OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Iniţierea înseamnă lărgirea conştiinţei

Conferinţa din 26.07.1972

Lectura meditaţiei zilei.

Mulţi oameni se nasc pe pământ, fiecare îşi duce viaţa, dar mulţi o fac în mod
inconştient, adică automat, instinctiv, biologic, unii se izolează, alţii caută
compania celorlalţi dar, progresul, adevăratul progres constă în lărgirea
conştiinţei, pentru a putea deveni conştienţi de tot ceea ce se petrece în noi.
Neştiind toate acestea, trăim ca animalele, mulţi oameni o fac, neexistând nici
un progres în viaţa lor, ei plutesc în neştiinţă: când mănâncă, când beau, când
fac dragoste, conştiinţa lor nu este luminată, trezită, şi ei repetă automat anumite
gesturi… Iniţierea nu este altceva decât o lărgire a conştiinţei…, da, se pot da tot
felul de definiţii dar, aceasta este mai apropiată de adevăr. Dar, lărgirea
conştiinţei posedă diferite grade, iar ultimul grad al iniţierii este atunci când
conştiinţa devine atât de largă încât ajungem să ne topim în Sufletul Universal,
să vibrăm la unison cu el, adică să ne găsim într-o armonie desăvârşită, auzind
muzica sferelor. Iată iniţierea sublimă, supremă, dar este foarte greu de ajuns
aici; între viaţa obişnuită şi acest grad sublim există, totuşi, multe etape
intermediare pe care trebuie să le străbatem în viaţa noastră pământeană: să ne
lărgim conştiinţa, s-o luminăm, astfel încât ea să poată deveni atât de clară,
limpede, transparentă, lăsând să pătrundă în ea multe lucruri, până când întreg
universul o poate cuprinde… Astfel, ea se amplifică, devine imensă. Lipsa
iniţierii înseamnă că omul rămâne limitat, redus, minuscul, şi se învârte în jurul
propriei fiinţe… Nu există nimic altceva, poate totuşi să aveţi parte de o mică
iniţiere, deşi, cel mai probabil, nimeni nu v-o poate oferi în acest moment. Ce
spun alţi Iniţiaţi ? Fiecare spune altceva despre iniţiere, dar toţi sunt de acord cu
această explicaţie fundamentală: lărgirea conştiinţei… Unii vor spune că aceasta
înseamnă dezvoltarea anumitor chakre, alţii că obţineţi anumite puteri, haruri
sau calităţi… Da, lărgirea conştiinţei aduce toate aceste lucruri, totul se cuprinde
în ea, nimic nu este contradictoriu, nu există definiţie mai bună pentru
dezvoltarea chakrelor, pentru obţinerea puterilor… Vă mai pot da multe

1
definiţii, dar nu vă pot fi de prea mare folos. Deci, atunci când discipolul începe
să-şi lumineze toate mişcările şi actele sale mecanice, instinctive, automate,
când el începe să realizeze semnificaţia subconştientului, adică a ceea ce zace în
el de milioane de ani, devenind clar şi apărând la suprafaţă, adică în conştiinţa
sa, el va înţelege multe lucruri. Va înţelege, mai ales, ceea ce priveşte din Înalt,
curenţi, mesaje, prezenţe, existenţe care se reflectă la suprafaţa conştiinţei,
devenind astfel un om complet, perfect… Altfel, el va rămâne o insectă,
inconştientă, căci oamenii fac deseori gesturi din instinct, nemaigândindu-se la
semnificaţia lor. Vedeţi, aici este vorba despre sufletul grupului, cel care
lucrează asupra insectelor, chiar şi asupra plantelor. Pentru prima oară, numai în
cazul omului conştiinţa a prins contur, mergând, conducând omul spre
Divinitate; în acest moment sufletul grupului dispare, căci fiecare este
individualizat… La animale, la plante, nu se întâmplă la fel, conştiinţa găsindu-
se în afara lor, alţi factori o dirijează, o comandă, spunându-i: “Iată a venit
momentul procreării, al înmulţirii, căci ele nu sunt conştiente de toate acestea. Şi
cum în om este destul de bine reprezentată latura animalică, multe lucruri în noi
se petrec aidoma animalelor: instinctive, inconştient, impulsive, fără măsură.
Trebuie ca totul să devină conştient, controlat, voit, dominat, orientat, astfel
omul devine un Iniţiat, dându-şi seama ce se petrece în sine, punându-şi multe
lucruri la punct, armonizându-le, calmându-le, chiar provocându-le, pentru acei
care sunt avansaţi pe calea iniţierii.
Nu trebuie să uităm niciodată aceste lucruri. Atunci, acei care doresc să
revină la viaţa instinctivă, pasională, trebuie să ştie că, nemaifăcând eforturi, vor
deveni din ce în ce mai confuzi, oprindu-se din drum, şi mulţi o fac, gândindu-se
că este mai uşor, neştiind că vor întâlni în drumul lor obstacole şi mai mari !
De exemplu, când ei dau frâu liber anumitor nebunii, se simt minunat,
neexistând oprelişti sau legi, profesori pe care să-i respecte. Ei îşi spun atunci:
“Ce bucurie ! Triumfăm, suntem fericiţi, nu mai respectăm nimic, nu ne mai
controlăm, am găsit, în sfârşit, o cale uşoară şi minunată de urmat !”. Din
nefericire, lucrurile se complică apoi…, din ce în ce mai mult, şi tot ce era pe
cale să se construiască, să prindă formă şi simetrie, începe, din nou, să se
deformeze, să se strâmbe, să se întunece; şi într-o zi, când ei vor dori să reia
drumul ascensiunii, în acel moment apare şi plata, suferinţa, pentru că ei nu vor
reuşi din cauza lucrurilor acumulate, a dificultăţilor nenumărate, a imprudenţei
comise. Astfel apar regretele, remuşcările şi deziluziile… Da, ne lăsăm duşi
repede de plăcere, coborâm repede aşa cum o fac copiii iarna cu sania pe
derdeluş, şi când dorim să urcăm, ne apar dificultăţile. Da, v-o spun cu toată

2
sinceritatea, aşa se petrec lucrurile… Dacă nu ar fi fost aşa, aş fi depăşit
omenirea întreagă !... Iată ceea ce se întâmplă: unul se justifică că a făcut
dragoste doar cu o fată, altul că a dat foc numai unei singure locuinţe, iar un
altul că nu a omorât decât o singură persoană… Ce nefericiţi, ce mizerabili !
Dacă nu aş fi avut acest Învăţământ, aş fi devenit cea mai rea fiinţă de pe
pământ… Rugaţi-vă Cerului să nu-mi ia această învăţătură !... Când privesc la
toţi nefericiţii care au furat mii de franci, au omorât atâtea persoane, mi-e milă,
fiindcă eu aş fi putut escroca lumea întreagă ! Nu dorinţa este cea care îmi
lipseşte, ci nefericirea de a fi intrat în acest Învăţământ ! Ah, din fericire, voi nu
mă credeţi, nu-i aşa ? Am observat la tineri că logica, judecata lor, nu este încă
pusă la punct. Concluziile vin de abia după ce ei au trăit experienţe, după ce s-au
ars; abia atunci ei încep să gândească diferit. Atât timp cât nu au întâlnit şocuri,
izbituri, nenorociri, războaie, ei suprimă cu uşurinţă toate regulile, legile,
sfaturile ! Nu trebuie să elimine tot, deoarece, la rândul lor, când vor avea copii,
şi vor vedea că aceştia fac aceleaşi greşeli ca şi ei, din cauza eredităţii, a
clişeelor, atunci îşi vor smulge părul, ţipând în gura mare… Vedeţi, dar, plata
datoriilor se pot face şi după 10, 15, 20 sau 30 de ani, şi după, nimeni nu rămâne
nepedepsit. Ei nu realizează că, ignorând legile morale, eticii, înţelepciunii sau
ale esteticii – şi cu câtă bucurie o pot face – nu pot înţelege cum este construită
viaţa; dacă ar fi ştiut că totul se înregistrează, că fiecare lucru declanşează, la
rândul său, un altul nu tocmai armonios, ce-l poate distruge, ar fi reflectat mai
mult… Nu, ei nu o fac şi dau frâu liber tuturor anomaliilor, libertinajului,
dezmăţurilor; când li se explică, ei găsesc că morala este demodată şi trebuie
suprimată, că sunt înşelaţi, că nimic nu este moral în viaţă !... Da, ei consideră că
trebuie să-şi urmeze instinctele şi nimic altceva ! Dacă ar fi dorit măcar, să
studieze mersul lucrurilor, cum a construit Dumnezeu omul în atelierele Sale din
Înalt, s-ar fi putut opri atunci, să mai judece puţin… Da, ia să vedem ce câştigăm
şi ce pierdem ! Acest lucru trebuie, mai întâi, inoculat tineretului: să studieze
experienţele celorlalţi, să le urmeze, să aibă modele. Dar nu, ei dau frâu liber la
tot ceea ce simt: mobile, predispoziţii fără măsură, fără reţinere, fără inteligenţă!
Aici este problema: odată ce te-ai obişnuit, controlul şi voinţa dispar, inteligenţa
la fel iar când vei dori să câştigi, să te afli pe primul loc, aceste instrumente sunt
slabe, uneori inexistente, şi nu vei reuşi ! Astfel, oamenii devin nedrepţi, răi,
cruzi, reproşează tuturor necazurile proprii… dar, adevărul este că ei nu şi-au
dezvoltat îndeajuns voinţa, controlul, judecata, inteligenţa şi perfecţiunea ! Ei s-
au lăsat duşi de plăceri, aruncându-se cu capul înainte, spre prăpăstii, cu mâinile
legate, ce prostie !... Cum să-i faci să înţeleagă că ei însuşi se limitează, devin

3
independenţi, şi în momentul când sunt scuturaţi sau loviţi de alte persoane pe
care le-au jignit, le-au urât sau făcut rău, ei încep să se gândească cum să repare
răul făcut, cum să iasă din situaţia neplăcută ? Da, dar odată ce ai abandonat
inteligenţa şi voinţa, este greu să le mai dezvolţi mai târziu ! Apar, astfel,
lovituri fără sfârşit din partea societăţii sau a forţelor naturii şi omul nu mai
poate ieşi din acest joc… Iar eu, ce fac eu ?... Cine mă poate împiedica să comit
crime, am atâtea mijloace să o fac ?... Ei bine, există un adevăr care mă
împiedică, care ne uşurează, ne schimbă, şi acest adevăr vi-l comunic eu vouă…
Ar fi bine ca tinerii să-l asculte puţin, să-l verifice, el există aşa de milioane de
ani, nu eu l-am creat, ci trebuie să-l studiem împreună, să-l aprofundăm, să-i
extragem beneficiile… De ce să-i reproşăm mereu naturii mobile şi tendinţe
lipsite de judecată ?... Ea are, totuşi, scopuri precise, exacte, dar noi nu
cunoaştem faptul că ele sunt puse în slujba binelui ! Toate instinctele, toate
pasiunile, pot servi binelui, dar cu o singură condiţie: să le controlăm, să le
măsurăm, să le dozăm, să le orientăm…
Vă veţi întreba de ce a creat natura vânturile, furtunile, inundaţiile, torentele ?
Ei bine, ea îşi are planurile ei şi noi nu trebuie să o criticăm, ci să folosim, să
controlăm şi să ne îngrijim de toate aceste lucruri, şi încet-încet, oamenii vor
putea controla toate aceste cataclisme, transformându-le energia în folosul lor
propriu. Nu putem să-i reproşăm naturii ca ne-a oferit în străfundurile
pământului cărbune, petrol şi că acestea ne pot face rău ! Nu, ne vor face rău
numai dacă nu vom fi inteligenţi şi prudenţi; căci natura poate şi fulgera… Dar,
dacă ne vom dezvolta inteligenţa, voinţa şi controlul, orientarea, da mai ales să
ştim să ne orientăm lucrurile zi de zi, să cunoaştem direcţia, vom observa că nu
mai putem critica natura… Fiind slabi şi proşti nu atragem decât răul ! Chiar şi
binele pe care-l primim ne poate face rău, căci nu l-am înţeles… În schimb, totul
se poate transforma în bine, dacă ştii cum să-l utilizezi. Într-o zi, într-o
conferinţă, am spus: otrăvurile, răul, tot ce este negativ, nociv, vor constitui
formidabile remedii pentru a vindeca tot, tot ! Răul va sluji vindecarea,
ameliorarea lucrurilor: numai să ştim cum să-l dozăm ! De ce, pentru moment el
este distrugător ? Pentru că există în doze alopatice… Otrava este extrem de
puternică, distruge ţesuturile, îngroaşă sângele… În timp ce dacă o veţi doza,
veţi putea vindeca toate bolile, de exemplu cu veninul şerpilor, al cobrelor… De
ce repetăm, acum, aceleaşi lucruri ? Fiindcă nu le-am înţeles…, dacă le-aţi fi
înţeles eu nu le-aş mai repeta… De ce oare, lumea invizibilă, care se găseşte
deasupra mea, în spatele meu, mă inspiră, îmi oferă cuvintele, subiectele,
problemele pe care trebuie să vi le înfăţisez ? Deoarece, ea observă că toate

4
acestea nu au fost bine înţelese, folosite şi atunci insistă prin intermediul meu…
Nu-mi veţi putea reproşa că v-am spus aceleaşi lucruri, de atâtea ori ! Dovada
este faptul că mulţi dintre voi vin şi îmi spun: “Maestre, de abia astăzi am înţeles
această conferinţă”, deşi ea fusese auzită de zece ori !... Da, este necesar să
repetăm unele lucruri, fiindcă la început, prima, a doua, a treia oară, nu suntem
pregătiţi să înţelegem, să vibrăm… Iată că, a zecea oară, s-a produs o lumină şi
am înţeles ! Iată, eu mă aflu în mâinile lumii invizibile, iar dacă lumea invizibilă
va considera că meritaţi să ştiţi unele lucruri, ea mă inspiră, mă va însufleţi, îmi
va oferi subiectele, căci adesea nu eu sunt acela care stabileşte programul… Nu,
eu nici măcar nu ştiu despre ce să vorbesc când ajung în sală, nu am nimic în
minte, şi lumea invizibilă, ştiind ce se pretrece cu voi, că suferiţi, că sunteţi
nefericiţi, alege subiectele ! Nu, eu nu ştiu nimic, să nu-mi reproşati apoi; unii
dintre voi vin şi-mi spun că la conferinţă am continuat discuţia avută cu unul sau
cu celălalt ! Nu vă mai miraţi atât de mult, pe mine toate acestea nu mă
privesc… Vedeţi cum se petrec lucrurile ? Totul depinde numai de voi; dacă vă
veţi mări conştiinţa şi veţi acorda importanţă Învăţământului, ce va mai urma ?
Nu ştiu, n-am nici cea mai vagă idee… Ce vi se va mai putea revela ?... Totul
depinde de voi ! Când am copii în jurul meu, nu le pot destăinui toate secretele,
ci numai ce ei pot înţelege… Dacă întâlnesc profesori universitari sau Iniţiaţi,
schimb şi limbajul şi subiectele…, totul depinzând de persoană. Dacă întâlnesc
un pictor, îi voi vorbi despre culori, unui muzician despre muzică, unui
matematician despre matematică. Deci avansaţi din ce în ce mai mult în această
direcţie: controlaţi-vă, dominaţi-vă, învăţaţi să judecaţi, să primiţi lumina, să
vreţi să ştiţi ceea ce este bun sau rău, angajându-vă într-o anume direcţie ! Apoi,
veţi putea vedea ce va ieşi de aici. Chiar şi eu mă educ, prin propriile mele
cuvinte !
Ei bine, continuaţi tot aşa ! Tinerii care vin aici, gândesc că totul se petrece
aidoma vieţii obişnuite: cu lucrurile pregătite, cântărite dinainte, măsurate. Nu,
aici totul este spontan, nimic nu este pregătit dinainte…
Vă doresc o zi bună, încercând să profitaţi cât mai mult de timpul petrecut
aici, fără calomnii şi critici, ci în meditaţie şi lectură, instruindu-vă ! Dacă
obosiţi, nu fortaţi, căci astfel vă veţi bloca multă vreme. Odihniţi-vă şi reîncepeţi
apoi munca şi veţi vedea mai târziu utilitatea. Peste tot unde veţi merge, veţi
aduce câte ceva minunat ! Oamenii au nevoie, ei se află mereu în dezordine şi în
certuri, în tristeţe şi nesiguranţă, nu ştiu de unde vin şi încotro se îndreaptă ! De
ce să nu îi ajutaţi ? Câteva cuvinte numai, rostite cu iubire, vor produce uimire,
iar voi veţi fi mândri că aţi fost utili, folositori. De ce să nu aveţi acest ideal ?

5
Mulţi oameni îşi prăpădesc timpul, energia, prosteşte, când ar fi putut câştiga
mult mai mult altfel ! Când vă veţi întoarce acasă de aici, oamenii vor fi uimiţi
de schimbările ce s-au produs pe chipul vostru, în gesturi şi priviri, în voce şi în
cuvinte, în comportament şi vă vor întreba cum s-a produs schimbarea. Voi le
veţi putea răspunde, ajutându-i: “Trebuie să trăiţi altfel, nu aşa cum o faceţi
acum ! Continuând aşa, vă veţi întoarce în animalitate, în timp ce, dacă veţi trăi
după un sistem divin, după reguli precise, după ceva care nu este artificial…
Oamenii îşi imaginează că un sistem iniţiatic înseamnă ceva în afara regulilor,
ceva care te deformează. Nu, nu, ceea ce am acceptat să trăim până acum
înseamnă adevărata deformare; ne întoarcem înapoi… În timp ce, Iniţiaţii ne
ajută să ne apropiem cât mai mult de această viziune a lumii, aceasta însemnând
latura naturală şi normală a lucrurilor. Nu trebuie să ne imaginăm că toate
acestea sunt anormale şi normale sunt lucrurile ciudate, urâte, tot ceea ce este
dezagreabil. Trebuie scoase din mintea oamenilor aceste judecăţi. După
Inteligenţa Cosmică este anormal dar, dupa mintea oamenilor obişnuiţi acestea
par normale. Spuneţi acum aceste lucruri tinerilor, ei o merită, au multe lucruri
bune în interiorul lor, numai că ele nu sunt bine orientate. Chiar dacă unii dintre
ei sunt ciudaţi, odată orientate, pot deveni modele, iar eu le-o doresc, căci mă
bizui mult pe tineret, el va schimba lumea, ea va aduce Împărăţia Domnului, ea
va realiza idealul nostru. Da, ce vreţi, “ceilalţi se pregătesc de plecare, sunt
obosiţi”. Da, tineretul nu trebuie lăsat astfel ! Ocupaţi-vă de el ! El constituie o
forţă, dar care nu este bine orientată.
Tuturor vă doresc o după-amiază cât mai plăcută !

Rugăciunea către puterile binelui

Doamne, fie ca toate puterile binelui să se declanşeze, să se pună în mişcare,

pentru a transforma lumea întreagă. Fie ca toate forţele şi puterile binelui, sub
formă de iubire, lumină, puritate, să lucreze pentru distrugerea răului, pentru ca
Împărăţia Domnului şi Dreptatea Sa, Epoca de Aur, să se instaleze pe pământ,
printre oameni.
Amin ! Aşa să fie !
(de 3 ori)

Un minut de meditaţie.

6
 OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Inima iniţiatică

Conferinţa din 30.09.1971 (Bonfin)

Conferinţa improvizată

“Dacă veţi şti să folosiţi energiile conţinute în hrană, veţi transforma o parte
din aceste energii într-o viaţă atât de subtilă, încât veţi putea atinge inima
Universului”.

Acest gând, dragii mei fraţi şi dragele mele surori, nu are nevoie de prea
multe comentarii. V-am mai spus că Iniţiaţilor le place să folosească expresia:
“inteligenţa inimii” şi nu spun niciodată “inteligenţa creierului”. Sunt ei oare de-
o asemenea ignoranţă încât nu cunosc nici anatomie, nici filozofie, nici
psihologie ? Sau, dimpotrivă, ştiu despre ele mai multe decât biologii şi
psihologii ?

Iniţiaţii vorbesc despre inteligenţa inimii şi nimeni, nici măcar cei pioşi n-au
înţeles de ce inima este cea care posedă adevărata inteligenţă, nici despre ce fel
de inteligenţă este vorba. Pentru Iniţiaţi, inima nu este acea pompă care trimite
sângele în organism, ci o altă inimă, care este plexul solar. În alte conferinţe (a
se citi “Ziua şi noaptea” şi “Plexul solar şi creierul”) v-am spus că plexul solar
este un creier inversat; v-am explicat că el s-a format cu mult înaintea creierului
şi că el este cel care a format creierul, pe care tot el îl hrăneşte. Plexul solar este
un izvor nesecat de bogăţii, de energii şi chiar de cunoştinţe; el e deţinătorul
adevărului cunoaşterii, al arhivelor, al memoriei. Dacă nu îi stingherim
funcţionarea, plexul solar e neobosit şi are toate posibilităţile să înlăture
tulburările organismului, să vindece, să închidă rănile, etc… Numai că omul a
primit noţiuni, idei atât de greşite, încât prin viaţa sa conştientă stinghereşte
viaţa subconştientă, iar plexul său solar nu se poate manifesta corect. Deseori
acesta e blocat şi nu mai poate nici măcar să trimită hrană, energii, creierului,
care slăbeşte şi intră în amorţeală. Deci viaţa pe care o ducem este cea care dă
sau răpeşte plexului solar posibilitatea de a-şi relua funcţiile şi de a repune totul
în ordine. Şi aşa cum v-am spus adesea, dacă în epoca noastră apar atâtea boli
1
nervoase, e pentru că lucrăm prea intelectual, iar creierul, nefiind încă pregătit să
primească atâta povară şi supraîncărcătură, clachează. În timp ce, dacă ar şti
cum să dea de lucru plexului solar, omul ar deveni neobosit. Dar lucrul acesta
ştiinţa oficială nu-l ştie. Vor fi din ce în ce mai multe boli nervoase, pentru că se
lucrează prea mult cu creierul şi nu se ştie nimic despre plexul solar, nici despre
centrul situat puţin mai jos, în ombilic şi nici despre celălalt centru, situat încă şi
mai jos, pe care japonezii îl denumesc centrul Hara. Da, aceste trei centre au
funcţii extraordinare care n-au fost încă revelate.

Sunt multe de aflat, dragii mei fraţi şi dragele mele surori; numai că pentru a
le afla, pentru a şti să le utilizaţi şi să trageţi din ele nemăsurate foloase , trebuie
să începeţi prin a trăi corect. Da, dar pe cine mai preocupă în ziua de azi modul
de a trăi ? Oamenii sunt preocupaţi doar să studieze, să muncească pentru a
câştiga bani şi trăiesc foarte prost, în dizarmonie, în zgomot, în tulburări şi-n
permanentă agitaţie, în eferveşcenţe sexuale şi atunci totul se blochează, totul se
dezagregă şi creierul nu mai poate să restabilească buna funcţionare a
organismului, căci rostul lui e doar de-a face posibilă orientarea energiilor, el
este incapabil să repare ceva în organism. De reparat numai plexul solar poate să
repare. De aceea Iniţiaţii se ocupă mai mult de plexul solar decât de creier şi
obţin rezultate notabile. Dar şi aici, bineînţeles, trebuie să exersezi, trebuie să
lucrezi.

Atunci când vă încearcă un sentiment, când simţiţi în voi teamă, spaimă,

iubire, nu le resimţiţi în creier şi nici în inima fizică, ci în plexul solar, care e
adevărata inimă. Aşadar, plasând inima în plexul solar, Iniţiaţii dovedeau că
cunosc mult mai bine adevărata anatomie şi adevărata fiziologie umană decât
biologii de azi, care nu văd decât ce e fizic, material. Aceştia au suprimat
adevărata realitate a fiinţei umane. În timp ce pe Iniţiaţi îi interesează doar latura
invizibilă şi subtilă. Ei sunt în posesia unei cunoaşteri formidabile, dar păstreză
multe lucruri pentru ei, neputându-le spune; şi atunci nu spun decât unele dintre
ele, iar restul trebuie să le descoperi. Nu ştim încă, dragii mei fraţi şi dragele
mele surori, nici ce e fiinţa umană, nici cum e ea alcătuită. Biologii şi fiziologii
vă vor da câteva frânturi, care sunt utile, care sunt necesare, dar esenţialul
rămâne undeva departe, necunoscut şi obscur. Mergeţi şi învăţaţi de la ei dacă
vreţi, căci au făcut descoperiri ce merită a fi cunoscute, dar nu vă opriţi la
concluziile lor ! Concluziile, trebuie să mergeţi, să le căutaţi în ştiinţa iniţiatică.

2
 Trebuie să înţelegem de ce Iniţiaţii vorbeau de Inteligenţa inimii. Simte oare
creierul nostru, inteligenţa creierului nostru, cum funcţionează totul în
organismul nostru şi cum se face eliminarea, nutriţia, circulaţia, creşterea,
respiraţia, etc… ? Cunoaşte ea toate procesele chimice, fizice, biologice şi
magice ? Nu, aceste fenomene sunt de o importanţă şi de o complexitate
inimaginabilă, iar creierul nostru nu le cunoaşte. Numai plexul solar le cunoaşte,
pentru că din el purcede şi de el depinde totul; el are o inteligenţă extraordinară,
nemăsurată, el cunoaşte toate procesele din Univers, el se află în inima
Universului. Ştiinţa oficială e departe de toate aceste adevăruri pentru că îi
lipsesc cheile; ea s-a oprit numai asupra laturii fizice, chimice, electrice,
mecanice, adică asupra laturii materiale şi obiective. Ei bine, această latură
reprezintă doar 25 % din adevăr; n-am să încetez s-o repet şi mai devreme sau
mai târziu lucrul acesta va fi cunoscut. Şi eu am laboratoare, şi eu am aparate, şi
eu lucrez de ani şi ani cu instrumente necunoscute încă şi care mă edifică mai
bine decât orice alt instrument fizic.

Există metode şi formule de lucru cu plexul solar. Dacă nu le cunoaşteţi vor

trece probabil ani fără să-l simţiţi acolo, treaz, vigilent şi dilatându-vă. Totul va
rămane în creier şi nu veţi obţine nici un rezultat, nici contemplând soarele, nici
meditând, nici făcând exerciţii, atâta timp cât plexul solar nu se manifestă pentru
a vă da de ştire că conştiinţa v-a coborât în sfârşit în măruntaie. Vă pot vorbi
despre această senzaţie, dar la ce bun ? Nu veţi avea nici o idee despre ea, căci
pentru asta trebuie să fi făcut deja această experienţă. Prin intelect nu poţi să-ţi
faci o idee. E ca şi când ai explica durerea de dinţi cuiva pe care nu l-au durut
niciodată dinţii sau ca şi când i-ai vorbi de dragoste cuiva care n-a fost niciodată
îndrăgostit. Nu poţi înţelege până când n-ai trăit lucrul respectiv. Chiar dacă am
să vă explic, n-o să înţelegeţi. Trebuie să lucrezi, să lucrezi pentru a-ţi schimba
viaţa, a trăi o viaţă armonioasă; numai atunci ajungi să declanşezi cei trei centri
de care v-am vorbit, pentru că legea acestor trei centri este armonia; ei menţin
armonia în corpul fizic. De aceea, când funcţionarea lor este stingherită încep să
apară toate bolile; aceşti centri nu mai pot interveni pentru că-i împiedicăm prin
viaţa noastră prostească şi dezordonată.

Dumnezeu a împărţit puterile. A dat puteri creierului, dar i-a dat şi plexului
solar. Creierul poate deveni formidabil – şi îi e hărăzit să devină formidabil –
dar plexul solar este cel care trebuie să-i trimită energiile şi o foarte mare
rezistenţă. Plexul solar şi creierul sunt atât de legaţi unul de celălalt încât

3
amândoi se pot ajuta şi amândoi se pot stingheri. Dumnezeu n-a dat puteri
absolute numai unuia dintre ei. Ca şi bărbatului şi femeii, de altfel. Dumnezeu n-
a dat toate puterile bărbatului şi n-a privat femeia de toate . Nu, El a dat puteri
femeii şi puteri bărbatului, dar aceste puteri sunt atât de diferite încât nu se pot
manifesta pe deplin decât atunci când cele două principii sunt reunite şi lucrează
în armonie în acelaşi scop. Ceea ce poate da bărbatul nu poate da femeia şi ceea
ce poate da femeia nu poate da bărbatul; dar când ei îşi unesc puterile,
rezultatele sunt fantastice. Iar în ceea ce priveşte cele două creiere care sunt
plexul solar şi creierul din cap, ştiinţa n-a descoperit încă în ce fel sunt
polarizate în masculin şi feminin, în ce fel acţionează unul asupra celuilalt şi nici
care sunt puterile lor asupra materiei.

Şi acum, dragii mei fraţi şi dragele mele surori, încercaţi să aplicaţi toate
adevărurile pe care vi le-am trimis în vara aceasta, altfel lumea învizibilă mă va
pedepsi din nou, zicându-mi: “Anul acesta ai dat prea multe bogăţii şi comori
unor persoane care nu fac nimic cu ele, aşa că poftim câteva palme !”. Da, e
posibil ca ceea ce mi s-a întâmplat să fie o pedeapsă a Cerului pentru că am
revelat prea multe adevăruri şi secrete unor fraţi şi surori indolenţi. Dar de-acum
înainte voi lua măsuri şi de altfel nimeni nu va mai putea veni aici fără a fi
completat şi semnat un chestionar şi a-şi fi luat nişte angajamente, căci prea
multă iubire, prea multă încredere… şi iată apoi ce ni se întâmplă ! N-aş fi vrut
niciodată să iau asemenea hotărâri, dar sunt obligat să o fac. Inima mi-a jucat
mereu feste, pentru că inima… O să spuneţi: “Dar inima este atât de inteligentă !
Tocmai ne-aţi explicat”. Da, într-adevăr, aşa este, dar să ne înţelegem. Inima
care e în plexul solar nu e niciodată proastă, ea ştie bine ce face. Dar în zona
occipitalului, care corespunde planului astral, se găseşte o altă inimă şi aceea nu
este o inimă iniţiatică, ci o inimă nătângă, de un sentimentalism, de o naivitate,
de o încredere aproape prostească. Iar eu am un pic şi din inima aceea şi de câte
ori nu i-am căzut victimă ! … Ceea ce vă spun acum s-ar putea să vă mire, să vă
dezamăgească şi să vă facă să credeţi că am slăbiciuni şi imperfecţiuni
îngrozitoare, dar n-are-a face. Intelectul meu, bineînţeles, vede totul limpede,
dar nu întotdeauna este el acela care conduce, care comandă. El vede, dar inima
îi spune: “Taci, trebuie să fii bun, trebuie să faci ceva pentru oameni, trebuie să-i
ajuţi”. Intelectul meu nu este atât de prost, e chiar foarte lucid, aproape
implacabil în judecăţile şi concluziile lui; de aceea, pentru a-l îmblânzi un pic,
îmi chem inima. Dar îmi joacă feste. Vedeţi voi, mi s-a dat un intelect care face
analize îngrozitoare de aspre, care e în stare să strivească tot şi pentru a

4
compensa această exagerbare, o inimă care trece şi ea de la o extremă la cealaltă,
ceea ce nu-i de loc mai bine. Şi eu cum să le împac ? Vedeţi, am şi eu
probleme… Inima şi intelectul eu nu fac o pereche tocmai potrivită. Eu dau
mereu sfaturi fraţilor şi surorilor în privinţa casătoriei, iar eu, cu casătoria mea,
să nu mai vorbim ! Intelectul meu s-a însurat cu o inimă care nu i se potriveşte
deloc. Dacă i-aţi vedea plimbându-se la braţ prin parcuri sau pe bulevard ! Sunt
atât de diferiţi ca talie şi dimensiuni şi îmbrăcaţi în culori atât de neobişnuite, că
aţi muri de râs. Ce moarte superbă !... Cu toate acestea, îşi fac bine unul altuia,
îşi trimit zâmbete, îşi fac cu ochiul. Când intelectul se mânie, inima îl domoleşte
puţin; se duce el şi-i zice; “Ascultă, dragă, de ce ai făcut asta ? Nu înţelegi că
trebuie să fii bun, delicat, afectuos, că trebuie să ajuţi oamenii ?”. Şi apoi, vai de
mine, ce tapaj înăuntru ! Ceva de nedescris. Iar alteori, când inima a făcut o
prostie, intelectul îi spune: “Până când o să fii atât de naivă şi de netoată ! Mereu
o păţeşti”. Atunci inima, ruşinată, nu mai ştie unde să se ascundă, iar intelectul o
urmăreşte s-o scărmene şi s-o dascălească, nici nu vă puteţi închipui. N-aţi auzit
niciodată cum intelectul îmi scarmănă din când în când inima în cabană ? Ce
ţipete, ce urlete ! Evident, nu e nimeni sa-i audă, în afară de prietenii nevăzuţi,
care dau fuga să-i domolească şi să-i împace… N-aveţi ştiinţă de aceste tragi-
comedii ! Iată-vă în sfârşit la curent. Credeţi ce vreţi…

În gândul pe care vi l-am citit mai devreme se spune că dacă veţi şti să
transformaţi energiile conţinute în hrană, veţi putea atinge inima universului. De
ce tocmai inima ? În vorbirea de zi cu zi se spune: “Mi-a mers la inimă”.** De
ce nu se spune: “Mi-a mers la cap ,… sau la picioare,… sau la burtă ?”. Nu, se
spune “Mi-a mers la inimă”. Şi cum poţi ajunge la inimă ?...

**În textul original (lb. franceza), expresia folosită este “Il m’a touché le
coeur” – “M-a emoţionat”, “M-a mişcat”, expresie care, adlitteram s-ar traduce
cu “mi-a atins inima”. Verbul “toucher”= a atinge” este folosit în continuare în
cele două accepţiuni ale sale (prezentate şi în română): sensul propriu de “a
atinge” şi sensul figurat de “a emoţiona, a mişca. Româna nu cunoaşte însă
expresia “A atinge inima cuiva”, ceea ce în traducere ne-a obligat la ocolişul: a
merge - a atinge (la) - a atinge/a mişca.

Dacă ai studiat, ai cântărit, ai înţeles lucrurile, asta încă nu înseamnă că ai

ajuns la inima Universului; nu, acestea sunt doar condiţiile prealabile. Inima
Universului n-o puteţi atinge decât cu propria voastră inimă. Când inima

5
voastră, plexul solar, va începe să simtă, să iubească, să trăiască cu intensitate,
atunci da, veţi atinge, veţi mişca inima Universului, inima lui Dumnezeu şi de la
această inimă vor veni până la voi energii, forţe, curenţi care vă vor da viaţă, vă
vor lumina. Da, când veţi izbuti să faceţi să ţâşnească din inima voastră o imensă
energie de iubire, prin legile afinităţii şi ale ecoului cealăltă inimă vă va
răspunde. A mişca inima Universului înseamnă a cunoaşte, a simţi, a pătrunde
proiectele şi planurile celui Etern, ale Sufletului universal, dar lucrul acesta nu-l
veţi izbuti nici prin ştiinţă, nici prin conferinţe, nici prin discursuri, nici prin
cărţi, căci este vorba de domenii total diferite, cu lungimi de undă care nu
corespund şi inima Universului nu poate răspunde. Sunt legi acustice; pentru a
putea mişca inima Universului trebuie să vibrezi pe aceeaşi lungime de undă,
adică să emani aceeaşi iubire dezinteresată. Când ceea ce cereţi, ceea ce vreţi,
ceea ce vă doriţi nu priveşte numai interesul vostru personal, ci binele
colectivităţii, al omenirii, al întregului univers, atunci dorinţa voastră vibrează
pe aceeaşi lungime de undă cu inima Universului. Şi cum inima Universului este
izvorul vieţii, izvorul fericirii, izvorul frumuseţii, al poeziei, al muzicii, izvorul a
tot ce e superb şi divin, atunci veţi primi această viaţă, această fericire, această
splendoare… veţi gusta Cerul.

Nu poţi atinge inima Universului numai că eşti universitar, cu o catedră şi o

glorie pe undeva. Atingi poate creierele omeneşti, dar nu inima Universului, căci
inima Universului nu poate răspunde la elucubraţiile intelectualilor. Iar eu am un
criteriu după care ştiu dacă toţi cei ce vin la Învaţătură vibrează în armonie cu
această inimă a Universului, adică dacă i-au descoperit limbajul. Vreţi să vă
spun cum reuşesc să discern ? În momentul în care revelez mari adevăruri
iniţiatice, pe toţi cei care au lucrat cu metodele inimii, ale inteligenţei inimii îi
simt imediat vibrând, trepidând în acord cu mine, uniţi. În timp ce ceilalţi rămân
reci, impasibili, ca şi când ar fi personalităţi prea ilustre pentru a vibra la unison
cu ceea ce spun eu. Da, şi în felul acesta văd că ei nu vor putea niciodată să
atingă inima Universului. Toţi intelectualii au fost deformaţi în Universităţi. Şi
eu am studiat la Universitate şi am obţinut diplome, dar m-am apărat, n-am vrut
să mă las înghiţit şi să ajung ca ceilalţi. Şi cu toate acestea şi eu aş fi putut să
predau într-o Universitate dacă aş fi vrut. Cu câţiva ani de munca, de ce nu, de
vreme ce am terminat studii de psihologie, pedagogie şi filozofie ? Un timp am
studiat chiar şi matematica, fizica, chimia, medicina, astronomia… Studiile
acestea nu le-am făcut pentru a obţine diploma, ci pentru a avea doar câteva
noţiuni. Eram studentul etern. De aceea am terminat foarte târziu. Toţi ziceau:

6
“Ia uită-te la el. Nu mai isprăveşte !”. Nu ştiau de ce mă duc la toate acele
facultăţi. Dar după ce am terminat, am vrut să şterg aproape tot ce învăţasem,
pentru că am văzut că era foarte, foarte departe de tot ce simţeam şi de tot ce
percepeam în meditaţiile şi dedublările mele. Atunci de ce ceilalţi s-au lăsat
duşi?...

Cunosc mulţi profesori de Universitate care nu vor putea niciodată să

înţeleagă profunzimea Învăţăturii noastre, pentru că orice le-aş revela, orice aş
face şi dacă le-aş da şi luna de pe cer, vor rămâne aceeaşi, nu vor vibra
niciodată. De aceea ştiu că ei nu vor atinge inima Universului, cel puţin
deocamdată. Pot scrie cărţi, pot să explice multe lucruri, asta da, dar nu vor
atinge niciodată inima Universului. Pentru că nu au inimă. Evident, au o inimă,
ca toată lumea; pot fi buni, drăguti, sentimentali, dar inima aceasta nu este
iniţiatică. Atunci rămân acolo unde sunt şi se încăpăţânează, se închid, se apără.
Exterior sunt cu noi; dar în realitate nu sunt cu noi. De ce ? Pentru că-şi
păstrează personalitatea, nu pot nicicum s-o sacrifice. Şi ce poate să le aducă
această personalitate ? Buna părere a câtorva oameni pe pământ. Pentru asta
muncesc ei ! Pentru părerea câtorva profani. Noi muncim pentru a căpăta
încuviinţarea entităţilor cereşti, iar pentru a o căpăta trebuie să ne schimbăm, nu
trebuie să luăm atâta în considerare părerea gloatei. Nu există multe fiinţe eroice
care se hotărăsc să accepte această situaţie; toţi rămân unde sunt,în propria lor
oală. Dar când vor pleca dincolo, li se va arăta, acolo sus, cum erau, li se va
arăta că n-au înţeles nimic, că n-au câştigat nimic, că n-au construit nimic,
fiindcă pentru ei nimic nu era mai presus de oamenii celei de-a cincea rase, care
e rasa intelectului, şi n-au luat decât această a cincea rasă drept model. E
adevărat că ea a descoperit multe lucruri, dar nu totul, iar ei nu trebuie s-o
considere piscul creaţiei. Dar ei, bieţii, rămân unde sunt şi nu poţi să faci nimic
ca să-i ajuţi ! De altfel o spun chiar ei: “Am studiat tot, am învăţat tot, dar nu
vibrez, nu simt nimic din viaţa spirituală”. De ce ? Pentru că şi-au dezvoltat
excesiv creierul, pentru că au fost prea conştiincioşi, prea sârguincioşi în studiile
lor, pentru că au fost prea “la fix” în cea de-a cincea rasă; niciodată n-au lăsat
de-o parte nimic din ceea ce li se cerea. În tot ce li se cerea, în tot ce se aştepta
de la ei, erau perfecţi. Dar atunci, de ce n-au izbutit să trăiască această viaţă
divină ? Păi tocmai pentru că erau prea perfecţi, prea sârguincioşi în aceste
forme atât de exterioare. Şi uneori asta constituie un obstacol. Eu nu eram aşa.
Eu făceam lucrurile jumătate-jumătate. Învăţam exact cât trebuia ca să iau
diploma, iar în restul timpului citeam alte cărţi, făceam exerciţiile de meditaţie şi

7
de contemplaţie. Mă duceam la Universitate din când în când şi profesorii erau
indignaţi că eram mai mereu absent. Când venea perioada examenelor, luam
cărţile ca să pot să îngăim câteva vorbe. Şi în felul acesta am putut să salvez
latura spirituală; din fericire ! dacă nu aş fi fost şi eu un netot de o remarcabilă
erudiţie. Zile şi nopţi de-a rândul făceam exerciţii şi munci ezoterice
inimaginabile, cărora mă dedam trup şi suflet, căci pentru mine era o chestiune
de viaţă şi de moarte. Dar făceam toate acestea în taină, nu spuneam nimănui
nimic, nici măcar Maestrului. Dar el, bineînţeles, vedea şi mă cerceta, mă
observa… Şi iată că dintre cei 40.000 de discipoli ai săi, l-a ales tocmai pe cel
mai bizar, pe cel mai neînsemnat pentru a-l trimite aici, în Franţa. Nu i-a trimis
pe cei mai erudiţi, pe cei mai savanţi, pe cei mai citiţi, nu, ba chiar le-a interzis
să vină… Nu e ciudat oare că Maestrul a procedat aşa ?

Când văd că vibraţi la unison şi din toată inima cu ceea ce spun şi cu ceea ce
trăiesc eu însumi, ştiu că şi dacă vă înşelaţi în ceea ce mă priveşte, şi dacă vă
induc în eroare (să zicem !) prin cuvintele mele, veţi găsi totuşi drumul. Pentru
că aveţi o inimă extraordinară şi cu o asemenea inimă Cerul nu vă va lăsa mult
timp să rătăciţi. Dar dacă nu aveţi o astfel de inimă, chiar dacă veţi cunoaşte
totul, Cerul nu vă va lua în seamă. Oamenii vă vor accepta, asta da, dar pentru
câtă vreme ? O încarnare mititică şi apoi, când vă veţi întoarce acolo sus, veţi
constata că nu sunteţi deloc apreciat, pentru că acolo nu eşti nici doctor, nici
profesor, nici asta, nici ailaltă… Acolo sus nu veţi fi decât un căţel mititel,
pentru ca n-aţi vibrat la unison cu inima Universului. Aşa că înţelegeţi-mă bine.
Dacă vreţi să atingeţi inima Universului, trebuie să aveţi o iubire dezinteresată,
să vă dedicaţi unei idei imense, divine: Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui.
V-am mai spus de nenumărate ori: ştiinţa oficială şi toate cunoştinţele care se
transmit în Universităţi, în şcoli etc… nu servesc decât la a da oamenilor
posibilitatea să-şi aranjeze mai bine treburile pe pământ şi nu în Cer. Nu există
pe pământ şcoli sau Universităţi unde oamenii să fie învăţaţi cum să trăiască în
Cer, în Cerul interior. Şi nimeni n-a băgat se seamă, nici savanţii, nici profesorii,
nici scriitorii n-au băgat de seamă că tot ce ne dă cea de-a cincea rasă ca
mijloace şi posibilităţi, nu folosesc decât la a te descurca mai bine în lume, la a
avea bani, o situaţie bună, prestigiu, faimă, plăcere, putere politică şi atât. În
Fraternitatea Albă Universală nu veţi găsi poate mijloacele de a deveni profesor,
prefect, ministru, bancher sau rege, dar veţi trăi în cer, în lumină, în iubire şi
apoi, dacă veţi avea răbdare, veţi deveni poate mai mult decât profesor, mai mult
decât bancher, mai mult decât ministru, mai mult decât rege.

8
 Iertaţi-mă că vă vorbesc astfel, dragii mei fraţi şi dragele mele surori, dar
aveţi nevoie de criterii, de discernământ şi mulţi dintre voi le au; nici măcar nu
s-au studiat pentru a-şi da seama care le e atitudinea. Intelectual sunt de acord,
apreciază, sunt satisfăcuţi, dar inima lor stă pe loc, nu vibrează. Nu sunt proşti,
văd ce e veridic, ce e logic, ce e raţional, ce e util, ce e măret, dar îşi împiedică
inima să vibreze; îşi păstrează inima pentru ei; şi eu exact asta simt. Nu, dragii
mei fraţi şi dragele mele surori, această atitudine nu este bună. Trebuie să vibraţi
la unison cu ce vă spun, pentru că deseori nu eu vă vorbesc. Să presupunem,
dacă vreţi, că eu aş merita să-mi întoarceţi spatele… Dar vibraţi măcar la unison
cu cel care vă vorbeşte, căci îndărătul meu există o fiinţă care vă spune lucruri
pe care eu însumi le ignor. După aceea fraţi şi surori vin să-mi spună: “Cum aţi
ştiut ?... Aţi vorbit exact de ce mi s-a întâmplat…”. “Ah ! răspund eu, dar n-am
văzut nimic, nu ştiu nimic”. De altfel v-am spus că nu sunt clarvăzător. Dar în
mine locuieşte o altă fiinţă, care vede tot, aude tot; da, de câte ori s-a întâmplat
până acum ! Eu mă dezvinovăţesc mereu, spunând că n-am nici un amestec. Un
altul a greşit şi dacă vreţi acum să-i faceţi reproşuri, daţi-i drumul, căutaţi-l,
luaţi-l de guler, certaţi-vă cu el, iar pe mine lasaţi-mă în pace ! Eu n-am nici un
amestec, e limpede, nu-i aşa ? E limpede… dar de fapt nu e limpede deloc. În
orice caz, nu-mi purtaţi pică dacă intelectul meu e necruţător. Pentru a vă învăţa,
pentru a vă arăta adevărul, pentru a vă ajuta, trebuie să fii necruţător. Apoi,
bineînţeles, inima mea suferă şi îmi spun: “De ce am fost atât de aspru ? De ce i-
am necăjit ? De ce ?...” Ziua întreagă îmi fac reproşuri. Dar sunt obligat să
procedez astfel; în conferinţe sunt obligat să fiu nemilos. După aceea unii vin să-
mi mulţumească şi uneori îmi spun cu lacrimi în ochi: “M-aţi salvat. Eram pe
marginea prăpastiei şi m-aţi salvat…”.

Meditaţi acum asupra inimii Universului. Vedeţi ? Se spune: “Mi-a mers la

inimă”. Şi cum poţi atinge inima cuiva ? Producând aceleaşi unde, producând
aceleaşi vibraţii – şi apoi veţi obţine tot ce cereţi. Cel a cărui inimă aţi atins-o vă
deschide uşile şi vă dă tot. Altfel puteţi să povestiţi: “Soţia mea aşteaptă un
copil,… copiii mei sunt bolnavi.. am făcut asta,… am făcut ailaltă… Aparţin de
cutare şi cutare asociaţie…”, vi se răspunde: “Pleacă !” şi vi se inchide uşa. Iar
alteori nu spuneţi nimic, priviţi numai şi vi se spune: “Vino, intră ! Uite, ia
asta!” Cum se face ? Trebuie să descoperiţi secretul. Vă amintiţi de conferinţa pe
care v-am ţinut-o despre aparatul cu galenă… Plimbaţi acul la dreapta şi la
stânga pe piatră şi nu auziţi încă nimic. Şi totuşi o atingeţi. Da, dar nu atingeţi

9
inima, căci piatra aceea are şi ea o inimă. Dar în clipa în care aţi atins inima,
imediat auziţi muzică. Există o inimă şi în univers, dar nu-i cunoaştem legile, de
aceea nu izbutim să stabilim contactul pentru a-i capta undele şi a avea revelaţii.

Pentru a atinge inima Universului, trebuie să vă intensificaţi iubirea. E o

muncă ce se face în plexul solar. În acel moment nu mai gândiţi; proiectaţi o
forţă, o putere, o energie de iubire şi o dirijaţi, iar creierul vostru se odihneşte.
Înţelegeţi ? Sunteţi conştienţi şi vă dirijaţi energiile, dar fără ca în acest timp
creierul să fie încordat sau în activitate. Cum se explică ? Lucrurile stau aşa
pentru că există o altă formă de gândire, o altă formă de întelegere, pe care
occidentalii n-au ajuns încă s-o descopere. Dar în Orient, în India, în Tibet, în
China, în Japonia, această ştiinţă este cunoscută de mult timp…

Răpdare ! Vom reveni altă dată asupra acestui subiect !

Lumina şi Pacea să vă însoţească !...

10
 OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Comment savoir si on est sur le bon

ou le mauvais chemin ?
(Cum ştim dacă suntem pe drumul bun sau pe cel rău ?)

Il faut avoir un bon comportement

envers les humains et envers la Nature
(Trebuie să avem un bun comportament
faţă de oameni şi faţă de Natură)

Conferinţa din 18.02.1973

Track 1

Voi aşteptaţi încă, dragi fraţi şi surori, să mai adaug ceva. Dar eu găsesc
că această conferinţă a fost atât de clară, atât de simplă, atât de evidentă, încât
mă gândesc să nu mai adaug nimic; că dacă nu aţi înţeles această claritate,
această conferinţă, nu veţi înţelege nici ceea ce vă voi spune în plus. Dacă
luaţi doar acest argument, de a răsturna: de a vă observa, de a vă analiza şi de
a descoperi că alergaţi pe acelaşi drum cu întreaga lume, acela de a căuta
binele vostru personal, propriul interes limitat şi de a nu vedea nimic, de a nu
lua în nimic considerare, ci de a călca în picioare, de a transgresa tot restul, de
a nu vă analiza pentru a vedea că aţi pus tot ce este inferior drept scop: să
satisfaceţi, să mulţumiţi natura inferioară – şi niciodată natura superioară,
sufletul, spiritul vostru. Acum trebuie să răsturnaţi şi să înţelegeţi, să vedeţi că
în felul acesta nu sunteţi pe drumul cel bun, pe care îl recomandă Iniţiaţii; să
vă spuneţi: «A, şi eu fac ca toată lumea ! Deci nu este asta, nu este ideal, nu
este perfect, nu este divin. Mă voi schimba !» Atunci luăm aspectul material
ca mijloc – munca, activitatea, hrana, hainele, locuinţa, totul drept mijloc –
care să ne ajute să obţinem scopul: scopul este perfecţiunea, a deveni ca
Dumnezeu însuşi. Atunci totul se schimbă, tot, tot, tot. Chiar dacă încerc să vă
schiţez, să vă explic transformările, multiplele schimbări care se produc în
toate domeniile, de la sistemul osos, până la sistemul nervos, ne-ar trebui luni
şi ani, atât de numeroase sunt schimbările – de care ştiinţa oficială nu are idee
şi nu le poate enumera. Este incalculabil. Doar într-un atom, transformările

1
care se produc într-un atom, doar transformările care se produc în mişcările
electronilor, este incalculabil, inimaginabil, aşa că nu are rost… Pentru că nici
eu nu pot vedea această imensitate. Eu doar ştiu, prin sentimentul meu, prin
intuiţie, prin viziunea mea interioară şi prin Ştiinţa iniţiatică, că este aşa. Dar
ca să cunoşti toate transformările care se produc în întreaga fiinţă, asta nici eu
nu ştiu, nu sunt la curent. Ştiu doar, în general, intuitiv, că este aşa. Este purul
adevăr. Dar este atât de imens, atât de vast, încât într-o întreagă existenţă n-aş
putea să enumăr toate aceste transformări. Şi este vorba, în plus, despre bine
şi rău. Când deviaţi de la acest drum, când alegeţi o altă direcţie – acea
direcţie deplorabilă, întunecată – se produce acelaşi lucru: schimbări şi
transformări de neînchipuit, incalculabile, dar într-un sens rău. Totul, totul
merge spre ruină; şi nu vedem asta, pentru că este atât de subtil, atât de
invizibil, atât de imponderabil, încât nu iese încă la suprafaţă şi nimeni nu
constată acest lucru, în afară de clarvăzători, de Iniţiaţi, de marii Maeştri: ei
văd imediat această întunecare a fiinţei umane care a ales latura stângă. El va
decădea. Şi apoi, cu cât trece timpul, cu atât lucrurile se înrăutăţesc. Da. În
timp ce, dacă datorită unei singure conferinţe sau datorită unei singure cărţi,
lecturii unei cărţi sau pentru că am întâlnit o singură fiinţă pe pământ sau
contemplând o statuie sau ascultând un concert sau o simfonie, regăsim
drumul, atunci încep toate transformările. Şi dacă continuăm, continuăm,
continuăm, ele se amplifică, până când totul devine luminos, totul devine pur,
totul devine transparent, totul devine minunat şi acesta este, de asemenea,
adevărul absolut. Nu vă pot spune mai mult.
Acum, oare oricine poate şti, poate descoperi dacă se află pe drumul bun
sau pe cel rău ? Da. Eu cred că oricine poate descoperi, el însuşi, poate
constata el însuşi, dacă este pe drumul bun sau pe cel rău. Deşi, spunând
«dumul bun», «drumul rău» acestea sunt expresii atât de vechi, încât toată
lumea le respinge, deocamdată; ei vor să filozofeze, ei vor să analizeze, să
lucreze, să arate filozofic, ştiinţific, că nu mai există nimic nici bun, nici rău şi
că toate aceste lucruri care ţin de moralitate sunt atât de false, atât de
nedefinite, încât ele trebuie acum demolate, că nu mai există limite, nu mai
există graniţe, totul este un amestec… Oamenii sunt acum pe cale de a scrie,
de a dovedi că toate acestea erau false: drumul bun, drumul rău, latura stângă,
latura dreaptă, latura demonică, latura angelică, toate acestea sunt baliverne,
sunt cuvinte (goale), născociri ale oamenilor bisericii, pentru a momi, pentru a
hipnotiza, pentru a domina mulţimea şi aşa mai departe. Sunt explicaţii de
neînchipuit. Dar, cu toate acestea, sunt obligat să simplific lucrurile şi să
lucrez cu cuvinte cunoscute, preistorice, folosite, uzate, chiar învechite, dacă
vreţi, să spun «drumul bun», «drumul rău»; dar nu-i nimic, nu se poate altfel.
Dar când spunem «drumul bun», oho, în spatele acestui cuvânt există o
întreagă lume bine definită, cu vibraţiile ei, cu undele ei, cu schimbările ei, cu
culorile ei, cu parfumurile ei, cu splendorile ei, cu activitatea ei, ooo, lucruri
de nedescris. Iar sub cuvântul «drumul rău», de asemenea: în spatele acestui
cuvânt se află o întreagă lume cu emanaţiile ei, cu manifestările ei, cu culorile
ei, cu undele ei, cu dezordinea şi cu haosul ei, cu nenorocirile ei, cu tragediile
ei, de asemenea de nedescris. Aşa că depinde pe care din ele ne-am angajat,
de tărtăcuţa fiecăruia, de gradul lui de inteligenţă, de gusturile şi preferinţele
lui.
Şi acum, oare oricine poate şti pe care drum se află ? Da. Şi am să vă dau
criteriile. Iată. Există un criteriu infailibil, absolut, care vine de la Iniţiaţi. Dar
atunci când spun Iniţiaţi, înţeleg prin asta acele fiinţe sublime, nu cei care se
numesc ei înşişi Iniţiaţi; de altfel există prea mulţi Iniţiaţi pe Pământ,
mişună… Dar când spun Iniţiaţi, în mintea mea ei sunt foarte puţin numeroşi:
cei care trăiesc în Lumină, care au idealul absolut – Împărăţia lui Dumnezeu,
Lumina. Iar pentru mine, criteriul lor este absolut. Ce spun ei ? Ei spun:
constataţi, analizaţi-vă doar, observaţi-vă un timp; observaţi-vă şi veţi vedea:
dacă sunteţi pe drumul bun, veţi constata că în viaţa interioară şi exterioară
există ceva frumos, armonios, plăcut, luminos, minunat, mulţumitor, ceva
divin, o încurajare, o inspiraţie, o speranţă, o iubire, o bunătate; în timp ce,
dacă sunteţi pe drumul rău, orice aţi face, orice lucruri bune vi s-ar întâmpla,
câştigurile, achiziţiile, faima, triumfurile, în interior există ceva, ca o
disonanţă, ceva care slăbeşte, o îndoială, o nemulţumire, un gol, o teamă, o
frică, ceva îndoielnic, care nu este alb. Când veţi constata această latură
defectuoasă, asta dovedeşte că, chiar în ciuda aparenţei lucrurilor exterioare,
nu sunteţi pe drumul bun. Da. E ceva care v-o spune, deşi nu ascultaţi de acel
ceva, nu vă opriţi la el, vă opriţi asupra laturii exterioare, mâncaţi, beţi, aveţi
plăceri, aveţi bani, aveţi faimă, toată lumea vă stimează; vă opriţi asupra
laturii trecătoare – pentru că asta nu va dura mult timp. Dar latura interioară
vă spune: «Nu, nu, nu. Nu este asta, nu încă, trebuie să te schimbi, să ieşi (din
asta)»; e (ceva) ca o frică, ca o teamă, o îndoială, golul. Să zicem golul. În
timp ce, chiar dacă exterior există tot felul de inconveniente şi întreaga lume
este împotriva voastră şi nimeni nu vă dă dreptate, dacă în interior este o
lumină, există acea ???, acea pace, acea bucurie, acea plenitudine, dacă vreţi
şi lipsa fricii, atunci trebuie să continuaţi. Şi dacă veţi continua, din ce în ce

3
chiar şi latura exterioară va fi obligată să se schimbe, să se supună, să dea
înapoi, să se transforme şi să recunoască că ceea ce aţi ales este divin, este
extraordinar. Deci, sfârşitul este extraordinar de frumos. În timp ce, acolo
unde sunteţi bine plasaţi, unde toată lumea vă stimează şi toţi îşi ridică pălăria
(în faţa voastră), dar în interior este ceva diabolic, nişte combinaţii, lucruri
care nu sunt cinstite, care sunt dubioase, care nu sunt nobile, calcule, tot felul
de lucruri care nu sunt divine, dacă vreţi, după un timp, totul se transformă,
totul se schimbă şi toate lucrurile minunate care sunt dinaintea voastră, dispar,
vă părăsesc şi apare deşertul, haosul, infernul, apare distrugerea şi deveniţi un
îngrăşământ chimic. Cum oamenii nu au această lumină, nu au această
iniţiere, nu au această înţelepciune, ei nu se gândesc decât la latura obiectivă,
la latura exterioară, la latura economică, la latura lumească, ei se înşeală. Ei
au ales latura obiectivă, (îi interesează) doar cum sunt lucrurile în afara lor şi
se opresc numai la această latură, cealaltă latură nu contează. De ce ? Pentru
că nu sunt inteligenţi şi, după un timp, vor înţelege, dar pierzând tot vor
înţelege că au contat enorm pe latura exterioară. Ei au neglijat, au dispreţuit,
au respis latura interioară, care este divină, sacră. Şi iată încotro aleargă
omenirea: obiectivitate, mereu obiectiv; iar «obiectiv» înseamnă să suprime
ceea ce este «subiectiv», pentru că este mincinos; cu latura obiectivă măcar
ţii, deţii ceva tangibil, solid. Şi iată cum au luat-o oamenii pe drumul greşit,
întreaga lume, vedeţi ? Iar Iniţiaţii fac exact invers. Ei deţin latura subiectivă,
viaţa, aici lucrează ei: lumina, viaţa, iubirea, bunătatea, ??? şi atunci latura
obiectivă ajunge în slujba lor, într-o zi. Şi ei au şi Cerul şi Pământul, ei
dictează situaţia - dacă sunt răbdători, dacă sunt tenace… Iată adevărata
iniţiere: să te analizezi, să te cauţi, (să ştii) unde te afli şi cum gândeşti şi dacă
atunci într-adevăr, interiorul vostru vă spune: «Sunteţi pe drumul bun !»,
persistaţi şi voi sunteţi cei care veţi câştiga. Pentru că totul este trecător, totul
se schimbă, se transformă, nimic nu este stabil – în afară de latura divină,
latura spirit. Doar el dăinuie veşnic. Tot restul este obiectiv, variază, se
supune. De pildă, am vorbit cu un prefect, care într-o zi m-a adus până aici cu
maşina, un prefect foarte, foarte celebru, foarte cunoscut; am vorbit despre
acest subiect: obiectiv, subiectiv. Şi el credea, de asemenea, că latura
obiectivă este cea care contează, adică capitalul; totul este acolo unde este
capitalul. Iar eu i-am spus: «Banii, latura economică, capitalul sunt moarte,
trebuie să le deplasezi, cineva le mişcă, le deplasează, deci există ceva viu
care le deplasează; aşadar capitalul va fi acolo unde (le duce) o forţă vie şi
forţa vie sunt ideile. Deci ideile deplasează capitalul. Deci ideile sunt pe
primul loc, iar capitalul le urmează». Ooo, a fost o revelaţie pentru el ! Ne-am
despărţit, el s-a întors acasă şi sunt sigur că s-a gândit enorm (la asta) şi a
văzut că întreaga latură istorică… În aparenţă – de exemplu o armată, care
este masată în cutare şi cutare loc. Dar este cineva care conduce acea armată.
Deci latura ideilor, gândul, latura vie… iar ele sunt acolo, la dispoziţie - şi
capitalurile şi forţele, latura economică, cu toate e la fel. De ce oamenii nu au
văzut asta ? Deci, când sunteţi în adevăr şi contaţi pe forţele, puterile, ideile,
viaţa voastră psihică, pe lumina, pe voinţa voastră, pe activitatea voastră
interioară, pe elanurile voastre, mai devreme sau mai târziu totul se va
schimba. Lucrurile se deplasează. De ce a fost scoasă această filozofie din
capul oamenilor ? De exemplu, oamenii spun: «Nu am condiţii. Condiţiile
mele sunt proaste». Condiţiile contează, se opresc asupra condiţiilor ! Şi sunt
înghiţiţi, îngropaţi, pentru că condiţiile sunt cele care conduc tot. Şi forţa,
spiritul unde sunt ? A, nu, nu, nu ! Condiţiile materiale şi gata, s-a isprăvit,
eşti îngropat. Da. Vedeţi de ce oamenii devin slabi, plâpânzi, sclavi, ei nu pot
remedia condiţiile, pentru că au distrus forţa care conduce condiţiile. Priviţi ce
educaţie deplorabilă ! Trebuie să schimbăm asta. Priviţi, toată lumea spune
acelaşi lucru. Când spuneţi: «Dar de ce… ?» «Aaa, (din cauza) condiţiilor
proaste !» Ştiu asta, condiţiile sunt o putere, poţi muri, poţi fi îngropat… Dar
oprindu-te (numai asupra lor), dând o greutate, o putere formidabilă
condiţiilor materiale, suprimi cealaltă (latură). Cealaltă, care putea să
remedieze, este inexistentă. Deci vedeţi, această filozofie este foarte proastă.
Împotriva acestei filozofii lupt eu, nu împotriva oamenilor. Pentru că atâta
timp cât această filozofie se plimbă, oamenii devin din ce în ce mai
bolnăvicioşi, plăpânzi, vulnerabili şi slabi, vor fi sclavi. Deja unii sunt
alarmaţi. În această nevoie de lene, de a fi liniştiţi, să nu facă nimic, să fie
serviţi şi ajutaţi – pentru că sunt trândavi, leneşi – au lucrat, au lucrat, au
lucrat, pentru a avea maşini, aparate, roboţi şi toate celelalte, pentru ca apoi să
nu mai facă nimic: roboţii şi maşinile or să lucreze în locul lor. Iar acum sunt
savanţi care se alarmează că omenirea devine sclavă. În loc să fie
independentă şi liberă, devin aserviţi maşinilor şi că e sfârşitul omenirii. Da,
ţipă, se vaită. Ei aduc argumente. Dar Iniţiaţii au ştiut asta înaintea lor. Ei au
spus deja că va fi aşa, pentru că oamenii au ales o mentalitate obiectivă. Am
citit undeva că a fost descoperită undeva în America, în Pensylvania, nu ştiu
unde, o întreagă comunitate care de 300 de ani a refuzat tot: n-au vrut să aibă
nici motoare, nici electricitate, nici radio, nici telefon, nici televizor, nimic,
nimic, nimic. Ei lucrează ca acum 300 de ani, cum se lucra atunci şi sunt

5
fericiţi, sunt mulţumiţi şi satisfăcuţi, îşi cultivă pământul fără îngrăşăminte
chimice; n-au vrut să aibă nici aparate, nici maşini, absolut nimic. I-au
descoperit şi sunt cei mai fericiţi, cei mai frumoşi, trăiesc mult…Trăiesc între
ei. E curios. Maşinile vor distruge omenirea. Asta nu înseamnă că şi eu trebuie
să fiu ca ei, nu. Nu le dau dreptate. Şi eu sunt pentru progres; dar, pe lângă
acest progres, să trezeşti, să dezvolţi altceva. Ştiinţa iniţiatică ne va spune
cum să trăim, cum să folosim (progresul), în ce direcţie, ca să nu facă rău.
Vedeţi, eu nu sunt nici pentru prima categorie, nici pentru a doua. De ce
atunci Spiritul cosmic împinge oamenii să descopere, să inventeze ? Deci
există un motiv. Nu trebuie să distrugem acest lucru şi să rămânem preistorici,
nu ! Trebuie să evoluăm, dar pe lângă această evoluţie, pe lângă maşini,
aparate etc., să facem să evolueze mentalitatea noastră, care va controla, va
conduce şi care va duce oamenii către perfecţiunea spirituală; în timp ce
acum, maşinile sunt cele care îi vor face sclavi pe oameni. Şi cum ei nu-şi
dezvoltă viaţa interioară, nici voinţa, nici forţa, ei devin din ce în ce mai slabi,
pentru că maşinile lucrează în locul lor; în loc să-şi dezvolte memoria, ca
druizii, care nu aveau cărţi, totul era memorie, totul era în memorie, ei
povesteau, nu erau cărţi; de când au apărut cărţile, s-a isprăvit cu memoria.
Oamenii îşi pierd memoria. De când sunt maşini – pentru că sunt maşini
care înregistrează (???) tot, memoria se duce, se va şterge. Şi aşa mai departe.
De când au maşini, oamenii anchilozează şi aşa mai departe, pentru că nu mai
merg pe jos. Asta pentru a vă spune că, într-o bună zi, unde se va ajunge, dacă
nu există o altă inteligenţă, care să supravegheze, să prevadă, să ???, să
aranjeze, ca toate aceste progrese să nu distrugă omenirea ? De altfel, priviţi !
Şi poluarea, vedeţi ? E din cauza acestei industrii, care nu este în slujba unei
moralităţi. Pentru a câştiga, a câştiga este otrăvită întreaga lume. Ca omul
acela despre care v-am vorbit. El nu avea nici un scrupul. A observat într-o zi
că cartofii pe care îi dădea la porci îi îmbolnăveau. Şi a vândut cartofii la
piaţă, ca să nu-i moară porcii. Că aveau să moară oameni, ce-l interesa pe el ?
Priviţi ce mentalitate ! Întreaga lume are această mentalitate. Ei falsifică tot,
tot, tot. Ce dacă mor ceilalţi, ei câştigă bani ! Vedeţi, dragi fraţi şi surori, de ce
Iniţiaţii au ??? asta; de aceea ei insistă asupra altui lucru, care este neglijat,
neglijat, lăsat de-o parte. E lăsat de-o parte şi totul se duce de râpă. Aşadar,
vom fi obligaţi, într-o zi, să studiem acea latură pe care v-o prezint mereu de
ani şi ani, acea latură abandonată, neglijată, dispreţuită, această latură care,
tocmai, e divină. Iată, oricare dintre voi îşi poate da seama dacă se află cu
adevărat pe drumul bun sau cu un picior pe drumul bun şi cu celălalt pe
drumul rău. Pe amândouă. Sunt foarte puţini care sunt angajaţi, pentru că,
pentru a se angaja pe latura divină, ooo, trebuie să fii foarte, foarte, foarte
inteligent, extrem de inteligent şi extrem de evoluat. De ce ? Pentru că
oamenii sunt atât de amestecaţi, amestecaţi, au în ei lucruri bune, lucruri rele
şi fiecare rău trage spuza pe turta lui şi atunci oamenii sunt hărţuiţi, sunt
subjugaţi, sunt antrenaţi către tot felul de lucruri – dar şi către lucruri bune. Şi
atunci se dă mereu o luptă; sunt foarte, foarte, foarte puţini cei care sunt total
angajaţi pe drumul bun. 9 zecimi – 99% - sunt amestecaţi: când lucruri bune
şi când, în acelaşi timp, de cealaltă parte. În acelaşi timp în cele două
părţi, două rasteluri.

Track 2

Ei da. Priviţi, din ce în ce mai mult, în toate familiile, soţul are o amantă
– ba poate chiar mai multe – iar soţia are un amant. Deci, mereu (tendinţa) de
a amesteca. Oamenii sunt cinstiţi şi în acelaşi timp necinstiţi. Până când vor
ajunge să aleagă 100% doar ce e luminos, ceea ce e pur, ceea ce e divin,
trebuie să fi suferit mult, să aibă multă experienţă, multe căderi, multe cucuie,
(să fi trecut prin) multe nenorociri, până să ajungă să înţeleagă cum este
construită lumea. Adică să cunoască în ce fel Dumnezeu a format fiinţa
umană în laboratoarele, în atelierele sale cereşti şi care sunt legile şi în ce
lume trăim şi să cunoască aceste lucruri. Şi atunci când le vom cunoaşte, nu
vom mai putea accepta fraudele şi tot felul de lucruri necinstite, dăunătoare.
Da. Doar în cazuri excepţionale – ca de pildă Iisus. El ştia că atunci când va
veni pe pământ, aveau să fie ucişi 5 mii de copii şi că vor fi războaie şi
distrugeri din cauza lui. Ştia, dar trebuia să accepte, pentru că ceea ce a adus
el, dacă oamenii pot înţelege… Fiindcă copiii vor reveni. Plecarea celor 5 mii
de copii… asta mă incită să vorbesc despre alte lucruri, dar nu astăzi. De ce
trebuiau să moară 6 milioane de evrei şi Hitler trebuia să-i trimită pe lumea
cealaltă ? De ce ? Din ce motiv ?
Dar să ne oprim asupra acestei analize. Trebuie să ne analizăm şi să
constatăm sincer şi vom descoperi acest criteriu dacă suntem pe drumul bun
sau nu. Nu e greu. Altfel, dacă îi asculaţi pe ceilalţi, ooo, ceilalţi vă vor spune
că sunteţi acceptabil, că sunteţi perfect, că sunteţi minunat, că sunteţi aşa cum
trebuie. Ceilalţi nu ştiu cum sunteţi în interior. Sau vă vor spune că sunteţi
criminal, că sunteţi un derbedeu, un satir. Ei nu vor vedea cum sunteţi în
interior. Nu trebuie să te bazezi pe cuvintele celorlalţi, ci pe propriile senzaţii

7
şi descoperiri. Asta e tot. Iar acum, dacă nu mă credeţi, încercaţi să citiţi
biografii, încercaţi să parcurgeţi istoria şi să constataţi că toţi cei care au avut
mari haruri, mari capacităţi, mari posibilităţi, când nu duceau o viaţă aşa cum
trebuie, îşi pierdeau toate capacităţile, sănătatea, frumuseţea şi toate celelalte.
Veţi vedea, veţi constata din istorie. Şi atunci veţi trage concluzia pe care au
tras-o Iniţiaţii: că modul de viaţă este mai presus de tot şi că dacă nu aveţi
facultăţi şi aveţi tot felul de slăbiciuni, de defecte şi aşa mai departe, vicii şi
tot, dar dacă vreţi să trăiţi cum trebuie şi veţi începe, din ce în ce veţi constata
că şi viciile şi defectele, toate vor dispărea şi că nişte capacităţi extraordinare
vor veni să se instaleze (în voi) şi chiar îi veţi depăşi pe ceilalţi. Iar ceilalţi vor
pierde aceste capacităţi, pentru că nu au trăit cum trebuie, iar voi, care trăiţi
cum trebuie, le veţi avea. Da. Noroc că am înţeles asta când eram foarte tânăr.
Da. Şi mi-am văzut toate defectele, toată incapacitatea… Aaa, a fost
formidabil. Nu exista băiat mai prost, mai incapabil ca mine. Asta v-o pot
spune. Au fost mulţi fraţi şi surori care nu au vrut să mă creadă. Ziceau: «O,
spune asta aşa, anume». Nu. Este singurul adevăr pe care l-am spus în viaţa
mea. Dar veţi spune: «Nu s-ar zice». Nu ştiu de ce, dar aşa a fost. Acum poate
vor fi schimbări. Cu atât mai bine, cu atât mai bine ! Şi, dimpotrivă, am spus
deseori: Voi, care mă depăşiţi ca şi capacităţi intelectuale, care cunoaşteţi
matematică, chimie, astronomie, tot, iar eu sunt incapabil să le cunosc, veţi
pierde tot, după un timp, pentru că nu trăiţi cum trebuie. Aaa, ei sunt miraţi.
Nu s-au gândit niciodată că felul de a trăi avea vreo legătură cu asta. Vedeţi,
în mintea oamenilor, nu există nici o legătură. Felul de a trăi nu are nici o
legătură cu capacităţile lor, cu aptitudinile lor, cu calităţile lor, cu câştigurile
lor, cu bogăţiile lor, cu faima lor. A, nu. Şi iată că aici toată lumea se înşeală.
Da. Iar eu vă spun: cu capacităţile voastre, care le depăşesc pe ale mele, veţi
merge atât de departe, atât de departe, dar cu o condiţie: să trăiţi cum trebuie.
Şi veţi vedea, după ani, vei vedea dacă este adevărat. Şi chiar puteţi depăşi pe
toată lumea dacă trăţi din ce în ce mai bine. Şi lumea întreagă va merge spre
ruină, dacă nu trăieşte cum trebuie. Iată legi formidabile. Şi vedem acest
lucru, îl vedem. Au fost cazuri de tuberculoşi care au început să trăiască cum
trebuie şi toţi bacilii au fost încapsulaţi, înveliţi în materie calcaroasă şi aşa
mai departe. Şi într-o zi reîncepeau nebuniile ca înainte, închisorile (în care
erau prinşi bacilii) erau sfărâmate, bacilii ieşeau iar, din nou starea lor se
înrăutăţea şi mureau. S-au văzut (cazuri). Dacă e adevărat pentru un lucru, de
ce nu ar fi pentru toate celelalte ? Oh, là, là ! Orice ai face, nu-i poţi convinge
pe oameni, pentru că au fost foarte prost învăţaţi, foarte prost informaţi, foarte
prost educaţi. Despre asta ar trebui vorbit mereu: modul de a trăi, care
ameliorează tot sau urâţeşte tot. Evident, nu se poate dintr-o dată; cu ce
răbdare, cu ce tenacitate, să continui, să continui ani şi ani şi ani şi apoi, chiar
şi orbii îşi vor da seama că este atât de adevărat. Dar trebuie ani. Dar ei sunt
foarte, foarte nerăbdători, ei vor ca într-o săptămână… Iar apoi, când văd că
nu s-a întâmplat nimic, renunţă la tot. Ei credeau că totul se poate face într-o
săptămână. De-ar fi aşa uşor ! Aş fi fost primul care ar fi ajuns la ceva
(rezultate). Dar, din păcate, este atât de greu, Ooo, încât încă mai oftez şi cert
pe toată lumea – începând cu fraternitatea. Este adevărat ce spun ? Haideţi să
fim rezonabili. Da. Felul de a trăi. Iar pentru a şti acum care este cel mai bun
fel de a trăi, trebuie totuşi să te instruieşti, să-i găseşti pe Iniţiaţi (pentru a
afla) cum să mănânci, cum să bei, cum să respiri, cum să priveşti, cum să
munceşti, cum să iubeşti, cum să aduci pe lume copii, tot, tot, tot. Acesta este
modul de a trăi. Modul de a trăi nu este numai comportamentul, pentru că sunt
atâţia oameni, care sunt atât de drăguţi, de amabili, de buni, de blânzi şi nu fac
niciodată rău, nu spun niciodată nimic rău nimănui şi au asemenea dificultăţi
şi boli… Numai comportamentul nu este suficient. Pe lângă acesta este un
întreg domeniu care priveşte nutriţia, băuturile, respiraţia, gândul, sentimentul
şi apoi comportamentul, bineînţeles. Este deci o întreagă ştiinţă: să cunoşti
Pământul şi planetele şi stelele şi cum să intri în această armonie cosmică,
pentru că armonia cosmică ne dă ??? tot restul. Şi comportamentul, desigur,
acesta este latura morală. Comportamentul nu este de-ajuns. Vedeţi ? Eu
compar comportamentul, latura obiectivă este bine, ca şi cunoaşterea
obiectivă, acelaşi lucru. Ele ameliorează câte ceva, e adevărat, dar nu tot. Să
luăm, de pildă, universităţile: vreţi să terminaţi câteva universităţi; aveţi
diplome. Bineînţeles că veţi fi bine plasaţi în viaţă. Aveţi de lucru, bani, un
anumit prestigiu, oamenii se vor purta (frumos) cu voi. Veţi avea multe lucruri
în felul acesta. Dar Dumnezeu ştie dacă viaţa voastră interioară va fi
schimbată, transformată. Ele vă vor da posibilitatea să aveţi lucruri utile, dar
acest fapt nu vă va transforma. Şi cu comportamentul e la fel. O latură care…
oamenii vă vor iubi, vă vor da de lucru; dar interior, dacă nu ştiţi cum să trăiţi,
pentru rest, deşi sunteţi bine acceptaţi, bine văzuţi şi toate uşile vă sunt
deschise, în interior nu vor fi mari transformări. Şi de-aceea spuneam eu că
sunt două feluri de cunoaştere: o cunoaştere exterioară, care vă dă bani şi un
loc în societate, diplome; şi o cunoaştere interioară, o cunoaştere intiţiatică,
care vă transformă. Ea nu vă dă bani, nu vă dă o situaţie, dar deveniţi o
divinitate. Şi aici, la fel: aveţi un comportament bun. Evident, toată lumea va

9
fi foarte drăguţă cu voi, veţi fi răsfăţaţi, vi se va da de lucru, bani şi mai ştiu
eu ce, dar dacă nu aveţi cealaltă cunoaştere – cum să mâncaţi, cum să beţi,
cum… Nu este numai comportamentul. Ei bine, nu veţi avea parte de
transformări extraordinare, pentru a câştiga nu oamenii, nu numai oamenii, ci
spiritele naturii, spiritele cosmice. Aşadar, în ??? fraţilor şi surorilor de aici,
trebuie două lucruri: e nevoie totuşi de un comportament bun, zâmbete, priviri
bune, cuvinte bune… Este bine, pentru a fi acceptat de oameni. Dar interior,
pentru a avea prietenia îngerilor, a arhanghelilor, a spiritelor, trebuie să îi
câştigi. Şi pentru asta e nevoie de o viaţă interioară specială. Nu numai
exterior. Pentru că sunt mulţi oameni care sunt ipocriţi, joacă teatru şi reuşesc
să obţină prietenia cuiva pentru a avea moştenirea lui, pentru a avea banii lui,
dar în interior… Oh, là, là ! Ce gândesc, ce clocesc ! Există astfel de cazuri.
Deci ei reuşesc în lumea umană, dar în lumea interioară, în lumea spiritelor,
Oh, là, là ! Cât sunt de prost văzuţi. Iar alţii, care sunt puţin ???, mai jignesc
câte puţin, sunt un pic mai iuţi la mânie, dar în interior… Ooo. Există şi astfel
de oameni. Şi oamenii aceştia sunt prost văzuţi, dar în interior au o iubire şi o
bunătate, au lucruri extraordinare. De aceea, trebuie amândouă. Deci este
nevoie de o cunoaştere despre cum să trăieşti şi despre cum să te comporţi,
pentru că sunt două lucruri diferite. Faceţi plăcere oamenilor, veţi fi răsplătiţi
de oameni, dar dacă aţi transgresat forţele Naturii, ea vă va pune la pat. Iar
oamenii vor veni şi vă vor aduce cadouri. «O, ce cumsecade e !» Dar Natura
spune. «Nu, nu, nu ! E prost, e imbecil, trebuie să stea la pat !» Două opinii
diferite, vedeţi ? Acum e limpede ? (Râsete) Sau, dimpotrivă, oamenii aruncă
cu pietre după voi, vă urmăresc, dar voi sunteţi puternici, aveţi picioare bune,
vă simţiţi extraordinar, dar oamenii vă hărţuiesc şi vă detestă. Dar Natura
spune: «E băiat bun şi îi voi da… şi va mânca bine, va bea bine, va dormi
bine. Oamenii sunt nişte idioţi; îl urmăresc pentru că nu ştiu că este o fiinţă
minunată». Priviţi cele două cazuri, vedeţi ? Este extraordinar. Iar oamenii nu
s-au gândit la aceste lucruri. Învăţământul Fraternităţii Albe Universale ne va
învăţa ambele laturi: cum să ne purtăm faţă de oameni şi cum să ne purtăm
faţă de forţele Naturii vii. Sunt două lucruri diferite. Da. Vă spun. De exemplu
există beţivi: nu sunt pe lume oameni mai buni ca ei; ce bunătate, ce
blândeţe… Toată lumea găseşte că sunt generoşi, că sunt minunaţi, iar cei care
beau apă sunt îngrozitori. (Râsete) Au spus-o şi la televizor. Sunt mulţi
oameni care beau apă, sunt îngrozitori. Iar cei care beau wihsky etc. sunt
minunaţi. Cu siguranţă erau beţivi care se protejau între ei. Nu ştiu, dar asta e
părerea mea. Dar ei sunt drăguţi, deşi beau. Dar Natura… apoi vine ciroza !
Natura a găsit că au făcut stricăciuni. (Râsete) Deci trebuie să-i mulţumeşti
pe oameni, dar asta nu-i de-ajuns, doar oamenii. Vedeţi, dragi fraţi şi surori ?
Vai, vai, vai ! Puteţi oare să-mi reproşaţi, să spuneţi că nu e adevărat ? Vă
deschid orizonturi, noi porţi, noi ferestre, ca să vedeţi mai bine.
Câte lucruri aş mai avea să vă revelez, să vă spun, dar e mai bine să ne
oprim. Dacă puţinul pe care l-aţi auzit îl puneţi în practică, veţi vedea
schimbările, transformările care se vor produce şi va fi minunat. Credeţi-mă –
dacă vreţi ! Trebuie să învăţaţi cum să respiraţi, cum să mâncaţi, cum să iubiţi,
cum să vă rugaţi, cum să vă concentraţi, în ce să credeţi şi de ce să vă îndoiţi...
Este o întreagă ştiinţă. Am spus într-o zi că nenorocirile foarte multor oameni
provin din credinţa lor, din faptul că ei credeau enorm. Au fost miraţi. Iar
altora le-am spus că toate nenorocirile lor vin din faptul că se îndoiesc enorm.
Şi apoi le-am spus: «Toată fericirea, toată înălţarea le-au venit unora din
faptul că s-au îndoit, s-au îndoit, s-au îndoit, iar altora că sunt în Paradis
pentru că au crezut». Dar treaba asta nu e limpede ! Şi le-am lămurit cum
trebuie. Acum nu mă pot opri asupra lor. Sunt lucruri interesante, pasionante,
halucinante (Râsete), senzaţionale. Unii vor spune: «Am mai auzit această
conferinţă. Trebuie doar să ştii să trăieşti». Ei da, dar de ce trebuie să
repetăm ? Pentru că intrăm din nou în vârtejul, în angrenajul vieţii şi uităm
complet de modul de a trăi; suntem prinşi de alte lucruri, care nu sunt asta, şi
s-a isprăvit. De aceea, trebuie să veniţi aici ???? să auziţi veşnic asta: modul
de viaţă, modul de viaţă, modul de viaţă, până când veţi începe să ??? şi nu
veţi mai trăi decât într-un mod divin. În timp ce acum, aţi auzit o dată şi gata.
Viaţa este prezentă, cu toate farmecele ei, cu tentaţiile ei şi eşti prins în
angrenaj şi s-a isprăvit. Eşti luat de val. De aceea, aveţi nevoie să vi se repete
acest lucru, numai acest lucru, nimic altceva: modul de viaţă, modul de viaţă,
modul de viaţă, că totul depinde de modul de viaţă, că veţi avea Cerul şi
pământul prin modul de viaţă – în timp… Nimic altceva. Şi clarviziunea şi
cunoaşterea şi puterea şi frumuseţea, tot, prin modul de viaţă. Să găsiţi cel mai
bun mod de viaţă şi să nu-i imitaţi pe ceilalţi, pentru că ceilalţi, cantitatea,
proporţia, dozele sunt total diferite. Trebuie să găsiţi fiecare doza
voastră, cheia voastră pentru a fi la unison. Şi poate că vecinul va găsi acelaşi
lucru în diapazon, în armonie… E o problemă personală: fiecare trebuie să
găsească… ştiind, bineînţeles, în general cum să mănânci, în general cum să
respiri, cum să iubeşti, dar nu este pentru toată lumea la fel. Fiecare trebuie să
găsească aplicarea individuală, conformându-se generalului, aspectului
general, să-şi găsească doza, măsura personală, individuală. Şi asta nu e aşa

11
uşor. Nimeni nu vă poate învăţa cât să mâncaţi, trebuie să găsiţi voi la ce
firimitură să vă opriţi. Nimeni nu vă poate explica toate acestea. Noi suntem
cei care trebuie să ne găsim locul în univers. Fiecare are locul lui. Vedeţi,
aceasta este greutatea. Dacă ar fi după anumite norme, calcule absolute,
matematice, Ooo, ar fi foarte uşor ! Toată lumea ar fi în armonie, în fericire, în
dilatare… Dar iată că fiecare trebuie să găsească pentru el însuşi ce e divin, ce
e armonios. Şi asta va corespunde exact cu cel al vecinului în culoare, în
limpezime, în puritatea, în intensitate, în bucurie, dar niciodată în doză, în
măsură. De ce ? Pentru că plămânii, de pildă, nu sunt la fel. Cineva va respira
mai mult decât altcineva, care are plămâni mai mici. Cineva va mânca foarte
puţin, iar altul foarte mult, fără să depăşească limitele a ceea ce stomacul său
poate să digere. Fiecare trebuie să găsească (pentru sine) şi fiecare va fi în
normă, deşi nu este ca vecinul. De pildă, cineva care va mânca foarte puţin,
altcineva prea mult - în raport cu prima persoană: amândoi vor fi în
beatitudine, în armonie, fără aciditate, fără dureri, fără colici. Acestea vor fi
lucrurile identice: aceeaşi bucurie, aceeaşi fericire, aceeaşi lumină, aceeaşi
puritate, dar doza nu a fost aceeaşi. Sau n-au mâncat acelaşi lucru. Unul va
mânca ouă, altul brânză, altul cartofi, dar vor avea aceeaşi bucurie,
aceeaşi fericire, aceeaşi forţă. Cum să înţelegi, cum să explici asta ? De aceea,
fiecare trebuie să-şi găsească locul în univers. Şi acesta este lucrul greu,
pentru că trebuie să lucrezi. Dacă cineva – şi doctorii au observat, când
trebuie să dea un medicament sau o reţetă pentru remedii, ei sunt obligaţi să ia
în considerare latura individuală, aspectul individual, pentru că acelaşi
remediu nu acţionează în acelaşi fel la toţi indivizii. Da, au observat asta. În
timp ce înainte, era ca şi cu sergentul acela din armata bulgară. Când eram
soldat, era un sergent la infirmerie care vindeca toate bolile cu tinctură de iod.
(Râsete). Da, da. Chiar pentru – ce boală ? Daţi-i tinctură de iod. Am fost
mirat să văd că găsise panaceul universal. Şi dacă unii nu se vindecau, ce
dacă ? Tinctură de iod ! (Râsete) Aşa era în trecut. Acelaşi medicament pentru
a vindeca pe toată lumea. (Iar acum) Ei bine, nu. De ce ? Pentru că acum
oamenii au idei preconcepute, sunt dificili. Reacţionează greu. Nici măcar nu
se ştie de ce. Eu ştiu de ce. Pentru că, întrucât oamenii au dezvoltat spiritul
contestatar, acest spirit contestatar acţionează chiar împotriva remediilor.
(Râsete) Idei preconcepute ! Nu mă incitaţi să dezvolt această problemă, că
ajungem până la capitalism şi la comunism ! Ca fata aceea, care devenea
comunistă: distribuia tot primului venit, în loc să fie puţin capitalistă, să
păstreze câte ceva şi pentru ea.
După-amiază plăcută, după-amiază plăcută !

13
 OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Si nous choisissons de d’aller vers ce qui est céleste, nous paierons

nos dettes sans dommage

Dacă alegem să mergem către ce este celest, ne vom plăti datoriile fără
daune

Conferinţa din 07.01.1976

Precum vedeţi, dragi fraţi şi surori, ultimile cuvinte din această conferinţă nu
au fost suficient explicate. Am trecut repede peste ele. Dar dacă ne oprim asupra
lor, putem ţine o altă conferinţă, pentru a arăta, mai limpede şi mai în detaliu,
ceea ce v-am spus despre viitor.
Dacă nu creaţi viitorul, el este deja creat. În ce fel ? Prin cauzele şi
consecinţele trecutului. Pentru că în celelalte încarnări din trecut, făceaţi tot
timpul numai bine - sau numai rău – uneori (binele şi răul) erau amestecate:
când proiectaţi lucruri bune în spaţiu, semănaţi lucruri bune, când, în momente
de slăbiciune, în anumite perioade, făceaţi lucruri negative. Da, dar totul se
înregistrează şi atunci trebuie să fim răsplătiţi sau pedepsiţi. Pentru lucruri bune
suntem răsplătiţi. Iar pentru celelalte suntem pedepsiţi. Şi acum iată-ne în
această reîncarnare. În ea nu suntem chiar atât de liberi, de independenţi ca să ne
creăm un viitor divin, celest, pentru că cele două (categorii de) lucruri există
undeva. Dar Providenţa nu limitează la modul absolut făpturile. Ea le lasă
întotdeauna un element/o marjă, un procent de libertate – nu în rezultate, în
consecinţe, în latura exterioară, ci în domeniul interior, în spirit. Chiat atunci
când suntem nefericiţi, când suntem bolnavi, când suntem suferinzi, când
suntem striviţi, există întotdeauna o posibilitate în spirit de a voi, de a cere, de a
dori, de a lupta, de a crea ceva nou. Şi chiar atunci când oamenii se află în cea
mai mare libertate, în cea mai mare opulenţă, în cele mai mari bogăţii şi
binecuvântări, au întotdeauna o oarecare libertate de a-şi permite lucruri
frauduloase, senzuale, libertine, prea părtinitoare, prea personale, nedrepte, aşa
cum ne arată istoria. De ce a dat totuşi Providenţa fiecărei fiinţe un pic de
libertate ? Dumnezeu însuşi a vrut să fie aşa, pentru că astfel toate făpturile ar fi

1
nişte roboţi, nişte păpuşi trase de sfori, nişte instrumente şi nu ar mai fi divin,
omul n-ar mai semăna Tatălui său (ceresc).
Iar acum, în această reîncarnare, ne aşteaptă deja lucruri rele şi lucruri bune,
pentru că suntem legaţi de ele: trebuie să plătim sau să ni se plătească. Şi atunci,
dacă prin alegerea voastră, vă îndreptaţi către ce e mai frumos, mai divin, mai
luminos, dacă vă străduiţi cu întreaga voastră fiinţă, să ieşiţi din toate
slăbiciunile, din toate viciile, din toate dificultăţile, vă îndreptaţi spre regiuni,
popoare, existenţe, entităţi cu adevărat celeste. Ei da, atunci «ceilalţi» ce fac ?
Pentru că sunt încă prezenţi şi vă aşteaptă ! Am să vă explic şi va fi foarte
limpede. Pentru că această problemă nu este foarte clară în minţile oamenilor.
Când insistaţi, lucraţi, meditaţi, doriţi…, proiectaţi lucruri numai în latura
luminoasă, cerească, divină. Şi vă apropiaţi din ce în ce de lucrurile bune. Le
trăiţi, vă bucuraţi… Ei da, dar «ceilalţi» sunt aici şi vă aşteaptă – să le plătiţi, să
reglaţi conturile, să le satisfaceţi cererile, pentru că aveţi datorii. Şi atunci ce se
întâmplă ? Dacă partea bună nu este destul de puternică, de viguroasă ca să
putem păstra această splendoare, atunci acele forţe care sunt aici, care cer, care
ne atrag, care ne solicită, care se fofilează, care ne tentează, reuşesc uneori să ne
prindă şi abandonăm unele lucruri pe care le-am obţinut deja, renunţăm la ele,
suntem obosiţi, vrem să ne odihnim, vrem puţină schimbare… şi atunci trebuie
să plătim, să petrecem un sfert de oră neplăcut cu acele entităţi de care suntem
legaţi. Şi iată că vin atunci perioade grele, catastrofale, îngrozitoare. Iar oamenii
nu ştiu de ce, atunci când s-au aflat în perioade atât de benefice, de bucurie, au
fost obligaţi să sufere, să piardă tot. Ei nu pot înţelege asta. Nimic nu este
întâmplător. Lucrurile acestea existau deja, chiar în timp ce trăiau în fericire, în
bucurie, în plăceri, în succes, în glorie. Trebuie să-şi lichideze datoriile, să se
elibereze, să plătească. Dar dacă am continua (să lucrăm numai în latura
luminoasă, divină), ar exista din ce în ce mai multe bariere, straturi groase care
se formează între fiinţa respectivă şi «ceilalţi», aceşti indezirabili care vă
aşteaptă tot timpul să vă muşte, să se răzbune. Iar voi deveniţi atât de puternici,
atât de bogaţi, încât reuşiţi să-i mulţumiţi în alt mod, fără să suferiţi, fără să fiţi
la pământ, fără să vă îmbolnăviţi, fără să aveţi accidente. Vă plătiţi datoriile în
alt fel, pentru că sunteţi deja atât de bogaţi, formidabili, puternici, încât nu mai
sunteţi obligaţi să coborâţi şi să mergeţi să vă reglaţi conturile cu aceşti creditori
care vă aşteaptă. Sunt cazuri excepţionale, în care vă puteţi plăti datoriile altfel.
Vă dau un exemplu – vi l-am mai spus: Să zicem că aveţi o datorie de plătit
undeva. V-aţi angajat, aţi mâncat, aţi băut, aţi luat unele lucruri. Toate acestea au
fost înregistrate şi aveţi de plătit o sumă enormă. Ei da, dar voi nu ştiţi asta, voi

2
continuaţi, lucraţi, dar nu strângeţi bani pentru momentul când va trebui să
plătiţi. Şi când vine scadenţa, nu aveţi nimic. Atunci vi se iau mobilele, casa, tot;
şi ajungeţi în stradă, în ploaie; şi atunci vă îmbolnăviţi şi aşa mai departe…
Dar să presupunem acum că ştiţi deja că în cutare şi cutare an vă aşteaptă asta
şi asta, aveţi o datorie de plătit. Şi lucraţi, câştigaţi bani - simbolic vorbind - iar
când vin creditorii, le plătiţi ce aveţi de plătit şi nu mai ajungeţi să vi se ia
mobile şi tot, şi nu vă veţi trezi în ploaie. Deci, trebuie să fiţi bogaţi. Numai
bogăţia ne poate salva. Dar bogăţia din planul fizic este simbolică. Este adevărat
şi în domeniul fizic, concret, că banii, bogăţia, vă pot salva din multe situaţii -
dacă nu, ajungeţi în stradă. E atât de adevărat ! Istoria a dovedit-o. De ce n-ar fi
adevărat şi în domeniul spiritual ? Dacă discipolul cunoaşte aceste lucruri, ştie
că are de plătit o datorie - că trebuie să fie bolnav, pe moarte, infirm - el
lucrează, lucrează, lucrează şi când vine momentul, nu va fi nici bolnav, nici
nimic din toate acestea, pentru că va plăti cu aceşti bani, cu această bogăţie
spirituală pe care o are: cu lumina, cu înţelepciunea, cu inteligenţa, cu puterea
voinţei. Va plăti, va regla conturile şi nu va ajunge în stări deplorabile. Dacă nu,
mai devreme sau mai târziu, va trebui să plătească.
Acest lucru nu contrazice, deci, ceea ce tocmai v-am spus, şi anume că nu ne
creăm viitorul, el este deja creat.
Există lucruri bune şi lucruri rele care ne aşteaptă, care sunt prezente în
acelaşi timp. Pentru unii, lucrurile rele sunt atât de mărunte, de firave, încât
aproape că nu există. Iar pentru alţii sunt atât de mari, atât de imense, încât îi ţin
toată viaţa în nenorociri. Pentru alţii, latura bună pe care au creat-o este atât de
puternică, iar lucrurile rele sunt atât de mărunte, încât ei rămân întreaga viaţă în
lumină, în bucurie, în sănătate şi aşa mai departe. Şi în această privinţă există un
calcul matematic, este un procent, o statistică. Totul este matematic.
Dar în general, dacă discipolul se îndreaptă permanent către cer, lumină,
către partea bună, către dreptate, corectitudine, generozitate, mărinimie, nobleţe,
asta nu înseamnă că se vor ierta greşelile pe care le-a comis în trecut, că ele vor
fi şterse. Nu, nu, nu… ! Le va plăti, dar le va plăti în aşa fel, încât, nici nu va
observa, fără să fie lezat, rănit, pentru că această bogăţie pe care o proiectează,
care emană din el, ajunge până la acei indezirabili, pentru a-i împrăştia sau
pentru a-i satisface, a-i plăti. Da, graţie bogăţiei, de care, în final, depinde tot.
Da, dar pentru a obţine această putere, această bogăţie, nu trebuie să faci câţiva
paşi, pe urmă să dai înapoi, apoi iar să te rogi, să meditezi puţin, apoi iar să
mergi să-ţi satisfaci plăcerile şi aşa mai departe. Pentru că atunci cele două laturi
vor fi la nesfârşit prezente, când lucrurile bune şi când cele rele, aşa cum li se

3
întâmplă deseori oamenilor. Ei sunt fără încetare aşa, în cele două laturi: câteva
bucurii, pe urma hai, la închisoare, apoi din nou o mică plimbare, apoi din nou
în cuib ! Şi tot aşa. Pentru că iubirea lor, elanul lor către lumină nu este destul de
puternic. Ei sunt tot timpul schimbători. Cei care sunt corecţi, tenace, …, mereu
inspiraţi în ce e bun, vor ajunge într-o zi să-şi lichideze toate datoriile, să
plătească tot, fără a fi lezaţi.
Am impresia că aceste lucruri nu au fost niciodată explicate nicăieri: nici în
religie, nici în filozofie… Se spun generalităţi, se rostesc fraze, dar de explicat în
amănunţime, aşa cum vă explic eu acum, nu cred că veţi găsi undeva. Şi apoi,
am şi eu o plăcere: să mă conving pe mine însumi că ce vă spun este foarte
interesant, că e rar, inedit, pentru că mă măguleşte, îmi satisface orgoliul,
personalitatea… Au şi eu nevoie să respir, să subzist. Nu-mi luaţi această mică
bucurie ! Păstrez această mică bucurie pentru mine: să mă mint puţin, să sugerez
că aduc cu adevărat ceva rar, unic, inedit, pentru că altfel, dacă nu reuşesc să mă
conving că e aşa, nu aş mai face nimic. Aş renunţa la tot ! Dacă tot s-a spus, la
ce bun să continui a spune aceleaşi lucruri ca mulţi alţii… Asta mă împinge mai
departe: faptul că este original, inedit. Eu ştiu că nu există nimic, nimic, nimic
nou sub soare. Ştiu, dar păstrez asta pentru mine. Ştiu că nimic nu se poate
spune astăzi care să nu fi fost spus în trecutul îndepărtat. Dar cum păstrez asta
pentru mine, vă spun că este pentru prima oară când vi se povesteşte acest lucru.
Dar de fapt eu ştiu că nu există nimic nou. Toate aceste mari adevăruri au fost
deja spuse înaintea mea. Dar asta nu trebuie să ştie nimeni ! Da, pentru că apoi
nu mai am nici o dorinţă de a vă vorbi. Ceea ce mă determină s-o fac, să merg
mai departe, ceea ce-mi dă un elan este tocmai faptul de a mă minţi puţin, de a
mă amăgi puţin. Da, am nevoie de asta. Altfel, dacă lucrurile tot s-au spus şi
sunt cunoscute, de ce mai trebuie să le repetăm iar şi iar ? Nu-mi place să repet
aceleaşi lucruri.
Dar nici în această privinţă nu mă veţi înţelege ! În realitate, astăzi nu putem
inventa nimic. Toate acestea au fost deja cunoscute. Şi atunci de ce este original,
nou ? Pentru că omenirea a trecut prin regiuni, prin perioade de întunecare, în
care anumite lucruri au fost ascunse, au fost retrase, sunt lucruri care nu au fost
spuse oamenilor de secole. Asta nu înseamnă că ele nu erau cunoscute. Dar a
trebuit ca omenirea să treacă printr-o perioadă în care foarte multe lucruri erau
camuflate, şterse, ascunse, retrase, din multe motive. Fiindcă omenirea devenea
din ce în ce mai materialistă, Iniţiaţii au considerat că trebuie să-i ascundă multe
lucruri. Deci, pe de o parte este extrem de adevărat ceea ce vă spun - şi anume
că sunt lucruri noi, rare, originale - este perfect adevărat. Dacă ne raportăm la

4
câteva secole, da, este nou, iar eu vă spun nişte lucruri pentru prima dată. Dar
dacă mergem foarte, foarte departe, cu multe secole în urmă, vom constata că au
fost alţii care le-au spus deja. Deci în acelaşi timp spun adevărul şi spun o
minciună. Depinde, doamnă ! (probabil aluzie la o anecdotă pe care toată lumea
din sală o ştia). Depinde în raport cu ce. Şi de altfel multe alte lucruri vor veni,
care vor fi revelate, care vor fi spuse pentru prima oară. Cum spune Biblia, că în
ultimele zile, bătrânii vor avea vise, tinerii vor profetiza şi totul va fi revelat, tot
ce era tăinuit va fi revelat. Chiar şi această frază, dacă analizăm temeinic, după
regulile Învăţământului, vom găsi exact ceea ce tocmai v-am spus: ca să fie
revelat acum, acest lucru trebuie să fi existat deja. Nu pot fi revelate lucruri care
nu au existat niciodată. Asta înseamnă că au existat, erau cunoscute, dar au fost
ascunse, tăinuite. Iar acum vor fi revelate. Nu revelezi lucruri care nu există !
Vedeţi ? Aşadar, înaintea mea au fost alţii care le cunoşteau. Dar, de mai multe
secole (nu au mai fost spuse). Voi sunteţi martori, pentru că nu le-aţi găsit nici
măcar în religia creştină. Dar este adevărat de asemenea că aceste lucruri erau
cunoscute de fiinţe foarte rare, desigur, de foarte puţini, care s-au dus să
locuiască în măruntaiele pământului şi care ştiu încă şi mai multe decât vă
revelez eu.
M-am prezentat în faţa voastră şi vanitos, orgolios, fălos şi în acelaşi timp
sunt omul cel mai modest, cel mai umil, cel mai neprefăcut. Şi cum îmi place să
mă joc cu amândouă, lăsaţi-mi măcar plăcerea să jonglez cu amândouă ! Că
vreau să fiu inedit, original, asta da, este slăbiciunea mea. Dar, în realitate, este
şi puţin adevărat. Nu-mi puteţi reproşa asta ! Ei da. Sunt lucruri explicate pentru
prima dată: cum ne îndreptăm către un viitor pe care l-am format deja în trecut,
prin afinităţi, prin dorinţe, prin legături. Şi lucruri bune şi rele ne aşteaptă. Este o
legatură, este o vibraţie, este o afinitate. De mult timp ne-am legat cu acele
entităţi - bune sau rele. Dar cum poţi să remediezi, asta nu a fost explicat de
secole. În trecutul îndepărtat, toate acestea erau însă cunoscute. Dacă citiţi
conferinţa despre pace, veţi găsi în ea toate explicaţiile: ce este această lege a
afinităţii, cum să atrageţi materialele, forţele, entităţile. Lucrurile de care aveţi
nevoie sau la care vă gândiţi sau pe care le doriţi sau le iubiţi, într-o bună zi le
atrageţi. Iar dacă doriţi alte lucruri, dacă atrageţi alte lucruri, le veţi avea într-o
zi şi atunci sunteţi muşcaţi, pierduţi, terminaţi. Vedeţi ? Legea afinităţii. Dacă aţi
cunoaşte fie şi numai această lege, a afinităţii, atunci aţi putea crea viitorul. V-aţi
putea îndrepta către acest viitor. Legea afinităţii. Vă sfătuiesc să lucraţi toată
viaţa numai cu legea afinităţii, nu vă veţi pierde/rata existenţa. Luaţi legea
afinităţii - acest mare adevăr - şi în fiecare zi alegeţi numai ce este minunat. Veţi

5
vedea dacă legile sunt veridice sau dacă natura a făcut prost lucrurile, dacă totul
este minciună, totul este nedrept. Veţi vedea cât de veridice şi de drepte sunt
marile legi ! Constante şi veridice ! Ele n-au înşelat niciodată. Tot ce este scris
în Evanghelii este adevărat, numai că pentru a le verifica, oamenii nu au nici
destulă credinţă, nici destulă constanţă. Iar apoi, ei speră, aşteaptă. Dar nu au
făcut lucrurile cu exactitate, ca un chimist, care trebuie să cunoască doza şi
temperatura şi proprietăţile materialelor; şi apoi se îndoiesc: «Nu, se povestesc
lucruri despre Evanghelii. Eu am încercat mai mulţi ani şi n-am obţinut nimic. E
fals !». Eu procedez exact invers: eu spun că totul este constant şi veridic.
Numai că lucrurile trebuie făcute cum trebuie. Şi tocmai că am verificat multe
lucruri. Puţinul pe care l-am verificat - puţinul, puţinul, puţinul - îmi dovedeşte
că tot restul trebuie să fie la fel: veridic. Puţinul pe care l-am atins, l-am gustat,
l-am verificat îmi arată că tot restul trebuie să fie veridic. Da.
Încă nu vă daţi seama ce privilegiu este pentru voi să aparţineţi Fraternităţii
Albe Universale ! Cum să vă explic asta ? Trebuie să simţiţi, să descoperiţi voi
înşivă. Dar până acolo mai este ! “Ce nenorocire să nimeriţi într-un loc de
“perdiţie” ca acesta !” (Perdiţie = ceea ce provoacă decăderea morală a cuiva).
Tot timpul vă reproşaţi. Nu vedeţi partea bună. Iar eu zic: “Ce aţi făcut bunului
Dumnezeu ca să fiţi în Învăţământul Marii Fraternităţi Albe Universale ? Dar
într-o zi, veţi vedea ! Veţi binecuvânta Cerul. Haideţi, încercaţi să apreciaţi !

Un minut de meditaţie.

6
 OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Si nous savions nous harmoniser, les anges viendraient nous visiter

(Dacă am şti să ne armonizăm, îngerii ar veni să ne viziteze)

Conferinţa din 31.12.1975

În aceste momente de tăcere, în această atmosferă plină de iubire şi de

armonie, aveţi cele mai bune condiţii pentru a vă linişti, a vă vindeca şi chiar a
vă prelungi viaţa. (În acest timp) puteţi folosi aceste câteva clipe privilegiate
pentru a formula lucruri (dorinţe) dintre cele mai sacre, pentru ca ele să se
realizeze. Şi, mai devreme sau mai târziu, ele se vor realiza; pentru că tot ceea ce
cerem într-o stare de armonie, de pace, de iubire, se realizează. Nu v-o spun
pentru că nu aţi avea această conştiinţă, ci pentru că, repetând acest lucru, unii
vor înţelege că aceste momente trebuie utilizate, trebuie să creăm, să insistăm, să
facem eforturi ca să fie din ce în ce mai bine. Din ce în ce mai bine, cu fiecare zi
ce trece. Pentru că iată, aveţi toţi de câştigat. Ce poate fi rău în asta ?
În trecut, din cauza educaţiei greşite, conform căreia trebuie să păstrezi o
atitudine de independenţă, de libertinaj, părtinitoare, de opoziţie, de revoltă,
(fraţii şi surorile) nu ajungeau să înţeleagă că pierd, că devin mai slabi, că
hrănesc această dizarmonie în interior. Şi se rodeau în ei înşişi. Dar acum, de
câtva timp, fraţii şi surorile au înţeles că nu-şi pierd libertatea, forţa, atunci când
se află în această armonie. Dar înainte nu acceptau ! Credeau că vor fi robiţi, că
vor deveni sclavi, că îşi vor pierde forţa !!! Este de neînchipuit câtă ignoranţă,
cât întuneric era în minţile unora, în trecut ! Iar acum, priviţi ! Marii Maeştri au
găsit alte modalităţi, alte metode, alt comportament, din care toată lumea are de
câştigat, de care poate profita, se poate întări… Unde e primejdia, unde sunt
daunele ? Şi de ce înainte nu voiau ? Chiar la modul conştient nu voiau. Aşa,
pentru că aşa erau educaţi. (Credeţi că) dacă vă împotriviţi, dacă nu cedaţi,
sunteţi puternici ! Dar de fapt tocmai atunci dispăreţi, vă degradaţi, deveniţi
nişte fiinţe şterse. În timp ce aşa, în această armonie colectivă, nu îţi pierzi
individualitatea, dimpotrivă, devii puternic, capeţi forţe, te întăreşti. De aceea
trebuie să adăugaţi bunăvoinţa. Pentru că sunt unii care nu fac nici o muncă
interioară, aşteaptă. Pentru a reuşi să-i mobilizezi, să-i faci să înţeleagă, mai

1
trebuie timp şi salivă. Vă asigur ! Faptul că sunt drăguţi şi se poartă frumos nu
înseamnă nimic; în interior ei nu lucrează, nu declanşează, nu gândesc, nu se
concentrează. Când toată lumea va face lucrul acesta, unanim, într-o zi, veţi
vedea ce se va întâmpla, ce schimbări vor avea loc, ce puteri extraordinare (se
vor declanşa)… Încă nu am ajuns acolo.
Vor veni spirite, entităti, îngeri, care vor zbura (în preajma noastră), vor
răspândi parfumuri şi îi vom vedea. Da, se vor plimba pe aici, vor putea fi
văzuţi. Ei nu cer decât să le furnizăm materia, pentru că sunt atât de imateriali,
încât nu-i putem vedea. Ca norii: ei există, dar atâta timp cât nu s-au format, nu-i
vedem. Şi noi suntem aceia care trebuie să le dăm materia eterică (de care au
nevoie) ! Atunci se vor înveşmânta, iar noi vom cădea în extaz, pentru că sunt
atât de frumoşi, atât de drăguţi, atât de extraordinari ! Dar chiar dacă nu-i
vedem, în această armonie ei sunt întotdeauna aici, prezenţi. Lor le place
armonia şi se duc acolo unde sunt cântece, muzică, armonie. Şi acolo unde este
o dizarmonie, o ceartă, o discuţie, chiar şi spiritele bune care încă mai ad ăstau,
ne părăsesc. Da. Trebuie să cunoaşteţi aceste lucruri. Când vi se întâmplă să
discutaţi, să vă certaţi, să vă sfădiţi, trebuie să ştiţi şi să vă spuneţi: «Vai, vai, or
să plece spiritele cele mai bune care mai rămăseseră pe lângă noi, care ne
suportau ! Şi apoi ce-o să ne facem, când vom fi complet părăsiţi de toate aceste
spirite inteligente care ne inspiră, care ne sfătuiesc, ne călăuzesc ?».
Vedeţi cât de departe, departe, departe sunt oamenii de cunoaşterea realităţii
lucrurilor. Trebuie să traiţi în această cunoaştere, în această lumină, da, să trăiţi !
Credeţi că toţi Iniţiaţii, toţi Înţelepţii, toţi Magii care încearcă să restabilească
armonia în ei înşişi, pentru a face tot felul de lucrări sunt nişte idioţi. Şi toţi
ceilalţi, care trăiesc permanent în vacarm, în discuţii, în revoltă, sunt culmea
inteligenţei, culmea Creaţiei ! Iată cum gândesc oamenii. Da, aşa gândesc.
Această stare rebarbativă e cel mai bun lucru, cea mai bună stare !!! Şi o cultivă,
o menţin, o recomandă şi altora…
Vedeţi cât de proşti şi de ignoranţi sunt oamenii ? N-o să contenesc a spune
asta. Pentru că lucrurile cele mai esenţiale, ei nu le-au înţeles. Cum să spun că
sunt inteligenţi, atotştiutori, când ei ignoră lucrurile cele mai elementare ? Vă
miră că mă auziţi spunând mereu acelaşi lucru: «Oh, cât sunt de proşti, cât sunt
de ignoranţi !». Dar o să spuneţi mai rău decât mine într-o zi. Şi dacă nu vreţi să
mă credeţi, veţi avea de suferit. Asta v-o pot spune. Nu vreţi să mă credeţi ?
Atunci veţi suferi – până când veţi înţelege că este absolut adevărat.
Asta e, dragi fraţi şi surori. Sunt obligat să vă spun că mă faceţi atât de fericit,
atât de mândru, când văd că începeţi să lucraţi pentru armonie, pentru iubire,

2
pentru înţelegere, pentru muzică. Astăzi m-am plimbat pe terasă şi din timp în
timp mă opream să arunc o privire afară. Erau trei fraţi atât de drăguţi, adorabili,
care lucrau cu iubire, cu sârguinţă. Ei nu ştiau ce le trimiteam, ce fulgere cădeau
din cer. N-au observat. Când am văzut cum lucrau… fără a fi plătiţi, fără a fi
răsplătiţi… Lucrul acesta mi-a dat un asemenea sentiment, că n-am încetat să mă
plimb, să mulţumesc, să binecuvântez Cerul şi pe acei fraţi. Cei trei fraţi m-au
adus în această stare. Voi credeţi că sunt mereu rău, mereu dur, mereu crud,
mereu vindicativ. Asta e adevărat, e adevărat, dar, din când în când, mi se
întâmplă să mă calmez, să mă liniştesc un pic, să mă căiesc un pic. Mi se
întâmplă !
Veţi ajunge într-o zi să mă credeţi cu adevărat şi să mă urmaţi – chiar
orbeşte, orbeşte, fără să vă îndoiţi, fără să vă întrebaţi: «Încotro ne duce ? Cum o
să ne mănânce, să ne escrocheze ?». Din moment ce de 38 de ani sunteţi intacţi,
n-aţi fost mâncaţi încă, nu veţi fi mâncaţi nici în urmatorii 38. Aşadar, aveţi
încredere în mine. Închideţi ochii şi urmaţi-mă ! Nu veţi avea parte decât de
lucruri bune, numai de lucruri bune, lucruri pe care eu le cunosc, pe care le-am
verificat.
De ce sunt francezii aşa ? (A, dar de fapt toată lumea, nu numai francezii !)
Ei nu vor să accepte nimic din ceea ce nu vine de la ei înşişi. Ei acceptă acel
lucru teoretic, dar nu îl realizează practic, până n-au văzut că este adevărat,
corect. Şi când văd asta ? Când au suferit. Atunci spun: «O, era adevărat !». Şi
atunci îl realizează, îl aplică. Da, dar este oare întotdeauna necesar să pierzi ani
şi ani în greutăţi, în suferinţe, pentru a accepta în sfârşit unele din recomandările
mele ? Dar aşa sunt francezii. Da, ei acceptă teoretic, ei spun: «Mi se pare că
aveţi dreptate». Dar verifică. Şi după ani şi ani – le trebuie 10, 20, 30 de ani
pentru a verifica – timpul a trecut… dacă m-ar urma orbeşte, n-ar regreta
vreodată. Pentru că încă n-am spus nimănui: «Aruncă-te în prăpastie… sau în
foc !...». Încă nu, poate nu, poate am s-o fac, am s-o fac, dar deocamdată…
Atunci de ce vă este frică ? Nu vă fie frică, niciodată n-am să abuzez de voi !
Am o răspundere. Mi-e frică de prietenii mei din Înalt. Dacă vă fac vreun rău,
vor spune: «Aha, aşa deci ?...» şi ce voi primi pe urmă !... Voi n-aţi înţeles, nu
cum credeţi voi ! Mie mi-e frică. Dacă sunteţi veşnic neîncrezători, veşnic vă
feriţi, nu veţi realiza lucruri mari, iar eu vreau să realizez cu voi lucruri imense,
de nedescris. Lumea întreagă va evolua într-o zi, datorită vouă. Numai că există
încă o reticenţă, o neîncredere, există calculi, o frică, o teamă… Haideţi,
hotărâţi-vă, va fi extraordinar, va fi unic, ca niciodată ! De ce vă este frică ?

3
 Iată deci câteva cuvinte, pentru a exprima această bucurie de a vedea, de a
simţi, de a constata că vă apropiaţi din ce în ce mai mult de această armonie, de
această pace, de această iubire, de această ambianţă. Se ştie deja că cei care vin
aici pentru prima dată – oameni cu carte, erudiţi, cu cultură universitară –îmi
spuneau după aceea: «Ceea ce m-a impresionat - au spus ei - este această
ambianţă. Am fost bulversat. Niciodată n-am simţit o asemenea ambianţă !». Şi
atunci, dacă lucrul acesta acţionează favorabil/benefic, dacă el este un
instrument, un mijloc, ceva magic, de ce să nu-l folosim pentru a-i face să
progreseze pe cei care vin ? Ei n-au văzut nicodată o asemenea ambianţă, sunt
tot timpul în discuţii, în dizarmonii, în certuri. Trebuie să arătăm că pacea,
armonia sunt cu putinţă. De ce celelalte sunt posibile, iar armonia nu ? Şi de
altfel forţa noastră, puterea noastră, influenţa noastră benefică asupra societăţii,
asupra lumii stă tocmai în această ambianţă. Aşa că merită să participăm cu toţii,
ca fiecare frate, fiecare soră, cei mai mici, cât de mărunţi, cât de neînsemnaţi, cât
de slabi, să fie mândri şi să spună: «Am contribuit la ceva măreţ !». Să se bucure
şi să spună: «Am contribuit la armonie !». Şi s-o facă, din toată inima. Vedeţi
doar: e frumos, e frumos, e frumos ! Dacă frumuseţea o căutaţi, să ştiţi că asta
este frumuseţea: să vă ocupaţi de ceva, să faceţi ceva, să rânduiţi ceva, pentru a
contribui la această armonie, la această pace. Dacă aţi făcut asta, nu puteţi
rămâne insensibili, deprimaţi. Mergeţi înainte (cu fruntea sus), îi priviţi pe
ceilalţi, pentru că aţi contribuit la ceva minunat. Dacă nu, eşti mereu pe de lături,
mereu ca vai de tine, jalnic, mărunt, demn de dispreţ.
Ce a adus lumii acel biet omuleţ ? Mereu separat, mereu singur, mereu un
nimeni, mereu mânios. El nu poate fi mândru. Încă n-a adus nimic omenirii. În
timp ce aici, cei mai mărunţi, devin formidabili de mari, numai datorită acestei
idei, că fac ceva bun. Iată diferenţa. Şi sunt unii care nu au asta. Nu au văzut
încă. Dar eu văd ! Aşa este, eu văd lucrul acesta. Nu vă rămane decât să lucraţi
în acest sens şi lăsaţi idioţii să spună ce vor pe seama voastră. Într-o zi o să le fie
ruşine că au râs de voi. Voi veţi străluci, iar ei vor fi stinşi în sărăcia lor, în
suferinţa lor. Ei, da. Trebuie să realizaţi asta, din ce în ce mai mult, din ce în ce
mai bine. Şi toţi cei care vor veni aici, să fie dezamăgiţi. Pentru prima oară îi va
izbi ceva măreţ, nobil, imens. Asta nu vă spune nimic ? Trebuie să vă consacraţi.
Numai asta contează. Pentru mine e minunat.
Aşadar, trebuie să continuaţi. În fiecare zi din ce în ce mai bine. Şi cum am
stabilit aceste tăceri după fiecare cântec, trebuie să le utilizăm cât mai bine cu
putinţă, pentru a formula - aşa cum vă spuneam mai înainte – rugăminţi,
rugăciuni, dorinţele cele mai bune, cele mai sacre. Iată ce trebuie. Şi să ştiţi că

4
atunci când pierdeţi o zi, când nu sunteţi aici, pentru a participa împreună cu
aceşti drăguţi fraţi, cu aceste drăguţe surori, pe care nu-i cunoaşteţi încă, nu le
cunoaşteţi nici sufletul, nici spiritul, cum sunt în Înalt, că sunt fii şi fiice ale
Domnului, într-o splendoare de nedescris, în timp ce aici pe pământ suntem o
nimica toată, dar acolo sus, sufletul şi spiritul lor… deci când veţi şti asta, veţi fi
nefericiţi că n-aţi venit, pentru a medita, pentru a vă ruga împreună. Da. Într-o zi
o să începeţi să simţiţi că atunci când nu aţi venit aici o zi, ca să fiţi împreună,
aţi fost privaţi de ceva. Şi ziua nu va curge la fel de bine, în lumină, ca atunci
când aţi venit. Deocamdată încă nu simţiţi. Dar peste câtva timp, când va fi din
ce în ce mai fantastic, când veţi trăi momente cu adevărat eterne, în zilele în care
nu veţi veni, din cauza circumstanţelor, vă veţi simţi sărăciţi, puţin părăsiţi, vă
asigur. Aşa va fi. Deocamdată sunt chiar unii care suferă, care sunt nefericiţi
când sunt aici. Iar când sunt la ei acasă, singuri-singurei pentru a face prostii şi
nebunii, se simt foarte fericiţi, foarte bine dispuşi. Dar când sunt aici, trebuie să
facă eforturi, trebuie să zâmbească atunci când n-au chef să zâmbească, şi mai
întâi de toate să se spele, pentru că nu trebuie să miroasă urât, trebuie să se
îmbrace, pentru că nu pot sta în zdrenţe, deci trebuie să facă eforturi pentru a fi
în Fraternitate. Unii sunt atât de leneşi, că nu s-au spălat de când s-au născut şi
preferă să miroasă urât, dar la ei acasă. Aici trebuie să te speli mereu. Da, da,
mai sunt fraţi şi surori de felul acesta. Ei preferă să facă diverse lucruri la ei
acasă, să doarmă 24 de ore sau să se drogheze sau să se ocupe de ei înşişi.
Aşadar, dragi fraţi şi surori, faceţi-mi plăcerea de a vă vedea, de a vă accepta
în fiecare zi, din ce în ce mai mult. Şi nu vă fie teamă ! Veţi deveni atât de
robuşti, atât de puternici, atât de rezistenţi, încât nimeni nu vă va putea face să
cedaţi, nu va putea să vă forţeze, să vă influenţeze. Veţi fi formidabili. Altfel,
veţi fi tot timpul dominaţi, controlaţi, inrobiţi de alţii, fără să vă daţi seama. Să
luăm de pildă un băiat care vrea să fie liber, să nu asculte de alţii, el e «boss-ul».
Da, dar atunci de ce se uneşte cu altii ca el şi se supune celorlaţi pentru vicii,
pentru crime şi tocmai atunci devine un sclav ? Este atât de prost încât nu vede
că tocmai în felul acesta devine sclav. În timp ce voi, care vreţi să vă conformaţi,
să vă supuneţi unor legi, veţi deveni liberi. Trebuie să mă înţelegeţi. Aceasta este
libertatea ! Supunându-te legilor divine, devii liber. Iar opunându-te legilor
divine, devii sclav şi apoi eşti închis sau asasinat. Asta este inteligenţa. Dar
inteligenţa nu este prea răspândită. Asta este.

Un minut de meditaţie.

5
 OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Fluviul vieţii

Conferinţa din 25.08.1966 (Bonfin)

Conferinţă improvizată

În alte conferinţe, v-am vorbit deja mult despre cei zece sefiroţi: Kether,
Hohmah, Binah, Hased, Gheburah, Tiferet, Neţah, Hod, Iesod şi Malkut. V-am
mai spus de asemenea că cel de-al nouălea sefirot, Iesod, al cărui nume
înseamnă fundament, bază, supraveghează puritatea. Vom vedea imediat de ce o
face tocmai acest sefirot care reprezintă baza.

În sefirotul Iesod domneşte Domnul Şadai El Hai, al cărui nume înseamnă:

Atotputernicul Dumnezeu Viu. Şadai El Hai este distribuitorul vieţii. În acest
sefirot se găseşte ordinul îngeresc al Heruvimilor (Îngerii din religia creştină)
care îl au în frunte pe Arhanghelul Gabriel. Arhanghelul Gabriel supraveghează
naşterea copiilor, şi deci nu întâmplător în Scripturi se menţionează că acest
Arhanghel a apărut Mariei pentru a-i anunţa naşterea lui Iisus, şi lui Zaharia,
soţul Elisabetei, pentru a-i anunţa naştrea lui Ioan Botezătorul. Luna constituie
latura materială a sefirotului Iesod, în ebraică Levana. Luna este simbolul
femeii, al imaginaţiei, adică al materiei căreia i se poate da o infinitate de forme,
dar ea este deopotrivă şi simbolul purităţii. Atunci când fiinţa umană vine să se
încarneze pe pământ, sufletul ei trece prin regiunea lunii, şi atunci când
părăseşte pământul trece din nou pe acolo înainte de a se îndrepta spre alte
regiuni. Luna prezidează deci naşterea dar şi moartea. Vedeţi deci că Luna este
legată de probleme esenţiale.

În general se fac tot felul de glume legate de lună. Se spune despre un om

distrat că este “plecat pe lună”, şi se spune în anumite cazuri că am văzut cele
doua feţe ale lunii ! Cât despre nebuni, se spune că sunt lunatici ! Şi se pare că
“insolaţiile” provocate de lună sunt mai puternice decât cele ale soarelui ! Vedeţi

1
deci că luna îi influenţează pe nebuni, pe aiuriţi, dar acesta este doar aspectul ei
inferior. În realitate, luna are mai multe aspecte, dar pentru a simplifica lucrurile,
vom menţiona numai două: o regiune crepusculară unde se află iluziile,
minciunile, nebuniile, aberaţiile şi o altă regiune care este puritatea absolută,
viziunea clară a lucrurilor. Mulţi poeţi se complac în regiunile crepusculare ale
lunii: ei sunt mândri să aducă prin poezia lor un element ireal: fantezia,
imaginaţia, fantasticul, dar acest univers vag şi imprecis în care ei se refugiază
este foarte periculos şi mulţi dintre ei au înnebunit.

Fiecare sefirot reprezintă o lume ierarhizată. În regiunile inferioare ale lui

Iesod găsim praf, nori, adică iluziile, rătăcirile. Da, pentru că Iesod este
începutul vieţii psihice iar viaţa psihică este constituită la început din regiuni
ceţoase, din forme vagi, nedefinite. De aceea cei care nu au mers mai departe
pentru a se dezvolta prin studiu şi meditaţie sunt victime ale unor forme iluzorii.
Evident, Iesod este o regiune mult mai subtilă decât Malkut, dar partea cea mai
apropiată de Malkut nu poate prezenta o mare claritate, ea este încă prea umedă,
prea prăfuită. Trebuie deci să parcurgem această zonă pentru a merge dincolo de
ea… până la descoperirea lumii celei mai mari lumini, Tiferet, regiunea soarelui.

Să vedem acum de ce Iesod reprezintă sefirotul purităţii. V-am spus deja că

Şadai El Hai este distribuitorul vieţii şi Heruvimii, Îngerii, primesc această viaţă
şi o transmit oamenilor. Or, aşa cum am văzut în conferinţa precedentă, viaţa
este un curent, un fluviu care vine de foarte sus, de la Izvor… Acest fluviu de
viaţă este Hristos însuşi. De aceea Iisus spunea: “Eu sunt Calea, Adevărul şi
Viaţa”. Citind aceste cuvinte, un Iniţiat vede imediat imaginea râului care
coboară din munte şi se aruncă în mare. Calea, Adevărul, Viaţa… Ce reprezintă
aceste trei cuvinte ! Calea este albia râului; Viaţa este apa care curge în albia
acestui râu; şi Adevărul este izvorul de unde curge viaţa, de unde ţâşnesc toate
creaţiile. Dar putem da o altă interpretare. Albia râului cu meandrele sale este
calea înţelepciunii ce urcă până la izvor, la adevăr. Cât despre apă, ea este
iubirea, viaţa, căci viaţa nu este altceva decât iubire, fiindcă viaţa se naşte din
iubire.

Iată deci ce vroia să spună Iisus: “Eu sunt calea înţelepciunii, eu sunt apa
iubirii ce dă naştere vieţii divine, şi sunt izvorul adevărului de unde curge
această apă pentru a potoli setea tuturor creaturilor”. Apa este simbolul vieţii, al
iubirii. Toate energiile, toate forţele care circulă în natură, în cosmos, sunt

2
reprezentate ca o apă, ca un fluid care udă, potoleşte setea, care menţine viaţa.
Zilnic puteţi face acest exerciţiu de a bea cu ajutorul gândului din acest râu care
vine din înălţimi, de a vă potoli setea din acest izvor limpede şi pur, de a rămâne
lângă el cât mai mult timp posibil. Efectele acestui exerciţiu sunt extraordinare.

Imaginea izvorului şi a fluviului îşi are corespondenţa sa în viaţa spirituală, şi

de aceea Învăţământul nostru este bazat pe iubire (apa), pe înţelepciune (albia
fluviului) şi pe adevăr (izvorul).

Fluviile coboară din munţi, şi datorită munţilor viaţa pe pământ poate exista.
Munţii sunt mari antene datorită cărora pământul comunică cu cerul, ei formează
o legătură între pământ şi cer. Prin înălţimile lor, ei captează forţe şi energii
celeste ce se manifestă sub formă de vârtejuri, de unde puternice şi luminoase.
Din cauza prezenţei acestor puternice forţe, spiritele neîncarnate vizitează
deseori înălţimile munţilor: ele se scaldă în aceste efluvii pentru a se întări, apoi
pleacă pentru a-şi face lucrarea prin lume. Apa care coboară din munţi este deci
impregnată de fluidele din cer.

Să păstrăm încă această imagine a fluviului şi veţi vedea ceea ce vom

descoperi. Fluviul îşi are izvorul foarte sus, în munţi, apoi coboară spre câmpie.
Când izvorul ţâşneşte, apa este încă foarte pură, cristalină, dar încet, coborând,
ea străbate tot felul de regiuni, şi cum locuitorii acestor regiuni nu sunt foarte
scrupuloşi, au obiceiul de a arunca toate resturile şi murdăriile în fluviu, fără să
se gândească la locuitorii regiunilor situate la vale care vor fi obligaţi să bea
această apă deja poluată. De altfel, şi aceştia, la rândul lor, fac la fel. De aceea,
atunci când apa ajunge în câmpie, se poate muri dacă o bei.

Ce reprezintă acest fluviu ? Este un simbol dintre cele mai profunde. Este
fluviul cosmic pe care îl menţionează Apocalipsa (a se vedea vol. IV: “Pomul
lângă fluviu”), fluviul vieţii care potoleşte setea tuturor creaturilor. Acest fluviu
coboară până la noi, străbătând toate ierarhiile îngereşti: Serafimii, Heruvimii,
Tronurile, Dominaţiile, Puterile, Virtuţile, Principatele, Arhanghelii, Îngerii şi
fiecare dintre ei adaugă acestui fluviu toate calităţile şi virtuţile sale. Fluviul
traversează în fine regiunile sufletelor slăvite, ale profeţilor, ale Marilor Maeştri,
ale Iniţiaţilor, ale tuturor acelora care au ajuns la înţelepciune, la puritate, la
sfinţenie şi le hrăneşte, le potoleşte setea, le însufleţeste. Iar când fluviul ajunge

3
mai jos, în regiunea oamenilor obişnuiţi, se întâmplă exact la fel ca pentru râul
ce coboară din munte şi în care nu încetăm să ne aruncăm gunoaiele.

În planul mental, în planul astral şi în planul fizic, oamenii, fără să ştie, nu

contenesc să îşi arunce gândurile şi sentimentele lor în acest fluviu care este
viaţa. De aceea ei sunt obligaţi să se hrănească cu resturile unora şi altora ca
nişte mormoloci într-o mlaştină; ei nu pot face altfel, nu pot ieşi pentru a bea apă
pură. Mlaştina este imaginea lumii. Da, lumea este ca o mlaştină în care
mormolocii, broaştele şi broaştele râioase îşi elimină murdăriile: ura, răutăţile,
furia, şi toţi aceia din jurul lor le absorb.

Asemenea apei, viaţa se colorează, se poluează sau se purifică în funcţie de

regiunile pe care le străbate. Dar fie că este pură sau poluată, viaţa este
întotdeauna viaţă. Ea are numai grade şi în funcţie de regiunile pe care le
traversează şi de creaturile care locuiesc în aceste regiuni, ea are una sau alta
dintre calităţi. Nu toată lumea primeşte aceeaşi viaţă de la fluviu. Deseori, unii
îmi spuneau: “Maestre, nu putem face nimic, asta-i viaţa !”. Şi eu răspund: “Da,
aşa este viaţa, dar ce viaţă ? Viaţa broaştei râioase, viaţa mistreţului, viaţa
crocodilului ?... sau viaţa unui înger ?”. Această viaţă care vine de la Dumnezeu
are diferite grade şi ea coboară până în regiunile subterane pentru a hrăni
creaturile inferioare. Da, ea alimentează chiar şi diavolii, altfel de unde vă
imaginaţi voi că aceştia au prins viaţ ă ? Ar fi trebuit ca un alt Dumnezeu să fi
creat o altă viaţă, adică un adversar al lui Dumnezeu la fel de puternic sau chiar
mai puternic decât el. Nu, nu există decât un sigur Dumnezeu şi El îi alimentea-
ză chiar şi pe diavoli. Numai că diavolii nu primesc hrana cea mai pură, ei
trebuie să se mulţumească cu ceea ce rămâne, şi ceea ce rămâne este deja
murdar, poluat, viciat. Acesta este de altfel destinul tuturor creaturilor subterane:
ele trebuie să ronţăie câteva coji ce rămân din viaţa divină. Pentru a înţelege
acest lucru este de ajuns să vedem ce se întâmplă pe pământ cu cerşetorii.
Cerşetorii se hrănesc cu ceea ce găsesc în lăzile de gunoi, şi sunt aici pentru a ne
da o lecţie. Ei ne spun: “Priviţi-ne, nu am dorit să învăţăm, nici să muncim şi
acum suntem fortaţi să căutăm în gunoaie cele câteva resturi şi coji aruncate de
cei mai bogaţi decât noi. Noi suntem imaginea creaturilor subterane care trebuie
să se mulţumească cu resturile vieţii celeste”. Astfel, cerşetorii instruiesc
întreaga lume, dar cine le înţelege limbajul ?

4
 Veţi spune: “Cum aşa ? Dumnezeu alimentează creaturile care se află în
infern ? Evident, eu ştiu că această idee îi va şoca pe unii, dar trebuie să
reflectaţi: aceste fiinţe inferioare, aceşti demoni care vin să îi chinuie pe oameni,
de unde au viaţă? Numai Dumnezeu singur creează şi distribuie viaţa. Dacă alte
creaturi ar putea fabrica viaţă, ar fi la fel de puternice ca Dumnezeu. De altfel,
tocmai aici a pierdut religia creştină: în a accepta că Dumnezeu are un duşman
care nu conteneşte să îi ţină piept… şi că El are nevoie de oameni pentru a-L
ajuta să lupte împotriva acestui adversar ! Cum să acceptăm un asemenea lucru ?
Numai Dumnezeu singur deţine viaţa în puterea Sa, dar generozitatea Sa merge
până a nu lăsa creaturile să moară complet, chiar şi pe cele mai josnice, pentru
că ele se află în slujba Sa.

Da, când unii merită o lecţie, nu Dumnezeu în persoană se va ocupa de ei, ci

El le va spune servitorilor cu drept de judecată pe care îi are (diavolii): “Mergeţi
să îl găsiţi pe cutare şi scuturaţi-l puţin ca să îl faceţi să reflecteze”. Dacă
Dumnezeu doreşte ca aceşti servitori să muncească, El trebuie să îi alimenteze
puţin. Evident, nu cele mai bune bucăţi, nici cele mai groase le vor cădea
acestora din Cer, dar ei sunt hrăniţi. Şi iată cum explic eu că această generozitate
a Domnului conţine speranţa extraordinară că până şi aceste creaturi pierdute,
dacă se purifică şi se căiesc, se vor întoarce într-o zi la El. Nu mă credeţi, şi
totuşi este adevărat. Oamenii sunt de o asemenea cruzime încât nu vor nici
măcar ca diavolii să devină mai buni; ei consideră că aceştia trebuie să ardă în
Iad pe veşnicie. Ei bine, nu, Dumnezeu se gândeşte să îi cuminţească şi să îi
determine să se întoarcă spre El. Dar cum El are o răbdare nemărginită, nu este
grăbit, şi de aceea există încă diavoli pentru a-i tulbura pe oameni. Dar se spune
că va veni o epocă în care ei nu vor mai putea să îi chinuie, pentru că vor fi
legaţi fedeleş; şi această epoca se apropie.

V-am explicat deja de mai multe ori semnificaţia balaurului din Apocalipsă
(a se citi conferinţa: “Cum să ne măsurăm cu balaurul” – Volumul V). Se spune
în Apocalipsă că balaurul va fi legat fedeleş şi aruncat în prăpastie pentru o mie
de ani. Şi ce se va întâmpla cu el în acel moment ? Ei bine, i se vor da atât de
multe lecţii bune încât atunci când va ieşi, va fi perfect educat, nu va mai avea
nici dinţi, nici gheare, nici unghii, nici venin. Ei da, există jos unele ateliere
unde i se vor face câteva tratamente pentru a-l curăţa puţin. Credeţi că este
suficient să închideţi un balaur o mie de ani pentru ca să se poată schimba ? Nici
vorbă !... Un balaur nu se transformă atât de uşor dacă nu este brutalizat. De

5
aceea creaturile care îşi cunosc perfect meseria lor de educatori se vor ocupa de
el. Ele îi vor spune: “Ah ! Ah ! Este rândul tău, acum. Tu i-ai chinuit destul pe
oameni şi te vom învăţa să fi mai politicos“.

Vă veţi întreba cum de ştiu toate aceste lucruri… Le ştiu pentru că le-am citit,
pur şi simplu. Unde le-am citit ? Nu în cărţile oamenilor, în orice caz. Nu am
încredere în cărţile oamenilor, sunt mult prea decepţionat de toate greşelile şi
încoerenţele pe care le-am găsit şi nu îmi pierd timpul citindu-le. Acum, eu nu
citesc decât cartea Naturii Vii şi în această carte am descoperit că iubirea lui
Dumnezeu, viaţa lui Dumnezeu coboară până în profunzimile pământului şi ale
prăpăstiilor. Chiar şi acolo, mai rămân câteva particule de viaţă, altfel nici o
fiinţă nu ar putea exista în aceste regiuni. Veţi spune: “Dar oamenii creează
viaţă!”. Nu, dragii mei fraţi şi surori, viaţa vine de la Dumnezeu, omul nu face
decât să o transmită. Omul nu poate crea viaţa; dacă ar şti să creeze viaţa, el ar
putea să nu mai moară. Omul transmite viaţa numai pentru un anumit timp, dar
el însuşi nu este creatorul vieţii.

Dar să revenim la această imagine a fluviului. Vă spuneam că fluviul vieţii

divine coboară până în străfundurile pământului… Dar, ajuns jos, el se purifică
de toate deşeurile pe care le-a acumulat în cale – fiindcă există sub pământ uzine
cu tot felul de site şi transformatoare - şi din nou, sub o altă formă, această viaţă
se reîntoarce spre înalt. Exact ca şi apa care coboară din munte; ea ajunge la
mare murdară, tulbure şi poluată, dar se vaporizează sub razele soarelui, urcă, şi
apoi coboară din nou sub formă de ploaie, zăpadă, rouă. Este acelaşi fenomen ca
cel al circulaţiei sângelui: sângele care iese pur din plămâni trece prin inimă,
care îl trimite tuturor organelor unde se încarcă cu deşeuri, apoi se reîntoarce la
plămâni pentru a se purifica. Circulaţia sângelui în corp, circulaţia apei pe
pământ, iată cartea naturii pe care o citim. Totul este scris în această carte, dar
oamenii încă nu au înţeles că natura este cartea în care Dumnezeu şi-a scris toate
legile Sale. Dumnezeu se exprimă prin fenomenele naturii, dar noi nu studiem
natura, preferăm să citim cărţi scrise de fiinţe slabe, bolnave şi deformate.

V-am vorbit adineauri despre cerşetori, dar în privinţa acestui subiect vă pot
arăta mai detaliat corespondenţele ce se pot descoperi între viaţa exterioară şi
viaţa interioară. Oamenii foarte bogaţi merg în restaurante unde găsesc hrana cea
mai proaspătă şi de cea mai bună calitate, în timp ce săracii merg în mici
restaurante unde li se pregătesc ciorbe şi tocane cu resturile provenite de la

6
marile restaurante. Mai există şi aceia care nu-şi permit să meargă nici în micile
restaurante pe care îi numim cerşetori şi care se hrănesc numai cu câteva bucăţi
uscate de pâine sau cu resturi pe care le adună din lăzile de gunoi. Vedeţi deci
cum bogaţii au mulţi bani ca să-şi cumpere hrana cea mai proaspătă, în timp ce
aceia care nu au bani sunt obligaţi să mănânce resturile aruncate de alţii. Ei bine,
acelaşi fenomen se produce şi în planul psihic, spiritual, dar se poate întâmpla ca
în aceste planuri să îi vedeţi pe cei bogaţi hrănindu-se din lăzile de gunoi !

Regăsim în viaţa interioară aceeaşi ierarhie ca în viaţa exterioară. Atunci

când o fiinţă nu are decât gânduri şi sentimente frumoase, sufletul ei se hrăneşte
numai cu hrană celestă. În vreme ce acela care a coborât în gradele inferioare ale
vieţii, fiind preocupat numai de invidiile, poftele sale nemăsurate, dorinţele sale
grosolane, nu face decât să sărăcească şi nu se poate deci hrăni în cele mai bune
“restaurante” ale lumii spirituale. El este ca un cerşetor obligat să mănânce tot
ceea ce alţii aruncă şi nu îşi poate forma un corp spiritual pur şi luminos, fiindcă
elementele care le adună sunt întunecoase şi murdare. Dacă nu doriţi deci să fiţi
obligaţi să absorbiţi ceea ce alţii au aruncat, nu trebuie să rămâneţi în regiunile
inferioare, ci să urcaţi foarte sus. Iată cel mai mare secret al vieţii spirituale. La
fel cum pentru a găsi apa pură trebuie să mergeţi foarte sus pe munţi, tot aşa
trebuie să mergeţi până la izvor pentru a bea apa cristalină a iubirii divine.
Trebuie să fii bogat în virtuţi pentru a te hrăni şi a-ţi potoli setea în restaurantele
celeste.

Să studiem acum raporturile ce există între viaţă şi puritate. V-am spus că

Şadai El Hai este Domnul vieţii. În Arborele Sefirotic, Iesod este penultimul
sefirot. În realitate, el nu este situat dedesuptul celorlalţi; dispunerea verticală a
Pomului Vieţii adoptată de Cabală nu este decât o modalitate de a prezenta
lucrurile. Există zece sefiroţi: Kether, Hocmah, Binah, Hased, Gheburah,
Tiferet, Neţah, Hot, Iesod, Malkut, şi fiecare dintre ei exprimă o calitate, o
virtute a Domnului. Nu există zece zei, ci un singur Dumnezeu. Şadai El Hai
este acelaşi Dumnezeu ca Ehie, ca El sau ca Elohim Gibor, dar El apare în Iesod
sub aspectul său de creator şi de distribuitor al vieţii. În Arborele Sefirotic nici
una dintre manifestările Domnului nu este inferioară alteia. Între Sefiroţi există
diferenţe numai în ceea ce priveşte materia fiecărei dintre aceste regiuni. De la
Kether la Malkut materia devine din ce în ce mai densă, dar între atributele
Domnului nu există nici o diferenţă de calitate.

7
8
 Şadai El Hai este deci manifestarea Domnului creator şi distribuitor al vieţii,
dar al vieţii cele mai pure, aceea care vine din înalt, de la Izvor. Această viaţă
care ţâşneşte curăţă şi purifică totul în trecerea ei, fiindcă întâia lucrare a vieţii
este tocmai de a arunca toate elementele impure ce îi tulbură manifestarea. De
aceea puritatea este legată de viaţă, de viaţa divină care purifică totul.

Puterile şi instrumentele magice pe care le caută Iniţiaţii sunt reprezentate

simbolic prin caduceul lui Hermes, oglinda magică, panaceul universal, elixirul
vieţii veşnice, piatra filosofală… Mai există şi alte simboluri, dar acestea sunt
cele mai importante. Dar, aşa cum v-am spus, fiecare dintre aceste instrumente
corespunde în Pomul Vieţii unui sefirot al stâlpului central: caduceul lui Hermes
lui Kether, oglinda magică lui Daath (Daath, al cărui nume înseamnă
“cunoaşterea” este cel de-al unsprezecelea sefirot. Cabala nu menţionează decât
foarte rar sefirotul Daath), panaceul universal lui Tiferet, elixirul vieţii veşnice
lui Iesod, şi piatra filosofală lui Malkut. După cum observaţi, elixirul vieţii
veşnice corespunde lui Iesod, deoarece Iesod reprezintă puritatea vieţii iar viaţa
pură dă nemurirea.

Nu poate exista puritatea la un mort, pentru că o dată cu stagnarea, începe

putrezirea, fermentaţia, descompunerea. Atunci când aţi mers sau aţi lucrat mult,
vă simţiţi obosiţi şi aveţi nevoie să vă odihniţi pentru a permite vieţii care se află
în sânge să cureţe deşeurile ce s-au acumulat în muşchii voştri. Munca este un
fel de combustie, produce deşeuri pe care trebuie să le eliminăm, altminteri
acestea vor paraliza muşchii. Viaţa este deci aceea care elimină deşeurile
ducându-le spre alte regiuni ale corpului de unde sunt eliminate prin piele, prin
nas, prin gură sau alte organe de evacuare, şi omul îşi regăseşte din nou forţele.
V-am spus deja, impurităţile sunt elemente străine care nu intră în constituţia
organismului vostru, ele trebuie eliminate, şi viaţa este aceea care o face, altfel
vă îmbolnăviţi. Acest lucru începe prin oboseală, apoi boală, şi în final moartea.
Oboseala anunţă deja că prea multe deşeuri s-au acumulat în sistemul nervos, în
plămâni, în ficat sau în muşchi, şi trebuie să îi dăm organismului posibilitatea să
le elimine.

Datorită faptului că impurităţile atrag oboseala sau chiar paralizia, înseamnă

că ele sunt duşmanii vieţii. În timp ce puritatea este prietena vieţii fiindcă aduce
forţa, sănătatea, activitatea. Iată de ce trebuie să căutaţi puritatea în toate
domeniile existenţei voastre. V-am dat cele trei cuvinte care exprimă puritatea în

9
planul fizic, în planul astral şi în planul mental: curăţenia, sfinţenia. Ştiţi ce se
întâmplă în planul fizic când aţi mâncat alimente poluate sau stricate: vă
îmbolnăviţi. În timp ce, dacă mâncaţi o hrană sănătoasă, vă simţiţi bine dispuşi,
mai activi, mai obosiţi. De aceea într-un învăţământ spiritualist discipolii sunt
sfătuiţi să consume mâncare şi băuturi nutritive, desigur, dar foarte uşoare şi ce
produc cele mai puţine deşeuri, şi să se abţină, de exemplu, de la carne şi alcool
care produc foarte multe resturi pe care organismul le elimină cu multe eforturi.

Acelaşi fenomen se produce în planul astral. De exemplu, atunci când un

bărbat a gustat cele mai primitive plăceri cu femeile, el are nevoie de mult mai
mult timp şi de odihnă pentru a restabili şi a-şi regăsi luciditatea: el este
supraîncărcat psihic cu deşeuri şi organismul său psihic are nevoie de un timp
îndelungat pentru eliminarea lor. În timp ce, aceia care au trăit senzaţii subtile,
luminoase, feerice, divine, nu îşi supraîncarcă sistemul nervos, şi le trebuie puţin
timp, puţină odihnă, pentru a-şi regăsi vigoarea.

Observaţi deci avantajul de a trăi o viaţă plină de puritate în toate planurile,

pentru că nu numai sănătatea voastră se îmbunătăţeşte, dar inima voastră se
bucură şi limpezimea spiritului vostru se amplifică până când vă permite să
concepeţi ideile cele mai vaste şi să pătrundeţi în misterele cele mai profunde ale
Creaţiei. Astfel vor exista întotdeauna văluri, perdele, ecrane ce vă vor
împiedica să vedeţi şi să înţelegeţi tot ceea ce merită să fie văzut şi înţeles. Viaţa
impură, pe care majoritatea oamenilor sunt pe cale să o trăiască, reprezintă deci
cel mai mare obstacol pentru o deplină înţelegere şi un adevărat progres. Puteţi
să nu mă credeţi acum, sunteţi liberi să o faceţi, dar eu am verificat ceea ce vă
spun, şi alţii au verificat-o deopotrivă înaintea mea; acest lucru este valabil
pentru veşnicie.

Vă voi da acum câteva metode de purificare. Bineînţeles, există mijloace

exterioare de a te concentra asupra unui obiect din argint (pentru că dintre toate
metalele, argintul este legat de lună) sau de a te cufunda în apă. Dar în realitate,
aceste metode nu fac decât să contribuie la purificare, nu ne pot purifica în
totalitate. Ar fi prea uşor dacă, pentru a deveni puri, ar trebui să ţinem în mână
un obiect de argint sau să ne cufundăm într-un bazin, fiindcă atunci ar exista
numai îngeri pe pământ – ceea ce nu este cazul. Amintiţi-vă ce v-am spus în
conferinţa precedentă. Pentru a vă purifica, nu numai că trebuie să vă spălaţi, dar

10
trebuie să urcaţi foarte sus pentru a trezi gânduri şi sentimente ce vor fi şi ele
pure, adică dezinteresate, impersonale.

Să luăm exemplul apei. Apa ne învaţă deja că există două procese de

purificare: infiltrarea şi evaporarea. Pentru infiltrare, apa pătrunde în pământ şi
după ce a străbătut diferite straturi în care îşi lasă deşeurile cu care este
încărcată, ea revine pură, potabilă. În mod simbolic, acest drum este acela urmat
de majoritatea oamenilor care nu încetează să fie hărţuiţi, maltrataţi, striviţi de
evenimente sau de alte persoane, şi din cauza acestor suferinţe, a marilor
presiuni pe care le au de suportat, ei reuşesc în final să se purifice.

Dar discipolii aleg cea de a doua metodă. Soarele îi purifică, şi nu pământul.

La fel cum apa se evaporă sub efectul razelor de soare, discipolul care se expune
razelor soarelui spiritual se încălzeşte şi se înalţă în aer, simbolic vorbind: el
absoarbe elementele care se află în straturile eterice ale atmosferei, şi astfel se
purifică; coboară apoi pentru a “uda” plantele, animalele, oamenii. Aceia care
doresc să se purifice prin înţelepciune şi lumină nu suferă.

Prin prima metoda, trebuie să treceţi prin regiuni întunecate, necunoscute şi

îngrozitoare ale pământului, în timp ce a doua metodă ne permite să observăm,
să contemplăm şi să cunoaştem datorită razelor de soare. Apa care vine din înalt
este mult mai bogată şi mai puternică decât aceea care ţâşneşte din izvoarele
pământene, şi de aceea pentru a face unele experiente, alchimiştii recomandau
ca să fie folosite apa de ploaie sau rouă, fiindcă acestea conţin forţele cerului.
Apa izvorului chiar filtrate conţine încă materii inferioare. Dovada constă în
faptul că această apă, care este puternic mineralizată, nu spală la fel de bine ca
apa de ploaie.

Eu vă pot da numeroase exerciţii de purificare, dar astăzi nu voi face decât să

va indic rapid pe acelea pe care le puteţi pune în practică cel mai uşor; trebuie
numai să ştiţi că este necesar să le practicaţi ani în şir pentru a obţine rezultate.

Primul exerciţiu. Vă imaginaţi că aţi urcat foarte sus, la mii de kilometri, şi că

acolo reuşiţi să captaţi prana, care este viaţa pură: o faceţi să treacă prin voi ca o
ploaie celestă, şi ea pătrunde prin toate celulele voastre. Faceţi acest exercitiu
până veţi avea senzaţia că sunteţi uşori, că respiraţi mai bine, că vedeţi mai
limpede.

11
 Al doilea exerciţiu. Priviţi soarele, dimineaţa, şi cu ajutorul gândului mergeţi
până în centrul lui pentru a vă purifica în lumina sa.

Al treilea exerciţiu. Vă expuneţi goi în aer imaginându-vă că aerul vă străbate

corpul şi vă preia toate impurităţile.

Al patrulea exerciţiu. La fel ca precedentul, dar cu apa, într-o cadă, în mare

sau într-un râu, alegând însă un loc în care nu au venit deja mii de persoane.

Al cincilea exerciţiu este un exerciţiu cu pământul. De exemplu, mergeţi la

pădure, şi vă intindeţi pe burtă; săpaţi o mică groapă şi vă puneţi degetele în
acea groapă şi adresaţi-vă pământului, îi spuneţi: “Ah, pământ, mama mea, tu
care mi-ai dăruit toate elementele ce mi-au format corpul, îţi mulţumesc. Dar am
o rugăminte la tine: ia toate impurităţile ce s-au adunat în mine şi trimite-le jos,
în şantierele şi laboratoarele tale, dăruindu-mi în schimb materialele cele mai
pure pentru ca să-mi pot îndeplini lucrarea mea în lume”. Vorbiţi-i astfel
pământului şi apoi pronunţaţi o formulă pe care v-am promis-o demult, dar nu v-
am dat-o încă. Iată această formulă: Taro Tora Rota Tarota Rotaro. Sunt cuvinte
cabalistice de o eficienţă formidabilă. Pronunţaţi deci această formulă şi
rămâneţi câteva minute în meditaţie. În acel moment, pământul, inteligenţa
pământului vă aude şi dă ordin lucrătorilor săi să vină să vă descarce de toate
particulele nocive şi întunecate şi vă veţi simţi uşuraţi, eliberaţi.

Dragii mei fraţi şi surori, eu v-am oferit astăzi câteva metode (A se vedea
“Note complementare” unde sunt prezentate într-un mod mai detaliat câteva
metode de purificare” postul, abluţiunea, exerciţiile de gimnastică), veţi şti oare
să le apreciaţi ? Vă veţi sfinţi deja acceptând ideile pe care vi le-am expus. Da,
aceste idei sunt capabile să vă sfinţească. V-aş putea face şi alte revelaţii, dar nu
a venit încă momentul şi nu le-aţi putea suporta. Vă mai rămân încă multe
lucruri de cunoscut, dar trebuie să vă pregătiţi.

Un minut de meditaţie.

12
 OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Măreţia omului se exprimă printr-un sentiment sfânt în faţa

necunoscutului

Conferinţa din 24.07.1976

Lectura meditaţiei zilei

Trebuie să vă măriţi atenţia şi iubirea către Învăţământ, să aveţi o atitudine

sfântă în faţa adevărurilor care vă sunt revelate. În momentul actual, oamenii
pierd din ce în ce mai mult sensul sacrului, ei vor să demitizeze aproape totul,
căci se pare că există prea multe mituri în lumea noastră !... Iată ce fac ei, iată
cum răvăşesc toate lucrurile, fără a realiza ceea ce pierd. Căci, în acel moment,
natura îşi închide porţile în faţa lor şi nu le mai face nici o revelaţie. Natura nu
se descoperă decât în faţa acelor oameni care şi-au păstrat, şi-au conservat,
sensul sacrului. De aceea, dacă aici veţi cultiva această atitudine sacra, eu pot să
vă prezic că veţi primi nişte revelaţii extraordinare; nu numai de la mine, căci
acestea poate că nu sunt aşa de profunde şi substanţiale, ci unele pe care le veţi
primi direct, înţelegând astfel multe dintre adevărurile pe care nu le-aţi înţeles
înainte.

Această pagină atinge un subiect pe care l-am mai discutat în aceste zile,
când v-am arătat de ce trebuie să dezvoltăm acest sens al sacrului. V-am vorbit
despre acel cristal care ne face să ascultăm muzica, despre acul magnetic care se
întoarce mereu către steaua polară; m-am oprit mult asupra cristalului de galenă
care capta unde sonore, transmise apoi prin intermediul unui ac până la un
aparat; aceste vechi tipuri de aparate radio se produceau în trecut, erau mari şi
greoaie şi nu totdeauna funcţionau cum trebuie. Mi-aduc aminte că mi-am
cumpărat şi eu unul, mi l-am dorit foarte tare, dar neavând toţi banii, am rămas
numai cu dorinţa în minte. Pe atunci locuiam la o soră, la Paris, care mi-a adus
într-o seară un plic; ea venea tocmai de la nişte prieteni care îi dăruiseră acel plic
cu bani ce conţinea exact suma necesară cumpărării aparatului de radio !... Era
un cadou pentru mine, adică pentru “fratele Mihail”, căci atunci purtam acel
nume ! Pe atunci, era un eveniment să posezi aşa ceva ! Acum, aceste aparate s-
au miniaturizat, le porţi şi în buzunar şi poţi asculta oriunde te-ai afla…
1
Progresul, tehnica, au dus la micşorarea şi perfecţionarea simultană a aparatelor
de luat vederi sau de ascultat.
În vremea noastră, oamenii îşi pierd din ce în ce mai mult acest sens al
sacrului, iar savanţii şi gânditorii explică în diferite moduri cum s-a ajuns aici.
Eu am să v-o spun mai direct: oamenii se îndepărtează de latura divină. Atunci,
nu mai putem păstra acest sens, coborâm în materialitate. Acest sens al sacrului
este ceva ce ne depăşeşte, se află deasupra noastră, e tot ceea ce ce ne putem
închipui ca splendoare, frumuseţe, măreţie, lumină, simetrie, este ceva ce ne
obligă la un sentiment de respect, de adoraţie şi încântare. Această atitudine o
avem mereu în faţa a tot ce ne depăşeşte, a ierarhiilor divine şi a Divinităţii
Însăşi. Cu cât ne îndepărtăm de această latură divină, cu atât mai mult această
latură a sacrului va dispare. Lucrurile sunt simple aici, nu avem nevoie de o
filozofie specială ca să putem înţelege.
Dar oare ce ne poate aduce această latură sacră ? O putem avea cu toţii aici.
O putem dezvolta sau exersa împreună ? Acest sens al sacrului ne leagă de
perfecţiune, de ceva superior, de latura ideală a lucrurilor. În acel moment,
primim câte ceva în dar, sub formă de frumuseţe şi armonie, din aceste regiuni
celeste. Apoi vin şi binecuvântările !... respirăm, înotăm, avansăm şi creştem pe
drumul evoluţiei… Dacă pierdem acest punct de reper, intrăm în deznădejde şi
tristeţe, dar oamenii nu-l înteleg deloc, alungând din ce în ce mai mult divinul de
pe chipurile lor ! Ei cred că toate aceste lucruri sunt nişte mituri, dar nici măcar
nu au habar de ceea ce înseamnă un mit, ce semnificaţie are el !... Orbii îi
urmează pe orbi şi cad cu toţii în prăpastie ! Lăsaţi-i în pace pe orbi şi vedeţi-vă
de drumul vostru ! Eu vă arăt aici toate aceste lucruri şi trebuie să le înţelegeţi
cum trebuie ! Iniţiaţii au studiat această problemă, arătând că, în momentul în
care ne-am pierde acea fărâmă de sfinţenie din suflet, acea latură sacră, atunci
ne-am mutila fiinţa, ne-am urâţi caracterul. Latura sacră vă înfrumuseţează
fiinţa, cei din jur vor simţi că aveţi ceva deosebit în voi, vor fi mereu în preajma
voastră, vă vor căuta compania. Oare ce aş mai putea face ca să vă împiedic să îi
urmaţi pe toţi idioţii ?... Ei sunt numeroşi şi în vremurile noastre cantitatea
contează !...
Latura sacră ne obligă la o altă atitudine, de adoraţie şi respect, şi numai
atunci omul poate deveni una cu Divinitatea… Întreţineţi şi daţi suflet acestui
sentiment, aici, altminteri vă veţi pierde în hăţisul vieţii pământene şi nu veţi
evolua deloc. Măreţia unei fiinţe constă tocmai în acest sentiment sfânt, în
respectul faţă de perfecţiune; atunci câştigăm enorm şi ne putem identifica cu
ceea ce ne depăşeşte. Da, aici operează legea afinităţii… Împreună, avem aici un

2
ideal înalt, ceva de atins, şi tot ceea ce facem şi gândim este plin de sfinţenie.
Sacrul conduce la sfinţenie. Vă spuneam, că în planul fizic, îngerul pământului,
curăţă, mătură; în planul astral îngerul apei spală, înlătură multe impurităţi; în
planul mental inferior, îngerul aerului purifică; în planul mental superior, în
spirit, îngerul focului sfinţeşte, iar latura sacră tocmai de aici decurge. Nu puteţi
să nutriţi sentimente sacre dacă nu aveţi ceva în mintea voastră, ceva care poate
urca până la aceste regiuni. Dacă idealul vostru nu poate atinge aceste regiuni,
nu veţi avea nici un sentiment sacru, şi mai devreme sau mai târziu veţi fi
pierduţi… De aceea, religia, cu latura ei sacră, ajută omenirea în drumul ei spre
căutarea Divinităţii. Sacrul poate fi găsit şi în artă, dar lucrurile trebuie să fie
perfecte ca să poată deveni sacre. Şi în ştiinţă la fel…
Eu vă doresc tuturor să păstraţi în suflet acest sentiment cosmic pe care
inteligenţa Divină ni l-a dăruit, dar felul în care trăim, gândim şi acţionăm îl
şterge din ce în ce mai mult din fiinţa noastră. Nimic nu mai este sacru în jurul
nostru, priviţi numai câtă decădere este peste tot !...
Să presupunem că aveţi rude şi prieteni şi că nu puteţi avea vreun sentiment
sacru pentru vreunul dintre ei. Dar voi nu aţi pus bine problema. Fiecare fiinţă
are o scânteie divină în ea, poate nemanifestată încă, şi de aceea trebuie să aveţi
acest sentiment, poate nu pentru persoana respectivă ci pentru acea divinitate
care locuieşte în ea şi care nu s-a exprimat încă. Având această filozofie, veţi fi
împiedicaţi să îl supăraţi sau să îl jigniţi pe aproapele vostru. O adevărată
gândire iniţiatică nu vă va duce la jignire sau crimă, ci la respect şi admiraţie
faţă de spiritul persoanei în cauză. Dar ce drum lung este până aici !... Câte
lucruri nu veţi avea de învins până veţi avea un comportament impecabil !... Nu
neapărat în faţa oamenilor, ci înaintea Inteligenţei Cosmice, a Domnului,… aici
trebuie aranjate lucrurile !
O antenă se orientează cât mai bine spre sursa ei de unde, ca să le perceapă şi
să le recepţioneze în cele mai bune condiţii. Dar majoritatea oamenilor a întors
spatele Sursei sublime, şi nu se mai poate primi nimic în aceste condiţii… Păcat
că nici cei mai destoinici oameni de ştiinţă nu pricep aceste lucruri, deşi au la
dispoziţie tehnica cea mai înaltă. Ne aplecăm urechea şi ne îndreptăm privirea
numai spre lucruri nocive, dezgustătoare, în loc să o facem spre perfecţiune…
De aceea, oamenii se împotmolesc în mocirlă, se simt nefericiţi, adună toate
mizeriile şi suferinţele… Da, ei şi-au întors antenele de la ceva sfânt şi nu ştiu ce
se mai întâmplă cu ei… Aţi început acum să mă înţelegeţi ? Ceea ce pentru unii
poate fi inexplicabil, poate fi explicabil pentru noi. Am vorbit despre antene şi
radare, dar nu am înţeles mai nimic…

3
 Vă mai pot accentua câteva idei, ca totul să fie cât mai clar. Este imposibil să
avem sentimente sacre către ceea ce ne depăşeste. De ce ? Fiindcă ştiinţa şi
filozofia i-au împiedicat pe oameni să creadă, să înţeleagă, că există şi o lume
subtilă ce ne depăşeşte. O lume a frumuseţii şi perfecţiunii, a muzicii… Atât cât
nu mai credem în aşa ceva, cum aţi vrea să mai aveţi vreun sentiment sacru ?
Iată cum se pierd aceste lucruri din ce în ce mai mult… Putem reveni însă la ele,
crezând că această lume există, o lume locuită de creaturi inteligente, fiind
obligaţi apoi să dezvoltăm, chiar dacă nu o dorim, acest sentiment al sacrului.
Totul este legat şi v-aş putea arăta toate legăturile şi corespondenţele, dacă aş
avea talent la desen !... Oamenii au părăsit complet regiunile sublime, coborând
într-o stare de animalitate care îi conduce spre suferinţă.
Există mai sus o remarcă, conform căreia, chiar dacă v-aş face aici cele mai
mari revelaţii, voi nu aţi fi în stare să le percepeţi dacă nu aţi atins voi înşivă acel
nivel de înţelegere superioară a lucrurilor. Trebuie să credeţi că natura vă poate
face revelaţii, că ea este inteligentă, dar voi o credeţi moartă… Ce revelaţii vă
mai poate face ea în aceste condiţii ?...

Un minut de meditaţie.

Rugăciune:

Revarsă Doamne Harul Tău asupra noastră, şi dă-ne nouă puterea să te iubim
pe Tine şi întreaga Ta creaţie.
Dă-ne fericirea de a Te simţi în adâncurile fiinţei noastre şi fă-ne vrednici de
a intra în comuniune cu Tine.
Ajută-ne să fim vrednici de tot ce ai pus în noi şi călăuzeşte-ne în tot ceea ce
voim, în tot ceea ce gândim, în tot ceea ce simţim şi tot ceea ce facem.
Amin. Aşa sa fie !

(de trei ori)

4
 OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Punctul de vedere al Iniţiaţilor privind interpretarea temelor

astrologice

Conferinţa din 25.07.1975

Prima parte

Oamenii îşi fac o idee materialistă despre fericire. Chiar si astrologii cad
pradă acestei mentalităţi. Când se pronunţă asupra destinului vostru, ei spun:
“Ah, este formidabil, îl aveţi pe Jupiter în casa a 2-a, Soarele se află în casa a
10-a, Venus în casa a 7-a; deci veţi deveni puternici, bogaţi, norocoşi în
dragoste, veţi avea tot”. În vreme ce, dacă aveţi opoziţii şi unghiuri, planete în
exil sau în cădere, ei vă prezic cele mai mari nenorociri, deplângându-vă soarta.
Un Iniţiat nu va da niciodată o asemenea interpretare: el va privi în horoscopul
vostru dacă aveţi puterea să îndepliniţi anumite sarcini, lucrări divine, sub voinţa
cerească. Apoi, el nu se va ocupa nici de unghiuri sau opoziţii, nici de planete în
exil sau în cădere, căci aceasta nu are nici o importanţă. Dar această lumină,
această interpretare diferită, nu este dată oricui şi nici astrologilor contemporani
care rămân sclavii mentalităţii obişnuite, materialiste a vieţii, ce depinde numai
de bunurile materiale. Dar, toate aceste bunuri sunt trecătoare, dispar repede, şi
nu toată lumea poate înţelege valoarea unui horoscop. Acolo unde alţii scot
strigăte de admiraţie, eu privesc şi văd că acele fiinţe nu vor face nimic pentru
Cer, nimic… Totuşi, ei au o temă bună, talent, bogăţii, o poziţie socială aparte,
dar în ceea ce priveşte venirea Împărăţiei Domnului pe pământ, ei sunt fiinţele
cele mai obişnuite, cele mai neputincioase şi neînsemnate, căci ele nu se
preocupă de aşa ceva. Şi asta se vede !... Ei nu se gândesc decât la mâncare şi
băutură, la distracţie şi răzbunare, deci în mintea lor nu se află Împăraţia
Domnului, deşi au o temă astrologică favorabilă. Eu nu aş vrea niciodată să mă
aflu în locul lor, deşi poate că am un horoscop la fel de bun ca al lor !
Există alte reguli necunoscute de astrologii obişnuiţi, multe alte reguli ca să
poţi judeca un horoscop. De pildă, să luăm exemplul a două, trei horoscopuri, pe
cel al lui Hristos, al Sfintei Tereza, etc. În ce semn erau planetele lor şi ce aspect
aveau ?

1
 Am mai spus-o de multe ori, am accentuat faptul că multe lucruri au fost
pierdute în astrologie şi că Iniţiaţii înţeleg altfel lucrurile. Dacă ne situăm de
partea materialistă a lucrurilor, vom judeca altfel temele; dar, dacă privim
lucrurile din punct de vedere spiritual, al evoluţiei, vom judeca altfel temele
astrologice. Pentru că, ceea ce este în aparenţă bun, nu poate fi socotit bun de
către Iniţiaţi. Poate că unii au dus-o bine, au trăit îndestulat, dar ce au adus
pentru binele omenirii ? Nu prea multe lucruri. Deci, punctul de vedere al
materialiştilor este bunăstarea, opulenţa, uşurinţa, lipsa suferinţei şi a
încercărilor vieţii, un punct de vedere binecunoscut !... Da, căci ei cred că
fericirea constă în posesia de bunuri, de cât mai multe bunuri. Dar când este
vorba de a avansa, de a evolua, de a dezvolta anumite calităţi, puteri sau virtuţi,
sau de a cunoaşte anumite lucruri, acest mod de viaţă nu ne va ajuta prea mult.
Vă dădeam adesea un exemplu care spunea multe… Mulţi oameni îşi închipuie
că îl ştiu, dar nu îl folosesc deloc. Vă aflaţi pe pământ şi priviţi mişcarea stelelor,
strălucirea soarelui, ciclul zi-noapte, în vreme ce pământul în aparenţă nu se
mişcă. Dar dacă vă aflaţi într-un alt punct de observaţie, de pildă solar, veţi
vedea lucrurile complet altfel. Există două puncte de vedere: heliocentric şi
geocentric. Materialiştii au adoptat punctul de vedere geocentric, adică tot ceea
ce priveşte pământul, bogăţia, abundenţa; dar Iniţiaţii au sesizat faptul că,
privind astfel lucrurile, se pot înşela. Ei au punctul de vedere heliocentric,
punctul de vedere solar, adică cel conform căruia pământul este acela care se
deplasează şi se află în continuă schimbare. Iată două filozofii opuse !... Una
pământeană, alta iniţiatică !... De aici ne vin toate diferenţele, interpretările,
explicaţiile. Bineînţeles, noi ne găsim pe pământ şi lucrurile aşa sunt pe
pământ!... Dar dacă ne îndreptăm spre latura spirituală, asemănătoare cu soarele,
cu Domnul, vom vedea altfel lucrurile.
Aici, la Bonfin, de-a lungul anilor, am prezentat atâtea lucruri contrare
părerilor obişnuite ale oamenilor. Nu trebuie să criticăm cele lumeşti, trebuie
numai să ne situăm într-un alt loc, de unde Marii Maeştri văd lucrurile. Aşa se
întâmplă cu fiecare dintre voi, există momente când sunteţi inspiraţi, plini de
iubire, apropiaţi de Dumnezeu, în lumea muzicii şi a poeziei… Şi începeţi să
credeţi chiar şi în poveşti, vă schimbaţi complet filozofia de viaţă !... Dar aceste
momente de inspiraţie nu durează prea mult. A doua zi, cădeţi din nou pradă
grijilor, necazurilor şi tulburărilor pământene ! Şi din nou reluăm vechea
filozofie, uitând-o pe aceea trăită lângă Dumnezeu ! Uneori, nici nu realizaţi
toate aceste treceri… Da, fiindcă nu ştiţi să hrăniţi, să menţineţi aceste lucruri
divine… Trăiţi din nou ceea ce credeţi că este real, fiindcă este palpabil,

2
gândindu-vă că aţi trăit în imaginaţie sau halucinaţie: redeveniţi materialişti.
Apoi, din nou ciclul reîncepe, apar curenţi şi imagini noi, ceva vă uşurează, vă
ridică, vă îndreaptă către o stare binefăcătoare… Regăsiţi acele momente
mistice, profetice, extraordinare !... Păstraţi foarte puţin timp latura spirituală şi
prea mult pe cea materială, lumească. Da, acesta este adevărul !
Eu am trăit toate aceste lucruri, asemenea vouă, dar poate că diferenţa dintre
mine şi voi stă în faptul că, în trecut, eu m-am oprit să analizez toate aceste stări
interioare, să încerc să mi le explic, constatând multe lucruri pe care voi le-aţi
lăsat deoparte. Voi aţi trăit aceleaşi lucruri, nu puteţi nega ! La fel se întâmplă
când vă îndrăgostiţi: totul devine poetic, dar de scurtă durată !
Să privim acum latura astrologică, căci sunt multe lucruri de spus aici. Aţi
acceptat un punct de vedere şi vedeţi lucrurile într-un anume fel. Dacă vă
schimbaţi punctul de vedere, totul se va schimba. Nimeni nu se mai poate îndoi
de aceasta. De ce nu s-ar întâmpla la fel şi în cazul astrologiei, pentru horoscop ?
Dacă veţi căuta bunăstarea unei persoane, avuţiile sau locul ei în societate, vă
veţi opri asupra astrologiei obişnuite, cunoscute şi veţi trage concluzii eronate.
Veţi vorbi elogios despre un idiot care nu va face nimic pentru mersul înainte al
omenirii, pentru binele ei. Eu am observat toate aceste lucruri de-a lungul anilor.
Chiar şi oamenii care aveau pe Jupiter în casa a 10-a, oare ce au făcut ? Eu i-am
observat de 58 de ani. Iar alţii, care aveau un horoscop înspăimântător, din punct
de vedere astrologic obişnuit, au făcut multe pentru binele omenirii !... Ei au
suferit, au fost calomniaţi, au fost întemniţaţi, dar au pus în mişcare lucruri
cereşti formidabile ! Unde sunt scrise toate aceste lucruri ? Eu nu vreau să spun
acum că toţi aceia care posedă unghiuri şi opoziţii au un horoscop minunat, nu,
sau cei care au sextile sau trigoane pot fi fericiţi, nu. Depinde, dar de ce oare ?
De grade. Ştiinţa interpreterii gradelor a fost pierdută. Acum, toată lumea le
caută… După interpretarea gradelor, vechii astrologi ştiau multe lucruri, cu o
precizie extraordinară: locul unde va cădea o minge, etc. Eu am primit mai
multe cărţi din Anglia, Franţa sau America. Oamenii caută fără încetare, există
chiar şi mediumi care au indicat aceste grade în stare de transă. Dar eu nu am
încredere… Am verificat… Unde să găsiţi aceste grade ? Dacă mi le veţi aduce,
vă voi da 100 de franci… Vedeţi cât sunt de generos, căci trebuie să fii generos
în Fraternitate !... Este posibil ca într-o bună zi să mi se reveleze secretul lor, dar
acest lucru nu mă interesează pe moment. Astrologia nu mă mai interesează atât
de mult ca în trecut.
Chiar dacă ar trebui să te ocupi toată viaţa cu precizarea viitorului unor
persoane, spunându-le, de pildă, să nu iasă mâine afară fiindcă le va cădea o

3
piatră în cap, vor apare tot timpul greşeli şi erori de interpretare şi totul se va
petrece peste două zile ! De ce să ne pierdem vremea cu teme astrologice, în loc
să privim la alte lucruri mult mai importante. Mă scuz în faţa astrologilor
pasionaţi de munca lor, dar aceasta este părerea mea, chiar dacă încerc să îi
încurajez în munca lor. Pe mine mă interesează un alt fel de astrologie. Există
ceva mai important decât faptul de a fi un astrolog.
La ce serveşte oare precizarea viitorului sau a caracterului unei persoane ?
Chiar dacă i-ai spune orientarea sa profesională, care nu este, de altfel, deloc
exactă, tot nu se ajunge la lucruri mari… Aceşti indivizi nu se vor schimba
deloc, vor avea poate nişte cunoştinţe în plus, despre căsătorie de pildă , dar vor
rămâne la fel.
Ceea ce este cu adevărat important este să reuşeşti să îi schimbi pe oameni, să
îi îndrepţi pe calea cea bună. Nimic altceva nu este mai important. Dacă
astrologia, cabala, alchimia, grafologia, chiromanţia sunt capabile să o facă, da,
atunci ele sunt binevenite !... Chiar şi ghicitul în cafea sau cărţile de tarot ! Dacă
v-aş spune că am scotocit şi eu printre toate aceste domenii, poate nu m-aţi
crede! Nici una dintre aceste ştiinţe nu îmi este necunoscută ! Aceasta nu
înseamnă că sunt un as în domeniile respective, nu, le-am studiat puţin, atâta tot,
căci ca să devii un as îţi trebuie mai multe reîncarnări. Eu nu vreau să pierd mai
multe reîncarnări în ştiinţe, de altfel minunate, dar care nu aduc prea multe
foloase în desăvârşirea omului. Ne pierdem vremea cu tot felul de preziceri fără
prea mare importanţă. Primesc şi eu tot felul de aceste lucruri, preziceri pentru
ţări, pentru anumite date calendaristice, pentru anumite persoane, dar foarte rare
ele se şi înfăptuiesc în realitate. Chiar şi cei mai mari astrologi s-au înşelat… Ei
nu se ocupă decât cu prezicerea morţii vreunui artist sau cântăreţ neimportant,
săracii astrologi !... Dacă cunoaştem astrologia cu adevărat, avem alte lucruri de
făcut !
Când privesc chipul unei persoane, ceea ce mă interesează este de a găsi dacă
aceasta posedă semne care să ateste că va deveni o servitoare a Domnului. Că va
fi bogată sau nu, că se va căsători de mai multe ori, că va stăpâni lumea, nu,
aceste lucruri pe mine nu mă interesează !... Mă interesează dacă persoana
respectivă posedă darul de a înţelege cele mai profunde adevăruri, pentru a ajuta
Divinitatea în această muncă de desăvârşire a fiinţei omeneşti, iată ce mă
interesează ! Adesea, nici nu privesc mâinile persoanei în cauză, deşi altădată
luam chiar amprentele mâinii, apoi le studiam cu atenţie, acordând mult timp
acestor lucruri… Dar acum aceste lucruri nu mă mai interesează: nu mai privesc
nici amprenta mâinii persoanei în cauză, privesc numai chipul ei care poate

4
spune multe ! Din când în când, mă uit şi pe horoscopul persoanei, dar nu şi pe
calculele cabalistice privind data naşterii.
A existat un astrolog, pe nume Sefarial, un astrolog care a adus multe lucruri
în acest domeniu: interpretarea unghiurilor magice ce puteau prezice multe alte
lucruri… Eu am studiat toate aceste lucruri, am făcut chiar şi nişte experienţe,
dar nu m-am oprit asupra lor: am aflat anumite lucruri şi apoi m-am ocupat de
altele, abandonându-le pe cele vechi… Acum, mă interesează ceva atât de subtil,
de ascuns, încât nici radiestezia nu îl poate detecta, ceva ce oamenii nu au
descoperit încă !... Ceva aproape inaccesibil, invizibil, impalpabil, ceva ce îmi
oferă accesul le cele mai bune informaţii…
Da, lucrurile materiale le-am cam lăsat deoparte, deşi chiar şi petele de
cerneală, chiar şi cărţile de tarot vă pot oferi anumite informaţii, dacă ştiţi cum
să le interpretaţi ! Am lucrat şi eu cu cărţile de tarot, am încurajat pe fraţii şi
surorile care erau înclinaţi către lucrările de divinaţie, nu am împiedicat
niciodată pe nimeni să caute… Dar cu mine procedam întotdeauna invers: îi
sfătuiam pe alţii să se căsătorească, dar eu nu am făcut-o…
Dacă veţi citi astrologia lui Maternus Pirnicus, veţi vedea cât de mult diferă
ea de astrologia contemporană. Dacă veţi studia cărţile lui Maurin de
Villefranche, de pildă “Astrologia Gallica”, veţi vedea că el îi depăşeşte pe toţi
în acest domeniu. Da, el era înzestrat cu puterea de a vedea în spatele planetelor,
iar ceea ce prezicea era formidabil… Şi totuşi, avea o temă astrologică
înspăimântătoare… El avea majoritatea planetelor în casa a 12-a, care după
astrologia modernă este cea mai nefavorabilă, aici putând surveni limitarea,
martirajul, temniţa, boala… Şi totuşi el a fost cel mai celebru astrolog… Dacă
am lua tema lui Hristos, poate că aţi replica că nu putem fi prea siguri… Dar
unii au găsit şi data, adevărata dată care nu corespunde cu cea stabilită de
creştini… Unii spun că Iisus s-a născut patru ani mai târziu, alţii că s-ar fi născut
mai devreme de data oficială. Nimic nu este precis… Nu, nimic nu este precis în
creştinătate… Nici măcar nu suntem siguri că el s-a născut pe 25 Decembrie…
De ce s-au petrecut astfel lucrurile ? Deoarece la această dată, conform
tradiţiilor, este solstiţiul de iarnă şi se petreceau lucruri formidabile… Este
foarte posibil ca ziua de naştere a lui Iisus să nu fi fost în Decembrie… Multe
lucruri vor fi corectate într-o bună zi, dar pentru moment nu ne este dat să ne
atingem de ele… Oare de ce cele patru sărbători cardinale au fost fixate înainte
de apariţia creştinismului ? Sărbătoarea Sfântului Ioan exista înainte de apariţia
sa fizică… O sărbătorim pe 22 sau 23 Iunie. Dar cea a Arhanghelului Mihail ? O
sărbătorim toamna… Totul exista înaintea apariţiei creştinismului. Naşterea

5
fizică a lui Iisus a fost o dată calendaristică, dar totodată şi un principiu
cosmic… V-am vorbit într-o conferinţă despre toate aceste lucruri (nota
traducătorului: a se vedea conferinţa Crăciunul). V-am mai vorbit şi despre cele
patru sărbători cardinale, dar acum nu mai pot reveni asupra lor. V-aş ruga să le
revedeţi, căci aceste conferinţe sunt formidabile ! De altfel, eu nu am fost
singurul care a vorbit despre sărbătorile cardinale, a făcut-o şi Rudolf Steiner
care a explicat multe lucruri. Îmi veţi replica că l-am copiat pe Steiner, dar cum
se face că eu v-am explicat lucruri pe care Steiner nu le-a spus ? Am primit
vizita unor adepţi de-ai lui Steiner care au realizat că aici am spus lucruri pe care
nici Steiner nu le-a spus, nici Elena Blavatsky, nici alţii… Dar mai există lucruri
care nu au fost spuse niciodată, dar care vor veni… Voi credeţi că ne copiem
unii pe alţii, nu, nici vorba, ne inspirăm de la aceeaşi sursă, atâta tot !... Acelaşi
lucru s-a întâmplat şi cu savanţii, de pildă cazul lui Newton şi al lui Leibnitz, sau
Kant şi Laplace. Ei ai lucrat asupra aceloraşi formule matematice, fără să ştie
unul de existenţa celuilalt. Există gânditori care se apleacă asupra aceloraşi
adevăruri, fără a se copia unul pe celălalt. Poate că au copiat aceleaşi lucruri în
înalt, atâta tot !...

Un minut de meditaţie.

RUGĂCIUNE:

Doamne, dă-mi tăria să te iubesc pe Tine şi întreaga Ta operă.

Amin !

(Se pronunţă de 3 ori)

6
 OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Punctul de vedere al Iniţiaţilor privind interpretarea temelor

astrologice

Conferinţa din 25.07.1975

Partea a doua

Vă spuneam că nu trebuie să îi împroşcăm cu noroi pe astrologi, căci ei au

intenţii bune, dorind să îi ajute şi să îi orienteze pe oameni, prevenindu-i. Şi
totuşi, părerea mea este că ei nu au făcut prea multe lucruri pentru Împărăţia
Domnului şi Dreptatea Sa. Dacă toată lumea s-ar ocupa cu astrologia, ar
însemna să se ocupe, de fapt, cu propria bunăstare, fără a se gândi şi la alţii…
Acum ar trebui ca toate ştiinţele să se dedice acestui ţel nobil, venirea Împărăţiei
Domnului pe pământ şi a Dreptăţii Sale. Poate într-o bună zi vom înţelege că
deasupra tuturor ştiinţelor se află ceva în plus… Este iubirea !... Iubirea este
diferită de ştiinţă. Ştiinţa nu are ca scop aducerea Împărăţiei Domnului pe
pământ şi a Dreptăţii Sale. Cu cât vom dezvolta mai mult ştiinţa, cu atât vom
contribui la distrugerea pământului… Toate celelalte civilizaţii dispărute au
pierit din aceeaşi cauză, iar Iniţiaţii o cunoşteau prea bine… În toate aceste
civilizaţii pierdute ştiinţa a fost absolutizată, s-a mers numai pe dezvoltarea fără
noimă a ştiinţei !... Partea morală, partea omeniei, latura iubirii şi a fraternităţii
au fost abandonate în detrimentul unei ştiinţe ce, aparent, aducea totul: avantaje,
fascinaţie, putere… Civilizaţia noastră a căzut şi ea pradă aceloraşi lucruri, căci
oamenii se distrug cu mijloace sofisticate şi moderne, iar pericolul distrugerii
totale stă la tot pasul !... Cine ar putea impiedica acest mers periculos ? Iubirea.
Dacă oamenii ar lucra cu mai multă iubire în laboratoare, dacă ar lucra mai mult
cu ei înşişi, ca să pregătească venirea noii culturi, în ideea iubirii şi a
fraternităţii, s-ar putea ca omenirea să fie salvată !... Dar dezechilibrul se apropie
cu paşi repezi, adică dezechilibrul ce priveşte exterior, aşa cum exista şi
dezechilibrul interior din fiinţa omului, dezechilibrul ce îl poate duce pe acesta
în pieire. În viaţă, când o latură este prea mult dezvoltată, iar cealaltă diminuată,
dezechilibrul se instalează. Acum, în lumea exterioară există un dezechilibru,
acela al lumii industriale şi economice, tehnice, în timp ce pacea, bucuria,

1
înţelegerea, cinstea, generozitatea, integrarea dispar încet-încet… Oare de ce
oamenii nu au studiat aceste lucruri ? Parcă îşi construiesc ei singuri dispariţia!...
Numai Înţelepţii, Iniţiaţii şi Maeştrii au observat toate acestea şi avertizează, dar
lumea întreagă îi ia în derâdere… Deci, din nou, civilizaţia va dispare !... Da,
fiindcă lipseşte iubirea… Trebuie să vă spun acum să lăsaţi pe planul doi partea
intelectuală, ştiinţifică, orgoliul, plasându-vă deasupra lor. Trebuie să ieşiţi din
acest angrenaj al distrugerii treptate, în care cad mai toţi oamenii. Priviţi pe toţi
oamenii capabili, fruntaşi în domeniile lor de activitate: ei sunt aproape zeificaţi,
se află pe primul loc… Nu, eu nu sunt împotriva matematicii, nici a altor ştiinţe,
dar omul nu poate folosi matematica ca să devină o divinitate ! Poate că toate
aceste calcule matematice nu fac decât să omoare mai repede oamenii… Da, ele
sunt în slujba distrugerii.
Să vă spun o istorioară despre un mare arhanghel care se plictisea teribil.
Domnul l-a întâlnit şi l-a întrebat cu ce se ocupă. Arhanghelul, căscând, i-a
răspuns: “Am făcut tot felul de lucruri bune, dar mi-am terminat lucrarea şi mă
plictitesc”. Domnul l-a trimis atunci în Himalaya să taie toţi munţii care îi vor
apare în cale… După mii de ani, el se prezentă în faţa Domnului şi îi spuse că îşi
terminase lucrarea dată. Domnul i-a mulţumit, i-a dat o lingură şi l-a trimis să
golească de apă oceanul planetar, cu ajutorul lingurii… După mii de ani,
arhanghelul reuşi şi aici…”. – Acum, fiindcă ai reuşit atâtea lucruri grele, du-te
la oameni şi transformă-i în bine. Vei avea de lucru pentru veşnicie !”, îi spuse
Domnul. Ce diferenţă există între câteva mii de ani şi veşnicie !... Da, totul este
adevărat !... De ce o fi aşa ? Mi-am tot sucit mintea să găsesc răspunsul potrivit.
Am descifrat puţin secretul, dar nu vi-l voi destăinui.
Eu ştiu că horoscopul îţi poate revela şi reîncarnările trecute, căci nimic nu ne
apare din întâmplare. Să nu credeţi că vă aflaţi într-o anume situaţie, cu o
anumită planetă în tema astrologică numai din întâmplare, nu, totul este legat de
existenţele anterioare. Dar astrologia nu a ajuns încă să vadă această legătură,
această lumină. O astroloagă celebră a scris o carte unde încearca să caute, după
anumite reguli, multe lucruri ce ţineau de trecutul persoanei în cauză. Ea îşi
alegea o casă, de pildă a 7-a, a soţului (soţiei) persoanei în cauză, şi vroia să
urmărească starea materială arătată de horoscop: mergea spre casa a 8-a, care
devenea casa a 12-a a partenerului. Şi astfel ea putea prezice bogăţia, starea
materială a unei persoane. Dacă vroia să afle numărul de copii pe care îi avea
persoana în cauză, mergea până în casa a 5-a, care devenea casa a… (calculaţi
voi acum !) a partenerului. Ca să ştie anumite lucruri despre tată, lua din
horoscopul mamei casele a 4-a şi a 10-a. Mulţi au socotit aceste lucruri drept

2
fantezii, dar se pot găsi multe urme de adevăr aici… Dar trebuie să lucrezi multă
vreme ca să poţi găsi câte ceva… Eu ştiu însă că, dacă posezi anumite cunoştin-
ţe, de pildă cunoşti legea corespondenţei unui lucru cu altul, vei găsi chiar şi
reîncarnările trecute într-un horoscop. Dar veţi cheltui mult timp, multe meditaţii
şi poate că nu merită osteneala !... La urma urmei, la ce v-ar servi toate acestea ?
Dacă le-aţi spune oamenilor ce au fost în trecut, oare acest lucru îi va ajuta în
evoluţia lor reală ? Inteligenţa Cosmică a fost mai înţeleaptă decât noi, deoarece
ea ne-a împiedicat să aflăm toate acestea… ca să putem evolua mai bine… căci,
dacă am afla ceea ce am fost în trecut, am putea fi împiedicaţi în propria
evoluţie. Toate aceste lucruri vi le-am explicat într-o altă conferinţă. Dar când ne
este permis să aflăm toate aceste lucruri ? Există un moment când Inteligenţa
Cosmică a prevăzut aceste revelaţii, trecutul şi viitorul. Dar acestea le vom afla
numai atunci când vom ajunge să ne stăpânim, să ne dominăm instinctele
primare din fiinţa noastră, când nu vom mai cădea pradă ispitelor şi oricare ar fi
natura revelaţiilor aflate nu ne vom răzbuna, nu vom fi ostili nimănui, vom face
chiar bine şi duşmanilor !... Numai în acest caz vom primi favorurile Inteligenţei
Cosmice, căci ea va fi sigură că nu vom abuza şi nu vom profita de aceste
cunoştinţe, pentru a face rău . Deoarece, atât timp cât suntem slabi, ne vom servi
mereu de tot felul de lucruri şi cunoştinţe ca să facem rău… Chiar dacă îi veţi
revela, de pildă, unui tată ce au fost copiii săi în reîncarnările trecute, sau ce a
fost soţia sa, numai Dumnezeu va şti ce va ieşi din toate acestea!... Dacă nu
sunteţi siguri că veţi revela lucruri ce vor aduce binele, atunci este indicat să vă
ţineţi gura !... Aşa procedez şi eu… De exemplu, v-aş putea spune că există
acum în Fraternitate oameni care au jucat un rol extrem de important în trecut,
poate că aş tulbura apele, fiindcă nu totdeauna aceştia au jucat un rol binefăcător
în istorie… Poate că mi-au fost trimişi ca să îi pot trage de urechi pentru faptele
lor din trecut !... Iată încă câteva aspecte noi.
Şi încă nu v-am revelat alte lucruri extraordinare, pe care nici astrologii nu le
bănuiesc măcar… De a cunoaşte drumul spre înalt, acolo unde gradele sunt
stabilite, încât nu veţi putea face nimic pe pământ în desfăşurarea evenimentelor,
atât timp cât aceste lucruri sunt înscrise. Ca să le puteţi schimba trebuie să ştiţi
cum să le mişcaţi din loc, construind alte teme, alte aspecte, ce vor aduce
ulterior schimbări formidabile în planul fizic… Nici un astrolog nu s-a gândit la
aceste lucruri, ci dimpotrivă la alte aspect frauduloase… În loc să vă spună,
chiar sub o formă mai diplomat, că trebuie să plătiţi pentru anumite lucruri, ei le
ascund, ascunzându-vă anumite adevăruri ale karmei voastre… Dar şi plata este
destul de puternică în cazul lor !... Iar astrologul v-a prezis data pentru un

3
accident şi el s-a petrecut într-o altă zi ! Ei se gândesc că putem scăpa, că nu
putem plăti, dar vă spun deschis să nu vă faceţi iluzii, căci nu puteţi scăpa de
roata destinului !... Dacă nu veţi plăti acum sub o anumită formă, o veţi face în
curând sub o alta, poate mai crudă şi mai dură… Vă dau un exemplu: sunteţi
datori cu o sumă de bani şi dacă nu o achitaţi, vi se va pune sechestru pe
bunurile ce le deţineţi şi veţi fi aruncaţi în stradă… Dacă plătiţi, aceste lucruri nu
vi se vor mai întâmpla ! Nu aşteptaţi ca boala să navălească peste voi, pregătiţi-
vă din vreme, purificaţi-vă astfel ca să îi faceţi faţă !... Puteţi plăti şi sub o altă
formă, fără să fiţi bolnavi. Dar nimeni nu se gândeşte la aceste lucruri. Nici chiar
astrologii care vă împing spre tot felul de şmecherii şi minciuni…
Există atâta necinste şi printre ocultişti, atâta necinste şi impostură !... Poate
că numai Inţelepţii, Iniţiaţii, au reuşit să scape de anumite lucruri, dar ei plătesc
sub o altă formă !... Nu putem scăpa, totdeauna trebuie să plătim, să ne reglăm
conturile!... Nu vă lăsaţi impresionaţi de tot felul de escroci “ezoterici” ce vă
bagă în cap idea că puteţi scăpa de plată !... Eu nu vă pot revela tot, dar vă rog să
mă credeţi că în spatele oricărui horoscop se află un clişeu în planul cauzal,
fixat, deoarece planetele circulă, iar acest lucru se numeşte progresie;
horoscopul radical nu se află pe hârtie, el este înregistrat în spatele planului
cauzal şi totul va depinde apoi de el. Dacă veţi dori să schimbaţi ceva în planul
fizic nu veţi reuşi, deoarece schimbarea nu se mai poate face în acest plan, nu,
planul fizic nu poate atinge cauzele, ci numai consecinţele. La fel se înşeală şi
medicina când nu vede cauzele bolilor ce vin de sus, mai sus de planul fizic…
Educaţia, la fel !... Cu cât credem că vom reuşi să schimbăm ceva în planul fizic,
cu atât mai mult ne vom înşela. Când vom realiza toate aceste lucruri, îi vom
lăsa liniştiţi pe oameni în planul fizic şi, cu ajutorul gândirii şi al meditaţiei, vom
încerca să urcăm cât mai sus, dar ne trebuie mult timp, multe exerciţii, însă
acesta este singurul drum spre domeniul cauzal, acolo unde se pot schimba
lucrurile !... Asta poate însemna ceva timp, ani şi ani de zile, critici şi
neînţelegeri, suferinţe, dar în ziua în care veţi reuşi să atingeţi acest domeniu din
înalt, totul se va schimba !...
Vedeţi filozofia mea, în timp ce toţi ceilalţi se înşeală amarnic ! Le voi spune
într-o bună zi unde vor găsi cauzele lucrurilor şi le voi da exemple… Cauzele nu
se găsesc aici, ele se află sus, foarte sus… Inteligenţa Cosmică m-a făcut să văd
aceste lucruri. În Bulgaria am exersat aproape 20 de ani cum să mă dedublez în
lumea de sus, ca să văd structura universului, schema sa, şi acum am în mine
această construcţie, acest model. Şi astfel fac comparaţii când mi se prezintă câte
ceva, observ apropierile şi distanţările. Dacă nu aş avea acest model de referinţă,

4
nu m-aş găsi deloc în adevăr, aş fi asemenea tuturor celorlalţi oameni. Dar
oamenii nu petrec ani de zile ca să obţină acest eşantion, dar eu îl am !... Uneori
nici nu vă pot spune ceea ce văd, fiindcă v-aş tulbura… Fie că este vorba despre
muzică, despre chipurile omeneşti sau despre statui, pentru orice lucru, eu
compar totul cu acest eşantion ceresc. Eu pot progresa şi câştiga, în vreme ce
alţii se îndoiesc şi pierd foarte multe… Dar, adesea trebuie să plăteşti foarte
scump ca să obţii acest eşantion. Uneori acesta se aseamănă cu un punct, dar un
punct situat foarte sus, şi de acolo vedeţi tot… Aşa cum am căzut cu toţii de
acord pe pământ că omul este un lup pentru om, şi acest lucru este adevărat !
Dar în realitate nu este adevărat.
Nu ştiu dacă am reuşit să trezesc ceva în voi cu aceste gânduri, dacă am
reuşit să vă modific raţionamentul, dar cel puţin am încercat… Aşa cum o
femeie îi cere mereu iubitului său să îi spună că o iubeşte, chiar dacă ştie că
lucrurile stau altfel ! Asta sună bine la ureche !... O femeie este o fiinţă care
doreşte să fie iubită… Dar bărbaţii ? Este mai bine să nu ne legăm de ei !...

Un minut de meditaţie.

RUGĂCIUNE:

Doamne, dă-mi tăria să te iubesc pe Tine şi întreaga Ta operă.

Amin.

(de 3 ori).

O pagină din meditaţiile Maestrului Peter Deunov:

Nasul

Acela care înţelege semnificaţia nasului, se bucură şi binecuvântează.

Mângâie-ţi puţin nasul şi spune: “Te iubesc, eşti foarte frumos”.
Căutaţi bogăţia în afară şi nu realizaţi că ea se află în nasul vostru. Nu există
în lume prieten mai bun ca nasul. El rezolvă toate problemele grele. Mângâiaţi-l
şi mulţumiţi-i. El este păzitorul inteligenţei iar inteligenţa este ministrul educaţi-
ei. Vei suna la uşă, adică îţi vei mângâia nasul şi îi vei cere: “Vă rog, aş putea
să-l văd pe Domnul ministru ?”. Da îl poţi vedea, vei intra şi te vei pleca cu
respect şi cu veneraţie în faţa lui.

5
 Trebuie să vă purtaţi cum trebuie cu nasul vostru. La trezire trebuie să-l
mângâiaţi cu gingăşie şi să-i mulţumiţi pentru ceea ce face. Dar, fiţi atenţi să nu
vă vadă cineva, fiindcă nu va înţelege nimic.
Dacă îţi vei şterge nasul, vei judeca puţin şi vei spune nasului tău: “Pot să-ţi
fac vreun serviciu ?”. Apoi, îţi vei lua batista şi îţi vei sufla nasul. Apoi urmăriţi
rezultatul. Te trezeşti prost dispus dimineaţa şi toate ţi se par anapoda. Nu te
supăra, mângâie-ţi nasul cu calm şi spune-i: “Ceva nu merge astăzi, ajută-mă”.
După scurt timp îţi va dispare starea neplăcută în care te aflai.
Faceţi timp de o săptămână acest exerciţiu cu nasul, mângâindu-l şi
mulţumindu-i. După fiecare exerciţiu, atunci când sunteţi prost dispuşi,
mângâiaţi-vă nasul şi cereţi-i ajutorul.
Bucuraţi-vă de binele pe care Dumnezeu vi l-a dat. Acordaţi chipului vostru
atenţia şi respectul necesar. Sufletul, intelectul, inima se manifestă prin chipul
vostru. Viaţa superioară se exprimă prin chip. Mulţumiţi, în special nasului,
principalul consilier al omului. Ascultaţi tot ceea ce vă spune nasul.