Fericirea nu este placere

 Nevoia de a gasi fericirea e profund înscrisa în fiinta umana. Aceasta nevoie ne ghideaza si ne
stimuleaza. Cu toate acestea, urmându-si temperamentul, omul considera fericirea în mai multe
forme diferite, care îi apar mai degraba sub forma placerii, si majoritatea oamenilor confunda una cu
alta. Ei îsi imagineaza ca tot ceea ce le pare atragator, simpatic, ce le place, ce le spune ceva, îi va
face fericiti. Ei nu, daca vom analiza ce este cu adevarat placerea, cum o gasim, unde o gasim, vom
întelege ca e mult mai complicat. 
       Când vedem câta energie desfasoara fiintele umane pentru a se angrena în activitati care le dau
placere, e evident ca, daca fericirea ar fi sinonima cu placerea, lumea întreaga ar înnota în fericire.
Dar mai mult se întâmpla contrariul: adesea acolo unde oamenii îsi gasesc placerea, ei îsi gasesc si
nenorocirea.        
       Placerea este o senzatie momentan agreabila care va face sa credeti ca prelungind-o cât mai
mult, veti fi fericit. Ei bine, nu este asa. De ce? Pentru ca aceste activitati care va procura rapid si
usor placere nu se situeaza, majoritatea, într-un plan prea elevat: ele nu ating decât corpul fizic, poate
inima si un pic intelectul. Ori, nu putem fi fericiti când cautam sa satisfacem doar corpul fizic, inima
sau chiar intelectul, acestea sunt doar satisfactii partiale si efemere. Fericirea, contrar placerii, nu e o
senzatie de moment, ci ea priveste totalitatea fiintei.
       Acel care crede ca gaseste fericirea în placere poate fi comparat cu un betiv: îsi toarna vin sau
alcool si bea. Ah, se simte bine, uita de toate necazurile si trage concluzia ca e magnific sa bei. Daca
ar fi sa ne pronuntam pentru câteva minute, câteva ore, aceasta poate pare magnific. Dar dupa câtiva
ani, ce se va produce? Pierderea facultatilor, imposibilitatea de a trai o viata familiala si sociala
echilibrata, decaderea, crima poate...
       Ei bine, în numeroase circumstante, oamenii se conduc ca si betivul: de vreme ce lucrurile le par
agreabile, ei trag concluzia ca ele vor ramâne asa pentru eternitate. Din pacate pentru  ei sunt obligati
mai târziu sa constate pierderile, stricaciunile, si sufera.  
       Este la fel si când e vorba de persoane cu care ei au ales sa formeze o familie, sa se
împrieteneasca, sau sa se asocieze pentru munca: ei au tendinta sa se conduca dupa prima impresie
de placere sau neplacere, simpatie sau antipatie. Ei cred:”Oh, acesta îmi spune ceva” si, fara sa
gândeasca, fara sa aprofundeze, ei se decid, fara sa-si dea seama ca în realitate au de-a face cu un
raufacator. Ei se îndeparteaza de un om pe care-l gasesc mai putin agreabil, dar în realitate acesta e
un om corect, cinstit si bun. Când ne conducem dupa simpatie si antipatie, care sunt impresii de
moment, si nu dupa  judecata care vede mult mai departe, ce vreti, ne vom sparge capul.
       Initiatii, înteleptii ne previn despre realitatea lucrurilor, ei ne spun:”Atentie la ce faceti: primul
moment de satisfactie trecut, veti plati foarte scump lipsa voastra de clarviziune.” Ei da, câte lucruri
sunt pe moment agreabile, dar dupa... Pentru câteva minute agrabile pe aici, pe acolo, traim ani de
suferinta. De aceea trebuie sa fii vigilent si sa nu ai încredere în ceea ce pare agreabil.
       E adevarat ca exista anumite placeri care hranesc sufletul si spiritul, dar nu acestea sunt cele
preferate de oameni. În plus, a te conduce dupa placere prezinta si pericole, pentru ca ceea ce le place
alimenteaza, cel mai frecvent, instinctele nu sufletul sau spiritul. Proba: nu trebuie decât sa vedem
unde îsi gasesc placerea: în mâncare, în bautura, în a se culca cu cineva, în a juca pe bani la casino,
strivindu-i pe altii, razbunându-se, etc., posibilitatile nu lipsesc. Dar unde vor ajunge astfel? Desigur
nu la fericire, pentru ca fericirea este ceva vast, infinit, în timp ce placerea nu atinge decât un
domeniu limitat în om, acela al naturii inferioare, egoista, marginita.
       În cautarea fericirii, omul nu se gândeste decât la el, placerea sa este el. El nu cauta de loc
placerea altora, numai a sa. Astfel, el se limiteaza si se depreciaza, pentru a obtine placerea sa si o
apara, el e obligat frecvent de a folosi metode care nu sunt prea catolice: devine incorect, crud, si
daca e un moment când un altul îl priveaza de placerea lui, devine iritabil, agresiv, vindicativ.
Atunci, ce placere gusta el? El devine insuportabil pentru altii, care nu uita sa-l faca sa simta aceasta.
       Desigur, eu nu spun ca trebuie sa  se priveze de toate placerile si satisfactiile sale, ar fi stupid. 
De altfel,  natura e cea care obliga  oamenii sa-si caute  placerea,  altfel viata
si-ar pierde gustul, sensul, si ar deveni întunecata, monotona. Placerea e cea care anima, care da
culoare existentei si nu e vorba de a o suprima. Trebuie doar sa nu o punem pe primul plan sa facem
din ea un scop în viata, trebuie orientata aceasta tendinta într-un sens constructiv.
       Toti avem instincte, dorinte si e normal, dar nu e un motiv pentru a face numai ce ne place. Daca
Cerul ne da creierul, este pentru ca sa ne servim de el si sa ne orientam corect. Fiinta umana se
aseamana cu un vapor care navigheaza pe oceanul vietii; la bordul acestui vapor sunt mateloti care se
ocupa cu încarcarea combustibilului în cazan pentru propulsie, si apoi mai exista comandantul cu
busola sa care se ocupa de orientare. Matelotii, sunt instinctele, poftele: ei sunt orbi, dar ne fac sa
avansam. Comandantul este inteligenta, întelepciunea care ne da directia si suprevegheaza ca vaporul
sa nu esueze pe stânci sau sa loveasca un alt vapor. Din pacate, aceste vapoare care sunt oamenii sunt
amenintate pentru ca comandantul lasa matelotii sa faca ce le place!
       Cele mai mari deziluzii îl asteapta pe cel care se ghideaza dupa placere, si care nu vede
consecintele alegerii pe care e pe cale sa o faca. Trebuie cautat un alt ghid: ratiunea, pentru ca, ea
vede consecintele fiecarei directii pe care sunteti pe cale sa o alegeti si va avertizeaza:”Atentie,
acolo, îti vei sparge capul...Acolo, da, poti sa mergi...” Din pacate, daca vorbiti cu oamenii, veti
vedea ca majoritatea oamenilor sunt convinsi ca nu pot sa-si descreteasca fruntea, sa se însenineze,
decât daca fac ce le place. Ei sunt gata pentru asta sa sara peste toate regulile, toate tabu-urile, cum se
spune. Ei vor sa fie liberi. Si care e aceasta  libertate? Aceea de a face nebunii, si de a se distruge.
Daca ne eliberam cu buna stiinta de lumina, de întelepciune, de judecata, pentru a gusta câteva
momente de placere, vom suferi, e inevitabil, si chiar fizic: vom fi bolnavi, pentru ca boala nu e
altceva decât manifestarea în plan fizic a dezordinii pe care o lasam sa se instaleze în planul psihic.
       Daca vrei sa inversezi aceste prejudecati si reguli pentru a fi tu însuti, nu e rau, chiar din contra.
Dar trebuie stiut ca sub legile moralei umane se gasesc legile eterne stabilite de Inteligenta cosmica,
si, ca vrem sau nu, când calcam aceste legi, o vom plati prin durere, suferinta, boala. V-am spus mai
demult: e usor sa prevezi ce noi boli vor aparea în lume din cauza manierei în care oamenii îsi traiesc
libertatea si, în acest caz ce boli vor fi incurabile.
       Desigur, Inteligenta cosmica nu e asa cruda pentru a strivi imediat pe cineva pentru o greseala
mai mica. Cel care face exces de hrana, de bautura, de tutun, de sexualitate, etc. poate sa nu se
îmbolnaveasca decât dupa ani de zile. Dar e usor de prevazut ca daca nu îsi schimba conduita nu va
putea scapa bolii. Organismul aceluia care depaseste masura, în orice domeniu ar fi, este ca o
constructie de lemn a carei pereti sunt rosi: ea nu se va distruge astazi sau mâine, dar dupa ani, dintr-
o lovitura casa se darâma. Multe lucruri sunt la fel în viata si, cum lumea nu întelege felul în care
aceste legi lucreaza, oamenii gândesc doar pe o perioada de timp prea limitata.Ei spun:”Priviti-l pe
acesta: el e cinstit, rezonabil, bun, dar nu e recompensat.” În timp ce un altul e un snapan si tot îi
reuseste, si trag concluzia ca e mai avantajos sa fii snapan. Iata filozofia ce o are acum lumea:
oamenii nu vad mai departe de lungul nasului.
       În realitate, pentru a întelege cum lucreaza legile, trebuie observati oamenii si evenimentele pe o
durata mai lunga. O perioada mai scurta e insuficienta pentru a ne pronunta. Priviti cum se întâmpla
cu tarile: de multe ori numai dupa secole putem întelege  cum o tara cade încet, încet în decadenta;
cei care traiesc în aceasta nu îsi dau seama. La fel e si pentru oameni. De multe ori, consecintele unei
purtari bune sau rele în încarnarea actuala se vor constata în încarnarea urmatoare.
       Ei da, din pacate sau din fericire, fericirea pentru om nu înseamna a face ce-i place si cum îi
place, pentru ca, va repet, fericirea nu este placerea. Deci, atentie, nu va lasati influentati. Multi
gasesc normal sa respecti anumite reguli de conduita, pe care apoi încep sa le încalce pentru ca au
auzit de la alte persoane ca acestea sunt baliverne ridicole, de care trebuie sa ne eliberam. Si, la
sfârsit sunt atât de bine eliberati ca îsi sparg capul. Exista de asemenea si oameni care se cred foarte
inteligenti, si care intra singuri în catastrofe, si care atrag o cantitate de naivi care-i urmeaza.
Cunoasteti parabola orbilor din Evanghelii: daca orbii conduc alti orbi, cad toti în groapa. Ei bine,
câti savanti, filozofi, gânditori spun absurditati, si totusi toti îi urmeaza. În timp ce pe Initiati, care
cunosc bazele pe care e construita viata, nimeni nu-i asculta. De ce? Este foarte simplu: pentru ca
Initiatii nu prezinta lucrurile într-un mod agrabil, ei vorbesc de legi, judecata, întelepciune, stapânire
de sine si chiar de sacrificiu! În timp ce ceilalti vorbesc de dorinte, placeri, pasiuni, atunci evident,
asta convine la toata lumea. Ei da, dar ce va spune un Initiat este cu adevarat pentru binele vostru.
Poate nu pentru ce considerati ca binele vostru de moment, dar sigur pentru binele vostru îndepartat,
definitiv, etern. Iata, din acest punct de vedere sunteti orbi. Da, aceasta e sa fi cu adevarat orb: sa nu
vezi decât momentul prezent, satisfacerea imediata a unei dorinte, a unei nevoi, a unui instinct, în loc
de a veda un pic mai departe. 
       Desigur, aceste explicatii nu sunt, poate pentru toata lumea. Deci, trebuie sa lasam oamenii sa
caute fericirea asa cum se pricep: ei vor gasi tot timpul câteva farâmituri pentru a mânca. Natura e
atât de generoasa! Ea lasa peste tot ceva de rontait...chiar si în lada de gunoi, simbolic vorbind. Cei
ce nu sunt capabili sa se hraneasca în alta parte, de ce sa moara de foame privându-se de singurele
alimente care le excita gustul? Aceste alimente îi înbolnavesc, desigur, dar ce sa faca, daca nu doresc
altele?
       Când cei ce simt ca plenitudinea, fericirea pe care o cauta este în alta parte si doresc sa o
gaseasca, trebuie sa-i ajutam. Trebuie sa le spunem:”Fericirea, adevarata fericire, este foarte greu de
obtinut, dar nu e un lucru imposibil. Trebuie multa munca, multa vointa, si mai cu seama
discernamânt: sa întelegem ca ceea ce majoritatea oamenilor numesc “fericire” nu este, de fapt, decât
o suma de mici placeri, mici satisfactii, aparente de fericire. Daca vreti sa întreprindeti acest drum
lung si penibil spre adevarata fericire si, odata ce ati obtinut-o, sa puteti sa o dati si la altii, atunci
cautati-o în afara cararilor batute: în afara placerii!”
       Când vedem câta energie desfasoara fiintele umane pentru a se angrena în activitati care le dau
placere, e evident ca, daca fericirea ar fi sinonima cu placerea, lumea întreaga ar înnota în fericire.
Dar mai mult se întâmpla contrariul: adesea acolo unde oamenii îsi gasesc placerea, ei îsi gasesc si
nenorocirea.        
       Placerea este o senzatie momentan agreabila care va face sa credeti ca prelungind-o cât mai
mult, veti fi fericit. Ei bine, nu este asa. De ce? Pentru ca aceste activitati care va procura rapid si
usor placere nu se situeaza, majoritatea, într-un plan prea elevat: ele nu ating decât corpul fizic, poate
inima si un pic intelectul. Ori, nu putem fi fericiti când cautam sa satisfacem doar corpul fizic, inima
sau chiar intelectul, acestea sunt doar satisfactii partiale si efemere. Fericirea, contrar placerii, nu e o
senzatie de moment, ci ea priveste totalitatea fiintei.
       Acel care crede ca gaseste fericirea în placere poate fi comparat cu un betiv: îsi toarna vin sau
alcool si bea. Ah, se simte bine, uita de toate necazurile si trage concluzia ca e magnific sa bei. Daca
ar fi sa ne pronuntam pentru câteva minute, câteva ore, aceasta poate pare magnific. Dar dupa câtiva
ani, ce se va produce? Pierderea facultatilor, imposibilitatea de a trai o viata familiala si sociala
echilibrata, decaderea, crima poate...
       Ei bine, în numeroase circumstante, oamenii se conduc ca si betivul: de vreme ce lucrurile le par
agreabile, ei trag concluzia ca ele vor ramâne asa pentru eternitate. Din pacate pentru  ei sunt obligati
mai târziu sa constate pierderile, stricaciunile, si sufera.  
       Este la fel si când e vorba de persoane cu care ei au ales sa formeze o familie, sa se
împrieteneasca, sau sa se asocieze pentru munca: ei au tendinta sa se conduca dupa prima impresie
de placere sau neplacere, simpatie sau antipatie. Ei cred:”Oh, acesta îmi spune ceva” si, fara sa
gândeasca, fara sa aprofundeze, ei se decid, fara sa-si dea seama ca în realitate au de-a face cu un
raufacator. Ei se îndeparteaza de un om pe care-l gasesc mai putin agreabil, dar în realitate acesta e
un om corect, cinstit si bun. Când ne conducem dupa simpatie si antipatie, care sunt impresii de
moment, si nu dupa  judecata care vede mult mai departe, ce vreti, ne vom sparge capul.
       Initiatii, înteleptii ne previn despre realitatea lucrurilor, ei ne spun:”Atentie la ce faceti: primul
moment de satisfactie trecut, veti plati foarte scump lipsa voastra de clarviziune.” Ei da, câte lucruri
sunt pe moment agreabile, dar dupa... Pentru câteva minute agrabile pe aici, pe acolo, traim ani de
suferinta. De aceea trebuie sa fii vigilent si sa nu ai încredere în ceea ce pare agreabil.
       E adevarat ca exista anumite placeri care hranesc sufletul si spiritul, dar nu acestea sunt cele
preferate de oameni. În plus, a te conduce dupa placere prezinta si pericole, pentru ca ceea ce le place
alimenteaza, cel mai frecvent, instinctele nu sufletul sau spiritul. Proba: nu trebuie decât sa vedem
unde îsi gasesc placerea: în mâncare, în bautura, în a se culca cu cineva, în a juca pe bani la casino,
strivindu-i pe altii, razbunându-se, etc., posibilitatile nu lipsesc. Dar unde vor ajunge astfel? Desigur
nu la fericire, pentru ca fericirea este ceva vast, infinit, în timp ce placerea nu atinge decât un
domeniu limitat în om, acela al naturii inferioare, egoista, marginita.
       În cautarea fericirii, omul nu se gândeste decât la el, placerea sa este el. El nu cauta de loc
placerea altora, numai a sa. Astfel, el se limiteaza si se depreciaza, pentru a obtine placerea sa si o
apara, el e obligat frecvent de a folosi metode care nu sunt prea catolice: devine incorect, crud, si
daca e un moment când un altul îl priveaza de placerea lui, devine iritabil, agresiv, vindicativ.
Atunci, ce placere gusta el? El devine insuportabil pentru altii, care nu uita sa-l faca sa simta aceasta.
       Desigur, eu nu spun ca trebuie sa  se priveze de toate placerile si satisfactiile sale, ar fi stupid. 
De altfel,  natura e cea care obliga  oamenii sa-si caute  placerea,  altfel viata
si-ar pierde gustul, sensul, si ar deveni întunecata, monotona. Placerea e cea care anima, care da
culoare existentei si nu e vorba de a o suprima. Trebuie doar sa nu o punem pe primul plan sa facem
din ea un scop în viata, trebuie orientata aceasta tendinta într-un sens constructiv.
       Toti avem instincte, dorinte si e normal, dar nu e un motiv pentru a face numai ce ne place. Daca
Cerul ne da creierul, este pentru ca sa ne servim de el si sa ne orientam corect. Fiinta umana se
aseamana cu un vapor care navigheaza pe oceanul vietii; la bordul acestui vapor sunt mateloti care se
ocupa cu încarcarea combustibilului în cazan pentru propulsie, si apoi mai exista comandantul cu
busola sa care se ocupa de orientare. Matelotii, sunt instinctele, poftele: ei sunt orbi, dar ne fac sa
avansam. Comandantul este inteligenta, întelepciunea care ne da directia si suprevegheaza ca vaporul
sa nu esueze pe stânci sau sa loveasca un alt vapor. Din pacate, aceste vapoare care sunt oamenii sunt
amenintate pentru ca comandantul lasa matelotii sa faca ce le place!
       Cele mai mari deziluzii îl asteapta pe cel care se ghideaza dupa placere, si care nu vede
consecintele alegerii pe care e pe cale sa o faca. Trebuie cautat un alt ghid: ratiunea, pentru ca, ea
vede consecintele fiecarei directii pe care sunteti pe cale sa o alegeti si va avertizeaza:”Atentie,
acolo, îti vei sparge capul...Acolo, da, poti sa mergi...” Din pacate, daca vorbiti cu oamenii, veti
vedea ca majoritatea oamenilor sunt convinsi ca nu pot sa-si descreteasca fruntea, sa se însenineze,
decât daca fac ce le place. Ei sunt gata pentru asta sa sara peste toate regulile, toate tabu-urile, cum se
spune. Ei vor sa fie liberi. Si care e aceasta  libertate? Aceea de a face nebunii, si de a se distruge.
Daca ne eliberam cu buna stiinta de lumina, de întelepciune, de judecata, pentru a gusta câteva
momente de placere, vom suferi, e inevitabil, si chiar fizic: vom fi bolnavi, pentru ca boala nu e
altceva decât manifestarea în plan fizic a dezordinii pe care o lasam sa se instaleze în planul psihic.
       Daca vrei sa inversezi aceste prejudecati si reguli pentru a fi tu însuti, nu e rau, chiar din contra.
Dar trebuie stiut ca sub legile moralei umane se gasesc legile eterne stabilite de Inteligenta cosmica,
si, ca vrem sau nu, când calcam aceste legi, o vom plati prin durere, suferinta, boala. V-am spus mai
demult: e usor sa prevezi ce noi boli vor aparea în lume din cauza manierei în care oamenii îsi traiesc
libertatea si, în acest caz ce boli vor fi incurabile.
       Desigur, Inteligenta cosmica nu e asa cruda pentru a strivi imediat pe cineva pentru o greseala
mai mica. Cel care face exces de hrana, de bautura, de tutun, de sexualitate, etc. poate sa nu se
îmbolnaveasca decât dupa ani de zile. Dar e usor de prevazut ca daca nu îsi schimba conduita nu va
putea scapa bolii. Organismul aceluia care depaseste masura, în orice domeniu ar fi, este ca o
constructie de lemn a carei pereti sunt rosi: ea nu se va distruge astazi sau mâine, dar dupa ani, dintr-
o lovitura casa se darâma. Multe lucruri sunt la fel în viata si, cum lumea nu întelege felul în care
aceste legi lucreaza, oamenii gândesc doar pe o perioada de timp prea limitata.Ei spun:”Priviti-l pe
acesta: el e cinstit, rezonabil, bun, dar nu e recompensat.” În timp ce un altul e un snapan si tot îi
reuseste, si trag concluzia ca e mai avantajos sa fii snapan. Iata filozofia ce o are acum lumea:
oamenii nu vad mai departe de lungul nasului.
       În realitate, pentru a întelege cum lucreaza legile, trebuie observati oamenii si evenimentele pe o
durata mai lunga. O perioada mai scurta e insuficienta pentru a ne pronunta. Priviti cum se întâmpla
cu tarile: de multe ori numai dupa secole putem întelege  cum o tara cade încet, încet în decadenta;
cei care traiesc în aceasta nu îsi dau seama. La fel e si pentru oameni. De multe ori, consecintele unei
purtari bune sau rele în încarnarea actuala se vor constata în încarnarea urmatoare.
       Ei da, din pacate sau din fericire, fericirea pentru om nu înseamna a face ce-i place si cum îi
place, pentru ca, va repet, fericirea nu este placerea. Deci, atentie, nu va lasati influentati. Multi
gasesc normal sa respecti anumite reguli de conduita, pe care apoi încep sa le încalce pentru ca au
auzit de la alte persoane ca acestea sunt baliverne ridicole, de care trebuie sa ne eliberam. Si, la
sfârsit sunt atât de bine eliberati ca îsi sparg capul. Exista de asemenea si oameni care se cred foarte
inteligenti, si care intra singuri în catastrofe, si care atrag o cantitate de naivi care-i urmeaza.
Cunoasteti parabola orbilor din Evanghelii: daca orbii conduc alti orbi, cad toti în groapa. Ei bine,
câti savanti, filozofi, gânditori spun absurditati, si totusi toti îi urmeaza. În timp ce pe Initiati, care
cunosc bazele pe care e construita viata, nimeni nu-i asculta. De ce? Este foarte simplu: pentru ca
Initiatii nu prezinta lucrurile într-un mod agrabil, ei vorbesc de legi, judecata, întelepciune, stapânire
de sine si chiar de sacrificiu! În timp ce ceilalti vorbesc de dorinte, placeri, pasiuni, atunci evident,
asta convine la toata lumea. Ei da, dar ce va spune un Initiat este cu adevarat pentru binele vostru.
Poate nu pentru ce considerati ca binele vostru de moment, dar sigur pentru binele vostru îndepartat,
definitiv, etern. Iata, din acest punct de vedere sunteti orbi. Da, aceasta e sa fi cu adevarat orb: sa nu
vezi decât momentul prezent, satisfacerea imediata a unei dorinte, a unei nevoi, a unui instinct, în loc
de a veda un pic mai departe. 
       Desigur, aceste explicatii nu sunt, poate pentru toata lumea. Deci, trebuie sa lasam oamenii sa
caute fericirea asa cum se pricep: ei vor gasi tot timpul câteva farâmituri pentru a mânca. Natura e
atât de generoasa! Ea lasa peste tot ceva de rontait...chiar si în lada de gunoi, simbolic vorbind. Cei
ce nu sunt capabili sa se hraneasca în alta parte, de ce sa moara de foame privându-se de singurele
alimente care le excita gustul? Aceste alimente îi înbolnavesc, desigur, dar ce sa faca, daca nu doresc
altele?
       Când cei ce simt ca plenitudinea, fericirea pe care o cauta este în alta parte si doresc sa o
gaseasca, trebuie sa-i ajutam. Trebuie sa le spunem:”Fericirea, adevarata fericire, este foarte greu de
obtinut, dar nu e un lucru imposibil. Trebuie multa munca, multa vointa, si mai cu seama
discernamânt: sa întelegem ca ceea ce majoritatea oamenilor numesc “fericire” nu este, de fapt, decât
o suma de mici placeri, mici satisfactii, aparente de fericire. Daca vreti sa întreprindeti acest drum
lung si penibil spre adevarata fericire si, odata ce ati obtinut-o, sa puteti sa o dati si la altii, atunci
cautati-o în afara cararilor batute: în afara placerii!”

OMRAAM