Curs 4 13 1

MEDICATIA SNV COLINERGIC
PARTEA 1
Dr. Ana Vătășescu-Balcan

SNV COLINERGIC
Neurotransmițătorul - acetilcolina (Ach)
Receptorii pe care acționează Ach = receptori colinergici
Sinapsele ce folosesc Ach ca neurotransmițator = sinapse

colinergice
SINAPSA COLINERGICĂ
ACETILCOLINA
Acetil-CoA + colină -----------------------------
acetilcolintransferază
ACH ACH ACH
ACH ACH
ACH ACH ACH
ACH
ACH
ACH
ACH ACH ACH
Acetilcolinesteraza
RECEPTORII COLINERGICI
Receptorii colinergici
Nicotinici
Muscarinici
Musculari
Ganglionari
Nm
Nn
Cuplati cu proteine G
Canale ionice – Na+

RECEPTORII MUSCARINICI
Sunt receptori cuplati cu proteinele G si sunt de 5 subtipuri:
M1, M3, M5 sunt cuplati cu Gq iar M2, M4 cu proteine Gi.
M1 – “neurali” –SNC, unii neuroni periferici si celulele parietale

gastrice.
M2 – “cardiaci” – cord si in neuronii centrali / periferici
M3 – “glandulari / musculari netezi”
M4 si M5 – SNC.
Receptori M la nivelul gg.veget. –

terminatii preS si postS (reglarea
transmisiei colinergice).
RECEPTORII NICOTINICI
Receptor Nn Organ efector
receptori adrenergici
Fibre postganglionare S
Fibre
preganglionare S
Organ efector
Receptor Nn receptori
muscarinici
Fibre preganglionare PS Fibre

postganglionare PS
Receptor Nn
Adrenalina (80%),
Fibre Noradrenalina (20%)
MSR
preganglionare S
Fibre somatice Muschi striat

Receptori Nm
EFECTELE ACETILCOLINEI
Organ Răspuns
Ochi scade presiunea intraoculara; creste secretia lacrimala
Musculatura circulată a irisului contractie (mioză)
Mușchi ciliar Contracție și acomodare pentru vederea de aproape
Inima
Nod sinoatrial Scăderea frecvenței cardiace
Atrii Scăderea forței de contracție
Nod atrioventricular Scăderea vitezei de conducere atrio-ventriculară
Ventriculi Efecte slabe (ventriculii nu sunt inervați parasimpatic)
Vase sanguine
Artere Vasodilatație (via EDRF). Vasoconstricție la doze mari.
Veins Vasodilatație (via EDRF). Vasoconstricție la doze mari
Plămân
Musculatura netedă bronșică Contracție (bronchoconstricție)
Glande bronșice Stimulare – creșterea secrețiilor traheobronșice
Sistem digestiv
Motilitate Creștere
Sfinctere Relaxare
Secreție gastrică și intestinală Stimulare
Vezică urinară
Detrusor Contracție
Trigon și sfincter vezical intern Relaxare
Glande
Sudoripare, lacrimale, salivare Secreție
MEDICAMENTE CE ACȚIONEAZĂ LA NIVELUL
RECEPTORILOR MUSCARINICI
PARASIMPATOMIMETICELE – agoniști ai receptorilor

muscarinici
PARASIMPATOLITICELE – antagoniști ai receptorilor

muscarinici
ORGAN
PSM PSL
CORD • Cronotrop si dromotrop • Cresc cronotropismul, dromotropismul,
(M2) negativ, inotropismul atrial.
• inotrop negativ la nivel • Se utilizeaza in
atrial. tratamentul bradicardiilor sinusale,
• Se folosesc in BAV
tratamentul TPSV atenuarea reflexelor vagale din
(metacolina). timpul unor manevre medicale.
ORGAN
PSM PSL
VASE NU sunt inervate Vasodilatatie cutanata sub forma de flush
(M3, parasimpatic. – apare ca mecanism compensator pentru
M5) R-M extrasinaptici produc scaderea termolizei produsa de PSL prin
vasodilatatie prin NO. scaderea secretiei sudorale si uscaciunea
PSM pot fi utilizate in: tegumentelor.
tratamentul sdr.Raynaud
(metacolina).
ORGAN
PSM PSL
RESPI • Bronhoconstrictie => sunt - Bronhodilatatie – PSL utile in
RATOR contraindicate la pacientii cu tratamentul astmului bronsic,
(M3) astm bronsic. BPOC.
• Cresterea secretiilor - Scaderea secretiilor traheobronsice
traheo-bronsice. – PSL sunt utile in preanestezie cand
se folosesc anestezice inhalatorii
iritante.
ORGAN
PSM PSL
DIGEST - Cresc secretia salivara - Scad secretia salivara => reactie adv –
IV (tratamentul xerostomiei din uscaciunea gurii
(M1,M3) sdr. Sjogren - Scad secretia de HCl si pepsina – utile in
- Cresc secretia de HCl si pepsina trat. ulcerului g-d (pirenzepina)
- Cresc motilitatea gastro- - Scad motilitatea g-i – utile ca antispastice
intestinala si antidiareice (butilscopolamina);
- Scad tonusul sfincterelor - reactii adv – constipatia, refluxul gastro-
- Cresc activitatea fazica a esofagian.
sfincterului Oddi - Scad activitatea fazica a sfincterului
Oddi – se utilizeaza in asocierea cu opioizii
care produc spasm al acestui sfincter
ORGAN
PSM PSL
VEZICA - Contractia musculaturii - Relaxeaza musculatura neteda –
URINA netede utile ca antispastice
RA (M3) - Relaxarea sfincterului - Contracta sfincterul vezical intern
vezical intern => contraindicate la pacientii cu
- Sunt utile in atonii vezicale adenom de prostata deoarece
post-operatorii favorizeaza retentia urinara si aparitia
(betanecolul) globului vezical
ORGAN
PSM PSL
OCHI - Mioza - Midriaza => se utilizeaza pt. ex. FO
(M5)
- Contractia m.ciliar cu - Cicloplegie = paralizia m.ciliar =>
bombarea cristalinului tulburari de acomodare a vederii
pentru vederea de aproape - Cresc presiunea intraoculara =>
- Scad presiunea intraoculara contraindicate in glaucom
- tratamentul glaucomului si - Scad secretia lacrimala => senzatie
pentru ruperea sinechiilor de nisip in ochi
alternativ cu un PSL
- R.adv – hiperlacrimatie
ORGAN
PSM PSL
GL. R-M apartin SNV simpatic. - Scad secretia gl.sudoripare => scade
SUDORI Cresc secretia sudorala – termoliza – periculoasa la copii deoarece
PARE hipersudoratie asociata cu cresterea creste riscul convulsiilor febrile
(M3) activitatii SNV simpatic. - R.adv. – tegumente uscate
ORGAN
PSM PSL
SNC (M1, R-M sunt implicati in procese de Afecteaza negativ memoria determinand
2, 3, 4, 5) memorizare. sedare si amnezie => se utilizeaza in
preanestezie.
Utile in trat. raului de miscare (scopolamina) si
al bolii Parkinson (trihexifenidilul si
benztropina).
In doze mari determina cresterea excitabilitatii,
agitatie , delir, halucinatii.
PARASIMPATOMIMETICELE
Esteri ai colinei Alcaloizi

Metacolina Pilocarpina
Betanecol Muscarina
Carbacol Arecolina
ESTERII COLINEI
PSM Sensibilitate la Actiune Actiune Utilizari clinice
colinesteraze muscarinica nicotinica
Acetilcolina +++ +++ +++ Inducerea rapida a

miozei in timpul
interv. chir oftalmo
(Miochol-E)
Metacolina + +++ 0 1.Sdr. Raynaud
2.HTA
3.TPSV
4.intoxic cu
Belladona
5. Diagn fn al AB
Carbacol 0 ++ ++ Glaucom
Betanecol 0 ++ 0 1. Atonii intestinale

sau vezicale post-
operatorii
2. Xerostomie
ESTERII COLINEI - REACTIILE ADVERSE
PSM Reactii adverse (RA)
Metacolina Rar – bronhospasm, hipersecretie traheobronsica, flush,

bradicardie, hipersudoratie
F. rar – RA digestive, hipoTA, incontinenta urinara, defecatie
involuntara
CI: AB, hipertirodie, IC, UG/UD, ileus mecanic
Carbacol Se administreaza doar local => RA locale – dureri oculare,
hiperemie conjunctivala
Rar – RA sistemice: hipersudoratie, greata
Betanecol Asemanatoare cu ale metacolinei

ALCALOZI
Alcaloid R-M R-N SNC Utilizari clinice RA
Pilocarpina +++ + +++ Glaucom (scade pio) Hiperlacrimatie
Hiperemie conj
Tulburari acom
Xerostomie (indusa
de radioterapie sau
sdr. Sjogren)
Arecolina +++ + +++ 0
Muscarina ++++ 0 + 0
Alcaloizii – rezistenti la actiunea

colinesterazelor => durata lunga de actiune.
RA importante deoarece se absorb digestiv

si pot traversa BHE.
PARASIMPATOLITICE - ATROPINA
Farmacocinetica Indicatii clinice RA
Amina nepolara – 1. Bradicardii excesive (indusa 1. Digestive: uscaciunea

liposolubilitate buna de digitalice) gurii, constipatie
2. BAV (digitalic) 2. CV: tahicardie
60% eliminare renala 3. Reducerea reflexelor vagale 3. Ochi:fotofobie,
40% metabolizare din timpul unor manevre: punctie cicloplegie, tulb.acom.
hepatica pleurala, admin. i.v. a subst. de 4. Flush (vasodilatatie
contrast, endoscopie compensatorie)
T1/2 ~ 2 ore 4. Preanestezie 5. Uscaciunea
5. Antiulceros / antidiareic tegumentelor
6. Antispastic 6. SNC: dezorientare
7. Antiastmatic temporo-spatiala,
8. ex. FO halucinatii vizuale si
9. Ruperea sinechiilor auditive
10. Antiparkinsonian
11. tulb. extrapiramidale induse
de neuroleptice
12. Intoxicatia cu organofosforice
CONTRAINDICATII
1. GLAUCOM
2. ADENOM DE PROSTATA
3. ILEUS PARALITIC
4. REFLUX GASTROESOFAGIAN
5. STENOZA PILORICA
6. TAHICARDIE
7. IMA (cu exceptia bradicardiei excesive)
8. Femei care alapteaza
9. HIPERTIROIDISM
PARASIMPATOLITICE - SCOPOLAMINA
Amina nepolara – 1. Răul de mișcare Asemănătoare celor induse de

liposolubilitate foarte 2. Preanestezie atropină
buna buna => 1. Bradicardie – prin blocarea R-M
strabate mai usor centrali cu creșterea tonusului vagal
BHE => importante 2. tulb.de învățare și memorizare
efecte SNC 3. Sedare
4. Amnezie retrograda
PARASIMPATOLITICE - BUTILSCOPOLAMINA

Compus cuaternar 1. Antispastic (admin. inj.) Asemănătoare celor
de amoniu => 2. Antidiareic (oral) induse de atropină cu
traversează greu exceptia celor SNC
membranele deoarece nu
biologice. traverseaza BHE.
PARASIMPATOLITICE - UTILIZATE CA ANTIULCEROASE
Compusi utilizati Caracteristici RA
Propantelina -Structură cuaternară de La nivel digestiv -

Metantelina amoniu asemănătoare celor
Butantelina - efect de durată mai lungă induse de atropină.
decât cea a atropinei
- blocarea parțială a unor R-N
din plexurile mienterice
- efect antisecretor mai
important ca al atropinei
Pirenzepina - blochează selectiv R-M1 de la Selectivitatea
nivel gastric dispare la doze mari.
- mai eficace în ulcerul
duodenal
PARASIMPATOLITICE - UTILIZATE IN OFTALMOLOGIE
Compusi utilizati Durata efectului Utilizări clinice
Atropina - 5-7 zile Examen FO

Homatropina - 1-3 zile Profilaxia sinechiilor în irite
Tropicamida - 6 ore Ruperea sinechiilor (administrare
alternativă cu un PSM).
PARASIMPATOLITICE - UTILIZATE IN BOALA PARKINSON
Compusi utilizati Farmacocinetica Utilizări clinice
Trihexifenidil Amine terțiare => Boala Parkinson

Benztropina traversează ușor
BHE Tulburări extrapiramidale induse
de neuroleptice (antipsihotice)
PARASIMPATOLITICE - UTILIZATE IN ASTMUL BRONSIC
Compusi utilizati Farmacocinetica Utilizări clinice
Ipratropiu Structură cuaternară de Astmul bronșic (reflex,

amoniu => nu se absoarbe de efort, la frig)
după administrare inhalatorie BPOC
RA puține: scăderea secrețiilor traheobronșice cu

creșterea vâscozității lor; scăderea activității
escalatorului ciliar
MEDICATIA SNV COLINERGIC
PARTEA 2
Dr. Ana Segarceanu

SUBSTANTELE NICOTINICE
Sunt agonisti ai receptorilor nicotinici ganglionari dar si

musculari, cum este cazul nicotinei.
Ganglionii vegetativi, atât simpatici cât şi parasimpatici

utilizează ca neurotransmiţător acetilcolina.
TIPURI DE POTENTIALE POST-SINAPTICE
potenţiale postsinaptice excitatorii rapide (F-EPSP), care

apar cu o latenţă de o aproximativ o milisecundă şi au o durată
scurtă, de 10 până la 50 de milisecunde – produse prin
receptori NN.
potenţiale postsinaptice excitatorii lente (S-EPSP) care apar

cu o latenţă de ordinul secundelor şi se menţin o perioadă
relativ lungă de timp, între 30 şi 60 de secunde – produse prin
receptori muscarinici de tip M1.
În afara acestora există de asemenea unele potenţiale

postsinaptice lente tardive (S-IPSP), care se menţin pe
perioade de timp, de ordinul minutelor, şi sunt produse prin
intermediul unor receptori peptidergici, receptori alfa adrenergici
sau receptori muscarinici de tip M2.
RECEPTORII NICOTINICI GANGLIONARI - NN
Cei mai importanti in transmiterea informatiei in ganglionul
vegetativ
potenţial de acţiune autopropagat în terminaţia

postsinaptică cu producerea unor potenţialele
postsinaptice excitatorii rapide
Stimuli repetitiv de intensitate mai mică
Stimuli rari cu intensitate mare

VARENICLINA
agonist parţial al receptorilor NN de tip a4b2 din creier, dar

cu afinitate mult mai mică faţă de receptorii NN de tip a3b4
de la nivelul ganglionior vegetativi şi o foarte mică afinitate
faţă de receptorii NM
reacţii adverse: insomnie, vise anormale, cefalee, greaţă,
creşterea apetitului.
SUBSTANTELE GANGLIOPLEGICE
TRIMETAFANUL MECAMILAMINA
• se administreaza de obicei în perfuzie • Este o amină secundară cu

i.v. iar efectul său apare în 2-4 minute și liposolubilitate crescută. Se absoarbe
durează maxim 10 minute de la oprirea complet din intestin și traversează BHE +
perfuziei i.v. BFP.
• Se poate acumula la nivel hepatic și
• Efectele sale se datoreaza in principal renal.
vasodilatatiei pe care o induce.
Indicații:
in crizele hipertensive Spre deosebire de celelalte GGplegice
in anevrismul disecant de aorta poate produce efecte SNC: tremor,
limitarea sângerării în plagă în timpul confuzie, manie sau depresie.
intervențiilor chirurgicale Se folosește foarte rar ca antihipertensiv
(de ultimă linie în HTA severă) datorită
efectelor SNC.
Potențează blocarea neuromusculară
indusă de tubocurarină și prezintă
proprietăți histamino-eliberatoare =>
utilizare cu atenție la pacienții cu alergii.
CURARIZANTELE
FARMACOCINETICA CURARIZANTELOR
două grupări cuaternare de amoniu => o mare polaritate
moleculelor acestor medicamente => nu le permite
traversarea membranelor biologice.
nu se absorb digestiv => se administrează numai intravenos, şi
nu pătrund în general în ţesuturi şi organe.
Nu străbat bariera hematoencefalică => lipsite de efecte
nervos centrale.
Curarizantele antidepolarizante se elimină din organism în
principal pe cale urinară. Efectul lor se instalează în general în
5-6 minute de la administrare şi durează în general 30-60 de
minute.
Suxametoniul, o leptocurară care are o structură chimică foarte
asemănătoare cu acetilcolina, este metabolizat foarte repede în
sânge de către pseudocolinesterază. Efectul său se instalează în
cca. un minut şi durează aproximativ 10 minute.
PAHICURARE LEPTOCURARE
curarizante antidepolarizante curarizante depolarizante

- blocante ale receptorilor nicotinici de - agonişti ai receptorilor nicotinici de tip
tip NM => impiedica depolarizarea NM => faciliteaza contractia musculara
membranara.
- paralizia sinapsei neuromusculare cu - fasciculaţii musculare

scăderea marcată a tonusului muscular - paralizia musculaturii
şi paralizia musculaturii striate - în urma stimulării prelungite a
membranei postsinaptice se formează
în jurul sinapsei o zonă de inhibiţie
responsabilă de paralizie
Efectul poate fi antagonizat competitiv Efectul curarizantelor depolarizante nu

prin creşterea cantităţii de acetilcolină în este antagonizat de substante
fanta sinaptică - dacă se administrează anticolinesterazice ci dimpotrivă este
substanţe anticolinesterazice, cum ar fi potenţat de acestea.
neostigmina.
Blocheaza în oarecare măsură şi receptorii NN
de la nivelul ganglionilor vegetativi => efect
ganglioplegic.
Proprietati histaminoeliberatoare =>
bronhospasm, scaderea TA, eruptii cutanate.
• în anesteziologie pentru a produce • Facilitarea IOT

paralizia musculaturii striate necesară
intervenţiei chirurgicale, în special în
intervenţiile pe abdomen şi torace
• reducerii unor fracturi vechi
• relaxarea musculaturii respiratorii la
bolnavii care necesită respiraţie asistată
pentru perioade relativ lungi de timp în
scopul scăderii rezistenţei opuse de cuşca
toracică la respiraţia asistată.
• tratamentul unor stări tetanice deosebite.
• diminuarea disconfortului produs de
convulsii în cazul tratamentului
electroconvulsivant
Tubocurarina (d-tubocurarina) - efectul Suxametoniul (succinilcolina) - este
curarizant + efecte ganglioplegice + compus din 2 molecule de acetilcolină
proprietăţi histaminoeliberatoare => reacţii unite la capătul opus grupării cuaternare
adverse cum ar fi hipotensiune arterială, de amoniu astfel încât prezintă două
tahicardie, bronhospasm sau erupţii grupări cuaternare de amoniu unite printr-
cutanate. un lanţ de 10 atomi => structura chimică
foarte asemănătoare cu cea a acetilcolinei
=> metabolizare foarte rapida în sânge de
Galamina este o pahicurară de sinteză, către pseudocolinesterază.
cu potenţă mai mică decât tubocurarina,
dar care prezintă mult mai slab exprimate Efectul medicamentului se instalează
efecte ganglioplegice şi foarte repede, latenţa paraliziei
histaminoeliberatoare. Determina musculare fiind de aproximativ un minut,
tahicardie, probabil printr-un mecanism paralizia musculaturii striate este
parasimpatolitic, iar uneori poate produce precedată de contracţii musculare vizibile
creşterea presiunii arteriale. clinic uneori sub forma unor fasciculaţii
musculare, iar durata efectului este foarte
scurtă, de aproximativ 10 minute.
• deficit genetic în
Pancuroniul - curarizant de sinteză, cu pseudocolinesterază
potenţă mai mare decât galamina şi cu foarte
slabe efecte ganglioplegice şi
histaminoeliberatoare (bronhospasm, eruptii
cutanate).
ANTICOLINESTERAZICE
Exista 2 mecanisme prin care poate fi influentata activitatea

acetilcolinesterazei:
blocarea situsului de legare al Ach – inhibitie competitiva – alcoolii

cuaternari de amoniu.
actionarea ca substrat fals si modificarea situsului esteric => blocarea

activitatii hidrolitice a acetilcolinesterazei – inhibitie noncompetitiva –
cu formarea de compusi legati de enzima care se desfac mult mai greu
de pe enzima – asa actioneaza carbamatii care formeaza compusi
carbamil-AchE si organofosforicele care determina formarea de
dialchilfosforil-AchE => blocarea enzimei sub forma acestor compusi
pentru perioade variabile de timp.
ANTICOLINESTERAZICE
Anticolinesterazicele reversibile:
alcoolii cuaternari de amoniu – edrofoniu
carbamatii – fizostigmina cu structura aminica
(liposolubila) si neostigmina cu stuctura cuaternara de
amoniu
Anticolinesterazicele ireversibile:
organofosforice - somanul, sarinul şi tabunul – gaze de lupta;
parationul - insecticid
EFECTELE ANTICOLINESTERAZICELOR
musculatura striată - efecte nicotinice prin acumularea de

acetilcolină la placa motorie – tremor – receptorii NM
sistem cardiovascular – reducerea frecventei cardiace si a TA –
receptorii M2
tubul digestiv - accelerarea tranzitului gastro-intestinal şi creşterea
secreţiilor digestive, inclusiv a secreţiei de acid clorhidric – receptorii
M1 si M3
aparat respirator – bronhoconstrictie si bronhoree – receptorii M3
vezica urinară - favorizarea golirii vezicii urinare – receptorii M3
glande sudoripare – cresterea secretiei
ochi – mioza, reducerea presiunii intraoculare, cresterea secretiei
lacrimale
efecte nervos centrale pentru compusii liposolubili, ceea ce le creşte
toxicitatea – receptori nicotinici si muscarinici centrali.
UTILIZARI CLINICE - ANTICOLINESTERAZICE
MIASTENIA GRAVIS
UTILIZARI CLINICE – ANTICOLINESTERAZICE
GLAUCOM
ATONII INTESTINALE SAU VEZICALE POST-OPERATORII
Supradozajul cu parasimpatolitice sau cu alte substante

cu proprietati parasimpatolitice –
atropina, scopolamina
antidepresive triciclice, antipsihotice fenotiazinice
(clorpromazina), antihistaminice.
Blocul neuromuscular determinat de curarizantele

antidepolarizante
REACTIILE ADVERSE ALE ANTICOLINESTERAZICELOR
CV - hipoTA si bradicardie, agravarea BAV
Digestiv – agravarea ulcerului g-d; diaree; crampe

abdominale; hipersecretie salivara
Respirator – bronhoconstrictie si bronhoree => CI

la pacientii cu astm bronsic
Fasciculatii musculare
NEOSTIGMINA
Este polara, nu traverseaza BHE => nu are efecte SNC.
Indicatiile neostigminei:
miastenia gravis (se poate asocia cu atropina pentru

diminuarea efectelor neostigminei asupra tubului digestiv,
ap. respirator si cardiovascular)
atonii intestinale sau vezicale
antagonizarea blocurilor neuromusculare induse de

curarizante antidepolarizante (tubocurarina, etc.)
PIRIDOSTIGMINA
FIZOSTIGMINA (EZERINA)
datorită liposolubilităţii sale, este mult mai toxică decât

neostigmina sau edrofoniul astfel încât substanţa nu poate
fi administrată sistemic.
Indicatii:
instilaţii conjunctivale pentru tratamentul glaucomului având

efecte foarte asemănătoare pilocarpinei.
tratamentul bolii Alzheimer având în vedere că ezerina străbate

bariera hematoencefalică şi are efecte nervos centrale. După
apariţia tacrinei şi donepezilului, mai bine suportate, această
utilizare a ezerinei a fost abandonată.
EDROFONIUL
are în principiu aceleaşi efecte cu neostigmina dar de

durată mult mai scurtă ceea ce nu permite utilizarea acestui
medicament ca tratament de fond al miasteniei gravis.
Indicatiile edrofoniului:
diagnosticul miasteniei gravis
TPSV - creşterea disponibilului de acetilcolină la nivelul
cordului, determină modificări de aceeaşi natură cu
manevrele vagale.
INTOXICATIA CU ORGANOFOSFORICE
comă
hipotensiune arterială cu bradicardie
pupilele sunt miotice
prezintă hipersecreţie abundentă a tuturor glnadelor exocrine:

hipersudoraţie, hiperlacrimaţie, sialoree, rinoree, bronhoree, etc.
Tubul digestiv este stimulat prezentând diaree, uneori cu incontinenţă

fecală şi urinară.
Poate prezenta fasciculaţii musculare şi chiar convulsii care ulterior pot

evolua către paralizia musculaturii striate. În funcţie de cantitatea de
toxic din organism simptomatologia poate fi exprimată parţial.
INTOXICATIA CU ORGANOFOSFORICE
TRATAMENT
înlăturarea toxicului prin mijloace adaptate căii de pătrundere a

toxicului în organism
atropină în doze foarte mari
reactivatori de colinesterază (oxime)
aspiraţie traheo-bronşică sau chiar respiraţie asistată, menţinerea

tensiunii arteriale, anticonvulsivante
MEDICAȚIA SNV ADRENERGIC
Etapele
parcurse de mediatorul chimic in
organism
Receptorii adrenergici si efectele stimularii lor
Mediatorii chimici (neurotransmitatori fiziologici)
Influentarea medicamentoasa a sinapsei
adrenergice
Simpatomimetice directe si indirecte
Simpatolitice directe si indirecte
NEUROTRANSMITATORII ADRENERGICI
CH3
H2 H2 H2
H2N C H2N C N C
H
CH2 HC OH HC OH
H
C
HC CH HC CH HC CH HC CH
CH CH CH CH
HO HO HO HO
OH OH OH OH
Noradrenalina Adrenalina
Dopamina (Norepinefrina) (Epinefrina)
SINTEZA MEDIATORILOR CHIMICI (1)
DOPA
Tirozin-hidroxilaza
decarboxilaza
COOH COOH
Biopterin-H4 H2
H2N CH H2N CH H2N C
Biopterin-H2
CH2 CH2 CH2
CO2
HC CH HC CH HC CH
HC CH
H2O HC CH
O2
OH HO
OH OH OH
Tirozina Dihidroxifenilalanina Dopamina

(L-DOPA)
DOPAMINA SINTEZA MEDIATORILOR CHIMICI (2)
Noradrenalina
H2N CH2 H2 N CH2
CH2 Ascorbate HC OH
Dehydroascorbate
S-Adenosyl-Methionine
HO HO S-Adenosyl-
H2O homocysteine
OH O2 OH
Dopamine-β-hydroxylase H3C N CH2 Norepinephrine

H
methyltransferase
HC OH
Adrenalina
HO
OH
Neurotransmițători Dopamina
(sinapse dopaminergice)
Noradrenalina
Neurotransmițători
(sinapse adrenergice)
Hormoni
(eliberati la nivelul
MSR)
Adrenalina
SINAPSA ADRENERGICĂ
VMAT
1. DIFUZIUNEA
Catecolaminele difuzate în afara spaţiului sinaptic sunt
captate de diverse structuri din afara sistemului nervos prin
intermediul unui transportor numit transportorul
extraneuronal de monoamine (extranonneuronal
monoamine transporter, EMT) care a fost considerat un
transportor de cationi organici (organic cation transporter,
OCT).
EMT este considerat a fi OCT3 deşi catecolaminele pot fi

captate în afara sistemului nervos şi de OCT1 sau de
OCT2.
OCT3 este puţin specific pentru catecolaminele endogene.

2. RECAPTAREA (VMAT, DAT)
Cea mai importantă modalitate de înlăturare a catecolaminelor de la

locul de acţiune.
La nivelul terminaţiilor nervilor adrenergici noradrenalina este recaptată prin

intermediul transportorului pentru noradrenalină (NET) care transportă
noradrenalina din fanta sinaptică --- citoplasma terminaţiei adrenergice.
NET are mare specificitate pentru noradrenalină şi adrenalină, dar poate

transporta şi dopamina.
Catecolaminele ajunse în citoplasma terminaţiei adrenergice sunt recaptate

de către VMAT (Vesicular monoamine transporter) în granula de depozit
unde refac depozitele de catecolamine.
Catecolaminele care nu au fost recaptate din citoplasmă în granulele de

depozit, cca. 10%, sunt metabolizate de MAO.
3. METABOLIZAREA CATECOLAMINELOR
MAO – ENZIMA MITOCONDRIALA

(TERMINATIILE ADRENERGICE)
COMT – FANTA SINAPTICĂ
Acidul vanililmandelic se eliberează prin urină şi poate fi dozat, valorile

sale urinare reprezentând un marker al intensităţii activităţii adrenergice.
MECANISMELE DE AUTOREGLARE A
SINAPSELOR ADRENERGICE
creșterea activității tirozinhidroxilazei - proteinkinaza A
(PKA) activată sub influenţa AMPc sintetizat sub influenţa
subunităţii alfa a proteinei G cu care este cuplat
receptorul.
desensibilizarea receptorilor beta – 3 etape

Fosforilarea ansei 3 intracelulare a receptorului
produsă de niște kinaze cu impiedicarea cuplarii
acesteia cu proteina G specifica
Internalizarea receptorilor beta-adrenergici – β
arestina
Scăderea densității receptorilor – down-regulation
(scaderea sintezei R sau distrugerea lor de catre
lizozomi)
RECEPTORII ADRENERGICI
ALFA BETA
ALFA-1 (proteine Gq) BETA-1; BETA-2; BETA-3;
cu 3 subtipuri (BETA-4)
ALFA-2 (proteine Gi)
cu 3 subtipuri (proteine Gs)
Gs – cresterea AMPc
Gi – scaderea AMPC
Gq – stimularea PLC cu formare de IP3+DAG =>

cresterea concentratiei intracelulare de calciu
Gq – stimularea PLA2 cu formare de derivati ai
acidului arahidonic
ALFA 1 –
localizati
predominant
postsinaptic
ALFA 2 -
autoreceptori
- α2 – pre-sinaptici –
scade eliberarea de
noradrenalina in fanta
sinaptica
- α2 – post-sinaptici –
vasoconstrictie
- α2 – extra-sinaptici –
favorizeaza agregarea
plachetara
BETA 1
BETA 2
Exista R Beta-2 presinaptici

care functioneaza ca
autoreceptori.
BETA 3 si BETA 4
Beta-3 – lipoliză și glicogenoliză

Posibile tinte terapeutice in tratamentul obezitatii și
DZ tip II
EFECTELE SISTEMULUI ADRENERGIC
Organ Receptor Efect

adrenergic
1. Ochi
- m.radiar al irisului Alfa 1 Contractie – midriaza;
- procesele ciliare Beta2 Stimularea alfa - scade
presiunea intraoculara;
Stimularea beta – scade
secretia apoasa a epiteliului
ciliar – umoarea apoasa
2. Cord Beta 1 Efect cronotrop, dromotrop,

inotrop +

adrenergic
3. Vase
- cutanat, mucos Alfa 1 Vasoconstrictie
- splanchnic Alfa 1, beta 2 Vasoconstrictie
- muschi scheletici Beta 2>alfa 1 Vasodilatatie
- renal Alfa 1, D1 Vasoconstrictie
- coronare Alfa 1, beta-2, Vasodilatatie
- cerebral (!) D1 Vasoconstrictie / vasodilatatie
- pulmonar Beta-2 Vasodilatatie
- tonusul venos Alfa 1, beta-2 Venoconstrictie
Alfa1 > beta
adrenergic
4. Respirator Beta 2 Bronhodilatatie
Vasele din tractul Alfa 1 Efect decongestionant
respirator superior
Celulele glandulare Alfa 1 Scade secretia traheobronsica
5. Digestiv
-Gl.salivare Alfa 1 Secretie cu un continut mare
de mucus – vascozitate
-activitatea secretorie Alfa 1, beta 2 Scade secretia g-i si
si motilitatea g-i motilitatea intestinala
- sfinctere Alfa-1 Contractie
6. Capsula splenica Alfa 1 Contractie

adrenergic
7. VU
Detrusor Beta 2 Relaxare
Sfincter vezical Alfa 1 Contractie
intern
8. Uter Alfa 1, beta 2 Contractie/relaxare
9. Muschiul firului de par Alfa 1 Contractie => piloerectie

10. Prostata – tesut Alfa 1 Contractie
muscular neted
11. Glicogenoliza (ficat, Alfa 1, beta Stimuleaza
muschi scheletici) 2
12. Gluconeogeneza (ficat) Alfa 1, beta Stimuleaza

2
13. Secretia de insulina Beta 2 Stimuleaza
Alfa 1 (2) Inhiba
14. Secretia de renina Beta 1 Stimuleaza
15. M.scheletici Beta 2 Creste forta de contractie

Tremor
Glicogenoliza la nivel muscular
SIMPATOMIMETICE
DIRECTE INDIRECTE
Agonistii receptorilor
adrenergici 1. Cresc elib. CA
2. Scad recaptarea CA
SIMPATOLITICE
DIRECTE INDIRECTE
Antagonistii receptorilor 1. scad elib. CA

adrenergici
2. Blocheaza recaptarea in
granulele de depozit
SIMPATOMIMETICE DIRECTE
NEUROTRANSMITATORII FIZIOLOGICI
ADRENALINA α +β
NORADRENALINA α
R-D cu efecte slabe
DOPAMINA pe R adrenergici
ADRENALINA
Prezintă 2 oxidrili fenolici, 1 gr. CH3 la azotul aminic și o gr. OH
la carbonul beta
Actioneaza pe toti receptorii adrenergici – alfa si beta
FC:
substanta polara; nu se absoarbe dupa administrare orala (+este
distrusa de sulfatazele intestinale); trece putin BHE.
Se administreaza inj. s.c. , i.m, i.v. sau inhalator pentru efect la nivel
respirator; aplicatii topice.
Este rapid inactivata de organism: in special in ficat – foarte bogat in
COMT si MAO; efectul se instaleaza in cateva minute si dispare in 30-
60 de minute.
ADRENALINA
FD:
TA – creste; mai mult sistolica decat diastolica (TA=DC x RVP)
Prin 2 mecanisme:
1. stimulare cardiaca – creste DC prin cresterea frecventei si a
fortei de contractie
2. vasoconstrictie – la nivel tegumentar, mucoase, splanchnic,
rinichi + venoconstrictie ; in teritoriul muscular produce
vasodilatatie; din acest motiv TA diastolica nu creste la fel de mult
ca cea sistolica. La doze mici de adrenalina apare o scadere initiala
a TA prin sensibilitatea mai crescuta a receptorilor beta 2 la
adrenalina comparativ cu alfa 1.
SIMPATOMIMETICE
ADRENALINA
FD:
Vase
Vasoconstrictie cutanata
Vasoconstrictie in teritoriul splanchnic

Vasodilatatie musculara (prin predominanta beta 2)
Vasoconstrictie usoara la nivel cerebral pentru a limita cresterea
accentuata a irigarii cerebrale determinate de cresterea TA.
Vasoconstrictie renala (scade irigarea renala cu 40%) => scade
diureza
Creste fluxul coronarian – prin cresterea fluxului aortic pe de o parte
si prin adenozina eliberata de cardiomiocite pe de alta parte -
pentru a contracara efectul vasoconstrictor direct al adrenalinei
asupra coronarelor (alfa 1).
SIMPATOMIMETICE
ADRENALINA
FD:
Cord
Creste frecventa cardiaca , conducerea A-V, inotropismul. Poate
determina aparitia aritmiilor ventriculare prin actiunea adrenalinei si
a reflexelor vagale ce se declanseaza.
Musculatura neteda
G-I - scade
Uter – efectul depinde de faza ciclului menstrual, de prezenta unei
sarcini si de varsta acesteia.
In ultimele luni de sarcina adrenalina relaxeaza uterul => utilizarea
beta-agonistilor pentru intarzierea nasterii premature.
VU – relaxarea detrusorului.
Respirator
Bronhodilatatie
ADRENALINA
FD:
SNC
Adrenalina nu trece BHE dar administrarea ei este asociata cu
agitatie psihomotorie, cefalee, tremor cel mai probabil secundare
efectelor adrenalinei asupra sistemului cardiovascular, musculaturii
scheletice sau sunt simptome ale anxietatii ce insotesc afectiunea
pacientului pentru care se administreaza adrenalina.
Efecte metabolice
Creste glicemia prin stimularea glicogenolizei si gluconeogenezei.
Scade secretia de insulina (ca suma a efectelor pe alfa 1 si beta
2).
SIMPATOMIMETICE
ADRENALINA
Utilizari terapeutice – limitate datorita numeroaselor

efecte de tip adrenergic (stimularea cardiaca excesiva)
si datorita duratei scurte de actiune
1. criza de astm bronsic

2. soc anafilactic
3. pentru prelungirea actiunii anestezicelor locale
4. stop cardiac
5. hemostatic topic
ADRENALINA
Reactii adverse, CI
1. palpitatii (cresterea frecventei, extrasistole), cefalee (prin

cresterea fluxului cerebral determinat de cresterea TA), tremor
(favorizarea contractiilor musculare).
2. aritmii cardiace
3. hemoragii cerebrale prin cresterea brutala a TA
4. contraindicata la pacientii care primesc beta-blocante –
stimularea in exces a receptorilor alfa 1 => crestere severa a TA
cu risc de AVC hemoragic.
NORADRENALINA
2 oxidrili fenolici si un OH in pozitia beta a lantului etil

Agonist al receptorilor alfa cu actiune foarte slaba pe
receptorii beta
FC: este polara, nu se administreaza oral. Este rapid

inactivata de COMT si MAO din ficat.
FD:
Vasoconstrictie marcata in teritoriul cutanat, mucos, splanchnic,
renal, muscular scheletic. Creste mult TA => creste irigarea
coronariana.
Contractia capsulei splenice => cresterea volemiei
Cord – efecte neglijabile; chiar deprimante prin reflexele vagale -
bradicardie.
NORADRENALINA
FD:
vasoconstrictie intensa in toate teritoriile in care exista R
alfa-1 cresterea RVP
Contractia capsulei splenice cresterea volemiei
Creste mult TA in special TA diastolica
↑↑ TA activarea reflexelor PS frecventa cardiaca

poate sa scada - bradicardie
Utilizari terapeutice:
In hipotensiune arteriala asociata cu soc hipovolemic.
Reactii adverse:
Cresterea excesiva a TA. Scaderea excesiva a irigarii renale.
DOPAMINA
CA fără gr. OH în poziția beta a lanțului etil – efecte slabe
pe receptorii adrenergici
Efectele depind de doza:
Doze mici: 1.5-7.5 µg/kg/min – vasodilatatie renala, mezenterica,
coronariana – R-D1
Doze medii: 10 µg/kg/min – efect inotrop + R-beta 1 si creste TA
Doze mari: 10-15 µg/kg/min – actioneaza pe R-alfa 1 =>
vasoconstrictie generalizata.
Indicatii terapeutice:
1. ICC cu oligurie
2. soc cardiogen/septic cu monitorizarea functie renale.
AGONISTII ALFA - ADRENERGICI
1. Agonisti ALFA-1 Fenilefrina

selectivi Xilometazolina
Oximetazolina
2. Agonisti ALFA-2 Clonidina

selectivi
AGONISTII ALFA-1
fenilefrina, xilometazolina (Olynth), oximetazolina (Afrin) – au si
actiune de agonist partial alfa-2.
Stimularea alfa 1 => vasoconstrictie si cresterea TA (fenilefrina -

tratamentul hipotensiunii ortostatice).
In acest moment fenilefrina se foloseste ca decongestionant nazal

sau ca midriatic.
Xilometazolina si oximetazolina – decongestionante nazale.
Daca se folosesc in exces produc congestie de rebound – rinita

medicamentoasa – mucoasa nazala si a sinusurilor este lezata
datorita ischemiei prelungite si devine edematiata si congestionata.
Astfel poate apare toleranta fiziologica manifestata prin congestie
nazala prelungita dupa oprirea administrarii.
AGONISTII ALFA-2
Clonidina – agonist al receptorilor alfa 2. Produce scaderea tensiunii

arteriale prin:
Scade eliberarii de CA prin stimularea receptorilor alfa-2 presinaptici
Stimularea receptorilor alfa 2 din centrul vasomotor
Stimularea receptorilor imidazolinici din centrul vasomotor
R imidazolinici si alfa 2 se gasesc in centrul vasomotor si intervin in

controlul tonusului vascular.
Se foloseste in tratamentul hipertensiunii arteriale dar produce

sedare, uscaciunea gurii prin mecanism central.
AGONISTII BETA - ADRENERGICI
1. BETA-1 + BETA-2 Izoprenalina
2. BETA-1 Dobutamina
3. BETA-2 Salbutamolul
Fenoterolul
Salmeterolul
Orciprenalina
AGONISTII BETA-1 + BETA-2
IZOPRENALINA - izoproterenol - CA de sinteză – substituent izopropil la

gruparea aminică
Scade rezistenta vasculara periferica in special la nivelul musculaturii
scheletice dar si renale si splanhnice – prin stimulare beta-2 => scade
TA diastolica, in timp ce TA sistolica ramane nemodificata sau creste
datorita efectului inotrop si cronotrop pozitiv. Creste frecventa
cardiaca cu creșterea consumului de oxigen la nivel miocardic.
Determina bronhodilatatie (beta-2) – se folosea in AB.
FC – inactiv pe cale orală și trece puțin BHE.
S-a folosit in tratamentul socului cardiogen si AB dar a fost inlocuit de

alte SM. Se mai foloseste in tratamentul bradicardiilor sau BAV.
R. adv.: aritmii cardiace prin stimularea excesivă a cordului.

AGONISTII BETA-1
DOBUTAMINA
Agonist beta 1 => stimuleaza cordul: creste forta de contractie,

frecventa, dromotropismul. Favorizeaza aparitia aritmiilor cardiace.
Se foloseste pentru tratamentul de scurta durata al decompensarii

cardiace care poate apare dupa chirurgie cardiaca sau la pacienti cu
ICC sau IMA deoarece creste DC fara a creste semnificativ
frecventa cardiaca.
Are T1/2 = 2 min. Efectul se instaleaza repede si se mentine pe durata

perfuziei intravenoase.
AGONISTII BETA-2
Salbutamolul (albuterol), fenoterol, orciprenalina,
salmeterol, formoterol – radical voluminos la gr. aminică
Produc bronohodilatatie si reprezinta prima alegere in tratamentul

AB.
Determina vasodilatatie => scadere usoara a TA.
Vasodilatatia pulmonara poate fi mai importanta decat bronhodilatatia
=> dezechilibru ventilatie – perfuzie care poate accentua hipoxia si
hipercapnia.
Produc tremor prin stimularea R-beta 2 musculari.
Produc relaxare uterina (efect tocolitic) – tratamentul contracțiilor
uterine dureroase la femeia gravidă sau pentru întârzierea nașterii
premature.
Scăderea TA duce la activarea reflexelor simpatice și la o ușoară
stimulare a cordului.
Anxietate, cresterea excitabilitatii SNC.
SIMPATOMIMETICE INDIRECTE
EFEDRINA
Alcaloid dintr-o plantă - Ephedra vulgaris – seamana chimic cu

adrenalina
Creste eliberarea CA in fanta sinaptica – «pacaleste» mecanismele de
recaptare NET si VMAT
Este putin polara – se poate administra oral si trece BHE (rezistentă la
acțiunea sulfatazelor intestinale și COMT / MAO)
Administrată sistemic prezinta toate efectele adrenalinei dar de
intensitate mai mica si de durata mai lunga.
Are efecte SNC: inlatura oboseala, determina insomnie, anxietate.
Se foloseste ca decongenstionant nazal (preparatele pentru răceală
și gripă).
Poate determina tahifilaxie = disparitia efectului cel mai probabil prin
epuizarea depozitelor de CA.
NAFAZOLINA
Decongenstionant nazal (picături pt nas) sau conjunctival (colir).
Poate determina tahifilaxie – disparitia efectului cel mai probabil prin

epuizarea depozitelor de CA.
BIXTONIM – efedrină, nafazolină (vasoconstrictoare => ef

decongestionant) + hidrocortizon (ef. antiinflamator) + tiomersal
(antiseptic)
AMFETAMINA + COCAINA – Psihostimulante

Cresc activitatea SNC si determina un puternic efect de intarire a
comportamentului prin determinarea unei cresteri marcate a dispozitiei
si a unei stari de accentuata euforie.
Cocaina – blocheaza mecanismele de recaptare ale dopaminei,

noradrenalinei si serotoninei
Amfetamina – creste eliberarea de noradrenalina si dopamina
Cresterea disponibilului de dopamina este responsabila de potentialul

crescut al acestor substante de a determina dependenta.
Instalarea dependentei este favorizata si de calea de administrare

folosita – i.v. sau inhalatorie – determina foarte rapid starea de euforie
ceea ce promoveaza comportamentul de dependenta accentuat si de
cresterea foarte rapida a dopaminei
Răspunsul comportamental la psihostimulante depinde de:

Doza
Cale de administrare: i.v. sau inhalatorie –
determină un răspuns mult mai plăcut decât

administrarea orală
Experiența anterioară
Mediul social
Răspunsul individual influențat de factori genetici

Efectele asteptate de utilizatorul drogului:

Initial dupa administrarea psihostimulantului apare o
stare de euforie insotita de scaderea senzatiei de
oboseala.
Cresc performantele intelectuale dar cu cresterea
frecventei erorilor.
Creste forta de contractie musculara
Creste rezistenta la efortul fizic de lunga durata dar
scade precizia miscarilor fine.
Efectele nedorite care apar prin utilizarea cronica:

Anxietate
Insomnia
Scaderea apetitului
Euforia incepe sa fie inlocuita de disforie
Apare toleranta pentru euforie => cresterea treptata a dozelor
Psihoze la doze mari – precedate de comportamente repetitive
Cocaina poate determina perforatie de sept nazal – frecvent se
administreaza intranazal si determina vasoconstrictie -> ischemie ->
necroza mucoasei nazale
Efecte asemanatoare administrarii de adrenalina – tahicardie
(palpitatii), crestere moderata a TA, favorizarea aparitiei aritmiilor
cardiace, etc.
UTILIZARILE CLINICE ALE SM (DIRECTE SI
INDIRECTE)
CV
hipoTA marcata – scăderea DC: în stări de șoc, aritmii
cardiace, hipovolemie – noradrenalina, fenilefrina –
care actioneaza doar pe R alfa
soc cardiovascular – hipoTA, afectarea starii de
constienta, oligurie, acidoza metabolica – eficacitatea
SM este discutabila deoarece deja vasoconstrictia
reflexa este foarte intensa. Atentie la irigarea rinichiului,
miocardului si creierului, nu la valoarea TA,
administrarea de SM ar putea creste consumul de O2 al
miocardului.
Soc cardiogen sau ICC – dobutamina, dopamina
INDIRECTE)
Accentuarea efectului anestezicelor locale

Efect hemostatic local – chirurgia faciala, nazofaringiana –
adrenalina, cocaina
Decongestionante nazale – fenilefrina, xilometazolina,
oximetazolina, efedrina, pseudoefedrina, nafazolina
Decongestionante conjunctivale – nafazolina, fenilefrina
Astm bronsic
Adrenalina – criza de AB
Izoprenalina – nu se mai foloseste datorita stimularii cardiace prin R-beta 1
Beta 2 – SM – de prima alegere in profilaxia si tratamentul crizelor de AB
INDIRECTE)
Soc anafilactic – caracterizat de hipoTA severa,

bronhospasm, angioedem (edem al fetei, mucoasei bucale si
limbii) – determinat de eliberarea masiva de histamina de
mastocite in urma contactului cu un antigen – adrenalina
s.c./i.m./i.v. urmata de glucocorticoizi si antihistaminice
Ocular – fenilefrina produce midriaza si este folosita pentru

ex. FO. Rar – in glaucom se folosesc aplicatiile locale de
adrenalina
Genitourinar – beta-2 SM sunt utilizate ca tocolitice pentru

întârzierea nașterii premature și pentru a permite acțiunea
corticoizilor de maturare pulmonară
INDIRECTE)
SNC
Narcolepsie - modafinil
Sindrom de hiperactivitate cu deficit de atentie la copii –

metilfenidat – Ritalin - ADHD pare a fi cauzat de un dezechilibru al
dopaminei si o scadere a activitatii centrilor implicate in focalizarea atentiei si in
activitatile directionate. Metilfenidatul (amfetamina, etc) creste activitatea
acestor centri prin cresterea nivelului de dopamina si noradrenalina.
Anorexigene – deprimarea centrului foamei - amfepramona

(Regenon) - insomnie, cefalee (dureri de cap), agitaţie, palpitaţii şi creşterea
tensiunii arteriale. Sibutramina – Reductil – este asemanator cu
amfetamina. Produc o scădere moderată a greutății și se recomandă asocierea
cu dieta și exerciții fizice. Se administrează numai dupa un control fizic
amanuntit.
SIMPATOLITICE
DIRECTE INDIRECTE
(Blocante) (Neurosimpatolitice)
Antagonistii receptorilor 1. scad elib. CA

adrenergici
2. Blocheaza recaptarea in
granulele de depozit
ANTAGONISTII ALFA ADRENERGICI
1. ALFA1+ALFA2 Tolazolina
(Neselectivi) Fentolamina
Fenoxibenzamina
2. ALFA1 selectivi Prazosin

Terazosin
Doxazosin
Tamsulosin
SIMPATOLITICE DIRECTE
ANTAGONITI ALFA NESELECTIVI
TOLAZOLINA, FENTOLAMINA SI FENOXIBENZAMINA
Blocheaza receptorii alfa 1 si alfa 2 => scaderea TA => stimulare reflexa

simpatica a cordului si secretie de renina.
Cresterea tonusului simpatic este favorizata de blocarea R-alfa 2 care nu mai

permit realizarea feed-back-ului negativ asupra eliberarii CA.
In final TA nu se modifica cu exceptia TA din feocromocitom – exces

de CA – reflexele simpatice nu mai sunt evidente. Se administreaza mai
intai alfa-blocante si apoi beta-blocante, nu invers pentru ca este agravata
vasoconstrictia.
Fentolamina – blocheaza unii receptori serotoninergici si este agonist al

receptorilor histaminergici (↑ HCl, diaree).
R.adv.: palpitatii, aritmii, cresterea consumului de O2 al miocardului cu

agravarea unei cardiopatii ischemice daca aceasta exista.
ANTAGONITI ALFA NESELECTIVI
TOLAZOLINA SI FENTOLAMINA
Indicații:
Diagnosticul si tratamentrul feocromocitomului
HTA din feocromocitom
Sdr de ischemie periferică

ANTAGONITI ALFA-1 SELECTIVI
PRAZOSINUL, TERAZOSINUL, DOXAZOSINUL
Determina vasodilatatie dar cu scaderea intensitatii reflexelor

simpatice – noradrenalina prin alfa 2 isi inhiba propria eliberare – nu
produc tahicardie reflexa. De asemenea se pare ca inhiba baroreflexele
la pacientii cu HTA. Scad LDL si cresc HDL.
Prazosin, terazosin – in tratamentul HTA. Principala reactie adversa este

hipotensiunea ortostatica care apare in principal dupa primele doze;
ameteli, cefalee.
Prazosinul, terazosinul, doxazosinul (Cardura), alfuzosinul se folosesc in

hiperplazia benigna de prostata – adenomul de prostata - deoarece
produc relaxarea musculaturii netede a prostatei si a sfincterului vezical
ceea ce usureaza mictiunea la acesti pacienti.
ANTAGONITI ALFA-1 SELECTIVI
TAMSULOSINUL
Alfa-1 blocant care, spre deosebire de prazosin, blochează cu mult

mai mare selectivitate receptorii Alfa1A şi Alfa1D decât receptorii
Alfa1B.
eficace în tratamentul hipertrofiei benigne de prostată, fără să

scadă foarte mult tensiunea arterială (fibrele musculare netede ale
prostatei, există receptori Alfa1A adrenergici a căror blocare
relaxează respectivii muşchi netezi prostatici ceea ce scade
rezistenţa la fluxul urinar, manifestare caracteristică hipertrofiei
benigne de prostată).
Utilizarile clinice ale antagonistilor alfa-1 selectivi
HTAE usoara sau medie – antagonistii alfa 1 – prazosin
Boli vasculospastice – sdr. Raynaud – prazosin
Hiperplazia benigna a prostatei
R. adverse: fenomenul de primă doza

BETA-BLOCANTELE
Beta-blocante neselective – Gen I (beta 1 si beta 2): propranolol, timolol
Beta 1 blocante selective – Gen II (doar beta 1): metoprolol, atenolol,

bisoprolol, betaxolol
Beta blocante care blocheaza si R-alfa 1 – Gen III: labetalol, carvedilol
Beta 1 blocante cu actiune agonista pe beta-2 – celiprolol
Beta 1 blocante care produc NO – celiprolol, nebivolol
Beta blocante cu activitate simpatomimetica intrinseca (agonisti

partiali): pindolol, acebutolol.
FC – liposolubile (propranololul, metoprololul) – atentie IC !!!
- hidrosolubile (atenololul, nadololul) – atentie IH !!!

BETA-BLOCANTELE
FD:
CV – scad activitatea cordului
Scad frecventa cardiaca, dromotropismul si batmotropismul – utile in
aritmii cardiace dar CI in BAV
Scad consumul de O2 al miocardului – utile in BCI, angina

pectoral, IC
Scad DC si activitatea SRAA – scad TA la pacientii cu HTA, mai

putin la cei normali
Vase – predomina vasoconstrictia determinata de receptorii alfa-1

neblocati – creste RVP prin mecanism reflex simpatic determinat
de scaderea TA – dar anulata partial de blocarea receptorilor beta
1 din aparatul juxtaglomerular
BETA-BLOCANTELE
FD:
Respirator – blocarea beta 2 – bronhoconstrictie importanta doar la
pacientii cu AB; de folosit beta 1 blocantele selective
Ochi - scad presiunea intraoculara => tratamentul glaucomului
Metabolic – la pacientii cu DZ mascheaza simptomele de hipoglicemie si

intarzie partial cresterea glicemiei determinata de activarea simpaticului;
scad HDL si cresc VLDL
SNC – effect anxiolitic prin mecanism neprecizat;
Unele beta – blocante au efect anestezic local – metoprolol, propranolol

prin blocarea canalelor de Na+
Sotalol - este beta-blocant si blocant al canalelor de K+

BETA-BLOCANTELE
Indicatii terapeutice I
HTA – un beta-blocant +/- diuretic
BCI – angina pectoral
IMA – in faza initiala – scad mortalitatea mai ales prin supresia aritmiilor
ce apar post-IMA
Aritmii cardiace – supraventriculare si ventriculare
IC – metoprolol, bisoprolol, carvedilol – scad remodelarea cardiac si riscul

de moarte subita
BETA-BLOCANTELE
Indicatii terapeutice II
Glaucom – prin scaderea productiei de umoare apoasa de catre corpii
ciliari – timolol, betaxolol – mai utilizate deoarece au si effect anestezic
local; sunt mai bine suportate comparativ cu pilocarpina deoarece nu
produc tulburari de vedere
Hipertiroidism – exista un exces de CA
Migrene – propranolol, metoprolol – mec. Neprecizat
Anxiolitice – propranolol
Scaderea tremorului pe fond de hiperactivitate simpatica – chirurgi,

muzicieni
Pentru scaderea presiunii in vena portala in ciroza hepatica –

propranololul scade incidenta sangerarilor de la nivelul varicelor
esofagiene
BETA-BLOCANTELE
Reactii adverse
Bradicardia
hipoTA
Agravarea unui BAV
Agravarea unei boli vasculare periferice – facilitează predominant alfa 1
Agravarea AB
Sedare, tulburari de somn, depresie – pentru cele liposolubile
In general contraindicate la pacientii cu DZ insulino-dependent

SIMPATOLITICE INDIRECTE
neurosimpatolitice sau blocante ale terminaţiilor simpatice -

împiedică acumularea de catecolamine în fanta sinaptică
efecte asemănătoare cu cele ale SL directe (potențează efectul SL

directe)
prin scăderea eliberării neurotransmiţătorului în fanta sinaptică -

guanetidina
fie prin epuizarea depozitelor de catecolamine - rezerpina.
Rar utilizate in practica – in tratamentul HTA.

DERIVAȚII DE SECARĂ
CORNUTĂ
primele substanţe despre cunoscute că blochează receptorii alfa

adrenergici
agonişti parţiali ai receptorilor alfa adrenergici, au proprietăţi

serotoninergice şi proprietăţi dopaminergice
au efect agonist parţial asupra receptorilor alfa adrenergici dar

valoarea activităţii intrinseci diferă foarte probabil mult de la o
substanţă la alta => efectele acestor alcaloizi să fie destul de diferite.
2 clase:
alcaloizi cu structură peptidică cum ar fi ergotamina, ergotoxina şi

bromocriptina
amide ale acidului lisergic- ergometrina, metisergida şi lisergida sau LSD

DERIVAȚII DE SECARĂ
CORNUTĂ
efecte alfa adrenolitice – ergotoxina și dihidroergotoxina au

proprietăţi vasodilatatoare.
Erogotamina şi dihidroergotamina au un intens efect vasoconstrictor, în

special în teritoriul carotidian. Aceasta face ca aceste medicamente să fie
utilizate în principal pentru tratamentul crizei de migrenă.
Bromocriptina este un agonist al receptorilor dopaminergici din creier, ceea

ce face să fie utilă în tratamentul bolii Parkinson şi sindroamelor parkinsoniene
sau în tratamentul sindroamelor de hiperprolactinemie
Sedativ--hipnotice
Sedativ
Efectul sedativ
deprimare psihomotorie cu liniştire
diminuarea reacţiilor psihovegetative
micşorarea performanţelor psiho-motorii
somnolenţă.
Efectul hipnotic
Efectul hipnotic constă în producerea unei
stări de somn din care bolnavul poate fi
trezit, foarte asemănător cu somnul fiziologic
Clase de sedativ-
sedativ-hipnotice
Benzodiazepinele (BZD)
Barbituricele (BT)
Alte sedative:
◦ Hidroxizina
Alte hipnotice:
◦ Zolpidem
◦ Zopiclona
◦ Zaleplonul
◦ Bromizoval
◦ Melatonina
◦ [Cloralhidrat]
◦ [Paraldehida]
BZD cresc frecvența de deschidere a canalului de Cl-
potențând inhibiția determinată de GABA la nivel spinal,
hipotalamic, hipocampic, substanței negre, cerebelului și
cortexului cerebral. BZD nu substituie GABA ci doar
determină modificări alosterice ale receptorului care vor
favoriza acțiunea GABA.
BT cresc durata de deschidere a canalului de Cl-. Efectul

BT este mai intens comparativ cu cel al BZD deoarece BT
pot mima acțiunea GABA activând direct canalul de Cl- în
paralel cu reducerea acțiunilor neurotransmițătorilor
excitatori (ac. glutamic). Datorită multiplelor moduri de
acțiune BT au efecte deprimante SNC mult mai intense decât
BZD și pot induce anestezia chirurgicală mult mai eficient
decât BZD sau alte sedativ-hipnotice.
Benzodiazepinele (BZD)
BZD se împart în:
◦ agoniști – facilitează acțiunea GABA (diazepam)
– modulatori alosterici pozitivi
◦ antagoniști – blochează acțiunea BZD agoniste

dar nu și pe cea a BT (flumazenil)
◦ agoniști de tip invers – interacționează cu situsul

BZD dar acționează ca modulatori alosterici
negativi cu reducerea acțiunii GABA – beta-
carbolinele (produc agitație psihomotorie).
Farmacodinamia BZD
înlătură atât anxietatea cât şi simptomele asociate acesteia:
emotivitate, astenie, insomnie, palpitaţii, tulburări digestive
funcţionale, etc.
diminuează procesul de vigilenţă, scade participarea în

procesele agresive, deprima comportamentul de recompensă şi
pedeapsă, precum şi a reacţiile vegetativ-endocrine la stimulii
emoţionali.
determină relaxarea musculară prin inhibarea reflexelor

polisinaptice medulare iar la doze mari şi de deprimarea
transmisiei neuromusculare.
prezintă și acţiune anticonvulsivantă consecutivă deprimării

procesului de difuzare subcorticală a descărcărilor
convulsivante.
Indicatii terapeutice ale BZD
afecţiuni neuropsihice însoţite de anxietate
în afecţiuni medicale cu manifestări psihosomatice sau
psihovegetative
tratamentul unor forme de insomnie
pregătirea preanestezică şi îngrijirea postoperatorie
pregătirea manevrelor endoscopice
alcoolismul acut
tratamentul convulsiilor (anticonvulsivante)
miorelaxante (tratamentul spondilozei lombare si a altor
dureri de cauză vertebrală; boli neurologice, cum ar fi
leziunile vechi de neuron motor central sau scleroza laterală
amiotrofică).
Farmacocinetica BZD (liposolubile)
se absorb în general bine din intestin.
◦ Diazepamul, medazepamul şi triazolamul se absorb rapid, clordiazepoxidul mai lent.
Se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice.
Difuzează bine în creier; trec, prin bariera placentară, şi în lapte.
Benzodiazepinele sunt metabolizate hepatic după două modele de

biotransformare.
◦ oxidare microzomială cu formarea de metaboliţi activi, urmată în timpul doi

de glucuronoconjugare cu formarea de compuşi inactivi.
◦ Deoarece procesul de oxidare microzomială este mai lent la vârstnici,

prematuri şi hepatici utilizarea acestui tip de benzodiazepine impune prudenţă
în situaţiile amintite. Unele benzodiazepine (oxazepam, lorazepam) sunt
inactivate direct prin glucuronoconjugare.
Eliminarea produşilor de metabolizare se face majoritar pe cale renală. O mică parte

se elimină prin secreţia biliară şi reintră în ciclul en-terohepatic.
Reactiile adverse ale BZD
sedare
reducerea performanţelor psihomotorii

(afectarea negativă a memoriei)
slăbiciune musculară
Reactiile adverse ale BZD
ataxie
cefalee
tulburări de vedere
vertij
greaţă, vomă, disconfort epigastric, diaree
uneori, mai ales la bătrâni, pot apare reacţii paradoxale:
anxietate, iritabilitate, agitaţie motorie (chiar convulsii), stări
confuzionale.
Benzodiazepine utilizate
Nitrazepamul, flurazepamul flunitrazepamul şi

triazolamul au acţiune sedativă şi hipnotică
rapidă, de durată medie – hipnotice.
diazepamul, clordiazepoxidul, bromazepamul,

oxazepamul, lorazepamul sunt utilizate în special
ca anxiolitice / sedative.
Diazepamul - miorelaxant
Barbituricele (BT)
Barbituricele sunt derivaţi ai acidului

barbituric (compus cu nucleu pirimidinic,
rezultat din condensarea ureii cu acid
malonic)
Farmacodinamia BT
În funcţie de doză barbituricele au acţiune sedativă,
hipnotică sau anestezică generală.
Deprimarea sistemului nervos central are caracter nespecific
şi se manifestă la nivelul scoarţei cerebrale, sistemului limbic,
hipotalamusului, talamusului. Chiar la doze mici este
deprimat sistemul reticular activator ascendent.
In principal, barbituricele facilitează şi prelungesc efectele
inhibitoare centrale ale GABA.
La dozele uzuale se fixează pe receptorii GABA-ergici,
probabil pe alte sedii decât cele pentru GABA şi
benzodiazepine, inducând modificări conformaţionale ce
favorizează starea deschisă a canalelor pentru clor, cu
hiperpolarizare şi inhibiţie consecutivă.
Farmacocinetica BT (liposolubile)
Pot fi administrate intern, intrarectal sau injectabil
Absorbţia barbituricelor este în general bună. Compuşi cu durată

de acţiune scurtă sau intermediară (ciclobarbital, amobarbital), se
absorb mai bine decât cei cu durată de acţiune lungă
(fenobarbital).
Compuşii liposolubili se leagă parţial de proteinele plasmatice,

se distribuie repede sistemului nervos, redistribuirea către alte
ţesuturi se face relativ repede, epurarea se realizează
predominant prin metabolizare hepatică.
Epurarea BT se face atât prin metabolizare hepatică cât şi prin

eliminare renală. intravenos sau intramuscular .
Barbituricele trec uşor în sângele fetal. In proporţie mică sunt
secretate în laptele matern.
Metabolizarea, predominant hepatică, se face în principal prin

oxidare. N-dezalchilarea şi N-glucozilarea reprezintă căi
metabolice secundare.
Metaboliţii inactivi se elimină renal.
Fenobarbitalul se elimină urinar 20- 30% nemodificat.
Proporţia eliminării barbituricelor creşte prin alcalinizarea

urinii, fapt important practic în tratamentul intoxicaţiei
acute cu barbiturice.
Barbituricele, mai ales compuşii cu timp de înjumătăţire lung
(fenobarbitalul), au acţiune inductoare asupra enzimelor
microzomiale şi a altor enzime hepatice (excepţie face
secobarbitalul).
◦ Efectul se instalează în câteva zile de la începerea tratamentului şi se

menţine un timp (zile-săptămâni) după întreruperea acestuia.
Fenobarbitalul (FB) creşte metabolismul sărurilor biliare şi

are acţiune coleretică, putând fi folosit în cazuri selecţionate
de colestază.
FB scade activitatea anticoagulantelor orale, a digitoxinei,

griseofulvinei şi a unor hormoni steroizi
Indicatiile terapeutice ale BT
tratamentul insomniilor
premedicaţie în anesteziologie
sedative în stări de anxietate, agitaţie
medicaţie adjuvantă în afecţiuni care necesită sedare

(hipertensiune arterială, tulburări digestive, tireotoxicoză,
hiperexcitabilitate, sindrom nevrotic în menopauză)
stări de agitaţie psihomotorie indusă de diferite medicamente
antiepileptice sau în alte stări convulsive
tratamentul stărilor de hiperbilirubinemie neconjugată şi

pentru profilaxia icterului nuclear
anumite cazuri de colestază
Reactiile adverse ale BT
somnolenţă şi diminuarea performanţelor psihomotorii
La bătrâni, sau în prezenţa durerii, barbituricele pot provoca o
stare confuzională.
Tratamentul prelungit duce deseori la dereglarea modelului
fiziologic de somn. La întreruperea medicaţiei pot apare
fenomene de rebound (insomnie, somn neodihnitor cu
coşmaruri, tulburări psihice şi de afect).
Reacţiile alergice, destul de rare, se pot manifesta prin
dermatită (mai ales erupţii morbiliforme), rareori leziuni
hepatice (care pot fi grave).
Reactiile adverse ale BT
Determina toleranţă datorită în parte metabolizării mai
rapide, în parte micşorării sensibilităţii neuronale. Efectul
hipnotic scade după 1-2 săptămâni de tratament, dozele
eficace crescând progresiv. Sensibilitatea la acţiunea toxică se
păstrează în mare măsură.
CONTRAINDICATII:
alergie
insuficienţă renala
insuficiență hepatică avansată
porfirie hepatică (poate fi declanşată o criză severă, mergând
până la paralizie şi moarte, datorită stimulării sintezei
porfirinelor prin acţiune inductoare enzimatică hepatică).
Barbiturice utilizate
Fenobarbitalul este un barbituric cu acţiune lentă şi prelungită
(efectul apare la circa l oră de la administrarea orală şi se menţine 8 ore
sau mai mult).
◦ hipnotic pentru menţinerea somnului

◦ sedativ
◦ anticonvulsivant în tratamentul epilepsiei (în marele rău) sau în alte stări
convulsive acute (injectat intramuscular sau intravenos – ! nu în cazul
preparatului românesc).
Amobarbitalul, ciclobarbitalul, secobarbitalul sunt barbiturice cu o
durată de acţiune medie sau scurtă. Efectul se instalează în 15 - 30
minute şi durează 2-7 ore (în funcţie de doză şi de condiţii). Sunt de
preferat fenobarbitalului, atunci când insomnia se datorează dificultăţii
de adormire.
Alte sedative
Hidroxizina are proprietăţi sedative, anxiolitice,

antiemetice şi antihistaminice.
folosita mai frecvent ca antihistaminic in

dermatologie
Alte hipnotice
Zolpidemul (derivat imidazopiridinic) este folosit ca
hipnotic administrat intern.
◦ Nu are efect anxiolitic, anticonvulsivant, miorelaxant. Deşi
structural diferit, mecanismul acţiunii este asemănător
benzodiazepinelor la nivelul receptorului GABA-ergic. Are toleranţă
bună, risc de dependenţă mic.
Zopiclona este folosită ca hipnotic la vârstnici şi hepatici.

◦ Are efect hipnotic, sedativ, anxiolitic, miorelaxant şi
anticonvulsivant. Nu produce inducţie enzimatică.
Alte hipnotice
Zaleplonul – este diferit din punct de vedere structural faţă de
benzodiazepine şi alte hipnotice.
se leagă în mod selectiv de receptorii benzodiazepinici de tip
1 (BZ1 sau omega).
Este indicat pentru tratamentul pacienţilor cu insomnie, care

adorm cu dificultate.
Medicamentul este autorizat doar în cazuri de insomnie

severă, invalidantă care induce pacientului un grad extrem de
epuizare. Tratamentul trebuie administrat pe durate cât mai
scurt posibile, de maxim 2 săptămâni.
Alte hipnotice
Melatonina este indicată ca monoterapie în tratamentul pe termen
scurt al insomniei primare, caracterizată printr-un somn de slabă
calitate, la pacienţi cu vârsta peste 55 de ani.
Este considerată utilă la persoanele cu tulburări de somn ca urmare

a schimbării fusului orar (medicamentul favorizează readaptarea
ciclului somn-veghe la noul fus orar). Melatonina este un hormon
natural, produs de către glanda pineală şi înrudit din punct de
vedere structural cu serotonina.
Se consideră că acţiunea melatoninei asupra receptorilor specifici

MT1, MT2 si MT3 contribuie la proprietăţile sale de promovare a
somnului, întrucât aceşti receptori (în principal MT1 si MT2) sunt
implicaţi în reglarea ritmurilor circadiene şi în regularizarea
somnului.
Este de evitat asocierea melatoninei cu medicamente care
influenţează activitatea sistemului citocromului P450 sau cu alte
deprimante ale SNC (de ex. alcool).
Antipsihotice - Neuroleptice
Psihoza = tulburare psihica caracterizata prin:
◦ diminuarea capacitatii de a procesa informatia si de a trage
concluzii logice,
◦ halucinatii (perceptii fara obiect),
◦ delir (convingeri false la care pacientul adera fara
discernamant),
◦ incoerența,
◦ catatonie (totalã lipsã de reactie fatã de stimulentii exteriori,
o imobilitate absolutã, refuzul de a vorbi sau de a se alimenta),
◦ autismul (izolare a bolnavului psihic în lumea sa patologică
care este în discordanţă cu lumea reală obiectivă)
◦ agresivitate, violenta.
◦ Psihozele pot apare in conditii de stress major, intoxicatii cu
diferite substante dar cel mai frecvent apar in cadrul bolilor
psihiatrice.
Antipsihotice (NL) - Farmacodinamie
blocheaza receptorii dopaminergici din diferite
sisteme dopaminergice de la nivel central.
Receptorii dopaminergici sunt receptori cuplati cu proteine G
si se impart in 2 categorii:
◦ D1-like – D1 si D5 cuplati cu proteine Gs; D1 – se gaseste in putamen,
nc.accumbens si tuberculul olfactiv; D5 – se gaseste in hipotalamus si
hipocamp.
◦ D2-like – D2, D3, D4 cuplati cu proteine Gi; D2 se gaseste pre si
postsinaptic in caudat-putamen, nc.accumbens, tubercul olfactiv; D3 –
cortexul frontal, trunchi cerebral.
In afara de receptorii dopaminergici, NL mai blocheaza in
diferite grade receptorii serotoninergici 5-HT2a, receptorii
adrenergici alfa, muscarinici si histaminici H1.
Antipsihotice (NL) – Farmacodinamie
Sistemele dopaminergice
1. sistemul mezolimbic-mezocortical – neuroni din apropierea substantei
negre care proiecteaza in sistemul limbic si neocortex – este implicat in
comportament – blocarea R-D2 => efect antipsihotic.
2. sistemul nigrostriatal – neuroni din substanta neagra care proiecteaza in
nucleul caudat si putamen – intervine in controlul miscarilor voluntare –
blocarea R-D => sdr.extrapiramidal.
3.sistemul tuberoinfundibular – conecteaza nucleul arcuat si neuronii
periventriculari cu hipotalamusul si hipofiza posterioara – dopamina
eliberata de acest sistem scade secretia de prolactina – blocarea R-D din
hipotalamus => cresterea secretiei de PRL.
4. sistem medulo-periventricular – neuroni din nc. motor al vagului cu
proiectie neclar definita – implicat in comportamentul de alimentatie –
blocarea D => cresterea apetitului si crestere ponderala.
5. sistemul incerto-hipotalamic – conexiuni intre zona incerta si
hipotalamus si amigdala – rol necunoscut la om – la sobolan este implicat
in faza motivationala anticipatorie a comportamentului de imperechere
Efect Mecanism Caracteristici
1. Efect antipsihotic Blocarea R-D2 din NL inlatura manifestarile psihiatrice din

sistemul cadrul psihozelor. Efectul este evident
mezolimbic- dupa aprox. 3 saptamani si maxim dupa
mezocortical 2-6 luni de tratament.
2. Efect sedativ Blocarea R Scadere globala a activitatii psihomotorii

histaminici H1; sub toate aspectele; stare de indiferenta
blocarea R alfa 1 fata de stimulii exteriori; scade
agresivitatea.
3. Blocarea R-D2 din •Apare f frecvent – 60-80% din pacientii
sistemul nigro-
Sdr.extrapiramidal striat tratati;
•sdr.hiperton hipokinetic care apare dupa

prima luna de tratament dar diminueaza
treptat in 2-4 luni;
•acatisie, reactii distonice (contractii

anormale a unor grupe musculare);
•tratamentul de lunga durata=> diskinezie

tardiva ireversibila la oprirea
tratamentului; se trateaza cu
anticolinergice centrale – trihexifenidil.
4. Sdr.vegetativo- Blocarea R-alfa - hipoTA cu caracter ortostatic
Blocarea R-
litic si endocrin muscarinici - efecte de tip atropinic: uscaciunea
Blocarea R-D din
hipotalamus gurii, tulburari de vedere, constipatie,
tahicardie, agravarea glaucomului,
retentie acuta de urina la pacientii cu
adenom de prostata.
- cresterea secretiei de PRL =>

sdr.amenoree-galactoree,
ginecomastie, disfunctii sexuale
- scade STH, deprima

corticosuprarenala
5. Efect antivomitiv Blocarea R-D2 din Clorpromazina, proclorperazina,
zona chemoreceptoare
trigger din area haloperidolul, metoclopramidul
postrema (in Se folosesc doze mici care de
formatiunea reticulata a
trunchiului cerebral) obicei nu determina
care detecteaza toxinele sdr.extrapiramidal (rar crize
din sange si actioneaza
ca centru de inducere a distonice).
vomei.
6. Efect Deprimarea centrului - util in producerea hipotermiei

hipotermizant termoreglator controlate in interventiile
hipotalamic chirurgicale pe cord deschis
NL clasice – blocheaza predominant
receptori dopaminergici
a. Fenotiazine
- cu catena laterala alifatica – sunt NL de tip sedativ + potenta
mica – clorpromazina, levomepromazina
- cu nc.piperidinic la catena laterala – NL de tip sedativ cu
potenta medie – tioridazina
- cu nc.piperazinic la catena laterala – NL de tip incisiv cu
potenta mare – flufenazina, trifluoperazina.

b. Tioxantene
- cu catena laterala alifatica – NL de tip sedativ cu potenta
mica – clorprotixenul
- cu catena laterala piperazinica – NL de tip incisiv cu
potenta mare – flupentixolul (are si un important efect sedativ)
c. Butirofenone
- haloperidolul – NL de tip incisiv cu potenta mare
NL atipice – blocheaza receptori
dopaminergici si serotoninergici
Determina un sdr. extrapiramidal putin exprimat
Posibilul mecanism de acțiune: blocarea receptorilor 5-HT2A
aduce un plus de efect antipsihotic fără un efect extrapiramidal
și reduce efectele extrapiramidale datorate blocării
dopaminergice prin blocarea serotoninergică, având în vedere
că blocarea receptorilor 5-HT2A creşte eliberarea de dopamină
în corpul striat.
clozapina, risperidona, olanzapina, aripiprazol,

ziprasidona
Indicatiile NL
1. INDICAȚII PSIHIATRICE
schizofrenie
tulburări schizoafective – schizofrenie și tulburări

afective
faza maniacală a tulburării bipolare (tratată de obicei cu

litiu sau acid valproic și benzodiazepine – lorazepam,
clonazepam)
sindrom Tourette
tulburări de comportament la pacienții cu boală

Alzheimer
în doze mici antipsihoticele pot fi utile în unele tulburări

de anxietate (se preferă anxioliticele)
Indicatiile NL
2. INDICAȚII NON-PSIHIATRICE
antiemetice (clorpromazina, proclorperazina)
prurit (unele fenotiazine au o importantă

activitate de blocare a receptorilor histaminergici
H1 )
sedare (prometazina)
droperidolul se utilizează în asociere cu fentanilul

pentru inducerea neuroleptanesteziei
Reactiile adverse ale NL
A. Efectele asupra comportamentului

Unii pacienți descriu o ”pseudodepresie” ce se datorează akineziei induse
de neuroleptice și care răspunde la administrarea de medicamente
antiparkinsoniene (trihexifenidil). În cazul neurolepticelor cu intensă
activitatea antimuscarinică la doze mari poate apare o stare toxic-
confuzională.
B. Reacții adverse neurologice
Sindromul extrapiramidal manifestat prin sindrom Parkinson-like, acatisie
(neliniște motorie) și reacții distonice acute (torticolis).
Sdr. Parkinson-like se tratează cu antiparkinsoniene de tip antimuscarinic

(trihexifenidil) sau mai rar cu amantadină. Niciodată nu se administrează
levodopa (deoarece favorizează manifestările psihotice).
Sdr. extrapiramidal este autolimitat astfel încât după 3-4 luni de tratament cu
antiparkinsonian se poate încerca oprirea acestuia.
Acatisia și reacțiile distonice acute răspund de asemenea la tratamentul cu

antiparkinsonian (trihexifenidil).
Diskinezia tardivă este un sindrom caracterizat de mișcări coreoatetozice ce

apare după ani de tratament cu antipsihotice. Înainte de apariția antipsihoticelor
atipice, diskinezia tardivă apărea la 20-40% din pacienții tratați cronic cu
neuroleptice clasice. Odată instalată diskinezia tardivă este dificil de tratat.
C. Reacții adverse vegetative
Nu sunt grave ci neplăcute pentru pacient.

Sunt determinate în principal de proprietățile antimuscarinice
ale NL :
uscăciunea gurii,
retenție urinară la pacienții cu adenom de
prostată,
agravarea glaucomului,
hipoTA ortostatică
tulburări de dinamică sexuală.
Dacă aceste manifestări sunt greu tolerate de către pacient
atunci se schimbă antipsihoticul cu un neuroleptic cu
proprietăți antimuscarinice și adrenolitice mai puțin marcate.
D. Efecte metabolice și endocrine
Creșterea ponderală este frecvent întâlnită în cazul

administrării de clozapina și olanzapină ceea ce impune
controlul cantității de alimente ingerat.
Hiperglicemia poate apare ca urmare a creșterii ponderale

asociată cu creșterea rezistenței la insulină.
Hiperprolactinemia determină la femei sindromul amenoree-

galactoree și infertilitate iar la bărbați reducerea libidoului,
impotență și infertilitate.
E. Reacții adverse alergice
Unele antipsihotice pot determina erupții cutanate sau
agranulocitoză.
Clozapina determină la 1% din pacienți agranulocitoză =>

când se administrează clozapina, se monitorizează pacientul
săptămânal sau lunar pentru a observa eventualele modificări
ale hemogramei (HEMOGRAMĂ – săptămânal în primele 6
luni de tratament și apoi lunar). Cauza agranulocitozei nu este
cunoscută dar s-a propus implicarea unor mecanisme imune în
apariția acestei reacții adverse.
F. Reacții adverse oftalmologice

Clorpromazina determină formarea de depozite corneene la
nivelul corneei și cristalinului, accentuând procesul fizologic de
îmbătrânire a cristalinului.
Tioridazina este singurul antipsihotic care determină formarea

de depozite retiniene care se manifestă prin tulburări de vedere
– din acest motiv doza zilnică de tioridazină a fost limitată la
800 mg/zi.
G. Reacții adverse cardiace
Tioridazina administrată în doze mai mari de 300 mg/zi

determină anomalii de undă T care sunt reversibile la oprirea
tratamentului. Supradozajul cu tioridazină se asociază cu
aritmii ventriculare severe, blocuri atrio-ventriculare și moarte
subită. Încă nu se poate trage o concluzie în ceea ce privește
riscul de aritmii cardiace determinate de dozele terapeutice.
Ziprasidona determină alungirea QT și din acest motiv este

contraindicată asocierea acesteia cu alte medicamente care
alungesc QT: tioridazina sau chinidina.
I. Sindromul neuroleptic malign
Apare la pacieții care sunt foarte sensibili la efectele extrapiramidale ale
neurolepticelor. Primul simptom este rigiditatea musculară. Deoarece multe
antipsihotice au proprietăți anticolinergice, apare o reducere semnificativă a
sudorației care favorizează hipertermia.
Fiziopatologie: se consideră că sindromul neuroleptic malign se datorează

unei blocări excesive a receptorilor dopaminergici postsinaptici.
Analizele de laborator arată leucocitoză care interpretată în asociere cu

hipertermia (considerată greșit febră) duce la un diagnostic inițial
greșit de infecție ceea ce întârzie administrarea tratamentului corect.
Foarte important – la pacienții aflați în tratament cu antipsihotice – în caz de

hipertermie / febră se măsoară creatin-kinaza (CK) care indică distrugere
musculară și are rol de a orienta diagnosticul.
Tratamentul constă în administrarea de antiparkinsoniene (trihexifenidil)

dacă diagnosticul este pus precoce sau relaxante musculare (diazepam,
dantrolen) sau agoniști ai receptorilor dopaminergici (bromocriptina).
J. Interacțiuni medicamentoase
Datorită proprietăților anticolinergice și alfa-adrenolitice,

neurolepticele nu trebuie asociate cu alte medicamente
anticolinergice sau blocante ale receptorilor alfa adrenergici.
De asemenea, neurolepticele cu proprietăți sedative nu se

asociază cu alte sedative.
Tioridazina și ziprasidona trebuie asociate cu mare atenție cu

antiaritmice deoarece riscul de aritmii cardiace este mare.
Antidepresivele
Dr. A. Vătășescu-Balcan
Generalităţi
• Depresia este o stare de tristeţe exagerată însoţită de
afectarea gândirii, care devine lentă şi orientată spre
elemente care justifică starea afectivă alterată, şi
diminuarea marcată a activităţii psiho-motorii şi a
iniţiativei.
• Tipuri de depresie:
▫ Depresia majoră
▫ Depresia cronică (distimia)
▫ Depresia atipică
▫ Tulburarea bipolară (manie-depresie)
▫ Depresia sezonieră
Simptomatologie
• tristeţe persistentă, anxietate
• anhedonia (lipsa plăcerii – incapacitatea de a se bucura)
• sentimente de neajutorare, vină, puţin important pentru ceilalţi
• plâns, pesimism persistent
• oboseală, lipsă de energie
• tulburări de memorie, concentrare, incapacitatea de a lua decizii
• neliniște, iritabilitate
• tulburări de somn
• modificări ale apetitului cu creștere sau scădere ponderală
• simptome ce nu răspund la tratament (dureri abdominale, tulburări
gastrointestinale)
• gânduri suicidale, tentative de suicid
• stimă de sine foarte scăzută (manifestată verbal)
• suicid
Caracteristici
• 5-10% din populație
• 1-2% tulburare bipolară
• 25-30% din pacienți cu depresie – suicid
• de 2-3 ori mai frecventă la femei
• 70% din pacienți răspund la medicația antidepresivă
• 60% - determinată de factori patologici (depresia
exogenă)
• 25% - nu pot fi decelați factori exogeni (depresia
endogenă)
• 15% - alternanță cu episoade de manie
Tratamentul depresiei
• medicamente antidepresive
• psihoterapie
• șocuri electrice
• tratamente naturiste
• Alte clase de medicamente: neuroleptice,
anxiolitice, sedative
Medicamentele antidepresive
• Medicamentele antidepresive sunt eficace în toate
tipurile de depresie, indiferent de intensitatea depresiei.
• Tulburare unipolară / bipolară
• În depresia ușoară pot fi eficace și medicamente anxiolitice,
sedative sau neuroleptice.
• Antidepresivele sunt eficace faţă de toate manifestările clinice ale
depresiei iar eficacitatea lor în depresia majoră este probabil în jur
de 60-70% din bolnavii trataţi. Efectul antidepresiv se instalează,
în general, după 2-4 săptămâni de tratament sau chiar mai mult. Nu
toate manifestările depresiei răspund la fel de prompt la
tratamentul cu medicamente antidepresive.
Mecanismele de actiune
• Medicamentele antidepresive cresc disponibilul unor
neurotransmiţători în fanta sinaptică, cum ar fi
serotonina, noradrenalina sau dopamina:
▫ fie prin împiedicarea recaptării acestora
▫ fie prin împiedicarea metabolizării lor.
• De asemenea, în funcţie de preparat, antidepresivele

blochează uneori:
• receptori muscarinici
• receptori alfa-adrenergici
• receptori histaminergici.
Teoria Monoaminoergică
• Există o scădere a disponibilului noradrenalinei şi a serotoninei în fantele
sinaptice => medicamentele AD cresc acest disponibil =>
fenomene adaptative în sensul scăderii numărului de receptori presinaptici
pentru neurotransmiţătorii respectivi, şi, în special, al receptorilor
serotoninergici de tip 5-HT1A şi 5-HT1D şi a receptorilor a2-adrenergici
presinaptici.
Teoria neurogena
• distrugeri neuronale care au loc în creier, în principal în zona hipocampică şi a
cortexului frontal produse de diverşi factori dar, în principal de stress, prin
intermediul unor substanţe endogene eliberate în cantităţi mari în codiţii de
stess, cum ar fi, spre exemplu, cortizonii.
Clasele de antidepresive
1. antidepresive triciclice
2. antidepresive inhibitoare specifice ale recaptării serotoninei
– SSRIs (selective serotonine re-uptake inhibitor)
3. antidepresive inhibitoare specifice ale recaptării serotoninei
și noradrenalinei – SNRIs (serotonine noradrenaline
re-uptake inhibitor)
4. antidepresive inhibitoare specifice ale recaptării
noradrenalinei (NRIs)
5. antidepresive atipice
6. antidepresive inhibitoare ale monoaminoxidazei
(IMAO).
Indicatiile antidepresivelor
• Depresia majorăşi depresia din psihoza maniaco-
depresivă
• depresia reactivă (se preferă anxiolitice/sedative)
• fobiile de orice fel, inclusiv fobia de şcoală a copiilor hiperactivi cu
rezultate slabe la învăţătură.
• tratamentul enurezisului nocturn, mecanismul prin care se
produce acest efect nefiind precizat.
• dureri cronice, probabil cele în care este implicată mult o
componentă afectivă.
• tratamentul cenestopatiilor şi al bolilor psihosomatice.
Farmacocinetica antidepresivelor –
Medicamente Liposolubile
• Se absorb în general bine din tubul digestiv. Absorbţia bună şi latenţa
mare a efectului antidepresiv fac să nu fie interesantă administrarea
injectabilă astfel încât aceste medicamente se administrează practic
numai pe cale orală.
• Legarea de proteinele plasmatice se face în proporţie mare, cca. 90%,
iar distribuţia este în general largă.
• Eliminarea din organism se face predominant prin metabolizare
hepatică rezultând de regulă compuşi inactivi din punct de vedere
biologic. Există însă şi situaţii de metaboliţi activi. Timpul de
înjumătăţire este în general lung de 20-80 de ore, ceea ce permite o
administrare unică pe 24 de ore.
1. Antidepresivele triciclice (ADT)
• Inhibă recaptarea noradrenalinei (NET) şi
serotoninei (SERT)
• Din punct de vedere al stării de vigilenţă ADT-urile

sunt:
▫ de tip sedativ - amitriptilina, trimipramina şi doxepina
- care produc sedare şi efecte anxiolitice
▫ de tip psihoton, cum sunt protriptilina, desipramina

si clomipramina producând creşterea stării de
vigilenţă, uneori chiar anxietate.
• Indicaţii:
▫ depresia care nu răspunde la SSRIs sau SNRIs
▫ în anumite tipuri de durere
▫ enurezis
▫ în unele forme de insomnie
▫ migrene severe
▫ Sindrom de oboseală cronică.
Sunt cele mai ieftine antidepresive astfel încât în cazul pacienților cu
venituri mici se administrează un ADT dar frecvent acesta determină
reacții adverse care impun utilizarea unui SSRI sau SNRI.
• Eficacitatea lor este practic maximă pentru grupa terapeutică

din care fac parte (60-70% din bolnavii cu depresie
endogenă)
• Reacţii adverse:
• sedarea este determinată de blocarea receptorilo H1 și
alfa-1 centrali – de ex. amitriptilina determină sedare
intensă.
• efectele antimuscarinice – uscăciunea gurii, constipație,
retenție urinară, tulburări de vedere; datorită acțiunii
antimuscarinice sunt contraindicate la pacienții cu
glaucom sau adenom de prostată.
• tremor și intensificarea sudorației – mecanism neclar
• hipotensiune ortostatică – prin blocarea alfa-1
• convulsii – pot determina convulsii în absența antecedentelor de
epilepsie / convulsii
• cardiotoxicitate – cele mai multe ADT-uri reduc contractilitatea
miocardică. În doze mari pot produce tahicardie și aritmii severe
datorită blocării receptorilor muscarinici și suprastimulării
noradrenergice. De asemenea, ADT-urile acționează asupra
canalelor de sodiu în mod asemănător cu chinidina astfel încât
supradozajul cu ADT (alungesc intervalul Q-T) va determina
scăderea conducerii AV cu BAV gr. I și blocuri de ramură.
Obligatoriu se face un EKG pacientului înainte de începerea
tratamentului cu ADT pentru a se identifica o posibilă aritmie
cardiacă preexistentă.
• creștere ponderală – stimulează apetitul prin receptorii H1
• favorizează hiponatremia care se manifestă prin amețeli,
confuzie, convulsii – prin reducerea secreție de ADH.
• sindrom de abstinență – oprirea ADT după tratament cronic se
realizează progresiv prin reducerea treptată a dozelor. Oprirea
bruscă a tratamentului determină agitație, cefalee, tulburări
gastrointestinale.
• interacțiuni medicamentoase – nu se asociază cu alcool deoarece
determină deprimare marcată a SNC. Nu se asociază cu IMAO
deoarece determină creștere exagerată a nivelului serotoninei – mai
ales în condițiile asocierii cu un IMAO – hipertermie, rigiditate
musculară, mioclonii, fluctuații rapide a statusului mental și a
semnelor vitale.
2. Antidepresivele inhibitoare specifice
ale recaptării serotoninei – SSRIs
• inhibă în mod specific recaptarea serotoninei, fără să
inhibe recaptarea noradrenalinei, şi de obicei fără să aibă
efecte antimuscarinice sau alfa-adrenoliotice:
▫ fluoxetina (Prozac)
▫ Setralina
▫ Paroxetina
▫ fluvoxamina
▫ citalopramul
▫ trazodona.
• Eficacitatea acestor medicamente în tratamentul depresiei
endogene este comparabilă cu a medicamentelor antidepresive
triciclice.
• Există unele studii clinice care sugerează că aceste medicamente

ar putea fi mai eficace decât antidepresivele triciclice în
tratamentul fobiilor sociale, însă aceste studii trebuiesc
confirmate.
• Neinfluenţând însă neurotransmisia adrenergică şi dopaminergică,

aceste medicamente sunt mult mai bine suportate de bolnav şi
prezintă mult mai puţine reacţii adverse comparativ cu
antidepresivele triciclice.
• Reactii adverse:
• Nu prezintă cardiotoxicitate și nu blochează receptorii

muscarinici, H1 sau alfa-1 => SSRI sunt mult mai bine suportate
comparativ cu ADT-urile.
• greață, dureri abdominale, diaree / constipație (prin creșterea

transmisiei serotoninergice la nivelul sistemului nervos enteric)
• insomnie, agitație
• rash tegumentar
• hiponatremie
• disfuncții sexuale
• sindromul serotoninei – creștere exagerată a nivelului serotoninei
– mai ales în condițiile asocierii cu un IMAO – hipertermie,
rigiditate musculară, mioclonii, fluctuații rapide a statusului
mental și a semnelor vitale.
• sindrom de abstinență – oprirea SSRI după tratament cronic se

realizează progresiv prin reducerea treptată a dozelor. Oprirea
bruscă a tratamentului determină agitație, cefalee, tulburări
gastrointestinale și o creștere a incidenței suicidului.
• Atât ADT cât și SSRI pot precipita episoadele de manie la

pacienții cu tulburare bipolară.
3. Antidepresive inhibitoare specifice ale
recaptării serotoninei și noradrenalinei –
SNRIs
• venlafaxină și duloxetină
• Fără efecte antimuscarinice, alfa-blocante sau antihistaminice
• La doze mici venlafaxina se comportă ca un SSRI dar la doze mari

inhibă și recaptarea noradrenalinei.
• Duloxetină inhibă specific transportul serotoninei și

noradrenalinei. Sunt foarte asemănătoare cu ADT cu excepția
acțiunii antagoniste asupra receptorilor muscarnici, alfa-1 și
histaminici H1 ceea ce îmbunătățește semnificativ profilul de
siguranță al acestei clase.
4. Antidepresive inhibitoare specifice ale
recaptării noradrenalinei – NRIs
• Atomoxetina și reboxetina
• !încă sunt studiate

5. Antidepresivele atipice
• medicamente care au efect antidepresiv comparabil cu al celorlalte
medicamente antidepresive, dar spre deosebire de antidepresivele
triciclice, prezintă foarte puţine reacţii adverse de tip
simpatomimetic (tahicardie, aritmii) sau parasimpatolitice, iar
mecanismul lor de acţiune este necunoscut şi în orice caz nu
implică înhibarea recaptării neurotransmiţătorilor din fanta
sinaptică.
• nefazodona, medicament care inhibă receptorii serotoninergici

presinaptici de tip 5-HT1A. Efectul său antidepresiv ar putea fi
datorat unui mecanism oarecum asemănător mianserinei dar
implicând neurotransmiţătorul serotonină, nu noradrenalina.
• Mianserina este un antidepresiv care prezintă efecte antidepresive
ce se instalează foarte repede comparativ cu antidepresivele
clasice, după numai 2-3 zile de tratament, şi care nu inhibă
recaptarea nici unui neurotransmiţător.
• Este posibil ca efectul antidepresiv al mianserinei să fie datorat

blocării receptorilor alfa2-presinaptici cu facilitarea transmisiei
sinaptice, oarecum asemănător cu rezultatul final al administrării
de inhibitoare ale recaptorii noradrenalinei, dacă se acceptă teoria
conform căreia efectul depresiv al medicamentelor care inhibă
recaptarea noradrenalinei este datorat în ultimă instanţă scăderii
numărului de receptori alfa2-adrenergici presinaptici.
• Bupropiona inhibă NET, SERT dar şi DAT (transportorul pentru
dopamină) precum şi VMAT2 (transportorul asociat veziculelor de
depozitare a monoaminelor) şi, în plus de aceasta, creşte eliberarea
de noradrenalină şi dopamină în fantele sinaptice.
• Efectul antidepresiv este probabil de aceeaşi intensitate cu al altor
antidepresive, dar există situaţii de depresii majore rezistente la
alte tratamente care răspund la tratament cu bupropionă precum şi
situaţii în care bupropiona creşte eficacitatea altor antidepresive.
• Bupropiona este considerată un medicament optim a fi asociat la
un alt antidepresiv dacă, după 8 săptămâni de tratament, acesta nu
a avut efect, sau de înlocuit un antidepresiv dacă acesta nu a avut
efect după 8 săptămâni de tratament. Bupropiona este utilizată, de
asemenea, în tratamentul tabagismului pentru a facilita renunţarea
la fumat.
6. Antidepresivele IMAO
• medicamente care inhibă cea de-a doua cale de eliminare a
neurotransmiţătorilor noradrenalină, dopamină şi serotonină din
fanta sinaptică, metabolizarea acestora de către monoaminoxidaze
(MAO). Efectul lor antidepresiv este probabil de aceeaşi intensitate
cu al antidepresivelor triciclice şi se instalează cu aceeaşi latenţă
de 2-3 săptămîni ca şi în cazul antidepresivelor triciclice.
• Aceasta ne face să putem aprecia că şi în cazul antidepresivelor

IMAO efectul antidepresiv este datorat creşterii disponibilului de
neurotransmiţător în fanta sinaptică cu producerea de modificări
adaptative în sensul scăderii numărului de receptori presinaptici şi
facilitarea transmisiei sinaptice.
• Fenelzina și tranilcipromina inhibă ireversibil și nespecific MAO.
• Aceste medicamente inhibă monoaminoxidazele în general, nu numai
pe cele din terminaţiile neuronale. Inhibă, spre exemplu, inclusiv
monoaminoxidazele hepatice împiedicând în acest fel metabolizarea
unor substanţe endogene sau exogene.
• Creşterea disponibilului monoaminelor în organism sub influenţa

acestor medicamente face ca reacţiile adverse ale acestor
medicamente să fie mai frecvente decât în cazul antidepresivelor
triciclice:
• hipotensiune arterială, mai ales la vârstnici, sau crize hipertensive
• afectare hepatică
• polinevrite
• agitaţie, hiperreflexie, delir, convulsii.
• 2 tipuri de monoaminoxidază:
• MAO A specifică pentru serotonină
• MAO B specifică pentru dopamină și noradrenalină.
• Medicamentele inhibitoare specifice pentru monoaminoxidaza A
cum sunt clorgilina şi moclobemida au efect antidepresiv, fiind însă
mult mai bine suportate decât inhibitoarele nespecifice de
monoaminoxidază fenelzina şi tranilcipromina.
• Antidepresivele IMAO au probabil aceeaşi eficacitate ca şi
antidepresivele triciclice dar în principiu sunt mult mai greu suportate
de bolnav. Din aceste considerente aceste medicamente se utilizează
de obicei pentru aceleaşi indicaţii ca şi antidepresivele triciclice, dar
numai la bolnavii la care antidepresivele triciclice nu au avut efect şi
care au în acelaşi timp contraindicaţii pentru terapia
electroconvulsivantă.
ANXIOLITICELE
ANXIETATEA
ANXIETATEA = teamă difuză fără motiv în legătură

cu un eventual pericol despre care nu se ştie nici când
va veni, nici dacă va veni.
FRICA = o teamă justificată faŃă de un obiect real
Angoasa = o stare de anxietate sau frică resimŃită

organic, de obicei ca o constricŃie asupra unui organ, cel
mai frecvent inima
Fobia = o teamă nejustificată faŃă de un obiect real

care în mod normal nu produce teamă.
ATACUL DE PANICĂ
o anxietate de intensitate extremă care apare brusc,
nemotivat
MEDICAMENTELE ANXIOLITICE
înlătură anxietatea
sunt utile şi în tratamentul atacului de panică
unele pot fi utile şi în tratamentul agorafobiei (fobia de spaŃii publice

largi, fobia de a traversa spaŃii largi).
liniştesc bolnavul = medicamente tranchilizante.
prin tranchilizante se înŃelegeau însă toate medicamentele care

liniştesc bolnavul, indiferent dacă această liniştire este datorată
înlăturării anxietăŃii, sedării (ca în cazul medicamentelor sedative-
hipnotice) sau efectului neuroleptic.
În această viziune, medicamentele sedative-hipnotice în doze

sedative şi medicamentele anxiolitice erau denumite
tranchilizante minore, iar medicamentele neuroleptice erau
denumite tranchilizante majore.
anxietatea este mult diminuată prin sedare astfel încât,

practic, majoritatea medicamentelor sedative sunt şi
anxiolitice (fac excepŃie în acest sens unele hipnotice
precum zolpidemul, care practic nu este sedativ).
Medicamentele anxiolitice propriu-zise se

caracterizează însă prin aceea că au efect
anxiolitic la doze care sunt foarte puŃin sedative,
astfel încât la aceste medicamente înlăturarea anxietăŃii
apare ca fiind efectul principal.
anxietatea este mult diminuată prin sedare astfel încât, practic,

majoritatea medicamentelor sedative sunt şi anxiolitice (fac
excepŃie în acest sens unele hipnotice precum zolpidemul, care
practic nu este sedativ).
Medicamentele anxiolitice propriu-zise se caracterizează

însă prin aceea că au efect anxiolitic la doze care sunt foarte
puŃin sedative, astfel încât la aceste medicamente înlăturarea
anxietăŃii apare ca fiind efectul principal.
Dacă efectul anxiolitic este caracteristic acestor

medicamente, ele nu înlătură însă fobiile, manifestări afective
care răspund de obicei la tratamentul cu antidepresive, nu la
tratamentul cu anxiolitice.
MECANISMUL DE ACȚIUNE
Cele mai importante medicamente anxiolitice
disponibile la ora actuală acŃionează prin intermediul
receptorilor benzodiazepinici sau a unor
receptori serotoninergici.
De asemenea, se pot obŃine efecte anxiolitice prin

blocarea unor receptori b-adrenergici.
Este greu de spus însă în ce măsură medicamentele simpatolitice
înlătură anxietatea stricto sensu sau numai manifestările
somatice ale acesteia ceea ce face ca, sub efectul acestor
medicamnte, anxietatea să fie, mai degrabă, mai bine suportată
decât înlăturată.
INDICATII TERAPEUTICE ALE ANXIOLITICELOR
1. tratamentul anxietăŃii
2. tratamentul atacului acut de panică
3. tratamentul agorafobiei
Se pune problema tratamentului medicamentos al anxietăŃii numai atunci
când aceasta atinge intensităŃi patologice. Foarte adesea anxietatea însoŃeşte
stările depresive realizându-se aşa-numitele stări anxios-depresive.
4. În depresiile uşoare, medicamentele anxiolitice, pe lângă înlăturarea

anxietăŃii, ameliorează, de asemenea, depresia.
5. În depresiile majore, anxioliticele se asociază medicamentelor antidepresive,
fie pentru a înlătura o stare anxioasă care însoŃeşte depresia, fie pentru a
preveni efectul anxiogen al eventualelor antidepresive psihotone.
6. O utilizare frecventă a medicamentelor anxiolitice se poate constata în stările
anxioase reactive la diverse patologii organice.
7. Relativ frecvent medicamentele anxiolitice se folosesc ca hipnoinductoare,
însă se apreciază că sunt eficace pentru inducerea somnului numai la bolnavii
care prezintă insomnie de inducŃie datorată unei stări de anxietate care nu le
permite să adoarmă.
REACȚIILE ADVERSE
SEDAREA - diminuarea reflexivității / vitezei de reacție crescând riscul de
accidente în special în anumite profesii (şoferi de exemplu) şi potenŃează
efectul altor substanŃe sedative, inclusiv al alcoolului etilic.
Afectarea capacității de învăŃare şi memorizare datorată sedării, dar

la bolnavii cu anxietate severă, la care anxietatea nu permite învăŃarea şi
memorizarea, probabil prin distragerea atenŃiei, înlăturarea anxietăŃii creşte
capacitatea de învăŃare şi memorizare.
Amnezie anterogradă (uită fapte pterecute din momentul când

medicamentul a atins o anume concentraŃie plasmatică până când
concentraŃia plasmatică a medicamentului a revenit sub valoarea respectivă)
– pentru benzodiazepine (BZD).
Risc de toxicomanie şi dependenŃă
ToleranŃa este însă reală în utilizarea pe termen lung, iar la oprirea bruscă a
administrării după o utilizare foarte îndelungată se poate declaşa un sindrom
de abstinenŃă, relativ slab exprimat, caracterizat prin agitaŃie psihomotorie cu
anxietate, tremor, iar în cazuri grave chiar convulsii.
CLASE DE ANXIOLITICE
BENZODIAZEPINELE
Alte tranchilizante: Meprobamatul și Hidroxizina
Beta-blocante: Propranololul
Buspirona – agonist parțial serotoninergic

BENZODIAZEPINELE (VEZI CAP. SEDATIV-HIPNOTICE)
Cele mai tipice anxiolitice cu structură benzodiazepinică
sunt considerate:
Clordiazepoxidul
Diazepamul
Oxazepamul
Medazepamul
lorazepamul
Alprazolamul
Halazolamul
Clobazamul
Se folosesc în tratamentul anxietății.

Alprazolamul - foarte eficace în tratamentul atacului acut de
panică şi agorafobiei.
Au efect foarte rapid, chiar de la prima administrare, chiar dacă pot

dezvolta ulterior toleranŃă.
Sunt principalele medicamente utilizate pentru tratamentul acut al

anxietăŃii, dar se recomandă ca durata tratamentului să nu fie mai
lungă de 2 luni, dacă este posibil.
Toate BZD posedă şi alte proprietăŃi farmacodinamice cum ar fi

sedarea, relaxarea musculaturii striate, sau efectul
anticonvulsivant => alte utilizări.
Exemplu: Diazepamul este şi un bun anticonvulsivant. Ca

anxiolitic se administrează obişnuit în doze 5-10 mg de 3 ori pe zi,
deşi are un timp de înjumătăŃire lung, iar ca hipnoinductor în
doză de 10 mg seara la culcare.
Mecanismul de acŃiune al
benzodiazepinelor îl reprezintă
capacitatea lor de a stimula receptorii
benzodiazepinici.
Situsul receptor benzodiazepinic este

situat la nivelul canalelor de clor
reprezentate de receptorii GABA-ergici
de tip GABAA.
Situsul GABA-ergic este considerat

situs ortosteric, iar situsul
benzodiazepinic este considerat situs
alosteric. Fixarea benzodiazepinelor de
situsul receptor benzodiazepinic de pe
receptorii GABA-ergici determină
modificarea alosterică pozitivă a
acestor receptori, de asemenea
natură încât favorizează acŃiunea
GABA asupra receptorilor GABA-ergici
cu consecinŃe inhibitoare, ceea ce
explică efectele anxiolitice.
FC + R. Adv => capitolul SH.

ALTE TRANCHILIZANTE
meprobamatul şi hidroxizina, medicamente care prezintă
efecte anxiolitice, sedative şi miorelaxante.
Meprobamatul are proprietăŃi asemănătoare barbituricelor,

scade performanŃele psiho-intelectuale, potenŃează băuturile
alcoolice, dezvoltă toleranŃă şi dependenŃă, iar sindromul de
abstinenŃă este de tip alcool-barbiturice. Este, de asemenea,
inductor enzimatic. Este considerat, în general, mai puŃin
avantajos decât benzodiazepinele.
Hidroxizina are, de asemenea, proprietăŃi anxiolitice şi

sedative şi este, de obicei, preferată în stările de anxietate
generate de bolile dermatologice cum ar fi, spre exemplu,
urticaria sau alte dermatoze pruriginoase cu importantă
componentă afectivă.
BETA-BLOCANTELE
Propranololul – utilizat ca anxiolitic.
Este un beta-blocant liposolubil ce străbate bariera hemato-encefalică.
Nu are efectele sedativ și nu influenŃează capacitatea de învăŃare şi
memorizare.
Diminuarea anxietăŃii ar putea fi datorată, în mare măsură, înlăturării
manifestărilor somatice simpato-adrenergice ale anxietăŃii, cum ar fi
tahicardia, senzaŃia de constricŃie toracică sau tremorul extremităŃilor,
decât unui efect anxiolitic stricto sensu.
Propranololul poate creşte unele performanŃe motorii sau
intelectuale perturbate de anxietate, mai ales dacă este vorba de
performanŃe motorii implicând mişcări de mare precizie. Aceasta s-ar
putea datora, nu neapărat înlăturării anxietăŃii, cât a manifestărilor
simpato-adrenergice ale acesteia şi tremorului.
Efectul anxiolitic propriu-zis al propranololului nu poate fi însă exclus,
mai ales că medicamentele care cresc nivelul catecolaminelor în creier şi
chiar adrenalina şi noradrenalina administrate sistemic, pot produce
stări de anxietate.
BUSPIRONA
un agonist parŃial al receptorilor serotoninergici de tip 5-HT1A.
Efectul se exercită exclusiv asupra anxietăŃii, medicamentul nefiind eficace în

fobii.
Efectul sedativ este slab.
NeacŃionând asupra receptorilor GABA-ergici, buspirona este lipsită de efecte

anticonvulsivante, nu produce dependenŃă şi nu antagonizează sindromul de
abstinenŃă la benzodiazepine.
PotenŃarea medicamentelor sedative este prezentă, dar de slabă intensitate.
Medicamentul se absoarbe bine din tubul digestiv dar se metabolizează intens la

primul pasaj hepatic. Obişnuit se administrează pe cale orală în doze mici, de
ordinul a 5 mg de trei ori pe zi, care se cresc progresiv putându-se ajunge până la
60 mg pe zi. Efectul anxiolitic se instalează de obicei lent, după 2-3 zile de
tratament. Cele mai importante reacŃii adverse sunt greaŃa, cefaleea, ameŃelile
iar uneori stări de hiperexcitabilitate.
Anticonvulsivantele
(medicația antiepileptică)
CONVULSIILE = disfuncții paroxistice ale unui grup
de neuroni; aceste disfuncții apar brusc, sunt
tranzitorii și incontrolabile.
• pot fi focalizate atunci când afectează o anumită zonă

cerebrală
• generalizate atunci când afectează întreaga scoarță
cerebrală
Sunt determinate de activitatea paroxistică sincronă și
cu frecvență mare a unui grup de neuroni care dintr-un
anumit motiv au devenit hiperexcitabili și descarcă
potențiale de acțiune care se propagă sincron către alte
zone ale creierului.
Focarul de excitație
(epileptogen) => descarcă
impulsuri sincron cu
frecvență mare
Momentul activării unui

astfel de focar este
IMPREVIZIBIL.
Crizele pot fi:
Generalizate – cu
pierderea cunostinței
Parțiale simple – fără

pierderea cunoștinței
Parțiale complexe –
cu pierdere cunoștinței
Manifestările motorii pot fi:
•contracții tonice – rigiditate musculara
•contracții clonice – contracții musculare repetitive
•mioclonii – contracții musculare bruște și de foarte scurtă durată
•contracții tonico-clonice – caracterizate de apariția bruscă a
unei crize tonice care determină căderea corpului urmată de
contracții clonice.
Manifestările senzoriale care apar în timpul unei crize
convulsive depind de zona cerebrală implicată:
•halucinații, senzații gustative, auditive
•parestezii manifestate ca furnicături sau înțepături în diferite arii

ale corpului
•flash-back-uri, senzația de deja-vu.
Manifestărilor motorii și senzoriale li se pot asocia

manifestări vegetative:
•midriază, piloerecție, transpirații

• Convulsiile sunt întâlnite în:
– Epilepsie – apariția imprevizibilă de convulsii

– Febră – la copii
– Meningite
– Tulburări metabolice severe
– Intoxicațiile cu anumite substanțe
Când crizele generalizate se manifestă sub forma de
contracții tonice urmate de contracții tonico-clonice
generalizate cu pierderea cunoștinței și căderea pacientului =
marele rău epileptic – grand mal.
Când crizele generalizate nu sunt însoțite manifestări motorii
ci se manifestă prin întreruperea bruscă a activității obișnuite
cu pierderea contactului cu mediul exterior pentru o perioadă
scurtă de timp după care își reia activitatea ca și cum nimic
nu s-ar fi întâmplat – absență sau micul rău epileptic (petit
mal)
Status epilepticus este practic o criză epileptică de lungă
durată adică o succesiune rapidă de crize convulsive
subintrante care lasă impresia unei crize prelungite.
Mecanismele fiziopatologice care stau la baza
apariției convulsiilor
Din punct de vedere al mecanismului fiziopatologic al crizelor

convulsive, se pare că disfuncțiile paroxistice neuronale se datorează
unor anomalii ale stabilității membranei neuronale și a sinapselor
neuronale.
Descărcările epileptice sunt potențiale de acțiune dependente de Na+
si Ca2+.
Modularea activității canalelor de Na+ si Ca2+ duce la scăderea
excitabilității neuronale; astfel se explică utilizarea ca anticonvulsivante a
unor blocante de canale de Na+ si Ca2+.
De asemenea în apariția crizelor epileptice este implicată și o stare de

dezinhibiție neuronală determinată de scăderea inhibiției exercitate
de GABA. Medicamentele care facilitează inhibitia GABA au efect
anticonvulsivant.
Farmacocinetica medicamentelor
anticonvulsivante
• MEDICAMENTE LIPOSOLUBILE
• Se absorb bine după administrare orală – 80-100%
• Se leagă (variabil) de proteinele plasmatice – unele dintre ele
se leagă foarte mult și determină interacțiuni medicamentoase
prin fenomene de deplasare de pe proteinele plasmatice
(fenitoina, acidul valproic, etc.)
• Se elimină prin metabolizare hepatică și multe dintre aceste
medicamente sunt inductoare enzimatice.
• Metaboliții rezultați se elimină la nivel renal sau biliar.
• În general au T1/2 lung
Indicații terapeutice
• Epilepsie – eficacitate 80%
• Alegerea antiepilepticului se face în funcție de tipul de
epilepsie.
Tip de epilepsie Linii de tratament
A. crize partiale
simple Fenitoina = Carbamazepina > Fenobarbitalul Lamotrigina,
Topiramatul
complexe Fenitoina = Carbamazepina Lamotrigina,
Topiramatul
B.crize generalizate
“marele rau” epileptic Fenitoina = Carbamazepina > Acidul valproic> Fenobarbitalul
/ convulsii tonico-clonice Lamotrigina
“micul rau epileptic” -
absente Etosuximida>Acidul valproic> Clonazepam Lamotrigina
Mioclonii Acidul valproic, clonazepam
Crize atonice Acid valproic, lamotrigina
Status epilepticus Diazepam, Fenobarbital, Fenitoina
Convulsii febrile Diazepamul, Fenobarbital
• Tratamentul este de lungă durată.
• Se poate încerca oprirea acestuia la 2-5 ani de la ultima criză.
• Pentru tratamentul cronic – administrare orală.
• Pentru tratamentul de urgență – forme injectabile.
Reacțiile adverse
• SEDAREA – în special pentru barbiturice și benzodiazepine
• În timp se dezvoltă toleranța pentru sedare dar rămâne o
problemă în special la copii la care ar putea afecta capacitatea
de învățare și memorizare.
• Alte r.adv SNC – ataxia, nistagmusul, diplopia
• Interacțiuni medicamentoase – inductoare enzimatice sau

fenomene de deplasare de pe proteinele plasmatice
• Pot grăbi eliminarea unor vitamine – B, D și K favorizând
anemia megaloblastică, osteoporoza sau fenomenele
hemoragice.
Reacțiile adverse
• R.adverse digestive
• R.adverse dermatologice
• Efecte teratogene - de evaluat raportul risc-beneficiu deoarece și

epilepsia în sine este teratogenă. La gravide se administrează dozele
minime necesare.
• Fiind inductoare enzimatice scad eficacitatea contraceptivelor orale =>

avertizarea pacientelor de vârstă fertilă.
Medicamentele anticonvulsivante
Blocantele de canale de Na+ Carbamazepina
Fenitoina
Blocante de canale de Ca2+ Etosuximida
AC cu mecanism complex de acțiune Acidul valproic

Lamotrigina
Medicamente care influențează Barbiturice – Fenobarbitalul, Primidona

sistemul GABA-ergic
Benzodiazepinele
Tiagabina
Vigabatrina
Gabapentina, Pregabalina
Inhibitorii de anhidraza carbonica Acetazolamida

Alte medicamente antiepileptice Felbamatul
Topiramatul
Levetiracetamul
Blocantele canalelor de Na+ voltaj-dependente
Goodman & Gilman's The Pharmacologic Basis of Therapeutics - 11th Ed. (2006)
CARBAMAZEPINA
• Crize parțiale și generalizate tonico-clonice (grand mal)
• Dureri nevralgice
• Durerile tabetice (sifilisul terțiar)
• NU – micul rău epileptic
• FC - se absoarbe lent după administrare orala;

• se leagă cam 70% de proteinele plasmatice;
• este metabolizată hepatic
• după tratament de lungă durată capătă proprietăți de inductor
enzimatic.
CARBAMAZEPINA
Reacții adverse
• poate determina sedare ușoară și potențează efectul altor sedative și al
alcoolului etilic
• la primele administrări determină cefalee, vertij, diplopie, greață care
dispar după câteva săptămâni prin dezvoltarea toleranței pentru aceste
manifestări
• r. alergice
• eruptii cutanate,
• afectare hepatica (creste gama-GT si fosfataza alcalina – atentie la
interpretarea analizelor de laborator)
• discrazii sanguine (leucopenie => anemie aplastica).
FENITOINA
• Crize parțiale și generalizate tonico-clonice (grand mal)
• Dureri nevralgice
• Aritmii cardiace
• NU – micul rau epileptic
• FC - se absoarbe bine dupa administrare orala;
• se leaga mai mult de 90% de proteinele plasmatice
• dpdv al cineticii de eliminare, aceasta depinde de doza administrata
in sensul ca la doze mici eliminarea se face dupa o cinetica de
ordinul 1, adica proportional cu doza, dar la doze terapeutice
eliminarea se face dupa o cinetica de ordinul 0 datorita saturarii
enzimei care metabolizeaza fenitoina.
• are proprietati de inductor enzimatic putand influenta concentratia
plasmatica a altor medicamente.
FENITOINA
Reacții adverse
• după primele doze pot apare:
• nistagmus – miscari involuntare si sacadate ale ochilor pe orizontala
sau verticala
• ataxie – miscari imprecise, ezitante – mers de “om beat”
• Vertij
• diplopie – perceperea a 2 imagini a unui obiect privit
• rash tegumentar, dermatita exfoliativa
• după tratament de lunga durata cu fenitoina pot apare:
• hipertrofie/hiperplazie gingivală, hirsutism
• cresterea in volum a buzelor si nasului
• neuropatie periferica
• foarte rar pot apare reactii imunologice grave: sindrom lupoid,
discrazii sanguine, necroza hepatica
Blocante ale canelelor de Ca2+ de tip T
ETOSUXIMIDA
• Micul rău epileptic
• FC
• se absoarbe complet dupa administrare orală
• este metabolizata hepatică
ETOSUXIMIDA
Reacții adverse
• cel mai frecvent determina tulburări gastro-intestinale:
greata, varsaturi, dureri epigastrice, anorexie. Pentru a evita
aparitia acestor reactii adverse, se administreaza initial doze mici
care se cresc treptat pana la dozele terapeutice necesare.
• Alte reactii adverse: oboseala, cefalee, ameteli
• Foarte rar determina reactii idiosincrazice care se

manifesta ca rash tegumentar sau discrazii sanguine
Antiepileptice care
favorizează
acțiunea
GABA
Goodman & Gilman's

The Pharmacologic Basis of
Therapeutics - 11th Ed. (2006)
FENOBARBITALUL
• crizele parțiale și în marele rău epileptic
• se poate administra în micul rău epileptic dar eficacitatea
este variabilă
• pot fi utilizate in orice tip de criza convulsiva din afara
epilepsiei.
• se folosesc in tratamentul convulsiilor febrile la copil.
• FC - se absoarbe bine după administrare orală;

– se leagă moderat de proteinele plasmatice;
– este metabolizat hepatic dar 20-30% din fenobarbital se elimină ca
atare la nivel renal.
– are proprietati inductoare enzimatice si determină frecvent
interactiuni medicamentoase.
FENOBARBITALUL
Reacții adverse
• sedarea
• la copii – scad performantele cognitive – chiar si la

concentrații terapeutice scad capacitatea de concentrare si
efectuarea unor sarcini simple.
PRIMIDONA
este un antiepileptic eficace în crizele convulsive tonico-clonice şi în

marele rău epileptic, fără să fie eficace în micul rău epileptic.
Din punct de vedere chimic este un analog de fenobarbital care, prin

metabolizare hepatică, se transformă în fenobarbital.
Mecanismul de acţiune al primidonei constă în blocarea canalelor de

sodiu voltaj-dependente, la fel ca în cazul carbamazepinei şi
fenitoinei, la care se adaugă potenţarea efectelor GABA-ergice prin
fenobarbitalul rezultat în organism prin metabolizarea primidonei.
Eficacitatea este similară medicamentelor descrise mai sus iar reacţiile

adverse sunt cele caracteristice blocantelor canalelor de sodiu şi
fenobarbitalului, cumulate.
BENZODIAZEPINELE (Diazepamul, Clonazepamul)
Pot fi utilizate pentru tratamentul oricarui tip de criza convulsiva.
De obicei se administreaza injectabil i.v. pentru tratamentul crizei

epileptice, pentru tratamentul profilactic al crizelor folosindu-se un alt
antiepileptic.
BZD se folosesc de asemenea pentru tratamentul statusului epileptic si

pentru tratamentul si profilaxia convulsiilor febrile la copil.
Diazepamul i.v. – tratamentul crizei convulsive sau al status-ului

epileptic
Clonazepamul – în crizele mioclonice, în tratamentul convulsiilor
tonico-clonice și în micul rău epileptic (de ultimă alegere)
Reacții adverse: Sedarea si toleranta pentru efectul anticonvulsivant – efectul

antiepileptic dispare dupa aproximativ 3 luni de tratament.
Alte medicamente care influenţează sistemul
GABA-ergic
medicamente care cresc disponibilul de GABA în sinapsele GABA-
ergice
Vigabatrina inhibă GABA-transaminaza, enzima care metabolizează
GABA la nivelul sinapselor – în convulsii tonico-clonice
Gabapentina și pregabalina favorizează eliberarea GABA în sinapsele

GABA-ergice – convulsii tonico-clonice + marele rău epileptic. Au și
efect analgezic în durerile neuropate.
Tiagabina – inhibă recaptarea GABA din spațiul sinaptic
antiepileptice de rezervă fiind utilizate în asociere la alte antiepileptice

când acestea s-au dovedit insuficient de eficace în monoterapie.
Antiepileptice cu mecanism complex de acțiune
Acidul valproic
Blochează canale de Na+ voltaj dependente și canale de Ca2+ de tip T,

crește disponibilul GABA și scade disponibilul de acid glutamic.
Indicații terapeutice:
Crizele partiale complexe si in crizele generalizate (în micul și
marele rău epileptic)
Acidul valproic reprezintă un medicament de elecţie pentru
tratamentul bolnavilor care asociază crize de mic rău epileptic
cu convulsii tonico-clonice.
FC - se absoarbe bine din tubul digestiv.

Se leaga mult de proteinele, mai mult de 90% - determina fenomene de
deplasare de pe proteinele plasmatice a altor medicamente care se leaga
foarte mult de proteinele plasmatice.
Este metabolizat hepatic
Are proprietati de inhibitor enzimatic.
Acidul valproic
Reacții adverse:
cea mai grava este toxicitatea hepatică – caracteristic
determina cresterea transaminazelor serice dar poate
determina hepatita toxica si insuficienta hepatica.
Obligatoriu in timpul tratamentului cu acid valproic se
monitorizeaza funcția hepatică.
Alte reactii adverse care apar la initierea tratamentului

sunt: greata, varsaturi, dureri epigastrice.
Lamotrigina
Indicații:
este un alt antiepileptic cu spectru larg, eficace atât în convulsiile
tonico-clonice şi marele rău epileptic cât şi în micul rău epileptic.
se utilizează de preferinţă în:

tratamentul crizelor convulsive parţiale cu sau fără generalizare secundară,
la bolnavii care asociază crize convulsive tonico-clonice cu fenomene de mic rău
epileptic şi
mai ales în asociere la alte antiepileptice, dacă acestea s-au dovedit
nesatisfăcătoare în monoterapie
Medicamentul acţionează atât prin blocarea canalelor de sodiu voltaj-

dependente cât şi prin scăderea disponibilului sinaptic de acid glutamic,
probabil prin diminuarea eliberării acestuia în fanta sinaptică.
Inhibitorii anhidrazei carbonice
Acetazolamida
eficace faţă de micul rău epileptic fără să fie eficace în alte

tipuri de convulsii, dar eficacitatea sa este autolimitată în timp.
inhibă anhidraza carbonică, enzimă care favorizează formarea
acidului carbonic din bioxid de carbon şi apă
inhibarea anhidrazei carbonice acetazolamida să modifice pH-ul
în anumite zone din creier şi în acest fel să fie modificată
funcţionalitatea receptorilor glutamatergici, cunoscut fiind că
aceşti receptori sunt foarte sensibili la variaţiile de pH şi că pH-ul
la nivel cerebral poate suferi mari variaţii.
Acetazolamida este puţin utilizată ca antiepileptic, numai în micul
rău epileptic şi numai pe perioade scurte de timp, de până la 3
luni de tratament.
GABA
Barbituricele
[Primidona]
Benzodiazepinele
Gabapentina
Vigabatrina
Tiagabina
Acidul valproic
Na+
Ca2+
Carbamazepina
Oxcarbazepina
Fenitoina Etosuximida
Primidona Glutamat Acidul valproic
Lamotrigina
Acidul valproic
Lamotrigina
Acidul valproic
J. Parkinson
Medicația
Medicația bolii Parkinson
Boala Parkinson este o boală neurodegenerativă progresivă
determinată de degenerarea substanței negre din mezencefal cu
degradarea neuronilor dopaminergici ai căilor nigrostriatale.
Controlul extrapiramidal al activității motorii este realizat de către 2
sisteme de la nivelul corpului striat și al substanței negre:
1. Acetilcolina
2. Dopamina
Manifestările motorii ale bolii
Parkinson:
1. tremorul de repaus
2. rigiditate
3. bradikinezie
(sdr. hiperton hipokinetic)
-pași mici cu lipsa balansului
brațelor în timpul mersului
Manifestări non-motorii:
- tulburări de somn
- tulburări de memorie
- sialoree
- constipație
- incontinență urinară
- hipotensiune ortostatică
- demență
Grippe
Essential of Medical
Pharmacology –
5st Ed. (2003)
Factorii care contribuie la apariția bolii Parkinson

La pacienții cu boala Parkinson concentrația de dopamină
din ganglionii bazali este scăzută iar tratamentul
farmacologic încearcă să refacă echilibrul dopaminergic
1. fie prin creșterea disponibilului de dopamină
2. fie prin stimularea receptorilor dopaminergici (agoniști
dopaminergici)
3. fie prin modificarea echilibrului dintre dopamină și
acetilcolină în sensul reducerii acțiunii acetilcolinei
Distribuția și caracteristicile receptorilor
dopaminergici
Medicația Bolii Parkinson
Levodopa Levodopa
Dopamine
(-)
Selegiline
MAO-B
(-)
Amantadine Reuptake Amantadine
(+)
Bromocriptine
(+) Pergolide
The Principles of Medical D2-receptors

Pharmacology (1994)
Clase de medicamente antiparkinsoniene
1. Creșterea activității dopaminergice:
a) administrarea de precursori de dopamină -LEVODOPA
(dopamina nu trece BHE)
b) agoniști dopaminergici – bromocriptina, pergolida,
cabergolina, ropinirolul, pramipexolul, apomorfina
c) inhibarea metabolismului dopaminei – IMAO
(selegilina, rasagilina) sau ICOMT (entacapona,
tolcapona)
d) creșterea eliberării de dopamină cu inhibarea recaptării
acesteia – amantadina
2. Scăderea activitării colinergice – antimuscarinice

(trihexifenidil, benztropină)
▼LEVODOPA
este un precursor la dopaminei care patrunde la nivelul creierului
prin intermediul unui transportor pentru aminoacizi. La nivelul
creierului levodopa este decarboxilata transformandu-se in
dopamina.
FC – se absoarbe f repede dar 98% este metabolizată în
periferie și doar 1-2% ajunge în creier.
Acest fapt face ca levodopa sa prezinte importante reactii adverse sistemice
de tip adrenergic: tahicardie, aritmii, cresterea consumului de oxigen al
miocardului si hipotensiune arteriala prin actiune asupra unor receptori
dopaminergici periferici.
Pentru a depasi aceste incoveniente levodopa se asociaza cu
carbidopa/benserazida – substante care inhiba dopadecarboxilaza dar
nu traverseaza BHE.
Inhibandu-se dopadecarboxilaza in periferie, creste si proportia de
levodopa care ajunge la nivel cerebral, de la 2% la 10% ceea ce permite
scaderea cantitatilor de levodopa administrate cu aproximativ 70%.
Basic & Clinical Pharmacology – 10th Ed. (2007)
▼LEVODOPA
Levodopa in asociere cu carbidopa/benserazida corecteaza toate
manifestarile bolii Parkinson. Efectul este vizibil dupa aproximativ
2 saptamani si este maxim dupa 2 luni de tratament.
Dupa 3-4 ani de tratament eficacitatea levodopei scade progresiv

pana la disparitie. Acest fapt se explica prin continuarea distrugerii
neuronilor dopaminergici deoarece levodopa nu opreste acest
proces.
In fazele avansate ale bolii levodopa amelioreaza spectaculos
simptomatologia bolii dar pe o perioada foarte scurta urmata
de revenirea manifestarilor bolii. Acest fenomen poarta
denumirea de „on-off” si dispare prin cresterea numarului de
doze fara a se creste doza totala pe 24 de ore. De asemenea
se pot asocia IMAO.
▼LEVODOPA – REACTII ADVERSE
Se datoreaza stimularii exagerate a receptorilor dopaminergici periferici
si centrali.
Stimularea receptorilor dopaminergici periferici determina hipotensiune

ortostatica, tahicardii, aritmii, cresterea consumului de oxigen al
miocardului. Aceste reactii apar mai rar in conditiile asocierii levodopei cu
inhibitori de dopadecarboxilaza.
Stimularea receptorilor dopaminergici centrali determina:

foarte frecvent greață si vărsături prin receptorii dopaminergici din zona
chemoreceptoare trigger – nu pot fi tratate cu antivomitive deoarece aceste
anuleaza efectul antiparkinsonian al levodopei.
Dozele mari pot produce miscari coreo-atetozice, psihoze.

Levodopa este contraindicata la pacientii cu boli cardiace, psihoze si
melanom caruia ii favorizeaza dezvoltarea.
▼SELEGILINA - inhibă MAO-B – enzima responsabilă de
degradarea dopaminei si creste disponibilul de dopamina la nivelul
corpului striat avand efect antiparkinsonian.
• Este mai putin eficace decat levodopa si se foloseste doar in formele
usoare si moderate de boala. Se poate folosi in stadiile avansate ale bolii
in asociere cu levodopa careia ii potenteaza efectele antiparkinsoniene.
• Administrata in monoterapie, efectul antiparkinsonian se mentine o
perioada mai lunga comparativ cu levodopa.
• R.adverse - este bine suportata avand reactii adverse asemanatoare cu

cele determinate de levodopa dar mai putin intense. La doze mari isi pierde
selectivitatea si blocheaza si MAO-A avand aceleasi reactii adverse ca
IMAO folosite ca antidepresive.
▼ENTACAPONA - inhibă COMT din periferie crescând disponibil de
levodopa în periferie crescând pătrunderea acesteia la nivel central.
Se folosește în asociere cu levodopa pentru ameliorarea fenomenului
on-off.
▼ENTACAPONA – inhibă COMT dar traversează bariera hemato-
encefalică. Este puțin folosită datorită toxicității hepatice.
▼BROMOCRIPTINA (T1/2 = 5 h) –
derivat de ergot (Ergot de savle,
Secale cornutum).
Este un agonist al receptorilor D2.
Are proprietati antiparkinsoniene
asemanatoare levodopei dar de intensitate mai redusa.
Reactiile adverse sunt asemanatoare levodopei dar mai putin

exprimate. Cel mai frecvent produce hipotensiune ortostatica prin
stimularea receptorilor dopaminergici periferici.
Nu este de prima alegere in boala Parkinson, se utilizează de

obicei în asociere cu levodopa.
Se mai foloseste in endocrinologie pentru scaderea secretiei de
prolactină în adenoame hipofizare, acromegalie.
▼PRAMIPEXOL este un agonist non-ergot al receptorilor
dopaminergici D3.
▼ROPINIROL (Requip®) este un agonist non-ergot al receptorilor

dopaminergici D2.
▼APOMORFINA stimulează receptorii dopaminergici.
Se administrează inj. s.c. si are un efect de scurtă durată de 2 ore.
Este recomandată în tratamentul stărilor off, de agravare periodică

a bolii la bolnavii cu boală avansată în tratament cronic cu
levodopa (durata stării off este aproximativ egală cu durata
efectului apomorfinei).
Produce senzație intensă de greață cu vărsături ->utilizare

limitată.
▼AMANTADINA este utilizată ca medicament antiviral în
tratamentul gripei.
Este o amina triciclica care are efect antiparkinsonian prin
cresterea eliberarii de dopamina in fanta sinaptica.
Efectul antiparkinsonian este de intensitate redusa si

dispare dupa luni de tratament.
Parasimpatolitice centrale
Atropa
belladonna L.
– atropina
Belladonna a fost utilizată empiric pentru tratamentul bolii

Parkinson începând din 1920 în Bulgaria
▼TRIHEXIFENIDILUL, BENZTROPINA
Influenteaza in special hipertonia si mai putin tremorul si
hipokinezia.
• Se folosesc ca adjuvant la medicația dopaminergică când este
necesară o scădere suplimentară a hipertoniei.
• Se foloseste de obicei pentru tratamentul sindroamelor

extrapiramidale produse de neuroleptice pentru ca nu
anuleaza efectul antipsihotic al acestora.
• Reactiile adverse sunt cele caracteristice

parasimpatoliticelor: uscaciunea gurii,
tahicardia, agravarea glaucomului,
Trihexifenidilul
favorizarea globului vezical la pacientii
cu adenom de prostata.
ANALGEZICELE
Dr. A. Segarceanu
Analgezice opioide = medicamente care combat
durerea şi care se constituie într-o clasă al cărei
cap de serie este morfina.
ORIGINE
Naturale: - morfina, codeina
Semisintetice: heroina, hidromorfona
Sintetice: metadona, petidina (meperidina), fentanil

Utilizari traditionale
Analgezie
Euforie
Sedare
Antidiareic
Antitusiv
Clasificarea substanțelor ce acționează pe

receptorii opioizi
1. agoniști – morfina, heroina, codeina, petidina
2. agoniști-antagoniști – pentazocina, nalorfina
3. antagoniști – naloxona, naltrexona
AGONISTII OPIOIZI -
FARMACODINAMIE
Tipurile de receptori opioizi:
µ (miu), k (kappa) si δ (delta)
receptori cuplati cu proteine Gi
Liganzi
Receptori opiozi
proteine Gi
inhibarea adenilat ciclazei
creșterea efluxului de K+ sau reducerea influxului de

Ca2+
Reducerea impulsurilor neuronale și a eliberării

neurotransmițătorilor
RECEPTORII MU (µ) - DEAD
Dependența fizică
Euforie
Analgezie (supraspinală)
Deprimare respiratorie
RECEPTORII KAPPA (K) - SAM

Sedare
Analgezie spinală
Mioză
AGONISTII OPIOIZI - FARMACODINAMIE
Principalele locuri de actiune:
Coarnele posterioare ale maduvei spinarii – inhiba

transmisia informatiei dureroase – analgezia spinala
Substanta cenusie periapeductala – inhiba neuronii de

la acest nivel cu activarea neuronilor descendenti care
moduleaza transmiterea durerii – analgezia supraspinala
EFECTELE CENTRALE
1. Analgezic
2. Anxiolitic
3. Sedativ
4. Euforie (precedata de disforie)
5. Deprimarea centrului respirator
6. Deprimarea centrului tusei
7. Inhibarea tonusului simpatic central
8. Mioza – responsivă la lumină puternică
9. Rigiditate tronculara
10. Greata si voma
11. Hipertermie (µ) și hipotermie (k)
EFECTELE PERIFERICE
1. CV – deprimarea cordului cu bradicardie și vasodilatatie sistemica
=>hipoTA
2. Creste presiunea intracraniana – vasodilatatie cerebrală determinată
de creșterea presiunii CO2 determinată de deprimarea respiratorie
3. Respirator – bronhospasm prin eliberare de histamină
4. Digestiv – crește tonusul musculaturii netede dar scade viteza
tranzitului intestinal, creste tonusul sfincterului Oddi cu favorizarea
refluxului biliar și pancreatic; crește contractilitatea musculaturii netede
a căilor biliare
5. Renal – inhibă funcția renală prin scăderea irigării renale; pot favoriza
retentia de urina, pot agrava o colica renala det de calculi
6. Ef. histaminoeliberator – prurit
7. Uter – opioizii prelungesc travaliul prin reducerea tonusului uterin.
8. Modulează funcția imunitară – inhibă activitatea citolitică a celulelor
N-killer și răspunsul proliferativ limfocitar.
AGONISTII OPIOIZI - FARMACOCINETICA
1. ABSORBȚIE
Cei mai mulți opioizi se absorb bine după administrare orală, s.c. sau i.m.
după administrare orală unii opioizi sunt metabolizați într-o proporție mare la
prima trecere prin ficat ceea ce face ca doza orală să fie mult mai mare decât cea
injectabilă (ex. morfina – oral 60 mg vs. s.c. 10 mg –
Biodisponibilitatea morfinei după administrare orală este de 25%).
unii opioizi (codeina și oxicodona) se pot administra oral fără probleme deoarece
au o biodisponibilitate mult mai bună (sunt metabolizați mai puțin la primul pasaj
hepatic).
opioizii se mai pot administra intrarectal (supozitoare), transdermic (plasturi
transdermici).
2. Distribuție
• toți opioizii se leagă de proteinele plasmatice – în diferite
proporții.
• se distribuie rapid în țesuturile bine irigate – creier, ficat, rinichi și
splină.
• concentrația opioizilor în musculatura scheletică este mai redusă
dar acest țesut reprezintă compartiment de depozit la fel ca și
țesutul adipos (mai slab irigat) în care se acumulează opioizii foarte
liposolubili și administrați continuu.
3. METABOLIZAREA - Opioizii sunt transformați în metaboliți polari (prin
glucuronizare) care apoi se elimină urinar.
• Morfina este transformată prin glucuronoconjugare în 3-glucuronil-morfină
(M3G - cu proprietăți neuroexcitatorii mediate de sistemul GABA glicinergic) și
6-glucuronil-morfină (M6G - un compus de aprox. 6 ori mai potent decât
morfina). Dar acești metaboliți traversează mai puțin bariera hematoencefalică
dar pot contribui la efectele determinată de morfină.
Acești metaboliți activi devin importanți la pacienții cu insuficiență renală sau
când se administrează doze mari de morfină pe perioade lungi de timp. M3G
poate determina convulsii iar M6G crește durata de acțiune a morfinei.
T1/2 al morfinei este de 2-3 ore.
Opioizii esteri (heroina) sunt rapid hidrolizați de esteraze. Heroina
(diacetilmorfina) este transformată în monoacetilmorfină și apoi în morfină care
va fi glucuronoconjugată.
• Prin procese de oxidare sunt metabolizați opioizii fenilpiperidinici (petidina,
fentanil).
• Codeina este metabolizată de cit P450 cu formarea de metaboliți mai potenți
– codeina este demetilată => morfină.
4. ELIMINARE
• Metaboliții polari (compușii glucuronoconjugați) sunt eliminați urinar dar

cantități mici se pot elimina biliar.
INDICATIILE TERAPEUTICE
1. ANALGEZIE – dureri acute severe si dureri cronice
2. EPA
3. Antidiareice
4. Antitusive
5. Anestezie – premedicatie
REACTII ADVERSE - ACUT
1. Disforie cu agitatie psihomotorie, tremor

2. Deprimare respiratorie
3. Greata, varsaturi
4. Cresterea presiunii intracraniene
5. HipoTA ortostatica
6. Constipatie
7. Retentie urinara
8. Prurit, urticarie
REACTII ADVERSE - CRONIC
1. TOXICOMANIA SI DEPENDENTA FIZICA SI PSIHICA
2. TOLERANTA – apare pentru majoritatea efectelor

opioizilor (sedare, deprimare respiratorie, etc.) în afară
de mioză și constipație
AGONISTII OPIOIZI
1. MORFINA
2. HIDROMORFONA
3. HEROINA
4. METADONA – T1/2 =35 ore
5. PETIDINA (MIALGIN)
6. CODEINA
7. FENTANILUL – ag. selectiv receptori µ
AGONISTI - ANTAGONISTI
1. PENTAZOCINA (FORTRAL) – agonist pe receptorii k și

antagonist pe receptorii µ
1. Analgezic inainte de introducerea morfinei / fentanilului
2. Declanseaza sdr. abstinenta la morfinomani
2. NALORFINA - agonist pe receptorii k și antagonist pe

receptorii µ
1. Combaterea deprimarii respiratorii in intoxicatia acuta cu
opioizi
2. Combaterea deprimarii respiratorii indusa post-operator de
catre opioizi dar cu menținerea efectului analgezic.
3. Declanseaza sdr. abstinenta la morfinomani
ANTAGONISTI OPIOIZI
1. NALOXONA - INJECTABIL
1. Tratamentul intoxicatiei acute cu opioizi
2. Combaterea deprimării respiratorii indusă de administrarea
de opiozi în timpul intervențiilor chirurgicale
2. NALTREXONA – ORAL
1. Combaterea morfinomaniei pe termen lung
ALTI OPIOIZI
1. DEXTROMETORFANUL (TUSSIN) – antitusiv fără efect

analgezic. NU da dependență.
2. LOPERAMIDA (IMODIUM) – antidiareic – nu trece BHE,

NU da dependență.
3. TRAMADOL (TRAMAL) – agonist µ, elibereaza serotonina,

inhiba recaptarea noradrenalinei - analgezic administrat
oral, injectabil, intrarectal – alternativa a opioizilor.
ANTIINFLAMATOARELE
NESTEROIDIENE
CICLOOXIGENAZA
ciclooxigenaza–1 (COX-1) - enzimă constitutivă,
favorizând producŃia tonică de prostanoizi necesari unor
procese fiziologice (protecŃia mucoasei gastrointestinale,
funcŃia renală, plachetară, homeostazia vasculară).
ciclooxigenaza-2 (COX-2) - enzimă inductibilă - sub

acŃiunea citokinelor eliberate în cadrul unui proces
inflamator sau a unor reacŃii febrile de diferite cauze.
Consecutiv acestor stimuli proinflamatori, în Ńesutul supus
agresiunii COX-2 acŃionează fazic producând cantităŃi mari de
prostaglandine, în special PGE1 şi PGE2, care contribuie la apariŃia
congestiei şi edemului din inflamaŃii, precum şi a durerii şi febrei.
COX-2 este constitutivă în unele țesuturi cum ar fi endoteliul
vascular sau rinichiul.
AINS-uri neselective – blochează atât COX-1 cât și
COX-2
AINS-uri neselective ireversibile – blochează ireversibil
activitatea celor 2 ciclooxigenaze iar reluarea activității
lor se poate realiza doar prin sinteza de noi
ciclooxigenaze – acidul acetilsalicilic
AINS-uri neselective reversibile – blochează reversibil
activitatea celor 2 ciclooxigenaze – ibuprofen,
metamizol sodic, fenilbutazona, diclofenac, etc.
AINS-uri selective – blochează selectiv COX-2

responsabilă de sinteza mediatorilor inflamației – se mai
numesc COXIBI (celecoxib, etoricoxib, etc.)
BLOCAREA
COX-1 COX-2
Efect analgezic,
Reactii antiinflamator
adverse si antipiretic
REACTIILE ADVERSE ALE BLOCARII COX
DIGESTIVE
RENALE
ALERGII
EFECTUL ANTIAGREGRANT PLACHETAR
INDICATIILE TERAPEUTICE ALE
AINS
dureri de intensitate mică sau moderată, în special
de natură inflamatorie, de diverse etiologii (cefalee,
nevralgii, mialgii, artralgii, dismenoree, dureri
postoperatorii).
în diferite boli reumatice: reumatismul poliarticular

acut, poliartrita reumatoidă, spondilita anchilopoietică
etc.
Antiagregant plachetar (doar aspirina)
efectul protector faŃă de arsurile solare şi prin

ultraviolete, folosirea lor înaintea expunerii la soare
putând împiedica apariŃia eritemului dureros
INDICATIILE TERAPEUTICE ALE
AINS
micşorează motilitatea intestinală şi reduc mişcarea apei

şi electroliŃilor spre lumenul intestinal, putând fi utile,
sub formă injectabilă, la bolnavii cu diaree consecutivă
iradierii intestinului
inhibă contracŃiile uterine => efect tocolitic

dismenoree sau pentru prevenirea naşterii premature
favorizeaza închiderea canalului arterial

(comunicare între artera pulmonară şi aortă,
caracteristică circulaŃiei fetale)
SALICILATI
Acidul acetilsalicilic
Analgezic
Antipiretic
Antiinflamator
Antiagregant
FC – absorbtie la nivel gastric; 50% legare de proteinele

plasmatice; metabolizare hepatica
SALICILATI
Acidul acetilsalicilic – reactii adverse
Gastrice
Creşterea enzimelor hepatice şi foarte rar
hepatită; afectări parenchimatoase hepatice
Afectarea funcŃiei renale
poate determina sângerări diverse
reacŃii alergice sau anafilactoide
scade eliminarea acidului uric prin inhibarea
secreŃiei sale urinare (dozele mari –
uricozurice).
sindromul Reye la copii
DERIVAłII DE PARAAMINOFENOL
Fenacetina, Paracetamolul
Analgezic + antipiretic
Eficacitate redusa in dismenoree
Reactii adverse:
reacŃii alergice
Trombocitopenie
anemie hemolitică sau methemoglobinemie.
nefrită interstiŃială şi creşterea

transaminazelor
în intoxicaŃia acută - citoliză hepatică masivă
(antidotul=acetilcisteina)
DERIVAłII DE PIRAZOLON
Fenilbutazonă - în principal antiinflamator, actiune
uricozurica
T1/2=56 ore
Interactiuni medicamentoase
Importante r.adv digestive
Retentie hidrosalina
Tulb hematologice – leucopenia, agranulocitoza
Aminofenazona, Metamizol sodic - proprietăţi

analgezice şi antipiretice moderate şi efecte antiinflamatorii mai
reduse.
Agranulocitoza
Risc cancerigen - aminofenazona
ACIZII INDOLACETICI ŞI ANALOGII
INDOMETACIN – puternic antiinflamator, bun

analgezic si antipiretic
Boli reumatice
R.adv digestive
Cefalee, depresie
Psihoze, halucinatii
Trombocitopenie
Tulb. vedere – opacitati corneene
KETOROLACUL – bun analgezic, frecvent utilizat pt

dureri post-operatorii
ACIZII ARILALIFATICI
DICLOFENACUL
F bun antiinflamator
Mai bine tolerat decat indometacinul
20% - r adv digestive (se asociaza cu analogi de PGE1 –
misoprostol)
IBUPROFENUL, NAPROXENUL
Analgezice, antipiretice bune, ef antiinflamator mai
slab decat al indometacinului sau diclofenacului
Bine suportate digestiv
OXICAMII
PIROXICAMUL
f bun antiinflamator (~indometacinul), bun analgezic
si antipiretic
T1/2 – 50-60 ore (1 doza/zi)
Metab hepatic si cu circulatie enterohepatica=> poate fi
administrat in IRC
R adv digestive importante
MELOXICAMUL
Mai selectiv pe COX-2
Mai putine r adv digestive
COXIBII
CELECOXIB, ROFECOXIB, ETORICOXIB
Bune antiinflamatoare, analgezice
R adv digestive – mult reduse comparativ cu AINS

neselective
Nu prezinta efect antiagregant plachetar
Pot chiar favoriza formarea trombilor
Nefrotoxice, hepatotoxice, alergii
AUTACOIZI II
1. Utilizarile clinice ale eicosanoizilor

2. Hormonii corticosuprarenalieni
3. Histamina si antihistaminicele
PROSTAGLANDINELE
• O prostaglandina este un compus lipidic ce rezulta din acizi grasi
sub actiunea a diferite enzime. Fiecare prostaglandina contine 20
de atomi de carbon, inclusiv un inel de 5 atomi de carbon.
• Denumirea de prostaglandina deriva de la prostata – tesutul in care a fost

identificata prima prostaglandina in 1935. Ulterior s-au identificat mai multe
tipuri de prostaglandine produse de majoritatea tesuturilor.
Aparatul reproducator
PGE2, PGF2alfa Ovulatie
PGF2α, PGE2 si TxA2 Contractia musculaturii

uterine
PGI2 si PGE2 in cantitate Efect tocolitic
mare
PGE2 si PGF2α Contractii uterine in timpul
menstruatiei - dismenoree
PG in lichidul seminal Fertilitate, erectie
UTILIZARILE CLINICE
1. inducerea avortului in trimestrul I si II de sarcina
2. favorizarea declansarii nasterii
3. disfunctii erectile
MEDICAMENT UTILIZARI TERAPEUTICE
Misoprostol (PGE1) - Inducerea nasterii / avortului
Dinoprostona (PGE2) - Ocitocic – inducerea avortului in trim 3,

avort incomplet, inmuierea cervixului pre-
travaliu
Alprostadil (PGE2) - disfunctia erectila
Carboprost - Inducerea avortului in trim 2

Trometamina - combaterea hemoragiilor post-partum
(PGF2α)
Aparatul respirator
Fiziologic:
• PG sunt implicate in mentinerea ductului arterial la copii
Utilizari clinice:
1. Mentinerea ductului arterial la nou-nascutii care vor suferi
o interventie chirurgicala corectoare la nivel cardiac
• EPOPROSTENOL
(PGI2)
• se administreaza in
pev
• in HT pulmonara -
deoarece produc
vasodilatatie
Aparatul renal
Fiziologic:
• PG sunt sintetizate in cortexul renal si produc
vasodilatatie renala cu cresterea ratei de
filtrare glomerulara
• cresc secretia de renina
• cresc excretia de apa si sare prin reducerea
actiunii ADH
• TxA2 produce vasoconstrictie renala cu
inhibarea functiei renale
OCHI
• PGE si PGF reduc presiunea intraoculara =>

utile in GLAUCOM
• LATANOPROST (PGF2α)
• TRAVAPROS
• UMOPROSTONA
Aparatul digestiv
SANGE
Fiziologic:
• TxA2 stimuleaza agregarea plachetara
• PGI2 inhiba agregarea plachetara
Utilizari clinice:
• ASPIRINA – doze mici – inhiba
ireversibil COX-1 trombocitar
cu reducerea formarii de TxA2
=> efect antiagregant plachetar
• Reduce incidenta IMA si AVC
cu 25%.
Interventia leucotrienelor in astmul
bronsic
GLUCOCORTICOIZII
Hormonii CSR – molecule steroide:
1. glucocorticoizii
2. mineralocorticoizii
3. hormonii sexuali
GC – cuprind steroizi naturali (hidrocortizonul si metabolitul sau,

cortizonul) si steroizi de semisinteza
Se secreta aproximativ 20-25 mg/zi GC.
• Cortizolul (hidrocortizonul) ajunge in sange unde 90% circula in forma legata

de CBG (beta-globulina). Daca se sintetizeaza in exces se leaga si de
albumine fata de care are o afinitate redusa. La nivel hepatic cortizolul este
transformat in cortizon.
Efectele glucocorticoizilor
Efecte metabolice
1. metabolismul glucidic
stimuleaza gluconeogeneza
stimuleaza sinteza hepatica de glicogen
creste reactiv secretia de insulina si in acelasi timp inhiba intrarea
glucozei in celula musculara
2. metabolismul lipidic
• favorizeaza lipoliza
• favorizeaza desfacerea TG din tesutul adipos cu eliberarea de AG
circulanti
• redistributia tesutului adipos la nivelul fetei si trunchiului
3. metabolismul proteic
efect catabolic in muschi, os, piele, tesut conjunctiv
inhiba cresterea la copii
cresc sinteza proteica hepatica
Efecte mineralocorticoide
GC determina retentie de Na+ si H2O
GC cresc eliminarea urinara de K+ si H+
Proprietati limfolitice
GC scad sinteza proteica in celule limfatice; limfopenie prin redistribuirea
limfocitelor din sange in tesuturile limfoide
Efectele asupra celulelor sanguine

GC scad nr. monocitelor, eozinofilelor si bazofilelor prin redistributie
GC cresc nr. neutrofilelor (trec din maduva hematoformatoare in sange) =>
leucocitoza
GC cresc nr. de hematii si Hb
GC cresc nr. trombocitelor
Proprietati antiinflamatoare
Sunt proportionale cu doza.
Sunt antiinflamatoare indiferent de stimulul fizic, chimic sau biologic
responsabil de procesul inflamator. Sunt eficace in toate tipurile de inflamatie.
influenteaza toate fazele inflamatiei (exsudativa, necrotica, proliferativa)
reduc concentratia, distributia si functia leucocitelor periferice
au efecte supresive pe citokinele inflamatorii
inhiba PLA2
inhiba migrarea leucocitelor spre locul inflamatiei
inhiba fagocitoza prin scaderea functiei macrofagelor si reducerea productiei
de TNF-alfa si IL-1
reduc formarea edemului local
scad degranularea mastocitara
mentin reactivitatea vaselor la catecolamine
intarzie etapa de regenerare din fazele tarzii ale inflamatiei (scad nr. si
proliferarea fibroblastilor, scad formarea colagenului)
Proprietati imunosupresive
scad procesele imune – mai ales imunitatea celulara
inhiba eliberarea de IL-2 de catre limfocitele T
inhiba eliberarea de IL-1 si TNF de catre monocitele activate
scad productia de anticorpi la doze mari
celula tinta este macrofagul
inhiba reactiile imune precoce precum activarea complementului sau

eliberarea de enzime lizozomale
inhiba reactiile imune tardive precum productia de colagenaze, elastaze, IL-

1, IL-6 si TNF-alfa.
Mecanismul de actiune
Mecanismul de actiune
Receptorii intracelulari sunt de 2 tipuri:
1. tipul I – pentru mineralocorticoizi
2. tipul II – pentru GC (GC actioneaza si pe tipul I ceea ce
explica efectele mineralocorticoide ale GC)
Complexul H-R functioneaza ca factor de transcriptie ce realizeaza o reglarea

pozitiva la nivelul genelor cu sinteza de proteine enzimatice printre care si
LIPOCORTINA care inhiba PLA2 cu inhibarea formarii de eicosanoide (PG,
LT), PAF si alti metaboliti proinflamatori.
GC pot determina si o reglare negativa a genelor cu inhibitia COX-2 implicata
in procesele inflamatorii si cu scaderea expresiei genelor ce codeaza colagenaza,
stromalizina si citokinele responsabile de activarea sistemului imun.
Efectele (sinteza proteica) se instaleaza lent in 2-8 ore de la administrare si sunt
durabile deoarece GC au un T1/2 lung.
Indicatiile terapeutice ale GC
• Foarte multe indicatii
• Cortizonii nu vindeca, ci atenueaza

reactiile la agentul cauzal, evitand sau
intarziind leziunile biochimice si
prevenind complicatiile fibrotice.
Indicatiile GC - BOALA ADDISON – ICSR cr
Indicatiile GC – ICSR ac – criza addisoniana
- hipoTA,hipoglicemie, hiponatremie, hiperpotasemie,

hipercalcemie, convulsii, febra, sincopa
Indicatiile GC
3. Hiperplazia congenitala de CSR
Presupune un defect de sinteza a hidrocortizonului de catre CSR

ceea ce determina si o eliberare crescuta de ACTH.
4. Sindromul Cushing determinat de un adenom hipofizar

secretant de ACTH – se administreaza GC inainte si dupa rezectia
tumorii
5. Diagnosticul sdr. Cushing

Testul de supresie cu dexametazona
Indicatiile GC
6. Antiinflamator
• tratament simptomatic / paleativ
• boli inflamatorii sau autoimune in care manifestarile bolii sunt
determinate de raspunsul imun inadecvat al organismului
• boli reumatice severe:
• poliartrita reumatoida
• reumatism articular acut – RAA – cazuri grave
• colagenoze – LES
• polimiozita
• periarterita nodoasa, granulomatoza Wegener, artrita acuta gutoasa
• boli hepatice (necroza hepatica subacuta, hepatita cronica activa)
• ileita, colita ulceroasa
• boli renale (sdr. nefrotic, glomerulonefrite, etc)
• infectii – foarte severe – in asociere cu antibioticul – febra tifoida, soc
septic, TBC forma grava, encefalite virale (scad inflamatia si reduc
edemul cerebral).
Indicatiile GC
7. Efect imunosupresor
• soc anafilactic – GC i.v. dupa adrenalina – efectul va apare dupa
minim 2 ore
• criza de astm bronsic
• astm bronsic rezistent la simpatomimetice beta-2 selective
• dermatoze alergice grave – boala serului – sdr. Steven-Johnson,
necroliza epidermica
• rinita alergica sezoniera severa
• anemie hemolitica
• purpura trombocitopenica idiopatica
8. Profilaxia sdr. de detresa respiratorie

• la nou-nascutul prematur – pentru stimularea maturarii pulmonare
si a productiei fiziologice de surfactant pulmonar (dexametazona)
Indicatiile GC
9. Boli inflamatorii sau alergice oftalmice
10. boli dermatologice (eczeme)
11. soc-colaps – doze mari i.v. – sustin organismul in conditii de
stress
12. indicatii pentru proprietatile limfolitice
• leucemii acute la copii
• limfoame maligne
13. Tumori cerebrale si hipertensiune intracraniana –
favorizeaza iesire din coma, scad edemul cerebral
14. In tratamentul chimioterapic al unor forme de cancer
deoarece reduc severitatea reactiilor adverse la chimioterapic.
DOZE GC
• DOZE - in tratamentul simptomatic se incepe cu doze

mici care se cresc progresiv apoi se scade pana la doza
minima eficace.
• Dozele mari se administreaza maxim o saptamana.
• Dozele de intretinere se administreaza 1 data/zi
dimineata sau se utilizeaza schema alternativa (doza
dubla 1 data la 2 zile – pentru limitarea supresiei CSR)
• Tratamentul cu GC nu se opreste brusc ci se reduc
treptat dozele.
Reactii adverse
1.hipercorticism exogen
cu posibilitatea aparitiei unui Sd. Cushing

iatrogen daca se adm. doze mari timp
indelungat
2.hipocorticism endogen
- apare la 3 saptamani dupa tratament
-hipo/atrofia CSR
-exacerbarea simptomatologiei bolii
tratate daca se opreste brusc tratamentul
cu instalarea corticodependentei
Reactiile adverse ale GC
Metode de evitare a corticodependentei :
-administrarea GC pe perioade cat mai scurte de timp
-evitarea administrarii de GC cu durata lunga de actiune pe perioade lungi de
timp
-utilizarea schemei alternative de tratament
-scaderea progresiva a dozelor – utilizarea dozei minime eficace in boala
tratata
3. Imunosupresia
• scade rezistenta la infectii
• scade capacitatea locala de aparare
• reduc procesul de reparare a tesutului lezat
• Cresc frecventa si gravitatea infectiilor bacteriene, virale, micotice, parazitare.
• Vaccinarea este interzisa in timpul corticoterapiei.
4. Efect ulcerigen
• scade raspunsul imun fata de infectia cu H. pylori
• favorizeaza aparitia ulcerului g-d mai ales cand se administreaza doze mari pe
perioade lungi de timp
Reactiile adverse ale GC
5. Osteoporoza
6. Intarzie cresterea la copii
7. Produc miopatii (atrofia masei musculare – mai ales la nivelul
coapselor)
8. Vergeturi, teleangiectazii, purpura, fenomene atrofice – la nivelul
tegumentului
9. Diabet steroidic de novo – usor si reversibil
10. favorizeaza retentia hidro-salina cu cresterea TA +/- edeme
11. hipopotasemie +/- alcaloza (efecte mineralocorticoide)
12. stimulare SNC
13. glaucom cortizonic reversibil
14. cataracta subcapsulara posterioara – mai ales la copii
Structura chimica a GC
Au la baza nc. pregnan – steroid C 21
prezenta unei legaturi duble 1,2 in compusii ∆1- glucocortizoizi
intensifica efectul antiinflamator si glucoreglator
substituirea 6 alfa-CH3 si 9 alfa-F maresc potenta glucocorticoizilor
privind toate efectele glucocorticoizilor
16 alfa-metilarea anuleaza efectele de tip mineralocorticoid
Clasificarea GC
In functie de durata efectului:
cu durata scurta de actiune (T1/2=8-12 ore) – cortizonul, hidrocortizonul
cu durata medie de actiune (T1/2=12-36 ore) – prednisonul, prednisolonul,
metilprednisolonul
cu durata lunga de actiune (T1/2=36-54 ore) – dexametazona, betametazona
In functie de retentia hidro-salina pe care o determina:

retentie hidro-salina marcata – cortizonul, hidrocortizonul
retentie hidro-salina slaba – prednisonul, prednisolonul, metilprednisolonul
fara retentie hidrosalina – dexametazona, betametazona, triamcinolon
In functie de potenta:

potenta mica – doze 20-25 mg – cortizonul, hidrocortizonul
potenta medie – doze 4-5 mg – prednisonul, prednisolonul, metilprednisolonul
potenta mare – doze 0.75 mg – dexametazona, betametazona
GC utilizati in terapie
CORTIZONUL
glucocorticoid fiziologic
se transforma hidrocortizon
doze de 25-75 mg / zi in ICSR cronica
nu este activ ca atare (inactiv in aplicatii locale sau injectat local)
HIDROCORTIZONUL
principalul glucocorticoid fiziologic
medicatie de substitutie in ICSR cronica – 20-60 mg/zi in 2-3 prize
hidrocortizon acetat – suspensie apoasa – injectat local
hemisuccinat de hidrocortizon – hidrosolubil – inj.i.v. – in urgente
hidrocortizon sodiu fosfat – inj. i.v. sau i.m. in urgente
PREDNISONUL
forma activa este prednisolonul (metabolit hepatic)
comprimate de 5 mg
doze de 30-80 mg / zi in situatii acute
doze de 5-10 mg / zi in situatii cronice
PREDNISOLONUL
∆1 hidrocortizon
eficace si local
prednisolon acetat – oral / local
prednisolon sodiu succinat – inj. i.v.
prednisolon sodiu fosfat – inj. i.v. in urgente 50-500 mg o data
METILPREDNISOLONUL
6 alfa metilprednisolon (MEDROL)
metilprednisolon acetat – inj. i.m. sau local
metilprednisolon sodiu succinat – inj. i.v. in urgente
Risc crescut de corticodependenta
TRIAMCINOLONA
9 alfa-fluor, 16 alfa-hidroxi prednisolon
triamcinolon diacetat – inj. i.m. / oral
triamcinolon acetonid– inj. i.m. / intraarticular
triamcinolon hexacetonid– inj. intraarticular
DEXAMETAZONA
9 alfa-Fluor 16 alfa metilprednisolon
doza: 1.5-16 mg / zi
deetermina supresie semnificativa a CSR
dexametazona acetat – inj. local
dexametazona sodiu fosfat – inj. i.v. sau i.m.
BETAMETAZONA
Oral
betametazona sodiu fosfat – inj. i.v. sau i.m.
Diprophos = betametazona sodiu fosfat + betametazona dipropionat
BECLOMETAZONA DIPROPIONAT, FLUTICAZONA

PROPIONAT – admin. inhalatorie in trat. AB
HISTAMINA
• mediator cu multiple actiuni la nivel celular
• implicata in reactii alergice si inflamatie
• importanta in reglarea secretiei gastrice de
HCl
• rol in neurotransmisie in SNC
• nu are aplicatii clinice
• se sintetizeaza prin decarboxilarea
histidinei
• este stocata in mastocite sub forma
inactiva
• forma libera este rapid inactivata amino-oxidaze tisulare
HISTAMINA
• Stimulii responsabili de eliberarea de
histamina sunt: frigul, toxinele
bacteriene, traumatisme, intepaturi de
insecte, alergii.
• HISTAMINA – unul dintre cei mai
importanti mediatori ai alergiilor si
socului anafilactic.
• alti factori implicati in alergii:
serotonina, leucotrienele, factorul
eozinofilic chemotactic al anafilaxiei.
• Reactii alergice pot fi localizate sau
generalizate (soc anafilactic)
Receptorii histaminici
• 4 tipuri: H1, H2, H3 si H4.
• Receptorii H1:
– musculatura neteda digestiva => diaree, crampe abdominale
– musculatura nedeta bronsica => bronoconstrictie
– musculatura neteda vasculara => vasodilatatie prin eliberare de NO (↑ GMPc)
– cresc permeabilitatea capilara => favorizarea edemului
– cresc secretia glandelor exocrine => secretii nazale si bronsice
• Receptorii H2:
– stimularea receptorilor H2 de la nivel gastric => cresterea secretiei de HCl
• Receptorii H1 si H2 – sunt implicati in tripla reactia Lewis la nivel

cutanat= papula+eritem+caldura locala
ANTIHISTAMINICELE (anti-H1)
• blocheaza raspunsul histaminic mediat de receptorii H1.
• 2 generatii:
1. generatia I – antihistaminice cu efecte SNC + actiune si pe alti receptori
2. generatia II – antihistaminice fara efecte SNC
• INDICATII:
1. urticarie, rinite, conjunctivite alergice
2. generatia I poate fi utilizata ca antivomitive in raul de miscare,
vertij (actioneaza pe receptorii H1 si muscarinici de la nivelul aparatului
vestibular)
Nu sunt eficace in astmul bronsic deoarece histamina nu este
singurul mediator implicat in fiziopatologia AB.
• GENERATIA I (clasice)
• difenhidramina, ciclizina, meclozina (Emetostop), hidroxizina
• utile ca antivomitive in răul de mișcare, vertij
• unele au efect sedativ sau hipnotic (antihistaminice de noapte) –
hidroxizina, clorfeniramina, prometazina (Romergan – cu efecte
anticolinergice bine exprimate), cetirizina (Zyrtec)
• prezinta efecte anticolinergice – cu reactii adverse de tip PSL
(atropinice) – uscaciunea gurii, constipatie, tulburari de mictiune,
tahicardie sinusala
• ciproheptadina (Peritol) are efecte antiserotoninergice
• prometazina si difenhidramina prezinta efect anestezic local slab
• durata de actiune: scurta – pana la 6 ore
• GENERATIA I (clasice)
– blocheaza neselectiv si alti receptori (muscarinic, alfa- adrenergici,
serotoninergici) =>
• slab sedative
• pot scadea performantele psihomotorii
• potenteaza efectele deprimante ale alcoolului
• tinitus, ameteli, incoordonare motorie, tremor, tulburari de vedere
• uscaciunea gurii
• cresc apetitul
• GENERATIA II (moderne)
• trec mai putin BHE => efectele SNC sunt mai reduse
• durata de actiune este mai lunga – 12-24 ore
• loratadina (Claritine), desloratadina (Aerius), levocetirizina (Xyzal)
– aritmii ventriculare potential fatale (torsada varfurilor) (terfenadina si
astemizolul scoase din uz datorita acestor reactii adverse)

Curs 4 13 1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 4 13 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MEDICATIA SNV COLINERGIC

Dr. Ana Vătășescu-Balcan

Neurotransmițătorul - acetilcolina (Ach)

Receptorii pe care acționează Ach = receptori colinergici

Sinapsele ce folosesc Ach ca neurotransmițator = sinapse

ACH ACH ACH

Canale ionice – Na+

M1, M3, M5 sunt cuplati cu Gq iar M2, M4 cu proteine Gi.

M1 – “neurali” –SNC, unii neuroni periferici si celulele parietale

M2 – “cardiaci” – cord si in neuronii centrali / periferici

M3 – “glandulari / musculari netezi”

Receptori M la nivelul gg.veget. –

Fibre preganglionare PS Fibre

Fibre somatice Muschi striat

PARASIMPATOMIMETICELE – agoniști ai receptorilor

PARASIMPATOLITICELE – antagoniști ai receptorilor

Esteri ai colinei Alcaloizi

Acetilcolina +++ +++ +++ Inducerea rapida a

Betanecol 0 ++ 0 1. Atonii intestinale

PSM Reactii adverse (RA)

Metacolina Rar – bronhospasm, hipersecretie traheobronsica, flush,

Rar – RA sistemice: hipersudoratie, greata

Betanecol Asemanatoare cu ale metacolinei

Alcaloizii – rezistenti la actiunea

RA importante deoarece se absorb digestiv

Amina nepolara – 1. Bradicardii excesive (indusa 1. Digestive: uscaciunea

Farmacocinetica Indicatii clinice RA

Amina nepolara – 1. Răul de mișcare Asemănătoare celor induse de

Farmacocinetica Indicatii clinice RA

Compusi utilizati Caracteristici RA

Propantelina -Structură cuaternară de La nivel digestiv -

Atropina - 5-7 zile Examen FO

PARASIMPATOLITICE - UTILIZATE IN BOALA PARKINSON

Compusi utilizati Farmacocinetica Utilizări clinice

Trihexifenidil Amine terțiare => Boala Parkinson

Compusi utilizati Farmacocinetica Utilizări clinice

Ipratropiu Structură cuaternară de Astmul bronșic (reflex,

RA puține: scăderea secrețiilor traheobronșice cu

Dr. Ana Segarceanu

Sunt agonisti ai receptorilor nicotinici ganglionari dar si

Ganglionii vegetativi, atât simpatici cât şi parasimpatici

potenţiale postsinaptice excitatorii rapide (F-EPSP), care

potenţiale postsinaptice excitatorii lente (S-EPSP) care apar

În afara acestora există de asemenea unele potenţiale

potenţial de acţiune autopropagat în terminaţia

Stimuli repetitiv de intensitate mai mică

Stimuli rari cu intensitate mare

agonist parţial al receptorilor NN de tip a4b2 din creier, dar

• se administreaza de obicei în perfuzie • Este o amină secundară cu

curarizante antidepolarizante curarizante depolarizante

- paralizia sinapsei neuromusculare cu - fasciculaţii musculare

Efectul poate fi antagonizat competitiv Efectul curarizantelor depolarizante nu

• în anesteziologie pentru a produce • Facilitarea IOT

Exista 2 mecanisme prin care poate fi influentata activitatea

blocarea situsului de legare al Ach – inhibitie competitiva – alcoolii

actionarea ca substrat fals si modificarea situsului esteric => blocarea

musculatura striată - efecte nicotinice prin acumularea de

Supradozajul cu parasimpatolitice sau cu alte substante

Blocul neuromuscular determinat de curarizantele

CV - hipoTA si bradicardie, agravarea BAV

Digestiv – agravarea ulcerului g-d; diaree; crampe

Respirator – bronhoconstrictie si bronhoree => CI

Este polara, nu traverseaza BHE => nu are efecte SNC.