Conform modelului elaborat de Warren Thompson, populaţia unui teritoriu evoluează numeric

în fucţie de gradul de dezvoltare economică pe care l-a atins.

1.Echilibru relativ (creştere lentă)
Constituie faza de început a civilizaţiei umane şi corespunde stadiului de societate agricolă.
Atât rata natalităţii cât şi rata mortalităţii au valori mari,35-40‰.Populaţia Terrei evoluează lent din
punct de vedere numeric, de la mai puţin de 10 milioane estimate în contextul revoluţiei neolitice
(agricole, 10 000 î.Hr.) la aproximativ o jumătate de miliard la mijlocul sec XVII.Natalitatea foarte
mare se poate explica prin nevoia de forţă de muncă în agricultură.Condiţiile de viaţă sunt grele,fapt ce
întreţine condiţii pentru o mortalitate ridicată.
2.Explozie demografică (creştere agrasivă)
Primul”şoc” în sistemul mondial îl constituie revoluţia industrială,care a declanşat a doua fază
a acestui model, explozia demografică (“baby boom”).Natalitatea păstrează valori ridicate,dar
mortalitatea începe să scadă puternic spre valori de 15-20‰, determinând un spor natural ridicat.Este
momentul în care populaţia Terrei se dublează în mai puţin de 127 de ani (sec XIX şi începutul
sec.XX)
Explozia demografică este susţinută de:
- mecanizarea agriculturii;
- dezvoltarea industriei
- creşterea productivitătii şi apariţia unui surplus de hrană
- revoluţia sanitară, eradicarea unor boli: malaria,tetanosul, ciuma, etc., considerate până atunci
mortale;
- îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă;
- creşterea nivelului de trai.Ritmul cu care populaţia atinge un nou miliard este din ce în ce mai scurt.
Creşterea explozivă a populaţiei a detreminat apariţia unor curente – curentul malthusianist –
care sugerau adoptarea unor măsuri de stopare a sporului demografic spre a se evita aşa –
numitul »dezastru al bombeiP »(P=populaţie), respectiv frica de faptul ca planeta nu ar mai putea
asigura necesarul de resurse : hrană,energie,apă,materii prime.

3. Tranziţie demografică (creştere moderată)

Faza corespunde apariţiei « societăţii past-industriale », în care domină serviciile.
Rata mortalităţii cunoaşte o valoare relativ constantă de 10‰, iar natalitatea începe să scadă puternic,
dar rămâne mai mare ca mortalitatea, ceea ce generează în continuare o creştere demografică (vezi
graficul 1).Rirmul de creştere nu mai este exploziv şi se presupune că populaţia se va stabiliza la
aproximativ 10 miliarde locuitori în jurul anului 2050, după care va începe să scadă.
Scăderea natalitătii este pusă pe seama unor factori,cum ar fi :
- explozia urbanizării (din 1800- în prezent populaţia urbană creşte de peste 64 de ori!, faţă de
populaţie Terrei care a crescut de peste 6 ori);
- modificarea valorilor tradiţionale ale societăţii rurale cu privire la rolul familiei în societate;
- modificarea statutului social al femeii, accesul la educaţie;
- îmbunătăţirea sistemului sanitar şi a mijloacelor contraceptive,dar şi scăderea fertilitătii;
- modificarea atitudinii generale faţă de imperativul religios de a avea copii şi faţă de
divorţialitate.
4. Echilibrul relativ (creştere lentă sau stagnare)
Se estimează că această fază va fi atinsă în jurul anului 2050 şi va fi caracterizată de scăderea
natalităţii la circa 10‰.este evident că unele state au atins acest stadiu (statele Nord) în timp ce unele
sunt în stadiul 2, al exploziei demografice (statele Sud).
5. Declin demografic
Declinul demografic se prefigurează în state precum: Germania,Suedia,Italia,Japonia ş.a.,unde
rata mortalităţii este mai mare decât cea a natalităţii.Populaţia fiind sub nivelul de înlocuire
naturală.Rata ridicată a speranţei de viaţă,peste 71 de ani,arată manifestarea fenomenului de
îmbătrânire demografică.Aceasta este starea de manifestare a societăţilor informaţionale.
În urma analizei dinamicii sporului natural al statelor lumii se poate contura următoarea
particularitate/caracteristică regională:
- asimetria demografică dintre “Nord” şi “Sud”: Sudul este în plină explozie
demografică,iar Nordul în plin declin demografic şi al îmbărtânirii demografice (stadiile 4 şi5).
Consecinţele asimetriei demografice
1.migraţiile prezentului sunt orientate dinspre S spre N
2. asimetria forţei de muncă. Afluxul de imigranţi conduce la deformarea structurii forţei de
muncă.Imigranţii alcătuiesc un segment tânăr,care ocupă sectorul inferior al pieţei de muncă,iar
populaţia autohtonă,cu tendinţe de îmbărtânre demografică, lucrează în domenii de vârf-
cercetare,înaltă tehnologie,consultanţă,etc.
Sistemul tradiţional de pensii este pe cale să se prăbuşească pentru că un număr mic al
populaţiei tinere este nevoit să suporte costurile unui segment supradimensionat de populaţie
vârstnică.Drept urmare vârsta de pensionare trebuie să depăşescă 65 de ani.
3.asimetria pieţei.În lumea N se dezvoltă produsele şi serviciile care deservesc populaţia
matură, cu preţuri relativ moderate sau scăzute şi conturarea unei “pieţe de lux” care vizează populaţia
tânără.Ex costurile pentru educaţia unui copil sunt f.mari, mai mari decât cu 50 de ani în urmă,( erau
necesare pentru creşterea a 4 sau 5 copii)
4. mutaţii sociale profunde. Imigrantii sunt necesari prin prisma dezvoltării economice dar nu
sunt doriţi în societătile adoptive.