Academia Tehnică Militară

Modulaţii utilizate în UWB pentru

împrăştierea spectrală

Autori: Frunză Alexandru Ionuţ

Nistor Alin
Crihan Laurenţiu
Candrea Bozga Marius
Răducanu Adrian
Portasă Bogdan

Grupa de studiu: E-114 A

București 2017
 1.Noţiuni teoretice
În tehnologia UWB se folosesc impulsuri foarte scurte pentru a se folosi o bandă cât
mai largă pentru modulaţie , deci pentru informaţie şi pentru a transmiterea mai rapidă a
datelor. Utilizarea deopotrivă a unei densităţi spectrale de putere de valoare mică face ca
sistemul radio UWB să fie ideal pentru aplicaţii wireless.
Impulsurile foarte scurte folosite sunt impulsuri Gaussiene deoarece cu acestea se
lucrează uşor şi ideal este operarea cu câte un tren de impulsuri odată datorită avantajelor pe
care îl prezintă fiecare impuls în parte ( bandă foarte largă , densitate spectrală de putere
scăzută , etc.) , astfel sistemele radio UWB fiind compatibile cu multe aplicaţii care există
deja în acele benzi de frecvenţă. Pe lângă acest fapt , dacă se folosesc intervale aleatoare de
timp de la un impuls la altul , astfel se vor împrăştia componentele din domeniul frecvenţă în
întreg spectrul.
Una din tehnicile de modulaţie de bază este cea cu salt în timp care se bazează pe
poziţia aleatoare a impusului în timp conform unei secvenţe pseudo-aleatoare. Efectul ei este
împrăştierea spike-urilor de energie spectrală pe toată suprafaţa spectrului.
Altă tehnică de modulaţie foarte cunoscută este cea cu secvenţă directă. Aceasta
foloseşte un cod pseudo-aleator pentru a împrăştia biţii în zone diferite , ca în sistemele cu
spectru împrăştiat.
Aceste două tehnici se aplică modulaţiilor PAM (PAMDS , PAMTH) , PSM(PSMDS ,
PDSTH) şi OOK(OOKDS). Pe lângă acestea , s-au mai implementat modulaţiile EPSK ,
FSKD. Înainte de aplicarea vreuneia dintre ele , s-a creat un program ce realizează o mixare
cu o secvenţă aleatoare a secvenţei de biţi de date inseraţi.

2.Mixarea iniţială a datelor

S-a creat un subprogram în care biţii iniţiali de date introduşi sunt multiplicaţi de 6 ori
, astfel încât după fiecare bit din secvenţă sunt puşi ceilalţi 5 biţi identici cu el , afişând şi
spectrul. Având noua secvenţă de biţi , aceasta e mixată cu o secvenţă de biţi aleatori
,obţinându-se o nouă secvenţă astfel : dacă bitul de date e 1 , în noua secvenţă se va trece bitul
echivalent ca număr din secvenţa aleatoare. Dacă bitul de date e 0 iar cel aleator e 0 , în noua
secvenţă se va trece 1 , iar dacă cel aleator e 1 , în noua secvenţă se va trece 0. Se mai face şi
diferenţa între secvenţa iniţială şi secvenţa nouă obţinută şi se afişează şi spectrul celor două ,
cu scopul de a arăta că spectrul în urma mixării cu secvenţa aleatoare a fost împrăştiat.

3.Modulaţia PAM-DS

Pentru acest tip de modulaţie se folosesc două forme de undă opuse ca semn, ele având
la bază a doua derivată a impulsului Gaussian , una pentru biţii de 1 logic , alta pentru biţii de
0. Pe lângă ceilalţi parametri , timp , frecvenţă , număr de eşantioane , perioada , laţimea
impulsului , se generează aleator secvenţa aleatoare formată din 50 biţi şi secvenţa de biţi de
date din 5 biţi. Modulaţia PAM se realizează prin asignarea biţilor cum a fost precizat
anterior. Mai departe, se iau cei 5 biţi de intrare şi se formează o nouă secvenţă , în locul
fiecărui bit fiind trecută o secvenţă de 10 biţi identică cu el , ajungându-se la o secvenţă nouă
de 50 de biţi. Secvenţa nou obţinută şi cea aleatoare fiind de lungimi egale, se poate crea
semnalul modulat aleator astfel : se parcurg simultan cele două secvenţe şi când biţii de pe
poziţii identice sunt egali , se completează cu una din formele de undă , iar când sunt diferiţi
cu cealaltă. Mai departe s-a afişat spectrul semnalului modulat cu PAM şi spectrul semnalului
modulat aleator.

2
 4.Modulaţia PSM-DS

Această modulaţie foloseşte patru forme de undă : prima şi a doua derivată a

impulsului Gaussian şi formele de undă opuse ca semn acestora două. Principiul de generare a
semnalului modulat PSM este acelaşi ca la PAM , diferenţa apare când se construieşte
semnalul modulat aleator. La acest tip de modulaţie avem patru situaţii :
a)când bitul de date e 0 şi bitul aleator e 0 , se completează semnalul de la ieşire cu
forma de undă a opusei celei de-a doua derivate a impulsului Gaussian.
b)când bitul de date e 0 şi bitul aleator e 1 , se completează semnalul de la ieşire cu
forma de undă a celei de-a doua derivate a impulsului Gaussian.
c) când bitul de date e 1 şi bitul aleator e 0 , se completează semnalul de la ieşire cu
forma de undă a opusei primei derivate a impulsului Gaussian
d) când bitul de date e 1 şi bitul aleator e 1 , se completează semnalul de la ieşire cu
forma de undă a primei derivate a impulsului Gaussian.
Mai departe s-a afişat spectrul semnalului modulat cu PAM şi spectrul semnalului
modulat aleator.

5.Modulaţia OOK-DS

Modulaţia OOK-DS foloseşte 3 forme de undă , prima reprezentând a doua derivată a

impulsului Gaussian, a doua inversa acesteia şi a treia având valoarea 0 constant. Principiul de
generare a semnalului modulat OOK este acelaşi ca la PAM , diferenţa apare când se
construieşte semnalul modulat aleator. La acest tip de modulaţie avem patru situaţii :
a)când bitul de date e 0 şi bitul aleator e 0 , se completează semnalul de la ieşire cu
forma de undă egală constant cu 0
b) când bitul de date e 0 şi bitul aleator e 1 , se completează semnalul de la ieşire cu
forma de undă egală constant cu 0
c) când bitul de date e 1 şi bitul aleator e 0 , se completează semnalul de la ieşire cu
forma de undă egală cu inversul celei de-a doua derivate a impulsului Gaussian
d) când bitul de date e 1 şi bitul aleator e 1 , se completează semnalul de la ieşire cu
forma de undă a celei de-a doua derivate a impulsului Gaussian.
Mai departe s-a afişat spectrul semnalului modulat cu PAM şi spectrul semnalului
modulat aleator.

6. Modulaţia PAM-TH

Modulaţia PAM-TH foloseşte trei forme de undă : a doua derivată a impulsului

Gaussian , inversa acesteia şi 0 constant. Se generează aleator 5 biţi de date şi 10 biţi ce
constituie secvenţa aleatoare. Mai întâi se generează semnalul format din cele două forme de
undă , în funcţie de biţii de date astfel : bitul de 1 se înlocuieşte cu a doua derivată a
impulsului Gaussian iar bitul de 0 cu inversa acesteia. Apoi se creează 8 forme de undă astfel
: primele 4 sunt alcătuite din a doua derivată a impulsului Gaussian şi de trei ori forma de
undă egală cu 0 iar celelalte 4 din inversa acesteia si de trei ori forma de undă egală cu 0.
Atât în primul cât şi în al doilea caz , forma de undă difertă de 0 ocupă succesiv în cele 4 noi
forme de undă primul , al doilea,al treilea şi al patrulea slot de timp. Astfel avem 8 noi forme
de undă.
După aceasta creem un vector poziţie în funcţie şi de care se va determina care forme
de undă se folosesc în creerea semnalului modulat aleator. Pentru a afla valorile acestui vector
3
, în număr de 5 , se adună bitul 1 înmulţit cu 2 cu bitul 2 , bitul 3 înmulţit cu 2 cu bitul 4
ş.a.m.d. din vectorul de secvenţă aleatoare şi se introduc succesiv în vectorul poziţie.
Având vectorul cu biţii de date şi cel cu valorile pentru poziţii , se creează semnalul
modulat aleator astfel : dacă bitul de date e 0 , pentru fiecare din valorile 0,1,2,3 ale vectorului
de poziţie se alocă una din formele de undă în care se foloseşte a doua derivată a impulsului
Gaussian şi cele 3 forme de undă egale cu 0 , valoarea din vectorul poziţie fiind direct
proporţională cu poziţia impulsului în întreaga formă de undă. Dacă bitul de date e 1 , pentru
fiecare din valorile 0,1,2,3 ale vectorului de poziţie se alocă una din formele de undă în care
se foloseşte inversa celei de-a doua derivate a impulsului Gaussian şi cele 3 forme de undă
egale cu 0 , valoarea din vectorul poziţie fiind direct proporţională cu poziţia impulsului în
întreaga formă de undă.
După crearea semnalului modulat aleator acesta e afişat şi se afişează si spectrul
ocupat de semnalul modulat PAM şi apoi PAM-TH.

7.Modulaţia PSM-TH

Este aproape identică celei anterioare , diferenţa fiind în faptul că una dintre formele
de undă nu mai este inversa celei de-a doua derivate a impulsului Gaussian ci este prima
derivată a acestuia, în rest procedeul de aleatorizare este identic. La final se afişează spectrul
semnalului modulat PSM şi spectrul semnalului PSM-TH.

8.Modulaţia 8PSK

Pentru această modulaţie se au în vedere ca date iniţiale o secvenţă de ordinul

multiplilor de 3 şi frecvenţa semnalelor. Mai întâi se verifică dacă funcţia are argumentele
introduse corect , dacă frecvenţa aleasă este mai mare decât 1 şi dacă numărul de biţi din
vector e multiplu de 3. Apoi există 8 cazuri , pentru fiecare calup de câte 3 biţi parcurşi care
descrie 8 defazări ale semnalului. La final formele de undă sunt puse cap la cap , fiind
formate din 150 de puncte.
Cele 8 defazări sunt formate astfel :
a)pentru combinaţia 0 1 1 avem doi vectori sin şi cos cu frecvenţa pi/8
b)pentru combinaţia 0 1 0 avem doi vectori sin şi cos cu frecvenţa 3pi/8
c)pentru combinaţia 0 0 0 avem doi vectori sin şi cos cu frecvenţa 5pi/8
d) pentru combinaţia 0 0 1 avem doi vectori sin şi cos cu frecvenţa 7pi/8
e) pentru combinaţia 1 0 1 avem doi vectori sin şi cos cu frecvenţa -7pi/8
f) pentru combinaţia 1 0 0 avem doi vectori sin şi cos cu frecvenţa -5pi/8
g)pentru combinaţia 1 1 0 avem doi vectori sin şi cos cu frecvenţa -3pi/8
h)pentru combinaţia 1 1 1 avem doi vectori sin şi cos cu frecvenţa -pi/8
Cei doi vectori obţinuţi după fiecare combinaţie liniară de 3 biţi se înmulţesc element
cu element cu un cosinus şi un sinus cu frecvenţa egală cu cea aleasă iniţial şi apoi prin
adunare se obţine semnalul modula 8PSK. Programul prin funcţia calcul_fft face şi spectrul
semnalului modulat 8PSK şi afişează şi semnalul de date iniţial , fiecare bit fiind înlocuit cu
50 de biţi identici.

9.Modulaţia FSKD

Programul pentru modulaţia FSKD are ca parametri de intrare biţii de date , prima şi a
doua frecvenţă de modulaţie. Mai întâi se verifică dacă funcţia are numărul corect de
argumente introdus,apoi dacă frecvenţele au valori corecte şi întregi. Apoi se parcurge

4
secvenţa de biţi si pentru un bit egal cu 0 , se creează un vector de 100 de valori egale cu 1 şi
altul cu 100 de valori egale cu 0 şi o formă de undă de sinus cu frecvenţa egală cu una din
frecvenţele date ca parametri. Pentru bitul egal cu 1 , se creează doi vectori de 100 de valori
egale cu 1 şi o formă de undă de sinus cu frecvenţa egală cu cealaltă din frecvenţele date ca
parametri. După parcurgerea tuturor biţilor se pun cap la cap toate cele trei secvenţe rezultate
după fiecare bit parcurs şi apoi se înmulţeste punct cu punct vectorul de conţine formele de
undă cu frecvenţe diferite şi vectorul ce conţine numai valori de 1 , obţinându-se astfel
semnalul modulat dorit. Programul mai afişează şi biţii de date ,doar că fiecare bit e afişat de
100 de ori. Pe lângă aceasta , se mai afişează şi spectrul semnalului modulat FSK.

10.Modulaţia OOKD

Programul pentru modulaţia OOKD are ca parametri de intrare biţii de date şi

frecvenţa cu care se modulează. Mai întâi se verifică dacă numărul de biţi e corect şi dacă
frecvenţa are valoare corectă apoi se parcurge secvenţa de biţi şi pentru fiecare bit de 0 se
generează doi vectori de câte 100 de biţi de 0 şi pentru fiecare bit de 1 se generează doi
vectori de câte 100 de biţi de 1. Aceşti vectori se pun cap la cap şi tot pentru fiecare bit de
date se creează şi câte o formă de undă sub formă de sinus cu frecvenţa egală cu cea dată de
utilizator. Semnalul modulat se obţine prin înmulţirea punct cu punct a vectorului concatenat
din vectorii de 0 sau 1 cu vectorul concatenat din formele de undă sinus.
Programul mai afişează şi biţii de date ,doar că fiecare bit e afişat de 100 de ori. Pe
lângă aceasta , se mai afişează şi spectrul semnalului modulat OOK.

11.Concluzii

În urma aplicării modulaţiilor digitale asupra biţilor rezultaţi după mixare , s-a
constatat o împrăştiere spectrală slabă ,dar în urma aplicării modulaţiilor de impuls , rezultă o
împrăştiere spectrală mai bună.