ce, de ce m-ai
luat? Era schimbat[ la fa\[, se sufoca: de ce trebuia s[ m[ iei? De ce-am
fost a=a proast[ =i am mers dup[ tine?.. Auzind aceste cuvinte, Ignat
]nlemni: a=a ceva nu mai auzise din gura ei niciodat[ ]n ace=ti trei
ani de c`nd se c[s[toriser[. }nseamn[ c[ ]ntr-adev[r s-a ]nt`mplat
ceva grav, foarte grav. Anu\o, m[ auzi?! se repezi Ignat cu bra\ele
desf[cute spre ea. O clip[ Ana ]l privi cu ochi mari, plini de groaz[,
parc[ ar fi zis: ce-am f[cut? Doamne, ce-am f[cut? }n clipa urm[toare
se desprinse de sob[ =i fugi spre u=[: nu te apropia de mine! s[ nu
pui un deget pe mine!.. da, sunt o sterp[tur[... ster-p[-tu-r[!.. sterp[...
mìnile lui Ignat c[zur[ neputincioase. R[mase ]n mijlocul casei ca
un st`lp. Cuv`ntul continua s[-i sune-n urechi, lucru ciudat, ]ns[, nu-i
putea desprinde sensul. Ia te uit[: ce-o mai fi =i asta? z`mbi prostit,

f[r[ a putea pricepe neagra ad`ncime ce-o ascundea spusa ei. Abia
peste vreun sfert de or[ ]=i reveni, se repezi pe u=[ afar[, dar Ana nu
era. N-o g[si nici ]n curte, nici ]n gr[din[, nici pe Mal nic[ieri. Se
g`ndi c[ s-o fi dus la mama soacr[ =i ar fi pornit dup[ ea, dar aveau
]n\elegere s[ nu se ia dup[ d`nsa, s-o a=tepte, a=a se ]n\eleseser[ ei
]ntre d`n=ii...
Ana de bun[ seam[ porni spre maic[-sa, pe drum ]ns[ o ]nt`lni pe
doctori\a Marieta, care tocmai venea de la lucrul ei la gr[dini\[ spre
=osea, ca s[ plece la ora=. O v[zu =i dup[ ]nf[\i=are fa\a pl`ns[,
buzele-i tremurau, trupul i se zg`l\ìa ]n\elese ce s-a ]nt`mplat.
Arunc[ o vorb[ aspr[ la adresa lui Ignat ca =i... a tuturor b[rba\ilor,
care dau mereu vina pe femeie de =i de cele mai multe ori este a lor
vina... becisnicii =i neputincio=ii. }n c`teva minute o convinse s[ mearg[
cu d`nsa la ora=... Aici, imediat ce sosir[, telefon[ la acest spital unde
avea un medic cunoscut, =i p`n[-n sear[ Ana fu internat[!
Iar se aude u=a sc`r\ìnd. Cine tot ]ncearc[ s[ intre =i nu ]ndr[zne=te?
Ana tresare: n-o fi cumva tinerelul care m[ tot conduce cu privirea
c`nd trec pe coridor spre cabinetul de proceduri? I-a spus odat[
medicul curant: o s[ te ]nt[re=ti la noi, ai s[ te faci =i mai dr[g[la=[ =i
so\ul c`nd o s[ te vad[ n-o s[ te mai lase aici. Ia seama, avem b[ie\i
simpatici ]n spital: unul cu must[cioar[ neagr[ se cam uit[ dup[
dumneata... Acela s[ fie?
Uuu, geme femeia cu capul bandajat: de ce nu vine nimeni?
Se repede spre patul ei, ia cana de plastic =i o duce la deschiz[tura
din dreptul gurii:
Poftim, lele Marie, bea...
Soarbe ]ncet, ]nghi\ind cu greu, mai mult suge cu limba dec`t cu
buzele arse.
Culc[-te... Acum culc[-te, o sprijin[ Ana cu o m`n[, de la spate.
Nuu... nu pooot... Capul... m[ ame\e=te...
}ntinde mìnile pe genunchi, drepte, =i st[ a=a, cu capul plecat
u=or ]nainte... Parc[ ar fi o pas[re... o pas[re cazut[ din zbor, se
Ignat =i Ana 281
g`nde=te Ana =i se uit[ iar pe geam: o frunz[ se desprinde din v`rful

copacului. Era galben-aurie frunza, cea care rezistase cel mai mult.
Ieri sear[ a suflat un v`nt puternic din miaz[-noapte n-a putut s-o
rup[. Ana a ascultat vuietul v`ntului =i =i-a zis c[-i vremea a ninsoare.
P[m`ntul amor\e=te. I-a spus maic[-sa care a vizitat-o azi diminea\[...
ori ieri? Nu mai =tie exact: a pierdut rostul zilelor aici. Atunci frunza
a rezistat, acum... O urm[re=te Ana cu ochii: lunec[ ro=ie ca o flac[r[,
printre crengi. Se opre=te pe-o clip[ ]ntr-o crengu\[ se aude
respira\ia ]ntret[iat[, grea a femeii apoi porne=te s[ lunece mai
departe ]n jos. O s[ cad[ departe de tulpin[ de n-o s[ se =tie nici
m[car din care copac a c[zut? Ori o s[ se a=tearn[ la tulpina copacului
care a n[scut-o =i a purtat-o vara ]ntreag[? }ntoarce ochii ]ntr-o parte:
o dor? nu vrea s[ vad[ cum cade... ca o pas[re... frunza... via\a?..
Se duce la patul ei cu g`ndul s[-=i ]nfunde capu-n pern[, s[ nu
vad[ =i s[ n-aud[ nimic, dar d[ cu ochii de boccelu\a adus[ de mama.
N-a putut s[ intre din cauza carantinei =i au stat de vorb[ la fereastr[.
Dezleag[ basmaua, al[turi, pe pat: un borc[na= cu sm`nt`n[, legat
la gur[ cu o foaie de celofan, copturi rumene cum =tie mama s[ coac[,
o ciozv`rt[ de carne afumat[, br`nz[ de oi... Aparte ceva legat ]ntr-o
petic[ groas[. Desface nodul =i g[se=te dou[ gheme: pe unul l`n[
albastr[, pe altul ro=ie... Nu m-a v[zut careva? Se apleac[ =i le
bag[ ]n cutia de carton de sub pat, unde mai are c`teva.
A ]ntrebat-o pe mama: ai fost pe la noi? ce face Ignat? Mama a
privit-o ]ncruntat, a pus palma la ureche =i s-a n[l\at pe v`rfuri... Ignat,
]ntreb: ce face Ignat? Tat[-tu? La slujb[. La oloini\a lui zi =i noapte...
A ]n\eles c[ ori n-a auzit, ori n-a fost pe la casa lor =i pe Ignat nu l-a
v[zut. Au mai vorbit ]n a=a fel c[ din zece cuvinte ]n\elegea unul,
p`n[ c`nd, la urm[, a ]ntrebat-o mama: c`nd vii acas[? Nu =tiu, a
ridicat din umeri Ana. Vin[ c[ al t[u ]=i face de cap. Gr[ie=te satul
fel de fel de vorbe... C`nd era Ana acas[, mam[-sa, care nu-l avea pe
Ignat la inim[, nu ]ndr[znea s[ dea frù liber limbii. Acum ]ns[...
Mai deun[zi, c`nd nu era carantin[ ]nc[ =i au =ezut am`ndou[ pe-o
banc[ ]n gr[din[, i-a spus mai ]n glum[, mai ]n serios c[ b[rb[\elul ei
s-ar avea ]n vorb[ cu doctori\a. A r`s atunci: dar suntem surori, ne-am
luat de surori. }i femeie bun[, cumsecade... Dar c[ anume Marieta a
adus-o ]ncoace =i a internat-o, nu i-a spus mamei. Auzind aceste vorbe
de la mama, Ana cum a plecat b[tr`na, a=a a r[mas la fereastr[...
Doamne, se poate s[ fie adev[rat? S[ m[ aduc[ pe mine aici =i ea... ei
am`ndoi... O, de ce-am venit? De ce trebuia s[ m[ iau dup[ cuvintele
ei?.. De ce l-am izbit atunci pe Ignat?.. De ce m-am purtat at`t de
ur`t?.. Ca o feti=can[ z[p[cit[... De ce? De ce?..
Uuu... Mitreo... ce-i astaaaa?.. p[m`ntul... fuge p[m`ntul,
Mitreoooo!..
Cu pa=i neauzi\i intr[-n salon medicul =i doi sanitari. O pun pe
suferind[ pe targ[ =i o scot. Ana o ]nso\e=te, dar la u=[ medicul o
opre=te cu un gest scurt... Unde-o duc? Ce au de g`nd cu ea? Spunea
cineva c[ e nevoie de ]nc[ o opera\ie ca s[ scoat[ buc[\ile de os ]nfipte-n
creier. Poate fi ultima opera\ie...
Ana se sprijin[ de tocul u=ii, ]nchiz`nd ochii: s[rmana lelea Maria...
Feti\ele ei... ce-o s[ fac[ f[r[ mam[? }i vine ame\eal[: nu trebuie s[
m[ g`ndesc, nu trebuie...
}n noaptea c`nd s-a ]mbr[cat cu hainele Mariei era o noapte
cald[, cu lun[ plutind peste v`rfurile copacilor a ie=it pe fereastr[,
a cobor`t ]n curte =i a trecut prin sp[rtura din gard p[r[sind teritoriul
spitalului, ]n noaptea aceea Ana nu era con=tient[ de ceea ce face.
Parc[-ar fi ridicat-o cineva din somn, i-ar fi ordonat s[ ]ntind[ mìnile
=i s[ ia hainele femeii. S[ nu vad[ vreun doctor ori vreo sor[ straiele
mele, zicea tot timpul Maria: nu stau mult aici... Degrab[ ies!.. C`nd
a ie=it ]n marginea ora=ului la =osea, apoi a adus-o ma=inu\a p`n[-n
dreptul casei se ducea mai departe ma=inu\a c`nd a intrat pe
porti\[ =i s-a oprit la fereastr[, ]i b[tea ]n piept cu at`ta putere de
parc[ ar fi \inut o fug[ pe jos, p`n[ acas[. }i spunea inima c[ se
]nt`mpl[ ceva: ]n via\a ei, ]n casa ei, cu b[rbatul ei. }n cas[ ]ntuneric.
Se opri pe prag: s[ intru? s[ bat la u=[? ce-o s[ cread[ c`nd o s[ m[
vad[? Dac[ nu-i singur? Dac[ are pe cineva? Numai c`t ]=i ]nchipui
c[ Ignat al ei ar putea s[ doarm[ ]n acela=i a=ternut cu altcineva... cu
Ignat =i Ana 283
alt[ femeie, toat[ vlaga trupului ]i pieri, picioarele ]i sl[bir[ =i se

propti ]n marginea u=ii. St[tea ascult`nd ce se face dincolo de u=a tinzii.
Lini=te. La un moment dat i se p[ru c[ aude suflare omeneasc[, apoi o
=oapt[... Se feri fript[: este cineva-n cas[, se aud vorbe... Iar se f[cu
t[cere. Deodat[ izbucni un \ip[t de pas[re, pe vale. O buhn[ ]n livezi.
Tot atunci la picioarele ei c[zu ceva. O broasc[! Se aplec[, o lu[ de
dup[ cap =i o b[g[ ]n buzunarul jachetei: las-c[-l sperii... +i prinse a
c[uta clan\a. Dac[ lac[tu-i la u=[ =i el nu-i acas[? Lac[tul nu era. Clan\a
se ridic[ u=or, f[r[ zgomot. U=a se deschise nu era pus z[vorul pe
din[untru! Ana se strecur[ ]n tind[, deschise cealalt[ u=[. Lini=te-n
camer[. St[tu ca un minut: nu m-a auzit? Poate nu-i acas[?.. Se auzea
respira\ia dinspre patul de la perete, din dreapta. Un pat de dou[
persoane, pe care-l cump[raser[ ]nainte de a se muta la casa lor. Al[turi
st[tea un p[tuc de copil. Li-l f[cuser[ cadou la cas[ nou[ prietenii... S[
fie mereu ocupat! Cum va porni cop[cel unul, altul s[-i ia locul. C`nd
era acas[ =i se sup[ra pe Ignat, se muta ]n el, ]=i str`ngea picioarele =i
a=a, ghemuit[, dormea. Pe la o vreme Ignat ]ntindea m`na =i o ciupea
u=urel de ureche: hai, vino-napoi, ai s[-n\epene=ti acolo... }=i ]ncord[
privirea: este cineva-n pat sau nu-i? Luna b[tea-n fereastr[ lumin`nd
doar pervazul =i florile-n vazoane. I se p[ru c[-s mai pu\ine s[ fi
luat Paraschi\a dintr-]nsele? Se d[du l`ng[ sob[, soba rece... Nu m-a
auzit? Ori m-a z[rit pe ]ntuneric =i m[ prive=te cum m[ furi=ez? B[g[
m`na repede-n buzunar =i puse broscu\a jos: are s[ r`d[ =i are s[ se
dea de gol c[-i treaz. Broasca \up[i de c`teva ori =i disp[ru, sub mas[.
Nu cumva o fi beat de nu m-a sim\it? Ori poate... Merse repede la pat,
]ntinse o m`n[, pe cealalt[: Ignat, e=ti aici? r[spunde: e=ti? Nu-i
r[spunse. Se auzea respira\ia: ad`nc[, grea, ]ntret[iat[. C`nd v[zu c[
nici de data asta nu-i r[spunde, o p[r[sir[ dintr-odat[ puterile... Tot
drumul: alerg`nd p`n[ la =osea, apoi venind cu ma=inu\a aici... ]=i zicea
cu sufletul la gur[: iat[-m[ vin.. vreau s[ te v[d... s[-\i cer iertare... nu
sunt sup[rat[ pe tine... nu e=ti tu de vin[... eu sunt vinovat[, eu...
femeia-i totdeauna cea vinovat[... iat[-m[ vin acas[... vin la tine... am
fugit, dar acum m[ ]ntorc... am zis c[ pot, dar nu e adev[rat... nu pot
tr[i f[r[ tine... bunul meu... scumpul meu... dulcele meu... iubitul meu...
via\a mea, durerea mea... Vin ]n zbor la tine... ]ntinde bra\ele =i m[
ia... sunt a ta, numai a ta, numai a ta... Acum c`nd era aici, l`ng[ patul
lui, el t[cea, nu r[spundea, dormea cu fa\a la perete. Atunci se a=ez[
pe p[tuc. O dureau picioarele, mìnile-i tremurau... Prinse a netezi
marginea patului cu v`rfurile degetelor. O ]necau lacrimile, obida, ceva
ca o ghear[ o str`nse de g`t =i nu mai putu s[ se st[p`neasc[: o podidi
pl`nsul. }=i ]nfund[ capul ]n pern[ =i boci cu sughi\uri, zg`l\ìt. }ntr-un
t`rziu ]=i ridic[ fa\a, ]=i =terse obrajii, ]=i d[du p[rul peste cap =i ascult[
iar; acum nici suflarea nu i se auzea. Dac[ a murit? se g`ndi cu groaz[.
S[ri de pe p[tuc, p[=i spre patul lui =i ]ntinse mìnile, pe ]ntuneric: o,
Doamne, nu l[sa s[ se fac[ asemenea nenorocire, nu ]ng[dui... altfel
de ce ne-ai mai adus pe lume, de ce-ai f[cut c[r[rile s[ ni se ]nt`lneasc[,
inimile s[ ni se apropie =i s[ se lipeasc[ =i s[ nu mai poat[ tr[i una f[r[
cealalt[.. Lacrimi fierbin\i pornir[ s[-i curg[ pe obraji. Ana c[zu ]n
genunchi, ]n fa\a patului =i ]ntinse bra\ele spre el...
U=a se deschide sc`r\ìnd lung =i jalnic =i-n cr[p[tur[ lucesc doi
ochi=ori. }ntoarce capul: e feti\a care vine adesea ]n salonul lor cu o t[bli\[
=i un be\i=or carnetul =i creionul ei , trece pe la paturile pacien\ilor,
]i ]ntreab[: ce v[ sup[r[? noteaz[ =i prescrie medicamente, proceduri,
face observa\ii, d[ pedepse, aduce laude, f[c`nd voie bun[ printre bie\ii
suferinzi. Cel mai mult se re\ine ]n salonul Anei. Odat[ v[z`nd-o
]mpletind la ni=te ciorapi, a ]ntrebat-o pentru cine-i g[te=te. Pentru
un copila=. Dar cum ]l cheam[? Ana a r[spuns c[ nu are nume.
Copili\a a f[cut cu capul: da, pricep, e a=a de micu\ c[ nici nume n-are.
Ce-i? Ce s-a-nt]mplat? o ]ntreab[ Ana.
O prive=te speriat[:
Li\[ Ano... Unde-i?... Au dus-o?
Pe cine... au dus-o? Copila arat[ cu ochii spre patul r[mas gol.
N-are mam[, s[rm[nica, numai tat[. De c`nd e aici n-a fost vizitat[
dec`t de bunic[-sa, o b[tr`n[ ]ncruntat[ =i posac[; i-a adus ni=te mere
=i un pache\el de biscui\i. Feti\a le-a luat, dar nu s-a atins de ele: dup[
cum a aflat, din cauza b[tr`nei a plecat mama copilei de acas[ =i tot
Ignat =i Ana 285
din cauza ei nu vine aici s-o vad[. Mama ei, de fapt, n-a plecat nic[ieri,
a murit, iar cei ai casei i-au spus c[ a plecat. Copila a pornit s-o
caute, fugind de acas[ ]ntr-o noapte. A fost g[sit[ peste dou[ zile,
departe de sat, ]n c`mp sub un pod ni=te b[ie\i m`nau caprele la
p[scut =i au z[rit-o st`nd zgribulit[ =i pl`ng`nd: c[zuse ]n ajun o ploaie
rece, cu grindin[. Au adus-o acas[, dar... s-a ales cu pneumonie =i a
fost internat[ ]n spital.
Au dus-o pe li\a Maria, copila trage u=a dup[ d`nsa: zicea sora
noastr[ c[... nu mai are mult... c`teva ceasuri...
Nu vorbi a=a, Ana ]i cuprinde capul: au luat-o medicii la opera\ie...
}i simte inimioara ]n piept.
Cabinetul de opera\ii ]i ]nchis... Am v[zut... Au mutat-o ]n
salonul de al[turi...
+tii ceva? spune Ana pe un ton voit vesel. Hai s[-\i ar[t
cior[piorii, vrei? Aproape-s gata, vrei?
O duce de umeri spre patul ei. O a=eaz[. Se a=eaz[ =i ea. Scoate
de sub pern[ boccelu\a cu gheme =i andrele. O desface pe genunchi.
Vai, ce frumo=i, li\[ An[! Ce l`n[ simpatic[, vorbe=te copila ca
o femeie ]n v`rst[. }nv[\a\i-m[ =i pe mine s[-mpletesc! O s[ am =i eu
un b[ie\el =i vreau numaidec`t s[-i fac cior[piori...
Ah, =treng[ri\o! o dojene=te ]n glum[ Ana.
S-aude ceva! tresare copila tr[g`nd cu urechea.A r[sunat o
lovitur[ ]nfundat[, ]n perete. Urmeaz[ un geam[t sf`=ietor. Copila
sare ]n picioare:
Ea!.. Li\a Maria s-aude!.. Se zbate... D[ cu mìnile-n perete!..
Li\[ An[[[!..
Ana o ]mbr[\i=eaz[ =i o str`nge la piept, acoperindu-i urechile cu
palmele:
Tu s[ nu ascul\i... Nu trebuie s[ =tii... Nu trebuie, micu\a mea drag[...
Petrea d[ cu biciu=ca =i o ia pe =osea, la deal.

Ignat mai st[ c`teva minute la gard, apoi se duce =i ]ndreapt[
ligheanul cu ap[ de ploaie v[rsat pe jum[tate de zburdalnicul m`nz,
pune pe banca de l`ng[ robinet c[ld[rile =i... se opre=te-n mijlocul

cur\ii... Auzi tu? S[-i vin la cabinet: acolo are s[-mi l[mureasc[ ce =i
cum. Aici nu putea s[-mi spun[? Maaare =ef =i acesta! Face c`\iva
pa=i =i iar se opre=te: auzi ca un murmur la spate. }ntoarse capul:
\`rìa din robinet pe foaia de tabl[ pus[ s[ nu se fac[ groap[... C`nd
nu-i ap[ ]nchide robinetul, dar nu de tot s[ =tie c`nd vine iar[. Ar
trebui s[-l str`ng[, dar... Nu cumva crede c[ am s[ m[ duc? S[ m[
a=tepte! +tiu eu ce pun ei la cale. N-o s[ le mearg[. Trec chiar amu pe
la to\i vecinii, ]l iau pe Guli\[, facem brigad[ =i ne ]nf[\i=[m la Maxim...
Ce tot umbl[ Petrea cu planurile =i proiectele lui! Oamenii au muncit,
=i-au ridicat case, le-au acoperit =i amu na! s[ le d[r`me. S[ fac[-n
locul lor cl[diri cu etaje. S-o fi f[cut de la ]nceput! Nu s[-mpart[ locul
la oameni, iar dup[ aceea s[-i m[ture cu buldozerul!.. Arunc[ o
c[ut[tur[ spre bojdeuca de dincolo de =osea =i z`mbe=te acru: am
ajuns =i eu ]n situa\ia babei. }=i ]ntoarce privirea asupra casei: ferestrele
mari, frumoase, cu flori sus executate la comand[ dup[ desenul lui =i al
Anei; apoi la acoperi=, la fronton de aici nu se vede, dar... ]l are-ntip[rit
]n ochi, c[ l-a cl[dit singur din c[r[mid[ =i tot singur a ]njghebat cele
trei litere: C.I.I. =i cele patru cifre: 1.9.7.1., anume a=a, desp[r\ite
prin puncte. P[cat numai c[... ]i sun[-n auz cuvintele lui Petrea... Se
d[ iar la gard =i pune m`na, ca adineaori, pe v`rful unei =tachete...
Trece o ma=in[ pe =osea, la vale. O urm[re=te cu privirea p`n[ sub
deal... Auzi tu: p[cat! De ce, m[ rog, p[cat?.. }=i aminte=te ziua c`nd
ridicau pere\ii. La clac[ oameni mul\i: neamuri, vecini. Paraschi\a
strig[ deodat[: vine =i badea Petrea! Nu-l poftise nimeni. Trecea pe
drum. Alte strig[te: vine =i inginerul... inginerul a venit!.. Ignat ]ntoarce
capul c[ut`nd-o printre ceilal\i. Privirea ]i fugi peste gr[mezile de piatr[,
peste sacii cu ciment, printre b[rba\i cu bra\e albe de praf de piatr[ =i
femei cu poalele-n brù. O g[si: Ana avea m`necile suflecate mai sus
de cot, bra\ele ro=ii, fa\a aprins[. }i ]nt`lni privirea =i ]n\elese c[ l-a
v[zut =i ea pe Petrea =i... s-a pierdut... Nu cumva ea l-a poftit la clac[?
se g`ndi. Careva strig[: ia s[ ne spun[ inginerul: am pornit corect
construc\ia nu s-a pr[v[li? Altul: el f[r[ busol[ nu vede. Nu busol[
Ignat =i Ana 287
ochean[! Teodolit se zice! Cel mai exact aparat ]i ochiul, s[

=ti\i de la mine!.. D`nd Doamne ajut[, Petrea ]=i suflec[ m`necile
fl[c[ie=te, alese o piatr[, unse locul cu ceamur =i o puse-n zid. S[
\ie, m[i Ignate, o sut[ de ani! O mie! ad[ug[ de la d`nsul un b[ietan
de al[turi. Dac[ a pus-o un inginer! z`mbi un mo= chefliu.
Ignat urm[re=te cu privirea alt camion care lunec[ =uier`nd la vale.
Un val de aer rece ]i atinge obrazul =i se duce mai departe. Dup[ ce
sendep[rteaz[, lucru ciudat, are senza\ia c[ o parte din el, din fiin\a
lui s-a dus cu ma=ina aceea... De unde asta? Nu cumva din nem[rturisita
lui dorin\[ de a se zmulge din loc =i a porni c`t mai repede, chiar acum,
undeva... departe. Ori c[ z[ri ]n cabin[ un chip care i s-a p[rut cunoscut,
ni=te ochi ce l-au privit o fr`ntur[ de secund[ pe el st`nd aici, singur,
g`rbovit, \in`ndu-se cu mìnile de gard? S[-l fi v[zut cineva cu adev[rat
ori numai i s-a n[z[rit? Poate c[ s-a v[zut el singur pe sine de colo, din
cabin[, =i accept]nd acest joc copil[resc, ]n ]nchipuirea lui, de acum a
=i plecat cu ma=ina?.. Dac[ m[ las luat de n[luciri cine =tie unde ajung!..
De la piatra pus[ de Petrea g`ndul ]l poart[ la noaptea c`nd a s[rit
Ana din somn, tremur`nd, mai pl`ng`nd. A avut un vis groaznic: se
f[cea c[ era singur[ ]n cas[ =i peretele din spate acela ]n care a pus
Petrea piatra odat[ s-a desf[cut ]n dou[ =i a prins a se surpa. O
piatr[ venea asupra ei =i a dat s[ fug[, dar n-a putut: picioarele ]i erau
]ngropate ]n p[m`nt... Ignat! Ignat! a strigat =i a=a strig`nd s-a trezit.
C`nd ]l v[zu al[turi, casa sc[ldat[ de lumina lunii pline, ei am`ndoi pe
patul de sc`nduri a=ezat pe ni=te c[r[mizi, se ag[\[ de um[rul lui =i
]ndelung[ vreme nu se putu lini=ti... Dup[ aceea o surprindea uneori
duc`ndu-se dup[ cas[ =i cercet`nd peretele, de sus ]n jos, purt`ndu-=i
palma pe el, de parc[ nu =i-ar fi crezut ochilor. }n\elese: c[uta cr[p[tura
]n zid, aceea pe care o visase... Iar atunci, tot ]n acel loc o g[si
]nchircindu-se, de acum c`nd o str`nser[ r[u de tot durerile...
Bun[! face Ignat semn cu capul c[tre un om ce trece cu c[ru\a
pe =osea ]n sus.
C`nd s[ porneasc[ spre u=[ s[ intre-n cas[, vede ivindu-se-n deal
un camion. Are, ziua-n amiaza mare, un far aprins. Dar ceea ce-l mir[
pe Ignat este mersul ma=inii: ba vine iute la vale, ba pe nea=teptate

se opre=te =i chiar, lucru ciudat, se duce... ]nd[r[t. Parc[ cineva
nev[zut, de dincolo de muchea dealului, l-ar trage de-o fr`nghie lung[,
l[s`ndu-l s[ ]nainteze c`te pu\in =i tr[g`ndu-l ]napoi... Trebuie c[-i
de gum[ funia, z`mbe=te Ignat. Ajung`nd ]n dreptul barierei r[mase
de pe timpul carantinei, camionul opre=te, farul se stinge, portiera
din st`nga se deschide =i sare din cabin[ =oferul cu manivela ]n m`n[
un omulean ]ntr-o pufoaic[ neagr[.
Te-a g[sit? Ignat ]ntoarce capul: dincolo de gard, cu topori=ca-ntr-o
m`n[, st[ Guli\[.
Cine?.. Da, m-a g[sit.
Ce vrea? Iar cu... casa ta?
Cu casele noastre, m[i Guli\[!
Cum: =i-a mea?! Guli\[ uluit las[ topori=ca ]n jos. Dup[ care,
aiurea: caut un b[\... S[ pun coad[ la furc[... M[ apuc de s[pat...
Vrei s[ te apuci de s[pat?
M`h`, dar... de ce m[-ntrebi?
Vorbe=te tare Guli\[ de=i nu-i dec`t la c`\iva pa=i dep[rtare. Sunt
vecini, dar te-i mira de-a c[lcat vreo dat[ ]n ograda lui Ignat... Da, a
venit la clac[, dar nu z[bav[ l-a chemat careva dintre copii trimisese
femeia dup[ d`nsul. Mai nalt[ ca d`nsul, voinic[, nu-l las[ s[ se
amestece prin lume, mai cu seam[ dac[ sunt =i femei. Ori din gelozie,
ori c[ nu vrea s[-l ia careva-n b[=c[lie. S[ fi auzit din cas[ cum porni
s[-l iscodeasc[ una c`\i copii are, numindu-i la r`nd. El: Ileana, Mar-
ia, Vera, Costic[... ]ntì Costic[ pe urm[ Vera... Vasile, Neculai... ba,
Neculai =i Vasile-s gemeni... }i ]n=ira, iar oamenii r`deau cu hohote...
Unde vrei s[ sapi?
Dinaintea casei...
Aaaa, dinaintea casei. Ar trebui s[ m[ apuc =i eu...
}ncearc[ s[-=i aduc[ aminte: pe unde-o fi furca? I-a dat-o lui Guli\[
mai deun[zi. Se ducea la ]nc[rcat gunoi, la grajduri. Nu cumva i-a
rupt coada =i acuma umbl[ c[ut`nd un b[\? }ntoarce Ignat capul s[-l
]ntrebe, dar Guli\[ ]i ghice=te g`ndul:
Ignat =i Ana 289
|i-am adus-o. Am pus-o de la vale de cas[, l`ng[ perete. Vreau

s-o dreg pe-a mea arat[ la creanga de la picioare: o s[ fie o coad[
bun[. Numai s-o netezesc bine...
Ignat porne=te de la gard: mare lucru o coad[ de furc[! A=a li-i
vorba mai totdeauna: o ]ncep cu una, dar ajung la cu totul altceva.
Bun[oar[ azi: ]n loc s[ se clarifice cum or face cu casele... adic[ s[
se lase ei, gospodarii de pe Mal, s[ le strice casele =i s[-i mute ]n
alt[ parte a satului ori... s[ se \ie dimpreun[, s[ se apere?.. Lui Guli\[
poate c[-i convenea: satul avea s[-i construiasc[ o cas[ mai mare =i
mai ar[toas[ dec`t a lui c`nd o pornise nu =tia c`\i puradei avea
s[-i aduc[ femeia! ]n care-i vine str`mt. Pentru ceilal\i, =i pentru
Ignat nu-i deloc convenabil... S[ m[ spetesc iar[, s[ ridic alta? Mie
satul n-o s[-mi fac[, =tiu bine. Doar n-o s[ fac[ la to\i! }\i d[ ceva
bani ori te pomene=ti c[ tr`ntesc o cl[dire cu etaje =i te bag[-n
cu=c[!...
}n fa\a u=ii, de acum c[lc`nd pe prag, aude z`ng[nit de tabl[
tr`ntit[, ]n drum. Se uit[-ntr-acolo: un camion oprise ]n dreptul por\ii.
+oferul se zv`rcolea pe la motor, ba urc`nd pe arip[ =i b[g`ndu-se
sub capota ridicat[, ba cobor`nd =i fugind spre cabin[. De-a mir[rii:
cum s[rea de pe roat[, capota c[dea automat, f[c`nd un zgomot
stra=nic. Pesemne, motorul nu porne=te =i =oferul, plin de n[duf, nu
=tie ce s[ mai fac[. Iat[-l, ]nv`rte=te manivela, tot mai repede...
Pare s[ fie camionul care venea cu un far aprins...
Ai ]nc`lcit-o, m[i omule! zice-n sinea lui Ignat, deschide =i p[=e=te
]n[untru. Trece cu capul plecat ]n buc[t[rie, trage un sc[unel de sub
pat, ]=i scoate-n grab[ bocancii =i r[m`ne ]n ciorapi... Are c`te doi pe
fiecare picior. }s cu bor\i, ciorapii, unde-i rupt unul, ]i ]ntreg cel[lalt,
a=a c[ g[urile se acoper unele pe altele. }i scoate =i-i arunc[!.. Ar trebui
s[ m[ sp[l... Trage ligheanul, se spal[ pe mìni, pe fa\[... }=i spal[
picioarele... G[se=te sub a=ternutul din pat ciorapii de l`n[, ]ntregi,
=i-i ]ncal\[. Se duce ]n camer[, ]=i ia hainele curate, se ]mbrac[ =i vine
iar ]n buc[t[rie. Caut[ ciubotele, dar nu le vede. S[ ]ncal\e bocancii
iar[? }s murdari, zg`ria\i de pietre... Unde, naiba, s[ fie ciubotele?..
Mai iute, mai repede s[ se ]ncal\e... S[ se ]ncal\e =i s[ ias[ din

cas[! Dar unde se gr[be=te a=a Ignat? Are vreo treab[ pe afar[? Vreo
trebuin\[ ]n sat? Nu! Vrea s[ ias[, s[ ias[ mai degrab[ din cas[. S[
ias[ la gard. S[ ias[ ]n =osea. Pentru c[ nu poate, i-i greu s[ stea singur,
aicea, ]n cas[...
Iese ]n prag. Camionul tot ]n dreptul por\ii lui st[. +oferului numai
fundul de sub capot[ i se vede.
Merge p`n[-n mijlocul ogr[zii s-a v[zut un fulgu=or c[z`nd.
Prive=te-n sus, se uit[ spre Mal, ]n zarea fumurie de pe valea Nistrului:
Mi s-a p[rut.
Prive=te iar ]n jos, aplec`ndu-se la p[m`nt:
Cam devreme s[ ning[...
}=i poart[ privirea de la un pomu=or la altul stau drep\i, sub\irei,
]n r`nd, cu crengile gola=e =i parc[-i aude: a venit s`mb[ta, poate
dai pe la noi s[ ne vezi, s[ ne ]ntrebi cum ne mai sim\im cum v[
sim\i\i? -... c[ vine iarna vine =i ar trebui s[ v[ leg cu ni=te paie la
tulpin[ c[ or da ni=te iepuri... Avea sfoar[ ]n =opron, sub strea=in[, o
g[sise odat[ pe drum c`nd se ]ntorcea de la lucru un ghem ]nc`lcit,
c[zut pesemne din vreo ma=in[ l-a pus sub\ioar[: mi-a prinde bine...
Iar se-aude sun`nd portiera ma=inii.
Se uit[-ntr-acolo: din cabin[ apare un picior ]ntr-un pantof negru
=i-n ciorap sub\irel, de capron. Calc[ pe scar[, z[bove=te un timp p`n[
vine =i cel[lalt. Se sf[tuie ]ntre ele o vreme, apoi primul picior coboar[
atent, ajunge cu greu la p[m`nt, ]l cheam[ =i pe cel[lalt care nu se
=tie de ce z[bove=te pe sc[ri\[ =i dup[ ele, coboar[, iat[, =i st[p`na...
Pe urm[, dup[ ce-a trecut ziua de s`mb[t[ =i noaptea spre duminic[,
dup[ ce femeia str[in[ disp[ru din casa lui f[r[ s[-i spun[ un cuv`nt,
c`nd st[tea s[-=i aminteasc[, i se p[rea c[ a lunecat din cabin[ ca un
abur. De fapt, a v[zut-o cu adev[rat c`nd st[tea de acum pe marginea
=oselei, ]ntre camion =i =an\ul pe jum[tate cu ap[. St[tea ]n pantofi
u=ori, palton de plu= =i cu broboad[ galben[ pe cap. I se p[ru o r[s[rit[
]nflorit[, ap[rut[ nu se =tie prin ce minune la vreme t`rzie de toamn[.
Se cl[tin[, singuratic[, pe marginea =oselei, iar capul ei se ]ntorcea
Ignat =i Ana 291
]ncet, c[ut`nd soarele printre norii cenu=ii, apu=i. Mai g[si Ignat o
explica\ie a impresiei stranii ce i-o f[cu apari\ia femeii necunoscute,
din prima clip[ cum o v[zu, dar abia noaptea c`nd s-a culcat pe lavi\[
sub ferestre, =i a venit de l-a ]nv[luit somnul cu aripa lui =i l-a dus ]n
lumea acelui vis zguduitor, neuitat, ]n care s-au ]mpletit laolalt[ cele
tr[ite ]n ajun, durerea =i dorin\ele t[inuite, c`nd dormea cu fa\a ]n
sus, ]mbr[cat cum intrase ]n cas[, iar femeia care venise cu d`nsul de
la ora= ]napoi s-a culcat ]n patul lui. Avu impresia c[ o mai v[zuse, c[
o cuno=tea. Vroia s-o ]ntrebe =i nu ]ndr[znea =i, ca s[ se completeze
veriga ce lipsea, s[ se ]nnoade firele, deodat[ ]=i aminti: era ]n ziua
c`nd se ]ntorcea ]n concediu... a=tepta la bariera ora=ului o ma=in[
care s[-l repead[ p`n[-n sat... a=tepta acolo =i o femeie cu batic
galben... sem[na cu asta... poate nu sem[na, au trecut ani de atunci!..
dar \ine bine minte: era trist[, i-a spus ea ori a priceput dup[
cump[r[turile ce le f[cuse: avea o durere, o nenorocire acas[... ce s[
fi avut nu \ine minte... el era vorb[re\, bucuros c[ vine acas[, umbla
de colo colo pe marginea =oselei... ridica m`na, ma=inile nu opreau...
aveau locurile-n cabin[ ocupate... el glumea doar ar ]nveseli-o pe
femeia c[tr[nit[, o ]ndemna s[-=i pun[ chipiul lui de soldat ]n cap =i
s[ ridice ea m`na... iat[ c[ o ma=in[ opri, pentru d`nsul opri, ca militar
ce se afla, dar el l-a rugat pe =ofer s-o ia pe condrumea\[, p`n[ la
satul cutare, ceva mai departe de al lui... c`nd urc[ =i era s[ porneasc[,
femeia ]i arunc[ o privire cald[, plin[ de recuno=tin\[, spuse c`teva
cuvinte pe care abia de le auzi, dar le pricepu... a v[zut lacrimi ]n
ochii ei... mai pe urm[ ]=i aminti cuvintele =i ]n\elese c[ biata de d`nsa
avea mort acas[, se pare un copil mic...
Se uit[ Ignat: femeia st[ l`ng[ ma=in[. Odat[ ]=i zice: dar ce m[
holbez eu a=a? ori n-am alta ce face? de c`nd am venit, un pai n-am
ridicat de pe jos... Se ]ntoarce =i prinde a c[uta... furca! Ia s[ m[ duc
pe dup[ cas[ unde zicea Guli\[ c[ a pus-o. Am trecut, dar n-am z[rit-o.
S-o fi luat careva din vecini? Abia face c`\iva pa=i =i simte c[... parc[
l-a chemat cineva. A=a, f[r[ glas.
Se ]ntoarce brusc.
Femeia cu broboad[ galben[ st[ la gard.

A s[rit peste =an\? }i lat =i ea, a=a micu\[, cum putea s[-l sar[? Ori
s-a dus pe la pode\? C`nd avea s[ se duc[ dac[ acu c`teva secunde
st[tea l`ng[ ma=in[? De mirare, z[u... De ce-a venit? Ce vrea?.. De, i
s-o fi f[cut =i ei ur`t s[ tot stea ]n cabin[...
Se uit[ la femeie, acum o vede bine: are pielea fe\ei palid[, de=i
n-ai spune c[-i sl[bu\[ poate din cauza galbenului ce-o ]nconjoar[?
obrajii rotunzi iar c`nd se d[ mai aproape bag[ de seam[ un fel
de cea\[ plutind ]n privirile ei.
+i amu de ce-a trecut dincoace? O clip[ mai nainte se mustrase
Ignat el ]nsu=i: de ce stau =i casc gura, dac[ m-am pornit s[ caut
grebla... adic[: furca? Dar se simte oarecum intrigat. Nu, nu-i nevasta
=oferului. Dac[ ar fi, ar sta-n cabin[, n-ar cobor]. Ori ar ]ncepe s[-l
cic[leasc[: dar mai ai a te moco=i mult acolo?.. Se vede c[ a luat-o de
pe drum... S-o fi duc`nd la ora=, dar... s-a defectat ma=ina... =i ea
a=tepta... r[bd[toare...
Om bun: n-ai, m[ rog, o gur[ de ap[?
}n prima clip[ Ignat nu pricepe: ce m-a ]ntrebat? O prive=te de parc[
ar fi avut o minune ]n fa\[ cu ochii m[ri\i. Olecu\[ chiar prostit. Vrea
s[ deschid[ gura: ce-ai spus? dar imediat ]=i d[ seama: m-a= face de ru=ine.
Ei, ce poate s[-l ]ntrebe o drumea\[ dec`t ni=te lucruri obi=nuite, ca to\i
drume\ii care trec ori se opresc aici: despre vreme, despre drum, despre...
Dup[ cum deschise gura, dup[ buzele albe, arse, pricepe ce vrea.
Ap[?!
Necunoscuta ]ncuviin\eaz[: ap[, privind spre robinetul din care
cad picuri sun[tori pe tabla pus[ jos. Apa se prelinge ca la vreun metru
=i se adun[ la r[d[cina unui m[r. }i pricepe g`ndul =i se gr[be=te s[-i
spun[:
Nu, nu... adic[: s[ nu bei din robinet c[-i rece... amiroase a
fier: m[ duc s-aduc din cas[. Tot amu!
Se suce=te iute ca un b[ietan, parc[ nu el ar fi lucrat la piatr[
toat[ s[pt[m`na, parc[ nu el ar fi fr[m`ntat azi glodul jum[tate de
sat. Intr[-n tind[, caut[ prin unghere: unde-i cana? Trece-n buc[t[rie
Ignat =i Ana 293
nu se vede. Intr[-n camer[ nu-i pe mas[. Se opre=te g`fìnd:

dar unde s-a mistuit oare cana ceea? }l trec n[du=elile, fruntea i se
abure=te: iaca, m[i, trebuie s[ dau omului un g`t de ap[ =i nu g[sesc
un vas. Aista-i gospodar? Asta-i r`nduial[?.. +i ea a=teapt[ o gur[ de
ap[. Nec[jit[, poate chiar bolnav[... Gura ars[... Cine =tie unde s-o fi
duc`nd? Auzi cum m-a ]ntrebat: n-ai, om bun, o gur[ de ap[?.. O
gur[ de ap[... O gur[ de ap[... Ignat tresare: cana st[ cuminte pe
fundul de sc`ndur[ pus pe c[ldarea din col\, de pe taburet, la sob[,
l`ng[ u=[. +i apa =i cana la locul lor de totdeauna =i el nu le vedea...
Parc[ a orbit! Umple repede cana =i era s[ porneasc[ de acum c`nd
deodat[ i se pare c[ nu-i curat[. O pune pe mas[, se las[-n genunchi,
scoate din bufetul josu\ o cea=c[ din cele dou[ frumoase, cu flori
aurii, pe care le aveau ei, o cl[te=te =i iese cu ea pe u=[.
I-o d[ plin[ femeii peste gard =i, c`nd ea o duce la gur[, se
uit[-ntr-o parte: las-o s[ bea ]n voie c[-i tare ]nsetat[, s[rmana... }=i
coboar[ privirea =i, printre sc`nduri, ]i vede picioarele: i-o fi cam
r[coare ]n capron... ]n tufli=oarele iestea u=urele... }=i aminte=te cum
s-a deschis u=a cabinei =i... felul ciudat cum a cobor`t: mai ]ntì un
picior, peste o vreme cel[lalt... Z`mbe=te... la g]ndul acesta ori, poate,
de propria z[p[ceal[. Cum a fugit ]n cas[ dup[ ap[ =i nu g[sea cana,
=i ea st[tea cuminte la spatele lui... Ce s-a mai f`st`cit! Iar acum...
acum de ce se bolde=te la picioarele ei =i ]nc[ printre sc`ndurile gar-
dului?
Ridic[ ]ncet capul. Pune palmele pe v`rfurile =tachetelor privind-o
direct.
Femeia continu[ s[ bea, ]ntoars[ ]ntr-o parte. De sub marginea
galben[ a broboadei se vede o margine de cea=c[, degetele care-o \in
cu dou[ degete o \ine, de toart[, str`ns, a=a ]nc`t s-au f[cut albe
la v`rfuri =i tremur[ u=urel, degetele.
Are ceva... vreo ran[ la inim[. Ori poate-i bolnav[... De ce-a pornit
la drum dac[ se simte r[u?
A=a! d[ glas =oferul de sub capot[. Hopa! sare jos =i fuge spre
cabin[.
Femeia tresare, rup`nd cea=ca de la gur[ ca s-o ]ntoarc[ st[p`nului

=i s[ fug[ spre ma=in[, dar Ignat o ]ndeamn[:
Bea, bea... nu te gr[bi. P`n[ drege el motorul...
Dup[ ce mai ]ncearc[ o dat[, =oferul trage o ]njur[tur[, vine =i se
bag[ iar sub capot[. Femeia bea ce mai r[m[sese, ]ntoarce cea=ca
v[rs`nd ]ntr-o parte cele c`teva pic[turi de pe fund =i i-o ]ntinde pes-
te gard.
Mul\umesc, om bun.
Face o plec[ciune privindu-l prima dat[-n ochi, cu mirare, parc[
acum l-ar fi v[zut. Mai mul\ume=te o dat[ =i porne=te spre ma=in[.
Cu cea=ca-n m`n[ Ignat o prive=te cum se ]ndep[rteaz[, cu pa=i ]nce\i,
u=ori. Odat[-l trece ca un fulger: se duce! }=i crispeaz[ degetele pe
muchia sc`ndurii: n-oi fi cumva eu bolnavul? Ori... femeia asta... m-a
privit ]n ochi... ce ochi, ce privire avea. O ap[ sc`nteietoare prinde a-i
v[lura pe dinainte, ca o perdea, =i prin perdeaua asta r[zbe=te chipul
femeii necunoscute care l-a s[getat cu privirea =i acum se ]ndep[rta,
l[s`ndu-l aici singur, r[v[=it, nel[murit, cu voin\a paralizat[, nefiind
]n stare nici a o striga, a o ]ntreba: cine e=ti? unde te duci? Acuma nu
mai era o simpl[ drumea\[, era o femeie ]nsetat[, care o clip[ ]n urm[
]i ceru un g`t de ap[, lui ]i ceru... O femeie ]nsetat[... ]nsetat[... o
femeie str[in[ ]nsetat[... ]nsetat[... +i n-am ]ntrebat-o nimic... Ce
vroiai s[ =tii? Cine-i ea. Ce rost are? Da, ce rost... ce rost
are... }ntre timp femeia ajunse la =[n\ule\ul pe jum[tate cu ap[. Ignat
care privea ]ntr-o parte ]=i mut[ privirea spre d`nsa =i v[z`nd c[ s-a
oprit ]n fa\a =an\ului n-o s[-l treac[! n-o s[ poat[ trece! se
bucur[ ]n sinea lui. De ce? C[ nu vroia s[ plece a=a degrab[? Spera
c[ se va ]ntoarce spre d`nsul pentru a-i spune o vorb[, m[car un
cuv`nt? Dar ea a p[=it dincolo u=or, parc[ ar fi zburat. Acum ridic[
m`na, deschide, urc[ pe scar[, picioarele dispar unul altul =i portiera
se ]nchide.
Ignat se ]ncrunt[: ce-a dat peste mine? m-am pierdut cu firea ca
un b[ietan. Prive=te cea=ca de aproape, aduc`nd-o la ochi dar ]n
a=a fel ca femeia de colo s[ nu observe =i i se pare cald[ de de-
Ignat =i Ana 295
getele ei... toarta, c[ vede pe marginea aurit[ urmele buzelor ei... Ce

frumos o \inea =i bea!..
Motorul ]ncepe s[ zb`rnìe. +oferul zmulge manivela de sub radia-
tor =i fuge pe cealalt[ parte, spre cabin[.
Ignat mai st[ c`teva clipe, se ]ntoarce =i o ia spre cas[ cu cea=ca ]n
m`n[. }n mijlocul cur\ii se opre=te: dar ea pleac[! +i parc[-l ]ntreab[
cineva: nici drum bun nu-i urezi? Se ]ntoarce: s-a uitat =i ea ]ncoace.
Ridic[ m`na cu cea=ca =i-i face semn.
Drum bun!
Femeia face o plec[ciune cu capul, exact cum ]i mul\umi pentru
ap[. Porne=te hot[r`t spre u=a casei. Dac[ se las[ cuprins de valurile
ce-i scald[ inima, valuri fierbin\i, f[r[ de c`t c[ face vreuna boac[n[.
P[=e=te ap[sat, ]nfig`nd c[lcìele bocancilor ]n p[m`nt unde c[lca,
groap[ r[m`nea. Mi=c[ larg m`na cu cea=ca: ]nainte, ]napoi... ]nainte,
]napoi... Are ochii ]ngusta\i, mai ]nchi=i: se lupt[ s[-=i abat[ g`ndurile-n
alt[ parte. La cel ce-a trecut mai adineaori pe la d`nsul cu m`nzul
lui; la furca ce i-a dat-o lui Guli\[ =i nu se =tie de i-a adus-o... O fi
uitat-o la grajduri, =i a cules-o careva ori a acoperit-o cu gunoi, =i a
dus-o tractorul cu platforma ]n c`mp de-or s[ creasc[ furci la prim[va-
r[... Oricum se suce=te, oricum se ]nv`rte=te Ignat, tot ]i st[ruie ]n
ochi baticul galben al drume\ei =i... ochii. Cum erau? Ce culoare
aveau?.. Ajunge ]n tind[, deschide u=a la camera din st`nga aici e
g[tit, dincolo, salonul, ]nc[ nu-i podit =i \ine butoaele cu vin, cartofii,
p`n[ ]=i termin[ beciul... sacii cu f[in[ =i celelalte. St[ cu cea=ca-n
m`na ]ntins[, apoi... ce-i vine? o ridic[, o duce la ochi =i o prive=te: s-a
nimerit cea=ca lui, din cele dou[ cu marginile aurite =i flori roz-vi=inii...
C`nd se ]nt`mpla uneori s[ bea ceai, mai ales iarna, zicea Ana: hai s[
schimb[m, tu d[-mi cea=ca ta, eu \i-o dau pe-a mea... ca s[-\i aduci
aminte de mine toat[ ziua c`t o s[ sapi la piatr[ nu sap, eu urc,
draga mea c`t ai s[ urci acolo... =i s[ =tii c[ dac[ n-ai s[ m[ ui\i, ai
s[ cape\i la puteri poate s-o iau cu mine? nu, s[ n-o strici dar
pe-a mea? nici pe-a ta de ce? s[ n-o dai cumva altuia ori...
alteia s[ bea... ave\i =i femei pe acolo, =i eu nu vreau s[ bea altcineva
din cea=ca ta, numai eu!.. Numai tu... Ignat se apleac[ =i pune cea=ca
pe capacul c[ld[rii, l`ng[ u=[, ]n col\, al[turi de can[: iart[-m[ c[ i-am
dat s[ bea acelei femei ]nsetate, iart[-m[... Odat[ se-ntoarce =i se uit[
peste um[r la hainele ag[\ate-n cui, hainele Anei: rochia, paltonul, peste
ele aruncat =alul, jos ghetu\ele cu blan[... }=i poart[ privirea spre fun-
dul camerei, trece peste patul cu pernele cl[dite una deasupra alteia
cum obi=nuia s[-l fac[ Ana =i cum continu[ s[ le a=eze el, simte o
mare sl[biciune ]n picioare =i se sprijin[ cu um[rul de tocul u=ii...
G]ndurile ]l n[p[desc, multe, ]nc`lcite. Peste toate se ridic[ unul:
a=a se-nt`lnesc oamenii pe lumea asta... nici se =tiu, nici s-au v[zut
vreodat[, nici au vorbit... se ]nt`lnesc, ]=i vorbesc, se privesc, fie
z`mbind, fie mira\i ori nedumeri\i, apoi se despart, fiecare se duce-n
partea lui f[r[ s[-=i spun[ de ce-au z`mbit, de ce s-au mirat, de ce-au
fost nedumeri\i... iar dup[ aceea, c`nd crezi c[ l-ai uitat pe acel om,
c`nd se pare c[ s-a pierdut chipul lui ]n negura zilelor de ieri, odat[-\i
r[sare ]n fa\[, fie ziua, fie ]n vis, r[sare =i te ]ntreab[: de ce-ai z`mbit
atunci? de ce te-ai ]ntunecat la fa\[? de ce m-ai privit a=a mirat? ai
v[zut pe fa\a mea, ]n sufletul meu, ]n mi=c[rile mele ceva de r`s?
ceva de pl`ns? ceva ce nu =tiu eu despre mine? auzi: spune? Dar chipul
tace, e numai aburul lui ]n fa\a ta, imaginea lui ]n ochii t[i, el e departe,
s-a dus ]n lumea larg[ =i nu se =tie de mai tr[ie=te ori de mult nu mai
este... }\i vine s[ strigi atunci, s[ \ipi, s[ urli: de ce? de ce l-am l[sat
s[ plece a=a? de ce nu l-am ]ntrebat de ce-a z`mbit? de ce s-a
]ncruntat? de ce s-a am[r`t v[z`ndu-m[? De ce l-am l[sat?!
+oferul str`nge roti\a robinetului, ]ntorc`nd-o o dat[, de dou[ ori,
dar apa continu[ s[ \`rìe pe tabla pus[ jos s[ nu se fac[ b[ltoac[. Ia
c[ldarea plin[, =i p[=ind peste g[rduceanul josu\, porne=te spre poart[.
}ntoarce capul =i-l observ[ pe st[p`n ]n ograd[.
S[ am iertare, ]i strig[ vesel: am luat o c[ldare de ap[!
M[ rog, nici un b[nat!
Acum Ignat e ]mbr[cat ]n scurteica de postav albastru cu guler de
astrahan, iar ]n picioare poart[ cizme de iuft, pe care, gr[bit fiind, nu
apucase a le =terge de praf.
Ignat =i Ana 297
+oferul se opre=te ]n porti\[ e un b[rbat scund, ]ndesat la trup,

cu umeri la\i \ine c[ldarea plin[ =i se uit[ la st[p`n. Bag[ de seam[
c[ =i-a schimbat straiele =i cum st[ ]n mijlocul cur\ii,face ceva cu
mìnile: ba le bag[-n s`n, ba le scoate =i le v`r[-n buzunare, uit`ndu-se
]n acela=i timp la m`n[, iar bag[ m`na-n s`n privind dup[ m`n[, parc[
s-ar juca, z[u! }=i aminte=te de juc[ria ce-o cump[rase la pia\a din
ora=: un gimnast fixat pe dou[ fire legate ]ntre dou[ be\i=oare, pe
care, dac[ le str`ngi la capete, ]l fac pe gimnast s[ execute fel de fel
de mi=c[ri caraghioase cu mìnile =i picioarele. Pentru b[ie\elul lui a
cump[rat-o, dar a uitat s[ i-o dea o are-n cabin[, sub banchet[...
Ce cap, bre, ce cap! se p[le=te tat[l uituc peste frunte, tr`nte=te
porti\a, sare peste =an\ =i se apuc[ s[ toarne ]n radiator.
Motorul func\ioneaz[. Acum nu bate, nici nu se ]neac[. A ]nt`rziat,
dar nu mult cu vreo or[ numai. E pornit dup[ c[rbuni pentru
spitalul din satul lui, iar ca s[ nu fac[ drumul ]ncolo cu de=ertul, fabrica
de conserve l-a ]nc[rcat cu borcane de suc de ro=ii, s[ le transporte la
gar[... Apa se duce g`lgìnd ]n radiator: unde ]ncape at`ta? ori a atins
cu cheia vreo \eav[ desubt =i curge?.. Ridic[ ochii =i o vede prin parbriz
pe pasagera lui: st[ cu capul plecat parc[ =i-ar cerceta propriile mìni.
Nici nu clipe=te din ochi, =i are ochii pu\in cam mari pentru o fe\i=oar[
ca a ei... De c`nd a urcat ]n marginea satului de fapt, a luat-o ]n
c`mp, se vede c[ pornise pe jos n-a spus un cuv`nt chiar dac[ lui
nu i-a t[cut gura tot drumul. }n c`teva r`nduri era s-o ]ntrebe: dar unde
te duci? ce treab[ ai la ora=? v[z`nd-o ab[tut[ n-a ]ndr[znit. Colo-n
deal c`nd a prins a-=i face de cap motorul, s-a ]nciudat r[u, dar nu at`t
pe motor c`t pe d`nsa: cum a oprit s-o ia a sim\it c[ s-a ]nt`mplat ceva
cu ma=ina lui! E supersti\ios =oferul nostru, a=a c[ ie=ind s[ vad[ ce-i
cauza, bodog[ni sup[rat r[u: mai bine te-ai da jos =i te-ai duce cu altul,
ce-mi stai? Dar ea st[tea nemi=cat[, r[bd[toare, parc[ ]nghe\ase pe
banchet[... M[ mir cum de s-a cobor`t aici! De ce-o fi cobor`t? Pare
c[ s-a dus la gard... A ]ntrebat ceva de gospodarul ista...
Tr`nte=te capota =i fuge cu c[ldarea pe dup[ ma=in[. O arunc[ ]n
co=, calc[ pe scar[, intr[-n cabin[ =i trage cu putere portiera.
Hei, =ofer! Stai! }ng[duie pu\intel!

L-a auzit prin zgomotul motorului. Se uit[ =oferul la =osea ni-
meni pe aproape. Se ]ntoarce c[tre pasager[: a strigat careva? Cu o
mi=care a capului ea ]i arat[ spre omul ce alerga spre ei. }ntre timp
Ignat apucase a fugi s[ se conving[ c[-i u=a bine ]ncuiat[ =i acum
ie=ea pe porti\[.
Stai c[ merg =i eu! P`n[ s[ se g`ndeasc[ unde s[-l ia, el a =i
deschis portiera.
Ave\i loc aici?
Suie. }n caroserie sufl[!
Femeia se fere=te f[c`ndu-se =i mai mititic[. Ignat se a=eaz[, pu\in
cam pe-o parte.
Ma=ina o rupe din loc, la vale. Urc[ dealul, unde =oseaua duce
printre planta\ia de vii, cu tufe gola=e, =i livada de pruni. Apoi ]ncep
sem[n[turile de toamn[. Grùl a avut ploi la vreme =i-i des ca peria
]ntinz`ndu-se p`n[-n zare, ca un covor verde.
Prin fa\a parbrizului lic[resc, piezi=, c`\iva fluturi albi.
Vrea s[ ning[, zice =oferul f[r[ a ]ntoarce capul.
Cam devreme, ]=i d[ cu p[rerea Ignat, lu`nd aminte la femeia
care, de c`nd a urcat, se tot fere=te, nu cumva s-o ating[... Dar matale
ce crezi? o ]ntreab[ mu\e=te. Nu zice nimic, ci se zgribule=te numai
i-o fi fiind frig...
Sf`r=it de noiembrie, urmeaz[ =oferul. }n al\i ani c[dea om[tul
=i mai devreme...
Femeia se pleac[ ]nainte privind cu ]ncordare prin parbrizul p[tat.
Da, ]ng`n[ ]n sf`r=it, f[r[ s[ dea a ]n\elege ce s[ ]nsemne acest
«da»: c[ poate s[ se a=tearn[ z[pada devreme? ori c[ =i-a r[spuns la
propiile ei g`nduri =i fr[m`nt[ri...
Nici o jum[tate de or[ nu trece =i, peste v`rfurile copacilor de pe
marginea =oselei, se isc[ ]n zare un nour vine\iu, care cre=te mi=c`ndu-se:
fumul ce se ridic[ din co=urile fabricilor. Brusc perdeaua de copaci se
rupe =i apare, ]n st`nga, o =osea larg[ venind ]n unghi drept fa\[ de
aceasta. C`teva blocuri albe, unele gata, altele neterminate se mut[
Ignat =i Ana 299
aici uzina mecanic[ din centrul ora=ului. Fluier[ o locomotiv[, lung,

strident, de se r[sun[ toat[ valea aici Nistru face un mic ocol ]n
jurul ora=ului.
Camionul traverseaz[ calea ferat[, =oferul a ap[sat pe accelerator
=i au reu=it ]nainte de a se ]nchide bariera. Pe din p[r\i se ]nal\[ mai
multe blocuri cu trei =i cinci etaje blocuri de locuit recent construite.
Ma=ina face la st`nga =i d[ ]ntr-o ulicioar[ ]ngust[, printre ni=te case
mici =i near[toase, r[mase de pe vremuri, mai merge pu\in =i opre=te.
Ignat ]i pune-n palm[ =oferului ni=te b[nu\i =i, mul\umindu-i, coboar[.
Acela ]ncearc[ a zice ceva, dar el o ia ]nainte, c[lc`nd pe un fel de trotuar,
de-a lungul caselor ni=te lespezi rare, f[r`mate, multe lips[, ]n locul
lor s-au adunat b[ltoace murdare. Dup[ vreo sut[ de pa=i ce-i vine? se
]ntoarce =i se uit[ ]nd[r[t. Ma=ina nu mai este, a luat-o spre gar[. Dar o
vede pe femeie: vine ]n urma lui... S-a cobor`t =i ea... Unde s-o fi duc`nd
oare?.. Taman trece strada. Iat-o, se opre=te =i-l ]ntreab[ ceva pe un
trec[tor. Acela o ascult[, apoi salt[ din umeri: nu =tiu. E vreun str[in:
poart[ o co=ni\[ de papur[ ]ntr-o m`n[ =i pe um[r un sul de fr`nghie...
Oare ce l-o fi ]ntrebat? +i cum se g`nde=te a=a, ]l cuprinde curiozitatea
pe Ignat. C`t au mers ]mpreun[, o dat[ nu s-a uitat ]n partea lui! Mereu
privea ]nainte. Ori l[sa ochii ]n jos, la picioare. De c`teva ori a v[zut-o
fr[m`nt`ndu-=i degetele mìnilor. Mai mult a vorbit =oferul. A spus =i el
c`teva cuvinte. Ea a t[cut tot drumul. De c`teva ori, la hopuri, piciorul
lui s-a atins de piciorul ei. S-a ferit imediat, parc[ ar fi fript-o...
Dar ]ncotro merge\i, dac[ nu-i cu sup[rare? o ]ntreab[ c`nd
ajunge ]n dreptul lui.
A!? aproape s[ \ipe femeia. Mata erai? Eu... =i se f`st`ce=te.
Am v[zut c[ l-ai ]ntrebat ceva pe un om...
Ai v[zut? Da... roste=te ]ncurcat[, l-am ]ntrebat... dac[ nu =tie...
unde-i fabrica de mobile?
De mo-bi-le? lunge=te Ignat cuv`ntul. Mata la fabrica de mo-bi-le
te duci?
Da, face cu glas stins femeia =i ro=e=te: trebuie s[... trec pe...
acolo... s[ v[d...
Nu mai aude ce spune. Ignat o prive=te drept ]n fa\[, chiar cu un

fel de neobr[zare, =i pe nea=teptate ]=i d[ seama c[ ea-i... un copil,
ne=tiutor, r[t[cit, neajutorat... iar sufletul ei, de=i chinuit, a r[mas ne-
schimbat, curat, ]n ciuda negurilor vie\ii... =i sufletul acesta odat[ parc[
s-a rev[rsat f[r[ s[ =tie cum asupra lui...
Dup[ col\ul ista-i fabrica... }i z`mbe=te vinovat de propriile
g`nduri =i sim\[minte: faci la st`nga, mergi tot ]nainte =i dai de-o
poart[ nalt[, de fier... Deasupra scrie: «Fabrica de mobile».
Da? se bucur[ ea =i gr[be=te ]ntr-acolo: m[ duc mai repede, c[-i
sear[... Mul\umesc, om bun...
Ignat o petrece cu privirea o bucat[ de loc, apoi o ia pe drumul
lui, drept ]nainte, spre spital.
Ana o conduce pe copil[-n salonul ei, o culc[ =i-i pune m`na pe

frunte: are febr[? s-a speriat de ce-a v[zut? La ]ntoarcere se opre=te
l`ng[ salonul unde zace Maria. La u=[ face de gard[ infirmiera ]n
etate care ]n loc de bonet[ poart[ broboad[ neagr[. St[ cu spatele
spre u=[ =i prive=te-n jos. Ana ]n\elege c[-i r[u cu s[rmana femeie.
Bietele feti\e, de-ar putea s[ le dea de =tire-n sat.
}=i potrive=te halatul la piept =i se ]ndreapt[ spre m[su\a din col\,
pe care st[ telefonul. }n lungul coridorului vin, ]n ]nt`mpinare, un
b[iat =i o fat[: el ]n pijama v[rgat[, ea ]ntr-un halat ro=u adus de
acas[, cele de spital sunt vinete, sp[l[cite. Merg privindu-se pe furi=...
Se \in de m`n[, sunt ]ndr[gosti\i.
L`ng[ telefon st[ medicul ei, cu spatele ]ncoace; vorbe=te cu sora-=ef[,
care, aplecat[ asupra mesei, caut[ ceva cu v`rful creionului ]ntr-un
registru. Ana se opre=te: iar o va dojeni la ora asta se cuvine s[
stea-n pat. E foarte atent =i binevoitor cu d`nsa: nici chiar dup[
noaptea c`nd a ie=it =i a plecat n-a certat-o =i nu =i-a schimbat purtarea
fa\[ de d`nsa. B[nuie=te c[ el =tie! Cu toate c[ n-a spus nim[nui: nici
femeii... La ]ntoarcere, ]n zori, a cobor`t pe pervaz ]n salon
r[m[sese deschis[ fereastra toat[ noaptea a pus hainele la loc =i
atunci i-a v[zut ochii str[lucind... Ai venit? at`ta a zis: bine c[ ai venit...
Ignat =i Ana 301
Tot mai des ]=i aduce aminte noaptea aceea =i de fiecare dat[ i se
pare c[ n-a fost dec`t un vis: prin vis s-a sculat, prin vis a scos hainele
de sub patul vecinei =i s-a ]mbr[cat, prin vis a ie=it pe fereastr[...
Ce faci aici?
Ana tresare: doctorul cu stetoscopul ag[\at de g`t =i cu o foaie ]n
m`n[.
Vroiam s[ telefonez... Bolnava din camera mea... Poate-or veni
copiii s-o vad[...
Maria... care-a c[zut? S-a telefonat de acum. Lu`nd-o u=urel
de cot, o conduce pe coridor ]napoi. Iar nu te odihne=ti! O, dar mi se
pare c[ se petrece ceva cu dumneata. E=ti... nu =tiu cum la fa\[...
Ana ]ntoarce capul ru=inat[. Glume\ om medicul ei, glume\ =i
vesel... C`nd a venit ea a r[mas pe coridor, iar sora Marieta a intrat
]n cabinetul medicilor a a=teptat destul de mult, de crezu c[ a uitat
de d`nsa. U=a s-a deschis =i a ap[rut un b[rbat t`n[r ]n halat orbitor
de alb soarele b[tea ]n fereastr[. A venit drept la d`nsa, i-a dat
m`na =i, re\in`ndu-i-o pe a ei, a zis: dumneata e=ti Ana Ciuntu? Vrei
s[ g[zduie=ti la noi? Minunat! Mi-nu-nat! Totul o s[ fie bine! +i privi
c[tre Marieta care-i z`mbi ]ntr-un fel aparte. }i puse m`na pe um[r =i
o conduse ]n salonul ]n care st[ de acum a patra lun[... Da, cu o
condi\ie, sublinie dumnealui atunci: ca sora dumitale Marieta o
recomand[ drept sora ei! s[ urmeze strict prescrip\iile mele... S[
nu ]ncalce regimul... dat fiind c[ starea grav[ se datoreaz[ unor
puternice emo\ii, =ocurilor nervoase... Deci: lini=te =i iar lini=te!.. A=
fi putut s[ ]ndeplinesc toate cerin\ele, se g`ndi Ana, dac[ a= tr[i ]ntr-
o p[dure, departe de lume. Dar aici, ]n spital...
S[ intr[m ]n salon, doctorul deschide u=a.
Ana merge la patul ei.
+ezi. Urmeaz[ o t[cere, r[stimp ]n care medicul studiaz[ foaia
ce-o are-n m`n[: cum te sim\i?
Mul\umesc, doctore, mai bine.
Nu mai apar junghiurile? o ]ntreab[ =i arat[ cu ochii ]nspre
josul p`ntecelui.
Nu, r[spunde Ana cobor`nd privirea ru=inat[: dup[ injec\iile

de la urm[ n-am junghiuri.
Minunat! Mi-nu-nat! exclam[ vesel doctorul =i tot atunci observ[
]mpletitura cu andrelele ce ie=eau pu\in de sub pern[. Ana, care se
a=ezase, se mut[ mai ]ncolo ca s[ acopere lucrul ei de m`n[. Medicul
prinde gestul =i-=i re\ine un z`mbet: naiv[ =i ]n acela=i timp dr[gu\[
nevestica asta! Schimb[ vorba f[c`nd o min[ grav[:
Am aflat. }n sf]r=it am aflat...
?
S-a obi=nuit cu felul lui de a schimba pe nea=teptate vorba, trec`nd
de la lucruri serioase la glume. +i totu=i ]=i pierde cump[tul: nu =tie
cum s[ se \in[, ce s[ vorbeasc[. O ia cu vorba, p`n[ se deschide ]n
fa\a lui, deodat[ devine grav, chiar aspru =i iat-o ]n deplin[ st[p`nirea
lui... A aflat... oare ce-a aflat?... De drumul meu? De fuga mea de
noapte?.. Dar cine putea s[-i spun[?.. Sigur: doamna Marieta, doar
sunt prieteni! Cine =tie ce... prietenie ]i leag[... Zice c[ au fost studen\i
]mpreun[, dar... mai =tii? C`nd i-a v[zut pe am`ndoi ]n coridor
vorbind, a avut impresia c[-s mai mult dec`t... Marieta niciodat[ nu
i-a spus de ce pleac[ fiecare s`mb[t[ la ora=, la cine pleac[... E de loc
din alt raion, de prin p[r\ile Sorocii... Sigur c[ ea i-a spus. Dar... se
]ntreab[ Ana: ea de unde =tie? Ooo! o fulger[ g`ndul: Ignat i-a spus!
Altul nimeni nu =tia c[ a fost acas[. De mult b[nuia inima ei c[ ]ntre
so\ =i doctori\[... A prins-o de at`tea ori privindu-l pe Ignat cu ochii
mari =i taman c`nd el era cu g`ndurile-n alt[ parte... Ele am`ndou[
fie c[ preg[teau bucate ori coseau la ceva... Ea se ]ntorcea pe nesim\ite
c[tre Marieta, ]i urm[rea privirea, se uita la d`nsul, deodat[ se ]ntorcea
iar spre Marieta, care-=i d[dea seama c[ a fost descoperit[ =i... Nu,
nu se f`st`cea, g[sea pe dat[ o ie=ire: =tii la ce m[ g`ndeam? Vroiam
s[ mi-l ]nchipui pe Ignat al t[u ]n uniform[ de marinar. Trebuie c[
ar[ta bine, nu-i a=a?... I se spulberau pe loc b[nuielile, s[rind ca un
copil: acu=i \i-l ar[t! G[sea ]n lad[ fotografia trimis[ de pe vapor, o
aducea, se a=ezau al[turi Ana micu\[, Marieta voinic[ =i priveau
c`nd la poz[, c`nd la Ignat, care-=i vedea de treburi prin curte...
Ignat =i Ana 303
E adev[rat ce spune ea?

Ea? Cine: ea? nu ]n\elege Ana.
Marieta... C[ din ridicat \i se trage...
Din ridicat? Poate c[... Eu credeam c[ din r[ceal[... Am c[lcat
toamna t`rziu lut cu picioarele, era frig, =i... dup[ aceea a ]nceput s[
m[ doar[, s[ m[ junghie...
+i din c[lcat, =i din ridicat... Doctorul face semn cu capul,
z`mbind: acum o s[ fie bine. Culc[-te. Odihne=te-te. Am s[ trec mai
t`rziu. +i nu uita: procedura la 18.00. Porne=te printre paturi. Mai
arunc[ o privire spre perna sub care Ana ]ndosise lucrul ei de m`n[,
la u=[ mai repet[ o dat[: odihne=te-te! =i iese.
Ana fur[ cu coada ochiului spre femeia cu s`nii ]nf[=ura\i; acu=i o
s[ spun[: iar cochetezi! o s[ r`d[: nu po\i s[-\i g[se=ti un bolnav ca
noi, te bagi la doctori? Nu zice nimic femeia: respir[ ad`nc, rar
doarme. Iat[ c[ se las[ o lini=te morm`ntal[ cuprinz`nd salonul =i pe
d`nsa =i sufletul ei... O trec fiori prin tot trupul: Doamne, ce t[cere s-a
f[cut ]n lume, Doamne!... }nchide ochii =i... se vede, ca aievea, st`nd
]ngenuncheat[ la patul lui.
...A pl`ns a=a, cu obrazul pe marginea patului. Iat[ c[ o lovi un
g`nd: Ignat nu-i, iar eu stau =i pl`ng... }n loc s[ \ip: unde-i so\ul meu,
oameni buni? Mi l-a\i luat... Ce-a\i f[cut cu d`nsul? A ]ntins ]ncet
m`na dreapt[, a pip[it a=ternutul cu degetele: plapuma desf[cut[...
Este... este... doarme... Dar dac[-i mort? S-a culcat =i a murit... Ori l-a
g`tuit cineva... De ce era u=a descuiat[?.. Aicea-i =osea, trece lume
de pe lume... O, ce de-a groz[vii i-au trecut prin cap! S-a ridicat, =i-a
purtat m`na ]n lungul patului: este... doarme... abia sufl[... De necaz
c[ n-a sim\it-o c`nd a intrat, s-a l[sat al[turi, pe jum[tatea de pat
liber[ =i s-a ]ntins cu fa\a-n sus, cu ochii deschi=i... Sunt aici =i tu nu
=tii... Am venit =i nu m-ai ]nt`lnit... Inima-n mine se zbate =i nu sim\i...
Cine te-a fermecat, ce b[utur[ \i-a dat de dormi somn at`t de greu?..
}n clipa asta Ignat tocmai intr[ pe poarta spitalului. Ana aude un
sunet ciudat, mai drept spus simte cu ]ntreaga-i fiin\[ c[ se petrece
ceva ]nfior[tor pe aproape. Sare de pe pat =i, izbind u=a, iese pe
coridor. La u=a salonului de al[turi nimeni: infirmiera ]n halat alb =i

broboad[ neagr[ a disp[rut.
Se apropie de u=[ =i o ]ntredeschide.
C`nd Ana prive=te cu un ochi ]n[untru, Ignat ajunge ]n dreptul
salonului =i se opre=te la vreo zece pa=i. Fereastra-i din dou[ p[r\i, cu
dou[ geamuri sus pe timp cald unu-i de obicei deschis, acum am-
bele-s blocate. E sus fereastra, la vreo doi metri =i jum[tate ]n[l\ime.
Se uit[ Ignat ]n[untru =i vede o parte din perete, din tavan gea-
murile-s pr[fuite partea de sus a u=ii... Se ]ntoarce =i prinde a c[uta
]mprejur data trecut[ erau ni=te c[r[mizi pe aici, scoase de cineva
dintr-un zid, pesemne, c[ aveau mortar pe ele. Nu se v[d... Se d[
mai aproape =i trage cu urechea nu se aude nimeni ]n[untru. S[
cioc[neasc[-n geam? Dar poate c[ bolnavele dorm... Am s[ mai a=tept,
poate vine careva la fereastr[.
De dup[ col\ul blocului r[sare o b[tr`nic[ purt`nd o co=ni\[ de
papur[. }i sprinten[ de-a mir[rii =i vine bodog[nind:
Ia-ca-m[i! S[ calc at`ta drum =i c`nd colo nu-i voie s[ intri! Ce
mai ]nseamn[ =i asta? Ele intr[, ele iese tu =ezi afar[! Du-te la
fereastr[! ]ng`n[ pe cineva.
Vrea s-o ]ntrebe pe cine are aici, dar d[ cu ochii de c[r[mizile
aruncate sub o tuf[ de liliac. Se repede s[ le ia =i c`t pe ce s[ se
ciocneasc[ cu b[bu\a. Acuma fuge spre cel[lalt col\ boscorodind: unde-i
=eful vostru care? l[s-c[ vorbesc eu cu d`nsul! P`n[ s[ a=eze cele vreo
=ase c[r[mizi sub fereastr[, mai apare de dup[ col\ o m[tu=ic[, tot
cu paporni\[ ]n m`n[, tot \up[ind ca o vr[biu\[ =i tot bodog[nind
din gur[. Comedie: azi numai b[tr`nele umbl[ pe aici! +i toate cu
co=ni\e. C`nd se uit[ Ignat mai bine, ]i tot aceea.
Ajung`nd la jum[tatea cl[dirii b[bu\a se opre=te la o fereastr[ =i
prinde a vorbi cu cineva. Hai c[ s-a ogoit! Ignat se apleac[, pune
c[r[mid[ peste c[r[mid[ =i urc[. Nimeni ]n salon. Paturile goale. Pe
cel din st`nga vede un ghem de l`n[ ro=ie, ]mpletitura... Ana nu-i...
S-o fi dus la injec\ii.
M[i! Ia d[ c[r[mizile celea ]ncoa! Tu =i a=a e=ti cogeamite lungan.
Ignat =i Ana 305
Ce s[ fac[? Cedeaz[ babei c[r[mizile, ba ]nc[ le duce singur =i le

pune sub fereastra ]n care st[ o nevestic[ rujat[-n obraji =i cu ochii
]ncondeia\i. V[z`ndu-l pe Ignat adev[rat cavaler, dudui\a ]i z`mbe=te
dulce, dar el o ia spre fereastra lui. Porne=te s[ umble ]ncolo =i ]ncoace
prin fa\a ferestrei.
De at`ta fr[m`ntare ]l apuc[ un tremur. Parc[ l-ar zg`l\ì...
curentul, ca ast[ prim[var[, ]n carier[, c`nd a pus badea Pricop, pe
]ntuneric, m`na pe cablu, a \ipat, Ignat a s[rit =i l-a apucat de picior
omul c[zuse a prins a-l zg[l\ì =i pe d`nsul, abia s-au desprins
am`ndoi... Putea s[-i carbonizeze... Se opre=te cu capul plecat: de
ce? c`nd a ]nceput s[ m[ scuture? c`nd am v[zut c[ Ana nu-i?.. mai
nainte?.. c`nd m-am dat jos din ma=in[?.. c`nd m-am urcat?.. ba nu:
eram ]n mijlocul ogr[zii =i am strigat: hei, =ofer, stai c[ merg =i eu!..
Atunci m-am ]nfiorat. De ce? Iar umbl[ ]ncolo =i ]ncoace, ]ncolo =i
]ncoace: auzi tu? parc[ m-ar fi deocheat cineva, z[u... Demult, ]n
copil[rie, se ]ntorcea cu bunica de la biseric[. Veneau de la ]mp[rt[=anie.
Era ]n s[pt[m`na mare, ajun de Pa=ti. Frumos a fost la biseric[, ardeau
lum`n[ri, c`nta corul ]n stran[. Dar aerul era cam ]n[bu=itor, lume
mult[... C`nd a ie=it la aer, a luat-o ]nainte pe uli\[ bunica a r[mas
s[ sfatuiasc[ cu o prieten[... Merg`nd a=a, a sim\it c[ mai merge cineva
pe al[turi. Era o feti\[ de seama lui... De unde vii? Dar tu? Eu...
am fost cu bunica, =i nu spune unde a fost. Te-am v[zut. Ai fost la
biseric[. Te \inea bunic[-ta de m`n[. M-ai v[zut? De ce te miri?
Am fost =i eu... +i tot cu bunica... Cu bunica ta? Da. Dar a r[mas
s[ stea de vorb[... Atunci i-a venit a r`de =i a zis: las[-le s[ sf[tuiasc[,
noi hai s[ fugim! Hai s[ fugim! a fost de acord feti\a... S-au luat de
m`n[ =i au fugit pe uli\[-n sus. La un col\ unde =tiau c[ iese un cìne
r[u s-au oprit: el a luat un pietroi ]n m`n[, ea a cules o v[rgu\[ de pe
jos. El: dac[ vine ]i dau ]n cap =i-l c`rlig. Ea: nu m[ tem de cìni, nici
de lupi. N-au apucat a merge mult c[ le iese de dup[ alt col\, ]n fuste
p`n[ la c[lcìe, puf[ind din lulea, |iganca. Era ca de obicei, b[ut[
un pic, c[ci tot b[ga m`na-n buzunar =i nu nimerea. Ni=te copii r[i o
str`mbau =i o porecleau, dar ea nu le d[dea nici o aten\ie. Cum a dat
cu ochii de ei, a l[sat buzunaru-n pace: voi ai cui sunte\i? ce umbla\i

cu pietre =i be\e-n m`n[? Noi... se b`lbì Ignat: noi venim de la
biseric[. Ha-ha-ha, de la biseric[. Ia da\i-v[ mai aproape. S[ v[
deie m[tu=a vou[ ceva... C[ sunte\i copii cumin\i, v[ duce\i la popa,
nu ca r[ii care m[ ]mproa=c[ =i m[ poreclesc... Le d[du c`te un in-
elu= din aram[ ro=ie: s-o \ine\i minte pe |iganca... o s[ cre=te\i mari...
eu n-o s[ mai fiu pe lume... Se aplec[ =i-i s[rut[ pe frunte, ei,
s[rmanii, o sfeclir[ apoi, d`ndu-se un pas ]napoi, plesc[i din limb[:
bun[ pereche a\i fi, z[u! numai s[ cre=te\i mari =i s[ ave\i noroc... A
\inut-o Ignat tot o fug[ p`n[ acas[. Tremura de nu-i nimerea dinte
pe dinte. A ajuns tot o ap[. Maic[-sa nu =tia ce s[ fac[ s[-l ogoiasc[.
Cic[: te-a deocheat |iganca. L-a stropit cu agheazm[. Vroia s[
]n\eleag[: cum m-a deocheat |iganca? ce-a vrut s[ spun[ c`nd a zis:
bun[ pereche a\i fi?..
Iar porne=te s[ umble. B[bu\a s-a dus. Ia c[r[mizile, vine la
fereastra lui =i le a=eaz[ una peste alta. Nici el nu =tie de ce ]=i ]ntoarce
privirea spre fereastra de al[turi.
Tresare ]nfiorat: doi ochi ]l urm[resc. Doi ochi fic=i. Plini de uimire?
De groaz[? Dar... sunt ochii Anei!.. Intrase ]n salonul muribundei.
V[z`nd-o cum se chinuie, s-a retras la geam. Tocmai atunci cl[dea
Ignat c[r[mizile. L-a v[zut, dar nu =i-a dat seama c[-i el. De unde?
Nu, i se pare... Ignat nu i-a v[zut fa\a. I-a recunoscut ochii. +i
]ncremene=te-n loc. Ce-i cu d`nsa? S-a ]nt`mplat ceva? E ]n alt salon...
Anu\o, eu sunt. Nu m[ recuno=ti? Am venit s[ te v[d... Te sim\i mai
bine? Ziceai c[... Dar de ce te ui\i a=a, Anu\o? Sunt eu, eu... Ignat al
t[u...
Ana ridic[ bra\ele =i-=i str`nge t`mplele ]n palme a \ipat? }n
clipa urm[toare dispare din geam, ca ]nh[\at[ de o m`n[ nev[zut[.
El ]ntinde instinctiv mìnile: de ce fugi? sunt eu... eu... Ignat.. I se
face ]ntuneric ]n fa\a ochilor: am venit =i ea... tot sup[rat[ pe mine...
sup[rarea aceea... c`nd s-a ]ntors de la lucru a g[sit-o cu spatele la
sob[... a vrut s[-i pun[ m`na pe um[r, s-o ]ntoarc[ spre d`nsul, s-o
priveasc[ ]n ochi: ce-i cu tine, Ano? de ce te ui\i la mine parc[ a=
Ignat =i Ana 307
avea p[r de lup?.. apoi cuv`ntul acela diavolesc ce s-a pus ]ntre d`n=ii...
ca un zid... ca un monstru hidos... cuv`ntul acela...
Naiv[ =i prostu\[ cum i-i felul, Paraschi\a a venit ]ntr-un r`nd la
d`n=ii pentru ni=te ciment c[ vroiau s[ dreag[ pragul casei =i ]n
loc s[-=i vad[ de drum, s-a ]ntins la sfat cu Ana. O tr`nti: ia ce gr[ie=te
satul, fa An[... C[ iar[ te-ai avea ]n vorb[ cu Petrea. Eu? Cu Pe-
trea? De ce: iar[? Ce-am avut cu d`nsul? Dar n-ai vrut s[ te duci
dup[ d`nsul? El a vrut. Eu n-am vrut. Dac[ vroiam, m[ duceam.
Ei vezi? z`mbi Paraschi\a care nici nu luase seama c[ venise prin
tot satul cu poalele-nfipte-n brù de i se vedeau genunchii: ]nseamn[
c[ amu vrei? Ignat era prin ograd[ =i le auzi ]=i vorbeau deschis,
vreo doi ani tr[iser[ sub acela=i acoperi=. Ana o ]n\elegea pe Paraschi\a,
o comp[timea c[ n-are noroc s[ se m[rite. Dar uneori se ]ntorcea cu
g`ndul: poate c[-i mai bine a=a, nem[ritat[, dec`t... ca d`nsa... o
sterp[tur[! Da, al ei era cuv`ntul, al Anei, numai c[ atunci c`nd ]nc[
tr[ia cu b[tr`nii, era spus ]n glum[ cuv`ntul, nu credea c[ or s[ treac[
tot a=a luni =i ani =i spusa ei o s[ se adevereasc[. L-a spus =i l-a uitat.
Dar Paraschi\a l-a \inut minte. L-a spus mamei sale, aceea la alte femei,
p`n[ a ajuns la mama Anei care a st`rnit imediat t[mb[l[u: a=a? fata
mea-i sterp[tur[? las[ c[ o iau ]napoi acas[... chiar azi o iau... fe-
ciorul lor Ignat c`t ]i de mare =i gros, el nu-i de nic[... a=a s[ =ti\i!
Paraschi\a a tr`ntit cuv`ntul care... numai el lipsea... ca un chibrit
aprins la un butoi de benzin[... P`n[-n sear[ c`nd s-a ]ntors Ignat de
la munc[ a stat Ana ca-mpietrit[, apoi c`nd a ]ncercat s[-i vorbeasc[,
i-a repezit m`na, l-a fulgerat cu ochii, a zbughit-o pe u=[ =i dus[ a
fost...
Ignat ]nal\[ capul: pe fereastra asta a ie=it noaptea =i a venit acas[.
De cu sear[ fusese tata Iosub la d`nsul. De la poart[ a strigat: m[i
Ignat, m[i, acas[ e=ti? Ignat treb[luia de la vale de cas[ cu lopata:
preg[tea ]ntr-un lighean mare ni=te mortar c[ avea de a=ternut o
por\iune din brùl de protec\ie, sub perete. S-a sprijinit ]n coada
lope\ii: ce l-a apucat? Iar s-a sf[dit cu muieretul lui?.. Dar... tata Iosub
era vesel: intr`nd pe porti\[ a f[cut un gest larg, teatral, parc[ ar fi
invitat pe cineva s[ treac[ primul: pardon, scuza\i, numai dup[

Dumneavoastr[... C`nd ia un p[h[ru\, dou[, joac[ teatru tata Iosub!
Dar... are Iosub momente c`nd e ame\it de altceva: fie c[ face o treab[
pe placul cuiva ori ]nt`lne=te un om cu care ]ntre\ine o vorb[ a dracului
de interesant[... Iar dup[ certurile de acas[ le las[ pe muieri,
strig`ndu-le din poart[: m-am dus... ]napoi nu m[ mai a=tepta\i... +i
apuc[ fie spre grajdul din marginea satului, fie spre =osea, la Ignat...
Ignat puse fierul lope\ii ]n lighean =i prinse a amesteca. Turn[ apa
din c[ldare =i se duse spre robinetul de l`ng[ poart[ s[ mai aduc[
una... Ce faci? Lucrezi? Dup[ cum vezi... Poate pui =i mata m`na?..
Eu? Ch]... ch]... Iosub ]=i netezi musta\a ar[t`nd la hainele curate
=i pantofii noi: nu-s ]n form[... dac[-mi spuneai mai nainte.. +i tu...
nu po\i s[ te hodine=ti m[car azi, s`mb[t[?.. Toat[ s[pt[m`na urci la
piatr[... A=a-l d[sc[le=te totdeauna. +i: iaca eu, am muncit o via\[
=i... cu ce m-am ales? nici loc ]n cas[ n-am... un ceas, o zi, mai mult
nu pot trebuie s[ ies... m[ m[n`nc[ scorpiile... Ignat s-a uitat: ]i
b[ut ori se preface?.. Iosub d[-i mai departe: crezi c[ eu m[ las? Nuuu!
Ies =i pornesc ]n lungul satului: mai ]nt`lnesc un om, schimb o vorb[,
mai ]nt`lnesc o cum[tr[, o pi=c de colea... ha-ha-ha!.. Se d[du mai
aproape: =tii pe cine avut-am onoarea s[ ]nt`lnesc venind spre tine?
N-ai s[ ghice=ti o mie de ani! +i s[ vezi cum s-a-nt`mplat! Ies eu ]n
centru: drum ]ncolo, drum ]ncoace, drum la dreapta, drum la st`nga.
Oamenii ca oamenii, fiecare se duce unde are treab[. Eu ]ncotro s[
apuc? Asta-i problema!.. +i ce-mi vine? o iau la st`nga. Spre bufet.
Numai c`nd ajung ]n dreptul bufetului, v[d ]ncotro am luat-o. Nici
g`nd s[-mi trag piciorul pe acolo. Eu ]s de bufet?... Dar s[ vezi:
]nt`lnesc pe drum c`\iva lea\i: pe cum[trul Calistrat, pe Iosub Monu,
tot Iosub =i... Suntem noi de bufet? Mo=negi cu b[rbile p`n[ la brù.
La bufet tinerii se duc. Noi trecem mai departe, numai a=a, tr[g`nd
cu coada ochiului spre bufet. Ori Iosub, ori Calistrat zice: poate intr[m
pe-o clip[? am ni=te parale aici, =i arat[ buzunarul de la spate... Nu,
zic, nu intr[m... dac[ ai ni=te h`rtii, s[ mergem la cum[tra Vitori\a,
are-un vin cum n-a\i b[ut de c`nd sunte\i... V[leu! zic ei am`ndoi
Ignat =i Ana 309
=i li se aprind ochii ca la draci. La cum[tra Vitori\a!.. }ntr-o secund[

parc[ i-a schimbat cineva. S[-i fi v[zut ce \an\o=i p[=eau! Cum au
intrat ]n ograd[! Alaiul lui Vod[! Iar Vod[, bine]n\eles, eram eu ]n
persoan[... Cum[tra acas[. Ne-a poftit la umbr[, sub =opron. Ne-a
adus un ulcior plin, ni=te ceap[, br`nz[ de cas[, nu de magazin...
Ce s-o mai lungim? Golim ulciorul. Dar... nu asta vroiam s[-\i spun,
m[i Ignate, alta era. Cum stau a=a cu paharu-n m[n`, numai ce v[d
ie=ind din casa cum[trei... cine crezi? n-ai s[ ghice=ti!.. Cum st[tea
cu c[ldarea-n m`n[, Ignat o l[s[ jos c[-l t[ia toarta: dar cine iese, m[
rog? spune odat[! U=or de zis: spune! s-o fi v[zut cu ochii t[i!..
Tata Iosub lu[ aminte prin p[r\i: nu aude careva? se d[du mai aproape
=i-i =opti la ureche... Chiar a=a? nu mai spune! dar ce c[uta pe
acolo? P[i s[ vezi: parc-ar fi =tiut c[ am s-o ]nt`lnesc. Dar nu acolo,
Doamne fere=te! M[ g`ndeam s[ trec pe la gr[dini\[ =i s-o v[d fie la
fereastr[, fie cu copila=ii prin curte... de multe ori am g[sit-o a=a...
V[leu! se lovi tata Iosub cu palma peste gur[: m-am dat de gol! =i
r`se... dar s-o v[d ie=ind din casa Vitori\ei, la asta nu m[ a=teptam.
Cum eram cu paharu-n m`n[, v[z`nd-o cum coboar[ u=urel pragul,
mai s[-i zic un toast, pe care-l compusesem la repezeal[, ]n g`nd.
Deodat[ u=a pe care o ]nchisese ]n urma ei se deschide iar[ =i... mai
iese cineva... Un b[rbat... S[ mor c[ l-am v[zut! A dat s[ ias[ l-am
v[zut cum te v[d! =i c`nd ne-a observat pe noi cei trei la masa de
sub =opron, s-a scurs ]napoi, ]n cas[... S-a ]nfrico=at de noi, cum s-ar
zice. Un b[rbat nalt, bine f[cut... mai ca tine! Pe sf`nta cruce dac[
mint! Era s[ strig: m[i Ignate, ce faci aici bei? z[u, mi s-a n[z[rit
c[ tu erai acela. S[ nu m[ mi=c din locul ista dac[ mint! Amu... m[
uit la u=[, m[ uit la lea\ii mei care sf[tuiau barb[-n barb[, m[ holbez
la doctori\a Marieta... c[ ea era, anume c[ ea! =i m[ g]ndesc: iaca, a
pus m`na pe d`nsa... Adic[ tu!... A=a-i trebuie, bravo! Dac[ a fugit de
la Ioana din gazd[... Tat[! s-a r[stit Ignat: vrei s[-\i torn c[ldarea
asta-n cap? Am gr[it ceva de r[u? a r`s tata Iosub. Hai, las-o
moart[! =i-l izbi um[r ]n um[r. Tata Iosub se feri r`z`nd: iac-a=a mi s-a
n[z[rit mie. De aceea am venit fuga la tine. Le spun lea\ilor: sta\i
aici, c[ eu peste-un sfert de ceas m[ ]ntorc. Ies pe porti\[ =i \in tot o

fug[. C`nd ajung, tu scormone=ti cu lopata-n nisip. Parc[ m-a tr[snit
cineva-n cre=tet: asta-i bun[! tu acolo =i tu aici! nu-n\eleg nimic... Nu
pricep s[ m[ tai... Ignat s-a dus la lighean, a de=ertat c[ldarea =i
s-a apucat iar s[ amestece cu lopata. Lui tata Iosub ]i arde a prujituri!
Dar s[ pun[ m`na colea, s[-l ajute, nu vede... Tata Iosub ]l privi
chior`=: =tia c[ fecior-s[u cam f[cea ochi dulci doctori\ei c`nd era ]n
gazd[ aici, peste =osea. Nici dudui\a nu-=i ferea ochii de ai lui. Dar...
dup[ ce-a prins firul Ana, doctori\a a hot[r`t s[ se mute... Ar fi avut
am`ndou[, cic[, o discu\ie =i i-ar fi zis doctori\a Anei sunt cele
mai mari secrete pe care nu le =tie nimeni dec`t numai tata Iosub!
i-ar fi zis a=a: ai tr[it cu b[rbatu-t[u trei ani de zile =i n-ai avut nici
un copil... acum dac[ n-ai avut, se vede c[ unul din voi nu e ]n stare
s[ aib[... care, nu se =tie: poate tu, poate el... +i mai departe: m[
apuc s[ v[ ajut pentru c[ ]mi sunte\i dragi am`ndoi... m-am ]ndr[gostit
de voi... eu? am avut o dragoste ]n via\a mea, dar prea a fost
dureroas[... nu vreau s[-mi aduc aminte... socot c[ nici n-a fost...
a=adar, drag[ sor[ Ana: te ajut! numai dac[ vrei tu. +i ar fi zis Ana:
vreau, sor[ Marieta, =i s-ar fi repezit =i a ]mbr[\i=at-o, =i ar fi ]nceput
s[ pl`ng[. Asta a fost pe c`nd doctori\a cu ochi negri de drac, cu trup
plin =i ml[diu ca de =arpe st[tea ]n gazd[ la Ioana... +i, cic[, ar fi
cuprins-o doctori\a la piept pe Ana ca pe un prunc: dar jur[ s[ faci
cum oi zice =i are s[ fie bine. Jur, jur, jur! a jurat Ana de trei ori, pe
ce-a jurat, nu se =tie, pentru c[ ]n odaie erau numai ele dou[: de
auzit se auzea, nu tot! iar de v[zut nu se vedea... vezi cum a
pus-o pe biata nevast[ s[ jure? Ajuns[ la ananghie, doctori\a cic[ ar
fi fost de fa\[ la una din certurile lor c`nd Ignat mai s-o loveasc[ pe
Ana, =i, fiind ea de fa\[ i-a spus, dup[ aceea, ]ntre patru ochi, c[ n-or
s[ aib[ zi bun[ ]n cas[ p`n[ nu vor aduce al treilea suflet ]n cas[: un
prunc s-a prins Ana s[ fac[ a=a cum a ]nv[\at-o Marieta. Nu peste
mult timp dup[ ziua c`nd, ]ntors de la munc[, a g[sit-o sprijinit[ cu
spatele de sob[ =i... a r[sunat acel cuv`nt blestemat doctori\a a
p[r[sit gazda de la =osea. Iar ]n\elegerea a fost asta: te internez ]n
Ignat =i Ana 311
spital... are s[ te trateze cel mai bun medic... cu cele mai bune
medicamente, de import... =i ai s[ vezi... peste o lun[, dou[... ]n\elegi?
dac[ nici atunci n-o s[ purcezi grea, atunci facem alt[ experien\[...
Doctori\a ar fi r`s cine poate pune m`na-n foc c[ a=a a fost? =i
ar fi zis: dac[ nici atunci... atunci las[ pe mine: ]\i controlez eu
b[rb[\elul! Cum? ar fi ]ntrebat Ana speriat[. +tiu eu cum, a
fost r[spunsul ]ndr[citei: a=a cum numai o femeie poate... ]mi place
de b[rbatul t[u... =i el nu-i indiferent fa\[ de mine... dac[ o s[ am un
copil de la el... ]n\elegi? Un copil de la Ignat al meu? ai s[ mi-l dai
mie =i ai s[ spui c[-i al meu, c[-i n[scut de mine nu-i a=a? S-ar fi f[cut
t[cere, o t[cere deplin[... C`nd povestea Ioana acestea, ]nchidea ochii,
dup[ care ridica m`na =i-=i f[cea semnul crucii: nu! ar fi strigat
doctori\a: n-am s[ \i-l dau... ]l cresc s[ fie al meu... ori, dac[ nu, am
s[ fac avort... ne-am ]n\eles? Ana s-ar fi b`lbìt, ne=tiind ce s[
r[spund[, apoi, revenindu-=i, se feri: dar e=ti diavolul, diavolul ]n carne
=i oase... +i doctori\a: vrei nu vrei, ai s[ faci precum zic eu... a=a
va fi!.. Auzi, gr[i tata Iosub c[tre fecior: da-i drept, dar nu-i drept,
nu =tiu... eu am venit s[ v[d cu ochii mei... ai fost la d`nsa? dac[ nu
azi, c`ndva mai ]nainte? La cine? La doctori\[. Ce s[ fac?
Hm! pufni sup[rat tata Iosub: ce s[ fac[, auzi? at`tea luni f[r[ muiere,
aceea frumoas[ =i gras[ ca o iap[ se pr[p[de=te dup[ d`nsul, =i el: ce
s[ fac? Ha-ha-ha! r`se Ignat: =i ce dac-am fost? ce-i mai departe?..
Aici tata Iosub a p[lit, a vrut s[ spun[ ceva =i s-a ]necat: auzi tu? el a
fost acela! dar c`nd a dovedit s[ vin[ acas[ =i s[ se apuce de lucru?..
nu, e cu neputin\[... Auzi, b[iete, dac[ te dai ]n dragoste cu ovreicu\a
asta, gata, s-a zis cu tine... nu le =tii... am avut una-n tinere\e, pe c`nd
arg[\eam ]n t`rg s[-mi c`=tig parale de nunt[, c[... p[rin\ii mei... m[
cunoscusem cu una... zicea c[-i lucr[toare cu bra\ele =i ea, pe la boieri,
dar... dup[ ce ne-am apropiat mai mult, a venit odat[ ]n gr[dina public[
]mbr[cat[ ca o cucoan[... cu ea un t`n[r, zicea c[-i fratele ei, dar nu
=tiu de era, poate... =i a=a m-a str[=nicit acel t`n[r: dac[ o am[ge=ti =i
n-o iei, s[ =tii c[ nici urme de osi=oare de-ale tale n-o s[ r[m`n[!.. ea a
v[zut c[ m-am f[cut alb la fa\[ =i a r`s: Iosif mi-a dat cuv`ntul c[ m[ ia
de nevast[... o s[ ne mut[m ]n sat la d`nsul... tata are s[ ne dea zestre

un mic capital, deschidem dughean[... c`nd am auzit-o =i pe asta
eram logodit cu maic[-ta, m[ a=tepta s[ facem nunt[! am rupt-o
din loc =i ba s[ m[ mai ]nt`lnesc cu d`nsa... dar frumoas[, foc de
frumoas[ era nem\oaica eu ]i ziceam nem\oaica, pe c`nd ea ]=i zicea
ovreic[... nici nu mai =tiu cine era cu adev[rat... ia seama, b[iete: una
ca asta dac[ te prinde ]n capcana ei, nu mai scapi... le =tiu apuc[turile...
dar, a=a b[tr`n cum m[ vezi... =tii ce?.. las c[ o tum[nesc eu pe doctori\a
ta... +i c`nd a zis ultimul cuv`nt ca-n poveste: doctori\a =i ea l`ng[
d`n=ii... Bun[ seara, gospodari!.. Iosub st[tea st`lp ]n mijlocul ogr[zii,
Ignat ]nc[rca mortarul cu lopata-n c[ldare: cum a intrat? era porti\a
deschis[? ori tata Iosub =tia c[ are s[ vin[ dup[ d`nsul... dup[ ce-a
avut vorba aceea la cum[tra Vitori\a? Bun[, sor[ Marieta! l[s[ Ignat
lopata ]n lighean: straniu, nu m[ a=teptam s-o v[d aici... mai cu seam[
c[-i =i tata Iosub! B[tr`nul f[cu un pas ]ntr-o parte ferindu-se: a auzit
ce-am spus? Se aplec[ =i-=i =terse cu m`na v`rful pantofului de praf.
Prinse un z`mbet sub\ire pe fa\a doctori\ei: =tiu ce discuta\i... am
auzit... =tiu totul... dar nu v[ face\i griji...
Ignat se uit[ la o fereastr[, la alta nimeni. S[ m[ duc ]mprejur,
s[ ]ntreb? Nu se duce. Mai a=tept. Data trecut[ mi-a ar[tat pe bra\ul
st`ng ni=te v`n[t[i... c`t o palm[ de prunc... I-a f[cut injec\ie o sor[
tineric[... Se uit[ iar spre fereastr[: adev[rat ori mi se n[zare? Ana!
De bucurie se clatin[ mai s[ cad[ de pe c[r[mizi.
Ai venit? z`mbe=te Ana.
Ce zici? Ignat se d[ mai aproape, dar fereastra-i nalt[ =i... n-o
vede. Se trage iar mai ]napoi: ce zici?
De mult ai venit?
De vreo jum[tate de ceas.
Da?.. De vreun ceas?
Nu se aude prin geamurile duble. Numai c`t pricepe dup[ buze.
Ana deschide partea dinl[untru. O ]ncearc[ =i pe cea din afar[, dar
nu poate: s-a umflat ori... }ntoarce capul =i schimb[ c`teva vorbe cu
cineva din odaie. Apoi se suce=te iar c[tre Ignat:
Ignat =i Ana 313
}i b[tut[ ]n cuie. Eri au b[tut-o...

Amu s-aude mai bine... S[ mut c[r[mizile mai aproape...
Le cl[de=te chiar sub perete. Urc[ =i se apuc[ cu mìnile de muchea
pervazului de piatr[. Ana se las[ cu coatele pe pervaz, ]=i sprijin[
b[rbia pe bra\e lipindu-=i fruntea de geam. Sunt aproape. Ignat ]i vede
buzele... Nu =tiu cum... cam vine\ii... Ana ]l prive=te: s-a b[rbierit?..
data trecut[ a fost neb[rbierit... i-a spus: s[ nu vii a=a des...
Ce faci?
Ce zici? ]ntreab[ Ana, pentru c[ Ignat a vorbit ]n =oapt[ socotind
c[ fiind a=a aproape are s[-l aud[.
Zic: cum te sim\i? Tot te doare injec\ia?
A trecut, face Ana, trage m`neca-n sus =i-i arat[ bra\ul. Nu se
cunoa=te pata. }n locul ei multe punctule\e negre: semne de ]mpuns[turi.
Pielea ar[mie are o culoare pl[cut[ =i Ignat ]ntinde palma s[ m`ngìe
locul, dar degetele se izbesc ]n geam. Ana z`mbe=te.
Mai \ine mult carantina?
Carantina? Ana salt[ din umeri: nu =tiu.
Pe acolo, Ignat arat[ spre u=[: nu se poate de intrat?
Nu. Ana se ]ntunec[ la fa\[. A ]ncercat mai alalt[ieri unul =i a
fost scandal mare ]n tot spitalul. Medicul-=ef... Ana se ]ntoarce =i
vorbe=te iar c[tre cineva din fundul salonului. Ignat ]i vede jum[tatea
de fa\[ ]ntoars[ c[tre d`nsul: fruntea bombat[ =i neted[, linia dreapt[
a nasului frumos rotunjit la v`rf... Uneori c`nd Ana se =tia singur[ fie
lucr`nd, fie dus[ pe g`nduri, surprindea pe chipul ei o expresie grav[,
neobi=nuit de grav[, ca de femeie ]n etate care a v[zut at`tea pe lume
=i a juns s[ st[p`neasc[ ]n\elepciunea vie\ii. O privea ]ndelung c[ut`nd
s[-i ghiceasc[ fr[m`nt[rile, odat[ d[dea glas, ea tres[rea, se ]ntorcea
spre el =i-i r[spundea cu glas de copil, iar nasul ]i p[rea un pic pornit
la v`rf ]n sus, =treng[re=te... Oare cu cine vorbe=te? este cineva: vreo
sor[, vreun medic?.. acu=i o cheam[ iar undeva =i va trebui s[ a=tept...
Pleac[ ochii: dac[ se uit[ ea ]n alt[ parte, am s[ m[ uit =i eu.. uite
c-am venit, o a=tept =i ea... nu poate termina vorba... cu cine-o fi
vorbind acolo...
St`nd cu fruntea lipit[ de geam Ana n-a auzit c[ s-a deschis u=a
i-a spus femeia cu pieptul bandajat. S-a ]ntors =i a v[zut-o pe copila
vecin[ st`nd cu spatele proptit de u=[. Are fa\a ro=ie, respir[ des.
Ce-i? Ce s-a ]nt]mplat? Feti\a tace, cu b[rbia-n piept =i cu mìnile
la spate.
Ai alergat? Te-a fug[rit cineva?
Nu.
Atunci ce s-a ]nt`mplat?
Copila ofteaz[, ]ngaim[ ni=te cuvinte Ana nu le deslu=e=te,
prinde numai tonul =i o zbughe=te prin u=a ]ntredeschis[... S-a
sup[rat c[... stau de vorb[ cu altcineva?.. O s[-i treac[... =i se ]ntoarce
c[tre Ignat. El prive=te-n jos, g`rbov, parc[ l-ar fi certat cineva. }=i
fr[m`nt[ degetele ca un pu=tan venit prima dat[ la ]nt`lnire cu o
domni=oar[. Brusc Ana revede momentul c`nd... s-a rupt din mìnile
lui Petrea care mai ]n glum[, mai ]n serios o ]mpingea spre marginea
jocului ajutat de un veri=or de-al lui, unul cu o frez[ ca o coam[ de
cal... s-a rupt, a luat-o la fug[ ]n partea opus[... l-a z[rit ]ntre fl[c[i
pe Ignat, nalt, voinic... s-a repezit spre d`nsul, s-a ag[\at de bra\ul lui
cu lacrimi ]n ochi: nu m[ l[sa! ia-m[ cu tine... mi-i fric[... c`nd a ]n\eles
Ignat ce se ]nt`mpl[ cu fata cu care se =tiuse de bine, dar cu care ]n
ajun se certase =i hot[r`se c[ totul s-a terminat ]ntre ei... lumea
adunat[ la joc s-a desf[cut ]n dou[ l[s`nd o trecere larg[... atunci a
v[zut motocicleta cu ata= a lui Petrea... Petrea se ciond[nea cu verii
lui, c[ mai ap[ruse unul, apoi a dat s[ porneasc[ iar spre Ana, dar
v[z`nd-o lipit[ de Ignat, a ]nc[lecat pe motociclet[, a dat gaz =i a
luat-o din loc cu o vitez[ turbat[... Acum v[z`ndu-l pe omul ei a=a
ru=inos, a=a neajutorat, se mir[: cum de m-am b[gat atunci la d`nsul?
Pentru c[ l-a v[zut mare, nalt, un uria= =i... =i-a ]nchipuit c[ trebuie
s[ fie curajos, puternic, iar el... uite-l, ca un copil... I se face mil[,
cioc[ne=te cu degetele-n geam.
Ignat ]nal\[ capul.
Se privesc o vreme unul pe altul. Bag[ de seam[ c[ el =i-a luat
scurteica cea nou[, cu guler de astrahan. Deun[zi a venit ]n jachet[.
Ignat =i Ana 315
Era cald... Acum se las[ frig... Trebuie s[ mai cer o plapum[... Spunea
la radio... te pomene=ti c[ la noapte ninge... Dar v[d c[ n-are nimic
]n mìni... Poate are vreo leg[turic[, dar a aninat-o ]n vreo creang[...
Ai adus p[pu=a?
Ce?! nu ]n\elege Ignat: ce s[ fac? Vorbe=te rar, ating`nd geamul
cu buzele:
P[-pu-=a... Ai uitat?
Ah da: p[pu=a, repet[ Ignat vinovat. N-am uitat. Am fost la
magazin.. Am f[cut comand[: s[-mi aduc[ una mare, frumoas[.
S[ vorbeasc[!
Da, s[ zic[: ma-ma, ma-ma! Ignat z`mbe=te. Ana se ]mbujoreaz[
la fa\[.
L-a rugat s[-i aduc[ o p[pu=[ pentru copila cu care s-a ]mprietenit
aici, la spital... +edea odat[ Ana pe pat =i ]mpletea. Vine feti\a =i zice:
ce ]mplete=ti, li\[ Ano? Ciorapi. Dar de ce-s a=a de mititei?
P[i... pentru un copil mic... S-a uitat copila ]mprejur, =i-a purtat m`na
pe muchea noptierei ca o b[tr`n[ care chibzuie=te cum s[ duc[ vorba
mai departe =i zice: mata n-ai nici un copil mic... vrei s[ ai, dar n-ai...
apoi, pe g`nduri: a=a-i de greu de tr[it c`nd n-ai nici un copil... Anei
]i d[dur[ lacrimile. O cuprinse =i-i str`nse c[p=orul la piept: las-c[-i
spun lui b[rbatu-meu s[-l aduc[... copilul... ca s[-l vezi =i tu... St[tu
copila c`t st[tu la pieptul ei, se desprinse =i, a=ez`ndu-se al[turi, zise
dup[ o lung[ t[cere, cu ochii la geam: nu fi nec[jit[, li\[ Ano... iac[,
cic[, erau odat[ un om =i o femeie =i, tot a=a, n-aveau copii... le era
ur`t la am`ndoi singuri ]n casa lor, ]nc`t de la o vreme femeia nu mai
poate =i zice: m[i omule, f[ ce-i face, du-te-n lume =i s[ nu te ]ntorci
acas[ f[r[ copil... s-a speriat omul: dar cum vine asta, femeie-h[i! s[
fur copilul altora? pentru asta or s[ ne sp`nzure pe am`ndoi!.. dac[
mai bine a=a, zise copila =i deodat[ ]=i lu[ de seam[ =i ]ntoarse
povestea pe loc: femeia n-a zis s[ aduc[ copil de furat, i-a spus c[
orice vietate ]nt`lne=te ]ntì ]n cale, fie m`\[, c[\el, arici, purcel, coco=,
vi\el s-o ieie =i s-o aduc[ acas[ =i acela s[ fie copilul lor... feti\a
z`mbi: a=a vine povestea! apoi clipi =treng[re=te, slobozind sc`ntei
de sub gene: a pornit omul prin lume, merge el c`t merge pe drum =i
numai iaca ajunge din urm[ pe un b[ie\el de vreo =ase-=apte ani=ori...
]mbr[cat ]n pantaloni alba=tri, palton ro=u =i cu scufi\[ galben[ pe
cap... b[iete, b[ie\ele, zice foarte ]mbucurat: un te duci tu oare?
unde m-or duce ochii, r[spunse b[ie\elul... Cum a=a: n-ai cas[? n-ai
p[rin\i? N-am pe nimeni, zice b[ie\elul, dar nu se uit[ spre om,
numai trage cu coada ochiului... merg ei mai departe: b[ie\elul p[=e=te
repede, omul abia se \ine de d`nsul... +i unde, m[ rog, te-ai pornit
acuma dac[ nu-i secret? M[ duc pe lume, am auzit c[ sunt ni=te
case unde-i bine =i vesel, sunt copii mul\i =i ai cu cine te juca, juc[rii
fel de fel... Asta, a priceput Ana, era povestea ei, a copilei: mam[-sa
murise, tat[l ocupat, venea la spital numai bunica =i ]nc[ rar de tot,
c[ suferea de picioare... ea-=i pusese-n g`nd s[ se duc[ la orfelinat,
pentru c[ auzise cine =tie cum c[ tat[-s[u vrea s[-i aduc[ alt[ mam[
=i nu vroia s[-i spun[ mam[ altei femei... v[z`nd-o pe Ana dus[ pe
g`nduri, ]i vorbi la ureche, ]n =oapt[: s-a dus b[ie\elul cu omul la
d`nsul acas[ =i c`nd au ajuns la femeia lui, tare s-a mai bucurat... iar
c`nd s-au uitat mai bine, li\[ Ano, era o feti\[... Ana izbucni ]ntr-un
r`s nervos, cu lacrimi, o cuprinse iar la piept =i-i =opti: a=a, draga
mea, a=a-i soarta noastr[, a femeilor pe lumea asta...
Ce m[n`nci? Pe la mama te mai duci?
Ce se nimere=te. G[tesc din c`nd ]n c`nd c`te-o fiertur[... Mai
mult la cantin[ m[n`nc, la lucru...
N-a auzit partea a doua a ]ntreb[rii? Ana a ]ntrebat dac[ se duce
la mama ei. Ignat ]=i aduce aminte de datoria ce-aveau a o ]ntoarce
lui tata Iosub... Adun[ ban la ban... R[m`ne uneori =i face c`te o
jum[tate de norm[ ori chiar o norm[ ]ntreag[ pe deasupra. +i ea
str`ngea banul cu =apte noduri. Dar iat[ a nimerit ]n spital, e a patra
lun[... Pentru buletin nu i-au dat, nu-i clar ceva cu stagiul de munc[...
A trecut tata Iosub de c`teva ori trimis de muieri ori din ini\iativa
lui? ca s[-i aduc[ aminte de sum[... Ignat se f[cea a nu ]n\elege,
p`n[ odat[ ]l r[zbe=te =i-i spune: v`nd vinul =i-\i ]ntorc... am f[cute
vreo patruzeci de vedre...
Ignat =i Ana 317
Ai mei au trecut pe la tine, mama =i cu tata? |i-au spus? Ana

poart[ palma pe geamul aburit.
Poate-au fost, dar nu eram acas[...
S-au dus t`rziu de aici... +i mai aveau o trebuin\[ ]n ora=...
I-au cerut adresa doctori\ei Marieta: aici, la ora=. Ziceau c[ au o
vorb[ cu doctori\a. Adresa exact[ Ana n-o =tie, poate o v[d ]n sat...
Atunci mama a zis c[ vrea s-o roage poate o scoate pe Ana mai degrab[
din spital, =i dac[ o scoate, s[ vie acas[, drept la d`n=ii nu mai are
ce c[uta la casa de la =osea...
Da... mi-a spus Guli\[ c[ m-a c[utat cineva. Credeam c[ a fost
tata Iosub, cu datoria... }=i mu=c[ limba: na! c[ am tr`ntit-o. Ana n-a
prins ultimul cuv`nt. St[ cu degetele r[sfirate pe geam. Ochii i s-au
f[cut mari, neobi=nuit de mari, =i-n ei plutesc nourii de pe cer, tremu-
r[ copacii sub\iri, desfrunzi\i...
Te-am visat ast[ noapte... Ana ]i poveste=te totdeauna visele;
se uit[ peste capul lui =i-i poveste=te: se f[cea c[ veneam am`ndoi
din gr[dini, pe c[rare... Eu m[ ca\[r pe mal ]n sus, apuc`ndu-m[ cu
mìnile de muchiile pietrelor. M[ uit ]n urm[, te v[d g`fìnd =i r`d.
Iar tu: fugi! iac-a=a mereu fugi de mine... M[ ]ntorc, te iau de m`n[
=i prindem a urca am`ndoi... Ia te uit[, zic: casa noastr[! C`\iva oameni
se suiser[ pe acoperi= =i scoteau \igla. O scoteau =i ]i d[deau drumu-n
jos pe ni=te sc`nduri puse ]nclinat la strea=in[... Ce face\i? Cine v-a
dat voie? Vreau s[ m[ reped spre ei, dar m[ ]ntorc spre tine =i te
]nh[\ de m`n[: tu, omule, ce stai? ne d[r`m[ casa, nu vezi? Cum
o d[r`m[? zici tu: n-o d[r`m[ nimeni... Al\i c`\iva b[teau cu r[ngile
]n perete, scoteau pietrele =i le aruncau la o parte... +i pere\ii desfac!
ori nu vezi, Ignate? Te-ai uitat la mine =i ai zis: taci, An[, c[ asta nu-i
casa noastr[! Cum: nu-i casa noastr[? De amu nici casa nu \i-o
cuno=ti? c[ doar am`ndoi am f[cut-o, am`ndoi am ridicat-o, cu
m`nu\ele noastre...
Ascult[ Ignat =i-=i aminte=te seara c`nd, ]ntors de la munc[, a g[sit-o
st`nd cu spatele la sob[, a vrut s-o m`ngìe, ea s-a ferit =i a \ipat
cuv`ntul acela... }ntinde m`na spre obrazul ei, spre fruntea neted[ =i
curat[ =i frumoas[ ca d[ltuit[ ]n marmor[, dar degetele se opresc...

z`mbe=te =i r[m`ne cu degetele pe geam, peste degetele Anei r[=chirate
din cealalt[ parte. Ea clipe=te din ochi, ca de=teptat[ din somn a
v[zut chiar l`ng[ ochi degetele lui mari, groase, voinice, cu b[t[turi
=i zg`rieturi b[tute cu praf de piatr[ =i unghiile cornoase, cea de la
inelar cr[pat[ la v`rf =i prinde a purta palma peste degetele lui,
r[spunz`nd la chemare... Le simte parc[ asprimea, c[ldura...
Z`mbe=te.
Ignat z`mbe=te =i el.
Faci focul seara?
A=a... o dat[ la dou[, trei zile... V[z`nd c[ Ana se ]ncrunt[,
adaug[: dac[ nu-i frig. M[ ]nvelesc bine =i mi-i cald...
Vii t`rziu de la lucru?
Dup[ cum se-nt`mpl[. Azi am venit devreme. S-a stricat ma=ina
de t[iat =i...
|i-am spus s[ nu vii a=a des... Vezi: din cauza carantinei nu
po\i intra...
Mi-a picat o ma=in[, m-am suit =i...
Joi sau... miercuri i-a adus ceva de m`ncare. De data asta... C`nd
a urcat ]n cabin[ s-a g`ndit: trec pe la vreun magazin, ]n ora=, dar s-a
luat cu femeia aceea =i a uitat. +i-a adus iar aminte, dar era la poarta
spitalului =i ghereta de aici ]nchis[.
Auzi, Ignate: ai tu ceva la inim[... Ce s-a ]nt]mplat?
Eu?! tresare Ignat: n-am nimica.
E=ti, nu =tiu cum, ab[tut: te g`nde=ti ]n alt[ parte. Ce s-a
]nt`mplat.
Dar nu s-a-nt`mplat nimic, str`nge Ignat din umeri.
Ba s-a ]nt`mplat. C`nd ]\i povesteam visul, am observat c[ ai
ceva. Nu m[ ascultai atent ca de obicei.
Ei, nu te ascultam, vrea s[ fac[ Ignat pe =ugub[\ul. Ba te
ascultam numai urechi... Dar ai =i tu ni=te vise! Altceva mai frumos
nu po\i visa?
Ana se ]ntunec[ la fa\[ =i atunci ]i pare r[u de ce-a zis.
Ignat =i Ana 319
De fapt, visul t[u nu-i chiar a=a de aiurea cum pare. A trecut
azi inginerul pe la mine nu i-a zis pe nume, Ana a priceput despre
cine-i vorba. Venea din deal cu bri=ca =i m`nzul dup[ d`nsul. Mi-a
intrat ]n ograd[ =i mi-a f[cut r`s: a v[rsat ligheanul cu ap[ de ploaie
de sp[lat... m`nzul...
De ce-mi spune de m`nz, se g`nde=te Ana. Ce-i cu d`nsul azi?
Parc[ n-ar avea =ir la vorb[. Mereu cu g`ndu-n alt[ parte...
Doctori\a n-a mai fost?
Ignat r[m`ne cu gura c[scat[: ]ntrebarea l-a toropit, a=a de
nea=teptat[ a fost. Iat[, vas[zic[, ce avea ]n vedere c`nd zicea c[-s cu
g`ndurile-n alt[ parte.
N-a fost. S-a mutat mai aproape de lucrul ei...
De fapt, a trecut Marieta pe la d`nsul, =i el a c[utat-o de c`teva
ori, iar o dat[ a g[sit-o =i au venit ]mpreun[ acas[. De ce s[-i spun[?
S[-i strice inima? Nu b[nuia Ignat c[ doctori\a ]i vorbe=te Anei totul
=i c[ Ana =tie orice vorbuli\[ a lor.
Atunci c`nd a intrat ]n ograd[, ]n urma lui tata Iosub, Marieta venise
anume la Ignat. +tia c[-i singur. Nu se a=tepta s[-l g[seasc[ =i pe cel
b[tr`n ]l z[rise la Vitori\a, ]mpreun[ cu al\i c`\iva, sub =opron,
]mprejurul polobocului pus cu fundu-n sus. Era o zi de s[rb[toare, un
sf`nt cre=tinesc, i-a spus gazda... Avea nevoie s[ plece de urgen\[ la
ora=, a prins un p[rinte cu ma=ina, a repezit-o la =osea, l[s`nd-o la
poarta lui Ignat... Sta\i de vorb[? ]ntreb[ z`mbind sub\ire, ceea ce
vroia s[ ]nsemne: =tiu ce discuta\i... am auzit... dar nu v[ face\i nici o
grij[... Iaca, st[m, se b`lbì tata Iosub =i prinse a-=i freca nasul: st[m...
st[m... st[m... Ignat avu o tres[rire pl[cut[: at`ta timp n-ai c[lcat pe
aici... ai venit... }=i aminti vorba lor ]n c[su\a Ioanei, c`nd s-a a=ezat pe
patul ei, la picioare. De atunci n-a v[zut-o. S-a ]ndep[rtat de d`nsul.
De ce? A plecat de la Ioana. De ce? Nu =tia, dar b[nuia Ignat c[ exist[
o ]n\elegere ]ntre doctori\[, Ana =i... tata Iosub! Da, da... To\i =tiu ceva,
numai el, Ignat, habar n-are. De ce, dar, tocmai acum vine tata Iosub
=i-i spune c[ l-ar fi v[zut intr`nd ]n cas[, la doctori\[? C`nd o v[zu,
Ignat izbucni ]ntr-un r`s scurt, ciudat, apoi se ]ncrunt[... Straniu,
da? se adres[ doctori\a deodat[, =i c[tre tat[, =i c[tre fecior: a=a e c[

v[ pare straniu s[ m[ vede\i aici? Cum? De ce? ]ncerc[ Ignat s[-=i
descre\easc[ fruntea: dimpotriv[, v[ a=teptam! M[ a=tepta\i? Pe mine,
f[cu doctori\a plin[ de mirare: de unde putea\i =ti c[ voi trece pe aici?
Ei... eu... tata Iosub se b`lbì vr`nd s[ intre-n vorb[, dar nu reu=i.
Cum, adic[? Era convins c[ i-a v[zut acum zece minute pe am`ndoi
ie=ind din casa cum[trei =i vroia s[-i prind[... Ce mai =tiu bine s[ se
prefac[: nici usturoi n-au m`ncat, nici din gur[ nu le miroase. P`n[ la
urm[ zise: da... v[ a=teptam, adic[ el... el v[ a=tepta, c[ eu... eu v-am
v[zut la Vitori\a, dar nu m[ g`ndeam c[ veni\i ]ncoace. Zic: hai s[ trec
pe la Ignat, aveam o vorb[ cu d`nsul... Ignat: taman ]mi vorbea de
dumneata. De mine? Zicea c[... Hai, las[, Ignate, nu m[ mai
vinde =i tu... De ce, tat[? Eu te v`nd? Spun adev[rul. O a=teptam pe
dumneaei de bun[ seam[. De c`nd nu-i Ana acas[, nu mi-a c[lcat picior
de femeie pragul. C[tre doctori\[: ne-a\i uitat, sor[ Marieta. }mi pare
r[u. Mi-a\i luat nevasta, a\i dus-o la ora= =i amu nici nu vre\i s[ m[
=ti\i?.. Am trecut de c`teva ori, dar nu te-am g[sit: vii t`rziu acas[...
T`rziu... L[s[ Ignat c[ldarea de=art[ jos, veni la musafir[ =i se opri
]n fa\a ei. O privi drept ]n ochii mari, negri: dar pofti\i ]n cas[. Ce st[m
aici? Tata Iosub, imediat: da, da! pofti\i... ce sta\i afar[? M[ rog,
f[cu doctori\a ]ngust`ndu-=i ochii: mergem! Dup[ c`\iva pa=i, v[z`nd
c[ b[tr`nul nu-i urmeaz[: dar mata? Eu? se trase ]nd[r[t tata Iosub:
eu m-am dus... fug repejor la cum[tra, c[ m[ a=teapt[ amicii sub
=opron... Cine =tie c`t or fi stat de vorb[ atunci. C`nd a plecat Marieta
de la d`nsul, nici nu s-a sculat s-o conduc[ a=a l-a rugat ea. Dup[
aceea a adormit dus. A dormit somn greu =i ad`nc cum nu mai dormise
]n via\a lui. Peste vreun ceas =i jum[tate a venit Ana, parte pe jos, parte
cu ma=ina, ]n haine str[ine, de la spital. Fugise. A intrat ]n cas[ =i n-a
auzit-o era ca =i mort...
Hainele mi le-ai pus ]n lad[? ]ntreab[ Ana.
Hainele? Ignat bate din ochi: care haine? a, hainele... da, le-am
pus! Peste c`teva clipe ]n\elege ce l-a ]ntrebat =i-=i aminte=te c[ stau
]n tind[ cum le-a prins ]n cuier c`nd le-a adus de la spital.
Ignat =i Ana 321
Gherghinele n-ai uitat s[ le ]ngropi?

N-am uitat: le-am ]ngropat.
Adev[rat, le ]ngropase.
Ia seama, or s[-nghe\e.
Tii! se love=te Ignat muiere=te peste frunte: era s[ uit! |i-am
adus ni=te mere. Ana nu-l aude r[sun[ un zgomot la spatele ei, la
u=[. }ntoarce capul, crez`nd c[-i copila. Nu era ea. U=a ]ntredeschis[.
R[zbate g[l[gia de pe coridor. Trece cineva prin fa\a u=ii, nalt, greoi,
p[=ind ap[sat. Medicul-=ef? Ori paznicul de la poart[? Ce s[ caute
paznicul aici? Era chemat c`nd trebuia s[ urce ceva greu, peste seam[
de greu: apuca targa de un cap[t, de cel[lalt apucau dou[, chiar trei
infirmiere... Prima dat[ c`nd a venit aici cu doctori\a Marieta, l-a v[zut
st`nd ]n poart[ cu picioarele desf[cute =i cu mìnile ]mpreunate la
spate. P[rea un monument pus anume! A f[cut o plec[ciune d[tre
doctori\[ sco\`ndu-=i c[ciula dintr-o oaie se vede c[ o cunoa=te
bine! Ana i-a v[zut degetele butuc[noase cu unghii negre =i a sim\it
c-o trece rece prin =ira spin[riii... Dup[ ce a fost anun\at[ carantina,
o tot b[tea g`ndul s[ fug[... de fapt, g`ndul i-a venit mai nainte, pe
nea=teptate, ]n ziua c`nd a fost Marieta pe la d`nsa, au stat de vorb[
]ndelung, la plecare doctori\a s-a uitat la mijlocelul ei =i a zis: acum
sim\i ceva? e mai bine? Despre ce parte... mai bine? Despre
partea asta... nu-\i vine uneori s[ fugi acas[? S[ fug? o privi Ana
uluit[: cum s[ fug? Am zis =i eu! a=a, s[ ]nchizi ochii =i c`nd ]i vei
deschide iar[ s[ te pomene=ti ]n pat, l`ng[ b[rb[\el... n-ai a=a
dorin\[?... Ana ro=i =i ]ntoarse capul ]n alt[ parte... Dup[ ce s-a dus
doctori\a, a c[zut pe g`nduri =i s-a fr[m`ntat mult timp: de ce-a zis
a=a? de ce m-a ]ntrebat? nu cumva azi vrea s[ fac[ ceea ce =i-a pus ]n
g`nd? anume azi, de aceea a venit s[ m[ cerceteze, spre a se asigura...
Spre miezul nop\ii sim\i c[ focul din inim[ o frige at`t de tare ]nc`t
nu mai putu rezista: scoase de sub patul vecinei hainele pe care le
ochise de mult, se ]mbr[c[, deschise geamul nu era b[tut ]n cuie
cobor], se =upuri pe sub copaci =i tufari de fric[ s[ n-o simt[ uria=ul
din poart[, s[ri p`rleazul =i de acolo o \inu tot o fug[ p`n[ la =osea.
Fugea =i-=i zicea: sunt am`ndoi, acuma trebuie s[ fie ]mpreun[,

am`ndoi... =i-=i amintea fiece privire, fiece cuv`nt schimbat ]ntre
d`nsul =i doctori\[ pe toate le prinsese, pe toate =i le ]nsemnase,
pe toate =i le amintea...
Ignat scoate dintr-un buzunar un m[r avea buzunare ad`nci la
scurteic[! apoi ]nc[ unul =i le ridic[ spre geam.
|ine, zice z`mbind.
V[z`ndu-le mari =i ro=ii, Ana ]ncearc[ s[ z`mbeasc[, dar zgomotele
de pe coridor, bufniturile din salonul vecin ]i fac z`mbetul silit, nefiresc.
Ignat observ[ schimbarea: nu cumva se teme c[ au s-o certe c[ ia de
m`ncare de la unul de afar[, f[r[ voie? Cum ar lua dac[-i ]nchis[
fereastra? Ana, f[r[ s[-=i dea seama, ]ntinde m`na =i-mpunge cu dege-
tele-n geam. Ce-i cu d`nsa? Unde i-s g`ndurile? De ce tot trage cu
urechea spre fundul salonului?
Cine-i... ce-i acolo? Ignat arat[ cu privirea.
Nimeni... nimic, face Ana semn cu capul, dar... pa=ii, sunetele
de pe coridor, murmurul specific de spital o fac s[ ]n\eleag[ c[ s-a
]nt`mplat... ireparabilul! Zv`cne=te de jos, urc[ pe pervaz, trage un
c`rlig =i deschide gemule\ul de sus. Scoate o m`n[:
Arunc[-le!
O prive=te o clip[ uluit: picioarele ei ]n cipici de spital sunt acum
la nivelul ochilor, aproape de tot.
Stai c[ nu v[d nimic! strig[ Ana. Scoate =i capul afar[. Apoi
scoate =i cealalt[ m`n[, f[c`nd palmele co=ule\.
Hai, arunc[, ce stai? Surprinde privirea mirat[ a lui Ignat.
El \ine merele ]n mìnile-ntinse, privind la ea, ]n sus. C`nd ]=i d[
seama unde se uit[, Ana ro=e=te =i-=i str`nge poalele halatului ]ntre
genunchi.
C`nd ]\i d[ drumul acas[? V[zuse pe piciorul drept, mai sus de
genunchi, semnul roz ca un v`rf de secer[. Vii degrab[?
Peste vreo dou[-trei s[pt[m`ni.
De Anul Nou ai s[ fii acas[?
Cred c[... Doctorul zice c[ da.
Ignat =i Ana 323
Ignat arunc[ un m[r. C`nd ajunge la ]n`l\imea mìnilor, Ana

]nchide palmele =i-l prinde.
Frumoase mere! De unde le-ai luat? Se bucur[ ca o feti\[.
De la noi. Din livada noastr[.
De la noi? Din care pom? Nu \in minte s[ fac[ vreunul a=a
mere rumene.
Cel de pe Mal. }n col\, l`ng[ gard...
Aaa, face Ana din cap =i se p[le=te cu ceafa de cercevea. R`de:
arunc[-l =i pe cel[lalt!
Prinde-l!
Ana ]ntinde palmele, m[rul se love=te de primul, sare-ntr-o parte
=i cade.
|ine-l! \ip[ Ana speriat[. Ignat ]l prinde... Ce m-am speriat.
Era s[ se f[r`me... P[cat!
Ignat vrea s[-l mai arunce o dat[, dar Ana ]l opre=te:
Stai! Bag[ m[rul ei ]n s`n: acum arunc[! }l prinde =i pe acesta
=i-l bag[ ]n s`n. Mai ai?
Ignat scoate din cel[lalt buzunar alte dou[ mere mari, rumene.
Ana ]ntinde palmele =i-l prinde =i pe al treilea =i-n clipa aceasta r[sun[
un zgomot la spatele ei =i cineva strig`nd cu glas speriat. }=i trage
capul ]n[untru, uit`ndu-se spre u=[.
Ce-i cu tine? Ce s-a ]nt`mplat?
Copila st[ ]n u=a deschis[ =i prive=te la Ana cu ochii dilata\i, plini de
lacrimi. Vrea s[ spun[ ceva, dar nu e ]n stare i s-a pus un nod ]n g`t.
Ana coboar[ de pe pervaz =i, cobor`nd, arunc[ o privire spre Ignat: acum
ochii ei sunt m[ri\i, alarma\i... Da, =tie ce s-a ]nt`mplat, dar... nu vrea s[
cread[... Ignat nu-i vede dec`t mìnile ]ncle=tate: una pe muchea perva-
zului, alta pe col\ul patului. Prin geamul transpirat, pr[fuit deslu=e=te ]n
fund o mog`ldea\[ copila... }=i \ine broboada str`ns adunat[ sub b[rbie,
ca o b[tr`nic[. Pe la spatele ei, pe coridor, prin dreptul u=ii, trece un
b[rbat ]n negru, un uria= care ]ntunec[ pentru o clip[ tot cadrul u=ii.
Dup[ el lunec[ o targ[ lung[, peste care-i aruncat[ o p`nz[ alb[,
urm`nd c`teva infirmiere, ]n alb, care poart[ cel[lalt cap[t al t[rgii.
A murit! r[sun[ un \ip[t dincolo de fereastr[.

O voce at`t de stranie, p[truns[ de at`ta durere ]nc`t Ignat se
clatin[ c[r[mizile lunec[ una de pe alta =i cade la p[m`nt.
Ana a \ipat.
Iar \ip`nd s-a repezit spre u=[. Vru s[ fug[ ]n urma celei purtate
pe targ[. Ajung`nd la u=[ se opre=te, se apleac[, o cuprinde pe copil[
la piept, ]nfund`ndu-=i fa\a =i ochii ]n broboada ei...
Ignat ajunge la p`rleaz observase sp[rtura ]n gard pe c`nd umbla

prin fa\a ferestrelor =i se opre=te cuprins de-o tulburare dureroas[.
Ceea ce-a v[zut ]n cadrul u=ii, gestul disperat al Anei l-au zguduit...
Deodat[ ]l strig[ cineva: aude clar glasul l-a strigat pe nume! Vrea
s[ se uite-nd[r[t, dar... se re\ine... nu! nu m-a strigat nimeni... cine
avea s[ m[ strige? Nu avea dreptate: putea s[-l strige Ana. C`nd =i-a
luat r[mas bun, ea n-a spus un cuv`nt parc[-i ]ncle=tase f[lclie. A
]ncercat s-o ia cu altele pornind a-i dep[na o p[t[ranie din sat... Ea
st[tea la fereastr[ o vedea ]n profil =i privea spre col\ul salonului,
\in`nd ]ntre mìnile str`nse dinainte c[p=orul copilei.
Iar strig[tul.
Aaaa!...
Ignat calc[ pe r`ndul de pietre ce se mai \in, urc[ pe gard =i se
uit[ ]napoi: i se pare c[ vede flutur`nd o m`n[ ]ntr-o fereastr[. Ni=te
crengi ]i ]ncurc[ vederea. Se mut[ mai la dreapta acum se vede
bine fereastra.
Nimeni geamul de sus ]nchis.
Coboar[ ]n strad[ s[rind peste pietrele ]mpr[=tiate =i merge-n
ne=tire ]nainte. Dup[ o bucat[ de vreme ridic[ ochii =i observ[ c[ nu
cunoa=te locul. Ia aminte prin p[r\i, la case: nu pe aici am venit, am
trecut prin cealalt[ parte a cartierului... Vrea s-o ia ]nd[r[t, dar gardul
ce ]mprejmuie spitalul e lung spitalul ocup[ ]n marginea ora=ului
mai multe hectare, are blocuri multe, plasate la distan\[ a=a c[
poarta... Poarta o fi pe acolo, Ignat arat[ cu m`na: trebuie s-o iau
spre st`nga...
Ignat =i Ana 325
N-are timp s[ chibzuiasc[ trebuie s[ se gr[beasc[, se face sear[.

Traverseaz[ piezi= strada ]n pas alerg[tor, ajunge la col\ =i se
treze=te ]n fa\a unei gr[dini publice. S-a deschis pe nea=teptate ]n
fa\a lui larg[, cu arbori necunoscu\i ]n=ira\i de-a lungul aleilor ce
se ]nt`lneau una cu alta ]n unghiuri bizare. Prin ramurile desfrunzite
se ghice=te undeva continuarea ora=ului. De ]ndat[ ce trece prin poart[
un spa\iu gol marcat de doi mici st`lpi de piatr[, sus cu termina\ii
romboidale se pomene=te ]ntr-o alt[ lume.
}ncetine=te pasul.
De jur ]mprejur e lini=te, o lini=te moart[.
}nainteaz[ pe-o alee care ]l duce pe nesim\ite ]ntr-o parte =i abia
la cap[tul ei observ[ c[ s-a ab[tut de la direc\ia ce trebuia s-o urmeze.
Se ]ntoarce vr`nd s[ apuce pe alta, se r[zg`nde=te =i taie direct prin
arbu=tii de=i =i \epo=i, peste gazoanele ce-au mai p[strat din verdele
de var[ al ierbii.
Iese ]n alt[ alee pres[rat[ cu frunze ruginite pu\ine, rare, din
ce-au mai r[mas pe ramuri =i le-a rupt v`ntul de ast[ noapte. Ce pustie-
tate, se g`nde=te Ignat =i tresare: ]n fa\a lui, mai ]ncolo, vede un b[tr`n.
Parc[ ar fi r[s[rit din p[m`nt. St[ locului, nemi=cat, ]mbr[cat ]ntr-un
palton negru uzat, ]n ghete cu galo=i peste ele. Se sprijin[ ]ntr-un baston
lucios =i prive=te-n sus, cu capul r[sturnat ]ntr-un mod straniu... C`nd
ajunge mai aproape, b[tr`nul ]i aude pa=ii =i f[r[ a se ]ntoarce zice:
M[ uitam la soare... Unde s[ fie oare?
De unde soare dac[-s nouri? ]i r[spunde Ignat ]n g`nd =i cu voce
tare:
A apus de mult...
Da, da: a apus de mult...
Trece pe l`ng[ el, mai departe.
Peste vreo zece, dou[zeci de pa=i arunc[ o privire ]nd[r[t: b[tr`nul
tot mai st[ locului, dar acum are privirea cobor`t[ ]n p[m`nt. Poate-i
un orb =i s-ar fi cuvenit s[-l conduc... dar are bastonul... Orbii =tiu
drumul mai bine ca noi... Nu se r[t[cesc cum ne r[t[cim noi, ace=ti
cu ochii teferi...
Deodat[ ]l cuprinde frigul: trebuie s[-i dau zor! Vine o pal[ de

v`nt rece dintr-o coast[ =i vede zbur`nd prin fa\a ochilor ni=te
fulgu=ori... M[i, c[ vine amu= ninsoare!.. Dac[-i =i vremea... Se uit[-n
sl[vi, ca b[tr`nul de adineaori: nourii vine\ii =i apo=i se duc pe
deasupra lui gr[bi\i. De pe vale, dinspre marginea t`rgului departe
o fi de aici Nistrul? se aude iar sirena unui vapora=, poate c[-i tot
acela ce-a trecut pe l`ng[ satul lui... S-o fi re\inut pe undeva =i acum
se gr[be=te spre rada unde are a sta\iona p`n[ la prim[var[...
Gr[be=te pasul pe-o alee care trebuie s[-l scoat[ din gr[din[. Aleea
]l duce pe dup[ o gheret[ de r[coritoare =i ]nghe\at[ un lac[t mare,
]nv[l[tucit ]n h`rtie de carton =i legat cu o sfoar[ at`rn[ la u=[, fere-
strele sunt acoperite pe din[untru cu l[zi goale apoi ]=i schimb[
direc\ia. }i iese-n cale un plop care prin ]n[l\ime =i grosime ]ntrece pe
ceilal\i arbori a fost s[dit ]nainte de a fi fost plantat[ gr[dina? Pe
tulpin[ crestate nume, semne, inimi s[getate abia deslu=indu-se pe
coaja ]ntins[ ]n decursul anilor.
}n clipa urm[toare vede o scen[ care face s[-i r[sar[ un z`mbet
trist, blajin pe buze: un b[iat =i o fat[ =ed pe-o banc[ str`ns lipi\i
unul de altul, am`ndoi cu gulerele ridicate, cu mìnile la sub\ioara
celuilalt. B[iatul l[sat u=or c[tre fat[, ea =i-a pitit capul sub um[rul
lui, cu fa\a ]ntoars[. S-ar p[rea c[ stau a=a, nemi=ca\i, de c`nd lumea.
C`nd ajunge ]n dreptul lor, Ignat observ[ cu coada ochiului c[ fata
are buzele rotunjite, un pic ie=ite ]nainte, fa\a rotund[, mic[ o
pu=toaic[! B[iatul are fa\a lunguia\[, cu tr[s[turi cabaline =i un ]nceput
de musta\[ pe buza de sus. Fata chicote=te scurt. Dup[ ce trece mai
departe Ignat se dumere=te: crez`nd c[ vrea s[-l s[rute, b[iatul a ]ntins
buzele =i el, dar fata i-a suflat aburi calzi ]n ochi, a joac[, =i =i-a as-
cuns fa\a ]n fularul ce-i ]nconjura g`tul...
}=i aminte=te Ignat de noaptea c`nd a venit Ana acas[... Cum de
s-a pornit? Nu s-a temut? Au trecut dou[ luni =i jum[tate de atunci, a
fost la d`nsa la spital de at`tea ori, dar niciodat[ n-au luat vorba
despre noaptea aceea nici ea, nici el. Ceva ]i oprea, ceva nu-i l[sa...
ceva frumos =i dureros ]n acela=i timp... A adormit t`rziu de tot.
Ignat =i Ana 327
Doctori\a n-a stat dec`t vreo or[ dup[ plecarea lui tata Iosub. Au =ezut
am`ndoi pe pragul casei, ca de at`tea ori ]n trei. A poftit-o ]n cas[,
dar Marieta a refuzat. Atunci a adus un \oli=or =i l-a a=ternut. Nu-=i
mai aduce aminte despre ce-au vorbit mai mult au t[cut. Au t[cut
pentru c[ chiar dac[ erau numai ei doi, tot timpul li se p[rea c[ =i
Ana-i cu ei. Lui Ignat i se p[rea =i... ori de c`te ori ]ncerca s[-=i ]ntoarc[
g`ndul asupra ispititoarei doctori\e, chipul Anei se punea ]ntre ei...
Ea a sim\it ast[ team[ a lui venise cu g`ndul s[-l explice ce este el,
ce este Ana, ce sunt ei am`ndoi ]n ast[ lume... S[-l fac[ s[ ]n\eleag[,
pentru c[... avea ea fa\[ de Ignat o admira\ie aparte... Da, din clipa
c`nd a dat ochii cu el, cobor`nd din camion la =osea... A fost primul
om din satul unde fusese trimis[, primul pe care l-a v[zut... Se a=tepta
s[ g[seasc[ cine =tie ce fiin\e... +i c`nd colo apare ]n fa\a ei acest
uria= blajin, cu fa\[ luminoas[ =i de la primele cuvinte o cucere=te cu
vorba-i lini=tit[, odihnitoare... Odat[ noaptea instalat[ la b[bu\a de
peste =osea r`se de ea ]ns[=i: s[ =tii, feti\o, c[ te-ai amorezat de ursul
acesta... te-ai ]ndr[gostit lulea... +i Ignat, cum o v[zu prima dat[,
descoperi f[r[ s[ priceap[ de ce, c[ femeia aceasta face s[-i bat[ inima
mai altfel dec`t a b[tut de c`nd se \ine minte... +i iat[-i ei doi, numai
ei, =ez`nd pe pragul casei. Se ]ndesa ]ntunericul. Marieta nu mai
spunea c[ pleac[ trebuia s[ merg la ora=, iar mìne s[ m[ ]ntorc
dis-de-diminea\[, ca s[ nu ]nt`rzii la serviciu. }i d[du a ]n\elege c[ se
duce ]napoi, la gazd[, la Vitori\a, dar cum ]i vine cam departe, la un
moment dat r`se: a= putea s[ dorm la mama Ioana, a=ternutul a r[mas
cum era... Atunci Ignat mai ]n serios, mai ]n glum[ r`se: la urma ur-
mei po\i dormi la mine... adic[: la noi! Daaa? lungi ea ]ntr-un mod
ciudat cuv`ntul: =i nu \i-i team[ c[ afl[ cineva =i... ]i spune Anei?
Team[? De ce s[-mi fie? Nu e=ti mata sora Anei? Nu v-a\i legat de
surori? Surori? Doctori\a credea c[ el nu cunoa=te aceast[ ]n\ele-
gere ]i promisese Ana c[ o s[ r[m`n[ o tain[ a lor... Dar dac[ i-a
spus =i cealalt[ jum[tate a tainei? Dac[ el =tie =i de ]n\elegerea cea
mare, atunci? Ignat observ[ cum ]i str[lucir[ doctori\ei ochii ]n
]ntuneric =i-l trecu o dogoare pe la inim[. Cum =edea de-a st`nga lui,
cu genunchii cuprin=i cu bra\ele, el ]ntinse m`na =i i-o puse pe um[r.

Nici n-a tres[rit m[car, de parc[ de c`nd s-a a=ezat pe prag a=tepta
aceast[ atingere. Ignat vru s[ se scuze: e r[coare de acum... Ea ]i
r[spunse la fel, jum[tate ]n glum[, jum[tate serios: credeam c[-i foarte
grea m`na ta, dar uite ce u=oar[-i! La ]nceput nu ]n\elese ce-a avut ]n
vedere, abia t`rziu, dup[ ce-a plecat, iar el s-a zv`rcolit jum[tate de
noapte p`n[ s[ adoarm[, t`rziu a ]n\eles: a f[cut aluzie la palma ce i-a
dat-o Anei... }n clipa aceea ]ns[ n-a priceput, ci numai a sim\it c[-l
trec fiori prin trunchiul trupului, izbesc ]n inim[ fiorii, trec prin bra\e
=i iat[-l tremur`nd ca un b[ie\andru... Vru s[ zic[ ceva, ca atunci c`nd
st[tea pe marginea patului la Ioana, dar se sufoc[... Se aude cineva!
tres[ri Marieta ]ndep[rt`ndu-i m`na =i mut`ndu-se un pic. Trecem
]n cas[, vru s[ zic[ Ignat, dar nici de ast[ dat[ nu reu=i s[ articuleze
cuvintele. Cealalt[ m`n[ se ]ntinse =i ea s-o apropie, dar s-a ]nt`lnit
cu m`na ei Marieta s-a ridicat brusc ]n picioare =i s-a ferit r`z`nd...
Cu r`sul ei ]n urechi s-a zv`rcolit Ignat noaptea aceea... +i c`nd a
adormit t`rziu dup[ miezul nop\ii, n-a sim\it cum a intrat ]n cas[ =i
cum st[tea cineva ]nghenuncheat la patul lui, cu bra\ele ]ntinse spre
d`nsul, iar el dormea somn ad`nc =i nu auzea... Nu era chiar a=a tare
la somn Ignat, se trezea imediat dac[ se-nt`mpla s[-l cheme cineva
de la poart[ ori un vecin la gard... +i nici noaptea asta n-avea cum fi
altfel, mai ales c[ l[sase u=a descuiat[, =i nu c[ ar fi uitat, ci anume o
l[sase a=a... Da, ]i era indiferent, absolut indiferent! Ea plecase, el,
dup[ ce-a condus-o p`n[-n =osea, a venit =i s-a culcat, f[r[ s[ pun[
z[vorul... C`nd, ]n sf`r=it, adormi, ]=i aminti prin somn c[ nu ]ncuiase
=i-=i zise: ar trebui s[ m[ scol, s-o ]ncui, dar tot atunci se ]nfirip[ un
g`nd: dac[ se r[zg`nde=te =i se ]ntoarce? dac[ vine... s[ poat[ intra...
}ncepuse visul, era ]n vis de acum c`nd a auzit prin somn cum se
deschide u=a cu adev[rat, c`nd a venit Ana, t`rziu dup[ miezul nop\ii,
=i a ]n\eles c[ totu-i vis, da, numai vis, =i auzi u=a la camer[, auzi pa=i
pe podea =i se bucur[: ai venit... te-ai r[zg`ndit =i ai venit... S-ar fi
cuvenit s[ se ridice, s[ ]ntind[ bra\ele am`ndou[ spre ea, a=a cum
f[cuse c`nd =edeau pe prag, dar nu a fost ]n stare, parc[ ]i erau
Ignat =i Ana 329
paralizate bra\ele, ci numai se g`ndi: =tiu... cunosc ]n\elegerea

voastr[... vre\i s[ m[ pune\i la ]ncercare... crede\i c[ a mea este vina...
eu, eu... vre\i s[ m[ ]ncerca\i... am`ndou[... =i dac[ nu e adev[rat?..
dac[ ea e de vin[?.. dac[ ea nu poate s[ z[misleasc[... =i vei purcede
grea tu? tu?! atunci, atunci ce va fi?..
Ignat repede instinctiv mìnile ]nainte s[-=i apere ochii: ni=te
ramuri cu ghimpi ]l izbesc ]n fa\[ a intrat ]n ni=te tufari nal\i, \epo=i.
Se retrage c`\iva pa=i, mas`ndu-=i fa\a zg`riat[ ]l ustur[ obrazul
drept, un ochi prinde a-i l[crima...
}l apas[ cu nodurile degetelor =i-=i vede de drum.
Abia apuc[ a face c`\iva pa=i =i iat[ din cea\[ apare o poian[ verde,
iar ]n mijlocul ei o femeie. Aplecat[ u=or de mijloc, \ine de m`nu\e
un copil dolofan care tocmai ]ntinde picioru=ul st`ng ]ndoit din
genunchi ]nainte ]nva\[ s[ p[=easc[. N-a atins ]nc[ piciorul p[m`ntul,
copilul se clatin[ mai s[ cad[ =i mama ]l sprijin[ spun`ndu-i vorbe de
]ncurajare. B[ie\a=ul ]ntoarce fa\a ]n sus, c[tre maic[-sa, parc[ ar vrea
s[-i spun[: las c[ am eu ambi\ia mea, nu m[ pierd! Iar mama ]i
z`mbe=te fericit[ a=a ]i apare lui Ignat ]n clipa c`nd o vede printre
lacrimi: z`mbind fericit[... Nu l-a surprins deloc c[-i poiana verde
iarba tot verde r[m`ne =i sub z[pezi! nu l-a mirat nici faptul c[
mama =i copilul sunt goi, acum ie=i\i din ap[ =i porni\i spre locul unde-=i
l[saser[ hainele; l-a cutremurat ]ndeosebi g`ndul (ghimpii ce l-au
]n\epat s[ fi fost un avertisment anume?) c[ a mai v[zut c`ndva
aceast[ tulbur[toare scen[... Era tot o femeie purt`nd de mìni un
copil, =i tot a=a ]i z`mbea aplecat[ asupra lui... Ce import[ c[ sunt
am`ndoi cenu=ii =oldurile =i s`nii femeii-mame, bra\ele lungi,
sub\iri, delicate, mìnile scurte =i gr[sulii ale copilului. Da, nu-i dec`t
un grup statuar turnat ]n beton, plasat aici spre a ]nviora gr[dina... A
fost destul s[-i ias[ ]n fa\[ ca s[ se dezl[n\uie o furtun[ ]n sufletul
lui, destul acest mic imbold ca s[ r[bufneasc[ fr[m`nt[rile =i durerile
ce se adunaser[, risipind aparenta pace =i armonie ce se str[duise
din r[sputeri s[ =i-o men\in[... A fost ca un =oc: un om mai slab de
fire ar fi pornit s[ pl`ng[, unul ]nr[it s-ar fi r[corit printr-o ]njur[tur[.
Ignat o simte ]n felul lui: ]l trec furnici prin spate =i i se ]nmoaie

genunchii. St[ c`teva secunde locului, cu ochii la miraculoasa statuie
(de altfel, foarte banal[: bra\ele mamei =i m`nu\ele copilului aveau
cr[p[turi), apoi face un ocol mare =i o prive=te dintr-o parte. Trece
dincolo =i iar o cerceteaz[ din priviri. Are certitudinea c[, dac[ se d[
s-o vad[ de mai aproape ori o atinge cu un deget, tot farmecul primei
impresii o s[ se risipeasc[! P[=e=te mai departe, dar lucru straniu!
privirea ]i r[m`ne fixat[ asupra sexului b[ie\a=ului... Pe c`nd
g`ndurile, fiin\a lui este ]ntoars[ c[tre d`nsa, c[tre Ana: vezi? asta tu
e=ti!.. de at`tea ori te-am v[zut a=a ]n visele mele... credeai c[ numai
tu visezi nop\ile? eu visez =i ziua... poate c[ nici nu exist[ ]n realitate
ceea ce visez eu?.. +i-i aude glasul: hai, acum las[, gr[be=te-te c[-i
sear[... du-te mai repede acas[ c[ te prinde noaptea pe drumuri... ce
te ui\i la femeia asta ori nu vezi c[-i goal[? dar nu stau... =i nu m[
uit la d`nsa la copil m[ uitam... uite c[ m[ duc...
Cu aceste cuvinte: m[ duc... m[ duc... m[ duc... se vede c[lc`nd
pe pietrele caldar`mului ca s[ traverseze strada... C`nd? cum am ie=it
din gr[din[?.. Iat[-l de acum la mijlocul str[zii merge g`rbovit,
ap[sat de g`nduri =i prin fa\a lui zboar[ cu vitez[ nebun[ un cami-
on. C`t pe ce era s[-l ating[ =i s[-l doboare. Se duce mai departe
l[s`nd ]n urm[ r`gìtura =oferului: boule!
Se opre=te-n loc, ]ncremenit.
C`t s[ fi stat a=a, f[r[ de sine, ]n mijlocul str[zii, nu se =tie. C`nd
]=i revine, vede din st`nga un =ir de ma=ini, alt =ir de ma=ini din
dreapta toate claxoneaz[ desigur, dar el nu le aude. O umbr[ de
om vine, ]l ia de m`n[ =i-l trece pe cel[lalt trotuar... Dincolo, dup[
ce-=i revine de-a binelea, se uit[ =i vede gr[dina de unde-a ie=it.
Camioanele s-au dus ]n drumul lor, strada e pustie =i el, ]n sf`r=it, ]=i
d[ seama c[ i s-a ]nt`mplat ceva ceea ce nu i se mai ]nt`mplase
niciodat[ ceva de ne]n\eles, de nep[truns.
Ia uite, comèdie... Z[u, comèdie!
}=i bate Ignat cu=ma de genunchi p`n[ acuma a \inut-o ]n m`n[,
de ce? o pune-n cap =i se duce mai departe.
Ignat =i Ana 331
Ia aminte prin p[r\i: trece printre un =ir de cop[cei =i ni=te case. I

se pare c[ prea a luat-o la dreapta trebuie s[ tai direct ca s[ ies la
strada care duce la =oseaua mea... Dar dac[ se r[t[ce=te iar[? Se
opre=te: ]n fa\[ se ]nal\[ un bloc cu cinci etaje. }mprejur se v[d gr[mezi
de moloz, resturi de materiale de construc\ie aruncate, iar la un cap[t,
]n fa\a unei u=i, c`\iva oameni dau jos dintr-un camion mobile, bulen-
dre fel de fel c[r`ndu-le ]n[untru. Se uit[ Ignat o vreme cum patru
hamali iau pe dedesubt cu ni=te centuri anume un dulap enorm or
s[-l poat[ duce? deodat[ ]=i aminte=te c[ trebuie s[ se gr[beasc[
=i o ia iute pe dup[ bloc. Mai traverseaz[ o strad[ =i c`nd socoate c[
a ajuns la cea care o s[-l scoat[ unde are nevoie, iat[ c[ se pomene=te
]ntr-o stradel[ absolut necunoscut[.
Acum ]ncotro s[ apuce?
Stradela ]i taie calea ]n curmezi=.
}=i zice: las c[ o avea vreo ie=ire ]n cap[tul din dreapta, ]n alt[
strad[ mai mare, =i f[r[ a sta la g`nduri o ia ]ntr-acolo. Trece pe l`ng[
o cas[ joas[ acoperit[ cu olane vechi, cu ferestre av`nd obloane pe
din afar[; alta tot o c[z[tur[, dar lung[, cu etaj, vreun fost atelier,
magazie ori vreo moar[, cu pere\ii ie=i\i ca un burduhan. Dup[ ele se
deschide ]n dreapta o fund[tur[ =i-n cap[tul ei, la vreo sut[ de pa=i o
poart[ ]nalt[ de fier dat[-n verde. Din mers Ignat arunc[ o privire
]ntr-acolo =i era s[ treac[ mai departe, dar ceea ce vede ]l face s[ se
opreasc[: ]n fa\a por\ii, cu o m`n[ \in`ndu-se de o varg[ de fier st[ o
femeie ]n scurteic[ de velvet =i cu broboad[ galben[ pe cap. Plecat[ cum
st[, pare c[ s-ar uita la propriul picior scos pu\in ]nainte, cu care se
str[duie=te s[ mi=te ceva din loc, poate un lucru nev[zut de aici ori, poate,
s[ ]ncresteze ceva, vreun semn, pe p[m`nt, ca s[ dovedeasc[ ceva cuiva.
Da, al[turi, ]n dreapta ei, e o gheret[ cu=ca paznicului. Ziua de lucru
s-a terminat =i u=a gheretei e ]nchis[ ca =i poarta. De ce st[ femeia asta?
+i ce s[ fie aici: o fabric[? un atelier? Pe firma de sus e scris ceva, dar de
aici nu se poate deslu=i prea e oblic[ scrisoarea. Ignat nici nu ]ncearc[
femeia i-a captivat aten\ia! N-o cunoa=te, n-o =tie, dar atunci de ce s-a
oprit? De fapt, a trecut ]n drumul lui mai departe, dar la col\ s-a oprit:
l-a uimit ceva ciudat ]n felul cum st[ ea ]n fa\a por\ii. A=teapt[ s[ se
deschid[? Dar de ce se \ine cu m`na de varga por\ii: de fric[ s[ nu fie
alungat[ de acolo? Alungat[? Dar cine-ar putea s-o alunge?.. }n clipa
asta vede de partea cealalt[ un b[rbat care-i face semn cu m`na: du-te!
ce stai? du-te!.. Paznicul, se dumere=te Ignat. Femeia ridic[ brusc capul,
se ]ntoarce din tot trupul c[tre el =i, pun`nd =i cealalt[ m`n[ pe-o varg[,
]i r[spunde ceva de aici nu se aude, dar Ignat pricepe c[ i-a vorbit cu
mult foc... Nu, nu-i paznicul... Chiar acum din dreapta vine p[=ind greoi
un alt b[rbat, mai ]n v`rst[, cu o barb[ ro=cat[. Deschide poarta, las[
s[ ias[ un camion, apoi o ]nchide la loc =i se retrage spre cu=c[.
Cei doi r[m`n, fiecare de partea lui.
Lui Ignat nu-i vine s[ cread[ cele ce-a v[zut: a fost a=a ori n-a
fost? Poarta s-a deschis numai pentru c`teva clipe. Femeia s-a ferit =i
]n secundele c`t ie=ea camionul, ea s-a repezit s[ intre ]n[untru.
B[rbatul cu care vorbise, ]ns[, a ]mpins-o ]nd[r[t =i, odat[ cu ea, a
]nchis poarta. Dup[ care s-a ]ndep[rtat =i el.
Femeia ]l strig[: se auzi clar strig[tul ei.
Abia apuc`nd a se ]ndep[rta la vreo c`\iva pa=i b[rbatul se ]ntoarce
=i face cu m`na a lehamete: ce vrei? acum ce mai vrei? Femeia bag[
mìnile printre grilajul por\ii =i-l prinde de hain[, tr[g`ndu-l spre
d`nsa. Cum nu se a=tepta la un asemenea gest, b[rbatul ]i d[ m`nios
peste mìni desprinz`ndu-i-le de la piept. Femeia ]ntoarce capul printr-o
zv`cnire =i acum Ignat, v[z`ndu-i fa\a, o recunoa=te: ]i aceea care a
oprit la poarta lui... aceea c[reia i-a dat o cea=c[ de ap[... aceea cu
care-a venit ]mpreun[, cu ma=ina, la ora=...
Dar ce-i cu d`nsa: pl`nge?
Ori abia se st[p]ne=te s[ nu pl`ng[?
N-a schimbat Ignat cu d`nsa dec`t vreo dou[ vorbe: acolo, ]n sat,
=i aici c`nd l-a ]ntrebat... Da, asta-i fabrica de mobile... Dar b[rbatul
cine-i? De ce-=i vorbesc peste poart[? Ce femeie =i asta: c`nd a luat
cea=ca din m`na lui s[ bea, s-a ]ntors nu =tiu cum ]ntr-o parte... tot
drumul c`t au mers ]mpreun[, a t[cut, ba se tot ferea de d`nsul... iar
c`nd la o hurduc[tur[ li s-au atins =oldurile, i-a ]ntors o privire plin[
Ignat =i Ana 333
de ur[... Ia o am[r`t[-i, o ]ncr`ncenat[, Dumnezeu cu d`nsa, =i-a zis

Ignat: multe i se-nt`mpl[ omului pe lume... Uneori \i se face lehamete
=i de via\[ =i de toate... A cobor`t din ma=in[ =i nu s-a mai uitat ]napoi,
iar c`nd l-a ajuns ea din urm[ =i l-a ]ntrebat, i-a r[spuns rece, privind
]n alt[ parte... Acum ]nt`mplarea iar i-o scoate ]n cale. Ori poate-i
alta, nu-i aceea? ba pare s[ fie ea.
Porne=te Ignat spre poarta ]nalt[ de fier, dar se opre=te iar: ce-i cu
mine? ce amestec am eu ]n toat[ afacerea asta? =i cine mi-i ea: sor[?
cum[tr[?.. Ceva ]ns[ ]l ]mpinge de la spate s[ se dea mai aproape:
poate aude ce vorbesc cei doi... m[car s[ se-ncredin\eze c[ anume ea
este... C`nd se apropie, femeia cu batic galben odat[ se ]ntoarce cu
spatele spre d`nsul: m-a v[zut c[ vin? m-a recunoscut =i ea... Acum
s[ vezi, ]l cuprinde un fel de ciud[: are =i draci ]ntr-]nsa... o fi lucrat
=i ea aici, s-a ajuns cu vreunul =i... amu vine iar la d`nsul, iar el nici
nu vrea s-o =tie!.. Mie ce-mi pas[?
Ignat se ]ntoarce, cote=te dup[ col\ =i-=i vede de drum: c[ prost
mai sunt, z[u! dac[ m-ar vedea Ana c[ am luat-o h[isa? Fa\a-i ia foc
numai c`t se g`nde=te ce i-ar spune Ana...
Gr[be=te pasul =i peste vreo dou[zeci de minute iese la =osea.
Ora=ul ]=i aprinde luminile.
De aici, din deal, \i se arat[ p`n[ departe malul Nistrului. }ntr-un
loc, pe chei, se vede apa str[lucind un =ir de becuri alungite, ca
ni=te crest[turi luminiscente, joac[ ]n oglinda rùlui.
St[ c`t st[ la ie=irea din ora=, apoi o ia ]n sus, cu g`ndul s[ a=tepte
la intersec\ia cu =oseaua ce vine de la Elevator: acolo urci mai repede.
Se opre=te l`ng[ un st`lp telegrafic. De pe c`mp sufl[ un v`nt rece,
p[trunz[tor, aduc`nd aer ]nghe\at: m[ tem c[ a nins ]n Sus... }=i
aminte=te Ignat de fulgii ce-au zburat prin fa\a parbrizului c`nd venea
cu femeia aceea ]ncoace... Iar mi-am amintit! se ceart[ Ignat pe sine
]nsu=i =i pe loc hot[r[=te s[ nu se mai g`ndeasc[ la d`nsa... Mai bine
s[ m[ iau cu ale mele... c[ femeia aceea parc[ l-a deocheat, l-a
fermecat, =i toate de la cea=c[ au ]nceput... Ei, fermecat! face el sup[rat:
ce fel de farmece? ia ni=te n[luciri de om singuratic... farmece-nefarmece,
dar c`nd ai v[zut-o c[ urc[-n camion =i camionul porne=te, ai ie=it pe

u=[ =i ai strigat s[ te a=tepte, de ce? de ce! de ce- am zis c[ merg =i
eu... tot oprise ma=ina-n poarta mea... iar =oferul... =oferul luase o
c[ldare de ap[ de la tine, pentru care era obligat... nu obligat,
bre... i-am pl[tit drumul, ai uitat? nu asta vroiam s[ zic! ai pornit
la ora= a=a, dintr-odat[... cum: dintr-odat[? m-am pornit la femeie,
s-o v[d... dar \i-a spus s[ nu vii p`n[ cealalt[ s[pt[m`n[... nu
demult ai fost... =i maic[-sa a fost... n-aveai, la drept vorbind, nici o
treab[! cum: nici o treab[? dar Petrea? n-a fost azi... logodnicul ei
pe la mine! nu mi-a dat a ]n\elege c[ vor s[ ne d[r`me casa? casa?
ah, \i-ai amintit! acum \i-ai amintit de cas[ =i vrei s[ spui c[ pentru
asta te-ai dus la ora=: ca s[-i spui Anei... da, pentru asta! =i de
ce nu i-ai spus? cum: nu i-am spus? nu i-ai spus... ai uitat ce-ai
vorbit? nu... n-am uitat... ai dreptate: nu i-am spus... atunci
pentru ce te-ai dus? pentru ca... s[-i spun... despre cas[... pentru
asta.... prea repede ui\i... adu-\i aminte: c`nd ai ie=it ]n ograd[ =i
ai strigat c[tre =ofer s[ te a=tepte, nu te-ai g`ndit pentru ce te duci...
n-aveai nici un plan... a=a \i-a venit... s[ pleci... ai dreptate, a=a
mi-a venit: s[ plec! acum adu-\i aminte: n-a fost chiar a=a... c`nd
ai dus cea=ca ]n cas[ =i ai pus-o al[turi de cea=ca cealalt[, perechea
ei, deodat[ ai orbit de parc[ \i s-a v[rsat o ap[ pe dinaintea ochilor...
ce-ai sim\it?.. ce-ai v[zut prin cea\a aceea? dar s[ spui adev[rul!
m-a apucat o durere... aici... m-a r[sucit o dat[ a=a c[... mi-am zis:
dac[ nu ies imediat, atunci... dac[ nu ie=i s[ strigi s[ nu plece f[r[
tine dac[ r[m`n singur ]n cas[ atunci \i-ai aruncat haina pe
umeri, ai pus din mers c`teva mere domne=ti ]n buzunare... pentru
ce le-ai luat? ce aveai de g`nd cu ele? s[ le duc Anei Anei oare?
erai sigur c[ pentru d`nsa le-ai luat? pentru cine, dar? se va
vedea cum adic[: se va vedea? de acum s-a v[zut! i le-am dat Anei!
]n ultima clip[: era s[ ui\i dar n-am uitat ai dreptate, dar...
numai pe jum[tate de ce? vezi ce por\i ]n buzunare...
Ignat prive=te m`nios. Bag[ m`na ]ntr-un buzunar, d[ peste un
m[r. Apoi ]n cel[lalt acolo sunt alte dou[. Anei i-a dat trei... Tot
Ignat =i Ana 335
trei... Parte dreapt[: trei Anei, trei mie... }l scoate pe unul =i prinde a-l
ron\[i privind pe dup[ st`lp la =osea.
Peste vreo jum[tate de or[ trece o ma=in[. Ignat iese la marginea
=oselei, ridic[ m`na, dar nici m[car n-a ]ncetinit. Porne=te s[ umble:
]ncolo-]ncoace, ]ncolo-]ncoace... De-ar mai fi cineva, m-a= lua cu vorba
=i mi-ar mai trece de ur`t... Brusc luminile unui far ]l lumineaz[ din
spate arunc`ndu-i umbra de-a curmezi=ul =oselei p`n[ la perdeaua
de salc`mi din cealalt[ parte. Vine un camion dinspre Elevator. Fuge
la marginea celuilalt drum cu m`na ridicat[: acum am s[ am noroc...
camionul ]ncetine=te vr`nd parc[ s[ opreasc[ ]n dreptul lui, dar tot
atunci vireaz[ la st`nga =i o ia spre ora=.
Ptiu, dr[cia dracului! Ignat bag[ m`na la loc ]n buzunar: m[
tem c[ aici am s[-nnoptez...
Odat[, dup[ r[zboi, l-a luat maic[-sa la t`rg s[-i cumpere ceva
]nc[l\[minte c[ venea toamna =i n-avea cu ce merge la =coal[. S-au
dus dis-de-diminea\[, pe jos. Toat[ ziua au umblat, au obosit, seara
]napoi. Au ie=it la =osea poate le pic[ o ma=in[. Mai erau oameni:
din satul lor, din sate mai ]ndep[rtate. A=teptau l`ng[ c[su\a paznicului
de la bariera c[ii ferate, era un bec la st`lp, b[tea lumina =i se vedea...
}ncolo, la ]ntuneric, puteau s[ te cure\e de ce mai aveai se f[ceau
t`lh[rii, jafuri, ba =i omoruri la drumul mare... S-au a=ezat sub salc`mi,
p[m`ntul cald peste zi, ca vara... Nici n-a b[gat de seam[ cum l-a
cuprins somnul. A adormit cu capul pe traista ]n care-=i avea bocancii
=i ce mai cump[raser[... Deodat[ se treze=te: d[ cu m`na nu-i trais-
ta... M-au pr[dat! S[ri\i!.. ceilal\i prind a r`de. El... mai s[-i crape
inima-n piept... C`nd se uit[, traista ]n poal[ la mama ori el, prin
somn, se mutase de pe d`nsa, ori careva vr`nd s[ fac[ o glum[ i-a
scos-o de sub cap, mama a v[zut =i a luat-o...
Se aude sc`r\ìt de ro\i.
O c[ru\[? De unde c[ru\e pe aici?
}=i ]ncordeaz[ privirea =i vede mi=c`ndu-se din vale ceva negru:
sc`r\, sc`r\... Pare s[ fie o c[ru\[, dar de ce-i c`t o cas[? Ajunge-n
dreptul lui =i atunci ]=i d[ seama c[ nu-i o c[ru\[, e o haraba. O haraba
]nc[rcat[ cu stuf. Cum lunec[ prin fa\a lui, mald[rii fo=nesc, v`rfurile
spicelor se leag[n[ la capete, iar caii tr[g`nd la deal se ]nchin[
drumului. Dar... unde-i omul? Cum: unde? Sus pe stuf! Ignat se
apleac[ nu se vede omul. Poate-i de cealalt[ parte, duce caii de
frù... Dup[ ce trece harabaua ceva mai departe, vede venind o umbr[
din urm[: ia uite, caii merg singuri... el se \ine la dos s[ nu-l sparg[
v`ntul... fumeaz[, se vede lic[rind jeraticul... ce-ar fi s[-i cer o \igar[,
m-a= mai ]nc[lzi =i eu... A=a ]=i zice Ignat, vorbind cu sine ]nsu=i, de=i
nu fumeaz[: a gustat mahorc[ la armat[, dar de atunci n-a mai pus
\igara-n gur[.
Tot acum izbucnesc dinspre ora= dou[ lumini puternice. O ma=in[!
}i departe ]nc[, dar farurile bat =oseaua p`n[ h[t ]n deal. Se uit[ Ig-
nat dup[ harabaua cu stuf era s[ alerge s[-l ]ntrebe pe om: unde
merge, poate-i din satul lui, dar se r[zg`nde=te c`nd ajung cu
d`nsul?..
Farurile dinspre ora= ba se apropie, ba parc[ stau pe loc. S-o fi ]nchis
bariera. Ignat ascult[: nu se aude nici un tren. Ori ]i departe?..
Sc`r\ìtul ro\ilor e tot mai slab. Ascult[ Ignat =i are impresia c[ ar fi
]ntr-o pustietate. Numai ]n v`rfurile salc`milor sun[ v`ntul. V`ntul =i
sc`r\ìtul ro\ilor ce se ]ndep[rteaz[.
Prinde a trop[i pe loc. Tu=e=te de c`teva ori: poate este careva pe
aproape, poate vine cineva, doar n-oi fi singur... Hei, este careva pe
aici?
Se ]ntoarce =i porne=te spre st`lpul lui.
Lumina farurilor izbucne=te cu at`ta putere ]nc`t i se pare c[
ma=ina s-a apropiat pe nesim\ite =i-i acum la spatele lui. Se suce=te
c[tre ea, dar lumina brusc dispare =i totul ]mprejur se cufund[ ]n
]ntuneric.
Acuma-i pare r[u c[ n-a pornit cu omul cu stuful... Cine =tie c`t
am s[ stau aici! Dar... se aude ceva. Trage cu urechea: ni=te pa=i dinspre
ora=. Se z[re=te apropiindu-se cineva pe c[rarea de sub copaci. Ignat
se lipe=te de st`lp. La ]nceput pare a fi un copil, dar c`nd vine mai
aproape vede c[-i o feti=can[... o femeie m[run\ic[ la trup.
Ignat =i Ana 337
Se opre=te mai ]ncolo, cu mìnile dinainte, v`r`te-n m`neci. O vede

c[ s-a ]ntors cu fa\a spre ora= nu m-a observat! =i tu=e=te. Femeia
nu-i d[ nici o aten\ie. Atunci porne=te iar s[ umble ]ncolo =i ]ncoace.
Face vreo trei tururi =i se opre=te. Nici de data asta femeia nu d[ glas.
Din contra: c`nd Ignat ]ncearc[ s[ lege vorb[ cu d`nsa, se mut[ ceva
mai ]ncolo. Dac[-i a=a, Ignat se retrage la st`lpul lui: aici, cel pu\in,
nu sufl[ v`ntul.
Dup[ vreun sfert de or[ de a=teptare zadarnic[ femeia se mi=c[
din locul ei, vine =i, parc[ acum l-ar fi observat, ]i d[ «bun[ vremea»
=i zice:
De mult a=tepta\i?
De multi=or, se bucur[ Ignat c[, ]n sf`r=it, a deschis =i ea gura:
de vreun ceas, poate mai bine.
Nu-s ma=ini?
Nu-s. Dar unde merge\i?
Nici n-a auzit ]ntrebarea. Se ]ntoarce c[tre ora= =i porne=te ]nd[r[t.
Ajunge la locul unde st[tuse mai nainte =i se opre=te tot a=a, cu mìnile
b[gate-n m`neci... Ia ce femeie =i asta! O ]ntrebi =i nu-\i r[spunde...
c`nd te apropii, se fere=te... Ignat se simte ofensat! Se desprinde de st`lp
=i dinadins se d[ mai departe: s[ stea singur[ dac[ a=a-i place! Femeia
st[ c`t st[ pe loc, apoi se mut[ ea mai aproape de d`nsul... S[ vezi c[ nu
i-i totuna!.. C`nd se uit[ mai bine josu\[ de stat, ]ndesat[... pare c[...
am mai v[zut-o! Da, =i glasul, anume glasul: vorbe=te ]ncet, vinovat[
parc[ de ceva... l-am mai auzit... unde? c`nd? Se apropie =i zice:
Nu =tiu de ce... ori mi se pare... c[ v[ cunosc... v-am v[zut un-
deva... Femeia r[spicat:
Am venit ]mpreun[ la ora=. }nc[ mi-ai dat o cea=c[ de ap[ c`nd
s-a oprit ma=ina la poarta matale...
Ignat r[m`ne tr[snit: vas[zic[, m-a recunoscut dindat[ =i... a t[cut?
vas[zic[ ]i femeia aceea? ia te uit[ minune!.. G`ndurile pornesc a se
]nv`rteji prin capul lui. }ntuneric, nu-i vede fa\a, dar parc[ ar fi lumin[
ca ziua, a=a de clar i se arat[ chipul ei. De ce? Pentru ce? C[ =i acum
st[ tot ]ntoars[ ]ntr-o parte fa\[ de d`nsul. S[ n-o vad[? +i dac-o vede?
Ce se-nt`mpl[?.. Iaca m[ ]ntorc =i eu ]n alt[ parte... M[ uit ]n alt[ parte...

N-are dec`t s[ tac[ dac[ nu vrea s[ r[spund[. El tot are s-o ]ntrebe:
Dar unde merge\i?
Eu? Acas[. +i nume=te satul care-i cu vreo dou[zeci de kilometri
pe =osea mai sus dec`t satul lui Ignat.
G`ndeam c[ sunte\i de aici din ora=...
Hm! ]ncearc[ a r`de pe ]ntuneric femeia amuzat[ de ]ntrebarea
lui copil[reasc[: ea =i din ora=!
At`t =i Ignat ]n\elege c[ alte am[nunte: de ce-a venit, ce-a f[cut
aici n-are s[-i dea =i ar fi bine s[ tac[, s[ n-o iscodeasc[. Peste o
vreme prinde a bate din t[lpi, Ignat ]=i aminte=te de ]nc[l\[rile ei...
cum a cobor`t din cabin[, ]ntì un picior... =i se ]nvesele=te, dar tot ]i
vine s-o c[ineze c[ a pornit a=a la drum.
Ai s[-nghe\i ]n sandalele iestea.
Hm, s[ ]nghe\! Mare pagub[ dac[ am s[ ]nghe\.
Iaca na! De ce vorbe=ti a=a? Mai bine ai umbla oleac[, p`n[
vine vreo ma=in[. Dac[ stai locului, ]n\epene=ti. S-a l[sat frig. Mi-i s[
nu ning[ noaptea asta...
D-apoi de cu zi c`nd veneam a =i prins a fulgui.
Da, da! Ignat ]i bucuros c[ vorba ]ncepe s[ se lege. Ori se bu-
cur[ c[ el =i femeia asta mai mult necunoscut[ dec`t cunoscut[ au
amintiri comune... C`nd mergeam ]n ma=in[ a=a-ia zburau fulgii prin
fa\[. +oferul cela din satul matale era?
Nu, venea de mai departe... S[ vezi cum a oprit. Eu a=teptam
la =osea. Cum vedeam o ma=in[, de departe ridicam m`na. Dar nu
opreau, se duceau ca v`ntul. Dac[ v[d c[ nu opre=te nici una, zic: ce
s[ fac? ia s[ nu ridic m`na, s[ stau a=a pe margine. +i cum n-am
ridicat m`na, ma=ina a oprit =i m-a luat. Vezi cum se-nt`mpl[ uneori?
Se vede c[ tot a=a... se stricase la motor ceva...
Nu, c[ am mers repede... Numai c`nd s[ ajungem la satul
matale, a prins a tu=i nu =tiu ce...
Pe nesim\ite Ignat se mut[ mai aproape, str[duindu-se s[-i vad[
fa\a, parc[ ar fi cu putin\[ s-o vad[ pe ]ntuneric. C`nd ]l vede a=a
Ignat =i Ana 339
aproape de d`nsa, femeia, ]n g`ndul ei: uite-l, crede c[ dac[ i-am

spus o vorb[, dou[, poate s[ se bage peste mine! +i se fere=te
duc`ndu-se iar la locul unde st[tuse prima dat[. Asta-i culmea: Ignat
nu mai poate s-o rabde. Pe loc se ]ntoarce: mie ce-mi pas[? +i apoi...
mai =tii cine-o fi fost insul? Se g`ndi ]n acela=i timp: =i la =oferul care-a
adus-o de peste deal, dar =i la b[rbatul ro=cat cu care s-a certat la
poart[ ]nalt[ de fier, ]n ora=. Cum l-a prins de hain[, printre vergi...
+i el: cum i-a dat peste m`n[... Simte sup[rare, dar... =i mil[ fa\[ de
d`nsa... De ce-a venit aici? De ce nu s-a oprit la barier[?
Auzi? zice ]ntr-un t`rziu f[r[ a se g`ndi dac[ o s[-l aud[ ori ba:
a trecut dinioarea o c[ru\[ cu stuh pe aici.
A=teapt[ c`t a=teapt[ s[ vad[: l-a auzit? Ea tace. Dac[ tace tac[!
M[ g`ndesc: oare cine mai acoper[ amu casele cu stuh? Ori ce
alta s[ fac[ cu d`nsul?
Nici un r[spuns. }n vremea asta v`ntul aduce din deal sc`r\ìt de
ro\i =i forn[it de cal.
Se vede c[ l-a cump[rat de la vreun om. Balta ]nc[ n-a ]nghe\at.
Dar de ce-l duce noaptea? asta-i de mirare.
Femeia de colo p[streaz[ t[cere. }n alte ]mprejur[ri s-ar fi sim\it
jignit Ignat de atare nep[sare: el primul s-a stabilit pe acest loc, era
deci mai vechi aici, un fel de st[p`n, pe c`nd ea a venit mai t`rziu,
deci nu-i dec`t musafira lui. C`nd colo, s[ vezi ]n ce fel se poart[ cu
d`nsul!
La tat[-meu casa-i cu stuh acoperit[. Dar g`nde=te-te c`nd ]i
f[cut[! Are vreo optzeci de ani, de la bunelul ]nc[. Dar s[ acoperi azi...
Ignat se opre=te =i gr[ie=te cu alt glas, parc[ s-ar contrazice pe
sine ]nsu=i:
Poate c[ omul vrea s[ dreag[ numai vreun col\. O haraba nu
ajunge pentru toat[ casa. Pe de alt[ parte, stuhul ]i mai trainic dec`t
oalele albe de ciment care le pun unii... Mai cald ]n pod =i \ine mai
mult... Iaca, la tata...
Hot[r`t lucru: nu-l ascult[! ori... se g`nde=te la ale ei? +i-o fi adus
aminte cum a venit cu ma=ina, cum a ajuns ]n satul din vale, cum a
servit-o cu ap[ omul acesta, dar ]n curte n-a poftit-o, i-a vorbit peste
poart[...
Eu m[ duc pe jos. Am s[ ajung c[ru\a cu stuh =i... Tot nu vine
nici o ma=in[!
A tr`ntit-o Ignat ca din senin. Cu o clip[ ]nainte nici prin g`nd s[-i
fi trecut una ca asta. +i cum spune, o ia din loc pe marginea =oselei,
pe sub copacii gola=i ce se proiecteaz[ pe cer ca ni=te schelete de cine
=tie ce fiin\e bizare. Merge vreo sut[ de pa=i f[r[ s[ se uite ]nd[r[t =i
c`nd opre=te s[ asculte: ]i departe harabaua cu stuh? aude pa=i ]n
urm[. Se ]ntoarce =i o vede pe femeie venind dup[ d`nsul.
Om bun, zice cu glas g`tuit: stai c[ merg =i eu...
Aha, se teme s[ r[m`n[ singur[... D-apoi c[ eu nici nu m[ porneam
unul pe jos c`t lumea... Amu dac[ merge =i ea... +i cu glas tare:
Haidem c[ aicea tot degeaba st[m. Dac[ ne ajunge vreo ma=in[
=i-a vrea s[ ne ieie...
Femeia se apropie, dar nu merge al[turi c[rarea de sub copaci
]i lat[, de fapt nu-i c[rare, ci un drum de var[ pe care merg =i ma=ini
=i c[ru\e c`nd ]i uscat vine ]n urma lui. }i aude pa=ii, de=i m[run\ei.
Dup[ o bucat[ de loc lui Ignat i se pare c[ ea abia se \ine de d`nsul =i
]ncetine=te.
Hai s[ ajungem harabaua.
Care: haraba?
Cum: care? Dar nu \i-am spus c[ a trecut dinioarea o c[ru\[ cu
stuh?
Cu stuh?! Uite-o, parc[ ar auzi pentru prima dat[ =i-nc[ se face
c[ nu-n\elege cuv`ntul.
Da, cu stuh. Ce te miri?
Am ]ntrebat =i eu, ]ngaim[, dup[ care mai adaug[ ni=te vorbe
din care Ignat nu deslu=e=te dec`t una: visat. Ce-anume a avut ]n ve-
dere: c[ a visat ea ori c[ lui i s-o fi n[z[rit c[ a v[zut o c[ru\[... hara-
ba ce-o fi fost =i ]nc[ cu stuh, dar de fapt nu era, pentru c[... nu putea
s[ fie. Doamne, am tr[nc[nit din gur[ un ceas de vreme =i ea n-a
auzit nimica. La ce s-o fi g`ndit a=a v`rtos?
Ignat =i Ana 341
Dar tu mergi? se ]ntoarce Ignat de cum ]ncetinise el, ]ncetine=te

=i ea, iar c`nd s-a oprit el, s-a oprit =i ea. Ori... te temi de mine?
Ei da! De ce s[ m[ tem? Ce: ]s fat[ mare?
Asta zic =i eu. Haidem odat[! A gr[it r[stit, ca unul care se
simte ]n drept s[ porunceasc[. Mai la urma urmei, n-a chemat-o. Odat[
ce-a pornit singur[, fie bun[ s[-l asculte... Hai s[ ajungem harabaua.
D-apoi c[ am =i ajuns-o.
}naintea lor, la vreo dou[zeci de pa=i, se t`r[=te pe drumul de \ar[
de sub copaci harabaua ]nc[rcat[ cu stuh. Se aude nu numai sc`r\ìtul
ro\ilor, dar =i b[taia copitelor, fo=netul spicelor. C`nd se mai apropie,
Ignat o ]ndeamn[:
Pune m`na =i vezi: ]i stuh ori nu-i stuh?
Femeia apuc[ un p[m[tuf, ]l rupe =i-l aduce la fa\[, parc[ s[-l
miroase.
+tiut c[-i stuh. Numai nu =tiu ce-i trebuie...
Unde-i omul c[ nu se vede? Mergea din urm[...
Cine mai acoper[ acum case cu stuh?
Cred c[ s-a suit dinainte.
Casa mea era ]nvelit[ cu stuh, dar am pref[cut-o =i am acoperit-o
cu olane...
Hei, gospodarule, unde e=ti? strig[ Ignat.
Sunt, sunt! r[spunde omul dintre cai. Voi ce: vre\i s[ v[ sui\i sus?
Mergem =i pe jos c[ deasupra o s[ ne sufle v`ntul.
Numai s[ nu fuma\i c[-mi da\i foc la haraba.
Tu fumezi? r`de Ignat c[tre femeie. Nu fum[m nici unul.
Atuncea-i bine, se r[spunde omul =i ]ndeamn[ caii: dii, b[ie\i, dii!...
Acum se \in am`ndoi de-a st`nga harabalei copacii de pe
margine s-au terminat, ]ncepe c`mp curat, v`ntul prinde a bate cu
putere, stuful sus sun[. Ignat merge ceva mai nainte, femeia p[=ind
m[runt vine din urm[. Ignat schimb[ c`te-o vorb[ cu omul, femeia
merge =i tace se g`nde=te la ale ei: degeaba, degeaba am pornit
de-acas[... dac[ am v[zut c[ nu-mi merge de la ]nceput, mai bine m[
]ntorceam ]napoi... tr[geam n[dejde s[ m[ ]ntorc de cu zi, dar s-a
]ntunecat... Ridic[ ochii, vede spatele lat al lui Ignat de fapt, nici
numele nu-i =tie ]=i aminte=te unde-i, ce face =i deodat[ o cuprinde
o spaim[: unde m-am pornit... cu omul ista pe care nici ]l cunosc, nici
]l =tiu... s[ m[ ]ntorc ]napoi c`t nu-i t`rziu!.. c`t nu m-am prea dep[rtat
de ora=... Se opre=te, ]ntoarce capul =i prive=te ]nd[r[t: au ajuns pe
deal, de aici =oseaua merge pe loc drept, ora=ul cu luminile lui a
cobor`t sub d`mb, numai zari=tea se vede deasupra lui, pe cer...
Amu hai! aude glasul b[rbatului: haidem, ce-ai r[mas?
Mi s-a p[rut c[ aud o ma=in[, r[spunde cu toate c[ nu auzise
nimic.
O ma=in[? Ignat se opre=te =i ascult[: \i s-a p[rut. Haidem c[
r[m`nem de c[ru\[. Ori nu vrei s[ mergi? Tare mai e=ti nehot[r`t[:
ba mergi, ba nu mergi.
A=a-s eu, ce s[ fac...
Abia apuc[ Ignat s[ zic[: hai, hai c[... =i nu-=i mai termin[ vorba:
de dup[ d`mb, dinspre ora= se repede spre cer un mald[r de lumin[,
apoi lumina coboar[ spre ei b[t`nd ]n lungul drumului umbrele
lor, am`ndou[, se a=tern lungi, peste seam[ de lungi al[turi de cea a
c[ru\ei ]nc[rcate =i ]ntunec[ lumea din fa\[.
Amu-i clar: vine ma=ina despre care-a vorbit femeia.
Hei, opre=te! Ignat iese ]n mijlocul =oselei ridic`nd mìnile ]n
timp ce c[ru\a=ul trage mai pe margine. Opre=te, m[i!
+oferul prinde a ]ncetini, cu toate c[ ajuns la loc drept pornise s[
desf[=oare viteza: l-a recunoscut pe cel ce i-a ie=it ]n cale.
Ce-i, m[i Ignat: \i-ai cump[rat stuh?
}i Vasile Lefter de la d`nsul din sat, cu o cistern[ ]n ma=in[.
Pe dracu nu-i al meu!.. Eu am fost la spital... Nu-i nici o
ma=in[, m-am pornit pe jos...
Hai, suie! Repede!
Dac[ nu-s singur. Am o tovar[=[. Doi suntem.
Am un loc. Sui\i unu. Ignat c[tre femeie:
Suie mata... ai drum mai lung de mers... eu am s[ vin pe jos...
Femeia, ]nd[r[tnic[:
Ignat =i Ana 343
Nu m[ sui! Nu m[ duc singur[.

Cum: singur[? se sup[r[ Ignat: cu =oferul! Ajungi la mine-n
sat, opre=ti alt[ ma=in[ =i te duci mai departe. Eu am s[ vin pe jos...
Hai! strig[ Vasile: ce v[ t`rgui\i? Sui\i careva ori m[ duc! +i
include viteza.
Stai, m[! r[cne=te Ignat: nu vrea s[ mearg[ singur[. Se teme...
Dar cine-i? De unde? O =tii?
Da, dintr-un sat mai sus... +tiut c[ o =tiu... Vasile pierde r[bdarea.
Apas[ pe pedal[, acu=i ma=ina o ia din loc.
Hai! Sui\i am`ndoi. G[vozdi\i-v[ cumva... N-o s[ ne mai
controleze noaptea... Femeia ]ntr-o clip[-i ]n cabin[. Se face mic[ de
tot. Ignat se a=eaz[ =i el, oarecum pe-o parte. Trage portiera =i ma=ina
demareaz[ cu vitez[. Trec pe l`ng[ harabaua cu stuf =i se a=tern
drumului luminat p`n[ departe de faruri...
Peste vreo treizeci de minute se deschide brusc ]n fa\[ panorama
satului ca o mare de lumini. }ncetinindu-=i mersul ma=ina prinde a
cobor] ]n pant[, la vale.
Pe pragul casei c`nd deschide u=a Ignat simte c[-l prinde frigul pe
din[untru. Picioarele-i scap[t[, capul i se face greu: am obosit... am
mers pe jos... at`ta am stat =i am a=teptat ]n drum... }mpinge u=a,
calc[ peste prag, g[se=te comutatorul =i aprinde becul de deasupra
u=ii, afar[. Mut[ m`na s[ aprind[ lumina ]n tind[, dar o las[-n jos:
nimeresc u=a buc[t[riei =i a=a... Intr[ ]n buc[t[rie pe ]ntuneric, deodat[
se ]ntoarce =i iese iar ]n prag.
Nimeni ]n ograd[: mi s-a p[rut c[ am auzit pa=i... De la gardul
dinspre =osea b[t[tura-i luminat[ p`n[ la jum[tatea gr[dinii, spre Mal.
Iar ]l str`nge frigul din[untru. Tremur[ inima... Ce-i cu mine? Ce
m-a apucat?.. Se ]ntoarce, intr[-n tind[, de aici ]n odaie. Aprinde
lumina: =tiam c[ nu-s lemne de unde dac[ n-ai adus? nici cenu=a
nu-i scoas[ d-apoi c[ nu, cine era s-o scoat[?
Se las[ pe sc[unel ]n fa\a plitei: au f[cut-o la cap[tul sobei... Ana
zicea: mai u=or vom ]nc[lzi odaia... Pe urm[ a vrut s-o mute ]n
buc[t[rie, l`ng[ hornul cuptorului, dar n-a avut timp: s-a dus la spital.
A apucat s[ scoat[ u=i\a, dar Ignat a pus-o la loc, iar c`nd l-a ]ntrebat
Ana, a zis c[ a dat-o cu totul afar[ =i face focul ]n cuptor c`nd vrea s[
]nc[lzeasc[ un pic casa. De ce s[ se g`ndeasc[ s[rmana? Il cuprinde
mila pentru Ana, pentru d`nsul... Mai ales c]nd ]=i aminte=te cu ce glas
l-a ]ntrebat: ce m[n`nci? ]\i faci ceva fiertur[?.. +i a ]nclinat uite-a=a
capul... De c`teva zile n-a sorbit o lingur[ de m`ncare cald[.. Era
ni=te sup[-n oal[. Ia capacul s-a sleit, are o pieli\[ deasupra, ca de
gr[sime, cu toate c[ a uitat s[ pr[jeasc[ ni=te ceap[...
Ia aminte prin odaie: parc[-i schimbat ceva... patul bine a=ternut,
pernele frumos cl[dite, lai\a aranjat[, farfuriile puse ]n ordine pe mas[...
Z[re=te o h`rtie pe col\ o foaie de aritmetic[ ]mp[turit[ ]n dou[.
O desface:
«Eu Paraschi\a sora ta am fost azi dup[ amiaz[ =i te-am c[tat...»
Aha. A fost... Ce-a vrut?
«Am v[zut c[ la tine-i dezordine =i am f[cut oleac[ de regul[. A
zis tata c[ te-a c[tat =i el =i nu te-a g[sit. Am venit eu =i tot nu te-am
g[sit. Unde umbli at`ta? Tu ce g`nde=ti? Drumu-i al[turi, intr[ unul
=i te cur[\[ de ce mai ai ]n cas[... Eu am s[ mai vin...»
Ignat se duce la lad[ s[ vad[ de-i bine ]ncuiat[. Se uit[ pe sob[
unde \ine cele c`teva pielicele...
L[sat spa\iu gol =i mai jos:
«Am mai fost o dat[ =i iar[ nu te-am g[sit. De amu n-am s[ vin.
Dar vreau s[ te ]n=tiin\ez c[ a doua oar[ l-am v[zut la poarta ta pe
mo= Chiril[, zicea c[-i trimis de la c`rmuire s[ te cheme c[ nu =tiu ce
aveau a-\i spune acolo. L-am ]ntrebat, el numai a dat din umeri, dar eu
am ]n\eles c[ =tie, dar nu vrea s[ spuie c[-i vorba de cas[... Iac-a=a!
Amu c`nd m-oi duce ]napoi am s[ trec pe la c`rmuire, c[ atunci c`nd
veneam am v[zut lumin[ mare acolo, lume mult[, =i am s[ aflu...
Dar tu s[ =tii c[ vor s[-\i d[r`me casa =i s[ te mute de aici...»
Ignat las[ foaia pe mas[. Pune palma grea =i o acoper[. St[ o vreme
cu ochii ]nchi=i, apoi se uit[ spre fereastra din fund, la ceasul
de=tept[tor: unsprezece f[r[ zece... or mai fi ei oare acolo?.. cam
t`rziu... azi, s`mb[t[... }ncrunt[ din spr`ncene: ]i trece prin fa\a ochilor
Ignat =i Ana 345
chipul lui Petrea oprit cu bri=ca la poart[ nu degeaba a venit,

dar nu credea c[ azi or s[ hot[rasc[... Apoi o vede-n fereastr[ pe
Ana: c`nd i-a spus de Petrea, s-a f[cut a nu auzi =i s-a luat cu alt[
vorb[. A prins a-i povesti visul... cum veneau din vale de la Nistru, ]n
sus, pe c[rare... cum au ajuns la mal... lun[, bine... cum s-au s[rutat...
iar c`nd s-au uitat, casa lor nu era, locul gol... S[ fi sim\it =i ea ce
avea s[ se-nt`mple? Ori, poate, mam[-sa care-a fost la d`nsa s[-i fi
spus, dar pe departe, prin pilduri, cum are obiceiul... Ori chiar a visat?..
C[ vorba asta se poart[ din prim[var[: ziceau capii satului, loc bun,
taman potrivit s[ ]nal\e un ansamblu de cl[diri ob=te=ti: combinat de
deservire, blocuri pentru speciali=ti, hotel-restaurant pentru turi=ti
ai valea Nistrului ca-n palm[... Va s[ vin[ lume de pe lume... se poate
=i un sanatoriu, s[ se odihneasc[ cei din marile centre industriale ale
lumii... Ast[ prim[var[ s-a v[zut c[ gospod[ria n-are mijloacele
necesare =i lucr[rile s-au am`nat... }ntre timp Ignat =i-a terminat
pere\ii, a pus acoperi=ul, a g[tit o odaie, s-a a=ezat la trai =i c`nd ]i
spunea careva din vecini: ce facem, m[i Ignate, c[ vine buldozerul =i
ne d[r`m[? =i tu ca baba Ioana, z[u! cum s[ le d[r`me? de ce
atunci ne-au mai dat loc de case? atunci! acum planurile s-au
schimbat... nu \i-am spus c[ a venit un mare inginer cu ajutorii lui =i
au f[cut m[sur[ri? erai la munc[ =i n-ai v[zut... Ignat r`njind: nu
mai d[r`m[ ei nimic... n-au alt loc unde s[ construiasc[?.. Acum, citind
scrisoarea asta, ]=i aduce aminte de vizita lui Petrea: de asta m-a
umplut frigul pe din[untru c`nd am p[=it pragul...
Ia palma de pe foaia de h`rtie, o ridic[, se mai uit[ o dat[ la locul
unde scrie «s[-\i d[r`me casa», o bag[-n s`n =i d[ cu pumnul ]n mas[:
m[ duc s[ v[d ce pun ei la cale acolo! Iese din cas[ c[lc`nd de du-
duie p[m`ntul sub d`nsul. C`nd deschide porti\a s[ ias[-n uli\[, vede
pe cineva =ez`nd ghemuit pe banca de la gard.
Tot aici e=ti? }i mirat Ignat, dar mai mult sup[rat: nu se a=tepta
s-o vad[ pe femeia cu care-a venit de la ora= s-o vad[ aici unde-a
l[sat-o c`nd au cobor`t din ma=in[. +i doar a ]ndemnat-o s[ intre-n
cas[, dar a refuzat!
Femeia nu-i r[spunde. Ba i se pare c[ s-a ]ntors =i s-a retras mai

]ncolo, =i el se ]mbl`nze=te.
Ai s[ ]nghe\i.
Las[ c[ nu mi-a fi nimica, zice, dar ]i cam sun[ din\ii ]n gur[.
N-a trecut nici o ma=in[?
Nu.
Lumina becului de deasupra u=ii cade pe =ipcile gardului, dungi
negre se a=tern pe paltonul =i baticul ei. Se uit[ Ignat ]n lungul =oselei
nici zare de ma=in[. L-a rugat pe Lefter s-o repead[ p`n[ ]n satul
ei, dar n-a vrut: zicea c[-l a=teapt[ nevasta c[ au a se duce la o nunt[
=i dac[ ]nt`rzie...
+tii ce? Ignat o ia de m`n[: hai olecu\[ ]n cas[ =i te-i ]nc[lzi.
Nu, nu mi-i frig, ]ncearc[ s[-=i elibereze m`na.
N-o las[. Spre mirarea lui, vede c[ femeia se scoal[ =i-l urmeaz[.
C`nd ajung pe prag Ignat ]=i aduce aminte c[-n cas[-i frig, focul
nef[cut, cum o s[ se-nc[lzeasc[ ea?
Intr[, acu=i vin, =i aduce la fuga din saraiul de la vale de cas[
un bra\ de lemne.
Le pune la gura plitei =i-=i =terge mìnile una de alta.
Ce stai ]n picioare? +ezi. Femeia se oprise l`ng[ lai\[, ]n
dreptul ferestrei dinspre u=[. Eu dau o fug[ p`n[ la c`rmuire, peste
zece-cincisprezece minute m[ ]ntorc. Dar nu cumva s[ ie=i =i s[ la=i
casa a=a...
Femeia face cu capul: nu, =i se a=eaz[ pe lai\[.
Dar s[ vii repede, auzi?
Tot o fug[! +i Ignat iese ca furtuna pe u=[.
Peste c`teva clipe ]i ]n =osea... Pe unde s-o iau? pe ulicioara pe
dup[ casa Ioanei... dar ]i glod, c`nd am venit azi din centru a trebuit
s[ merg un ceas de vreme... Porne=te la deal: o iau pe asfalt!.. Ajunge
]n dreptul barierei ridicate ca o cump[n[ de f`nt`n[ =i face pe sub
arc, la dreapta. |ine fuga p`n[ la pode\ul unde l-a g[bjit pe pu=tiul
ce nu vroia s[ se duc[ cu taic[-s[u la cum[trie. Se uit[ ]nainte =i vede
c[-n ferestre la c`rmuire ]i ]ntuneric nu-i nimeni... Cum de nu m-am
Ignat =i Ana 347
g`ndit de-acas[? Tot acum se aude b[t`nd ]n =in[ ]n cel[lalt deal: o

dat[, de dou[ ori, de trei...
+ase... nou[... num[r[ Ignat: zece, unsprezece... Unsprezece!
Bang! mai bate o dat[ =i Ignat tresare: dou[sprezece! dar trebuia
s[ fie unsprezece... ceasul de pe fereastr[ ar[ta unsprezece f[r[ zece...
a trecut timpul... s-a dus c`nd? cum? uite-a=a... nu =tiai?
timpul trece f[r[ s[ ne-ntrebe pe noi...
T`rziu. T`rziu de tot. Miezul nop\ii. S-au stins luminile pe la case.
Lini=te de jur-]mprejur. O lini=te stranie, ]nc`t s[-l ]ntrebi ]n clipa asta:
de ce te-ai oprit ]n drum? ce vrei? ce cau\i? Ignat n-ar =ti ce s[
r[spund[. Oboseala ce l-a cuprins c`nd a urcat pragul casei, frigul
din[untru ]l cople=esc iar, =i el se zgribule=te ca un copil ]n fa\a
viscolului dezl[n\uit.. Odat[, ]ntr-o iarn[, s-a dus cu tata la vreascuri
pe deal, departe erau ani grei, nevoie... Au t[iat ni=te salc`mi tineri
cu o baionet[ lat[ au f[cut dou[ sarcini bune =i au pornit ]napoi,
spre cas[. Tata ]nainte, cu sarcina lui, el venea din urm[... Pe la
jum[tate de drum s-a st`rnit un v`nt, a prins a viscoli... }l ruga pe
tat[-s[u s[ opreasc[, s[ r[sufle, tata zicea c[ dac[ stau ]n loc, poate
s[-i troieneasc[, trebuie s[ mearg[... Au tot mers ]nainte... S-au
r[t[cit... Au luat-o pe alt[ r`p[ =i au ie=it departe de sat... Odat[ tata
i-a zis lui Ignat s[ lepede sarcina, el n-a vrut, a c[rat-o ]nainte... P`n[
la urm[ au ajuns acas[... Ignat a c[zut la pat a c[p[tat pneumonie
=i a z[cut p`n[-n var[. Il apuca tusea =i nu-l l[sa c`te-o or[...
...S[ m[ duc de vale, la alde tata? chibzuie=te Ignat. S-or fi culcat...
Ori s[ trec pe la Petrea, s[-l ]ntreb?... Da, m[ duc la d`nsul... Coboar[
de pe asfalt =i o ia de-a dreptul, pe-o hudicioar[. Observ[ mirat c[ nu
i se mai cufund[ picioarele ca ziua a ]n\epenit glodul. P[=e=te mai
]ndr[zne\ =i odat[ calc[ ]ntr-o b[ltoac[ i se duce piciorul p`n[ peste
bocanc.
Dr[cia dracului! ]njur[ =i se ]ntoarce la asfalt. Porne=te-n sus,
de unde-a venit... M[ duc mìne...
Mai pe urm[, trec`nd vreme destul[ dup[ ziua, adic[... dup[ noaptea
aceea c`nd i-a c[lcat pragul femeia str[in[ =i necunoscut[, femeia care
a fost ca o minune a vie\ii lui, la care se ]ntorcea cu g`ndul ]n clipe

]ntunecate =i grele, se ]ntorcea =i dep[na fir cu fir ]nt`mplarea cum
s-au v[zut =i s-au cunoscut, au vorbit o noapte ]ntreag[ am`ndoi =i
abia c[tre ziu[ s-au culcat, c`nd se g`ndea ]=i amintea fiecare cuv`nt,
fiecare mi=care a ei, ]i auzea suflarea ]nceat[... repede... ]ntret[iat[,
sim\ea mirosul mìnilor, hainelor, fe\ei, p[rului, c`nd se g`ndea
=i-=i amintea, pe toate le putea ]n\elege mai mult sau mai pu\in, una
nu =i-o putea explica: de ce-a gr[bit ]napoi =i nu s-a dus la taic[-s[u
ori la Petrea s[ afle ce-i cu casa? ce-l a=teapt[ a doua zi? de ce s-a
]ntors at`t de repede: de team[ s[ nu-i fure ceva? dar din clipa c`nd
i-a adus cea=ca cu ap[ a v[zut ce fel de om ]i... putea ea s[ plece
l[s`nd u=a descuiat[? +i unde avea s[ plece, sireaca, ]n miez de
noapte?.. }=i amintea c[ a=a obosit dup[ munc[ =i de at`ta umbl[tur[
peste zi, a ie=it din cas[ repede, dar =i mai iute fugea ]napoi. }=i amintea
bucuria nel[murit[ ce-i umplu sufletul c`nd apropiindu-se de cas[
v[zu lumin[-n fere=ti, apoi c[lc`nd ]n ograd[ sim\i miros de fum
se ridica fumul lin din hogeac... Apoi a intrat =i a v[zut-o =ez`nd pe
lai\[, ]mbr[cat[ cum o l[sase, cu mìnile-n poal[, iar focul ]n plit[
ardea, ]n vreme ce lemnele aduse de d`nsul st[teau jos sub plit[ cum
le l[sase... Cum ]l vede intr`nd femeia se scoal[ de pe lai\[:
Bine c-ai venit. Eu m[ duc.
Cum a=a: te duci? Pe de-o parte Ignat ]i bucuros: m-a a=teptat!
Se temea c[ n-o g[se=te. Pe de alta ]i nedumerit: focu-n plit[ duduie,
iar el nici n-a pus m`na pe tocul cu chibrituri. Deschide u=i\a s[ vad[:
nu i se n[zare? iar de colo glasul femeii:
Eu l-am aprins.
Dar lemnele stau... cum le-am pus...
Erau altele-n plit[. Gata a=ezate.
Da?.. Ignat se scarpin[ la ceaf[: s[ le fi pus eu =i am uitat? Nici
nu \in minte de c`nd n-am a\`\at focul... Poate Paraschi\a...
Paraschi\a? A=a o cheam[ pe femeia ta?
Nu. Pe femeia mea o cheam[ Ana.
?..
Ignat =i Ana 349
Paraschi\a ]i sor[-mea. A fost asear[ pe la mine =i nu m-a g[sit.

Mi-a l[sat o scrisoare... Ignat bag[ m`na-n buzunar, scoate peticul
mototolit =i-l desface. Iaca, ]mi scrie: «Vor s[-\i d[r`me casa...»
Casa asta? S-o d[r`me? Cine s-o d[r`me?
D-apoi... capii satului... Vor s[ fac[ pe locul ista ni=te cl[diri
mari, cu etaje...
Chiar a=a?
Da, poftim de cite=te... +i-i d[ h`rtia.
Femeia o ia, o neteze=te =i buchise=te cu greu cele c`teva r`nduri
pe care le arat[ Ignat cu degetul.
Curat a=a scrie... Dar nu se poate una ca asta. A=a cas[ mare,
a=a frumoas[. Nu... N-au voie... Nime n-are s[ le deie voie. Cas[ f[cut[
gata. Cas[ nou[, nu veche...
De trei ani ]nceput[... Anul ista, dac[ nu se-nt`mpla nevoia =i
nu r[m`neam singur, poate-o terminam...
El ]i singur, ]=i zice-n g`nd femeia... De asta m[ uit =i nu v[d urm[
de femeie ]n cas[... +i amu dac[-i singur, ce stau eu aici? Unde s-a
mai v[zut s[ intre femeie str[in[ ]n cas[ str[in[ la un b[rbat str[in
care-i singur... Cum: singur, dac[ a spus c[ pe nevast[-sa o cheam[
Ana? Dac[ a=a o cheam[, ]nseamn[ c[ nu-i singur?..
A=a tulburat[ femeia ]=i poart[ privirea de jur ]mprejur: tavanul ]i
nalt, col\urile sus rotunjite, aicea munc[ a trebuit, nu =ag[! frumos,
tare frumos a v[zut a=a la Casa de cultur[ la d`nsa-n sat, la oameni
nu \ine minte s[ fi v[zut. Apoi privirea ]i lunec[ peste sob[ =i soba
nalt[, cu muchii drepte, de aici trece peste patul de la perete cu patru
perne mari cl[dite una peste alta, iar deasupra aruncat[ o cuvertur[
str[vezie. Se uit[ a=a, din fug[, =i trece la fereastra din fund sub
ea un pat mic, scurt, de copil pe pervazul c[reia vede c`teva
vazoane cu flori: un chip[ru=, un cr[ciun =i ]nc[ o floare cu vi\e lungi
sp`nzur`nd pe margine-n jos... a uitat cum se cheam[. Vede c[
\[rna-i uscat[, cr[pat[...
M[ uit c[ florile... deschide gura, dar ]ntorc`ndu-se c[tre st[p`n
amu\e=te momentan.
Ignat o privea \int[ =i ea se simte str[b[tut[ de fiori, ca atunci

ziua, c`nd l-a v[zut prima dat[ la gard. }n fundul ochilor lui, ad`nc,
s-a aprins ca un foc, care vrea s[ se rup[, dar el nu-l las[ =i numai c`t
o jerb[ se rupe, apoi iar se ]ntunec[, ochii. Acuma e aproape, a=a de
aproape de d`nsa, cum n-a fost nici c`nd a=teptau ]n marginea ora=ului
ma=ina, nici c`nd =edeau al[turi ]n cabin[ de fapt, tot timpul a
privit dintr-o parte... iar acuma e a=a de aproape... anume s-a dat
spre mine ori a=a-mi pare?.. Vrea s[ se fereasc[, dar numai capul =i-l
retrage, trupul ]i r[m`ne pe loc.
Pe tine cum te cheam[?
Ana.
Cum?! Tot... Ana?
Da... r[spunde femeia =i deodat[ vede c[ s-a ]nt`mplat ceva
]nsp[im`nt[tor, ceva... la care nu se a=tepta: omul acesta, uria=ul din
fa\a ei dintr-odat[ s-a ]ntunecat la fa\[, s-a f[cut negru luminile
din ochi s-au pr[bu=it ]n ad`nc, un g`nd din[untrul lui zv`cne=te, el
deschide gura vr`nd s[ spun[ ceva, dar nu poate rosti un cuv`nt, ci
numai un suspin se aude, un geam[t ]n[bu=it.
Femeia ridic[ m`na, parc[ ar vrea s[-l ajute, dar d`ndu-=i seama
de gest, o las[-n jos ru=inat[.
Pe mine m[ cheam[ Ignat... Odat[ cu ultimul cuv`nt ]=i revine
=i z`mbe=te vinovat: pentru ]ndr[zneala c[ a ]ntrebat? pentru propria
b[lbìal[?
Da... ]ngaim[ femeia =i pleac[ ochii: =tiut c[...
+tiai cum m[ cheam[? De unde?
Nu! exclam[ femeia cu g`ndul ]n alt[ parte. Pentru o clip[ Ignat
avu impresia c[-i Ana lui de fa\[ femeia asta-i josu\[ ca =i Ana lui,
doar ceva mai plin[ la trup, mai ]ndesat[. Iar baticul galben care-l poart[
pe cap... Da, de la batic s-a ]nceput... Din prima secund[ c`nd l-a
v[zut, i-a aprins ochii: parc[ au zburat de pe el ni=te fl[c[ri, i-au in-
trat ]n ochi =i s-au scurs ]n piept, ]n suflet. Tot vroia s[ vad[ cum
arat[ la fa\[, dar nu putea, c[-i fugeau privirile. Iar c`nd i-a ]ntins
cea=ca =i ar fi putut s-o vad[ de aproape, ea s-a ]ntors ]ntr-o parte.
Ignat =i Ana 351
Of, dar ce mai stau?! se alarmeaz[ =i rotindu-=i ochii prin p[r\i

parc[ ar fi avut de luat ceva n-are nimic, e cu mìnile goale!
porne=te spre u=[.
Cum: de-amu te duci? Dar stai, ]nc[lze=te-te... M[car oleac[...
Trebuie s[ m[ duc, =i apas[ pe clan\[. }ntr-o clip[-i l`ng[ d`nsa.
Auzi? spune cu sufletul la gur[: eu am ]nchis drumul!
Drumul... l-ai ]nchis?
C`nd veneai... ziua... =i s-a stricat ma=ina... ai v[zut... mai la
deal o pr[jin[ ridicat[ pe marginea =oselei?
Femeia: am v[zut.
Am dat-o jos =i am legat-o. A=a c[ dac[ trece vreo ma=in[ are
s[ deie semnal, am s[ auzim =i am s[ ie=im...
Dar... de ce?
Cum adic[: de ce? prinde a clipi Ignat: ce suflare de om =i aista?
dup[ ce m-a ascultat =i a venit ]n cas[ dac[ n-o luam de m`n[,
acolo st[tea! nici nu s-a a=ezat m[car olecu\[... Crezi c[ are s[
poat[ trece?
Nu! De ce l-ai ]nchis, drumul?
Eu? ridic[ din umeri Ignat: a=a, m-am g`ndit c[...
Dar dac[ trece vreunul, nu bag[ de seam[ c[ este bariera =i din
vitez[...
Aaa! se dumere=te Ignat: de asta ]ntrebi? Dar... nu... las[, nu
avea grij[: este pus un semn... se vede de departe luce=te... un
semn special... n-avea grij[... z[u c[... po\i s[ stai olecu\[ s[ te
odihne=ti, z[u c[... a=a, de pe drum... la vreme de noapte... a trecut
de dou[sprezece... s[ stai ]n =osea?..
Nu, eu m[ duc! Poate trece vreo ma=in[ =i c`t de t`rziu, dar
ajung... Mi-am l[sat casa singur[... Auzind vorba hot[r`t[ a femeii,
Ignat se d[ la o parte: la ]nceput, c`nd a pus ea m`na pe clan\[, a
apucat =i el cu m`na lui, cu g`nd s[ n-o lase s[ deschid[, acum se
fere=te. Dac[ vrea, duc[-se, n-am s-o opresc.
Da, dac[-i singur[ casa... +i eu c`nd m[ duc la lucru, de c`nd
]s singur... tot timpul m[ g`ndesc: ce-i acas[? dar n-a intrat careva?
Aici ]i =osea, trece lume mult[, ma=ini, oameni fel de fel... Mai ales
noaptea.
Casa mea ]i mai departe: al treilea r`nd de la uli\a central[.
Dar totuna... Da, =tiut c[... Dac[-i casa singur[... Stai c[ se aude
ceva... Ignat ridic[ m`na la ureche cu palma desf[cut[. Femeia las[
clan\a =i se retrage vreo doi pa=i ]napoi. Parc[ s-ar fi speriat c[ d[
n[val[ cineva pe u=[ =i o g[se=te aici. Ignat trece la fereastr[ =i ascult[:
se aude departe vuiet de motor. Prive=te spre deal, poate vede vreo
lumin[, dar nu se z[re=te nimic. S[ mearg[ cu farurile stinse?
Stai, acu=i vin! +i iese afar[. }n prag ascult[ iar[: nu-i zgomot
de ma=in[. Dup[ p`rìtul m[runt... poate-i un tractora=, ori o
motociclet[?
C`nd intr[-n cas[, femeia st[ tot ]n acel loc, dreapt[, nemi=cat[.
O motociclet[... Pe undeva ]n sat...
Dar v[d c[-\i faci b[taie de cap cu mine... pe nea=teptate
z`mbe=te: nu trebuie, z[u...
Z`mbetul ei ]l s[geteaz[ pe Ignat din cre=tet p`n[-n t[lpi: are
impresia c[ a mai ]nt`lnit-o, a mai v[zut-o, o cunoa=te de demult, c[
o cunoa=te bine pe femeia asta... Dar unde? c`nd? de unde o cunosc?
s[-mi amintesc... s[-mi amintesc...
Ai! exclam[ femeia: ce-i cu mata, Ignat?
Eu? Auzindu-=i numele, tresare: nu-i nimic...
Te-ai f[cut nu =tiu cum iar[ negru la fa\[... ca dinioarea... +i ai
]nchis ochii...
Mi s-a f[cut greu pe inim[... M-a ame\it capul... Mi se-nt`mpl[
uneori, dar nu \ine mult. Trece... Odat[ la lucru, ]n carier[... c[ eu la
piatr[ lucrez...
La piatr[?!
Da, la ]nc[rcat, la desc[rcat... Odat[, zic, cum mergeam cu blocul
]n m`n[, c`nd s[-l pun pe platform[ camionul nu venise, cl[deam
pe platform[ mi-a venit tot a=a o ame\eal[... M-am oprit cu piatra-n
m`n[... am sim\it cum se clatin[ p[m`ntul sub picioare, tavanul
deasupra prinde a umbla: ]ncolo-]ncoace... mai repede, tot mai
Ignat =i Ana 353
repede... Ia-ia s[ se pr[bu=easc[ tavanul de piatr[ asupra mea... Dac[

nu era badea Pricop s[ m[ apuce de bra\... c[deam cu tot cu piatr[...
]mi f[r`mam mìnile, labele picioarelor, m[ izbeam cu fruntea de vreo
muche...
Dar de ce? ]ntreab[ femeia ]n =oapt[: ai vreo boal[ de... te
ame\e=te a=a?
Eu? Doamne fere=te! }s mai s[n[tos dec`t un taur. Numai c[...
uneori c`nd m[ g`ndesc la via\a mea.. iac-a=a ]mi vine c`te-un g`nd
greu =i atunci mi se d[r`m[ tot ]n[untru... m[ ame\e=te capul, mi se
]ntunec[-n ochi =i ame...
A-a! femeia duce m`na la gur[ =i se las[ ]ncet pe lai\[,
schimb`ndu-se la fa\[...
Ignat amu\e=te la jum[tatea cuv`ntului. A vrut s-o ]ntrebe acum
el: dar ce-i cu mata? dar ]i trece prin cap c[ ar putea s[ cread[ c[
anume vrea s-o bage-n sperie\i ori s[-i st`rneasc[ mila ca s-o re\in[
la d`nsul ]n cas[... A doua zi, diminea\[, c`nd a ie=it =i s-a apucat s[
sape-n gr[din[, pe d`nsa l[s`nd-o s[-=i ]mplineasc[ somnul se
culcaser[ t`rziu! apoi c`nd s-a ]ntors =i n-a mai g[sit-o =i a alergat
la poart[ =i s-a uitat ]n susul =i-n josul =oselei =i n-a v[zut-o de parc[
ar fi plecat pe aripi de v`nt, c`nd s-a g`ndit, =i a doua zi =i ]n celelalte
zile despre ce i se ]nt`mplase atunci nu putea s[-=i explice nici
]ntr-un chip. Era, poate, la mijloc oboseala, poate teama de-a r[m`ne
singur, iar[=i singur, ori poate se trezise ]n fiin\a lui ceva mai ad`nc,
ceea ce nici nu b[nuia c[ exist[, c[ tr[ie=te ]ntr-]nsul, poate groaza
c[ ea va pleca, va ie=i uite-a=a pe u=[ =i va dispare ]n bezna nop\ii,
f[r[ ca el s[ reu=easc[ a-=i aminti unde-a mai ]nt`lnit-o, de unde
senza\ia c[ ar fi cunoscut-o c`ndva, alt[ dat[... ]ntr-o alt[ lume... ]ntr-o
alt[ via\[?
Dar vei fi fl[m`nzit! exclam[ Ignat: stai c[... Bag[ m`na-n
buzunarul hainei, scoate un m[r =i i-l d[: poftim!
Femeia prive=te o clip[ la m[r, apoi la Ignat, iar la m[r, iar la d`nsul.
Ia-l. Ia-l =i gust[. Mai am unul... +i-l scoate =i pe al doilea, ]l
=terge cu palma, apoi ]l ]ntinde femeii, st`nd a=a cu mìnile ]ntinse,
cu merele-n palme. Musafira d[ din cap: nu, nu trebuie, de ce te

deranjezi?
Gust[, c[-s bune! I-am dus =i ei c`teva la spital, iar acestea
mi-au r[mas.
Femeia matale-i la spital?
Da. Nu \i-am spus?
Nu.
Eu la spital am fost azi. La d`nsa...
V[leu!.. Dar focul se stinge.. sare de la locul ei, se duce la plit[,
se las[-n pirostrii, dechide u=i\a u=or, cu at`ta ]ndem`nare... eu
uneori m[ muncesc mult, se mir[ Ignat ia c`teva lemne, le pune
pe foc =i o ]nchide la loc. St[ un timp t[cut[ p`n[ iau foc lemnele
o dung[ de lumin[ prin deschiz[tura de sus se a=terne pe fruntea
ei... tremur[? ori fruntea se clatin[? =i ]ntr-un t`rziu gr[ie=te: amu
cum se simte?
Cine? Ignat o prive=te \int[ ]n clipa c`nd musafira s-a dus la
plit[, a =i uitat despre ce a pornit vorba: unde oare am v[zut-o? unde
am ]nt`lnit-o? poate-am visat-o?.. mai degrab[ am visat-o ]n noaptea
c`nd... am adormit t`rziu... c`nd a fost doctori\a la mine, a stat ca
vreun ceas =i a plecat. Pe urm[ m-am zv`rcolit ]n a=ternut: ce-i asta?
ce-i cu mine? S-a dus la fereastr[, a tras cu urechea afar[, i se p[rea
c[ aude zgomote sub fere=ti, a ie=it de c`teva ori, nu era nimeni...
Era ]n noaptea c`nd a venit Ana... se vede c[ taman atunci se zbuciuma
]n salonul ei, s[ ias[... Sim\ise =i ea c[-i Marieta la d`nsul?.. Ori, poate,
taman ]n clipa aceea trecuse p`rleazul =i o \inea fuga prin ora=ul
adormit, pustiu... Venea spre cas[, venea la d`nsul... +i el, dup[ ce
adormi, o vis[... vis[ o femeie ce umbla pe la fereastr[, tot voia s[
intre-n cas[, punea mìnile la ochi s[ vad[ cine-i ]n cas[, el, Ignat,
dormea ]n pat parc[ dormea, parc[ se pref[cea, dar ]n acela=i timp
o vedea... ea, femeia, se muta de la o fereastr[ la alta cerc`nd s[
vad[ ]n[untru, =i el se uita la d`nsa =i =tia c[-i Ana lui... Dar nu sem[na,
avea alt chip =i... C`nd a sim\it c[ a deschis u=a tinzii, apoi cea de la
odaie, a continuat s[ doarm[ cu fa\a la perete =i nu s-a trezit =i nu i-a
Ignat =i Ana 355
r[spuns, pentru c[, de=i era Ana, nu sem[na cu d`nsa, era alt[ femeie,
=i la fa\[ =i dup[ haine. Ignat s-a g`ndit c[ anume =i-a schimbat
]nf[\i=area, ca s[-l ]ncerce, s[-l ispiteasc[, s[ vad[ ce-o s[ fac[, iar el,
vis`nd, prin somn, ]n g`ndul lui, pricepu c[ =i doctori\a era tot o alt[
]ntruchipare a Anei, =i anume venise ca s[-l pun[ la ]ncercare, s[-l
ispiteasc[, de aceea st[tu mai bine de-un ceas d`ndu-i a ]n\elege c[
dac[ vrea, ea poate s[ r[m`n[ peste noapte la d`nsul, =i el a zis c[
vrea, =i ea c`nd a v[zut a=a, c`nd =i-a dovedit toat[ puterea asupra
lui, a plecat. Asta i-a fost destul, at`ta a vrut ea... Dup[ ce-a plecat, s-a
zv`rcolit ceasuri la r`nd p`n[ a adormit, dar cum a adormit nu =tia,
=i c`nd a sim\it c[ s-a ]ntors, c[-i la fereastr[, c[ st[ cu palmele la
ochi =i prive=te ]n[untru s[ vad[ ce face el, a priceput c[-i tot ea,
doctori\a, dar nu era ea, c[ sem[na cu Ana, =i nici Ana nu era, alta
era, alt[ femeie. Abia acum ]n\elege Ignat c[ femeia din visul lui
sem[na cu femeia asta, c[ci avea capul ]nv[luit ]ntr-o lumin[ galben[
=i din cauza acelei lumini nu putea s[-i vad[ fa\a, dup[ cum nici acum
nu i-o poate vedea. Da, ea era, femeia asta...
Zic: cum se simte... nevast[-ta?
Aa, face Ignat ca de=tept`ndu-se din somn =i-=i trece m`na pe
la ochi... Mai bine. Zice c[ mai bine. De fapt, nici n-are cine =tie ce
boal[. Ar fi putut s[ steie =i aicea-n sat, c[ avem doctori, dar doctorii
de aici (n-a spus: doctori\a) au sf[tuit-o c[-i mai bine s[ se trateze la
ora=. Acolo sunt speciali=ti buni =i ]ngrijirea-i alta...
Da... }ntre timp femeia =i-a tras din col\ un sc[unel =i s-a a=ezat.
Focul s-a aprins bine, ea st`nd l`ng[ plit[ se ]nc[lze=te, simte cum o
cuprinde o mole=eal[ pl[cut[, iar c`nd ]=i aminte=te c[ acum c`teva
clipe a vrut s[ ias[, s[ se duc[, i se pare neserios g`ndul, o glum[...
Ridic[ ochii =i se uit[ prin cas[: pe peretele din fa\[, ]ntre cele dou[
ferestre, sunt r`nduite ]ntr-o ram[ mare mai multe poze oameni
perechi, c`te unul, mai mul\i la un loc... }n una se v[d b[rba\i =i femei
lega\i ]n cruce cu prosoape lungi... o nunt[, nunta lor?.. care-i femeia,
adic[ mireasa lui? cum arat[? Aici simte c[ Ignat o prive=te-n fa\[
=i-=i mut[ ochii pozele-i vin taman la um[r el st[-n picioare =i
cum st[ s-ar p[rea c[ ea, femeia, ]i gazda, iar el, b[rbatul, e musafir.
}=i mut[ privirea, oprind-o asupra fe\ei de mas[, cu marginile brodate:
o g[inu=[ =i un coco=el, ]ntre ei o floare, o g[inu=[ =i un coco=el, ]ntre
ei o floare, ]ntr-un loc coco=elul \ine floarea-n cioc, ]n altul g[inu=a o
\ine, ]ntr-un loc coco=elul ]ntinde g[inu=ei floarea, ]n altul g[inu=a i-o
]ntinde coco=elului... Cus[tur[ de m`n[, de m`n[ deprins[ cu acul,
lucr[toare priceput[, cu gust...
Da, repet[ femeia ]ng`ndurat[.
}=i ]ntoarce privirea dup[ privirea ei, acuma gata a-i spune care
poz[, c`nd =i cu ce ocazie a fost facut[... o vede pe ochi c[ vrea s[-l
]ntrebe... aici eram fl[c[u, m-am fotografiat la joc, prim[vara, de Pa=ti,
a venit un fotograf de la ora=, unul =chiop... peste vreo dou[ luni am
plecat la armat[... dincolo-s cu Ana =i cu alte dou[ fete... c`nd m-am
fotografiat, nu =tiam c[ o s[ ne c[s[torim, ne-am fotografiat din
]nt`mplare... aici, lega\i cu prosoape, suntem la nunt[, la tata, pe malul
Bahnei, la peretele de la vale, numai dat cu lut peretele, nu trebuia
]ntins nici tu \ol, nici tu... dar ea nu ]ntreab[, ce femeie =i asta! Ea ]=i
]ntoarce privirea, trec`nd peste d`nsul, =i acum se uit[... sub mas[!
Se uit[ =i el =i vede pe sc`ndura pus[ pe chingile mesei o strachin[ cu
nuci.
V[-leu! +i eu m[ g`ndeam cu ce te-a= osp[ta? Iaca, am ni=te
nuci... Uitasem ca de c`nd lumea... Ia vasul =i-l pune pe mas[... Poftim,
treci aici...
Iaca, am merele iestea. Nu trebuie... Femeia arat[ cele dou[ mere
ce le \ine ]n poal[... Frumoase cus[turi: =i fa\a de mas[, =i perdelele...
Se uit[ Ignat la fa\a de mas[, la perdele.
Le-a cusut ]nc[ acas[, c[ dup[ aceea n-a mai avut vreme.
Harnic[ nevast[, n-am ce zice. Lucra de-a valma cu mine, la cel mai
greu lucru... Poate c[ din asta i se trage... Nu =tiu. Alde b[tr`na =i
sor[-mea ]mi zic: leap[d-o, m[i, ce-\i trebuie a=a femeie?
S-o lepezi? zv`cne=te femeia de la locul ei... De ce s-o lepezi?
D-apoi c[ noi n-avem copii... Totuna, zic ele, n-are s[-\i nasc[...
Dar anii trec, tinere\ea se duce...
Ignat =i Ana 357
N-ave\i copii? Femeia face un pas c[tre Ignat, apoi nu =tiu cum
se ]ntoarce =i se a=eaz[ pe lai\[... +i pentru asta vrei s-o lepezi?
Eu? Ignat ro=e=te. Eu nu vreau s-o lep[d. Alde mama =i sor[-mea
m[ ]ndeamn[. Dar ce-\i tot bat capul cu necazurile mele? Ia mai bine
s[-\i stric ni=te nuci, c[-i fi fl[m`nzit, z[u c[... Sparge nuci, scoate
miezurile =i le pune gr[m[joar[ pe col\ul mesei din partea musafirei.
Sparge nuci =i pe s[rite poveste=te cum =i-au f[cut casa asta... au
ales locul cel mai frumos ]n tot satul, deasupra Nistrului... de aici se
vede lumea p`n[ h[t departe... toate nout[\ile aicea ]ntì vin, c[-i la
=osea... Despre aceea cum s-a certat cu brigadierul... mai nainte a lucrat
pe tractor, a l[sat tractorul =i s-a b[gat ]n st`nc[, la scos piatr[...
Nici eu n-am copii, spune femeia ]ng`ndurat[... De asta, poate,
m-a =i lep[dat al meu...
Cine: b[rbatu?
Da.
+i unde s-a dus?
D-apoi la fabric[, la ora=... Femeia ]ntinde m`na lin, ca prin vis
privind-o ai crede c[ nu vede nimic ]naintea ochilor! poart[
m`na pe fa\a mesei, g[se=te movili\a, ia un miez, dar nu-l pune ]n gur[,
ci ]l cerceteaz[ cu luare aminte. S-au nimerit dou[ miezuri al[turate,
dintr-o nuc[ mare, pline de rù=oare bine pronun\ate, din dou[ jum[t[\i
bine lipite, miezul ar[miu la culoare. }l ]ntoarce pe-o parte, ]l ]ntoarce
pe alta, apoi ]l apas[ cu degetul cel mare... ori numai a=a pare c[ l-ar
ap[sa?.. o jum[tate de miez se desprinde =i cade pe mas[...
Ignat st[ ]n picioare =i sparge nuci. C`nd vorbi femeia despre
b[rbatul care-a l[sat-o =i a plecat la fabric[ la ora=, imediat v[zu ]n
fa\a ochilor scena din fund[tur[: omul de dincolo de poart[, care s-a
rupt din mìnile ei c`nd a vrut s[-l re\in[, b[rbatul ei era... Ignat trage
scaunul =i se a=eaz[, cu privirea la nucile din strachin[: parc[ ar fi
toate la fel, dar dac[ te ui\i mai bine... una-i lunguia\[, mai alb[ la
coaj[, alta rotund[, iar alta are un v`rf ascu\it, acolo unde a fost
floarea... dac[ nu iei seama bine c`nd vrei s-o strici, po\i s[-\i spargi
palma... alta-i adunat[ ]ntr-]nsa ca un om ru=inos, prins de team[ de
toate cele dimprejur... Asta-i ceea ce se vede, dar c`nd o spargi, nuca,
abia atunci vezi cum ]i cu adev[rat =i ce-i ]ntr-]nsa: una se desface u=or,
numai ai str`ns-o ]ntre degete =i i-ai scos miezii, alta-i pietroas[ de
trebuie s[-\i ucizi mult degetele p`n[ o desfaci, iar dup[ ce-o desfaci
nu-i po\i scoate miezii =i o la=i a=a, iar cu alta te zba\i, te zba\i =i n-o
mai po\i desface, de parc[ nici n-ar fi nuc[, ci o piatr[ de marmor[...
+i nucile ca =i oamenii... se ]nt`mpl[ p`n[ la urm[ s-o desfaci =i... vezi
c[-i seac[, are miezul putred, negru, dar pe din afar[ ar[ta frumoas[...
Care-s seci ]s =i u=oare... Ignat ]=i aminte=te c[ femeia ]ncepuse
a-i povesti de b[rbatul ei =i ]ntreab[: la ora=?
Femeia pune miezul din m`n[ al[turi de cel c[zut pe mas[,
]ncerc`nd s[ lipeasc[ jum[t[\ile la loc.
De ast[ prim[var[, de mai bine de jum[tate de an ]i dus. Nici
m[car nu =tiam unde-i =i ce-i cu d`nsul. Iac-a=a ]ntr-o bun[ zi a
disp[rut... Diminea\[ c`nd m-am pornit la lucru la vie, a r[mas acas[
de la o vreme zicea c[ se simte r[u... Dac[ \i-i r[u, zic, ar trebui s[
te duci la doctor. El unde-mi r[spunde: n-am nevoie de doctor. Ce s[-mi
fac[ mie dofctorul?.. Atunci, zic, =ezi c`teva zile acas[, poate ar s[-\i
treac[. M-a ascultat. C`nd veneam de la lucru ]l g[seam culcat, cu
ochii ]n tavan... Gr[iam la d`nsul =i nu-mi r[spundea. }l chemam la
m`ncare, nu vroia nici s[ guste. +i sl[bea, tot mai galben se f[cea. }n
fiecare zi m[ gr[beam s[ m[ ]ntorc mai devreme. Ajungeam, l[sam
sapa pe prisp[ =i alergam ]n cas[ m[ temeam c[ nu-l mai g[sesc,
nu-l mai v[d... }ntr-o zi a disp[rut cu adev[rat. Nu-i o zi, nu-i dou[,
nu-i trei... }l credeam dus la frate-s[u, c[ are-un frate la +erpeni,
dincolo... Ei, dar... femeia brusc amu\e=te: ce-\i bat capul cu necazurile
mele? M-am ]ntins la vorb[. Chiar m[ mir de mine, c[ eu, dac[ vrei s[
=tii matale, nu prea deschid gura. Amu nu =tiu ce mi-a venit s[-\i spun...
Ignat st[ cu mìnile ]ntinse pe mas[ a uitat c[ s-a apucat s[
sparg[ nuci. Femeia tot vorbind n-a dus nici un miez la gur[. Prive=te
pe deasupra mesei, =i lui Ignat i se pare c[ la mìnile lui se uit[.
}nceteaz[ s[ le mi=te: a=a o s[-i vin[ ei mai u=or s[ povesteasc[?
Deodat[ i se face ru=ine de propriile mìni: mari, butuc[noase, cu
Ignat =i Ana 359
degete groase, pielea pe burice plin[ de zg`rieturi negre, iar ar[t[torul

de la dreapta cu unghia rupt[ mai din r[d[cin[ i se face ru=ine =i vrea
s[ le trag[ de pe mas[, s[ le pun[ pe genunchi, dar femeia amu\e=te, d[
capul ]napoi, rotunjind ochii... Nu cumva a crezut c[ vreau s[ m[ reped
spre d`nsa =i s-a speriat?.. Las[ mìnile ]ntinse pe mas[. Iar c`nd ]=i cere
iertare c[... de ce a pornit a povesti, se ridic[ =i ea =i-n odaie se
]nst[p`ne=te un aer de stinghereal[, fiecare g`ndindu-se: uite c[ m-a luat
gura pe dinainte... ]ncep s[ m[ pl`ng... am pornit-o cu m[rturiseniile
se uit[ unul la altul =i z`mbesc vinova\i. Da, s-ar fi cuvenit s[ se despart[
o cerea buna cuviin\[, cre=tineasca purtare, ei ]ns[...
Nu vorbi a=a! exclam[ Ignat =i vede c[ femeia tresare arunc`nd
o privire spre fereastr[. Ascult[ cu luare aminte, apoi se ]ntoarce =i
prive=te =i el ]ntr-acolo, spre deal, unde parc[ a lic[rit o lumin[.
Nimic... Din capul locului am sim\it c[ ai o durere la inim[, z[u c[...
Nu =tiu cum s[-\i l[muresc, dar c`nd \i-am ]ntins cea=ca cu ap[ la
gard, c`nd am v[zut cum ai dus-o cu m`na tremurat[ la gur[ =i ai
]nceput s[ bei...
Vorbe=te cu at`ta ]nsufle\ire, de parc[ ar povesti impresia ce-a
f[cut-o drumea\a asupra altcuiva, nu asupra lui. Vorbe=te =i se uit[ la
ulciorul ce st[ pe cel[lalt cap[t al mesei acoperit cu un caiet ]n
p[tr[\ele din el a rupt foaia dubl[ sor[-sa =i i-a scris despre cas[!..
Se mir[: cum de nu l-am v[zut p`n[ acum, ulciorul... =i deodat[ simte
c[ femeia ]l prive=te drept ]n fa\[, i se uit[ drept ]n gur[... nu, nu-i
bine s[ m[ deschid, s[ m[ m[rturisesc ]n fa\a ei, poate s[ m[ cread[
un pref[cut! =i ro=e=te ca un b[ie\andru, p`n[ ]n urechi. Amu\e=te
=i el, la jum[tate de cuv`nt. Peste c`teva clipe ori c`t[ vreme s[ fi
trecut, c`nd se rupe din ast[ ]ncremenire, salt[, parc[ l-ar fi aruncat
o putere de pe scaun! }ntinde m`na, ia ulciora=ul =i de acum din u=[
zice:
Stai c[ amu= m[ ]ntorc. +i iese.
Nu. Eu nu beau vin, se ap[r[ femeia cu mìnile c`nd, peste
c`teva minute, Ignat se ]ntoarce din cealalt[ odaie, unde s-a auzit
sunet de doag[ de butoi... Doamne fere=te! Nu cumva s[ crezi c[...
Dar nu mai cred nimica-nimicu\[. Numai amu, c`nd am dat cu

ochii de ulcior, mi-am adus aminte, prostul de mine, c[ am poftit om
]n cas[, de pe drum, obosit, degerat...
Dar mi-am venit ]n fire. Mul\umesc...
Ei vezi? +i era s[ stai ]n =osea... Ia-te, bre, c[ aveam ni=te pahare.
Pe unde-or fi oare?
Caut[ spre pervazuri, arunc[ ochii spre sob[, la comoda dintre
patul mic =i mas[ =i, c`nd s-o deschid[ s[ caute-ntr-]nsa, d[ cu ochii
de cea=c[.
Bea singur dac[ vrei. Eu nici ]n gur[ nu-l iau.
M[ rog. Nu te silesc.
Ignat se a=eaz[. Toarn[ ]n cea=c[.
+i ziceai c[ a=a... ]ntr-o bun[ zi a luat =i a disp[rut?
Cine? A, b[rbatu-meu? Da, c`nd m-am ]ntors de la lucru de la vie,
nu-i. +i nu-i o zi, nu-i dou[, trei nu-i... Credeam c[-i la frate-s[u. M[ duc
nu-i la d`nsul. Nici n-a fost. Poate-i dus la lucru, zic, s-o fi sim\it mai
bine =i s-o fi dus la brigada lui de f[cut drumuri. Nici pe-acolo n-a c[lcat.
Trec zile, trec s[pt[m`ni nici tu veste, nici scrisoare. }ntr-o noapte,
zv`rcolindu-m[ a=a, am ]n\eles: gata, nu se mai ]ntoarce. Pentru c[
mi s-a ar[tat ]n ochi, l-am v[zut dep[rt`ndu-se de mine, repede, ca =i
c`nd ar fi fugit. Am dat s[ alerg, am strigat: de ce te duci =i m[ la=i,
de ce fugi de mine nu m-a auzit c`nd l-am strigat. Credea c[ nu l-am
cunoscut fiind cu spatele spre mine, dar chiar =i de la spate l-a=
recunoa=te dintr-o mie de oameni... I-am spus de vedeniile mele unei
babe de la noi din sat, care =tie s[ ghiceasc[, =i mi-a spus: ]i mort, s[
nu-l mai cau\i...
Mort? Vorbe b[be=ti...
Nici eu n-am crezut. Nu puteam s[-mi ]nchipui c[ Xenea poate
face una ca asta...
Xenea ]l cheam[?
Poate-l =tii?
Nu. Nu-l =tiu.
De unde s[-l =tii dac[ nu-i din satul nostru. }i din Sus, de de-
Ignat =i Ana 361
parte. Dup[ pu=c[rie s-a ]ntors la frate-s[u, aici la +erpeni... Nu =tiu

de la ce s-au sf[dit, ce n-au putut ]mp[r\i =i a venit la noi ]n sat. }i
curat poveste cum ne-am cunoscut =i ne-am luat...
Ignat ascult[ i-a trecut sfiala! p`n[ =i de cea=ca cu vin din fa\a
lui a uitat ascult[ =i din vreme ]n vreme ia aminte spre femeie. Se
uit[ la fa\a ei, la ochi, la gur[ acum poveste=te f[r[ s[-=i ]ntoarc[
privirea ]n alt[ parte.
Iaca ]ntr-o zi se zvone=te prin sat c[ l-au g[sit pe unul mort ]n
R`pa-cea-Mare. Au alergat oameni, copii s[-l vad[. R`pa-i ad`nc[,
malul drept ]n jos s-a mai dus odat[ unul cu caii cu c[ru\a =i s-a
f[cut f[r`me. Asta demult, pe c`nd eram copil[. +i mai ]ncoace s-a
pornit unul cu tractorul, beat, la cum[tru-s[u ]n alt sat, =i s-a r[sturnat
la vale...
Cu tractorul? Pe Ignat ]l trece rece prin spinare: c`nd lucra =i el
cu tractorul, era s[ se pr[vale odat[ ]ntr-o r`p[, ce-i drept, nu prea
ad`nc[ s-a dus o roat[ din fa\[ peste mal, dar a dovedit s[ c`rneasc[
=i s-a ]m\epenit tractorul ]n loc...
Am alergat =i eu. Fugeam =i m[ g`ndeam: ]i el? nu-i el? El,
altul cine s[ fie? +i-a f[cut seama. Dar: de ce? de ce? m[ tot ]ntrebam.
S[ fi avut vreo boal[ =i eu n-am =tiut? De ce =i pentru ce a stat la
]nchisoare, nu mi-a povestit. Dar nici eu nu l-am ispitit, m[ g`ndeam:
mai bine s[ uite, ce-a fost a trecut. Bine c[ amu-i bine... Adic[: a fost.
De c`nd ne-am luat =i p`n[ la o vreme a fost, nici se putea mai bine.
Dar dup[ ce-a murit b[ie\elul...
A\i avut un b[ie\el?
L-am n[scut la =apte luni =i a tr[it vreo patru s[pt[m`ni. Zic,
cum a murit b[ie\elul, s-a schimbat, alt om s-a f[cut. Nu-l mai
recuno=team. S[ fi v[zut cum l-a pl`ns, cum ]l bocea c`nd l-am
]ngropat. Parc[ ar fi fost un om mare cu care a tr[it o via\[ ]mpreun[.
N-am v[zut a=a b[rbat s[ boceasc[ mai frumos ca o muiere...
Chiar bocea? F[r[ s[-=i dea seama Ignat soarbe dintr-o r[suflare
vinul i s-a uscat pe nea=teptate ]n gur[.
Nu era el. C`nd am ajuns acolo, venise dofctorii cu poli\ia =i-l
ridicau ]n ma=in[. L-am v[zut la fa\[, f[r`mat[ =i umflat[ fa\a, greu

s[-l recuno=ti, dar nu era el... Pe urm[ s-a aflat c[ era din cei care
lucrau la carier[, la piatr[...
Da, ]mi aduc aminte, am avut un caz...
A! \ip[ femeia: am uitat c[ mi-ai spus c[ lucrezi la piatr[...
S-au b[tut atunci c`\iva pe malul r`pii. Acela a lunecat =i a
c[zut. C`nd au v[zut ceilal\i c[ nu mai mi=c[, nu mai sufl[, au fugit
=i l-au lep[dat...
A=a am auzit =i eu... Ce oameni crun\i =i r[i mai sunt pe lumea
asta, Doamne, Doamne! Femeia se uit[ la cea=ca pe care Ignat a
umplut-o, o prinde cu dou[ degete de torti\a sub\ire, o ]ntoarce =i
prive=te la floricelele aurii.
Stai c[ mai am una.. Ignat scoate a doua cea=c[ din sertarul
comodei, ]ntocmai ca prima... Uitasem, z[u! Avem dou[ ]n cas[. Le-a
adus na=ul Pricop, de ziua Anei. Dar poftim, gust[ un strop de vin...
Femeia clatin[ din cap, ferindu-=i m`na de la cea=c[:
Nu, nu! Nu beau, Doamne fere=te... Dup[ o lung[ t[cere:
jum[tate de an n-am =tiut nimic de d`nsul. Am umblat pe la vr[jitoare
ca s[ mi-l ]ntoarc[ ]napoi c[, m[ g`ndeam, numai f[r[dec`t este la
mijloc o muiere care mi l-a luat... Amu vine ]ntr-o zi unul de la noi
din sat dus pe var[ cu lucrul la ora= vine =i-mi spune: fa,
Ani=oar[, l-am v[zut pe Xenea al t[u unde, m[i om bun? la
fabric[, la ora=... Dar la care fabric[ nu mi-a spus, c[ nici el nu =tia.
Ori c[ Xenea nu i-a spus ca s[ nu-l g[sesc? +i numai s[pt[m`na ceea
am ]n=tiin\at c[-i la fabrica de mobile. Dar nu m-am putut rupe de la
lucru =i, iaca, abia azi m-am repezit. Zic: m[ duc s[ v[d ce face acolo,
ce are de g`nd, poate se ]ntoarce acas[...
Pe m[sur[ ce femeia-i deap[n[ nefericita poveste a vie\ii ei Ignat
tot mai mult se ]ncredin\eaz[ c[ da... am v[zut-o undeva... da, am
]nt`lnit-o c`ndva... dar unde =i c`nd, nu-=i poate aminti. Deodat[ parc[
i se lumineaz[: da, atunci a fost, ]n copil[rie, aveam vreo zece ani...
m-a luat m[tu=[-mea ]n satul de unde-i ea... ai mei to\i acas[ bolnavi
de tifos... s[ nu m[ molipsesc =i eu... Acolo, ie=ind odat[ ]n uli\[, m-am
Ignat =i Ana 363
luat la joac[ cu al\i copii... era =i o feti=can[... ce ne-a venit? hai s[ ne

batem cu pietre... ei, b[ie\ii, d[deau ]n mine c[ eram str[in, din alt
sat... am dat =i eu =i am lovit-o pe feti=cana aceea... a=a avea ochii,
ochii ei, tr[s[turile fe\ei... Tot ne striga s[ ]ncet[m cu hulig[nia, s-a
v[r`t ]ntre noi s[ ne despart[, careva a nimerit-o la cap... i-a spart
capul... c`nd am v[zut a=a, to\i ne-am ]mpr[=tiat care ]ncotro...
m[tu=[-mea m-a oc[r`t... dar fata a treia zi m-a v[zut =i zice: r[i
b[ie\i... mi-a\i spart capul, dar nu m[ doare... a=a-mi trebuie dac[ m-am
b[gat ]ntre b[ie\i... A=a-mi trebuie... \ine minte cuvintele ei, cu toate
c[ au trecut at`\ia ani de atunci... S[ fie fata aceea? Ori, poate, mi se
pare?
Da? Ignat clatin[ din cap, iar ]n g`ndul lui: interesant, are
semnul de atunci ]n cap, deasupra urechii, din dreapta? ar trebui s[
fie dac[-i copila de atunci... Te-am v[zut cum vorbeai cu d`nsul...
M-ai v[zut?! Femeia se d[ ]nd[r[t =i-l fixeaz[ cu privirea.
Azi seara, c`nd veneam de la spital ]napoi. Am apucat de-a
dreptul ca s[ ies mai repede la =osea, c[ se ]nnopta. S-a ]nt`mplat s[
trec taman pe ulicioara unde-i fabrica de mobile =i v-am v[zut. St[tea\i
am`ndoi de vorb[ la poart[: mata de partea asta, el de partea ceea...
}n clipa asta Ignat simte c[ se ]nt`mpl[ ceva cu femeia: s-a sucit
brusc ]ntr-o parte =i se uit[ peste mas[. Prive=te =i el ]ntr-acolo =i vede
ceva ]nvelit ]ntr-un prosop: o pìne!.. De unde c[ eu n-am apucat a
cump[ra?.. Aveam de g`nd s[ iau c`teva de la ora=, dar am uitat ]n
graba mare... Paraschi\a a adus-o =i mi-a l[sat-o... C`nd se g`nde=te
la sor[-sa, femeia de al[turi r[sufl[ o dat[ tare, dar scurt, ad`nc, dup[
care se t[inuie=te a izbit-o vorba mea ]n inim[? dar de ce? i-am
spus ceva nepl[cut? a speriat-o faptul c[ am v[zut-o la poart[?.. Se
]ntoarce c[tre d`nsa: e alb[ la fa\[ cum ]i varul.
Ce-i cu mata? |i-i r[u?
Femeia clatin[ din cap:
Nu, nu... Dar Ignat vede c[ tremur[ toat[, parc[ ar scutura-o
frigurile... A=a, nu =tiu ce... m-a apucat. A= vrea ni=te ap[, olecu\[ de
ap[ dac[ se poate...
Ignat ia cea=ca, i-o apropie de gur[:

Soarbe un g`t de vin. Nu te teme. Are s[-\i fac[ bine, z[u...
Femeia ]=i lipe=te marginea ce=tii de buze, soarbe o dat[, de dou[,
de trei ori f[r[ s[ mai ]ntrebe ce-i: ap[ ori vin, bea lacom, ]nsetat[,
privind \int[ la fa\a lui Ignat care s-a ridicat ]n picioare =i st[ drept.
Privirea ei e plin[ de uimire, parc[ acum prima dat[ ]l vede prin cea\a
ce-i v[lure=te pe dinainte.
Nu =tiu ce mi-a venit a=a... Mi se ]nt`mpl[ uneori, rar de tot...
De mult nu m-a ame\it a=a. Parc[ mi s-a oprit ]n loc inima. Mul\umesc,
om bun, mul\umesc...
Ignat face cu m`na: las[, pentru ce a=a mare mul\umit[?
Ei, \i-a trecut?
Femeia pleac[ ochii ]n jos, spre picioare: da. +i deodat[ se simte
ars[ de ru=ine: iat[, am intrat la omul ista necunoscut, str[in, =i ]nc[
nu destul c[ am intrat, dar m-am apucat s[-i spun necazurile, s[-i
m[rturisesc via\a, nenorocirile... Nu-i bine, z[u nu-i bine, nu se cuvine
a=a, nu-i frumos... Ce-are s[ cread[ el despre mine? }=i prinde ]ntre
degete marginea paltona=ului =i ]ncepe a o fr[m`nta. Cele c`teva
]nghi\ituri de vin au ]nc[lzit-o, =i de la plit[ bate c[ldura. Face o
mi=care cu umerii. Ignat observ[:
Dar las[-\i paltonul, c[-i cald. Z[u, dezbrac[-l!
+i ]ntinde mìnile s[-l ia de parc[ musafira l-ar fi desbr[cat de acum.
Nu, nu! Nu mi-i cald.
M[car baticul.
Femeia las[ capul ]ntr-o parte: m[ rog. Desf[c`ndu-=i paltonul la
piept, scoate baticul, ]l ]mp[ture=te =i-l pune al[turi, pe lai\[. Ignat
dintr-odat[ ]i vede fa\a, p[rul, b[rbia p`n acum, ]mbrobodit[ peste
obraz, numai nasul =i o parte din gur[ se ar[ta. Nici ochii nu-i v[zuse!
Iat[, dar, c[ sco\`ndu-=i broboada galben[, are-n fa\[ cu totul alt[
femeie; t`n[r[, rumeoar[, cu sc`ntei ]n priviri. Nu se poate re\ine
are ast[ proast[ deprindere! =i se uit[ la g`tul ei: nu poart[ m[rgele,
nici cercei. Are g`t sub\ire, de asupra lui ovalul fe\ei st[ u=or ]nclinat,
iar de sub palton iese gulerul unei rochii vi=inii, de l`n[...
Ignat =i Ana 365
Se a=eaz[ la locul lui, pe scaun, =i zice ]ng`ndurat:

M[-i crede ori nu, dar c`nd te-am v[zut la gard, c`nd \i-am dat
cea=ca cu ap[ =i am v[zut cum ai luat-o =i te-ai ]ntors s-o bei, am
]n\eles c[ tare nec[jit[ e=ti, suflet chinuit, de tocmai m-a t[iat la inim[.
Femeia tresare =i, str`ng`ndu-=i umerii =i genunchii, se face =i mai
mic[.
Nu =tiu de ce, crede-m[, am mare bucurie c[ te-am ]nt`lnit =i
ai intrat ]n casa mea. +i c[-mi poveste=ti via\a... C[ eu de at`ta vreme
singur: vin de la lucru, m[ duc la lucru, nimeni nu m[ a=teapt[, nimeni
nu m[ petrece diminea\a. }nainte, acas[, eram mul\i ]n familie, mi se
p[rea: ia de-a= r[m`ne singur... Amu s-a ]nt`mplat de-am r[mas...
Dar nu despre mine am vrut s[-\i vorbesc...
Spune, spune! ]l ]ndeamn[ femeia tem`ndu-se c[ are s[ tac[,
n-are s[-i spun[ via\a lui =i atunci or s[ r[m`n[ numai cu povestea
vie\ii ei spus[ =i are s[ ias[ c[ el a am[git-o, a furat-o...
+i =tii de unde bucuria mea, An[?
Da? tresare femeia, auzindu-=i numele.
Mi se pare c[ noi ne-am v[zut undeva, ne-am mai ]nt`lnit
c`ndva...
Da?! Femeia se lumineaz[ la fa\[... +i mie mi s-a p[rut a=a. +tii
c`nd? C`nd s-a auzit motor afar[ =i ai fugit s[ vezi ce-i. Ai zis: stai c[
m[ duc s[ v[d, =i te-ai uitat nu =tiu cum la mine de-am sim\it c[ am
mai v[zut c[t[turile iestea undeva.
Da?! Ignat se mir[ =i el nespus: a=a s[ fie oare? Dar... gust[
nucile. N-ai luat nici un miez.
Femeia ]ntinde m`na spre cele dou[ mere pe care le pusese pe
marginea mesei.
Am s[ iau un m[r. M[car c[ m[ dor din\ii de d`nsele.
Dar nu-s tari! }s moi =i dulci. Poftim, gust[ ce-a dat Dumnezeu.
+i s[ m[ crezi ca altceva n-am...
Nici nu trebuie mai mult.
Mu=c[ u=urel din m[r, ]ntorc`ndu-se tot a=a ]ntr-o parte. Mu=c[ =i
tace. T[cere ]n cas[, lini=te, nici un zgomot de afar[. Trebuie s[ fie
t`rziu. Ora unu dup[ miezul nop\ii. Ciudat lucru, i-a trecut oboseala.
S-a ]nc[lzit. Femeia se uit[ pe sub spr`ncene la st[p`n. El st[ ]ng`ndurat,
cu ochii pe jum[tate ]nchi=i. A=a, cu fa\a ]n umbr[, pare c[ a adormit
becul e deasupra lui. Dar nu doarme... Ce i-a fost dat a p[\i: s[ se
opreasc[ ]n cas[ str[in[! C`nd a intrat =i s-a uitat, ]ndat[ a v[zut c[
lipse=te femeia. Peste tot m`n[ de b[rbat, numai patul, pernele a=ezate
de m`n[ de femeie zice c[ a fost sor[-sa. }ncolo... M[car =i farfuriile
de pe mas[... Castroanele... Nu li-i locul aici... +i florile... de mult
neudate... I se face mil[ de flori. A=a se ]nt`mpla =i cu d`nsa vremea
de la urm[, c`nd ]nc[ era omu-s[u acas[. Duc`ndu-se la lucru ]i zicea:
m[i b[rbate, dar f[ ceva prin cas[, pe l`ng[ cas[, m[car florile s[ le
uzi. Venea =i tot uscate le g[sea. Apuca ea cana... Dar femeia lui are
gusturi bune. Uite ce frumoase flori =i-a crescut!.. Apoi g`ndul se
]ntoarce asupra uria=ului care st[ al[turi, t[cut, lini=tit, nici nu sufl[.
Ce mai ]nt`mpl[ri =i-n via\a omului: trebuia s[ se strice ma=ina, trebuia
s[ se opreasc[ la poarta lui, ea s[ se dea jos =i s[-i cear[ un strop de
ap[... I se uscaser[ buzele, i se uscase ]n g`t, ]i ardea sufletul. St`nd
]n cabin[ =oferul se tot muncea cu motorul sim\ea c[ o mistuie
pe din[untru: se vedea ajuns[-n ora=, merg`nd pe str[zi str[ine,
ne=tiind ]ncotro s[ apuce, ]n care parte-i fabrica... T`rziu, m[car dac[
pornea la drum de diminea\[, dar... n-a putut. A fost la lucru, apoi
l-a c[utat pe omul care l-a ]nt`lnit pe Xenea s[-i dea l[muriri, s[
afle de lucreaz[ =i s`mb[ta. Acela: chiar de nu lucreaz[, tot ]l g[se=ti,
c[ el cas[ n-are, la fabric[ tr[ie=te, n-are unde se duce... C`nd a
v[zut c[-i r[u cu ma=ina, era s[ se dea jos, s[ ridice m`na, dar parc[
a \inut-o ceva, nu se ]ndura... Pe urm[ s-a urcat =i omul ista =i a
mers... Zice c[ m-a v[zut vorbind cu Xenea la poarta fabricii? Ori
numai a=a spune ca s[ m[ ]ncerce, s[ m[ afle? Nu pare s[ fie om
r[u... Dac[ era, dac[ ar fi... Uite-l st[ cu ochii ]nchi=i. Mi se pare c[
vrea s[ doarm[.
|i-i somn?
Eu? Ignat tresare: nu, m[ g`ndeam... Se ]ndreapt[ de spate
scutur`ndu-=i mole=eala. S[ mai gust[m un g`t de vin. Ia cea=ca, o
Ignat =i Ana 367
duce la gur[ =i o gole=te dintr-o r[suflare. O pune pe mas[: m[

g`ndeam, cum ]i via\a omului! Azi tr[ie=ti, umbli, alergi, aduni, te
zbuciumi, griji peste griji, nu-\i ajunge, iei de ici, pui dincolo =i c`nd
]\i pare c[ ai legat cap[t de cap[t, c[ ai izbutit ce-ai dorit, numai ce
vezi c[ toate s-au spulberat =i degeaba truda =i oboseala... Da! Nu
sunt vorbe care mi-au venit amu. +i s[ nu crezi c[ am ]n vedere casa.
Am f[cut una, oi mai face una, dac-o fi s[ mi-o d[r`me... Nu de cas[-i
vorba, m[car c[ am muncit din greu trei ani de zile cu nevasta... Eu
de via\[ vreau s[ zic, de via\a noastr[. Tare-i nu =tiu de ce pe dos
lumea asta, via\a asta... C`nd am ajuns s[ ne a=ez[m la cuibul nostru,
s[ ]ncepem a tr[i omene=te, hop! c[ vine nenorocirea =i r[m`n singur...
A treia, ba, a patra lun[ singur... Socoate: suntem ]n noiembrie, d[
]napoi octombrie una, septembrie dou[, august trei, din
iulie-i dus[ de-acas[. }n ziua c`nd ne-am sf[dit...
V-a\i sf[dit? Cum ducea m[rul la gur[, femeia r[m`ne cu m`na
ridicat[. De ce v-a\i sf[dit?
Nu =tiu... M[-i crede ori nu, An[; =i c`nd roste=te numele cu ochii
]nchi=i ca s[-=i poat[ aduce aminte mai bine =irul zilelor =i nop\ilor ce
at`t de greu au trecut, pline de g`nduri zbuciumate, c`nd roste=te
numele, se g`nde=te, poate, la nevasta lui care-i departe ]n spital, st[
tot a=a cum a v[zut-o azi, cu coatele pe pervaz, cu ochii du=i... ori,
poate, la femeia din fa\a lui, la via\a omului pe p[m`nt, la via\a acestor
dou[ femei una pe care o cunoa=te de c`teva ore, dar am`ndou[ ]i
sunt at`t de aproape... de m[-i crede ori nu, An[, dar nop\i la r`nd
m-am g`ndit =i r[sg`ndit din ce s-a iscat sfada noastr[ =i n-am putut
pricepe. Parc[ a fost un f[cut, a b[gat dracul coada ]ntre noi, parc[
ne-ar fi a\`\at cineva anume. C[ noi, ]n cei trei ani =i mai bine de c`nd
ne-am luat, nu ne-am ]ncontrat nici o dat[. Am avut noi vreme pentru
asta? c[ dac[ veneam de la lucru la ]nceput aici ]n sat, pe tractor,
dar dup[ ]nt`mplarea aceea c`nd m-am r[sturnat...
Te-ai r[sturnat cu tractorul?
Da... Nici nu =tiu cum am sc[pat. Am zis c[ nu m[ mai sui ]n vecii
vecilor, m-am dus =i m-am b[gat la scos piatr[... +i acolo odat[ era c`t
pe ce s[ m[ fac[ scrum curentul electric. Iar[=i am sc[pat, Ana-mi zicea

s[ lep[d. Unde s[ m[ duc? Aveam de terminat casa, intrasem ]n datorii,
iar la carier[ c`=tigam bine, f[ceam =i c`te dou[ norme. Femeia lucra =i
ea, la ]nceput bibliotecar[, pe urm[ secretar[... T`n[r[, de=teapt[, cu
zece clase terminate. Apoi s-a ]nscris la studii, prin coresponden\[... Zic,
dac[ n-am putut s[ ]nv[\ eu, bine c[ m[car femeia mea ]nva\[... O l[sam
s[ se duc[ la examene, n-o puneam la lucru greu. Nu putea s[ =ad[
singur[ se apuca. Veneam seara de la lucru, puneam ceva-n gur[ =i hai
la treab[ p`n[ t`rziu dup[ miezul nop\ii. La pere\i, apoi la acoperi=, apoi
la tencuit... beci am s[pat, tot eu l-am c[ptu=it, am`ndoi cu femeia. Al\ii
mai n[imesc, pl[tesc, noi singuri ne descurcam. Ne-am f[cut casa ca
r`ndunelele cuibul singuri am c[rat lut, singuri piatr[ =i, ca s[ \in[
mai bine, ]l muiam cu vlaga sufletului nostru. Dac[ oboseam m[ opream
s[-mi trag sufletul =i =terg`ndu-mi fruntea de sudoare de eram jos,
]n ograd[, ori sus, pe cas[ m[ uitam ]nprejurul meu =i mi se p[rea
c[-l v[d...
Pe cine?
Pe feciora=ul nostru...
Aa!.. Da, da! Femeia vorbe=te gr[bit[ cer`ndu-=i iertare pentru
]ntrebarea ne la locul ei.
Mi se n[z[rea c[-l v[d juc`ndu-se ]n drum, de-a harbujeii, ori
fugind prin curte c[lare pe-o nuielu=[, nechez`nd ]n gura mare cum
fac to\i copiii. Ori c[\[r`ndu-se prin pomii din fa\a casei... De se
]nt`mpla Ana pe aproape =i m[ vedea dus pe g`nduri, trec`nd pe
al[turi fie cu o c[ldare cu nisip, fie cu altceva, se oprea mai ]ncolo =i
m[ privea. Nu m[ uitam spre d`nsa, dar ]i sim\eam privirea... M[
luam cu n[z[ririle mele =i-n c`teva minute c`t stam a=a, mi se f[ceau
la loc puterile, ca prin vraj[... +i iar la lucru, de... nu puteam nici s[
dorm. Cum vara nop\ile-s scurte, m[ luam cu lucrul =i, c`nd m[ uitam,
iaca-i diminea\a =i trebuie s[ m[ duc la carier[. }n primul =i-n al doi-
lea an eram veseli, ne zbenguiam ca doi fluturi, ea uneori m[ ]ntreba:
dar un te ui\i a=a? iar \i-ai adus aminte de ibovnica din armat[?..
Odat[ ]i spusesem ca ]ntr-o =ag[ c[ am cunoscut la armat[ o femeiu=c[
Ignat =i Ana 369
cu ochi de japonez[.. }i r[spundeam r`z`nd: pe alta dec`t pe tine

nici ]n g`ndurile mele n-o primesc. +i ]ntorceam pe loc vorba: m[i tu
m[i, un te ca\[ri? las[ perele-n pace, nu vezi c[-s verzi? Ana se uita
la mine ca la un smintit, apoi c`nd pricepea c[ strig la cineva s[ nu se
urce-n pomii no=tri tineri care abia se ]nfiripau =i nici vorb[ s[ aib[
fructe, r`dea =i ea =i m[ ]ntreba: dar la cine strigi? cum: la cine? la
b[ie\elul nostru... Se uita la mine, z`mbea vinovat[, apoi se lipea de
mine: las c[ o s[-l avem... o s[ fie frumu=el, buc[lat, rotunjor =i voinic
ca tine... Tot a=a tr[iam cu n[dejdea, ]n a=teptarea lui: c[ vine, c[
trebuie s[ vin[, n-are cum s[ nu vin[... Dar el nu venea. Un an, al
doilea, al treilea...
Cum: n-a purces grea nici o dat[? ]ntreab[ femeia simplu, f[r[
jen[, parc[ l-ar fi cunoscut pe uria=ul din fa\[ ei de c`nd lumea.
De vreo dou[ ori mi-a dat a ]n\elege c[-l are. Dar... dup[ acea
nu =tiu ce se-nt`mpla c[...
Aha, d[ femeia din cap: ]n\eleg.
Eu cred c[ din lucru greu i se trage. |i-am spus c[ a=a pu\intic[
la trup, exact cum e=ti mata, lua nu o c[ldare cu nisip, ci dou[ =i
acelea c[uta s[ le umple cu lopata p`n[ sus... +i la c[rat cotile\...
Cotile\?
Da! Eu ]i spuneam: las[, m[i femeie, nu te oropsi a=a, am s[ car
eu, c[-s b[rbat... Ea: nu =i nu, vrea s[ ajute, nu poate sta... Tot a=a, p`n[
odat[ am v[zut-o c[ se r[suce=te de mijloc. Era dup[ cas[ =i se putea s[
n-o v[d, dac[ nu m[ ]nt`mplam acolo... S-a apucat cu mìnile de mijloc,
s-a f[cut v`n[t[ la fa\[, a prins a tremura... M-am repezit spre d`nsa
speriat: n-o mai v[zusem ]n asemenea stare. C`nd m-a v[zut, mi-a f[cut
semn: fugi! nu te apropia, auzi? Vorbea de parc[ i-a= fi fost str[in. M-am
speriat =i mai r[u: ce-i cu d`nsa? nu vrea s-o v[d? ori, dac[ m[ vede, i se
face mai r[u? }n ne=tiin\a mea m-am dep[rtat. Zic: las[, o s[-i treac[.
M-am dus ]n treaba mea, dar peste c`teva minute m[ ]ntorc s[ v[d ce
face femeia mea, poate trebuie s-o ajut? O g[sesc =ez`nd, lac de sudoare,
se uit[ la mine =i z`mbe=te: ai g[sit lopata? care lopat[? aceea de
fier... }n ziua ceea se z[h[ise lopata =i n-aveam cu ce amesteca la f[cut
ciment. Dar o g[sisem mai nainte, iar ea uitase... Ori vroia s[ lege vorb[
cu mine =i gr[ise cuvintele care i-au venit primele pe limb[? M-a trecut
rece prin s`n: nu \ine minte ce-a fost cu d`nsa? O ]ntreb: \i-a trecut? Ea:
ce s[-mi treac[? nu mi-i nimica! Am ]n\eles c[... =i am t[cut. Am ajutat-o
s[ ajung[ p`n[-n cas[, s-a hodinit =i p`n[-n sear[ iar[=i am lucrat am`ndoi
de parc[ nimica nu i s-ar fi ]nt`mplat. Nici eu nu i-am adus aminte, nici
ea... =i nici n-am spus la nimeni... Nu =tiu cum de-a ajuns la urechile alor
no=tri: mama =i sor[-mea care a fost de cu sear[ aici, de-au prins a-mi
spune ce-i cu d`nsa, c[ nu-i a bine. Cu Ana adic[. Vorbeau =i se uitau
una la alta, cu ]n\elesuri. Parc[ vroiau s[-mi spun[ ceva =i nu ]ndr[zneau.
Numai s[ le fi auzit sco\`ndu-i vorbe rele Anei, aveau s[ le sar[ fulgii la
am`ndou[. Nu s-au ]ncumetat a-mi spune secretele lor. }n schimb i-au spus
soacrei, mamei Anei, ori ]n fa\[, ori prin cineva. Aceea, bun[ de gur[, m[
]nt`lne=te =i-mi toarn[ toate vorbele-n ochi =i mi s-a limpezit totului-tot.
Chipurile, Ana mea s-ar fi avut ]n vorb[ cu Petrea inginerul...
Inginerul?
Aista de la noi din sat. Care-i mai mare pe tot ce se construie=te...
Care vrea s[ v[ strice casa?
N-a= zice c[ el anume. Cic[, a=a iese dup[ planul ce le-a venit
de sus.
Femeia face cu capul: ]n\eleg. Ignat, auzindu-i ]ntrebarea, tresare:
vezi, femeie str[in[, nu cunoa=te nici satul, nici oamenii, dar a ghicit.
Ori mai nainte de-a ne lua noi s-or fi =tiut. Ori dup[ ce-am
plecat eu la armat[.
La armat[?
E curat o poveste cum ne-am luat. Ar trebui c`teva nop\i ca s-o
spun toat[. At`ta vreau s[ te ]ntreb, dac[ nu-i cu sup[rare: oare poate
s[ se ]nt`mple a=a ca o femeie, fat[ ce-o fi, dac[ s-a =tiut cu alt b[rbat,
]nainte ori dup[ ce te-a =tiut pe tine, s[ nu mai poat[ avea copii?
Poate s[ fie a=a ceva?
C`nd ]i pune uria=ul ]ntrebarea asta, o ]ntrebare copil[reasc[,
femeia se ]nro=e=te la fa\[, pleac[ ochii =i se-ntoarce ]ntr-o parte. Ignat
a=teapt[ c`t a=teapt[ =i, dac[ vede c[ tace, continu[:
Ignat =i Ana 371
Amu pe la ]nceputul verii a venit la noi ]n sat o doctori\[ t`n[r[

=i s-a oprit peste =osea de noi, ]n gazd[. Ana mea s-a ]mprietenit cu
d`nsa =i a=a de bine se ]n\elegeau c[ m[ miram... surori s[ fie =i nu s-ar
]mp[ca a=a. De unde =i din ce at`ta ]n\elegere nu puteam pricepe.
Marieta a=a o cheam[ pe doctori\[ lucreaz[ p`n[ ]n prezent la
noi ]n sat s-a mutat cu gazda-n centru am sim\it eu c[ a prins a
m[ cerceta, c[ut`nd s[ stea c`t mai mult de vorb[ cu mine, s[ se
apropie... Nu c[ ar fi avut vreun g`nd ascuns, dar, sim\eam, nu-i sunt
indiferent. Nici mie... s[-\i spun drept... e=ti oaspetele meu, dar... parc[
ne-am cunoa=te de c`nd lumea... nici surorii mele nu-i vorbesc a=a,
de la inim[, cum ]\i vorbesc matale... dar scoate paltonul c[ te-i ]nc[lzi
=i c`nd ai s[ ie=i are s[-\i fie frig... Ignat o ajut[ s[-=i scoat[ haina, o
ia cu tot cu batic =i le aga\[ ]n cui, la u=[... Zic: nici mie, s[-\i spun
drept, nu-mi era totuna c`nd o vedeam. Femeie ]nalt[, voinic[, bine
f[cut[ la trup, p[r negru =i lucios ca m[tasea. Ochi mari...
Femeia ]i ]ntoarce o privire =i z`mbe=te:
Ia s[ te aud[ amu a ta!
Crezi c[ nu =tia c[ doctori\a mi-i pe plac?
+tia?
D-apoi cum? C[ doar[ tot ea o poftea la noi, o ruga s[ =ad[ cu
noi, s[ ieie masa cu noi, uneori s[ doarm[ la noi, s[ ne ajute la te miri
ce lucru. Femeie de ora=, pentru d`nsa toate noi =i interesante aici, la
\ar[. +i apoi, Ignat ]ncerc[ a r`de, zicea c[, auzind c[ va fi trimis[ la
lucru-n sat, ea, care-i v[zuse pe \[rani numai la pia\[, c[r`nd tot felul
de saci =i desagi, s-a g`ndit c[-n satul lor or fi stra=nic de fioro=i. C`nd
s-a dat jos din autobuz ]n marginea satului, a crezut c[ acu=i t[b[r[sc
s[lbaticii asupra ei =i o ]nghit cu tot cu haine, ]nc[l\[minte =i ce mai
avea. Povestea =i r`dea. Le ]nflorea, bine]n\eles, c[-i vesel[ =i glumea\[
=i pentru asta, poate, ne-a pl[cut: =i mie =i Anei. A intrat ]n familia
noastr[ dintr-odat[. C`nd a cobor`t, s-a ]nt`mplat s[ fie Ana la gard,
Marieta a ]ntrebat-o cum s[ ajung[ la dispensarz, c[-i trimis[ doctori\[
aici. +i-a cl[tit Ana repede mìnile, =i-a pus alt[ hain[ =i s-a dus cu
d`nsa. A ]nso\it-o p`n[-n sear[, c`nd aflu c[ s-a a=ezat ]n gazd[ la baba
Ioana, peste drum. I-ar fi propus Ana s[ =ad[ la noi, dar cealalt[ camer[
nu-i gata, pe de alt[ parte ar fi zis =i ea c[ au sf[tuit-o ai ei nici azi
nu =tiu pe cine are ]n ora=: p[rin\i, rude ori poate... s[ se a=eze-n
gazd[ la o b[tr`n[. Cum a v[zut bordeiul babei, a zis: asta-i =i alta nu
caut! A stat aici vreo jum[tate de an, ]n care vreme era mai mult la
noi... Acum, c[ a plecat Ana de-acas[, s-a mutat...
De ce: s-a mutat? S-a sf[dit, poate, cu b[tr`na?
Nu cred. Ignat se ]ncrunt[: cum s[-i r[spund[ ca s[-l ]n\eleag[?..
Cred c[ din cauza mea.
Da?
Eu, dac[ am r[mas singur, f[ceam c[ f[ceam, ie=eam la poart[
=i m[ uitam la ma=ini. +edeam ceasuri la r`nd =i priveam cum trec
ma=inile... Ana a plecat =i la ]nceput nici nu =tiam unde-i. C`teva zile
n-am =tiut...
Dar nu \i-a spus?
Nu, c[ a fost ]n ziua c`nd ne-am sf[dit... Amu parc[-mi aduc
aminte de la ce ne-am luat. Vin de la lucru acas[, obosit, =i o g[sesc
cu spatele lipit de sob[, cu mìnile dinapoi. C`nd m-a v[zut intr`nd
pe u=[, s-a dat la sob[. Sta cu capul plecat =i ochii spre fereastr[. M-am
uitat prin cas[, n-am b[gat de seam[ nimic s[-mi trezeasc[ b[nuiala.
Mama =i sor[-mea mi-au dat a ]n\elege s[ fiu cu ochii-n patru c[ poate
s[-mi par[ r[u pe urm[, dar are s[ fie t`rziu. N-am dat aten\ie vorbelor
lor, c[ adic[ mi-ar preg[ti o surpriz[... Am pus traista pe lai\[, la u=[,
=i m-am dus drept la d`nsa. Am ridicat m`na s[ i-o pun pe um[r?
ori, poate, s[-mi =terg ochiul drept c[-mi d[duse ni=te colb de piatr[...
A \ipat la mine: nu m[ atinge! M-am dat ]napoi. Fa\a i se-nro=i, apoi se
]nvine\i, iar n[rile ]i tremurau... An[, draga mea, ce-i cu tine? Fugi,
las[-m[... Nu te atinge de mine... S-a ]ntors spre fereastra din fund,
st`nd tot a=a lipit[ de sob[, parc[ s-ar fi temut s[ nu cad[. Am ]n\eles
c[-i r[u cu nervii ei =i am hot[r`t s-o las ]n pace. Am dat s[ ies, dar
numai am f[cut un pas, s-a ]ntors =i a zis cu glas sugrumat de m`nie:
te duci? ie=i? m[ la=i? dar... chiar tu mi-ai zis... s[ m[ la=i! s[ te
duci =i s[ m[ la=i, auzi? s[ te duci la mam[-ta =i la sor[-ta cea scump[...
Ignat =i Ana 373
Atunci am ]n\eles c[ iar s-au b[gat ]ntre noi muierile cu vorbele lor
veninoase... C`t am stat ]n casa p[rinteasc[, cu greu le astupam gura
=i odat[ biata Ana, c`nd ]nc[ eram la armat[, a fost nevoit[ s[ fug[
la maic[-sa. Am aflat din scrisoarea ei =i atunci le-am scris la ai mei,
dar a=a c[ primind h`rtia mea tot atunci au adus-o ]napoi... Amu,
dup[ sfada asta, c`nd =i-a luat c`teva haine =i a plecat, am crezut c[
la maic[-sa s-a dus. Mi-am zis: are s[ vie singur[. Dar iat[ c[-i a patra
lun[...
T[cere. Se las[ lini=te. Se aude tic[ind ceasornicul pe pervaz.
Focul s-a potolit. S-a f[cut cald ]n cas[. Femeia st[ cu capul plecat =i
tace. De la o parte pare c[ dormiteaz[. Dar ea prive=te la cea=ca din
fa\a ei.
Eu n-am =tiut luni de zile unde-i, gr[ie=te ]ntr-un t`rziu. C`nd
am aflat, m-am dus =i l-am g[sit, parc[ l-am v[zut ridicat din mor\i
a=a mi-a fost bucuria... I-am zis: hai, ce facem, Xenea? mergi acas[?
Nici n-a vrut s[ aud[... Glasul femeii sun[ stins, din ad`nc, iar sub el
se simte adun`ndu-se, gata s[ izbucneasc[, lacrimile... Nici n-a vrut
s[ aud[...
Femeia ]ntinde o m`n[ vr`nd parc[ s[ se fereasc[ de cineva ori s[
ia ceva de pe mas[, dar imediat o retrage. Ignat ]=i aminte=te iar cli-
pa c`nd a v[zut-o la poarta de fier: tot a=a a ]ntins mìnile printre
vergi...
La s[pt[m`n[ vine baba Ioana, Ignat arat[ spre =osea, o strig[
pe Ana. Ies eu, se uit[ la mine =i unde-mi zice ]n felul ei, =ugub[\: fa,
An[, dar de ce nu-mi aduci oala cea mare? care oal[, mam[ Ioan[?
Ptiu, bat[-te norocul... mi s-o p[rut c[-i Ana, =i-=i d[ p[rul alb de
pe ochi, c[-i c[zuse de sub =alul pe care-l poart[ =i var[ =i iarn[.
Unde-i Ana? Nu-i. S-o fi dus la mam[-sa. De s`mb[ta trecut[
la mam[-sa?.. Am priceput c[ baba o face pe proasta =i nu pentru
oal[ a venit, ci anume ca s[ m[ ispiteasc[. Zic: putea s[ se duc[ =i din
cealalt[ luni... Se uit[ ea la mine peste gard: nu-i la mam[-sa, m[i
Ignate. S-o =tii de la mine c[ nu-i... dar unde-i? iaca =tiu, dar nu
\i-oi spune... de unde =tii? eu =tiu ce nu =tii tu nici cu g`ndul...
=i nici ea ce face =i ce-i cu d`nsa. Dar ce-i cu d`nsa, mam[ Ioan[?

spune, auzi? ies dincolo, o apuc de piep\ii hainei... Las[-m[, b[iete,
c[-mi rupi rochia... eeh, b[iete, b[iete, te v[d eu cum ie=i zi de zi, sear[
de sear[ la col\ul casei =i te ui\i ba ]n susul, ba-n josul drumului... te
zbuciumi, a=tep\i: nu-\i vine femeia... Dar nu porne=ti s-o cau\i. E=ti
m`ndru, stra=nic m`ndru, ca tat[-tu Iosub, z[u c[... O ascult, dar numai
eu =tiu ce se face ]n sufletul meu. Tun o dat[: mam[ Ioan[, n-o ]ntinde,
c[ se rupe =i te-a plesni r[u... spune: unde-i Ana?.. +tii ce mi-a r[spuns?
C[ ar fi v[zut-o ]n ziua aceea fugind pe drumu=orul de dup[ casa ei,
fugea pl`ng`nd =i tot blestem`nd. A ]n\eles c[ ne-am sf[dit ori ne-am
b[tut =i ea pe mine m[ blestema... }i la alde mam[-sa? zic nu, ]i la
T`rg?. Cum: la T`rg? dac[ ai b[tut-o? amu or s[ vie =i or s[ te
ieie c[ au dus-o la spital... C`nd am mai auzit-o =i pe asta, chiar c[ nu
=tiam ce-i cu mine. Am b[tut-o? Dar n-am atins-o cu un deget. S[ vezi
ce g`nd mi-a venit acolo, la gard. Mi-am adus aminte c[... cu nu =tiu
c`te s[pt[m`ni mai nainte mi-a dat ea a ]n\elege c[ are s[ m[ lepede =i
are s[ se duc[ de-acas[. Unde? pare-se c[ a adiat vorba de spital. Cic[,
ar fi sf[tuit-o doctori\a Marieta. Am pornit la fug[ ]n sat s-o g[sesc pe
doctori\[ s-o ]ntreb: ce-i cu Ana? unde-i Ana?.. Am c[utat-o un ceas,
dar mie mi s-a p[rut un amar de vreme, a=a c[ alerg`nd mi-au trecut
nervii =i m-am potolit. M[ ]ntorceam acas[ =i iat[ c[ am ]nt`lnit-o la
=osea pleca spre ora=. Oprise o ma=in[ =i era s[ urce, dar m-a v[zut...
Am privit-o \int[, drept ]n ochi... La un moment dat a z`mbit: hai, suie
=i tu =i ai s[ mergi s-o vezi pe Ana dar unde-i? cum: nu =tii? la
spitalul din ora= nu, nu =tiu nu \i-a spus? Am f[cut cu capul: nu
mi-a spus... Am urcat ]n ma=in[ f[r[ a avea un ban, a pl[tit ea, m-am
dus, am g[sit-o ]ns[=i Marieta m-a condus, a schimbat c`teva vorbe
cu Ana ce-au vorbit n-am auzit =i s-a dus. Ne-a l[sat pe noi
am`ndoi...
Ignat tace o vreme. Simte c[-l cuprinde frigul pe din[untru. Ca
atunci c`nd au r[mas el =i Ana singuri, pe aceea=i banc[, =ez`nd
cam la dep[rtare unul de cel[lalt. Doctori\a =ezuse ]ntre d`n=ii, dar
dup[ plecarea ei r[m[sese locul gol.
Ignat =i Ana 375
Drept s[-\i spun, nici p`n amu n-am ]n\eles =i n-am s[ pot
]n\elege vreodat[ cum de noi, doi oameni care-am tr[it ]mpreun[ o
via\[, chiar dac[ via\a a \inut nu o sut[, ci numai c`\iva ani, cum
puteam s[ ne ]ndep[rt[m a=a unul de altul ]n c`teva zile?
N-a vrut nevast[-ta s[ vorbeasc[ cu tine?
Nu c[ n-a vrut... C[ nici nu ne-am ]nstr[inat ]ntr-at`ta. Din prima
clip[ c`nd m-a v[zut, am sim\it c[ clocote=te ]ntr-]nsa, c[ abia a=teapt[
s[ r[m`nem am`ndoi...
Eu l-am a=teptat pe Xenea vreun ceas. La poart[ l-am a=teptat.
M[ uitam ]n fundul cur\ii s[ vie. Vremea trecea =i el nu mai venea. I-am
spus paznicului cine sunt, pe cine caut, a trimis vorb[ prin unul, prin
altul... Mi-a ar[tat cl[direa, u=a pe unde trebuia s[ ias[. Stam cu ochii
la u=[, dar nu ie=ea. De vreo dou[ ori mi s-a p[rut c[-i v[d fa\a-n
fereastr[, st[ =i se uit[ la mine: s[ vad[ ce-am s[ fac, c`t am s[ a=tept.
A ie=it pe nea=teptate de dup[ muchea gardului, l`ng[ poart[. A r[s[rit
]n fa\a mea ca din p[m`nt. Pe urm[, c`nd a=teptam o ma=in[ la =osea,
pe drum ]ncoace am ]n\eles c[ el de mult st[tea dup[ col\ =i m[
urm[rea ce fac... Amu ce mai vrei? Ce-ai venit?
A=a te-a ]ntrebat?
A=a.
Ana pe mine tot a=a m-a ]ntrebat: amu ce vrei? ce-ai venit?
Auzi tu? Femeia clatin[ din cap, a mirare: Doamne, Doamne, cum
pot s[ se potriveasc[ oamenii pe lume? Dar =i vorbele! Curat[ minune...
Observa\ia i se pare lui Ignat ad`nc[, dar cam ne]n\eleas[. De unde
avea s[ =tie b[rbatul ei c[ trebuie s[ spun[ anume vorbele pe care le-a
spus cu luni ]nainte Ana lui? +i apoi ce potriveal[ poate fi ]ntre doi
oameni care nici s-au v[zut, nici se cunosc?.. Ignat ia aminte c[tre
femeie: acum \ine capul drept, e plin[ de siguran\[, de hot[r`re.
Pesemne a observat nedumerirea din ochii lui, c[ci continu[ r[spicat:
Cum ai putut tu, zic, s[ pleci a=a de acas[ =i s[ nu-mi spui nimic?
«N-aveam ce-\i spune».
Dar nu se face a=a. Oamenii, dac[ nu se mai ]n\eleg, nu se pot
]mp[ca, fac cum face toat[ lumea: dup[ lege.
«Am f[cut cum m-am priceput».

Ori nu te-am ascultat eu? Ori nu \i-am f[cut voia? Ori nu te-am
iubit destul? Eu... =i amu te iubesc... Te visez noaptea...
«Nu m[ visa. Nu trebuie. Tot ce-a fost ]ntre noi s-a terminat».
Dar de ce? Spune-mi: de ce, omule? S[ =tiu =i eu...
«Nici eu nu =tiu. Auzi? Pleac[. Du-te la casa ta =i vezi-\i de nevoi.
+i s[ nu m[ mai cau\i...»
M-a alungat de la poarta aceea ca pe o str[in[. Abia m[ \ineam
s[ nu pl`ng, numai eu =tiu cum m[ \ineam. Vroiam s[-i v[d ochii,
ochii lui care mi se n[z[reau privindu-m[ dintre frunze dac[ eram la
lucru, din unghere dac[ eram acas[... Gr[ind cu mine, se uita mereu
]ntr-o parte... Atunci am sim\it c[ are ceva la inim[. Cu mintea mea
de femeie m[ apuc de-l ]ntreb: spune-mi, Xenea, spune-mi s[ =tiu =i
s[ m[ ogoiesc: poate ai alt[ dragoste, alt[ femeie? N-am pe nimeni.
Poate iube=ti pe cineva? Nu c[ pe al\ii, eu nici pe mine nu m[
mai iubesc...
A=a a zis? tresare Ignat.
Da. Dar de ce m[-ntrebi?
Nu =tiu cum s[-\i spun s[ m[ crezi... +i femeia mea, c`nd am
r[mas am`ndoi pe banc[, ]n gr[dina spitalului, tot a=a mi-a spus...
Nu mai zice! Ce s[ fie asta? Femeia se ]ntunec[ la fa\[, g`ndin-
du-se: s[ spun[, s[ nu spun[?
Ignat are impresia c[ tot ce g`ndea =i sim\ea ea, g`ndurile =i
sim\[mintele ei trec printr-]nsul, prin mintea =i inima lui.
Mi se pare c[ ]ncepem am`ndoi s[ vis[m.
S[ vis[m? Ignat se ridic[ de pe scaun.
Nu vezi c[ ceea ce s-a ]nt`mplat cu mine s-a ]nt`mplat =i cu tine?
Da... este ceva... se aseam[n[...
De unde asta? Ori a fost, ori n-a fost? N-a fost, iar nou[ ni se
pare c[ a fost.
Cum adic[: ni se pare? A fost. Eu te-am v[zut la poart[ st`nd
de vorb[ cu b[rbatu-t[u. +i eu am stat de vorb[ cu femeia mea pe
banc[ ]n gr[din[.
Ignat =i Ana 377
Nu de asta zic. Spuneam de vorbele lor.

Aa!.. }n\eleg. Amu ]n\eleg.
+tii ce-i asta? S[-\i spun[ omul cu care-ai ]mp[r\it bucata de
pìne, cu care ai fost ani de zile ]mpreun[ la bucurie =i la durere, s[-\i
spun[ el c[ nu mai \ine la tine, ba chiar de trupul =i sufletul lui i-i
greu... Ce-i asta?
Femeia ]l a\inte=te pe Ignat cu privirea =i Ignat bag[ de seam[ ]n
ochii musafirei o p`lpìre tainic[, stranie. }l p[trunde, ]l r[scole=te, ]l
tulbur[ de nu mai =tie ce-i cu d`nsul. N-a mai avut a=a tremur ]ntr-]nsul
de pe c`nd era b[ie\andru de vreo doisprezece-treisprezece ani... Era
singur acas[, c`nd intr[ pe porti\[ o \iganc[, o vr[jitoare =i cum ]l
vede ]l cheam[ cu degetul la d`nsa. A vrut s[ fug[, s[ strige pe careva
din vecini, dar n-a putut face un pas. Iar l[ie=i\a l-a prins de m`n[ =i
hai s[-i spun[ pe nume, ]i spune c`\i fra\i-surori are, c[... o s[ aib[
parte c`nd va cre=te mare de-o mireas[, frumoas[, dar trist[... +i-l
trimite s[-i aduc[ o strachin[ de f[in[, zece ou[, br`nz[... A fugit ]n
cas[ ca la porunc[, ]n vremea asta ]l aduce bunul Dumnezeu pe tat[-s[u
acas[. V[z`nd-o pe ghicitoare, o ]ntreab[: ia zi, baragladin[, are s[
aib[ noroc ]n via\[ feciorul ista al meu? Norocul o s[ i se arate,
dar o s[ fug[ de d`nsul totdeauna...
Ce-i asta, te ]ntreb? repet[ femeia ]ntrebarea ca s[-l trezeasc[
din toropeal[. Ignat ridic[ din umeri:
Nu =tiu. Poate... m[ g`ndesc eu...
Femeia nu-l mai ascult[: vorbe=te de una singur[. Ea vorbe=te, ea
ascult[, n-o mai intereseaz[ de-o aude =i o ]n\elege cineva.
A=a mi-a fost dat. De c`nd m[ \in minte norocul a fugit la al\ii.
Am r[mas de mic[ f[r[ p[rin\i tata s-a pierdut ]n r[zboi, mama s-a
stins ]n anii de foamete. Am fost dat[ la o cas[ de copii, h[t ]n Ucraina.
Apoi am fost mutat[ l`ng[ Chi=in[u... C`nd m-am f[cut mare, am
sim\it c[ m[ trage acas[ =i am venit ]n sat. Casa noastr[ era pustie,
f[r[ u=i, f[r[ ferestre... S-au g[sit oameni buni, neamuri =i neneamuri,
au s[rit, m-au ajutat =i am dres-o. De amu trebuia s[ ]ncep s[ tr[iesc.
Surori =i fra\i nu aveam, eram singur[. Fetele de seama mea se
m[ritau, ]=i f[ceau cuibul lor copii, familie. Eu parc[ eram ciu-
mat[, leproas[ nimeni nu se apropia de mine. Unii chiar ziceau:
asta-i umblat[ prin lume, stricat[ de to\i, nu v[ lega\i cu d`nsa. Atunci
m-am ]nr[it! M-am dus la lucru, munceam cu capu-n p[m`nt
nimeni s[ nu m[ aud[, nimeni s[ nu m[ vad[. De amu t`rziu, ]ncoace,
c`nd pierdusem orice n[dejde s[ tr[iesc ca toat[ lumea, s[ am b[rbat
=i familie, iaca mi-l scoate ]n cale pe d`nsul... M[ duceam ]n sat, la
magazin ori la po=t[ unde m-oi fi dus, =i-l v[d st`nd la autobuz. St[
=i nu vede pe nimeni. Dar acolo lume =i de sat, =i str[ini ma=ini,
unii se duc, al\ii vin, to\i se gr[besc undeva. El st[ de-o parte rezemat
de-un st`lp, cu ceva bagaj jos l`ng[ d`nsul. Era un fel de sac de drum,
din p`nz[ v`n[t[, to\i anii i=tia, c`t am tr[it am`ndoi, a stat aninat ]n
cui, dup[ u=a tinzii. M[ uitam uneori =i m[ g`ndeam: ar trebui s[-l
arunc =i chiar am vrut odat[ s[-l azv`rlu, dar m-a z[rit =i a strigat:
las[-l acolo, sacul ista a f[cut drum lung cu mine =i m-a ajutat, poate
s[-mi mai fie de trebuin\[... Parc[-ar fi =tiut c[ avea s[ plece de la
mine! Da, cu ce-a venit, cu aceea a plecat... +i cum ]\i spuneam: trec
pe acolo =i nici nu l-am b[gat ]n seam[. C`nd m[ ]ntorc seara spre
cas[, tot acolo st[, cu sacul l`ng[ d`nsul. Arunc o c[t[tur[ =i, ciudat
lucru, i-am v[zut ochii care priveau undeva, dar nu vedeau nimic. Mi
s-au p[rut albi ochii =i m-a trecut rece: s[ =tii c[-i orb omul ista! Dar...
sunt orbi care umbl[, c[l[toresc, o fi av`nd =i aista drumurile lui. M[
duc ]n calea mea, la vale. Nu dovedesc a face nici zece pa=i, aud c[
vine cineva ]n urma mea. M[ ]ntorc: ]i orbul de la sta\ia de autobuz.
M[ feresc, ]l las s[ treac[ pe al[turi =i bag de seam[ c[ are ochii teferi,
numai c[ nu =tiu ce are mi-a spus pe urm[ c[ acolo unde =i-a isp[=it
pedeapsa, s-a aprins ceva, =i l-a ajuns para. A trecut de mine, m-am
pornit =i eu =i de acuma uitasem de d`nsul, c`nd deodat[-l v[d
proptindu-mi-se ]n fa\[. Am tres[rit. Iar el m[ ]ntreab[: m[i femeie
bun[, unde-a=i putea s[ ]nnoptez aici? E=ti de departe? te duci
undeva? Da, de departe... =i trebuie s[ m[ duc, dar m-am r[zg`ndit,
nu m[ pot ]ntoarce azi, m`n aici =i am s[ m[ duc mìne... Este-n
mahalaua mea o b[tr`n[ singuratic[ la care se oplo=esc drume\ii. Mai
Ignat =i Ana 379
\ine vin de v`nzare, le mai face c`te-o fiertur[. }i ar[t poarta. El intr[,
eu m[ duc acas[... }ntr-amurg bate la porti\a mea. Ies =i-l ]ntreb: ce
vrei? ce cau\i aici? +i m[-ntorc ]n cas[. M[ uit pe fereastr[: st[ tot la
porti\[. A=a a venit la mine trei zile la r`nd. Odat[ era s[ chem
poli\ia, c`nd ]mi spune: eu nu demult am sc[pat... n-or s[ m[ ieie...
n-au ce face cu mine... Am ]n\eles c[ nu de mult ie=ise din pu=c[rie.
Mi s-a f[cut mil[ de d`nsul. Nu =tiu cum c[ l-am tras de limb[ =i l-am
]ntrebat pentru ce l-au b[gat. Mi-a povestit c[ s-a b[tut cu frate-s[u
care-i mare gospodar ]n sat la +erpeni... L-au dat frate-s[u =i femeia
]n judecat[, a f[cut trei ani, a venit amnistia =i iaca s-a ]ntors, dar
n-are la cine trage... +i-ar lua lumea-n cap =i s-ar duce, dar nu poate
p[r[si locurile unde-a copil[rit. A trecut dincoace =i s-a oprit ]n sat
la noi. Mai departe nu se duce, s[-l omori... C`nd am auzit asta m-a
trecut cu cald pe la inim[: =i eu tot a=a am f[cut ]ntorc`ndu-m[ ]n
sat. Al\ii b[ie\i, fete s-au dus de-au ]nv[\at meserii, lucreaz[
pe la fabrici, uzine, eu n-am putut =i m-am ]ntors la vatr[. F[r[ s[-mi
dau seama cum, am sim\it c[ aista mi-i ursitul. Nu m-am uitat c[ a
fost judecat... ne-am luat. Nunt[? Eram noi de nunt[? Am poftit
c`\iva prieteni, neamuri... Fratele lui, m[car c[ i-a trimis vorb[, n-a
binevoit s[ se arate...
Ignat ascult[ ]ncuviin\`nd cu capul: da, a=a-i, ]n\eleg. A=a s-a
]nt`mplat =i cu d`nsul: poate c[ =i el a luat-o pe Ana din ]nt`mplare.
Iar femeia ]i poveste=te mai departe despre copilul pe care l-a n[scut,
dar a murit, despre jalea b[rbatului, despre plecarea lui de acas[ de
n-a =tiut luni de zile de d`nsul, iar c`nd l-a g[sit el a gonit-o...
Dac[ =tiam c[ a=a are s[ se-nt`mple, r[m`neam s[ tr[iesc
singur[... Dac[ =tiam, dac[ =tiam... Ori mai bine m[ duceam =i m[
aruncam cu capu-n jos ]n Nistru, dec`t a=a soart[, dec`t a=a via\[...
Amu\e=te. Ochii i se ]nchid. E t`rziu de tot. Satul doarme de mult.
Numai la casa asta de la =osea arde lumina-n fere=ti. Se aude un vuiet
]n horn a pornit v`nt afar[. Se las[ frig. Ignat se a=eaz[ iar pe
scaun, la mas[. Mai toarn[ ]n ce=ti, cu toate c[-s pline, pune ulciorul
pe mas[ =i se propte=te ]n coate.
A=a-i via\a asta, zice cu glas t[r[g[nat. Tot omul cu durerile =i

necazurile lui. Bun[oar[, eu: m-am ]nsurat de t`n[r. Puteam s[ mai
holteiesc cum fac al\ii. Dar... eram mul\i ]n cas[, trebuia s[ ies, c[-mi
venise r`ndul. Da, mai era sora, dar asta, cum se vede, are s[ r[mìe
fat[ b[tr`n[. Iar eu... eu n-aveam nici un interes fa\[ de ]nsur[toare.
Dac[ nu era Ana, poate r[m`neam burlac, cum se zice, pentru
totdeauna. S-a dat la mine, s-a ag[\at, mi-a pl[cut =i ne-am luat. Abia
pe urm[ am ]n\eles ce ]nseamn[ s[ ai suflare de femeie pe l`ng[ tine.
A trecut un an, au trecut doi, \ineam unul la altul ca la ]nceput, dar...
se vede treaba, nu ne-a fost dat s-o ducem a=a mult. }ntr-o zi s-a rupt
a\a...
A\a? Care a\[?
S-a rupt ceea ce lega orbe=te sufletele noastre. Tot de la copil s-a
]nceput. Numai c[ voi l-a\i avut, iar noi nu... }\i spun de data aceea
c`nd ne-am sf[dit =i ea a plecat de acas[. Din ce s-a luat? Dintr-un
cuv`nt.
Dintr-un cuv`nt? Cum: dintr-un cuv`nt?
Nu pot s[ \i-l spun. Dar nu eu l-am rostit dintì. Tot alde sora
cu mama. +i a ajuns la urechile ei. Cum? nu m[ taie mintea. Poate
prin soacr[-mea, mama Anei?.. }ns[ ie=ea c[ eu l-am spus, eu, cuv`ntul
acela, despre Ana, femeia mea. C`nd m-am ]ntors de la lucru =i am
g[sit-o lipit[ de sob[ =i am ]ncercat s-o m`ngì, ea a \ipat s[ n-o ating
=i mi-a tr`ntit cuv`ntul ]n fa\[: s[ nu te atingi de mine c[-s o
sterp[tur[!..
A=a a zis: sterp[tur[? Femeia se ridic[ de la locul ei, de pe lai\[.
Da, Ignat ro=e=te la fa\[: iat[ c[ mi-a sc[pat din gur[... Ce-i cu
mine oare? }n fa\a ta m[ pierd... Spun totul ca un copil, z[u...
Femeia z`mbe=te ]ng[duitoare =i ]ntinde m`na de parc[ ar vrea
s[-l m`ngìe pe cap. O las[ ]ncet pe mas[, cu palma desf[cut[. Peste
o vreme ]=i adun[ degetele =i o pune iar pe genunchi.
Dac[ spune ce are pe suflet, omul se mai r[core=te, ]i trece. |i-am
povestit via\a mea... M[ g`ndesc c[ toate nenorocirile femeilor de la
b[rba\i se trag... N-a= mai fi ajuns s[-i cunosc!...
Ignat =i Ana 381
Respir[ greu, sufoc`ndu-se.

Las c[-s bune =i femeile. Drept c[ nu le prea cunosc, at`t c`t o
=tiu pe-a mea, din celelalte: pe mama, pe sora... Dar aud de la al\i
b[rba\i... Rele, iu\i, caut[ cum ar face s`nge r[u b[rba\ilor, uneltesc
]mpotriva lor... }=i ia de seam[ Ignat c[ se poate face de r`s =i o
]ntoarce: numai tu, z[u, c[... De tine n-a= spune. Cum te-am v[zut
dintì, a=a ru=inoas[, am sim\it c[ ai suflet bun, dar tare nec[jit =i mi
s-a f[cut mil[ de tine...
Las[ c[ nu mai sunt eu a=a cum zici! izbucne=te femeia. Nici
ru=inoas[ =i nici bun[. Mai degrab[-s femeie rea. +i drept ai spus
dinioarea: femeile-s rele. Iar eu poate c[-s mai rea dec`t altele...
Ignat r[m`ne cu gura c[scat[: femeia s-a schimbat la fa\[. Pe chip
i s-a l[sat o p`nz[ rar[, care se ]ntinde ba de-un col\, ba de altul, prin
urzeala ei ochii acum sc`nteiaz[, acum se sting, gura se fr`nge ]ntr-o
secund[, revine la forma normal[, obrajii =i ei... Ceva ]ntunecat,
r[scolitor izbucne=te din ad`ncul sufletului schimonosindu-i ]nf[\i=area.
Dac[ nu eram rea, de ce-a c[zut pedeapsa pe capul meu? Nimic
pe lumea asta nu i se d[ omului pe degeaba. Pentru toate are a pl[ti.
Eram =i eu o femeie, de, ca toate femeile: nici mai bun[, nici mai rea. A=
fi putut s[-mi tr[iesc zilele c`te le aveam tot a=a, p`n[ la sf`r=it. Dar nu!
Mi-am b[gat ]n cap c[ merit mai mult dec`t aveam. Drept s[-\i m[rtu-
risesc: le uram uneori pe femeile cu familie b[rba\i, copii... Multe
dintre ele nu merit[, ]mi ziceam. +i c`nd mi-a ap[rut ]n cale omuleanul
cu sacul de merinde, fiin\a mi s-a aprins toat[. Nu =tiu cum =i ]n ce chip,
dar am sim\it c[ aista-i al meu. Te-am am[git c`nd \i-am spus c[ am
trecut numai o dat[ pe l`ng[ st`lpul de care st[tea sprijinit am trecut
de c`teva ori. I-am dat a ]n\elege din c[t[turi! s[ vin[ dup[ mine.
Tot eu am vorbit ]ntì. Nu mi se mai ]nt`mplase niciodat[, dar atunci
parc[ a intrat diavolul ]n mine. S[ pornesc eu vorba prima cu un b[rbat?
N-am s[ mi-o iert c`te zile voi avea... Eu, eu l-am adus la b[tr`na de
care \i-am spus. Tot eu i-am ar[tat unde tr[iesc, i-am spus c[-s singur[,
iar c`nd a venit l-am alungat =i tot eu l-am chemat ]napoi. Cele trei nop\i
am pl`ns c[ nu =tiam ce-i cu mine, ce m[ fac singur[, singur[ ]n cas[.
Ani, ani lungi =i eu singur[, tot singur[?.. Iat[ c[-mi ie=ise pu=c[ria=ul
ista ]n cale... O, eram gata s[-i fac casa rai, s[-i dau toat[ libertatea =i
i-am dat-o... Am fost ferici\i... Aproape un an de zile... Nu-mi venea s[
cred c[ eu auzi? am parte de at`ta noroc. C`nd dormea, m[ ridicam
uneori din pat, m[ duceam la fereastr[, m[ uitam la cerul cu stele =i
prindeam a pl`nge, pl`ngeam ]n[bu=it s[ nu m[ aud[. Tot m[ auzea,
m[ chema la d`nsul =i m[ ]ntreba: de ce pl`ngi? Nu =tiam ce s[-i r[spund.
Ziceam c[ de prea mult[ fericire pl`ng. M[ tip[rea cu palma pe um[r,
m[ tr[gea la d`nsul, m[ m`ngìa =i-mi zicea s[ nu mai pl`ng. +i nu mai
pl`ngeam, adormeam... Prin somn tres[ream, visam c[ l-am pierdut,
c[ au venit =i mi l-au luat. A doua zi ]i povesteam visele, iar el r`dea...
R`sul lui era ciudat nu =tiu cum... +i iar se trezea ]n mine teama din
vis, din somn, =i toat[ ziua umblam cu teama-n s`n.
De ce te temeai?
S[ nu cumva s[ se ]nt`mple ceva =i s[ mi-l ieie... M[ g`ndeam
c[ nu =tiu tot despre via\a lui, sim\eam c[-mi ascunde ceva, c[ se \ine
oarecum departe...
Se uita nu =tiu cum la tine?
Asta am ]n\eles eu mai t`rziu. Dar ]n acel an parc[-mi luase
cineva vederile. Oarb[ eram. Numai fericirea mea o vedeam. Abia
c`nd s-a n[scut copilul, iar peste c`teva s[pt[m`ni a murit =i l-am
]ngropat, atunci m-am trezit... Dintr-un vis frumos m-am trezit =i m-am
v[zut ]n plin[ lume cum s[ zic? m-am v[zut goal[-golu\[ ]n
mijlocul satului. A fost ceva stra=nic, nici nu-\i pot povesti... Atunci
am cunoscut ce am[gire-i fericirea omului pe lume...
Din cauza copilului? Dar putea\i s[ mai ave\i...
+i eu a=a am zis: suntem tineri, Xenea, vom mai avea copii. S-a
uitat la mine, n-a spus nimic. I-am citit pe chip c[ s-a rupt ceva ]ntr-]nsul.
Nu mai este cel de mai nainte. Zi de zi s-a tot ]ndep[rtat de mine,
p`n[ c`nd ]ntr-un r`nd m[ ]ntorc acas[ =i nu l-am g[sit...
Dar amu l-ai g[sit!
L-am g[sit =i ce folos? Lunile de la urm[ le-am c`nt[rit pe toate,
le-am m[surat, le-am chibzuit, le-am pus a=a, le-am pus altfel. A plecat
Ignat =i Ana 383
de la mine ]n\elegeam c[ altfel n-a putut s[ fac[. Dac[ at`ta vreme

nu s-a auzit c[ ar fi mort, m-am g`ndit c[ s-o fi ]ntors pe locurile
unde =i-a isp[=it pedeapsa. +i iar mi-am zis: departe nu putea s[ se
duc[, poate iar s-a tras la satul lui? M-am interesat din unul ]n altul
nu era. Iar c`nd a venit vecinul =i mi-a spus c[ l-a ]nt`lnit, c[
lucreaz[ la fabric[, am ]n\eles c[ l-a ]nghi\it ora=ul =i nu se mai ]ntoarce
la mine niciodat[. +i am mai ]n\eles c[ nu trebuie s[-l caut nici ]ntr-un
chip... Totu=i, m-am dus. De ce? Nu =tiu. +tiam c[-n zadar m[ duc.
Ori c[ mai tr[geam un pic de n[dejde c[ a= avea putere asupra lui, ca
atunci dintì?.. Iar lic[rise o raz[... +tii ce mi-a spus acolo, la poart[?..
«Destul ce-a fost frumos ]ntre noi. Mai mult nu se putea s[ avem.
Numai de iad am fi avut parte, de iadu-n cas[...» Amu m[ g`ndesc =i-i
dau dreptate. At`\ia se iau, se ]nsoar[, se m[rit[, la ]nceput tr[iesc
bine =i frumos, iar pe urm[ li se face via\a un chin f[r[ de sf`r=it! +i
asta cu copii. Dar dac[ n-ai copii?..
Da... Ignat cade pe g`nduri.
}ntr-un cuv`nt, ]i dau dreptate... Eu nu-l ]nvinuiesc de nimic.
Am s[-i doresc s[n[tate =i s[-=i cl[deasc[ via\a cum va avea dorin\[
=i-i va sta ]n putere... I-am spus: r[mì s[n[tos =i-\i mul\umesc de
fericirea care mi-ai d[ruit-o... +i pe mine s[ m[ ier\i dac[ n-am putut
s[ fiu cum ai fi vrut tu...
Ochii i se umezesc. +i-i acoper[ cu am`ndou[ mìnile, r[m`n`nd
cu fa\a acoperit[ cu palmele. Ignat nu mai =tie ce s[ cread[ despre
femeia asta: ultimele cuvinte felul cum i-a dat dreptate b[rbatului
cu care a tr[it un an de zile, a f[cut =i a ]nmorm`ntat un copil, omul
care a fost, poate, prima =i ultima ei bucurie ]n via\[, acela de care s-a
ag[\at cu at`ta disperare la sta\ia de autobuz l-au zguduit
descump[nindu-l cu totul. Se uit[ la d`nsa mut de mirare =i vede
cum femeia asta, care =ade al[turi, la o ]ntins[tur[ de m`n[, deodat[
prinde a cre=te, a se ]n[l\a ]n ochii lui, vine dintr-o parte un abur
care o ]nv[luie acoperind-o, apoi se r[re=te descoperindu-i tr[s[turile
fe\ei, ochii, obrajii, umerii, mìnile pe care le \ine acum ]ntinse pe
mas[ =i se ating u=or una de alta degetele s-au f[cut lungi, albe =i
peste seam[ de sub\iri, se mi=c[ unele spre altele, se ating parc[ ar vorbi
]ntre ele, degetele. Simte venind dinspre femeie o lumin[ care-l umple,
o lumin[ care pe de-o parte o ]ndep[rteaz[ de d`nsul, o ]nal\[, ca pe-o
fiin\[ din alt[ lume, necunoscut[, pe de alt[ parte ]i toarn[-n suflet o
bucurie nemaicunoscut[, nemaitr[it[ vreodat[ de d`nsul. }=i aminte=te
propria spus[ c[ femeile sunt rele, c[ de la d`nsele se trag cele mai multe
nenorociri, =i i se face ru=ine, ar vrea s[-=i cear[ iertare, s[-=i ia cuvintele
]napoi. O prive=te =i nu-i vine a crede c[ pot exista a=a femei pe lume, cu
suflet at`t de ]n\eleg[tor, de iert[tor. G`ndul i se ]ntoarce ]n[untrul s[u
=i se vede mic, mic =i ne]nsemnat, =i r[u, =i ne]n\eleg[tor... Numai azi...
at`tea g`nduri pline de ur[ i-au trecut prin cap, =i asupra surorii sale,
=i asupra lui Petrea, a babei Ioana, a lui tat[-s[u Iosub, a doctori\ei
=i... asupra Anei. Da, =i a Anei! C`nd o a=tepta la fereastr[ =i ea nu se
ar[ta, umbla pe sub ferestre =i ea tot nu ap[rea... Un sfert de or[, o
jum[tate de or[, c`nd, ]n sf`r=it, a v[zut-o, m`nia ]mpotriva ei a
explodat, s-a v[rsat ca fierea-n s`nge otr[vindu-i sufletul... De ce? De
ce at`ta r[utate ]n mine? Sunt r[u, r[u la suflet, sunt m[runt...
Las[ c[ se ]ntoarce el, gr[ie=te Ignat pe nea=teptate. Ai s[ vezi:
are s[ se ]ntoarc[ la tine...
Femeia ]i r[spunde printr-un z`mbet plin de ]n\elegere de acolo,
de sus, din aburul ce-o ]nv[luie:
Nu. Niciodat[.
Cuvinte care venir[ s-o ]nal\e =i mai mult ]n ochii lui. }nseamn[ c[
=tie mai bine, ]n\elege mai mult via\a, vede lucrurile mai ad`nc. Iar
eu ce =tiu eu? E ]ncredin\at[ c[ b[rbatul n-are s[ se mai ]ntoarc[
niciodat[ de ce? De aceea, pesemne, c[ ]n toate a fost voin\a ei,
nu a lui. A lui voin\[ s-a ar[tat atunci c`nd a hot[r`t s[ plece de la
d`nsa, c`nd a v[zut c[ n-a mai r[mas nimic care s[-i lege. Iar noi? A
cui voin\[ a fost la noi? Cine a ales: eu sau Ana?.. Ignat duce m`na la
frunte: o ]ntrebare ce nu =i-a pus-o niciodat[, o ]ntrebare care n-a
existat pentru d`nsul... Acum o aude r[sun`ndu-i ]n urechi, tare, t[ios
vine parc[ din afar[, dar parc[ din[untrul lui. +i-n clipa urm[toare
r[spunsul: sigur c[ ea, Ana, a ales a fost voin\a ei...
Ignat =i Ana 385
Ascult[! ridic[ privirea c[tre cea din fa\a lui: e=ti femeie
de=teapt[, r[spunde-mi: adev[rat c[ tu l-ai ales pe b[rbatu-t[u, nu
el, e adev[rat?
Ea ]i z`mbe=te, de sus, ghicindu-i g`ndul:
Da. Eu.
Acum spune-mi, te rog: dac[ din noi doi femeia a ales (tot fe-
meia!), are ea dreptul s[ plece =i s[ lase, ea, care a ales? Nu \i se pare
c[ ea ]=i arat[ voin\a de dou[ ori atunci c`nd a ales =i mai pe urm[,
c`nd pleac[ =i m[ las[, iar eu nu mi-o ar[t nici o dat[?
Voin\a? Dar ce ]n\elegi dumneata c`nd zici: voin\a?
Cum s[-\i spun? Dorin\a... ceea ce vreau eu... ce doresc... ce-mi
place, ce-a= vrea s[ fie, ]ntr-un cuv`nt ceea ce-i ]n sufletul meu...
Tr[iesc c`t tr[iesc =i de la o vreme dac[ nu-mi mai place am ie=it =i
am plecat. Cum a f[cut b[rbatul t[u.
Dar a avut o pricin[.
Crezi c[ eu nu am? Ooo! clatin[ din cap Ignat uit`ndu-se iar
]ndurerat spre femeie... De c`te ori am vrut s[-mi iau lumea-n cap...
S[ plec unde m-or duce ochii, ]n neagra str[in[tate. S[ ]ncep acolo o
via\[ nou[, s-o cl[desc a=a cum am dorit-o =i n-am izbutit...
Mata?! S[ pleci? N-a= crede. E=ti alt fel de om. Mata n-ai s[
po\i pleca niciodat[. Unul ca fostul meu b[rbat da. El a avut pute-
re s[ se ieie de piept cu frate-s[u, s[ fac[ pu=c[rie, s[ intre-n casa
mea, s[ tr[iasc[ cu mine, cu toate c[ a fost mai mult voin\a mea, nu
a lui, apoi s[ ias[ ]ntr-o zi =i s[ plece pentru totdeauna. A putut. Mata
n-ai s[ po\i. S-o =tii de la mine.
}nseamn[ c[... Ignat simte cum i se deschide un h[u sub picioare
negru, f[r[ fund... }nseamn[ c[ Ana =tia... c[ n-am s[ pot =i a
hot[r`t s[... plece ea? Dar de ce nu mi-a spus? R[m`ne cu ochii du=i,
privind ]n gol... Amu mi-aduc aminte ochii ei c`nd a strigat s[ n-o
ating. M-au privit a=a de p[trunz[tor, erau a=a de ]nv[p[ia\i... privea
prin mine, dincolo, parc[ nici n-a= fi fost eu ]n fa\a ei, numai umbra
mea. Exact a=a m-a privit =i atunci c`nd s-a rupt din mìnile lui Pe-
trea, a venit =i s-a ag[\at de bra\ul meu...
Din mìnile lui Petrea?

Da, vroia s-o urce-n motociclet[ s-o duc[ la casa lui. Se ]n\elesese
cu p[rin\ii ei. Noi ne =tiam de mai nainte, prietenisem, dar eram certa\i
=i nu ne mai ]nt`lneam. }n acea duminic[ de var[ venisem ]n
concediu m-am dus devale la joc. Eram ]n uniform[ de marinar...
Marinar?
Am f[cut serviciul la marin[... C`nd m-a v[zut, s-a rupt din
mìnile lui mai ]n glum[, mai cu sila el o ducea la motocicleta
care st[tea mai la o parte... De ce? De ce s-a rupt din mìnile lui =i a
venit la mine dac[ nu mai vorbeam am`ndoi?
}nseamn[ c[ \inea la tine. A=a suntem f[cute noi, femeile: ne
cert[m cu voi, v[ blestem[m, v[ ur`m, dar ]n ad`ncul inimii v[ iubim.
Poate c[ atunci c`nd v[ ur`m mai tare, atunci v[ iubim mai cu foc.
Eu, bun[oar[, abia amu simt c`t de drag =i scump ]mi este Xenea. Nu
=tiu, nu =tiu ce-am s[ fac nici nu-mi vine a m[ ]ntoarce ]n sat. N-am
s[ pot intra ]n cas[, s[ v[d lucrurile pe care le-am cump[rat am`ndoi,
de care ne-am atins am`ndoi...
Ignat prinde a clipi des: i s-a pus o cea\[ pe ochi.
+i eu... tot a=a =i eu. Dac[ ai =ti ce greu ]mi vine c`nd termin lucrul
=i trebuie s[ m[ ]ntorc acas[. Ajung aici, intru pe poart[, calc prin ograd[...
Apoi descui u=a, o deschid, calc ]n tind[ =i dau cu ochii de hainele ei...
Hainele?
Da, paltonul, rochia... Stau a=a cum le-am pus c`nd le-am adus.
Ag[\ate-n cui. Deasupra broboada, jos pantofiorii... Parc[-o v[d pe
d`nsa c`nd intru...
Chiar a=a?
Asta-n prima clip[, dar pe urm[... Pe urm[ iar m[ cuprinde
pustiul. Ies ]n prag, m[ sprijin cu um[rul de u=or... Cum de-a putut s[
plece a=a?.. Da, amu ]mi aduc aminte de ochii ei... Totdeauna c`nd
privea la mine vedea dincolo... Nu pe mine, altceva vedea...
Cum: altceva? Ce tot vorbe=ti, omule? Musafira sup[rat[ ia
ap[rarea celeilalte femei pe care nici ]n ochi n-o v[zuse, nici n-o =tia,
dec`t numai ce auzise din gura acestui uria= copil[ros.
Ignat =i Ana 387
Da, nu pe mine, ci... ceea ce vroia ea, g`ndurile ei, dorin\ele le

vedea. Nu =tii mata ce ochi are Ana mea, nu =tii. Noaptea c`nd sting
lumina =i m[ culc, ]i v[d tot timpul ]n fa\a mea. Auzi? M[ privesc de sus:
dintr-un col\, de pe fereastr[, de pe sob[, de sub strea=in[. Totdeauna de
sus. M[ privesc cu ]n\eles. }i ]ntreb: ce vre\i? ce ave\i? spune\i-mi, nu m[
chinui\i, auzi\i?.. Ascult[, femeie ]n\eleapt[, po\i s[-mi spui de ce mi
se arat[ ochii Anei? De ce m[ urm[resc, de ce m[ chinuiesc =i
ziua, =i noaptea, =i c`nd sunt treaz, ]ntins ]n patul ista, cu fa\a-n sus,
=i dup[ ce adorm de ce?
Pentru c[ o iube=ti... +i ea te iube=te. De aceea vin... Ochii ei te
v[d mereu, ochii ei... +i atunci ]i vezi ochii, fa\a, pentru c[ se g`nde=te
la tine mereu...
Nu! exclam[ Ignat: fa\a nu i-o v[d. Nu i-o pot vedea niciodat[.
Vreau =i nu-mi pot aduce aminte, cum =i ce tr[s[turi are... Numai
ochii vin singuri, m[ privesc \int[. C`nd nu mai pot rezista, ]mi
]ntorc privirea de la tavan spre perete, trece o secund[ =i apar din
perete =i m[ a\intesc iar... Ce vre\i? le strig: ce ave\i s[-mi spune\i?
nu m[ chinui\i a=a... Dar ei tac. Auzi? Tac. +tiu c[ au a-mi spune multe.
A=a-i Ana mea: tace =i se uit[ la mine, iar sufletul ei clocote=te, se
revars[ asupra mea, prin ochi, cu toat[ patima, ciuda, mila, jalea,
ura, cu tot ce are. O, spune-mi tu, femeie de=teapt[, ce-i t[cerea asta
a ei? Ah, acum taci =i tu? |i-ai acoperit gura cu palma, te ui\i la mine
printre gene =i taci? Taci cum tace Ana mea, cum t[ce\i voi, femeile,
dup[ ce ne-a\i prins, dup[ ce ne-a\i legat, c[ nu mai putem pleca de
la voi, dup[ ce ne-a\i f[cut robii vo=tri... Dai din cap c[ nu e a=a. De
ce: nu e a=a? Spune-mi! Iar taci... Ziceam mai adineaori c[ ea a ales.
Ea, Ana. A=a am crezut =i eu, a=a credea =i ea. Dar nu-i adev[rat: eu
am ales! Auzi? }nainte de a se lega Petrea de d`nsa, Ana a fost aleas[
de mine. Eu am s[rutat-o ]ntìul. Cu mine s-a plimbat seara pe lun[.
Cu mine a mers devale ]n livezi, la Nistru cu mine. +i c`nd ne-am
certat, eu am l[sat-o =i n-am vorbit. S[ v[d ce-o s[ fac[. +tiam c[ f[r[
mine n-are s[ poat[ tr[i, n-are via\[... Mi-a scris c[ se m[rit[, se duce
dup[ oricine =i o s[ uite de mine. S[ ui\i? Poftim, uit[! Iar dac[ ui\i,
atunci de ce-mi scrii? Pentru c[ nu po\i uita. Pentru c[ eu te-am s[rutat

]ntìul. Cu mine te-ai plimbat seara pe lun[. Dac[ ar putea uita omul
a=a u=or... Poate c[ ar fi cea mai fericit[ fiin\[ pe lume.
Cea mai nenorocit[, clatin[ din cap femeia.
Da?! o prive=te Ignat: poate c[ ai dreptate. Numai c[... Atunci
cum de-a putut s[ uite tot ce-a fost ]ntre noi? Anii tr[i\i ]mpreun[...
pere\ii i=tia pe care i-am ]n[l\at am`ndoi... S[ le uite pe toate, s[ le
lase =i s[ se duc[...
Dar nu le-a uitat. De ce crezi c[ le-a uitat? +i apoi crezi c[ u=or
i-a fost s[ se duc[?
Femeia vrea s[-l potoleasc[, s[-l ogoiasc[, ]i vorbe=te despre Ana
lui pe care n-a v[zut-o, n-o cunoa=te, dar ]n g`ndul ei se g`nde=te la
fostul so\, acela care a plecat de la d`nsa tot a=a, pe nea=teptate
astfel se m`ngìe pe ea ]ns[=i. Nu, el n-a uitat ce-a fost ]ntre d`n=ii,
n-o s[ poat[ uita...
Dar ce vin[ am eu? strig[ Ignat. Dac[ am vreo vin[, s[ mi-o
spun[ ]n fa\[. O, =tiu: vina mea e c[ am luat-o. Atunci c`nd s-a ag[\at
de bra\ul meu, am adus-o la mine acas[, la p[rin\ii mei: asta o s[ v[
fie vou[ nor[ =i mie so\ie... N-aveam de g`nd s[ m[ ]nsor. Dac[ n-o
aduceam, poate c[ mai bine era. Nu se chinuia ea cu mine, nu m[
chinuiam eu cu d`nsa... De ce clatini din cap, femeie ]n\eleapt[ =i
de=teapt[ ce e=ti? Vorbesc aiurea? De ce: aiurea? G`nde=te-te la
situa\ia mea: de luni de zile singur, singur cuc. Nu, nu mi-i c[ trebuie
s[ caut de gospod[rie: singur s[ g[tesc, s[ sp[l, dar mi-i necaz de ce-a
trebuit s[ hot[rasc[ f[r[ mine =i s[ plece? Parc[ eu a= fi fost contra?
N-a= fi ]n\eles-o, n-a= fi l[sat-o?..
Cred c[ din disperare.
Disperare?
Ea-i fire tacut[, mai mult t[cut[, precum zici tu... A v[zut c[
nu-i vorbe=ti deschis =i tu ca b[rbat trebuia s[-i vorbe=ti primul
=i atunci a hot[r`t s[... Adic[... nu c[ a hot[r`t, a fost ca o izbucnire
din[untru plecarea ei... Acum femeia se g`nde=te la propriul necaz,
a=a procedase =i b[rbatul ei: t[iase dintr-odat[, pe nea=teptate. Acum
Ignat =i Ana 389
]n\elege ce, cum =i de ce s-a ]nt`mplat a=a. }nc[ o dat[ ]=i d[ seama
c`t de mult se aseam[n[ situa\ia ei cu cea a omului de al[turi... A=a a
plecat =i-al meu. S-a dus f[r[ s[-mi spun[ o jum[tate de cuv`nt...
Mie mi l-a strigat, cuv`ntul. Auzi tu, femeie ]n\eleapt[ ce e=ti? Mi
l-a strigat! Ce cuv`nt, Doamne, Doamne. Niciodat[ nu i l-am spus, nici
prin g`nd s[-mi treac[. }l auzisem din copil[rie, dar... privitor la dobi-
toace: oi, vaci... Dar s[-l leg de-o femeie, de... femeia mea? Ce lovitur[
pentru mine s[-l aud! +i de la cine? Din gura cui? Din gura Anei...
Cic[ eu a= fi spus despre d`nsa... Auzi, femeie de=teapt[ =i ]n\eleapt[
ce e=ti, m[ auzi? Ce crezi c[ s-a f[cut atunci cu mintea mea, ]n sufletul
meu? +tii tu oare c[ un cuv`nt e ]n stare s[ omoare un om, =tii?!
+tiu, r[spunde femeia. Dar tu las[, lini=te=te-te, nu te d[r`ma
p`n[-ntr-at`ta. S[ nu crezi c[ a spus-o cu g`nd s[ te am[rasc[. A
spus-o, dup[ c`te ]n\eleg, mai mult pentru d`nsa. Ori... ca s[ vad[
ce-ai s[ faci =i cum ai s[ te por\i c`nd ai s[-l auzi...
Eu? Cum era s[ m[ port? Ce trebuia s[ fac? Spune-mi ce trebuia
=i n-am f[cut? Iar[=i taci? Iar \i-ai acoperit gura cu palma. +tiu, sunt
vinovat. Ai dreptate s[ m[ prive=ti cu dojan[. Amu =tiu c[ eu numai
eu sunt vinovat de toate.
Femeia ]nclin[ capul: parc[ afirmativ, parc[ a dezaprobare.
Da, da! Ignat se aprinde =i mai tare: trebuia s[ cad ]n genunchi,
la picioarele ei c`nd a rostit cuv`ntul acela blestemat. S[ cad =i s[-i
s[rut picioarele ca s[ nu se poat[ duce de acas[... Picioarele ei, care
au fost cu mine =i la greu c`nd urcam piatr[ la pere\i, =i c`nd ne
odihneam ]n b[taia lunii, ]ntin=i pe patul dintre pere\ii ]nc[ neacope-
ri\i, picioarele ei...
Trebuia, trebuia...
Iar dac[ a ie=it din cas[ =i a pornit fuga pe uli\[, eu de ce-am
r[mas locului, de ce nu m-am pornit s-o ajung, s-o prind =i s-o aduc ]napoi,
acas[? S-o aduc ]n bra\e, s[rut`nd-o ca pe-un copil, s-o culc =i s-o lini=tesc:
nu pl`nge, Anu\o drag[, nu-\i rupe inima... inima ta ]i =i inima mea, =i
c`nd s`ngereaz[ inima ta, s`ngereaz[ =i inima mea... lini=te=te-te =i
potole=te-te... uit[ vorbele de obid[ ce \i le-a spus lumea... c[ lumea-i
rea =i nu =tie s[ cru\e sufletul unui om ]ndurerat... ne-am f[cut casa,

numai noi =tim cum am ridicat-o... =i ce-i ]n casa noastr[, numai noi
doi s[ =tim... ale noastre =i bucuriile, =i durerile... A=a s[-i fi spus =i s[-i
fi =ters lacrimile, aplec`ndu-m[ asupra ei =i s[rut`ndu-i obrajii...
Da, trebuia, trebuia...
Oh, cum n-am =tiut ce se face ]n sufletul ei! Ignat ]=i duce pum-
nul la frunte =i-l apas[, parc[ ar vrea s[-=i sparg[ osul frun\ii: cum de
nu m-am priceput c`t de greu ]i este? O vedeam cum se fr[m`nt[, o
vedeam cum se chinuie ultima vreme, dar m[ g`ndeam c[ o fi purces
grea, de asta s-a schimbat la fa\[ =i la vorb[... Cum de se \inea,
s[rmana, cum de mai putea s[ glumeasc[ uneori?..
O! vorbe=te pe alt ton Ignat, mirat el ]nsu=i de g`ndul ce i-a
venit, de dezlegarea ce-a g[sit-o: nu =tii, femeie de=teapt[ =i ]n\eleapt[
ce e=ti, nu =tii, a=a-i? Ce plan au urzit ele am`ndou[ cu doctori\a.
Abia acum li l-am ghicit: au vrut s[ m[ ]ncerce s[ vad[ ce b[rbat
sunt. S[ probeze c`t \in la Ana... +i eu? M-am dat prins ]n jocul lor,
m-am l[sat p[c[lit ca un b[ie\andru. Am prins a o c[uta pe doctori\[,
a-i spune vorbe frumoase, a ro=i fa\[ de d`nsa... Tu m[ auzi, femeie?
Doctori\a pricepea, =tia ce-i ]n g`ndul =i sufletul meu... Ah da, c`nd a
]n\eles Ana c[ a= putea s[ tr[iesc f[r[ d`nsa, atunci s-a hot[r`t =i a
plecat. Ori, poate, a vrut s[ m[ ]ncerce numai, de aceea mi-a adus-o
]n cas[ pe doctori\[, de aceea a apropiat-o? Ca s-o cunoasc[ pe femeia
pe care o las[-n locul ei, nu cumva s[ vin[ una str[in[, necunoscut[...
Cum n-am priceput ce se face ]n sufletul ei? Cum nu mi-a spus ce are
de g`nd? Cum m-am f[cut vinovat ]n fa\a ei? O, eu sunt vinovatul, eu
=i numai eu, vinovatul de toate: de via\a ei nenorocit[, de durerile ei...
Anu\o, draga mea, =opte=te Ignat: eu sunt cel vinovat, eu... m[
auzi? numai eu... o, e=ti cea mai bun[ femeie din lume, m[ auzi?
Da, te aude, zice musafira plec`nd capul.
Iar cuv`ntul acela, Ignat duce m`na la gur[, ochii i se l[rgesc,
fix`ndu-se dincolo de mas[, ]ntr-un punct nev[zut... iar cuv`ntul care
te-a scos din casa asta a noastr[... Se ridic[ brusc =i se ]ntoarce c[tre
femeia de al[turi, privind-o cu ochii ]n v[p[i:
Ignat =i Ana 391
Ascult[, femeie bun[ =i ]n\eleapt[ ce e=ti: poate c[... cuv`ntul

acela ea mi l-a spus... mie? Auzi: mie! +i eu n-am ]n\eles... Mie... Mie...
St[ c`teva clipe a=a, apoi ia aminte prin p[r\i, parc[ ar c[uta ceva. La
un moment dat picioarele prind s[-i tremure, se las[ pe scaun, ]=i
tr`nte=te fruntea pe bra\e gem`nd, apoi prinde a-l scutura... durerea
]ndelung re\inut[ =i ]n[bu=it[. Poate c[ ]ntr-adev[r pl`nge, neauzit,
]n[untrul lui pl`ns de b[rbat.
Poate...
C`nd ]nal\[ capul m-am d[r`mat ]n fa\a femeii acesteia, ce-o

s[ cread[ despre mine? =i prive=te peste m[s[, ]i vede m`na
retr[g`ndu-se. }n prima clip[ a crezut c[ i s-a n[z[rit, dar dup[ ce-a
ie=it afar[, ]n prag, a umblat prin curte, =i-a amintit c[ da, a v[zut
clar m`na ei: degetele ]ntinse, tremur`nd... C[ f[r[ s[ le vad[ le-a
sim\it apropiindu-se de fruntea lui, degetele. Iar c`nd a ridicat capul,
femeia a l[sat ochii ]n jos. Atunci a ]n\eles c[ gestul pentru d`nsul a
fost... Se ]ndreapt[ Ignat de spate, se propte=te ]n mìni =i zice cu
glas tare:
Dac-a=a-i, a=a s[ fie! ce s[-i faci? +i ridic`ndu-se ]n picioare: s-a
]nc[lzit bine ]n cas[. +i eu... poate-ar trebui... Vrea s[ spun[: s[ mai
aduc ceva lemne, dar g`ndurile o iau ]n alt[ parte.
Se uit[ la ceas: t`rziu, mai sunt vreo trei patru ore p`n[ la ziu[.
D[ cu ochii de ulcior. }l ridic[ =i toarn[ ]n ce=tile aproape pline. Pune
ulciorul la loc, ia o cea=c[ a lui? poate a ei? o ridic[ =i zice ca la
o mas[ mare, la nunt[:
Oameni buni =i cinsti\i meseni! S[ nu lua\i ]n nume de r[u =i
nici s[ nu crede\i c[ vreau s[ m[ ar[t mai h`tru =i mai de=tept ca
al\ii, dar mi-am amintit o poveste. Din alte vremi, din copil[rie. C`nd
=edeam cu to\ii serile pe cuptor =i bunica noastr[ care de mult s-a
f[cut oale =i ulcioare ne spunea pove=ti ca s[ ne adoarm[. Cic[ erau
odat[ un om =i o femeie. +i aveau ei de toate: =i cas[, =i boi, =i cai, =i
ce m`nca, =i ce ]mbr[ca cas[ frumoas[, boi voinici, cai gra=i, podul
plin cu grù, beciurile cu poloboace de vin, lada cu haine, mai pe
scurt oameni cu ]ndestulare. Am`ndoi harnici, am`ndoi gospod[ro=i,

de nu =edeau o clip[ locului. +i \ineau mult unul al altul, c[ci din
dragoste se luaser[. Numai c[ iaca mare necaz pe capul lor: anii
treceau unul dup[ altul, iar copiii nu veneau... «Cum: nu veneau? am
]ntrebat-o pe bunica. Unde erau copiii lor?» Nu-mi puteam ]nchipui
cas[ de om f[r[ copii, mai cu seam[ c[ noi abia ]nc[peam pe cuptior.
«Nu-i aveau, ]mi r[spunde bunica. Nu le-a dat Dumnezeu copii».
«De ce? De ce nu le-a dat? Chiar nici unul nu le-a dat?» «Nici unul,
r[spunde bunica leg[n`ndu-=i capul alb. Nici unul. +i prinde a ne
m`ngìa ]n cre=tet, pe to\i la r`nd. Apoi cu alt glas: tare-i greu la
gospod[rie dac[ n-ai copii. Munce=te omul de diminea\[ p`n[-n
sear[, se trude=te, obose=te, dar pentru ce? Ca s[ adune =i tot el s[
m[n`nce, s[ cheltuiasc[, ori s[ adune ca s[ adune? Femeia s[ \in[
casa, s-o ]mpodobeasc[, dar pentru ce? Ca s[ se a=eze seara cu
mìnile-n poal[ =i s[ se uite ea singur[ la podoabele de pe pere\i?..
F[r[ copii, dragii bunic[i, ]i pustie casa omului. Iaca, voi sunte\i =ase
=i poate c[ or s[ mai vin[ =i al\i fra\i =i surori. S[ v[ iubi\i unii pe
al\ii, s[ v[ ajuta\i =i o s[ vede\i c[ n-o s[ v[ fie greu la nevoie. Tu,
m[i Ignate, c[ por\i numele lui bunelu-t[u, cat[ s[-\i aduci aminte
vorba mea c`nd n-oi mai fi pe lume =i s[ ca\i de fra\ii =i surorile tale
mai mici...» «Am s[-i ajut =i am s[-i ap[r. Iar c`nd voi fi mare =i
am s[ m[ ]nsor, am s[ am zece copii...» «Oho! au strigat ceilal\i,
tare de-a sunat ochiul c`t palma la ferestruica de pe cuptor. Atunci,
s[-\i spun drept, nu m-am g`ndit ce-am gr[it. Amu tot mai des mi-
aduc aminte povestea bunic[i =i-mi dau seama ce ]n\eles ad`nc avea
=i ce adev[r sf`nt con\inea: nimic mai trist dec`t o cas[ de om f[r[
glas de copil...
Ignat duce cea=ca la gur[ =i o gole=te dintr-o r[suflare. Se a=eaz[
iar pe scaun.
S[ m[ ier\i. Mi-a venit chef de vorb[. S[-mi mai treac[ de la
inim[, z[u. Avem aici un cunoscut care de fiecare dat[ c`nd ]l cinste=ti
cu un pahar \ine c`te-o cuv`ntare. A=a =i eu cu povestea mea...
Femeia ]l prive=te ]n\eleg[toare.
Ignat =i Ana 393
+tiu =i eu povestea, de copil[. Cine n-o =tie? Dar c`\i o ]n\eleg?..

M`ngìe cu degetele toarta ce=tii, apoi o duce la buze, bea un g`t =i o
pune la loc, pe mas[... Am s-o spun eu mai departe. }ntr-o bun[ zi
zice omul c[tre femeie: =tii ce, femeie-h[i? A=a nu mai putem tr[i.
M[ duc pe lume, poate-oi g[si vreun suflet. Oricine-mi va ie=i ]n cale,
am s[-l iau =i am s[-l aduc acas[ pas[re, dobitoc =i acela s[ fie
copilul nostru...
Ignat z`mbe=te:
Pas[re... dobitoc... A= zice c[ tot mai bine s[ ]nt`lne=ti suflare de
om... Drept s[-\i spun, de la ]nceput nu m[ deranja, dar de la o vreme
am c[zut la g`nduri. }i ziceam uneori nevestei: poate lu[m unul de la
casa de copii? S[ vezi cum s-a schimbat la fa\[, s[ vezi ce...
A fost prima ta gre=eal[. Nu trebuia s[-i spui asta. +tii ce
]nseamn[ pentru o femeie t`n[r[ s[ pui la ]ndoial[ posibilit[\ile ei de
a fi mam[?..
Ea singur[ mi-a adiat vorba ]n c`teva r`nduri: ce zici, b[rbate,
bine-am face s[ lu[m un copil de suflet? Chiar de-i vom avea pe ai
no=tri... Negre=it c[-i vom avea! Da, da, ]mi r[spundea, dar ochii
i se ]mp[injeneau... S[ fi sim\it ceva de pe atunci =i n-a vrut s[-mi
spun[?
Poate. Poate...
Ignat ]=i aminte=te c[ ast[ prim[var[, pe c`nd ]nfloreau zarz[rii,
venea de pe unde-o fi venit acas[ =i vede un b[ie\el care tot trecea
fuga peste =osea, dintr-o parte-n alta. Ochea c`nd vine o ma=in[ =i fu-
gea prin fa\a ei de cealalt[ parte. }i f[cea o grozav[ pl[cere s[-nfrunte
primejdia. S-a apropiat ]ncet s[ nu cumva s[-l sperie =i s[-l ]mping[
sub ro\i, l-a luat de m`n[ =i: noroc, fl[c[ule! te joci? B[iatul a vrut s-o
ia din loc omul ista m[ va spune la tata! dar, uit`ndu-se-n sus la
d`nsul, a ]n\eles c[ n-are de ce se teme. Ignat i-a ar[tat un camion
care cobora ca fulgerul la vale: ]l vezi? mergem s[ trecem pe colo,
mai la vale... +i au pornit am`ndoi. P`n[ la poarta casei lui a aflat c[
pu=tiul ]i al lui Petrea inginerul de c`\iva ani tat[-s[u umbla cu
]nsur[toarea =i tot nu le-a g[sit mam[. Ce-i veni c[-l aduse la d`n=ii.
I-a ar[tat pe drum ni=te comic[rii, apoi i-a spus c[ are o juc[rie care
se ridic[ singur[, zboar[ =i se a=eaz[ jos pe p[m`nt ori pe cas[ ori pe
copac, unde vrea... Era un elicopter stricat, pe care-l g[sise ]n gr[din[
]l pierduser[, pesemne, ni=te copii, l-a pus sub strea=in[ =i a
uitat de el... C`nd l-a v[zut b[ie\a=ul, i-au sc`nteiat ochii. S-au a=ezat
am`ndoi pe prag s[ dreag[ elicea, de fapt s[ me=tereasc[ alta, =i l-a
]ntrebat pe b[ie\el ce-ar vrea s[ fie c`nd va cre=te mare... Aviator, a
r[spuns. Ignat: bine-i s[ zbori, dar mai interesant s[ fii marinar.
C[l[tore=ti pe m[ri =i oceane, vezi \[ri str[ine... }n vremea asta apare
Ana... Ce face\i aici? Cine-i b[iatul ista? Prietenul meu! V[z`nd-o,
copilul a rupt-o de fug[. Ignat i-a strigat: stai! de ce fugi? Abia la
poart[ l-a ajuns. I-a pus m`na pe um[r: de ce te-ai speriat, copile
drag[? \ie am s[-\i spun, iar ei nu, c[-i femeia rea rea? de ce:
rea? cine \i-a spus asta? m[tu=[-mea... zice c[ din cauza ei a murit
mama mea... }nt`mplarea l-a cutremurat. Anei nu i-a spus, iar el a
umblat c`teva zile nec[jit =i ab[tut.
Cum ]i via\a asta. Nu =tie omul ce-l a=teapt[ p`n[ mìne...
A=a-i: c`t tr[ie=ti te chinuie=ti. Dar poate c[ a=a trebuie s[ fie.
Dac[ ai duce-o tot ]n bine =i bucurie, nici nu te-ai ]ndura s[ mori c`nd
]\i vine vremea...
+i eu m[ g`ndesc de multe ori: mai face oare s[ tr[ie=ti dac[
nu \i-a ie=it via\a cum ai vrut?
Crezi c[ iese vreo dat[? Crezi c[ este vreun suflet pe lumea
asta s[ aib[ tot ce =i-a dorit? Omu-i a=a de nes[\ios =i nemul\umitor,
c[ totdeauna vrea mai mult =i mai bine...
Ai dreptate. Nu zic: nu. Dar prea cad pe unii multe nenorociri
=i blesteme. Nici nu =tiu de unde se iau at`tea...
Femeia =i-a l[sat capul pe piept: pare-se, a a\ipit. Ignat se uit[ la
ea f[r[ a =ti c[ o s[-i ]nt`lneasc[ privirea =i va fi nevoit s[-=i mute
ochii ]n alt[ parte. De c`nd s-au cunoscut, nu s-a uitat mai atent la
ea: p[rul i se revars[ pe obrazul neted, lucios nu poate s[ priceap[:
]l poart[ prins ]n coc ori ]mpletit cosi\e? fa\a palid[, nasul mic,
gura un pic cam mare... o \inut[ distins[ v[dind demnitate, ]n\elegere
Ignat =i Ana 395
a lucruruilor, a oamenilor, a vie\ii... Ochii de o culoare nedefinit[,

mereu se schimb[: acum lumino=i, acum ]ntuneca\i, stin=i, dar
mocnind ca t[ciunii sub spuz[. Chipul ei are un farmec aparte, =i Ignat
]=i d[ seama c[-i face pl[cere s-o priveasc[.
Poftim, ]i ]ntinde cea=ca cu vin: cinste=te. Femeia trezindu-se
din g`ndurile ei:
Nu. Nu beau.
Nici n-ai gustat m[car.
Am luat vreo dou[ guri, dar... Eu nu beau, z[u... M[ ame\e=te.
Arunc[ o privire spre de=tept[torul de pe pervazul ferestrei din
fund. Ignat surprinde mi=carea =i se uit[ =i el mecanic ]ntr-acolo.
Ai face bine s[ te culci =i s[ te odihne=ti. E=ti tare obosit[...
Nu, nu, nu! Doamne fere=te! Ridic`ndu-se de pe scaun, porne=te
spre u=[... Am intrat numai a=a, s[ m[ dezmor\esc olecu\[. Iaca ies =i
am s[ a=tept: poate vine vreo ma=in[.
Ignat clatin[ din cap:
De unde ma=ini la vremea asta? De mult a trecut de miezul
nop\ii... De=tept[torul arat[ ora dou[... +i chiar de trece vreuna, cum
s[ te sui cu un om necunoscut la vreme de noapte?
Femeia ]l prive=te mirat[.
Nici pe mine nu m[ prea =tii, ]=i ia de seam[ Ignat: dar tot ne
cunoa=tem de-o jum[tate de zi =i din ce ne-am m[rturisit unul altuia.
Dar dac[-\i pare c[-s om r[u...
Nu, s[ nu zici a=a... De cum te-am v[zut, am ]n\eles ce fel de
om e=ti. De asta nici nu m-am ferit...
Lui Ignat ]i iau foc obrajii ca la un b[ie\andru de =aisprezece ani.
Ia de pe mas[ o nuc[, o poart[ printre degete, o str`nge, chipurile s-o
desfac[, dar o pune ]napoi, pe mas[.
Ascult[, Ano! zice ridic`ndu-se: iaca patul. Culc[-te =i te hodine=te.
Ca acas[. Da mìne-n zori ai s[ prinzi o ma=in[ =i ai s[ pleci. Iar eu...
eu am s[ m[ duc la alde mama =i am s[ dorm. Nu-i departe...
Cum: s[ te duci =i s[ m[ la=i?! Doamne fere=te nu r[m`n singur[.
Mai bine stau toat[ noaptea-n drum.
Ignat se uit[ la fa\a ei speriat[: acum arat[ ca o feti\[. Ce femeie

=i asta? N-am mai v[zut, z[u!
+tii ce, Ana? zice cu glas ap[sat, poruncitor: eu am s[ ies c[
am ceva de lucru prin ograd[... Ignat ia cele c`teva perne de deasu-
pra, de pe patul mare, =i le mut[-n cel mic, l[s`nd una... Tu desf[
patul =i te culc[. Ce s[ stai =i s[ te chinuie=ti?
Femeia ]l prive=te cu ochii m[ri\i, plini de duio=ie. Ignat se
f`st`ce=te el, cogeamite b[rb[toi!
Gata. Po\i s[ te culci. Eu ies.
Dar nu cumva s[ te duci! Auzi?!
Ignat face semn: nu m[ duc, =i iese. Pe prag se opre=te vine ]n
urma mea? U=a nu se aude, numai clan\a a vrut s[ porneasc[ =i s-a
oprit? Ie=it din cas[, simte aerul umed =i rece. E numai ]n jachet[.
}mpinge u=a tinzii era ]n ungher o pufoaic[ veche, o g[se=te pe
]ntuneric =i o ia. +i-o arunc[ pe umeri, st[ pe prag =i ascult[: nici un
zgomot, lini=te ]mprejur. Peste liv[duica din fa\a casei cu pomi tineri,
sub\irei se a=terne lumina din fere=ti, mai ]ncolo se ghicesc ]n ]ntuneric
cele c`teva case vecine. La st`nga, pe vale, se ]ntinde satul. +oseaua
doarme. Numai ]n dreapta, jos, la sute de metri ad`ncime, abia auzit,
rasufl[ Nistrul. De c`nd se \ine minte Ignat prinde mi=carea apelor pe
vale: prim[vara c`nd se umfl[ ghea\a =i porne=te la vale, vara c`nd
curg lini=tite sau dau ploi mari =i vin puhoaiele, toamna c`nd iar se
molcome=te b[tr`nul fluviu... De c`nd s-a mutat ]n casa de pe Mal, trezin-
du-se din somn noaptea ori ie=ind pe-un minut afar[, st[ =i malul ]i
r[spunde, odat[ cu valurile de aer vin miresmele luncii, =oaptele sufl[rii
lor... Pe dat[ ]=i aminte=te de omul cu c[ru\a ]nc[rcat[ cu mald[ri, dup[
care-a pornit asear[ ]mpreun[ cu femeia asta... Auzi tu? Se apuc[ s[-=i
]mbrace pufoaica pe m`neci m[ g`ndesc la cel cu stuful, dar de
musafir[ am uitat! S-o fi culcat oare?.. D[ s[ fac[ un pas s[ se uite pe
fereastr[, dar se opre=te: poate s[ cread[ c[ o spionez... las-o ]n voia ei...
Coboar[ de pe prag, g[se=te r[z[toarea =i se apuc[ s[-=i cure\e
bocancii de glod. P[m`ntul s-a f[cut mai tare. V`ntul s-a ]ntors din
Sus. Se d[ la col\ul casei dinspre =osea bate ]n fa\[, rece...
Ignat =i Ana 397
Noaptea asta are s[-nghe\e...

Se ]ntoarce =i vede o umbr[ trec`nd prin cele dou[ dreptunghiuri
de lumin[ ce se a=tern pe fa\a ogr[zii =i-n livad[. Tresare: merge
cineva? dar cine... =i pe loc ]=i d[ seama: ]i umbra femeii din cas[. A
ie=it =i ea? O fi av`nd nevoie, ]i om viu... Se uit[ mai bine: n-a ie=it...
se dezbrac[?.. S-a apucat s[ str`ng[ masa... Dup[ umbr[ se vede c[
face ceva cu mìnile... Hai c[ s-a lini=tit. Cum s-a mai speriat c[ m[
duc =i am s-o las...
Ce femeie =i asta, z[u...
Porne=te de la col\ul casei, trece pe l`ng[ prag =i se duce mai
departe. Arunc[ o privire pe fereastr[ ]n[untru: da, =terge masa, se
duce la plit[ o fi aruncat cojile de nuc[ pe foc vine ]napoi...
Ignat mai face c`\iva pa=i... c`t pe ce s[ dea peste ligheanul pus s[ se
str`ng[ ap[ de ploaie de la strea=in[. Vreo c`teva s[pt[m`ni ]n urm[
s-a apucat s[ spele ceva rufe, le-a ]nmuiat =i a=a au r[mas. +i-a zis c[
nu se schimb[ p`n[ nu i se ]ntoarce femeia, dar l-a v[zut mam[-sa
cum se poart[ =i i-a zis s[ le aduc[ la d`nsa. Nu le-a dus. A trimis-o
pe Paraschi\a s[ le ia, n-a putut, c[ Ignat le-a aruncat ]n pod, iar scara
o ]mprumutase unui vecin. Dup[ care =i-a zis: m-oi duce la spital, are
s[ m[ vad[ Ana cum umblu ]mbr[cat =i nici n-are s[ vrea s[ steie de
vorb[ cu mine. A=a a fost!.. Te mai speli? Te mai schimbi? Cine te
spal[? l-a ]ntrebat. Eu singur, a min\it Ignat, dar abia dup[ aceea a
]nmuiat c`te ceva... La lucru se duce tot cu cele murdare... Azi, adic[
ieri, c`nd s-a pornit la ora=, =i-a luat schimburi noi ultima pereche
ce-o are.
Ridic[ ligheanul pe jum[tate cu ap[ era s[ i-o verse m`nzul lui
Petrea =i-l duce spre saraiul de la vale de cas[. C`nd s[ deschid[
u=a, simte pe fa\[ c`teva pic[turi reci a s[rit apa din lighean? }=i
=terge fa\a, dar al\i picuri ]i cad pe podul palmei.
Plou[... dac[ o ]ntoarce-n ger, o s[ se fac[ un ghe\u=...
Nouri gro=i, cenu=ii fug la vale parc[ i-ar m`na cineva. Prin rupturi
clipoce=te arar c`te-o stea: apare =i dispare. Mai sus sunt al\i nouri,
care fug =i ei, dar ]n direc\ie opus[, spre miaz[-noapte.
Cum st[ cu fa\a ]ntoars[ spre cer, i se a=eaz[ iar ceva rece pe obraz.
Nu mai este ploaie fulguie=te. P`n[ la ziu[ poate s[ o ]ntoarc[ ]n
ninsoare.
Deschide u=a, pune ligheanul, c`nd s[ ias[, prinde cu piciorul ]n
ceva o coad[ de lemn... furca!.. de unde s-a luat aici, c[ nu era? O
ia, o ]nv`rte=te ]n mìni mai bun[ furc[ nu g[se=ti: coada neted[,
oleac[ adus[ la mijloc, coarnele lungi, ascu\ite, o\el bun... Se vede
treaba c[ a luat-o careva c`nd nu eram acas[, a s[pat, a adus-o =i a
pus-o aici...
Trebuie s[ m[ apuc s[ sap gr[dina.
Iese din sarai, trage u=a =i dup[ ce-o ]nchide vede c[ a ie=it cu
furca-n m`n[. Vrea s[ se ]ntoarc[, s-o pun[ la loc, dar se r[zg`nde=te
=i taie ograda-n curmezi=. Merge, furca vine-n urma lui sun`ndu-=i
coarnele de p[m`nt. }n dreptul gropii pentru beci vede o c[ldare. De
unde s-a luat aici? Cine-a pus-o? A luat ieri =oferul ap[ de la robinet cu
c[ldarea lui? O apuc[ dar ]i c[ldarea stricat[ cu care c[ram lut, nisip...
Porne=te cu ea spre sarai: s-o pun la dos, are s[ fie de trebuin\[... Face
c`\iva pa=i mi=c`nd greoi picioarele nourii brusc se sparg, de peste
dealul dinspre ora= se revars[ o lumin[ alburie pentru o secund[
acoperi=ul casei se smulge din ]ntuneric, aprinz`ndu-se ca arama.
Peretele din fa\[ se lumineaz[, casa cu ferestrele luminate se rupe din
apele nop\ii, =i Ignat are impresia c[ nu nourii, ci casa lui fuge pe fa\a
p[m`ntului =i, ajung`nd ]ntr-o poian[ a cerului, se ]nt`lne=te cu luna.
}n clipa urm[toare casa se cufund[ ]n ]ntuneric... Ignat str`nge toarta
c[ld[rii, simte cu pielea palmei ceamurul de pe ea =i o vede pe Ana
urc`nd c[ldarea grea pe schele... Na, \ine! Ignat ia c[ldarea, apuc[ s[
observe o =uvi\[ de p[r ie=it[ de sub broboad[, pe t`mpla dreapt[ o
bucat[ de ceamur uscat prins de p[r... N-o umplea, c[-i grea...
Fleacuri... tu urci acolo =i mai greu... C[ldarea asta a dobor`t-o...
G`ndurile apuc[-n alt[ parte: s-o duc[-n sarai? s[ n-o duc[?.. Ie=ind
iar din ]ntuneric, casa se face mai nalt[, mai mare... Cum cre=te, se
apropie de d`nsul, el parc[ ar merge, parc[ ar sta locului \in`nd ]ntr-o
m`n[ c[ldarea, ]n alta furca de fier... Ia uite ce mi se n[zare: c[ vine
Ignat =i Ana 399
casa peste mine! Se vede c[ r[u am obosit... ai obosit... ai face bine

s[ te culci da, ]i vremea, dar mai am ceva treab[ =i pe urm[... pe
urm[ ce-ai s[ faci: ai s[ te duci la mam[-ta? la mama? a=a ai spus
poate c[ am s[ m[ duc... ce alta ]mi r[m`ne? dar ai uitat ce-a zis
femeia din cas[: nu cumva s[ te duci... nu r[m`n singur[! a zis
vezi c[ nu s-a culcat ]nc[? n-are s[ se culce: se teme s[ n-o la=i singur[
da? Ignat ia aminte spre fereastr[: umbl[ prin cas[, ce face oare?
vezi: se a=eaz[, d[ cu m`na, trece mai ]ncolo, d[ iar cu m`na m[tur[!
a g[sit cioarsa ceea =i m[tur[ =i n-are s[ se culce, n-o =tii ce femeie-i
asta? ar trebui, ce mai a=teapt[? degrab[ se face ziu[...
Ignat tu=e=te o dat[ tare: chipurile, aici sunt, nu m-am dus. Apoi
love=te c[ldarea de fierul furcii, s[ se aud[ c[-i aici. Femeia ridic[ pe-
o clip[ capul, trage cu urechea, apoi ]=i vede de treab[: un pas =i d[
cu m`na, alt pas, iar d[...
Bun. Las-o s[ m[ture, =i porne=te spre sarai.
Se duce s[ pun[ c[ldarea. Pentru asta va trebui s[ deschid[, =i
z[vora=ul se scoate greu, u=a s-a umflat. Furca de ce-o car cu mine?
O ]nfige-n p[m`nt =i o las[. C`nd o ]nfige, v`rfurile coarnelor sparg
coaja p[m`ntului ]nghea\[... p`n[ diminea\[ p[m`ntul ]n\epene=te
bine... =i nu m-am apucat de s[pat...
Gr[dina. Trebuie s[ sap gr[dina...
Pomii patru r`nduri de pruni =i meri i-au s[dit ]nainte de a
porni casa, de ]ndat[ ce primir[ loc aici c`teva tinere familii... Tinerii
]nsur[\ei, ]=i aminte=te Ignat. Venise a doua oar[-n concediu Ana
era la ai lui, lucra laborant[ pe atunci... ba trecuse, pare-se, bibliotecar[.
L-a ]ntrebat ]ntr-o scrisoare: ce s[ fac, s[ m[ duc? F[ cum ]\i place...
=i pe viitor cum ai s[ procedezi, a=a are s[ fie bine... A=a are s[ fie
bine... Ignat se opre=te cu c[ldarea-n m`n[ a uitat ]ncotro =i pentru
ce a pornit... Are s[ fie bine... +i a fost, nu? A fost... C`nd s-a
eliberat la vatr[, limba de p[m`nt de pe mal fusese ]mp[r\it[ ]n =apte
patrate =i tinerii ]ncepuser[ a c[ra piatra, lemnul, \igla... Aveau =i ei
piatr[ pus[ l`ng[ casa p[rinteasc[, la tata Iosub. Au adus-o =i au cl[dit-
o aici... }n seara c`nd se preg[teau s[ ]nceap[ a doua zi punerea funda-
mentului au poftit lume la clac[ cum =edeau am`ndoi, el pe-o

piatr[, ea ]n fa\a lui cu mìnile ]ncruci=ate la piept, era o sear[
frumoas[, cu lun[ plin[, \`rìau greierii ]n iarb[, Ana a zis: amu pot
s[-\i m[rturisesc: eu am ales locul... \ii minte? eram elevi, urcam ]ntr-o
sear[ din livezi, atunci m-ai s[rutat \in minte a fost exact pe
locul acesta da? nu \in minte... Ana i-a luat capul ]n palme, l-a
]ntors c[tre lun[ =i a zis privindu-l ]n ochi: eu \in minte... dar mai pe
urm[ n-ai vrut s[ vorbe=ti cu mine, nici s[ mergem seara ]n livezi s[
ne sc[ld[m... eram ru=inos, nu ca al\ii... dac[ a= fi fost... Ia c[ldarea
de jos =i porne=te mai departe: Ana-i femeie harnic[, cumsecade,
muncitoare, de ce m-a= pl`nge?.. A=a ]=i zicea c`nd cineva c[uta s[-l
conving[ c[ nu i-a reu=it via\a ori... ]i venea lui g`ndul c[ s-ar fi putut
s[ fie altfel. A=a ]=i zicea =i i se p[rea c[ cel mai ]n\elept lucru ]i s[ se
mul\umeasc[ cu ce avea, cu via\a ce-o tr[ia, cu situa\ia... Situa\ia... C`nd
]i suna ]n auz cuv`ntul, parc[-l izbea cineva... g`ndurile ce =i le a=ezase
cu greu ]ntr-o anumit[ ordine se ]nv[lm[=eau... ]l izbea cineva anume ca
s[-l scoat[ din propria fiin\[, ca s[ se vad[ de la o parte, s[-=i cerceteze
via\a =i s[-=i c`nt[reasc[ faptele... Situa\ia ta-i complicat[, m[i Ignate,
zicea adesea badea Pricop... Complicat[, complicat[, se pomene=te
vorbind el cu sine ]nsu=i: de ce a= crede c[-i a=a? nu-\i pare? este! chiar
acum \i-ai amintit de vremea c`nd lucra Ana la ferm[, apoi a trecut la...
nu vezi aici ceva... suspect? ce anume: suspect? trecerea... apoi
]mp[r\irea loturilor, pe mal... a fost ideea Anei a fost... de ce dar
acum Petrea inginerul a hot[r`t s[ d[r`me casele voastre, unele gata,
altele neterminate =i s[ construiasc[... de sus s-a hot[r`t... nu =tii
nimic, este ideea lui, el a propus, sau el a aprobat, el, de ce? de ce?..
de ce?.. de ce?.. strig[ Ignat sprijinindu-se de col\ul de la vale al casei:
o vede pe Ana, s-a uitat la d`nsul, iar c`nd a strigat =i-a ]ntors fa\a... Ah,
iart[-m[, iart[-m[, n-am vrut s[... ]i exact pe locul unde a v[zut-o ]n
ziua aceea ]nchircindu-se, l[s`ndu-se la p[m`nt, spun`ndu-i s[ fug[, s-o
lase... n-am vrut s[ te sup[r... Str`ng`nd ]n m`n[ toarta c[ld[rii, p[=e=te
de-a lungul peretelui, c[lc`nd pe prispa de ciment turnat[ pentru a proteja
temelia de apele de ploi, din z[pezi... mai crezi c[ am avut, c[ am
Ignat =i Ana 401
ceva cu Petrea? nu cred, An[, auzi? nu cred! crezi dac[ vrei, dar
afl[ c[ eu =tiu de leg[turile tale cu doctori\a care doctori\[ cu
Marieta a? Ignat clatin[ din cap: n-a fost nimic, ]\i jur! n-am cunoscut,
nici nu vreau s[ cunosc alt[ femeie dec`t numai pe tine, auzi? dar
femeia str[in[ care-i la tine ]n cas[, care st[ =i te a=teapt[? m[ a=teapt[?
e o nec[jit[ =i o n[p[stuit[, am poftit-o s[ nu steie-n frig... ooh, Ignate,
Ignate! c`nd am venit noaptea pe jos acas[ =i tu dormeai dus =i am
a=teptat ceasuri lungi la c[p[tìul t[u, s[ te treze=ti... las[, nu-mi
aminti, iar femeia asta... poate c[ nici nu mai este ]n cas[, poate c[
]ntre timp...
Sub strea=in[, la un c[prior se aude un sf`rìt de aripi o p[s[ric[
a zbughit-o ]n noapte. Ignat se opre=te-n loc: eu sunt de vin[ c[ am
zbur[t[cit-o, unde-o s[ se aciuieze s[rmana, acum noaptea, are s-o
m[n`nce m`\a...
Poate c[ a ie=it =i a plecat...
Face repede ]nconjurul casei =i se opre=te ]n dreptul ferestrei lu-
minate: femeia =ade pe pat, cu mìnile-n poal[, ]ng`ndurat[. O
prive=te c`teva clipe, apoi se retrage repede: ce stau =i m[ zgìesc? O
ia spre u=a saraiului: s[ las odat[ c[ldarea. C`nd se ]ndep[rteaz[,
vede c[ femeia a ridicat capul =i a aruncat o privire spre d`nsul: mi-a
auzit pa=ii? Deschide u=a la sarai, pune c[ldarea, ]nchide u=a cu
z[vorul =i porne=te ]napoi. }n mijlocul ogr[zii d[ peste furca ]nfipt[
]n p[m`nt, se sprijin[ cu pieptul ]n lemnul ei =i cade pe g`nduri.
S[-mi strice ei casa...
Zmulge furca din p[m`nt =i mut`nd-o ca pe un toiag se duce p`n[
la g[rduceanul josu\, p[=e=te peste el, se ]ntoarce cu fa\a spre cas[,
pune coarnele ]n p[m`nt =i calc[. Simte cum coarnele sparg pojghi\a
de deasupra a ]n\epenit p[m`ntul, ]ncepe s[ ]nghe\e, p`n[ diminea\[
se face bocn[ =i am r[mas cu gr[dina nes[pat[ se duc ]n ad`nc,
coarnele, u=or, numai deasupra ]nghe\at apas[ mai tare cu
piciorul, trage coada spre d`nsul =i r[stoarn[ prima \[r`n[ nu-i
greu, nu-i deloc greu de s[pat ]nfige iar furca, iar calc[, iar o
]ntoarce se poate de s[pat, se poate...
}=i aduce aminte iar:

Cum a=a: s[ vie =i s-o strice? S-a mirat =i ea: casa f[cut[ gata...
}nal\[ capul, se uit[ spre fereastr[ nu se vede femeia, adineaori
=edea pe marginea patului, cu mìnile-n poal[, acum nu se vede. Se
]ntoarce =i se uit[ c[tre cealalt[ fereastr[ nici acolo nu se vede, s-o
fi culcat?.. dar patul st[ neatins...
Calc[ iar pe furc[, o ]ntoarce, face un pas ]napoi, calc[ iar. Coarnele
ascu\ite, de o\el se ]mpl`nt[ ]n \[r`n[. Propte=te lemnul cozii ]n
genunchi, ]ntoarce furca =i... iat[ c[ are s[pat de acum un petic bun.
Duce m`na la frunte s[ =i-o =tearg[ sudoare amestecat[ cu aburi
de burni\a ce se cerne din nourii reci care fug gr[bi\i peste Nistru-n
jos... Cum st[ cu m`na pe coada fucii, i se a=eaz[ ceva pe podul palmei.
O ridic[ =i se uit[-n zare, spre lumina din fereastr[: un fulg mai
m[ri=or. }ntr-o clip[ se tope=te l[s`nd o sclipire de almaz. Privind spre
fereastr[, vede c[z`nd al\i fulgi de sus, trec prin lumina ferestrei =i se
fac nev[zu\i se topesc ]nainte de a ajunge la p[m`nt? se a=tern pe
fa\a ]ntunecat[ a cur\ii?
Ignat ]nfige furca, r[stoarn[ brazda, se d[ un pas ]napoi, iar calc[...
Bag[ de seam[ c[ a s[pat exact c`t bate lumina din fereastr[. Ajunge
la un pomu=or ]l simte cu capul se fere=te-n st`nga. +i mai
r[stoarn[ c`teva furci. Acum pomul e ]n fa\a lui tulpina sub\ire
taie lumina ce cade din fereastr[ ]n dou[, iar umbra se a=terne drept
sub furc[... Da, zice glasul de mai nainte: iac-a=a, pot s[ vin[ =i s-o
strice... nu s-a mai ]nt`mplat?.. adu-\i aminte: c`nd s-a f[cut cl[direa
pentru c`rmuirea colhozului, n-au stricat cele dou[ case? acolo
erau dou[, aicea-s vreo =apte =i ce dac[? o s[ le d[r`me pe toate...
ori, poate, numai c`teva, celelalte n-au dec`t s[ r[m`n[... numai
c`teva? dac[-i a=a, atunci de ce anume casa mea s-o strice? te ]ntreb:
de ce anume a mea? =i pe-a ta =i pe-a altuia de al[turi, nu se =tie,
nu-i hot[r`t cum adic[: nu-i hot[r`t? dar am v[zut planul, =i Ana
l-a v[zut... adic[, ]ntì ea l-a v[zut, pe urm[ mi l-a ar[tat =i mie ai
v[zut... =i ce ai de zis dac[ l-ai v[zut? nu m[ mut de aici! dup[ ce
am muncit at`ta, dup[ ce c[ ne-am chinuit at`ta, nu m[ mut dec`t
Ignat =i Ana 403
mort parc[ ar gr[i baba Ioana, nu \i se pare? ei =i? ori=icine are

dreptul s[ \in[ la cuibul lui, mai ales c[ eu singur l-am f[cut, din
sudoarea mea dar n-ai s[ r[mì ]n drum, ]\i face colhozul alt[ cas[...
=tiu! tr`nte=te una cu etaje =i ne bag[ pe to\i ]ntr-]nsa... nu vreau s[-
mi boc[neasc[ cineva deasupra capului te sui tu sus, la etaj nu!
vreau s[ tr[iesc pe p[m`nt, jos, ca oamenii... s[ am gr[dina mea, pomii
mei, f`nt`na mea... dac[-mi stric[ ei casa asta... nu, alt[ cas[ nu mai
sunt ]n stare s[-mi fac nici nu-i nevoie, destul c[ v-a\i f[cut una...
ce folos? cum: ce folos? se revolt[ Ignat: ce vrei s[ spui cu asta?
zic: ce folos, pentru c[ atunci c`nd a\i ajuns de v-a\i mutat ]ntr-]nsa,
a\i v[zut c[ v-a\i pierdut s[n[tatea... c`nd venise vremea s[ v[ a=eza\i
la trai... Ignat nu mai are ce s[-i r[spund[ glasului care tot al lui este,
dar parc[ ar fi al altuia, care vrea s[-l conving[ c[ va s-o duc[ mai
bine dac[ se mut[ ]n alt[ cas[: da, da, mai bine era, dac[ intrai ]n
casa f[cut[ gata! pl[teai bani la colhoz, colhozul \i-o cl[dea... nu v[
spetea\i am`ndoi cu Ana, nop\ile, dup[ o zi de munc[ grea... hm,
banii! z`mbe=te acru Ignat: de unde s[-i iau? am a ]ntoarce datoria
lui tata Iosub =i n-am de unde ia cu ]mprumut de la colhoz nu-mi
d[ colhozul, c[ nu-s omul lui, lucrez la carier[.
}n vremea asta ]l strig[ cineva:
Ignat, dar unde e=ti? Femeia, musafira lui. Ce faci acolo?
Se ]ntoarce =i o vede: st[ pe prag. Este, n-a plecat.
Aici, morm[ie=te, m[ uitam la pomii i=tia... Trebuie s[ sap gr[dina...
De ce-ai ie=it? Du-te de te culc[... Vin =i eu ]ndat[...
Se aude u=a deschiz`ndu-se, ]nchiz`ndu-se femeia intr[-n
cas[. Umbra ei trece peste f`=iile lungi de lumin[, ce s-a=tern de la
ambele ferestre p`n[-ncoace, ]n gr[din[, spre gardul vecinului.
Ce femeie =i asta, z[u! }n loc s[ se culce, s[ se hodineasc[
ce-a mai r[mas p`n[ la ziu[? ea iese =i m[ caut[. Ce femeie =i
asta, z[u...
Calc[ pe um[rul furcii, coarnele se duc ]n ad`nc, propte=te coada
]n genunchi =i ]ntoarce \[r`na. Bun[ furc[! Indem`noas[ la s[pat.
Nu degeaba vin vecinii s[ le-o ]mprumute. Se apleac[ iar[. Calc[ =i
r[stoarn[, iar calc[ =i iar r[stoarn[ p[m`nt. V[zut de la o parte, ai

crede c[ omul ista acum s-a sculat din somn =i, bine odihnit cum este,
s-a apucat cu sete de munc[. Plin de puteri, gata s[ ]ntoarc[ mun\ii!
Ce femeie =i asta, repet[ Ignat vorba =i, aplecat ca s[ poat[
apuca mai de jos coada, iar arunc[ o privire spre fereastr[: are ea de
g`nd s[ se culce ori ba? St[ plecat de spate, cu m`na pe coada furcii:
femeia ]=i trage rochia =i o scoate peste cap... r[m`ne ]ntr-o c[m[=uic[
cu bretele albe pe umeri... st[ c`teva clipe cu rochia ]n m`n[ ne=tiind
ce s[ fac[, apoi... d`ndu-=i seama c[ st[ dezbr[cat[ ]n mijlocul od[ii
luminate, fuge la comutatorul de la u=[ =i stinge lumina. }n clipa c`nd
a v[zut-o dezbr[cat[, apoi lumina sting`ndu-se brusc, Ignat simte c[
s-a petrecut ceva de ne]n\eles, ceva care a cuprins lumea toat[ de jos,
din p[m`nt, p`n[ sus, ]n ceruri. S-a schimbat pe nea=teptate lumea
ori, poate... el?
Ce-i asta?
Nu s-a ]nt`mplat nimic extraordinar. S-a stins lumina. S-a ]ntune-
cat b[t[tura casei. S-a cufundat ]n ]ntuneric gr[dina. Pomii nu se mai
v[d. Peticul s[pat s-a confundat cu locul ]nc[ ne]ntors.
Ignat se ]ndreapt[ de spate. Abia acum ]=i d[ seama c`t ]i de obosit.
Picioarele =i mìnile dintr-odat[ s-au f[cut ca de plumb. Cum dar:
sculat des-de-diminea\[, jum[tate de zi a urcat la piatr[, drumul la
ora=, drumul spre cas[...
}ncearc[ s[ m`nuiasc[ furca, dar =i ea are acum o ton[ greutate.
Face un efort, r[stoarn[ \[r`na, mai st[, se g`nde=te ce s[ fac[, se
mut[ la dreapta, trece pe l`ng[ pomi, p[=e=te peste g[rducean =i o ia
spre u=a casei. Aude \`rìtul apei la robinet: e vremea s[-l ]nvelesc cu
paie c[ ]nghea\[ =i crap[ \eava... }l ]nchide =i se ]ntoarce agale ]napoi.
C`nd s[ deschis[ u=a, pe prag, vede c[-i cu furca ]n m`n[: las[ c[ o
pun ]n tind[. O sprijin[ ]n ungher, st[ c`teva clipe pe g`nduri, apoi
deschide u=a la camer[ =i intr[... Ascult[ nu se aude nimic, nici
m[car suflarea femeii din pat o fi adormit, s[rmana, las-o s[
doarm[, s[ se hodineasc[... Se a=eaz[ ]ncet pe lai\[, apoi se las[ pe
spate, lungindu-se a=a ]mbr[cat =i ]nc[l\at cum este, at`t c[-=i pune
Ignat =i Ana 405
pufoaica f[cut[ sul, sub cap. O bucat[ de vreme st[ cu ochii deschi=i,
privind ]n tavan. Acum aude clar respira\ia femeii de acolo, din pat
u=oar[, lini=tit[, ritmic[. }n momentul c`nd i se pare c[ vede tavanul
alb deasupra lui, simte cum vine o ap[ cald[, pl[cut[ =i-l ]nv[luie =i-l
duce cu d`nsa apa alb[ a somnului...
Ignat doarme =i nu doarme.

Dup[ o s[pt[m`n[ de munc[ grea =i alerg[tur[, la ceas t`rziu de
noapte, sufletul lui se revars[ peste ]nt`mpl[rile zilei cele de acum
c`teva ore sau de numai c`teva minute precum apa unui izvor
\`=ne=te de sub talpa dealului a=tern`ndu-se peste bulg[rii =i
pietricelele de pe margine =i deodat[ se retrage ]n ad`nc de r[m`ne
gura seac[, ba izbucne=te n[valnic, tulbure =i vai! cum nu-=i poate
g[si alinare =i odihn[ sufletul lui. Mìnile care au l[sat mai adineaori
furca se tot str`ng, picioarele ajunse, ]n sf`r=it, s[ se destind[ dup[
at`ta munc[ =i mers tresar parc[ ar vrea s[ mai fac[ un pas, o mi=care
cu genunchiul spre a r[sturna \[r`na. Ori s-au ]nv`rtejit ]n con=tiin\a
lui ]ntreb[rile zilei, nedumeririle, mir[rile, revoltele, am[r[ciunile ce
le ]nso\esc, au izbucnit cu =i mai mult[ putere acum c`nd l-au v[zut
dobor`t de oboseal[, pornind cu toatele un dans deasupra lui? Se
suce=te Ignat pe dreapta sper`nd c[ a=a se va lini=ti mai repede =i
parc[ reu=e=te, dar numai pentru o clip[ iar[=i prinde a-i bate ]n
t`mple ca un ciocan...
C`nd a intrat pe u=[, femeia i-a v[zut umbra ]n fereastr[ mi=c`n-
du-se ]ncet, pe b`jbìte. Unde-o s[ se culce? s-a g`ndit: =i va s[ se
culce ori o s[ stea a=a? A auzit lai\a trosnind s-a a=ezat =i cum
st[tea culcat[ pe dreapta i-a v[zut capul =i umerii pe p`nza ferestrei...
Se g`nde=te, ce s-o fi g`ndind? =i oare ce-a f[cut at`ta pe afar[? Ar fi
vrut s[-i spun[: m-am apucat de-am dat cu m[tura pe jos, ori: tot m[
]ndemnai s[ m[ hodinesc =i nu vroiam, dar acum vezi, m-am culcat...
tu ce ai de g`nd? trebuie s[ te hodine=ti =i tu... Ar fi vrut, dar se sfie=te
s[ sparg[ ea prima t[cerea, hot[r[=te s[ a=tepte, poate d[ el, b[rbatul,
glas. Dup[ felul cum a intrat, deschiz`nd =i ]nchiz`nd u=a, ]ncet, s[
nu fac[ zgomot, e clar c[ a crezut-o adormit[. Umbra din fereastr[

pe nea=teptate a disp[rut =i ea nu =tie ce s-a ]nt`mplat. +i iar: dar ce
f[cea oare afar[ c`nd am ie=it eu ]n prag? dup[ ce m-am ]ntors ]n
cas[ =i m-am culcat, a mai trecut vreme p`n[ a venit =i el. +i acum: s-a
culcat a=a ]mbr[cat? c[... nu i-am auzit pa=ii prin cas[... Ce om =i
aista, z[u! se minuneaz[ la r`ndul ei femeia =i r[sufl[ o dat[ ad`nc.
Trage aer ]ntr-]nsa =i... simte un miros necunoscut, neobi=nuit, care o
tulbur[. De la ce vine? Umezeal[ nu-i umezeal[. De la geamurile
asudate nu! }=i poart[ n[rile de jur-]mprejur: nu vine de nic[ieri,
de la d`nsa, de la trupul ei, de la hainele ei vine. A=a este =i, totu=i,
nu-i a=a. }=i cunoa=te ea izurile, c[ dac[ erau ale ei, nu o mira
]ntr-at`ta. Altceva este... }n clipa asta se sparg nourii =i prin geam
cade un sul de lumin[ luna sus? se a=terne pe lai\[, jos pe fa\a
casei p`n[ la sob[. }n fr`ntura de clip[ c`t a durat, apuc[ s[-l vad[
pe b[rbat: ]ntins pe lai\[ cu fa\a ]n sus, ]mbr[cat =i ]nc[l\at, cu
picioarele spre u=[, cu capul la col\ul mesei. C`nd sp[rtura dintre
nouri se ]nchide =i ]n odaie se face ]ntuneric iar, din ad`ncul fiin\ei ei
izbucnesc ca ni=te fl[c[ri ]ntreb[rile: ce caut eu aici? de ce stau ]n
cas[ str[in[, la b[rbat str[in? nu-i bine ce fac, o, nuuu-i bine... Tot
acum ]=i d[ seama de unde mirosul =i o taie prin creier: e mirosul
a=ternutului ]n care a dormit el, b[rbatul acesta, =i acum m-am culcat
eu! =i un altul, mirosul femeii lui, iese din toate cutele a=ternutului,
vine spre fa\[, spre obraji, spre n[ri... Nu-i bine c[ m-am culcat, trebuie
s[ m[ scol, s[ plec...
Se ridic[ ]ntr-un cot. Vrea s[ dea plapuma la o parte =i s[ strige:
omule, iart[-m[, =i tu, femeie care nu e=ti acas[! Tot acum se aude
dinspre fereastr[ un oftat greu. Femeia ascult[, nu se aude nimic,
dar ]n\elege ce-a fost: a suspinat Ignat, prin somn, vas[zic[ doarme,
a adormit, amu cum s[ ies? pot s[-l trezesc... las-s[ doarm[, s[ se
hodineasc[, s[rmanul...
}=i pune capul pe pern[, se ]ntoarce cu fa\a-n sus, ]=i trage plapuma
p`n[ sub b[rbie =i ]nchide ochii. Vine somnul =i, c`nd s-o cuprind[,
iar aude un geam[t. +tie c[ tot el, b[rbatul de pe lai\[, a gemut, tare,
Ignat =i Ana 407
cu durere, ar vrea s[-l ]ntrebe ce are, ce-l chinuie, dar nu mai e ]n

stare s[ se zmulg[ din mrejele somnului vr[jit.
Iar Ignat doarme =i nu doarme.
Se face c[ vine de la lucru acas[ de la deal ori, poate, din sat
(da, de la lucru vine c[ are traista ]n m`n[). E o zi cu cer senin, soare
mult. Vine de departe! Se uit[ =i, cum se uit[, iaca vede ]naintea lui
c`t colo un v`rtej de colb din cer p`n[-n p[m`nt! Uite-a=a se
]nv`rte=te, uite-a=a se r[suce=te, parc[ ar fi un balaur, ]ndoindu-se =i
sucindu-=i coada prin p[r\i. Oamenii ie=i\i ]n uli\[ arat[ cu to\ii spre
v]rtej, apoi v[z`ndu-l se ]ntorc c[tre d`nsul: uite-l, trece peste casa
ta! casa mea? dar nu-i acolo casa mea, ]i mai la st`nga... +i cu
toate c[ =tie c[ nu-i acolo casa lui, porne=te s[ fug[. Fuge c`t poate
de tare, iar ]n g`ndul lui ]=i zice: n-am apucat a o g[ti, casa, dar iat[
vine v`rtejul peste d`nsa... A=a fugind ]=i aduce aminte c[ odat[, fiind
mic de tot, l-a luat tat[-s[u la pr[=it porumb, ]ntr-o prim[var[. Cum
=edea l`ng[ c[ru\[ =i se juca, vine tot a=a un v`rtej, ]l umfl[ pe sus =i-l
tr`nte=te ]ntr-o c[pi\[ de paie. Cu mare greu l-au g[sit... Mai pe urm[
mam[-sa povestea c[ ]n vremurile de demult, c`nd era ea copil[, a
trecut peste sat un v`rtej a=a de mare, c[ a luat cum mergea pe drum
o c[ru\[ cu tot cu cai =i a zv`rlit-o ]n cealalt[ parte de sat, iar de pe-o
cas[ a zmuls acoperi=ul de stuf cu tot cu c[priori =i l-a ridicat ]n cer
de n-a mai c[zut nic[ieri...
Fuge Ignat, dar f[r[ spor: prea ]ncet i se mi=c[ picioarele. C`nd
ajunge drept casa lui, de v`rtej nici pomin[. Se uit[ mai bine nu-i
casa lui!.. Iaca, bre, nu-mi cunosc casa!.. Se d[ mai aproape de gard
=i se uit[ dincolo: ba-i casa mea! uite pomii... u=ile date-n albastru...
\igla de pe cas[... alb[, a mea era ro=ie, dar se vede c[ a trecut v`rtejul
pe aici, a adus colb =i l-a a=ternut peste tot... }mpinge porti\a, porti\a
sc`r\ìe din b[l[m[li, a ruginit. Calc[ ]n curte =i-=i aude pa=ii sun`nd
a pustiu. Ia aminte ]mprejur =i-l trec fiorii: a=a de mult n-am dat pe
acas[ de s-a f[cut at`ta pustiu? Unde-i Ana? Ce face Ana? Strig[: An[,
acas[ e=ti? Ce-i cu pustietatea asta?.. Nu r[spunde nimeni. Ignat se
duce la banca ]njghebat[ dintr-o sc`ndur[ sub cop[cei, se a=eaz[,
desface traista, o ]ntoarce pe dos =i o scutur[. Nici g[inile nu vin s[

culeag[ f[r`miturile de pe jos le-o fi ]nchis Ana c`nd s-a dus la
lucru =i a uitat s[ le deschid[. Pune traista pe banc[ =i porne=te spre
u=a casei nu-i Ana acas[ =i eu degeaba strig? }i trece prin minte:
cum s[ fie dac[-i dus[?.. dus[... casa pustie... tu ai lipsit at`ta
vreme... v`rtejul care-a trecut pe aici putea s[ \i-o ia, s[ \i-o d[r`me
=i tu nici s[ nu =tii cum s-o ia? a=a: s-o ridice =i s-o duc[ cine
=tie pe unde =i c`nd veneai g[seai locul gol... a=a cum a luat de-
mult acoperi=ul de stuh? dar aceea a fost c`nd?.. ]n zilele noastre nu
se ]nt`mpl[ de acestea...
Cum st[ Ignat ]n mijlocul cur\ii, simte dintr-o parte privirea cui-
va: ]i urm[re=te fiece pas, fiece mi=care. +tie el cine-i =i ar putea s[ se
]ntoarc[ =i s[ strige: te v[d! te v[d! degeaba te ascunzi! ie=i la
vedeal[!.. Dar nu vrea s[ strice jocul. }i vine =i lui chef de joac[. Se
apleac[, l[s`ndu-se ]n pirostrii =i scoate ceva din buzunar (n-are nimi-
ca, se face numai a scoate!). }ncepe s[ cl[deasc[, chipurile, ceva ]n
fa\a lui st[ ]ntors a=a fel ca ochii ce-l urm[resc s[ vad[ c[ face
ceva cu mìnile, dar ce anume s[ nu poat[ vedea. Parc[ ar cl[di, parc[
ar ciopli, dar de vorbit a=a vorbe=te: eh, ce mai juc[rie o s[ ias[! nu-
mai s-o vezi cum are s[ zboare singur[... dar cui am s-o dau, nu m[
taie mintea... are s[ zboare? se aude un glas din partea ochilor ce-l
urm[resc da! Ignat se ridic[ brusc =i ]ntoarce capul: coco\at pe
gard, st[ un b[ie\el cu p[rul ciufulit, gata s-o rup[ de fug[. Ignat are
un fior gardu-i nalt =i poate s[ cad[! nu cumva l-a aruncat v`rtejul
pe gard?.. Ce faci acolo? D[-te jos, c[ ai s[ cazi! b[ie\elul clipe=te
=mecher din ochi: nu m[ cobor... vrei s[ m[ tragi de urechi! de ce
s[ te trag? pentru c[ am dat nu =tiu cum =i am v[rsat apa din
lighean auzi? zice c[ el a v[rsat apa de ploaie... dar treaba asta a
f[cut-o m`nzul lui Petrea c`nd zburda prin ograd[... nu cumva... C[tre
b[ie\el: nu-i mare pagub[, va ploua =i-om str`nge alta... vino s[-\i
dau juc[ria \ie, vrei? Pu=tiul sare de pe gard =i vine la Ignat. Se opre=te
la doi pa=i =i-l prive=te de jos ]n sus, parc[ ar zice: spui c[ ai o juc[rie,
dar v[d c[ m[ am[ge=ti n-ai nimica ]n m`n[ am! ]i r[spunde
Ignat =i Ana 409
din ochi Ignat dac[-o ai, d[-o ]ncoace iat[ \i-o dau, Ignat prinde
a scotoci prin buzunare: oare unde-am pus-o, c[ aici era?.. Se uit[
prin p[r\i, mai ]ns[ileaz[ o glum[ f[c`ndu-se a c[uta juc[ria ]ntr-o
ureche, la o sub\ioar[, apoi pune degetele mìnilor ca s[ ]nchipuie o
vietate cu coarne =i urechi =i nici nu se uit[ spre b[ie\el. C`nd se
prinde-n joac[, b[iatul vine mai aproape =i i se uit[ lui Ignat ]n gur[.
Acum Ignat zice: hai mai bine s[-\i fac alta, vrei? Am g[sit-o! strig[
b[ie\a=ul =i se repede la traista l[sat[ pe banc[. }i desface gura cu
m`nu\ele =i, c`nd o desface, din traist[ zboar[ ceva ca un avion, dar
nu-i avion, ci un fluture mare, dar nu-i flutire, c[ are aripi =i elice
porne=te s[ zboare printre pomii din livad[, peste garduri =i case...
S[-l prindem! strig[ b[iatul =i se av`nt[ =i el printre pomi, s[rind peste
garduri =i case... Stai! merg =i eu! Ignat fuge =i el, fuge, ba parc[
zboar[, dar cu ochii pe b[ie\el mereu s[ nu-l piard[ cumva din
vedere. Acum zboar[ am`ndoi peste dealuri =i c`mpii b[iatul
]nainte, Ignat abia se \ine de d`nsul, apoi pe-o vale larg[, apoi
prin ni=te alei cu tufari verzi. Ignat: oare unde-am v[zut aceste alei?
da, azi c`nd veneam spre =osea =i am trecut prin gr[dina public[. La
un moment dat ]l pierde pe b[iat din vedere. Se uit[ ]mprejur nu-i
b[iatul... Amu ce m[ fac?
Prinde Ignat a pl`nge. Lacrimile ]i =iroiesc pe obraji, curg spre
col\urile gurii, calde, s[rate. Ar ridica m`na s[ le =tearg[, dar m`na-i
a=a de grea...
Suspin[ ad`nc. Vrea s[ se rup[ din vis o parte a con=tiin\ei lui
]=i d[ seama c[-i vis, numai vis, dar trupul obosit, mìnile =i
picioarele nu-l pot ajuta... Femeia din pat ]l aude suspin]nd, ]ncearc[
s[ se de=tepte, s[ ridice capul s[ vad[ ce face acolo, pe lai\a de sub
fereastr[, dar nici ea nu poate. Vrea s[-l ]ntrebe: ce-i cu tine, omule?
\i-i r[u? poate \i-i r[u? dar abia se g`nde=te =i se cufund[ iar ]n somn...
Ignat, ]n sf`r=it, ]l z[re=te pe b[ie\el mai ]ncolo =i se bucur[. Alearg[
spre el =i, din mers, observ[ c[ st[ ]ntr-o poz[ neobi=nuit[: aplecat pu\in
]nainte, o m`nu\[ ridicat[-n aer, cealalt[ ]ntins[ ]n jos parc[ ar vrea s[
prind[ ceva... L-ai g[sit... b[ie\elul tatei? A=a i se adreseaz[, pentru c[
acesta-i copilul lui, al lui Ignat. L-a a=teptat at`ta timp, l-a dorit at`t de
mult =i acuma, c`nd ]l are, era c`t pe ce s[-l piard[. Din cauza v`rtejului
=i fluturelui de fier... L-ai prins? ]ntreab[ Ignat, dar b[iatul nu-i r[spunde
]i face semn cu m`na: s[ nu-l sperii! Ignat se apropie c[lc`nd pe
v`rfuri =i vede ]n fa\a b[ie\a=ului, jos, o broasc[ \estoas[ cenu=ie... Dar
nu-i vie! zice Ignat: e o broasc[ de piatr[... Haidem de aicea, mergem!
}l apuc[ de m`n[ s[-l duc[ cu d`nsul, dar bra\ul copilului se desprinde
din um[r... Ce-am f[cut Doamne: i-am rupt m`na! Se apleac[ s[ pun[
bra\ul la loc, dar cum ]l atinge, b[ie\elul se las[ pe-o parte, cade =i se
desface ]n buc[\i: capul se rostogole=te ]ntr-o parte, picioarele, trupul
iar[=i... Ce-i asta? se ]ngroze=te Ignat: doar era viu?...
Se apuc[ cu mìnile de cap: amu ce m[ fac? cum s[ m[ ]ntorc
acas[ f[r[ copil? cum s[ tr[iesc mai departe?.. +i iat[ c[ vede mai
]ncolo o b[tr`n[ cu p[rul cum ]i c`nepa, c[zut pe umeri =i pe piept.
Se uit[ ea la d`nsul ]n t[cere, apoi clatin[ din cap: ai uitat povestea,
dragul bunicu\ei... amu dac[ s-a ]nt`mplat a=a, trebuie s[ porne=ti
dup[ ap[ ]ncheg[toare =i ap[ ]nvietoare, s[-l pui la loc =i s[-l strope=ti...
+tiu! mi-am adus aminte... dar de unde ap[ ]ncheg[toare =i ap[
]nvietoare? |i-oi spune eu, dac[ nu =tii, dragul bunic[i: din ochii
t[i, din ochii femeii... s[ str`nge\i lacrimile voastre =i... +i ]nainte de
a-=i ]ncheia vorba, b[tr`na se face nev[zut[, parc[ ar fi furat-o v`ntul...
Ignat fuge spre locul unde-a v[zut-o st`nd: spune-mi p`n[ la sf`r=it ce
s[ fac? dar b[tr`na ia-o de unde nu-i. Se ]ntoarce la b[ie\elul care zace
desf[cut ]n buc[\i: capul ]ntr-o parte, mìnile =i picioarele ]n alta,
trupu=orul ]ntr-a treia... Se a=eaz[ ]n genunchi =i prinde a aduna buc[\ile
=i a le pune la loc... Le pune =i le scald[ cu lacrimi ca s[ se \in[. Lacrimile
curg =iroi, p[r\ile corpului se prind fiecare la locul ei =i, c`nd vede copilul
]ntreg precum a fost,]=i aduce aminte Ignat vorba b[tr`nei: s[ amesteci
lacrimile tale cu lacrimile femeii numai atunci are s[ ]nvie!
Striga tare, f[r[ de sine:
Tu, femeie, unde e=ti? De ce nu vii s[ m[ aju\i? De ce?.. De
ce?..
+i izbucne=te-n hohote de pl`ns.
Ignat =i Ana 411
O fi durat visul acesta minute ori poate numai o fr`ntur[ de clip[,

suspinele ]ns[, gemetele, pl`nsul se auzir[ ]n ]ntunericul casei timp
mult =i tot mai tare. Din momentul c`nd a v[zut v`rtejul =i p`n[ c`nd
izbucni ]n pl`ns =i o chem[ pe femeie ]n ajutor, Ignat ]=i d[dea seama
c[ tot ce vede, ce i se arat[ vis este, numai vis. Vroia s[ se trezeasc[,
f[cea eforturi s[ se trezeasc[, dar nu putea. +i cu toate c[ =tia c[ nu-i
dec`t vis, se l[sa dus mai departe, cu g`ndul c[ astfel va afla ce-l
a=teapt[, ce-o s[ urmeze ]n via\a lui, ce-i preg[te=te viitorul. De acuma
nu mai vroia s[ se trezeasc[, ba chiar se temea c[ prea repede o s[ se
destrame visul... Iar c`nd a ]n\eles c[ de unul singur n-o s[ poat[
face nimic =i a chemat-o ]n ajutor pe aceea cu ale c[rei lacrimi trebuiau
s[ se amestece lacrimile lui, pentru ca trupu=orul copilului s[ se
]nchege la loc =i s[ prind[ iar via\[, a chemat-o =i a v[zut c[ nu vine,
nu vine, iar durerea din suflet i se face prea mare, inima ]n piept
prinde a bate s[ se rup[, =i =i-a adunat toate puterile ca s[ se zmulg[
din vraja somnului =i visului =i a v[zut c[ nu e ]n stare atunci izbucni
]n pl`ns cu adev[rat, atunci pornir[ =iroi lacrimile din ochii lui.
Atunci s-a ]nt`mplat ceea ce s-a ]nt`mplat.
...Simte Ignat pe frunte o atingere u=oar[, de degete calde. De-
getele lunec[ peste t`mple, spre ochi =i ajung`nd la lacrimi se desfac
cuprinz`ndu-i obrajii. La aceast[ atingere salvatoare ochii se deschid
=i v[d asupra lor dou[ bra\e albe, doi ochi lucind ]n ]ntuneric, apleca\i
asupra ochilor lui =i un glas =optind m`ngìos:
Ce-i cu tine? De ce pl`ngi?..
De=i cu ochii deschi=i, i se pare c[ visul continu[ =i... ridic[ mìnile
spre bra\ele plutind deasupra lui.
Ai venit... te-am chemat... ai venit s[ m[ aju\i... ajut[-m[, fe-
meie.
Te-ajut, te-ajut, dragul meu... Dar cum? Spune-mi: cum s[ te ajut?
Auzind clar glasul deasupra lui, Ignat se ridic[ brusc de pe lavi\a
pe care dormea. Femeia abia apuc[ a se feri f[c`nd un pas ]napoi.
Ignat cade ]n genunchi ]n fa\a ei =i ]ntinde mìnile cuprinz`ndu-i pi-
cioarele. Femeia ]i adun[ capul cu mìnile am`ndou[.
Ridic[-te. Auzi: ridic[-te!

Ajut[-m[, ajut[-m[, te rog...
Cum, cum a= putea s[ te ajut? Spune-mi cum...
V[z`nd c[ nu se ridic[, femeia se las[ =i ea ]n genunchi ]n fa\a lui,
]i ia capul =i i-l str`nge la piept. Acum simte lacrimile lui pe s`ni =i
iat[ se rup =i lacrimile ei. Lacrimile ei re\inute at`ta vreme, adunate
din obidele =i necazurile vie\ii, pornesc a curge ]n t[cere =i ]n
]ntunericul nop\ii, ]n t[cerea casei acesteia se amestec[ cu lacrimile lui...
Cu obrazul lipit de pieptul femeii Ignat aude aproape b[taia inimii
ei, simte r[coarea lacrimilor ei amestec`ndu-se cu lacrimile lui
fierbin\i, =i-n clipa asta inima lui se face u=oar[, u=oar[ de tot =i
]ntreaga fiin\[ se umple de o lumin[ limpede, curat[ =i sf`nt[, care ]n
lumea asta se nume=te fericire...
Iat[ c[ femeia r[sufl[ ad`nc, de tot ad`nc, pieptul ei se ridic[, se

las[ iar e culcat[ cu fa\a ]n sus a=a cum a adormit, cum s-a cufundat
dintr-odat[ ]n acest somn lin =i m`ngìetor. }nainte de a deschide ochii
se ]ntreab[: unde sunt? Apoi se g`nde=te: dar ce-i cu mine? }=i simte
tot trupul, fiin\a toat[ plin[ de o bucurie ce-i curge prin s`nge, pl[cut[,
r[coroas[, o bucurie nel[murit[ ]nc[. E ca o adiere u=oar[ venit[ de
undeva de aproape, ca o suflare ce aduce miresme ciudate, ]mb[-
t[toare care-o p[trund toat[ prin n[ri, prin gur[, prin to\i porii
corpului. Ce mirosuri acestea? Tot a=a s-a ]ntrebat c`nd s-a culcat ]n
acest a=ternut. Deodat[ tresare: =i-a amintit momentan cele ce i s-au
]nt`mplat, tot ce-a fost ]n acel din urm[ ceas al nop\ii c`nd a auzit
pl`nsul b[rbatului...
Se ridic[ ]ntr-un cot, ]ntinde m`na dreapt[, ]ncet, apoi ]nainte de
a-=i da seama de gest este aici? o, ce-am f[cut? =i-o retrage.
Ascult[ cu respira\ia oprit[: nici o suflare, nimic, numai o adiere de
miresme vine valuri calde... da, acum ]n\elege: este mirosul trupului
ei amestecat cu mirosul trupului b[rbatului acestuia...
Printr-o zv`cnire m`na dreapt[ se ]ntinde c[ut`nd locul de
al[turi gol. Deschide ochii, se ridic[ repede, ]=i las[ picioarele pe
Ignat =i Ana 413
podea, g[se=te pe speteaza patului rochia, =i-o trage peste cap, ]mbrac[
bluza totul cu mi=c[ri repezi, gr[bite, speriate: s[ ies... s[ plec...
mai repede... mai repede...
}=i g[se=te pantofii cu picioarele, ]i ]ncal\[ =i fuge spre cuierul de
la u=[ s[-=i ieie paltonul: s[ ies... s[ plec... ]i ziu[... trebuie s[ fie ziu[
de acum... De=i cu ochii deschi=i, nu vede bine ]nc[ tot ]ntunericul
nop\ii s-a adunat ]n fa\a ei. Ori nu vrea ea s[ se ]mpr[=tie, ]ntunericul,
ca s[ r[m`n[ s[-i d[inuie ]n suflet aceast[ nemaivisat[, nem[surat[,
nechibzuit[ bucurie, aceast[ lini=te =i ]mp[care...
C`nd ajunge ]n mijlocul od[ii, o lumin[ alb[ o izbe=te-n fa\[. Cu
at`ta putere, c[ pe-o clip[ se pierde cu firea.
Ce-i asta?
}=i trece m`na pe la ochi poate visez? Se uit[ pe fereastr[ afar[:
lumea toat[ alb[.
A nins... =opte=te.
}=i ia repede paltonul, ]l ]mbrac[, ]=i pune pe cap broboada gal-
ben[, leg`nd-o sub b[rbie, =i mai arunc[ o privire pe fereastr[ afar[.
Albul z[pezii ]i ]nv[luie ochii =i pe-o clip[ se simte descump[nit[:
dar ce-i cu mine, Doamne?.. trebuie s[ plec, s[ plec mai repede... Se
]ncrunt[, deschide u=a =i iese. }n prag se re\ine, cu toate c[ e hot[r`t[,
orice s-ar ]nt`mpla, chiar de-o fi s[-l ]nt`lneasc[ fa\[-n fa\[, s[ treac[
pe al[turi =i s[ se duc[. Da, se re\ine, pentru c[ ceea ce-i v[d ochii e
]ntr-adev[r de necrezut.
}l vede pe Ignat ]n gr[din[.
Dar ce face acolo oare?
Ninge, iar Ignat sap[.
Uite-a=a, cu furca de fier, calc[, apoi r[suce=te coada peste genunchi
=i r[stoarn[ p[m`nt negru. Fulgii albi cad, a=tern`ndu-se peste
p[m`ntul ]ntors, el se d[ un pas ]napoi, ]nfige iar furca, aduce lemnul
ei peste genunchi =i ]ntoarce brazda. Al\i fulgi vin =i se a=tern peste
\[r`na proasp[t[.
Ninge frumos, ninge cu fulgi mari, albi. Fulgii se a=tern pe umerii
lui, pe bra\ele lui, pe capul lui...
Se mir[ femeia: dar e cu capul gol... =i p[rul lui e alb, alb... Str`nge
bine u=a casei dup[ d`nsa =i coboar[ de pe prag. Porne=te spre por-
ti\[, cu pa=i din ce ]n ce mai repezi, c[lc`nd pe albul ogr[zii: r[mì
cu bine, om bun... ]\i mul\umesc pentru c[ldura casei =i bun[tatea
sufletului t[u... s[ ai parte de fericire... r[mì cu bine...
Iese pe porti\[.
Din deal, dinspre ora=, cu farurile ]nc[ aprinse, vine un camion.
Femeia ridic[ m`na, ma=ina opre=te, ea urc[ =i camionul porne=te
mai departe.
Ninge.
Iar Ignat sap[ ]n gr[din[.
1972-1973, 1997
APRECIERI CRITICE
Proza lui Vladimir Be=leag[ (n. 25. VII. 1931, M[l[ie=ti-Grigoriopol, Transnistria;
volume de proz[: La f`nt`na Leahului, 1963; Zbor fr`nt, 1966; Acas[, 1976; Ignat =i
Ana =i Durere, 1979; Via\a =i moartea nefericitului Filimon sau anevoioasa cale a
cunoa=terii de sine, scris ]n 1969 - 1970, editat ]n 1988; S`nge pe z[pad[, 1985, primul
din trilogia despre Miron Costin; Cumplite vremi, vol. II, 1990; Zbor fr`nt care include
=i volumul Via\a =i moartea nefericitului Filimon... =i nuvelele Cel de-al treilea dac[ ar
fi fost acolo =i P[durea albastr[, 1992; a absolvit Universitatea din Moldova; a fost
redactor la revistele Sc`nteia leninist[, Cultura Moldovei, Chip[ru=, redactor-=ef adjunct
la rev. Nistru, secretar la Uniunea Scriitorilor; ]n 1990-1993 a fost deputat ]n parla-
mentul Moldovei ca reprezentant al Frontului Popular; Premiul de stat republican ]n
1978) conjug[ formula tradi\ional[ de fresc[ =i cronic[ evenimen\ial[ (ca ]n cazul
romanelor despre Miron Costin, al lui Acas[ =i Durere) cu formula modern[ evident
proustian[ =i faulknerian[, ce valorific[ fluxul memoriei, elementul eseistic, interoga\ia
polemic[. Prozatorul reconstituie monografic istoria vie\ii eroilor, suprapun`ndu-le =i
trec`ndu-le printr-un examen moral. Ace=tia sunt de obicei ni=te dezr[d[cina\i =i
dedubla\i care caut[ s[ recupereze timpul pierdut =i identitatea social[. Monografierea
lor este discontinu[, alternativ[, sentimental-lucid[, purt`nd pecetea unei zone afectate
a sufletului uman (dragostea pierdut[, copil[ria sau adolescen\a pierdut[).
Elementul epic se pulverizeaz[, se tope=te ]n g`ndurile, emo\iile, obsesiile pe
care le genereaz[. Omul, nimerind ]n h[\i=ul ]ntreb[rilor =i problemelor existen\iale,
merge pe firul c[l[uzitor al l[muririlor, dar se pomene=te pe drumurile ]ntrerupte
heideggeriene, ]ntorc`ndu-se mereu spre punctul de pornire.
Atunci c`nd evoc[ copil[ria, adolescen\a sau epoca mai ]ndep[rtat[ a
Cantemire=tilor =i Costtine=tilor fraza este limpede, a=ezat[, plin[ de o past[ epic[
dens[ =i colorat[.
Exist[ =i un al treilea Be=leag[, care ]mbin[ r[sucirea nervoas[ a g`ndului cu
situa\ia epic[ clar conturat[ (Ignat =i Ana, roman care dezbate ideea ]nstr[in[rii
]n cadrul familiei de azi).
}n romanul Via\a =i moartea nefericitului Filimon ne propune o modelare a

existen\ei umane: trei zile =i trei nop\i. Declararea lui Filimon de c[tre ]nsu=i
tat[l s[u drept copil din flori, trimiterea lui (iar[=i la insisten\a p[rintelui s[u) ]n
colonie dup[ ce a spart dintr-o pornire b[ie\easc[ un magazin se las[ ca o umbr[
fatidic[ asupra vie\ii lui suflete=ti. Eroul cunoa=te un proces de ]nstr[inare
ireversibil. Nefericita via\[ a lui Filimon trebuie considerat[, a=a cum ne propune
=i titlul, =i ca o anevoioas[ cale a cunoa=terii de sine. Or, recunoa=terea se cere
pl[tit[ cu v[mi, cu tr[iri, fr[m`nt[ri, cu pre\ul chiar al propriei vie\i. Ca s[ ob\ii
]mplinirea (ca om, muncitor, creator) e nevoie de jertf[, =i ]n acest sens pare
indiscutabil[ retopirea ]n substan\a c[r\ii a mitului me=terului Manole.
Mihai Cimpoi, O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia, Editura
Arc, Chi=in[u, 1996, p. 198-199.
Tot despre tragedia r[zboiului e =i romanul Zbor fr`nt de V. Be=leag[... Eroul

romanului e un copil..., dar un copil care a v[zut, a tr[it =i a sim\it la nivelul
v`rstei lui r[zboiul adev[rat =i brutalit[\ile lui. Desp[r\it de mam[ =i de frate,
Isai ]i caut[ =i nimere=te pe pozi\iile hitleriste. Comandamentul german ]l
constr`nge s[ asuc[ informa\ii de pe frontul sovietic, =i b[iatul nimere=te ]ntr-un
cle=te mortal, fiind silit s[ fac[ naveta ]ntre frontul sovietic =i frontul hitlerist. La
fiecare cotitur[ a Nistrului, la fiecare pas Isai e p`ndit de moarte...
Ac\ion`nd din ini\iativ[ proprie, el trebuie s[ se descurce singur ]n situa\ii
foarte complicate, unde subterfugiile nu salveaz[ pe nimeni. Eroul se bizuie prin
urmare pe for\ele =i priceperea proprie, pe o experien\[ de via\[ foarte redus[,
cum poate fi aceea a unui copil, =i de aceea momentul dramatic al nara\iunii
cre=te. Pus, dac[ se poate spune, ]n fa\a destinului s[u, Isai trebuie s[ lupte cu el
ca s[-=i salveze via\a. Prin asta el devine un adev[rat erou de roman, adic[ un
personaj care posed[ tr[s[turile unui erou epic.
... Zbor fr`nt e scris ]n form[ de soliloc... }n soliloc g`ndul nu e elaborat pe
cale literar[; eroul ]l tatoneaz[ pe cale vorbit[... Solilocul este o modalitate de
obiectivare; eroul, vorbind, dest[inuindu-se, t`nguindu-se ori indign`ndu-se ]n
fa\a noastr[, las[ o mai mare impresie de real dec`t dac[ aceste g`nduri =i
sentimente ar fi expuse ]n referat autoricesc. }n soliloc are contact direct cu eroul
f[r[ ecranul interpus al scriitorului...
Be=leag[ face una din primele ]ncerc[ri de acest fel...
Vasile Corban Scrieri alese, Chi=in[u, Ed. Literatura artistic[, 1983, p. 179-182.
Aprecieri critice 417
}n linii mari Zbor fr`nt e romanul unui destin =i al unei suferin\e umane,
av`nd pronun\ate note de eseu. Omenescul e v[zut ]n dimensiunile lui autentice,
adev[rul psihologic nefiind exagerat sau denaturat eroul e ]ncercat, fire=te,
de spaim[, dar ]ntre\ine ]n sine, netulburat[, chemarea vie\ii. Isai se ]ndreapt[
de spinare (iar =i-a ]ns`ngerat unghia afurisita de unghie, c[ mai bine i-ar
c[dea cu tot cu deget) =i porne=te omene=te mai departe. Isai rezist[ =i se opune
r[zboiului, g[sind permanent ]n sine izvoare de via\[, ]ntre care statornice =i fidele
sunt dorul de frate =i de cas[ p[rinteasc[, lupta cu sine, refuzul de a accepta
resemnat destinul (refuz simbolizat prin lupta cu =uvoiul ]n scena final[).
Prozatorul recurge la un mod original de a povesti. El acord[ foarte mult
spa\iu ]n timp fiec[rui moment sufletesc al eroului, fiec[rei tres[riri a memoriei.
Totul e m[run\it, disecat anatomic =i analizat scrupulos.
St[rile de spirit ale eroului central, ca =i ale celorlal\i eroi, de altfel, sunt ]ntr-o
dependen\[ direct[ de caracterul faptelor =i ]nt`mpl[rilor ce au loc, form`nd cu
ele un tot organic. R[zboiul este o abatere de la cursul normal al vie\ii, =i omul,
fiind aruncat ]n el, caut[ prin voin\[, for\e supraomene=ti s[-=i men\in[
echilibrul, s[ p[streze fiorul vie\ii, c[tre care tinde permanent. Din ac\iunile =i
tr[irile lui Isai desprindem, ]n primul r`nd, protestul ]mpotriva r[zboiului,
hot[r`rea de a lupta eroic cu d`nsul, de a se sacrifica ]n numele viitorului
(reprezentat de copilul s[u), ap[r[rii luminii =i sensului uman al vie\ii...
Meritul cel mai mare al romanului const[ ]n faptul c[ nimic nu r[m`ne
neluminat de sufletul eroului, c[ timpul =i mediul se reflect[ ]n el cu mii de fa\ete
=i rela\ii, cu luminile =i umbrele lor.
Mihai Cimpoi, Disocieri Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, p. 103-104.
Vladimir Be=leag[ vorbe=te despre r[zboi dintr-un unghi de vedere principial

nou... Nic[ieri ]n literatura noastr[ nu g[sim o analiz[ at`t de minu\ioas[ a
modului ]n care r[zboiul se r[sfr`nge ]n destinul unui om concret. Isai este
contuzionat. Nu l-a contuzionat r[zboiul (ca fenomen abstract totu=i), ci oamenii
concre\i, inclusiv acei pentru care el a p[timit ]n timpul r[zboiului. Aspectul etic
al ]nt`mpl[rilor, omenia cu multiplele ei fa\ete sunt probleme esen\iale ale
romanului... Sinceritatea, cinstea, grija de aproapele, ]ncrederea ]n om sunt
valorile etice spre care tinde Isai =i pentru care pledeaz[ scriitorul...
Ion Ciocanu, Vladimir Be=leag[. - Limba rom`n[, 1997, nr. 2, p. 161.

... Ignat =i Ana reflect[ zbuciumul general uman din toate timpurile. Oare
c`nd omul nu s-a g`ndit la urma=ul s[u, la cel care ]i va continua via\a, neamul,
ideea, fapta pe p[m`nt?
Tradi\iile poporului, folclorul nostru timp de secole parc[ au avertizat lumea
c[ e mult prea trist =i f[r[ rost s[ faci umbr[ p[m`ntului f[r[ copii, f[r[ urma=i.
Vladimir Be=leag[ ca =i cum ar porni de la folclor, desf[=oar[ ac\iunea ]n plan
real =i fantastic, p`n[ c`nd acestea se suprapun =i se realizeaz[ un ]ntreg bine
structurat, cu un ritm =i un puls al s[u interior. Autorul creeaz[ un roman cu
probleme intime, poetic, care la ora actual[ are o deosebit[ c[utare...
Deci via\a intim[ a doi tineri c[s[tori\i ajun=i la un dezichilibru sufletesc din
cauz[ c[ nu au copii. Prozatorul d[ ]n vileag g`ndirile, tr[irile, crizele suflete=ti,
fr[m`nt[rile eroilor. }ntreaga colizie din sufletele eroilor se consum[ pentru a
afla acest echilibru. La prima vedere ai crede c[ e un caz izolat. Doar ]n majoritatea
familiilor cresc copii. Autorul ]ns[ g[se=te conflictul principal anume ]n abaterea
de la obi=nuit. Familia lui Ignat =i a Anei constituie acea abatere dramatic[ de la
norma firii...
Pe aceast[ cale sinuoas[ a afl[rii echilibrului sufletesc Ignat adesea vorbe=te
cu ar[tarea b[ie\elului, acesta ca =i cum ar sus\ine axa visului ]n roman. Tot pe
aceast[ cale, dar dezv[luind alte tr[iri suflete=ti, o zugr[ve=te =i ne-o prezint[
autorul pe Ana.
Versiunea feti\ei, versiunea lui Ignat, versiunea Anei sunt ni=te relu[ri ale
aceleea=i teme dezvoltate de prozator din alt unghi. Permutarea vinov[\iei de la
un erou la altul pe aceast[ ax[ a c[ut[rii echilibrului sufletesc se dezvolt[ de la
aceast[ poveste... la realitate =i de la realitate la poveste...
P`n[ la urm[ Ignat ]=i g[se=te echilibrul.
Acestea au loc ]ntre vis =i realitate...
Andrei Hropotinschi, Treptele crea\iei trepte ale m[iestriei, Chi=in[u, Ed.
Literatura artistic[, 1981, p. 179-183.
Ignat =i Ana... trateaz[ problema existen\ei, consolid[rii =i vitalit[\ii familiei,

ni se adreseaz[ direct =i nou[, viitorilor pedagogi =i ]ntemeietori de tinere familii.
Vom avea de lucrat at`t cu elevii, c`t =i cu p[rin\ii lor. Vom avea a ne cre=te
propriile odrasle. Iar toate acestea necesit[ o ]nalt[ con=tiin\[ =i responsabilitate.
}n Ignat =i Ana apare o familie contemporan[ ]n plin fr[m`nt. Autorul folose=te
materialul concret: povestea acestei familii f[r[ copii, concomitent acord`nd temei
Aprecieri critice 419
un sens mai ad`nc, suger`ndu-ne cuprinderile unui zbucium general uman, vechi
de c`nd lumea, c[ci oare ]n care timpuri omul nu s-a g`ndit la urma=ul s[u, la
cel ce-i va continua via\a, neamul, idealul, fapta? +i reu=ita prozatorului se
contureaz[ anume datorit[ ]mpletirii faptului concret de via\[ contemporan[ cu
exemplele auzite din b[tr`ni, oferite de folclor, cu cele ]nmagazinate ]n
]n\elepciunea popular[, exemple despre rostul vie\ii omene=ti continuate prin
urma=i (Eleonora Arn[ut).
...Ajung`nd la finalul subiectului, avem a ne bucura c[ eroii, trec`nd prin
grele ]ncerc[ri, au reu=it s[ r[m`n[ one=ti pe drumul lor de c[utare a fericirii
au r[mas fideli dragostei. Cu o bucurie nostalgic[, dac[ a= putea s[ m[ exprim
astfel, accept[m ]ndelungatele medita\ii ale lui Ignat despre sensul vie\ii (Nina
F[inescu).
}n Ignat =i Ana casa apare ]n dou[ sensuri: unul concret, altul simbolic. Pe
de-o parte, la propriu, casa este amenin\at[ cu distrugerea, ne]ncadr`ndu-se ]n
noua arhitectonic[ a satului, pe de alt[ parte, simbolic, casa are a se ruina ca
l[ca= al familiei, ]n care nu se aude glas de copil... }n roman sunt frecvente
simbolurile. Noi, cititorii, c[ut[m s[ le p[trundem sensurile, s[ le g[sim explica\iile
veridice. Astfel, presupun c[ lacrimile b[rbatului =i ale femeii, lacrimi care ar
putea ]nlocui apa ]ntrem[toare, ap[ vie, despre care poveste=te o b[tr`n[ ]n visul
lui Ignat, simbolizeaz[ =i ele ceva =i anume ]n\elepciunea, r[bdarea, iscusin\a
membrilor familiei de a men\ine c[ldura casei, de a-=i tr[i via\a armonios (Aurelia
Guma).
Romanul treze=te multe ]ntreb[ri, ]ns[ noi, deocamdat[, n-am g[sit r[spuns
la toate autorul ne invit[ s[ medit[m, ne las[ ini\iativa de a ]ntregi liniile de
subiect. Dar un lucru ne este absolut clar: mesajul instructiv al romanului pledeaz[
pentru tr[inicia c[sniciei, pentru orientarea tinerilor ]nsur[\ei spre ]nfruntarea
greut[\ilor, c[ci cuibul conjugal nu presupune doar existen\a f[r[ nori. Iar
fr[m`nt[rile suflete=ti ale eroilor care au reu=it p`n[ la urm[ s[-=i p[streze integr[
puritatea moral[, demnitatea ne vor ajuta =i pe noi s[ g[sim r[spunsuri la multe
]ntreb[ri ce ni le va pune ]n fa\[ via\a (Zinaida Iacob).
Leo Butnaru, Pledoare pentru veridicitate. - Patrimoniu, nr. 1, Chi=in[u, Ed.
Literatura artistic[, 1987, p. 316-318.
CUPRINS
Not[ asupra edi\iei ...................................................................................... 2

Tabel cronologic ........................................................................................... 3
ZBOR FRÂNT .............................................................................................. 7
IGNAT +I ANA ........................................................................................ 219
Aprecieri critice ....................................................................................... 415
V l a d i m i r B e = l e a g [
ZBOR FR~NT. IGNAT +I ANA
ROMANE
Ap[rut: 1997. Format: 70x1081/32

Coli tipar: 18, 55. Coli editoriale: 17, 50. Tiraj: 5000 ex.
Casa de editur[ «LITERA»
str. B.P. Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova
Operator: Vitalie E=anu
Tehnoredactor: Adrian Cozma
Corector: Raisa Co=codan
Redactor: Ion Ciocanu
Editor: Anatol Vidra=cu
Tiparul executat sub comanda nr. .
Concernul PRESA, str. Vlaicu P`rc[lab, nr. 45,
Chi=in[u, MD 2012, Republica Moldova
Biblioteca ,scolarului
AU AP{RUT:
1. Mihai Eminescu Luceaf[rul. Poezii antume
2. Mihai Eminescu Memento mori. Poezii postume
3. Mihai Eminescu Geniu pustiu. Proz[ literar[
4. Vasile Alecsandri }n=ir[-te, m[rg[rite
5. Ion Creang[ Scrieri
6. Constantin Negruzzi Negru pe alb
7. Ioan Slavici Mara
8. Ioan Slavici Moara cu noroc
9. Mihail Sadoveanu Baltagul
10. Mihail Sadoveanu |ara de dincolo de negur[
11. Liviu Rebreanu P[durea sp`nzura\ilor
12. Liviu Rebreanu Ciuleandra. Catastrofa =i alte nuvele
13. George Bacovia Plumb
14. George Co=buc Fire de tort
15. Calistrat Hoga= Pe drumuri de munte
16. Octavian Goga Ne cheam[ p[m`ntul
17. Garabet Ibr[ileanu Spiritul critic ]n cultura rom`neasc[
18. Garabet Ibr[ileanu Scriitori rom`ni
19. Alexandru Macedonski Excelsior
20. Tudor Arghezi Cuvinte potrivite
21. Vasile Voiculescu Destin
22. Barbu Delavrancea Apus de soare
23. William Shakespeare Romeo =i Julieta
24. +tefan Octavian Iosif C`ntec sf`nt
25. Ion Barbu Joc secund
26. Ion Ag`rbiceanu Fefeleaga
27. Constantin Stamati Imnul l[utei rom`ne=ti
28. Ion Luca Caragiale Comedii. Momente
29. George Top`rceanu Cocost`rcul albastru
30. Lucian Blaga }n marea trecere
31. Ana Blandiana La cules ]ngeri
32. Nicolae Labi= Moartea c[prioarei. Poezii
33. Gheorghe Tomozei Miradoniz. Altaïr
34. Neagoe Basarab }nv[\[turile lui Neagoe Basarab c[tre fiul s[u Theodosie
35. Gheorghe Asachi C`ntecul cignului
36. Anatol Baconsky Fluxul memoriei

37. F[nu= Neagu Zeul ploii
38. Dimitrie Cantemir Descrierea Moldovei
39. Bogdan Petriceicu Hasdeu Poezie. Proz[. Dramaturgie
40. Augustin Buzura Vocile nop\ii (2 volume)
41. Victor Eftimiu Coco=ul negru
42. +tefan Augustin Doina= Voluptatea limitelor
43. Daniel Défoe Robinson Crusoe
44. Robert Louis Stevenson Insula comorilor
45. Grigore Vieru Acum =i ]n veac
46. George Meniuc Interior cosmic
47. Geo Bogza Cartea Oltului
48. Mateiu Ion Caragiale Craii de Curtea-Veche
49. Eugen Jebeleanu Hanibal
50. Alexandru Vlahu\[ Iubire
51. Perpessicius Articole =i studii
52. Dumitru Radu Popescu Teatru
53. Duiliu Zamfirescu Via\a la \ar[
54. Constantin Cantacuzino Istoria |[rii Rom`ne=ti
55. +ota Rustaveli Voinicul ]n piele de tigru
56. Anton Pann Povestea vorbii
57. Ion Budai-Deleanu |iganiada
58. Panait Istrati Ciulinii B[r[ganului
59. Ghoethe Faust
60. Nichita St[nescu Necuvintele
61. Leonid Dimov Carte de vise
62. Ion Neculce Letopise\ul |[rii Moldovei de la Dabija-Vod[ p`n[ la a doua
domnie a lui Constantin Mavrocordat. O sam[ de cuvinte (2 volume)
63. Dimitrie Bolintineanu Legende istorice
64. Herbert Wells Omul invizibil
65. N.V. Gogol Suflete moarte
66. Ion Pilat Limpezimi
67. I.Al. Br[tescu-Voine=ti }ntuneric =i lumin[
68. Alexandre Dumas-fiul Dama cu camelii
69. Alecu Donici Scrieri
70. +erban Cioculescu Variet[\i critice
71. G. C[linesacu Enigma Otiliei (2 volume)
72. Jules Verne Insula misterioas[ (2 volume)
73. Alexandre Dumas Regina Margot (2 volume)
74. Ioan Alexandru Imne
75. Ion Minulescu Nu sunt ce par a fi
Zbor fr`nt 423
76. Ion Minulescu Corigent la limba rom`n[
77. Mihail Kog[lniceanu Scrieri literare, sociale =i istorice
78. Ion B[ie=u Boul =i vi\eii. Piese
79. Mark Twain Aventurile lui Tom Sawyer
80. Mark Twain Aventurile lui Huckleberry Finn
81. Mark Twain Prin\ =i cer=etor
82. Hector Malot Singur pe lume (2 volume)
83. Jules Verne C[pitan la 15 ani
84. Ana Blandiana Geniul de a fi
}N CURS DE APARI|IE:
1. Mihai Eminescu }ntre Scyla =i Charybda. Publicistic[
2. Basme populare rom`ne=ti
3. George Top`rceanu Minunele sf`ntului Sisoe
4. Nicolae Esinencu Copacul care ne une=te
5. D. R. Popescu V`n[toarea regal[
6. Nicolae Iorga Istoria literaturii rom`ne=ti
7. Nicolae B[lcescu Rom`nii subt Mihai-voievod viteazul
8. G. C[linescu Via\a lui Mihai Eminescu
9. G. C[linescu Istoria literaturii rom`ne
10. Mioara Avram Ortografie pentru to\i
11. Paul Zarifopol Pentru arta literar[
12. Sorin Titel Femeie, iat[ fiul t[u! (2 volume)
13. Grigore Ureche Letopise\ul |[rii Moldovei
14. Miron Costin Letopise\ul |[rii Moldovei. De neamul moldovenilor
15. Tudor Vianu Arta prozatorilor rom`ni
16. Jonathan Swift C[l[toriile lui Gulliver
17. Petre Ispirescu Legende sau basmele rom`nilor
18. Basme populare rom`ne=ti
19. Proverbele rom`nilor
20. Titu Maiorescu Critice
21. Liviu Rebreanu Ion
22. Liviu Rebreanu R[scoala
23. Ion Caraion Dragostea e pseudonimul mor\ii
24. Jules Verne Copiii c[pitanului Grant (2 volume)
25. Vasile Alecsandri S`nziana =i Pepelea. Despot vod[
26. Vasile Alecsandri Chiri\a ]n Ia=i sau Dou[ fete =i o neneac[
27. Vasile Alecsandri Buchetiera de la Floren\a
28. Anton Holban O moarte care nu dovede=te nimic
30. Ion Heliade-R[dulescu Versuri =i proz[
31. G. C[linescu Via\a lui Ion Creang[
}N PREG{TIRE:
1. Dimitrie Cantemir Istoria Ieroglific[
2. Gib Mih[escu Rusoaica
3. Pove=tile lumii
4. Barbu Delavrancea }ntre vis =i via\[
5. Legende populare rom`ne=ti
6. Constantin Dobrogeanu-Gherea Studii critice
7. Nicolae Filimon Ciocoii vechi =i noi
8. Grigore Alexandrescu Poezii. Proz[
9. Emil G`rleanu Nuvele =i schi\e
10. Alexei Mateevici }n zarea anilor
11. Eugen Lovinescu Istoria literaturii rom`ne contemporane
12. Dumitru Matcovschi R[d[cini
13. Serafim Saka V[mile. Linia de plutire
14. Alecu Russo C`ntarea Rom`niei
15. Theophile Gautier C[pitanul Fracasse
16. N. V. Gogol Taras Bulba
17. Lewis Carrol Alisa ]n |ara Minunilor
18. N. Gane Stejarul din Borze=ti
19. Harriet Beecher-Stowe Coliba unchiului Tom (2 volume)
20. Karl May Winnetou (5 volume)
21. I.L. Caragiale Momente
22. Antoine de Saint-Exupery P[m`nt al oamenilor
23. Alexandr Beleaev Omul-amfibie. Capul profesorului Dowell
24. Petre Dulfu Ispr[vile lui P[cal[
25. Victor Hugo Legenda secolelor
26. Walter Scott Ivanhoe
27. Honoré de Balzac Eugenie Grandet
28. Antoin de Saint-Exupéry P[m`nt al oamenilor
29. A.P. Cehov Schi\e =i nuvele
30. F.M. Dostoevskii Demonii
31. A.S. Pu=kin Fata c[pitanului
32. C`ntece b[tr`ne=ti
33. Balade populare rom`ne=ti
34. O mie =i una de nop\i (Pove=ti arabe)
Casa de editur[ «Litera», str. Hasdeu nr. 2, Chi=in[u, 2005, Republica Moldova,
tel. (022) 24-26-22, 24-00-36, 24-00-84; fax 24-23-30.

Besleaga, Vladimir - Zbor Frant PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Besleaga, Vladimir - Zbor Frant PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BIBLIOTECA  ªCOLARULUI

NOT{ ASUPRA EDI|IEI

Textele au fost reproduse dup[ volumele: Vladimir Be=leag[, Ignat =i Ana,

Coperta: Isai C`rmu

ISBN 9975-74-027-8 © «LITERA», 1997

de limba =i literatura rom`n[, având ca tem[ de studiu teza «Liviu Rebreanu,

1971- 1976 La congresul de rând al scriitorilor este ales secretar al comitetului de

Iar când se întâmpla, la mul\i ani de la p[\ania aceea, s[-l întrebe

ii în drum ori la sc[ldat =i, uitând care =i al cui e, se duceau amân-

s[-l în\eleag[. Iar când i se p[ru c[ a g[sit de unde =i cum s[ înceap[, se

 Vezi malul acela drept ca un perete? }i galben, parc[-i dat cu lut...

pe pietri=ul fierbinte nu te-ai fi mirat dac[ porneau s[ p[l[l[iasc[ cu par[,

Soldatul se preumbl[ încet, lene=, mole=it de c[ldur[, de la u=[

cu dosul palmei =i iar porne=te înapoi, spre col\ul casei, cu pistolul-au-

aceea nici nu se uit[ încoace, ci trece cu ochii pe deasupra, parc[ nici

din l[di\a lui pe care o p[zea de dormea cu dânsa la cap =i nu da chei\a

se va întoarce =i va porni înapoi cu pistolul-automat atârnat la gât =i va

m[tu=a, poate nu... Cum s[-l l[s[m pe Ile, mam[? C[ =i el îi al nostru,

+i se a=ez[ iar la locul de mai înainte, pe r[d[cina copacului, lini=tit,

de dincolo, c[ noaptea ceea am f[cut o treab[ ca niciodat[ (mai era

 Da, aici degrab[ are s[ fie pr[p[d. Mare pr[p[d...

v[zu urcând pe scara m[=inii (era un camion mare  de acum dup[

Bunelul nu prea auzea, nu prea vedea =i nu prea putea umbla.

c[ nu vine unul s-o d[râme de tot), ba mai ia o mân[ de chiroane =i

povestit întindea picioarele înainte, se uita la dânsele =i se gândea c[,

=i s-a mutat la marginea satului, în casa ei de veci), îi a lui casa, mai

cartoafele =i sfecla, c[ le în[du=[ de tot buruianul.» «Da cum ai

era om cinstit =i harnic, om de omenie, iar acela, nacealnicul, s-a uitat

atunci? Vreo dou[sprezece s[pt[mâni, mai trei luni de zile. C[ nu

 Zici c[ ai venit c[lare? De asta am auzit u=a scâr\âind =i trop[it

fel de fel de bazaconii pe care le f[cea acolo, în Caucazul lui). Apoi,

 Dar cum te-ai duce, bunelule?

strânge... Începe Isai s[ horc[iasc[, s[ strige s[-i deie drumul, c[ s-or

 +i pentru tine am s[ vorbesc, m[i Isai. Am s[ vorbesc cu c[pi-

Crezi c[ Nistrului îi vine u=or?

începutul începuturilor când s-a oglindit primul chip b[rbos în oglin-

Ar \ipa Nistrul: ce face\i voi, oamenilor? De ce v[ c[s[pi\i unii pe

...Deodat[ s-au mi=cat vârfurile tuf[ri=ului de rogoz din marginea

b[iat!» La început speria\i, apoi sup[ra\i, înfuria\i, c[ uite, dup[ ce

vâjâie în urechi, îi simte în spate r[ceala de ghea\[, pe umeri, pe la

cas[, c[ nu dovedise s[ strâng[ =i mai strângea ce putea, bra\, s[ duc[-n

Despre cum a înc[put Isai în labele neam\ului, cum =i pe unde l-a

de povestit a mai povestit =i altora, la câ\i, când =i cum, nimeni nu

care copac s[ iau?» Se vede c[ pe la dân=ii acolo în \ara lor nu prea

c[ n-a avut când a se în\elege, el =i cu Ile, c[ l-a legat Ile ca pe un ho\

Când a v[zut c[ se închide capacul deasupra lui, apoi se las[ ceva

numai cu gândul c[ o s[ g[seasc[ o sp[rtur[ s[ ias[ pe alt[ parte =i s-o

în aceea=i clip[ simte o lovitur[ t[ioas[, repezit[, =i cade înapoi pe

pe jos, dar numai o a=chie de scândur[ g[se=te =i aceea jilav[, pu-

(ciudat lucru: vede cum zboar[ gloan\ele pe lâng[ dânsul  dac[ ar

B[rbosu îl împinge peste prag, din urm[.

un gând îl fulger[ prin minte: de aici o s[ fug[, de aici! Numai dac[

Deodat[ mâna care-l \inea de b[rbie î=i sl[be=te strânsoarea (ca

Se uit[ Isai \int[ la vulturul de pe tunic[ (um[rul se mi=c[  ridic[

+i cum se uit[ în col\ul din dreapta, sus, unde se vede o pat[

mâinii, mai ales pe fa\[, iar ca s[ nu r[mân[ urme de obid[ pe ea de

groapa cu capac, ai stat lini=tit, n-ai f[cut g[l[gie, =i singurul lucru pe

Deodat[ casc[ (drace! i-a venit s[ ca=te).

Isai d[ din cap:

 Ai s[ le spui... Dar ca s[ plec[m mai degrab[, va trebui s[ ne aju\i...

Despre cum a murit în ziua aceea (anume atunci, iar nu când a

aminte totul în clipa când a intrat cu b[iatul de mân[ în ap[, când a

Am p[=it înainte, prin întuneric. De fapt, nu era întuneric, era ziu[,

BIBLIOTECA ªCOLARULUI

Vezi malul acela drept ca un perete? }i galben, parc[-i dat cu lut...

Da, aici degrab[ are s[ fie pr[p[d. Mare pr[p[d...

v[zu urcând pe scara m[=inii (era un camion mare de acum dup[

Zici c[ ai venit c[lare? De asta am auzit u=a scâr\âind =i trop[it

Dar cum te-ai duce, bunelule?

+i pentru tine am s[ vorbesc, m[i Isai. Am s[ vorbesc cu c[pi-

(ciudat lucru: vede cum zboar[ gloan\ele pe lâng[ dânsul dac[ ar

Se uit[ Isai \int[ la vulturul de pe tunic[ (um[rul se mi=c[ ridic[

Ai s[ le spui... Dar ca s[ plec[m mai degrab[, va trebui s[ ne aju\i...

mai la vale s-a auzit \[c[nind o mitralier[ o dat[ scurt =i o dat[

trebuit s[-l taie \ipau vecinii c[ trece la dân=ii auzi? trece pe

dar îi observ[ pe cei doi soldatul =i b[iatul =i le face semn s[ se

Ce-i cu b[iatul cela, soldat?

Pe=te? c[pitanul se lumineaz[ brusc la fa\[, cozorocul i se duce-n

Oare o s[-l împu=te? C[pitanul se apleac[, îl ia în bra\e îi greu

înjurând, dar de amu nici Isai nu pricepe pe cine înjur[ Mutu pe

Soldat! ordon[ c[pitanul. Bandajeaz[-l imediat!

Da! face c[pitanul f[r[ a întoarce capul.

Pentru care v-am rugat mai alalt[ieri.

trecere în fa\a c[pitanului, nu îndr[zneas[ se iuite spre ei, iar

Uit[-te! Repede! zice c[pitanul. Apoi, c[tre Timo=a: +i s[ v[

s[ scrie! ce s[ scrie? ce-o s[ spun[ el, Isai, r[spunsurile lui o s[

Iar de fugit am fugit din groap[. Am g[sit o sp[rtur[, am ie=it =i

Mai ad[-\i aminte! zice c[pitanul.

Isai a închis iar[ ochii =i a oftat.

gloan\e! Împu=c[, dar nu dintr-acolo de unde fuge el din alt[

spre dânsul, pân[ se sup[r[ de tot bunelul ce-i drept, în\elege c[

lâng[ poart[?), trece cu mâinile de-a lungul scândurii da, poarta-i