2.

EVOLUTIA SPORULUI NATURAL

Sporul natural al unei populații, raportat la o anumită perioadă, ca valori absolute, reprezintă
diferența dintre numărul născuților-vii și numărul decedaților în perioada de referință.

Ca valori relative, sporul natural reprezintă diferența dintre natalitate și mortalitate, în care:

Natalitatea reprezintă numărul de născuți vii la 1000 de locuitori.

Mortalitatea reprezintă numărul de decedați la 1000 de locuitori.

După evoluția numărului populației, sporul natural poate fi:

 pozitiv, când numărul născuților-vii este mai mare decât numărul decedaților;
 negativ, când numărul născuților-vii este mai mic decât numărul decedaților;
 zero, când numărul născuților-vii este egal cu numărul decedaților.

Un element al sporului natural este și rata mortalității infantile, care ia în calcul numărul de copii
decedați la vârsta de sub un an la 1000 de născuți-vii.

Formula:

nv - d

Sn, (En) = x1000

Sn, En = indicele sporului natural al populatiei

nv, d = numarul nascutilor vii, numarul decedatilor

L = numarul mediu de locuitori

Indicele arata cu cati locuitori creşte ( scade ) populatia intr-un teritoriu şi intr-o perioada.

Destul de exact şi mult mai simplu sporul natural se calculeaza din diferenta indicelui de
natalitate şi cel de mortalitate generala. Indicele sporului natural variaza in limite foarte largi, conform
nivelelor atinse de natalitate şi mortalitate generala ( de exemplu in 1984 in tarile din Africa şi cele din
America Latina sporul natural era de 40% iar in tarile din Europa se inregistra deficit de populatie).

Pot aparea :

 excedente naturale pozitive = spor de populatie

 excedente naturale negative = deficit de populatie

In reprezentare grafica exista patru situatii posibile:

 1. Ideal – natalitate in creştere

divergenta

 mortalitate in scadere

N EN

Se inregistreaza o creştere marcata a populatiei

Nu apare decat foarte rar in prezent (eventual in tarile in curs de dezvoltare in care o natalitate
in creştere se poate obtine o scadere a mortalitatii prin masuri medico-sociale şi sistem adecvat de
ingrijiri de sanatate, daca in tara respectiva nu este foarte accentuat fenomenul de tranzitie demografica
(imbatranirea populatiei cu creşterea mortalitatii şi scaderea natalitatii).

2. Tendinte convergente ale fenomenelor de natalitate şi mortalitate:

 natalitate in scadere

EN in scadere spre deficit de populatie

 mortalitate in creştere

EN

 este frecvent in tarile in curs de dezvoltare (şi in Romania) in perioada de tranzitie – in

tarile Europei Centrale şi de Est - dupa 1990. Apare şi datorita fenomenului de tranzitie
demografica, in plina desfaşurare in aceste tari.
 Tendinta de paralelism a natalitatii şi mortalitatii ( ori crescute, ori scazute) care se
mentin constante in timp excedent natural constant

EN

 poate fi prezent atat in tarile dezvoltate cat şi in cele nedezvoltate socio-economic

pentru perioade diferite de timp

Daca varianta convergenta işi mentine evolutia apare un fenomen demografic negativ = deficit
de populatie, in care numarul de decese este mai mare decat numarul de naşteri.
 NM

NM

- este foarte frecvent in ultimii ani in tarile din centrul şi estul Europei, inclusiv Romania

Evolutia excedentului natural in Romania

Romania a avut intotdeauna o natalitate mai crescuta care chiar in conditiile unei mortalitati
mai ridicate a permis realizarea excedent natural pozitiv (spor natural) situazt intre 11,6‰ (1870) şi
5,3‰ (1989), 3‰ (1990), 1‰(1991). In anii’70-’80 politica demografica aberanta ( decretul 770/1966)
incerca sa realizeze creşterea populatiei doar printr-o natalitate foarte crescuta, fara a tine cont de
conditiile prealabile sanatatii. Deşi s-a inregistrat o creştere marcata a excedentului natural imediat
dupa intrarea in vigoare a decretului, prin efectul factorului economic şi al tranzitiei demografice
tendinta ulterioara a fost de scadere continua a sporului natural. Anul 1990, prin liberalizarea avortului
mşi introducerea planificarii familiale, a dus la o scadere marcata a natalittatii, care in 1992 a incrucişat
tendinta mortalitatii (in creştere), realizand pentru prima data in istoriae un deficit de populatie.Astfel,
cu o natalitate de 11,4‰ şi o mortalitate de 11,6‰ in Romania s-a realizat un deficit de populatie de -
0,2‰, fenomen care s-a accentuat ajungand in 1995 la o valoare de –1,6‰ şi care işi mentine tendinta
şi in prezent.

In demografie se poate considera ca natiunea care nu are o politica demografica adecvata carec
sa realizeze un excedent natural pozitiv poate fi numita “natiune sinucigaşa”. Masurile socio-economice
adecvate de protectie sociala reala şi bine dirijata, şi nu o politica demografica constrictiva şi aberanta
,sunt solutiile pentru realizarea unui spor natural adecvat al populatiei.

4.DURATA MEDIE DE VIATA

Durata medie a vieții reprezintă numărul mediu de ani pe care îi are de trăit un nou născut,
dacă ar trăi tot restul vieții în condițiile mortalității pe vârste din perioada de referință.

Speranța de viață este durata medie a vieții unui individ sau numărul mediu de ani de viață
rămași la o anumită vârstă. Speranța de viață depinde foarte mult de criteriile utilizate pentru a selecta
grupul. În țările cu mortalitate infantilă ridicată, speranța de viață la naștere este foarte mult influențată
de rata mortalității în primii ani de viață. În aceste cazuri, se măsoară de exemplu speranța de viață la
vârsta de 5 ani.

Variații de-a lungul timpului

Oamenii trăiesc în medie 39,5 ani în Swaziland și 81 de ani în Japonia. Cea mai mare durată a
vieții confirmată este de 122 de ani (Jeanne Calment).
 Trebuie notat că speranța de viață crește abrupt în toate cazurile pentru cei care ating
pubertatea. Mai jos se află o listă cu speranțele de viață de-a lungul timpului. Ea include mortalitatea
infantilă însă nu include sarcinile pierdute și avortul. Acest tabel neagă anumite păreri că în trecut
oamenii aveau o speranță de viață de sute de ani.

În timpul revoluției industriale, speranța de viață a copiilor a crescut spectaculos.

Se crede că măsurile de sănătate publică au contribuit la o mare parte a recentei creșteri a

speranței de viață.

În anul 2007, cea mai mare speranță de viață era în Japonia - 82,3 ani, iar cea mai mică în
Zambia - 40,5 ani. În Sierra Leone, 2 din 5 copii nu atingeau vârsta de 40 de ani, din cauza SIDA.

Diferențe între sexe

Femeile tind să aibă o rată a mortalității mai mică la toate vârstele. Aproximativ 90% dintre
persoanele care au 110 ani sunt femei, iar procentul crește și mai mult la vârste mai înaintate. Diferența
medie între sexe este de aproximativ 5 ani pe plan mondial. În Rusia, Ucraina și Bielorusia bărbații
trăiesc cu 10 ani mai puțin, în medie, din cauza consumului de alcool și a violenței.

Speranța de viață în România

În România, speranța de viață la naștere în 1900 era de doar 36,4 ani. Secolul al XX-lea a fost
martorul unui progres imens, în 1974-1975 aceasta ajungând la 69,3 ani. În anul 2011, speranța medie
de viață era de 73,98 de ani (70,5 ani în cazul bărbaților și 77,6 ani în cel al femeilor). România se află pe
locul 109 în clasamentul mondial al speranței de viață, pe primul loc aflându-se Monaco, cu 89,7 ani.

În România speranța de viață pentru bărbați a progresat de la 67,4 ani în 2001 la 69,2 ani în anul
2006. Pentru femei speranța de viață a progresat, în același interval, de la 75,6 ani la 76,1 ani.

În 2010 speranța medie de viață este de 70 de ani la bărbați și 77,1 ani la femei, până în 2030
putând urca cu 5,9 ani la bărbați și 4,4 ani la femei.

Speranța de viața a bărbaților este proiectată să crească la 81,8 ani în 2060, iar a femeilor - la
86,7 ani.