Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
IN S T A LŢIIA E L E C T R IC E S I D E A U T O M A T I
9 9
Autori: j Partea I
i Prof. univ. dr. ing. Niculae MIRA: 1; 7
Prof. univ. dr. ing. Cornel BIANCHI: 2; 3; 5 (5.6); 6; 8; 9;
10 (10.4; 10.5); 11; 12; 13 Şef
lucrări dr. ing. Adriana GEORGESCU: 4 | Prof. univ. dr. ing.
Dan MOROLDO: 5
Şef lucrări dr. ing. Hrisia MOROLDO: 10 (10.1; 10.2; 10.3);
12 (12.2.1)
Partea II
i Prof. univ. dr. ing. Niculae MIRA: 1; 2; 3 (3.1; 3.2); 5; 6; 7; 15
î Conf. univ. dr. ing. Şerban LAZÂR: 3 (3.3; 3.4; 3.5) I Prof.
univ. dr. ing. Ovidiu CENTEA: 8 ! Ing. Teodor HRISTEA: 10 |
Ing. Marian ILIESCU: 12; 16
Prof. univ. dr. ing. Alexandru STAMATIU: 13; 14
| [lng. Nicolae CUCOLI |: 11 j l Ing. Săvel
IFTODE |: 12
| Partea III
Prof. univ. dr. ing. Constantin IONESCU: 1; 2; 3; 4 |
Prof. univ. dr. ing. Nicolae ANTONESCU: 3 (3.3) Ϊ
Conf. univ. dr. fizician: Nicolae FLOREA: 3 (3.4) Prof.
univ. dr. ing.: Sorin CALUIANU: 3 (3.7.1; 3.7.2) Conf.
univ. dr. ing.: Sorin COCIORVA: 3 (3.7.4)
Partea IV
Prof. univ. dr. ing. Constantin IONESCU: 1; 2; 3; 4; 11; 12
Prof. univ. dr. ing.: Sorin CALUIANU: 3 (3.3) Şef lucrări dr. ing.
Nicolae IVAN: 5
| Conf. univ. dr. ing. Daniel POPESCU: 6
| Şef lucrări ing. Dan IONESCU: 7 Ing.
Marius ŞMILOVICI: 8 Prof. univ. dr. ing.
Sorin LARIONESCU: 9
MANUALUL DE INSTALAŢII
ISBN 973-85936-0-3 Instalaţii
electrice şi de automatizare
ISBN 973-85936-4-6
© Editura ARTECNO Bucureşti S.R.L., 2002
(Wj) Asociaţia Inginerilor de Instalaţii din România
CUPRINS
Probleme generale
1. Etapele de elaborare a documentaţiei tehnicoeconomice necesare realizării obiectivelor
de investiţii publice pentru instalaţii electrice şi de automatizare.................................................................................2
2. încadrarea obiectivelor de investiţii publice pentru instalaţiile electrice, în sistemul
de lucrări de alimentare cu energie electrică a localităţilor...........................................................................................3
3. Cerinţe esenţiale de calitate şi criteriile de performanţă pentru instalaţiile electrice şi de automatizare.....................4
4. Reglementări tehnice specifice pentru instalaţiile electrice şi de automatizare............................................................4
I. SISTEME DE ILUMINAT
1. MĂRIMI FIZICE
1.1. Mărimi fizice în sistemele de iluminat..........................................................................................................................6
2. RELAŢIA LUMINĂ-VEDERE
2.1. Caracteristicile vederii umane....................................................................................................................................10
2.2. Orbirea şi efectele sale...............................................................................................................................................12
4. SURSE DE LUMINĂ
4.1. Lămpi cu incandescenţă............................................................................................................................................20
4.1.1. Lampa cu incandescenţă clasică (LIC)..........................................................................................................20
4.1.2. Lampa cu ciclu regenerator cu halogen (LIH)................................................................................................21
4.2. Lămpi fluorescente.....................................................................................................................................................23
4.2.1. Lămpi fluorescente tubulare...........................................................................................................................23
4.2.2. Lămpi fluorescente compacte........................................................................................................................26
4.3. Lămpi cu descărcare în vapori de sodiu la joasă presiune......................................................................................26
4.4. Lămpi cu descărcare în vapori de mercur la înaltă presiune...................................................................................27
4.5. Lămpi cu descărcărcare în vapori de sodiu de înaltă presiune...............................................................................29
4.6. Alte lămpi cu descărcare în gaze..............................................................................................................................29
4.6.1. Lămpile cu descărcare la joasă presiune în gaze sau amestecuri
de gaze şi vapori metalici cu coloana luminoasă pozitivă............................................................................29
4.6.2. Lămpile cu descărcare la joasă presiune în gazele menţionate
şi lumina negativă...........................................................................................................................................29
4.7. Lămpi cu inducţie.......................................................................................................................................................29
5. CORPURI DE ILUMINAT.
5.1 Caracteristicile corpurilor de iluminat (CIL)................................................................................................................32
5.2. Corpuri pentru iluminatul interior................................................................................................................................35
5.3. Corpuri pentru iluminatul exterior...............................................................................................................................36
5.4. Corpuri pentru iluminatul teatrelor, studiourilor.........................................................................................................37
5.5. Fibre şi tuburi optice..................................................................................................................................................39
5.6. Suprafeţe luminoase sau luminate, arhitecturale.......................................................................................................39
5.6.1 Suprafeţe luminoase........................................................................................................................................39
5.6.2 Suprafeţe luminate...........................................................................................................................................40
5.7. Montarea corpurilor de iluminat.................................................................................................................................42
6. SISTEME DE ILUMINAT INTERIOR
6.1. Sisteme de iluminat normal (SIL)...............................................................................................................................46
6.1.1. Sisteme de iluminat în funcţie de distribuţia spaţială a fluxului luminos......................................................46
6.1.2. Sisteme de iluminat în funcţie de distribuţia fluxului luminos / iluminării
în planul util.....................................................................................................................................................46
6.2. Sisteme de iluminat de siguranţă...............................................................................................................................49
6.2.1. Sisteme de iluminat pentru continuarea lucrului............................................................................................49
6.2.2. Sisteme de iluminat pentru intervenţii............................................................................................................50
6.2.3. Sisteme de iluminat pentru evacuare şi alte funcţiuni...................................................................................50
6.2.4. Aspecte caracteristice ale echipamentului sistemelor
de iluminat de siguranţă..............................................................................................................................51
1. RECEPTOARE Şl CONSUMATORI
1.1. Receptoare electrice................................................................................................................................................128
1.2. Consumatori electrici................................................................................................................................................128
III. MĂSURĂRI
4. MĂSURĂRI COMPLEXE.....................................................................................................................................................368
IV. AUTOMATIZĂRI
1. PROBLEME GENERALE
1.1. Definiţii........................................................................................................................................................................372
1.2. Funcţiunile sistemelor automate..............................................................................................................................372
1.3. Clasificarea sistemelor automate..............................................................................................................................372
1.4. Problemele sistemelor automate..............................................................................................................................372
1.5. Semnale utilizate în automatică................................................................................................................................372
1.6. Transformata Laplace...............................................................................................................................................373
1.7. Funcţia de transfer (Fdt)...........................................................................................................................................373
1.8. Funcţia indicială şi funcţia pondere.........................................................................................................................374
1.9. Sistem de urmărire a poziţiei unghiulare.................................................................................................................375
2. ELEMENTE DE AUTOMATIZARE
2.1. Traductoare...............................................................................................................................................................378
2.2. Elemente de comandă. Convertoare........................................................................................................................380
2.3. Regulatoare...............................................................................................................................................................381
2.4. Elemente de execuţie...............................................................................................................................................387
P r o b le m e g e n e r a le
Sisteme de iluminat
intervenite pe parcursul aprobării; alte see conducte şi cabluri etc; garanţiilor acordate de furnizor;
elemente referitoare la obiectul contrac- - scheme tehnologice de flux cu am verificările şi testele trebuie să
tului; plasarea aparaturii şi a punctelor de respecte documentaţia de proiectare,
- alimentarea cu energie electrică din măsură şi control; caietele de sarcini ale echipamentelor,
sursa de bază, de rezervă şi sursa - scheme electrice desfăşurate; cărţile tehnice ale utilajelor şi
proprie, atunci când este cazul; - jurnale de cabluri; aparatelor, alte prescripţii în vigoare la
- soluţiile adoptate pentru sistemele - specificaţii de echipamente şi apa data efectuării probelor şi recepţiei.
de iluminat normal şi de siguranţă; ratură locală; Pentru verificare trebuie să existe
- amplasarea tablourilor electrice, - specificaţii de aparate pentru echi dotarea cu aparate şi echipamente ne-
traseele coloanelor de alimentare; pamente electrice şi de automatizare cesare prevăzute în documentaţia de
- traseele circuitelor electrice până la (dulapuri, tablouri, pupitre etc.) proiectare. Rezultatele verificărilor se
receptoare; - reglete de cleme şi scheme de co consemnează în procese-verbale care
- echipamentele de acţionare şi pro nexiuni; stau la baza preluării lucrărilor de către
tecţie adoptate; - detalii de montare, aparate locale investitor;
- descrierea instalaţiei tehnologice şi etc; • recomandări pentru conservarea
de automatizare corespunzătoare şi - instrucţiuni de montare şi punere în aparatelor şi echipamentelor în cazul
corelarea cu celelalte instalaţii, inclusiv funcţiune; scoaterii din funcţiune a instalaţiei pe
electrice; - instrucţiuni de exploatare; perioade îndelungate;
- descrierea instalaţiei de protecţie a - documentaţie economică. • instrucţiuni de protecţie a muncii
omului împotriva electrocutării; pentru personalul de specialitate care
- descrierea instalaţiei de paratrăs 1.6. Instrucţiunile de montare participă la lucrările de verificare, pro
net; şi punere în funcţiune be, recepţie şi punere în funcţiune.
- măsurile pentru protecţia muncii,
prevăzute din faza de proiectare, ca pe Se întocmesc odată cu documentaţi- 1.7. Instrucţiunile de
timpul executării lucrărilor să se evite a de execuţie şi au un caracter prelimi- exploatare şi întreţinere
accidentarea personalului; nar, acestea vor fi revăzute şi
• Listele cu cantităţi de lucrări, inclu completate după punerea în funcţiune Se elaborează detaliat, în funcţie de
siv listele cu utilaje şi echipamente, a instalaţiei. complexitatea instalaţiei, pentru diferite
aparatura de automatizare şi instalaţii, Instrucţiunile de montare şi punere în părţi ale acesteia (aparatură locală,
specificaţii tehnice; funcţiune conţin: echipamente, aparatură din camerele
• Graficul general de realizare a in • condiţiile de montarea a centrale de comandă, sisteme de cal-
vestiţiei; echipamentelor electrice la înălţime, cul, automate programabile etc.) sau
• Părţile desenate (planuri generale pentru a evita eventualele accidente; pentru ansamblul instalaţiei.
de amplasamente); planuri topografice • descrierea soluţiilor tehnologice de Trebuie să cuprindă, în principal:
principale; planurile principale ale montare a tablourilor electrice, canale • recomandări pentru numărul şi ca
obiectivelor investiţiei şi de arhitectură; şi / sau poduri de cabluri; lificarea personalului de întreţinere şi
planuri de structură ale construcţiilor; • descrierea instalaţiei tehnologice, exploatare;
schema generală de distribuţie cu în special a fluxului tehnologic (utilaje şi • modalităţile sau programul de in
energie electrică; schemele tablourilor conducte pe care se montează apara struire a personalului de exploatare, pe
generale de lumină şi forţă; schemele tele de măsură şi control); specialităţi şi responsabilităţi, la furni
tehnologice pentru care se execută • descrierea instalaţiei de automati zorii de echipamente şi aparate;
instalaţiile de automatizare; schemele zare cu prezentarea programului de • asigurarea respectării perioadelor
talourilor secundare - lumină, forţă, automatizare: se vor sublinia aparatele şi graficelor verificărilor periodice a
automatizare; sau circuitele de măsură şi reglare mai aparatelor în scopul menţinerii lor în li
• Caietele de sarcini reprezintă deta complexe şi cu o importanţă mai mare mitele performanţelor din documentaţia
lierea elementelor tehnice ale proiectu în conducerea şi supravegherea proce de proiectare;
lui tehnic şi cuprind prescripţii tehnice sului sub aspectul siguranţei în funcţi • recomandări pentru dotarea atelie
şi economice pe care trebuie să le rea onare şi a eficienţei tehnico-economi- relor de întreţinere şi a laboratoarelor
lizeze ofertantul; caietele de sarcini se ce. în instalaţiile dotate cu calculatoare de verificare cu aparatură de precizie
întocmesc pe specialităţi, iar în funcţie de proces, automate programabile sau necesară reparaţiilor şi verificărilor;
de destinaţia lor pot fi întocmite pentru alte sisteme de conducere automată • recomandări pentru dotarea perso
execuţia lucrărilor; pentru probe, teste, se prezintă caracteristicile acestora, nalului de exploatare şi întreţinere, a
recepţii, verificări, puneri în funcţiune, programele utilizate şi funcţiile siste atelierelor şi laboratoarelor de reparaţii
urmărirea comportării în exploatare; mului. şi verificări cu mijloacele individuale şi
pentru furnizorii de materiale, utilaje, • referiri la personalul necesar la in colective pentru protecţia muncii şi pa
echipamente. vestitor pentru urmărirea montării şi za contra incendiilor.
participarea la punerea în funcţiune a
1.5. Detaliile de execuţie instalaţiei, ca parte integrantă a proce 2. încadrarea obiectivelor de
sului de instruire a viitorului personal investiţii publice pentru
Reprezintă documentaţia care stă la de exploatare şi întreţinere. instalaţiile electrice,
baza executării obiectivului şi cuprinde • testele şi procedurile de verificare în sistemul de lucrări
toate elementele de detaliu necesare a aparatelor, echipamentelor şi instala de alimentare cu energie
executantului pentru punerea în operă ţiei atât în ce priveşte recepţia la electrică a localităţilor
a obiectivului contractat. furnizori cât şi recepţia lucrărilor de
Principalele piese scrise şi desenate montare astfel încât perioada de probe
ale documentaţiei de execuţie sunt: şi de atingere a parametrilor proiectaţi 2.1. Autorizaţia de construire
- planurile de amplasament, utilaje, să se poată realiza de beneficiar în
termenele programate şi în limita Reprezintă actul eliberat de primăria
aparate şi echipamente; planuri de tra-
Sisteme de iluminat
municipiului, oraşului sau comunei (în a obiectivelor respective de instalaţii şi electroenergetice la solicitări mecanice
funcţie de importanţa construcţiei şi de construcţii; şi termice în condiţii de scurtcircuit;
amplasament), pe baza căruia se asi- • Alte avize şi acorduri (protecţia sa- - PE 106 - 1995 - Normativ pentru
gură aplicarea măsurilor legale referi- nitară, protecţia muncii etc). proiectarea şi executarea liniilor aerie
toare la amplasarea, proiectarea, exe- ne electrice de joasă tensiune;
cutarea şi funcţionarea instalaţiilor 3. Cerinţe esenţiale - PE 107 - 1995 - Normativ pentru
electrice. de calitate şi criteriile proiectarea şi executarea reţelelor de
Cererea de eliberare a autorizaţiei de de performanţă pentru cabluri electrice;
construire trebuie însoţită de un certifi- instalaţiile electrice şi - PE 111 - 1992 - Instrucţiuni pentru
cat de urbanism emis de către organe- de automatizare proiectarea staţiilor de conexiuni şi
le competente, cu respectarea urmă- transformare;
toarelor reglementări de urbanism şi Proiectarea şi executarea instalaţiilor - PE 112 - 1993 - Normativ pentru
amenajare a teritoriului: electrice şi de automatizare se fac proiectarea instalaţiilor de curent conti
- Regulamentul general de urbanism; astfel încât acestea să realizeze şi să nuu din centrale şi staţii;
- Planul urbanistic general (PUG) şi menţină, pe întreaga durată de - PE 116 - 1994 - Normativ de încer
Planul urbanistic zonal (PUZ); utilizare, următoarele cerinţe de calitate cări şi măsurători la echipamente şi in
- Planul urbanistic de detaliu (PUD); (conform Legii nr. 10/1995): stalaţii electrice;
- Regulamentul local de urbanism. A - rezistenţă şi stabilitate; - PE 118 - 1999 - Normativ de sigu
Aceste documente se elaborează de Β - siguranţă în exploatare; ranţă la foc a construcţiilor;
către arhitecţi şi specialişti, cu partici- C - siguranţă la foc; - PE 120 - 1994 - Instrucţiuni privind
parea inginerilor de instalaţii. D - igienă, sănătatea oamenilor, re- compensarea puterii reactive în reţelele
facerea şi protecţia mediului; electrice de distribuţie şi la consuma
2.2. Planurile urbanistice Ε - izolaţie termică, hidrofugă şi tori industriali şi similari;
PUG şi PUZ economie de energie; - PE 124 - 1995 - Normativ privind
F - protecţia împotriva zgomotului. alimentarea cu energie electrică a con
Stabilesc soluţiile generale de ali- Criteriile de performanţă pentru reali- sumatorilor industriali şi similari;
mentare cu energie electrică, din per- zarea acestor cerinţe sunt sistematiza- - PE 132 - 1995 - Normativ pentru
spectiva dezvoltării localităţii în ansam- te şi prezentate, detaliat, în „GHIDUL proiectarea reţelelor electrice de distri
blul ei. DE PERFORMANŢE PENTRU INSTA- buţie publică;
Planul urbanistic de detaliu (PUD) LAŢII ELECTRICE" (I.P.C.T). - PE 134 - 1996 - Normativ privind
stabileşte condiţiile de amplasare şi de Proiectele de instalaţii electrice şi de metodologia de calcul a curenţilor de
execuţie pe un anumit teren a unuia automatizare se verifică pentru toate scurtcircuit în reţele electrice;
sau mai multor obiective cu destinaţie cerinţele şi pentru toate categoriile de - PE 142 - 1980 - Normativ privind
precizată, ţinând seama de particulari- construcţii, de verificatori atestaţi de combaterea efectului de flicker în reţe
tăţile generate de teren, de vecinătăţile MLPTL, pentru specialitatea Instalaţii lele de distribuţie;
acestuia şi de cerinţele funcţionale. Electrice - IE. - PE 143 - 1994 - Normativ privind
limitarea regimului deformant;
2.3. Avize şi acorduri 4. Reglementărj tehnice - PE 155 - 1992 - Normativ pentru
specifice pentru instalaţiile proiectarea şi executarea branşamen
Realizarea obiectivelor de investiţii electrice şi de automatizare telor electrice pentru clădiri civile;
pentru instalaţiile electrice este condiţi- - NSSMUEE 111 - 2001 - Norme spe
onată de obţinerea unor avize şi acor- Proiectarea, executarea, montarea, cifice de securitate a muncii la utilizarea
duri, dintre care cele mai importante exploatarea şi post utilizarea acestor energiei electrice în medii normale;
sunt: instalaţii se efectuează în conformitate - C 56 - 2000 - Normativ pentru ve
• Certificatul de urbanism care cu cu reglementările tehnice specifice, cu- rificarea calităţii lucrărilor de construcţii
prinde elemente privind regimul juridic, prinse în: şi a instalaţiilor eferente;
economic şi tehnic al terenurilor şi - acte legislative (legi, decrete, hotă - Ordinul Ml nr. 775 - 1998 - Norme
construcţiilor şi este emis de către pri râri şi ordonanţe guvernamentale); generale de prevenire şi stingere a in
mării sau prefecturi, după caz; - normative de proiectare şi executa cendiilor;
• Acordul energetic pentru utilizarea re, respectiv de exploatare a instalaţiilor; - NSPM 65 - 2001 - Norme specifice
energiei electrice; - ghiduri, regulamente, instrucţiuni; de protecţia muncii pentru transportul
• Acordul de mediu sau Autorizaţia - standarde. şi distribuţia energiei electrice;
de mediu, care stabileşte condiţiile de Datorită număului relativ mare de - Legea 90-1996 - Norme generale
realizare a obiectivului de investiţii din reglementări tehnice specifice acestui de protecţia muncii;
punct de vedere al impactului asupra domeniu de instalaţii, în continuare, se - CEI 60 364-4-444-1996 - Instalaţii
mediului şi este eliberat de Agenţia vor menţiona cele mai importante: electrice în construcţii. Protecţia la su
pentru Protecţia Mediului pe baza unui - 17 - 2002 - Normativ pentru pro pratensiuni;
studiu de impact asupra mediului; iectarea şi executarea instalaţiilor elec - CEI 60364-6-1998 - Instalaţii elec
• Avize şi acorduri pentru racordarea trice cu tensiuni până la 1000V ca. şi trice în construcţii. Verificări;
şi/sau coordonarea reţelelor de alimen 1500 V c.c; - I 20-2000 - Normativ privind protec
tare cu energie electrică, cu cele de - GP 052 - 2000 - Ghid pentru insta ţia construcţiilor împotriva trăsnetului;
apă, canalizare, energie termică, tele laţii electrice cu tensiuni până la 1000 V - I 18-1996 - Normativ pentru proiec
comunicaţii etc; eliberate, după caz, de ca. şi 1500 V c.c; tarea şi executarea instalaţiilor de tele
regiile sau agenţii economici care - GT020 -1998 - Ghidul criteriilor de comunicaţii şi semnalizare din clădiri
asigură utilităţile respective; performanţă pentru instalaţii din clădiri civile şi de producţie;
• Avizul Inspectoratului General al (încălzire, ventilaţii, sanitare şi electrice); - I 36 - 2000 - Instrucţiuni tehnice
Corpului Pompierilor Militari privind - PE 103 - 1992 - Instrucţiuni pentru pentru proiectarea automatizării insta
încadrarea în legislaţia siguranţei la foc dimensionarea şi verificarea instalaţiilor laţiilor din centrale şi puncte termice.
ι. S is te m e d e ilu m in a t
C a p it o lu l 1
Mărim i fiz ic e
1.1. Mărimi fjziceîn s-a montat o sursă etalon cu un flux de
sistemele de iluminat Poziţia unghiului solid se redă cel 1000 Im. Pentru a determina intensita-
mai uşor în coordonate polare cu aju- tea luminoasă reală a unui corp de ilu-
• Fluxul luminos(φ) torul a 2 coordonate unghiulare (fig. minat se foloseşte relaţia:
Acesta reprezintă puterea sursei lu- 1.1.1), în care:
minoase percepută de ochi sub formă α - unghiul dintre direcţia intensităţii
de senzaţie luminoasă. în S.l. unitatea luminoase Ια.β şi axa sursei de lumină;
de măsură este lumenul [Im], un sub- β - unghiul dintre un plan de referinţă
multiplu al Wattului luminos [Wl] (dacă (β=0°) şi planul format de axa sursei cu în care: (la)cDiL este intensitatea, pe di-
acesta ar fi transformat integral în lumi- direcţia intensităţii luminoase Ια,β (axa recţia a, dată de curba de distribuţie a
nă). unghiului infinit mic ύΩ). intensităţii luminoase; η - numărul de
1 Im = 1/683 Wl Unitatea de măsură în S.I.: lămpi din corpul de iluminat; Φι- fluxul
întrucât etalonul de un lumen nu a luminos al unei lămpi.
fost încă elaborat, fluxul luminos nu Distribuţia intensităţii luminoase mai
este utilizat, în prezent, ca mărime fun- poate fi redată sub formă tabelară. Se
damentală. Candela este intensitatea luminoasă pe indică variaţia la-f(a) pentru unghiuri β
• Intensitatea luminoas ă (Ιαρ,Ια) re o anumită direcţie a unui izvor luminos date. Variaţia unghiului α este, de re-
prezintă raportul dintre fluxul luminos şi care emite o radiaţie monocromatică gulă, la intervale de 5 sau 10°. Această
unghiul solid în care acesta este cu de frecvenţă 540 Hz şi a cărei putere formă de redare este foarte utilă atunci
prins: radiantă pe această direcţie este când se apelează la calculul automat.
1/683 W/str (cu o eroare de 5x103). Se utilizează şi reprezentarea în co-
în prezent, intensitatea luminoasă re- ordonate carteziene atunci când de-
prezintă mărimea fizică fundamentală pendenţa este numai în funcţie de un-
din iluminat. ghiul α (fig. 1.1.4)
Intensitatea luminoasă caracterizea- Această reprezentare permite deter-
ză sursele luminoase. Fabricanţii de minarea funcţiei analitice Ια=ί(α), printr-
corpuri de iluminat au obligaţia de a o dezvoltare în serie Fourier, de forma:
elabora, o dată cu omologarea şi agre-
mentarea corpului de iluminat, curba
de distribuţie a intensităţii luminoase
la=f(cc) pentru diferite unghiuri β. Cel în care: Io reprezintă valoarea minimă a
mai adesea se folosesc unghiurile β: intensităţii luminoase (fig. 1.1.4); Γκ şi
ΟΛ..18Ο0 ; 45°. ..225°; 90°...270° şi I"K sunt coeficienţi (mărimi fizice) ce se
135°...315° sau 0°...180° şi 90°...270°. determină grafoanalitic prin una din
în figurile 1.1.2 şi 1.1.3 se exemplifică metodele Perry, Roth, Runge, Fischer
distribuţia intensităţii luminoase în func- -Hinner.
ţie de unghiurile α şi β sau numai a. De regulă, pentru calculul analitic
Curbele de distribuţie a intensităţii sunt suficienţi primii 3-4 termeni ai dez-
luminoase pentru un corp de iluminat voltării.
se dau pentru situaţia în care în corp Atunci când se cunoaşte forma ana-
litică de variaţie a intensităţii luminoase
Ια,β=ί(&,β), fluxul luminos se poate de-
termina cu relaţia:
unde Im este intensitatea maximă (emi-
să pe direcţia a=0°).
Metoda grafoanalitic
ăa
lui Rousseau
Rousseau propune o construcţie
grafică exemplificată în figura 1.1.5.
care constă în:
- construcţia curbei de distribuţie a Metoda grafoanalitică a
intensităţii luminoase la scară convena unghiurilor solide egale
bil aleasă - a [mm/cd]; Principiul metodei constă în determi-
- se duce un semicerc de rază narea fluxului luminos ca o sumă de
R, [mm] oarecare cu centrul în S, cen fluxuri luminoase elementare. Fluxul
trul sistemului de axe al curbei de dis elementar reprezintă produsul dintre
tribuţie a intensităţii luminoase; unghiul solid (ΔΩ) şi intensitatea lumi-
- se duc razele S11, S21, ..., .Sn' (cu noasă medie (lui) din acesta:
cât se duc mai multe astfel de raze cu
atât eroarea de determinare a fluxului
va fi mai mică); acestea intersectează
curba de distribuţie în punctele 1, 2, ..., unde η este numărul de unghiuri solide
n. Astfel Si, S2...Sn sunt intensităţile lu egale în care este cuprins fluxul. Un-
minoase pe aceste direcţii: h, I2...... In la ghiul total de 4π steradiani este unghiu
scara desenului; sub care se vede o sferă din centru
- din punctele 1', 2', ..., n' se duc său. Unghiurile solide egale trebuie SE
paralele la axa orizontală a sistemului • Iluminarea este mărimea fizică ce
privească din centrul sferei arii egale
de axe; acestea taie axa AA' paralelă reprezintă raportul dintre fluxul luminos
Se alege ca arie suprafaţa unei zone
cu axa verticală a sistemului de axe al incident pe o suprafaţă şi mărimea
sferice de înălţime h. Unghiul solid ce
curbei de distribuţie; acelei suprafeţe (fig. 1.1.8). Relaţiile
priveşte o asemenea suprafaţă este
- pe fiecare din aceste paralele, în generale pentru iluminare sunt:
AQ=2nh/R, unde R este raza sferei. îr
cepând de la AA1, se duc segmentele acelaşi timp ΔΩ-2π/η este constan
corespunzătoare intensităţilor luminoa dacă numărul η de unghiuri solide se
se li, I2,. ..., l n ; exemplu: pe paralela alege. Rezultă:
din 2' se plasează segmentul S2 = I2; Unitatea de măsură pentru iluminare
- se unesc punctele 1, 2,...,n. Curba în S.l. este luxul [Ix].
obţinută, axa AA' şi paralele duse din în funcţie de natura fluxului şi mări-
in care: /«/ este intensitatea medie a
1' şi n' determină o suprafaţă S a cărei mea suprafeţei iluminarea poate fi:
fiecărui unghi solid; k este intensita-
mărime [mm2] este proporţională cu - punctuală - când suprafaţa este in
tea medie sferică a corpului de ilumi-
fluxul corpului [Im] ce emite curba de finit mică;
nat. lai se află din curba de distribuţie
distribuţie dată. - medie - când suprafaţa este finită;
a intensităţii luminoase astfel:
Demonstraţie: suprafaţa elementară - directă - când fluxul provine direct
- se reprezintă curba de distribuţie a de la unul sau mai multe corpuri de
dS este cuprinsă între intensităţile la şi intensităţii luminoase la o anumită
la+da infinit apropiate. Distanţa dh re- iluminat;
scară, convenabilă (fig. 1.1.6);
zultă Rda-sina, iar suprafaţa dS este: - reflectată - când fluxul provine de
- se înconjoară aceasta cu un cerc la suprafeţele reflectante dintr-o incintă
dS = ala-R sina-da (1.1.8) de rază R, oarecare;
Toată suprafaţa S va fi: (pereţi, tavan, mobilier);
- diametrul se împarte în η părţi e-
gale şi se duc paralele la axa orizon
tală: AA1, BB',..., MM';
- se determină mijloacele arcelor
AA1, AB, BC,..., MM' notate cu 1, 2,...,
n;
- se determină intensităţile luminoase
unde a, R şi S au semnificaţiile cunos- lai, la2, ..., Ied,—, lan unind O cu 1, 2...,
cute. n.
Fluxul luminos va fi determinat cu Aplicând relaţia 1.1.12 se află fluxul
precizia cu care va fi construită şi mă- luminos al corpului de iluminat. Rezul-
surată suprafaţa S. Aceasta se poate tatul va fi cu atât mai corect cu cât "n"
face prin utilizarea unei hârtii milimetri- va fi mai mare.
ce sau printr-o altă metodă similară.
în S.l. este:
Luminanţa este singura mărime fizică
care impresionează ochiul. Fenomenul
vederii se datorează posibilităţii ochiu-
unde: lui de a distinge puncte de luminanţe
/ este distanţa de la sursă la punct; diferite.
θ - unghiul dintre raza de lumină şi nor-
ι. S is te m e d e ilu m in a t
C a p it o lu l 2
R e laţia lu m ăin- v e d e re
Sistemul vizual este compus din Ochiul poate fi considerat o "cameră acţiune fizicochimică: fizică prin varia-
ochi, nervul optic şi partea aferentă din de luat vederi", la care cristalinul (len- ţia pupilei (1:5) şi variaţia convergenţei
cortex care receptează, transmite şi tila) cu convergenţă variabilă formează cristalinului, iar chimică, prin pigmenţii
prelucrează radiaţia electromagnetică imaginea pe retină - structura sensibi- din celulele sensibile la radiaţie. Trebu-
luminoasă. lă. Limitarea de flux luminos se reali- ie subliniat că bastonaşele sunt mult
Ochiul este impresionat de radiaţia zează prin pupilă care cu ajutorul irisu- mai sensibile decât conurile, dar nu se-
luminoasă, rezultând senzaţia şi per- lui măreşte sau micşorează (ca o dia- sizează culoarea, spre deosebire de
cepţia vizuală. Se spune că senzaţia fragmă) admisia de flux. conuri care transmit informaţia privind
are o pondere afectivă (se simte efec- Retina este formată din celule sen- această proprietate. Acţiunea chimică
tul stimulului mai tare sau mai slab), iar sibile de forma unor conuri şi bastona- la nivelul pigmenţilor generează impul-
percepţia are o pondere reprezentativă şe, repartizate neuniform. Partea centra- suri electrice care vehiculează informa-
(se percep culoarea stimului, forma, di- lă a retinei (fovea) reprezintă zona ve- ţia la nivelul cortexului cerebral.
mensiunile şi mişcările sale). Studiul derii clare (vedere conturată cu preci- Sensibilitatea retinei la lumina albă
senzaţiei şi percepţiei vizuale s-a reali- zie), în partea centrală a foveii sunt con- este variabilă, fiind maximă în zona fo-
zat printr-un mare număr de evaluări centrate mai multe conuri, iar spre ex- veii, în care bastonaşele lipsesc com-
pe diverşi subiecţi şi concluziile s-au tremităţi creşte numărul bastonaşelor. plet, în zona centrală, în jurul acesteia
stabilit apoi pe bază statistică. Lumina exercită asupra celulelor o se găseşte pata galbenă, având un dia-
metru de 2...3 mm, în care numărul co-
nurilor este mult mai mare decât al bas-
tonaşelor. Numai imaginile formate pe
fovee sunt clare şi perfect conturate.
Prin "câmp vizual" se defineşte do-
meniul unghiurilor spaţiale în care un
obiect poate fi perceput, atunci când
un observator priveşte axial înainte
(poate fi monoocular sau biocular).
Câmpul vizual se defineşte şi prin un-
ghiurile plane limită, vertical (V) şi ori-
zontal (H) (fig. 1.2.1).
Câmpul vizual central cuprinde un-
ghiul spaţial (corespunzător semiun-
ghiurilor plane de 25° - orizontal şi ver-
tical) unde imaginea, datorită conurilor,
este clară şi câmpul vizual periferic,
unde imaginea este neclară (estompată)
datorită preponderenţei bastonaşelor.
2.1. Caracteristicile
vederii umane
în figura I.2.2. se indică structura
simplificată a sistemului vizual şi carac-
teristicile sale. Organul vizual sesizează
sarcina vizuală (SV) transmiţând sem-
nalul prin sistemul nervos la cortex care
îl prelucrează. Prin sarcina vizuală se
defineşte obiectul sau detaliile sale a-
supra căruia se realizează operaţia vi-
zuală (sesizare/distingere).
Toate caracteristicile vizuale cons-
tituie "capacitatea vizuală" umană care,
în general, scad ca performanţă cu
vârsta şi cresc cu nivelul de luminanţă/
iluminare al fondului.
• Sensibilitatea spectrală a
vederii umane
Sensibilitatea ochiului diferă în func-
ţie de lungimea de undă a radiaţiei lu-
minoase. Aceasta înseamnă că dacă
ochiul priveşte simultan 2 surse lumi-
noase monocromatice cu lungimi de
undă diferite, dar de acelaşi flux ener-
getic, nu le percepe la fel, ca senzaţie
luminoasă. Aceasta este maximă pen-
tru radiaţia cu lungimea de undă
λΓη=555 nm (corespunzătoare culorii
galbene). Senzaţiile luminoase
percepute de ochi sunt influenţate nu • Acuitatea vizuală • Performanţa vizuală şi
numai de lungimea de undă a radiaţiei Acuitatea vizuală sau precizia per- satisfacţia vizuală
ci şi de nivelul de luminanţă a aceste- cepţiei vizuale se defineşte, calitativ, Performanţa vizuală este noţiunea
ia. Astfel, odată cu scăderea luminanţei drept capacitatea de distingere a două prin care se apreciază viteza cu care
obiectului privit (la lăsarea serii), corpu- obiecte (puncte) foarte apropiate şi, organul vizual sesizează (distinge) sar-
rile albastre par mai luminoase decât cantitativ, ca inversul valorii unghiului cina vizuală şi precizia cu care aceasta
cele roşii, la aceeaşi valoare a luminan- (δ) sub care, din ochiul observatorului, poate fi realizată.
ţei, adică invers decât sunt percepute se văd cele două puncte. Pentru eva- Performanţa vizuală este influenţată,
la luminanţele mari din timpul zilei. Ex- luarea acuităţii vizuale se utilizează pa- pe de o parte, de nivelul de luminanţă
plicaţia rezultă din aceea că vederea nourile cu inele Landolt (fig. 1.2.4). Cu ambientală, respectiv, de nivelul de ilu-
diurnă (fotopică) este determinată, în cât se percepe mai clar un inel pentru minare, iar pe de altă parte, de dimen-
special, de conuri, iar cea nocturnă care s este mai mic, cu atât acuitatea siunile sarcinii vizuale coroborate cu
(scotopică) de bastonaşe care nu sesi- vizuală este mai bună. distanţa faţă de ochi şi contrastul de
zează corect culorile. Acuitatea vizuală variază cu luminan- luminanţă şi/sau culoare.
Sensibilitatea spectrală a vederii u- ţa fondului după curba din figura 1.2.5, Satisfacţia vizuală este noţiunea prin
mane este apreciată prin coeficientul motiv pentru care este unul din factorii care se defineşte senzaţia de satisfac-
de vizibilitate relativă spectrală V(Ă). de influenţă în stabilirea nivelului de ilu- ţie a observatorului, realizată la un anu-
Acesta este definit, pentru o radiaţie cu minare. mit nivel de iluminare. Ea este determi-
lungimea de undă λ ca raportul dintre nantă pentru stabilirea nivelului de ilu-
fluxul energetic al radiaţiei cu lungimea • Contrastulşi efectele sale minare, în special, în încăperile unde
de undă λιη şi fluxul energetic al radia- Distingerea unui obiect se realizează nu se realizează o muncă fizică. Spre
ţiei cu lungimea de undă λ, în condiţiile datorită contrastului de luminanţă (CL) deosebire de celelalte caracteristici,
în care cele două radiaţii provoacă o- dintre obiect (Lo) şi fondul pe care este satisfacţia vizuală nu este influenţată
chiului aceaiaşi senzaţie luminoasă. privit (Lt) şi/sau diferenţei de culoare o- de vârstă.
CIE recomandă doi coeficienţi de vi- biect-fond, definit de relaţia: în concluzie, caracteristicile vizuale
zibilitate relativă spectrală (fig. I 2.3): enumerate sunt determinante pentru
- pentru vederea diurnă (fotopică) νλ înţelegerea influenţei luminii asupra sis-
cu Xm=555 nm şi temului vizual şi, respectiv, asupra
- pentru vederea crepusculară sau Contrastul de luminanţă poate fi po- efectelor cantitative şi calitative ale
nocturnă (scotopică) V'xcu Xm=507 nm. zitiv, dacă Lo>Lf (surse de lumină în i- mediului luminos.
luminatul stradal sau farurile autovehi- Capacitatea vizuală reprezintă o ca-
• Adaptarea vizuală culelor) şi poate fi negativ dacă Lo<U racteristică a individului, ca şi auzul,
Adaptarea vizuală propriu-zisă cons- (scrisul negru pe hârtie albă). mirosul, inteligenţa etc. Ea este depen-
tă în capacitatea ochiului uman de a se Sensibilitatea relativă de contrast dentă de factorii fizici (forma şi trans-
adapta la diferite luminanţe receptate, (RCS) este definită ca inversul contras- mitanţa pupilei ş.a.) sau fiziologici (aco-
datorită proceselor fizicochimice ce se tului de luminanţă: modarea, convergenţa şi centrarea o-
petrec la nivelul celulelor sensibile ale RCS=1/CL (2.1.2) chilor ş.a.). Capacitatea vizuală redusă
retinei. Adaptarea este mai rapidă la şi depinde de valoarea luminanţei (res- datorată unor defecte fizice congeni-
trecerea de la luminanţe mici la lumi- pectiv iluminării) fondului. tale sau vârstei poate fi corectată, dar
nanţe mari şi mai lentă, invers. Adapta- într-un mod limitat, neelastic.
rea ochiului se realizează printr-un pro- • Viteza percepţiei vizuale
ces fizic care este rapid (datorat re- Prin viteza percepţiei vizuale a unui
flexului pupilei) şi unul chimic care este obiect se defineşte inversul duratei de
lent (prin migrarea pigmentului reti- timp de la apariţia sarcinii vizuale în zo-
nian). Adaptarea repetată în timp şi/sau na centrală a câmpului vizual şi până la
spaţiu provoacă o suprasolicitare a sis- percepţia sa clară. în mod analog se
temului vizual, conducând la oboseală defineşte viteza de percepţie a con-
vizuală. trastului care depinde de luminanţă
Adaptarea cromatică este proprieta- fondului.
tea ochiului de a se adapta la culoarea
luminii ambientale. Pe baza acestei ca-
racteristici vizuale, la două surse de
lumină de compoziţii spectrale de cu-
loare aparentă diferită, sarcinile vizuale
colorate vor apărea observatorului de
aceeaşi culoare (nu vor fi sesizate dife-
renţele).
• Acomodarea vizual ă
Acomodarea vizuală reprezintă pro-
prietatea ochiului de a forma o imagine
clară pe retină, indiferent de distanţa la
care se află obiectul. Aceasta se reali-
zează prin modificarea distanţei focale
oculare, prin schimbarea convergenţei
cristalinului cu ajutorul muşchilor ciliari.
Acomodarea se realizează, în mod
uzual, spontan (reflex).
2.2. Orbirea şi efectele sale (ecranul calculatorului, piese mecanice, birii, indicate la capitolul 8, care trebuie
vitrine de magazine ş.a.). Voalul de re- j aplicate (selectiv) în proiectarea curentă.
în luminotehnică orbirea se defineşte flexie sau reflexia de voal produce "or- Orbirea indirectă produsă de lumina
fie ca starea de jenă şi/sau reducerea birea de voal". reflectată de suprafeţele cu o reflexie
capacităţii de distingere a obiectelor, Dat fiind faptul că orbirea de incapa- ι regulată sau imperfect difuze, produc
ca urmare a unei distribuţii nefavorabile citate (fiziologică) este determinată de senzaţii perturbatoare, de la inconfort
a luminanţelor în timp şi/sau spaţiu. prezenţa unei surse de luminanţă mare la incapacitate.
Orbirea poate fi directă, atunci când în câmpul vizual, efectele sale sunt Când această reflexie se produce
sursele cu luminanţă ridicată se află în relativ uşor de controlat şi evaluat (SL şi într-o activitate vizuală (exercitată asu-
câmpul vizual, deci sunt privite direct, CIL seara/noaptea, ferestre însorite pra unei sarcini vizuale), se numeşte
şi indirectă, atunci când aceleaşi lumi- ziua). reflexie de voal (sau voal de reflexie
nanţe ajung în câmpul vizual datorită Indicarea unei valori limită pentru or- sau reflexie de ecran) şi determină or-
unei reflexii - deci sursa luminoasă nu birea directă implică un risc pentru că, birea de voal. Atunci când se manifes-
este privită direct. totdeauna, intervin o serie de factori de tă în afara unei activităţi vizuale este
Din punctul de vedere al acţiunii in- influenţă (luminanţă mediului, luminanţă denumită orbire reflectată.
tensităţii strălucirii sursei asupra ochiu- sarcinii vizuale, timpul de privire a lumi- Lumina reflectată provoacă o scă-
lui, orbirea poate fi de incapacitate şi nanţei perturbatoare etc). Raportul CIE dere a contrastului sarcinii vizuale faţă
de inconfort (fig. 1.2.6). 19 arată că unui observator a cărui pri- de fond ceea ce conduce la diminua-
Orbirea de incapacitate (fiziologică) vire părăseşte sarcina vizuală şi priveş- rea capacităţii de distingere corectă
se manifestă fie la şocul luminanţei ri- te o suprafaţă cu o luminanţă de 10 ori (fig. l.2.7a).
dicate a unei surse, fie la diferenţa mai mare, timp de 15 s, capacitatea vi- De asemenea, reflexia de voal provo-
foarte mare de luminanţe (la momente zuală îi scade cu 25 %. cată de reflectarea CIL în ecranul cal-
consecutive) şi se resimte printr-o scă- Măsurile de protecţie se pot lua re- Î culatorului, crează imposibilitatea per-
dere mare a capacităţii vederii. lativ uşor prin utilizarea seara/noaptea ceperii corecte şi confortabile a semna-
Orbirea de inconfort (psihologică) se de CIL corespunzătoare şi prin ecrana- lelor (fig. l.2.7b).
manifestă ca o senzaţie de inconfort e- rea suprafeţelor vitrate (jaluzele reglabile Un aspect foarte important privitor la
valuată numai subiectiv şi este datora- etc). alegerea unui sistem de iluminat sau a
tă unei diferenţe de luminanţe (de e- Orbirea de inconfort (psihologică), altuia îl reprezintă determinarea clasei
xemplu, receptarea unui contrast de prin aspectele sale fenomenologice de calitate a corpurilor de iluminat fo-
luminanţe la periferia câmpului vizual complexe, a pus probleme dificile în losite, în vederea limitării orbirii (vezi
produs de diferenţa de luminanţe din- vederea determinării mecanismului tabelul 1.5.1).
tre un CIL direct şi plafonul neluminat). său, influenţei asupra capacităţii vizua-
Orbirea de inconfort (psihologică), ne- le umane şi sistemului de evaluare a e-
fiind direct controlabilă, ridică proble- fectelor sale şi de limitare a lor.
me cu un grad mai mare de dificultate Factorii ce intervin în orbirea de in-
decât orbirea de incapacitate (fiziologică). confort (psihologică) sunt:
Orbirea indirectă (reflectată) este pro- - luminanţă CIL şi poziţia lor în câm
vocată fie de suprafeţe pe care reflexia pul vizual;
este regulată (de tipul oglinzilor), fie de - numărul şi dimensiunea aparentă a
suprafeţe difuzante imperfecte (în care CIL;
imaginea sursei se conturează). Efectul - luminanţă generală a ambianţei
aşa - numitului "voal de reflexie" este, (plafon, pereţi, pardoseală) şi
de multe ori, o diminuare a sensibilităţii - contrastul dat de luminanţele CIL şi
de distingere corectă a sarcinii vizuale, ale plafonului.
fie prin micşorarea contrastului, fie prin Cercetarea internaţională şi naţională
reflexii parazite pe suprafeţe lucioase a determinat metode de evaluare a or-
ι. S is te m e d e ilu m in a t
C a p it o lu l 3
M e d iu l lu m in o s c o n fo rta b il
3.1. Mediul luminos interior ce nivelul de iluminare pe suprafaţa uti- trastele sau ca efect, fluxul inferior re-
lă Eu este direct proporţional cu lumi- prezintă eficienţă, iar cel superior con-
Este determinat de ansamblul facto- nanţa fondului U a suprafeţei utile fort. De la caz la caz, proporţiile trebuie
rilor luminotehnici cantitativi şi calitativi (Lf=qEu), unde q este coeficientul de alese astfel încât să se satisfacă cerin-
ce concură la realizarea unui sistem de luminanţă, prin realizarea iluminării se ţele particulare ale mediului luminos
iluminat artificial necesar asigurării asigură şi realizarea luminanţei fondului considerat.
confortului, funcţionalităţii şi esteticii ceea ce este determinant în procesul Prin fluxul luminos superior se obţine
spaţiului (încăperii) în care se desfă- percepţiei vizuale. şi un efect estetic-arhitectural, creân-
şoară o activitate umană (muncă, di- Pe baza elementelor determinante du-se senzaţia de mărire a înălţimii in-
vertisment, odihnă ş.a.) (sarcina vizuală, performanţa vizuală şi cintelor, în încăperile mici, pentru a se
Schema din figura 1.3.1 pune în evi- satisfacţia vizuală) au fost stabilite ni- obţine o senzaţie pozitivă de creştere a
denţă factorii luminotehnici determi- velurile de iluminare recomandate de spaţiului, este necesară şi dirijarea unei
nanţi cantitativi (nivelul de iluminare şi „Ghidul CIE de iluminat interior". Pen- importante cantităţi de flux către pereţi,
distribuţia fluxului luminos superior şi tru a uşura adaptarea vizuală se reco- ceea ce asigură un echilibru foarte bun
interior) şi calitativi (distribuţia luminan- mandă ca, la trecerea de la o încăpere al distribuţiei luminanţelor în spaţiu.
ţelor, culoarea luminii, direcţionarea lu- la alta, diferenţele de iluminare să nu
minii şi modelarea/reliefarea sarcinii vi- fie mai mari de 5:1 (sau mai mici de 3.1.2. Aspecte calitative
zuale tridimensionale, evitarea pâlpâirii) 1:5).
precum şi conexiunile între acestea. Distribuţia luminanţelor
Cercetările realizate pe plan mondial Distribuţia spaţială a fluxului luminos Confortul ambientului luminos impu-
şi în ţara noastră au căutat să stabi- Distribuţia fluxului luminos emis de ne o distribuţie echilibrată a luminanţe-
lească echilibrul factorilor determinanţi corpurile de iluminat în semispaţiul in- lor în spaţiul încăperii (câmp vizual şi
în realizarea unui mediu luminos con- ferior şi superior (faţă de planul de am- suprafaţă utilă), pentru evitarea orbirii
fortabil. plasare a corpurilor de iluminat) repre- fiziologice şi psihologice.
zintă un factor cantitativ, care are o Distribuţia corectă a luminanţelor pe
3.1.1. Aspecte cantitative foarte mare importanţă în distribuţia lu- suprafaţa utilă necesită:
minanţelor în câmpul vizual. - realizarea uniformităţii luminanţelor
Nivelul de iluminare Fluxul inferior creează contraste ac- pe ansamblul ariei utile a încăperii;
Reprezintă factorul de bază în ilumi- centuate în câmpul vizual, în timp ce - realizarea uniformităţii luminanţelor
nat prin posibilităţile de normare, de fluxul superior ridică iluminarea (lumi- pe zona delimitată de lucru (masă, bi
calcul şi măsurare ce le oferă. Deoare- nanţa) plafonului şi diminuează con- rou, planşetă, banc de lucru ş.a.);
- direcţionarea corespunzătoare a lu
minii asupra sarcinii vizuale şi fondului
în vederea redării corecte a contrastului
şi a evitării aspectelor perturbatoare
enunţate la cap. 2 (voalul de reflexie).
După normele internaţionale (cod
CIE) se recomandă uniformitatea gene-
rală pentru un sistem uniform distribuit
Emin/Em>0,8, iar pentru suprafaţa efec-
tivă de lucru (birou, planşetă, banc
etC.) Emin/Emx>0,8.
Em, Emin, Emx sunt iluminările medie,
minimă şi maximă pentru suprafeţele
respective.
De asemenea, în cazul iluminatului
general, localizat sau combinat, ace-
leaşi norme CIE indică o variaţie maxi-
mă între suprafaţa utilă şi suprafaţa de
lucru de cel mult 1:3.
Gradarea judicioasă a luminanţelor în
câmpul vizual este o problemă esenţi-
ală a realizării calităţii unui mediu lumi-
nos confortabil.
Având în vedere problema echilibrului
strălucirii într-o încăpere, rezultă ne-
cesitatea controlului şi a echilibrului ur-
mătoarelor surse de luminanţă: corpuri
de iluminat; surse de lumină; ferestre I
(prin care se vede cerul/soarele); pereţi
şi plafon; pardoseală; mobilier sau u-
tilaje; figura umană; mărimea sarcinii
vizuale.
C a p ito lu l 4
S u rs e d e luăm in
Sursa de lumină sau lampa electrică - indicele de redare a culorii Ra ce 4.1.1. Lampa cu incandescenţă,
reprezintă un aparat care transformă e- reprezintă evaluarea gradului de ase clasică (LIC)
nergia electrică în energie luminoasă. mănare între aspectul cromatic al o-
După natura producerii radiaţiilor lumi- biectului iluminat de sursa considerată Această lampă utilizează filamentul
noase, sursele de lumină (fig. 1.4.1) se şi acela al aceluiaşi obiect iluminat de din wolfram, funcţionând la o tempera-
clasifică în surse cu radiaţii produse: un iluminant de referinţă, în aceleaşi tură de aproximativ 3000 K, mediul din
- pe cale termică (lămpi incandes condiţii de observare caracteristice. In balon fiind gaz neutru sub presiune (ar-
cente); dicele de redare a culorii are valoarea gon, azot, cu rol de micşorare a vitezei
- prin agitaţie moleculară (descărcări maximă 100; de evaporare a particulelor din wolfram
sau câmp electromagnetic indus) gru - luminanţa L [cd/m2], a unei supra incandescent).
pă din care fac parte: lămpile cu des feţe luminoase elementare într-o direc Părţile componente ale unei surse
cărcare în gaze (neon, argon, kripton, ţie dată; incandescente (fig. I.4.2) sunt:
xenon), în vapori metalici (mercur, so - geometria şi dimensiunile. Filamentul realizat din wolfram - me-
diu) sau în gaze şi vapori metalici cu şi în tabelul 1.4.1 sunt prezentate câ- tal ce are punctul de topire foarte ridi-
fără adaosuri de halogeni, lămpile flu teva din caracteristicile unor lămpi fa- cat. Acesta poate fi simplu sau dublu
orescente de joasă (tuburi fluorescen bricate de compania PHILIPS. în con- spiralat; radiaţiile din domeniul vizibil şi
te) şi înaltă (baloane fluorescente) pre tinuare se prezintă câteva din lămpile eficacitatea lămpii cresc cu cât tempe-
siune şi lămpile cu inducţie. cele mai utilizate în tehnica iluminatului ratura filamentului este mai mare.
Parametrii surselor de lumină sunt: artificial. Balonul lămpii realizat din sticlă.
- tensiunea de alimentare [V] ce re Pentru lămpi ce sunt supuse la tempe-
prezintă tensiunea la care sursa de lu 4.1. Lămpi cu incandescenţă raturi ridicate sau la variaţii de tempe-
mină este alimentată pentru obţinerea raturi foarte mari, balonul este realizat
parametrilor nominali; Lampa cu incandescenţă, în ciuda din sticlă cu conţinut de aluminosilicaţi
- fluxul luminos [Im] ce reprezintă pu vechimii sale, este folosită şi în prezent sau borosilicaţi ce-i conferă rezistenţa
terea radiată de sursă în domeniul vizi pe scară foarte largă şi se produce în necesară.
bil; gama cea mai variată. Este căutată Există şi tipuri de lămpi ce folosesc
- eficacitatea luminoasă [Im/W] ce re pentru calităţile sale deosebite: culoa- în componenţa lor sticlă colorată cu rol
prezintă raportul dintre fluxul luminos rea ambientală caldă şi redarea exce- de a filtra lungimile de undă nedorite,
emis de sursa şi puterea absorbită de lentă a culorilor. cum este cazul lămpilor cu spectrul alb
aceasta; Conversia energiei electrice în lumină lumina zilei cu tente de albastru.
- durata de funcţionare tf [h] ce re se realizează prin încălzirea la in- Balonul lămpii se realizează într-o
prezintă timpul în care fluxul luminos al candescenţă a unui filament dintr-un gamă foarte variată de forme. Conform
lămpii ajunge la 80 % din valoarea sa material rezistent (wolfram) la tempe- IEC (International Electrical Commission)
nominală; raturi ridicate, închis etanş într-un codul de identificare a tipului lămpii cu-
- culoarea aparentă ce reprezintă ex balon din sticlă în care se află un prinde: o literă ce indică forma balonului
presia de ansamblu a impresiei de cu mediu neutru. şi o cifră ce indică diametrul nominal în
loare când se priveşte o sursă de lumi mm. O a doua sau chiar o a treia literă
nă; se poate adăuga pentru o identificare
- temperatura de culoare; suplimentară a unor detalii.
Tipul balonului (litera de bază):
Α - forma standard; B - lumânare; se afle la egală distanţă de pereţii flecta anumite radiaţii şi de a transmite
C - con (baza conului montat pe so- balonului. altele.
clu); Ε - ovoid; F - flacără neregulată; Prin acest proces durata de funcţio- Reflectorul dichroic este alcătuit din
G - glob; Κ - ciupercă alungită; nare a lămpii creşte. straturi (aproximativ 20) dispuse
Μ - ciupercă; Ρ - lacrimă inversată; Deoarece atât temperatura balonului alternativ ce conţin două materiale cu
R - paraboloid (folosită în special pen- cât şi presiunea gazului inert sunt mai indici de refracţie diferiţi (fig. I.4.5).
tru balonul cu reflector încorporat); mari decât la LIC, dimensiunile balonu- Principiul de funcţionare
S - con inversat; Τ - tub sau cilindru; lui sunt reduse, iar materialul utilizat Fenomenul de reflexie apare la in-
PAR - circular. este sticla de cuarţ, rezistentă la tem- terfeţe, în funcţie de grosimea stratului,
Tipul balonului (litera suplimentară): peratură şi presiune ridicate, dar mai unele radiaţii sunt transmise, altele
A - ascuţit; C - secţiune conică la puţin rezistentă la acţiunea unor agenţi sunt reflectate. Astfel, reflectorul reflec-
bază; D - adâncituri, ondulaţii; F - chimici. Din acest motiv lampa cu ha- tă radiaţii vizibile (380...780 nm), fluxul
striaţii pe suprafaţa exterioară; L - logeni nu trebuie manipulată cu mâna. luminos fiind dirijat în zona de interes,
lentilă; S - secţiune circulară la bază; Grăsimea de pe degete este suficientă, în timp ce radiaţiile infraroşii
Τ - secţiune circulară la vârf; X - ca la temperatura foarte mare a balo- (800... 1600 nm) sunt transmise înapoi
special (fig. 1.4.3.) nului, să ducă la distrugerea acestuia. în corpul de iluminat. Astfel, căldura
Balonul din sticlă poate fi supus unor emisă - o caracteristică a sursei incan-
tratamente ca de exemplu: mătuire, o- Reflectorul "dichroic" descente - este considerabil redusă în
palizare, colorare, lăcuire, oglindare. Multe tipuri de lămpi incandescente, faţa corpului de iluminat, ea fiind di-
în special, cele cu ciclu regenerativ (cu rijată în spatele acestuia.
4.1.2. Lampa cu ciclu regenerativ halogen), sunt echipate cu aşa-numitul Transmisia şi reflexia sunt determi-
cu halogeni (LIH) "reflector dichroic" sau "cold-light nate de numărul de straturi, variaţiile în
mirror". Altele sunt prevăzute cu filtre grosimea fiecărui strat şi valorile indici-
Lampa cu incandescenţă cu ciclu colorate ce funcţionează pe acelaşi lor de refracţie.
regenerativ cu halogeni elimină incon- principiu. Scopul acestuia este de a re-
venientul evaporării filamentului din W
şi depunerii acestuia pe pereţii balonu-
lui din sticlă.
Principiul de funcţionare este arătat
în figura I.4.4.
Particulele din W, rezultate din eva-
porarea filamentului formează cu halo-
genul, la temperatura de 200...300 °C
(adică în zona peretelui din sticlă) o ha-
logenură volatilă din W. Aceasta nu se
poate depune pe balon ci migrează în
interiorul balonului datorită curenţilor
convectivi din acesta, astfel încât, în
timp, revine în apropierea filamentului.
La temperatura filamentului de aproxi-
mativ 3000 Κ se descompune în W
(care se depune pe filament) şi ha-
logenul care revine în ciclu. Din acest
motiv LIH au balonul sferic sau
cilindric, în aşa fel încât filamentul să
Soclul lămpii ro (se întrerupe filamentul, se fisurează pot utiliza şi în instalaţii a căror tensiu-
Lămpile incandescente se execută cu balonul de sticlă şi pătrunde aer în ba- ne de alimentare este variabilă, în sco-
soclul în următoarele variante: lon, aer care provoacă arderea imedia- pul modificării fluxului luminos, obţi-
- tip Edison (E 10, Ε 14, Ε 27, Ε 40) tă a filamentului). nându-se astfel un nivel de iluminare
sau cu filet; Lămpile incandescente au durata de corespunzător cerinţelor din încăperea
- tip baionetă (B 15, Β 22) sau fără funcţionare aproape egală cu durata respectivă (în cazul sistemelor de ilumi-
filet. Numărul indică diametrul soclului de viaţă, astfel că schimbarea acestor nat interior). Astfel, o reducere a tensi-
lămpii, [mm]. surse se face, de regulă, în momentul unii de alimentare conduce la scăderea
în care acestea nu mai emit flux temperaturii filamentului, a temperaturii
Caracteristicile lămpilor cu luminos. de culoare, a eficacităţii luminoase, dar
incandescenţă (clasice şi cu halogeni) Redarea culorii la creşterea duratei de funcţionare.
Lămpile cu incandescenţă se fabrică Lampa cu incandescenţă clasică se Lampa cu ciclu regenerativ cu ha-
într-o gamă largă de puteri: caracterizează printr-un spectru lumi- logeni poate fi, de asemenea, utilizată
7,5...2000 W, dar cele folosite pentru nos agreabil, bogat în radiaţii calde. Ea în astfel de cazuri, dar, sub o anumită
iluminat au puterile între 25 şi 200 W. permite realizarea unei ambianţe în valoare, lampa se răceşte astfel încât
Tensiunile de alimentare sunt de 12, 24 care redarea culorilor este excelentă. ciclul regenerativ încetează. De aici,
şi 230 V. Indicele de redare este apropiat de va- lampa cu ciclu regenerativ se va com-
Eficacitatea luminoasă loarea maximă Ra=100. porta ca o lampă clasică, obişnuită.
Este cuprinsă între 8 şi 21,5 [Im/W] De asemenea, inerţia termică şi lu- Datorită dimensiunilor mici efectul de
(în condiţiile păstrării tensiunii la valoa- minoasă a filamentului fac ca variaţia înnegrire a pereţilor lămpii este mai ac-
rea nominală). La lămpile cu ciclu rege- curentului alternativ să nu fie se- centuat. De aceea, este de recoman-
nerativ cu halogeni, eficacitatea lumi- sizabilă, ceea ce conduce la un mediu dat ca folosirea lămpii cu halogen să
noasă este de 20...30 Im/W. plăcut, odihnitor, care nu agresează nu se facă sub o anumită valoare a
Durata de funcţionare ochiul. tensiunii într-un circuit cu o micşorare
Este de aproximativ 1000 h pentru Luminanţa prelungită a tensiunii.
LIC şi 2000 h pentru LIH. Scăderea în Valoarea ei este ridicată, fiind de Domenii de utilizare
timp a fluxului luminos se produce da- 7-10 6 cd/m 2 , dar poate fi diminuată Datorită simplităţii sale, a calităţilor
torită îmbătrânirii lămpii. După acest prin utilizarea sticlei mate sau opale sale de confort şi culoare, datorită
timp lampa trebuie înlocuită. (3-104 cd/m2), atunci când sursa este posibilităţii de conectare directă, lampa
Durata de viaţă a unei lămpi este vizibilă. cu incandescenţă poate fi utilizată
timpul după care aceasta are fluxul ze- Deprecierea în timp a lămpii cu pentru:
incandescenţă clasice • iluminatul din:
Există două motive pentru care fluxul - locuinţe, hoteluri, săli de spectacol
luminos al unei lămpi incandescente clasice, iluminatul local industrial (unde
clasice descreşte în timp. Primul sunt cerinţe de redare a culorii);
constă în evaporarea filamentului care - muzee, studiouri, încăperi cu timp
devine mai subţire. Cel de-al doilea de utilizare redus;
motiv îl constituie depunerea W pe - iluminatul de siguranţă;
pereţii balonului din sticlă, ceea ce • semnalizări: - pe panourile de sem
duce la formarea unui strat absorbant nalizare, tablouri de comandă, lifturi
pe pereţii interiori ai lămpii (având ca (accentul punându-se pe semnalizarea
efect scăderea puternică a eficacităţii funcţionării şi nu pe iluminatul mediului
luminoase). Aceste inconveniente sunt înconjurător);
eliminate, parţial, la lampa cu ciclul • iluminatul decorativ (în care se fo
regenerativ cu halogeni. losesc mai ales lămpile miniatură);
W + 2 Br t=* WBr2 Caracteristicile lămpilor incandes- • medii speciale cu temperatură ridi-
cente sunt mult influenţate de tensiu-
Fig. I. 4.4. Principiul de funcţionare
nea de alimentare la care funcţionează
a lămpii incandescente cu ciclu
(fig. I.4.6).
regenerativ cu halogeni (cu brom).
Lămpile cu incandescenţă clasice se
Tipul Tip de 1 1x 2 2x 3 3x
alb lumina alb lumina alb cald alb cald alb "noua
culoare zilei zilei alb neutră alb de lux de lux generaţie"
Culoarea rece rece neutră caldă caldă caldă
aparentă acceptabilă foarte slabă (plăcută)
Redarea slabă ameliorată bună acceptabil foarte
culorilor faţă de (1) ă bună
Eficacitatea 57,5 53,75 67,5 46,25 70 44,75 80
luminoasă [Im/W]
Ra > 90 55 6300 95 50
96 6500 98 64
57 7300 94 45
de autoinducţie ce se suprapune pe reia aprinderea cu prima fază. Ciclul se sică (tab.l.4.5).
tensiunea reţelei astfel că are loc des- repetă până la realizarea descărcării în Luminanţa sursei fluorescente com-
cărcarea electrică între electrozii tubu- tub. pacte este acceptabilă fiind mai mică
lui (rezistenţa dintre aceştia fiind redu- Influenţa temperaturii mediului ambi- de 3-104 cd/rm2, fără a provoca o sen-
să datorită încălzirii şi ionizării). Este ant asupra caracteristicilor unei lămpi zaţie de inconfort.
posibil ca cele două tensiuni, a reţelei fluorescente de 40 W în montaj induc-
şi cea de autoinducţie, să nu aibă ace- tiv (ind) şi capacitiv (cap) este redată în 4.3. Lămpi cu descărcare,
laşi semn încât între electrozii tubului figura 1.4.11. în vapori de sodiu la joasa
să nu crească tensiunea. în acest caz presiune
descărcarea în tub nu se produce şi se 4.2.2. Lămpi fluorescente
compacte Lampa cu descărcare în vapori de
sodiu la joasă presiune este prezentată,
Din punct de vedere al principiului de în figura 1.4.13. Radiaţiile luminoase
funcţionare lampa fluorescentă com- sunt produse direct de descărcarea în
pactă este identică cu cea tubulară. vaporii de sodiu.
Descărcarea se produce într-un tub şi- Tubul de descărcare
canat, de dimensiuni mult mai mici. E- Este confecţionat din sticlă clară tra-
chipamentul anex de punere în funcţi- tată pentru a fi rezistent la solicitări ter-
une şi stabilizare a descărcării este mice şi mecanice
montat în interiorul soclului lămpii. Tubul de descărcare este prevăzut
Din punct de vedere constructiv, cu mici adâncituri unde este depus so-
lămpile fluorescente compacte sunt: diul. Aceste spaţii sunt mai reci decât
- direct interschimbabile cu lămpile restul suprafeţelor, fapt ce determină
incandescente, soclul fiind de tip condensarea sodiului în procesul de
Edison (E), figura 1.4.12a; răcire după ce sursa a fost scoasă din
- lămpi cu soclul tip baionetă (B), fi funcţiune. în cazul în care aceste adân-
gura 1.4.12b. cituri n-ar exista, sodiul ar putea con-
Tubul de descărcare poate fi direct densa oriunde pe pereţii tubului fapt ce
vizibil, protejat în globuri sau cilindrii, ar conduce la formarea unui strat ce ar
clari sau opalescenţi, figura 1.4.12c. absorbi o parte din fluxul luminos emis
Timpul de funcţionare de lampă, scăzându-i astfel eficacita-
Timpul de funcţionare este garantat tea luminoasă.
de producători, de regulă, 8000 la Gazul de umplere
10.000 h. Amestecul este format din 99 %
Eficacitatea luminoasă neon şi 1 % argon, la o presiune în
La aceeaşi valoare a fluxului luminos stare de nefuncţionare a lămpii de
emis, lampa fluorescentă compactă 1000 Pa. Neonul are rolul de amorsare
consumă de 4...5 ori mai puţină ener- a lămpii, iar argonul are rolul de a for-
gie decât lampa cu incandescenţă cla- ma cu neonul un amestec de gaze ce
iniţializează descărcarea la o tensiune
de numai 500... 1500 V, în funcţie de ti-
pul lămpii.
în mod normal, fiecare adâncitură
este umplută cu 75 mg de sodiu. în
primele minute ale funcţionării, din ca-
uza neonului, culoarea lămpii este ro-
şu-oranj, culoare care dispare după
amorsare. Lampa intră în funcţionare
normală după 10 min.
Electrozii
Sunt din wolfram. Ca material emisiv
depus pe electrozi se folosesc oxizii de
bariu, stronţiu sau calciu.
Tubul exterior
Pentru a menţine temperatura de
260 °C, pentru evaporarea în condiţii
optime a sodiului, este necesar ca tu-
bul exterior să asigure o izolaţie termi-
Tabelul I. 4.5. Caracteristicile luminotehnice ale lămpilor fluorescente compacte.
soclu tip Edison
Ρ [W] 9 11 13 15 18 20 23 25
Φ [Im] 350 400 550 800 850 1100 1400 1500
e [Im/W] 39 36 42 53 47 55 61 60
soclu tip baionetă
Ρ [W] 5 7 9 10 11 13 18 24 26 32 40 55
Φ [Im] 250 400 600 600 900 900 1200 1600 1800 2400 2500 4800
e [Im/W] 50 57 67 60 82 69 67 67 69 75 87 87
că bună. Pe suprafaţa lui interioară se Eficacitatea luminoasă creşterea emisiei radiaţiei în domeniul
depune un strat de oxid de indiu, cu Este de 150...200 Im/W. Emisia vizibil şi micşorarea celei în domeniul
rol de a reflecta radiaţiile infraroşii în- radiaţiilor vizibile se face în apropierea ultraviolet. O comparaţie a spectrului
spre tubul de descărcare, păstrând domeniului ce corespunde eficacităţii de emisie între lămpile cu descărcare
constantă temperatura necesară pro- luminoase relative spectrale maxime în vapori de mercur de joasă presiune
cesului. Există şi lămpi cu sodiu de (νλ=1, fig. 1.4.14). (a) şi cele de înaltă presiune (b) poate
joasă presiune cu tubul de descărcare La această sursă nu se poate realiza fi urmărită în figura 1.4.16.
sub formă liniară, de fabricaţie PHILIPS o reglare fină a fluxului luminos. La acest tip de lampă descărcarea
(denumite SLI). Acestea diferă atât prin Influenţa temperaturii mediului exterior are loc într-un tub din cuarţ. O parte
caracteristici cât şi prin faptul că elec- Datorită izolării termice bune, lampa din radiaţia emisă se găseşte în dome-
trozii trebuie preîncălziţi. cu descărcare în vapori de sodiu de niul vizibil iar o altă parte în domeniul
Caracteristicile lămpii joasă presiune nu este influenţată, ultraviolet. De aceea lampa poate fi
Aproximativ o treime din puterea practic, de variaţiile de temperatură. prevăzută şi cu un strat fluorescent cu
consumată este convertită în radiaţii vi- Totuşi, amorsarea lămpii este influenţa rol de convertire a radiaţiilor UV în ra-
zibile. Restul îl reprezintă "pierderi" sub tă negativ la o temperatură mai mică diaţii vizibile (în acest caz eficacitatea
formă de căldură, marea majoritate prin de -30 °C. creşte).
convecţie şi conducţie. Poziţia de funcţionare Părţile componente ale lămpii pot fi
Culoarea aparentă şi redarea culorilor Este recomandată de fabricant. Utili- urmărite în figura 1.4.17.
Lampa cu vapori de sodiu de joasă zarea lămpii într-o altă poziţie reduce Aprinderea lămpii se realizează cu
presiune are temperatura de culoare durata de funcţionare şi eficacitatea lu- ajutorul electrodului auxiliar. Acesta
de 1700 Κ şi emite o radiaţie monocro- minoasă a acesteia deoarece sodiul nu este conectat la electrodul opus prin
matică (589 nm). De aceea, nu se poa- mai condensează în spaţiile prevăzute. intermediul unei rezistenţe de aproxi-
te vorbi de o redare a culorilor la acest în figura I 4.15 se pot urmări poziţiile mativ 4000 Ω. Astfel, la punerea sub
tip de sursă. de funcţionare pentru lămpile PHILIPS tensiune, între electrodul principal şi
SOX şi SOX-E. cel auxiliar alăturat lui (de regulă aceş-
tia sunt spiralaţi împreună încât distan-
4.4. Lămpi cu descărcare ţa dintre ei este foarte mică - diviziuni
în vapori de mercur la înaltă de milimetru), au loc descărcări electri-
presiune ce. Acestea încălzesc tubul şi ionizea-
ză atmosfera din el până la saturaţie,
Acestea pot fi: - cu sticlă clară sau moment în care descărcarea se produ-
strat fluorescent; - cu adaosuri de ce între electrozii principali - deoarece
halogenuri metalice. rezistenţa dintre ei este mult inferioară
celei de 4000 Ω aflată pe circuitul elec-
Lămpile cu descărcare în vapori de trod principal-electrod auxiliar.
mercur la înaltă presiune cu sticlă clară
sau strat fluorescent
S-a constatat că, odată cu creşterea
presiunii mercurului din tub, se obţine
o eficacitate luminoasă mai mare, prin
Putere [W] 15...500 75...2000 9...25 5...40 15...140 100...500 50... 1000 70...2000 70...1800 18...180 50 ...1000 35...100 85
Flux luminos 120...8400 975...50000 45...1200 250...500 750...7300 1100...13000 1800...58000 5500... 189000 5100...150000 180...33000 3300... 130000 1300...4800 6000
[Im]
Eficacitate. 8...17 13...25 41...501» 50...88 50...1042) 11...261) 36...58 79... 95 73....83 100...200 66...138 37...48 70
[Im/W]
Culoarea alb cald alb cald alb cald alb cald alb cald la intermediar intermediar rece alb rece galben alb auriu alb cald alb cald
aparentă alb lumina
zilei
Redarea excelent excelent bună bună moderat la moderat slabă la moderat bună la foarte slabă la bună bună
culorilor 100 100 70...85 70...85 excelent 50...55 moderat 65...68 excelent slabă moderat 85 80...85
Ra 51...98 15...52 75...92 23...60
Balast/ignitor încorporat bobină bobină încorporat bobină bobină bobină bobină bobină bobină electronic
reactantă, reactantă, reactantă reactantă reactantă reactantă reactantă reactantă
electronic electronic
Starter - încorporat încorporat cu sau fără - ignitor ignitor separat sau separat sau separat
sau separat în balast în lampă
0
Timp de punere 0 0 <1 0 0-2 3 3 3 10 5 5 0
în funcţiune
[min]
Timp de 0 0 0 0 0 5 5 10 10 2 <1 1 0
repunere în
funcţiune [min]
Durata de 1000 2000... 3000 8000 8000 600... 10000 - 20000 20000 20000 20000 20000 20000 60000
funcţionare [h]
GLS - cu incandescenţă; LIH - cu incandescenţă cu ciclu regenerativ cu adaosuri de halogenuri metalice;
cu halogeni; SL, PL - fluorescentă compactă; TL - fluorescentă; ML -
cu lumină mixtă; HP(L) - cu descărcare în vapori de mercur la înaltă
presiune; HPI, ΜΗΝ, MHD - cu descărcare în vapori de mercur la înaltă
presiune SOX (E) - cu descărcare în vapori de sodiu de joasă
presiune. SON, SDW - cu descărcare în vapori de sodiu la înaltă
presiune; QL - cu inducţie; 1 - inclusiv pierderile balastului; 2 - culorile -
83, 84 [50 W] cu balast de înaltă frecvenţă;
ι. S is te m e d e ilu m in a t
C a p i t o lu l 5
C o r p u r i d e ilu m in a t
- fie uşor de instalat; de iluminat, vârfurile acestora se vor
5.1. Caracteristicile - menţină o temperatură de funcţio găsi pe o suprafaţă numită "suprafaţă
corpurilor de iluminat (CIL) nare constantă în limitele admise; de distribuţie a intensităţii luminoase".
- permită o întreţinere uşoară oferind Aceasta este redată prin una sau mai
Prin corp de iluminat se defineşte un un acces rapid la părţile componente multe curbe de distribuţie a intensităţii
aparat electric care: pentru curăţire, schimbarea surselor luminoase (CDIL) - cap. I - în funcţie de
- susţine mecanic lampa (lămpile), sau reparaţii. felul suprafeţei:
- asigură alimentarea cu energie e- Din punct de vedere funcţional, cor- - dacă suprafaţa este de revoluţie
lectrică a lămpii (lămpilor) şi purile de iluminat prezintă o serie de este suficientă o singură CDIL
- distribuie fluxul luminos în mod caracteristici luminotehnice specfice l a =f(a);
convenabil. (fig. Ι 5.1.). - dacă suprafaţa este oarecare sunt
CIL are 2 componente principale: Randamentul ηο al corpului de ilumi necesare mai multe CDIL
- armătura ce cuprinde dispozitivul nat este dat de relaţia: la= f(oc) pentru unghiuri β constante.
de fixare a sursei sau surselor, apara ηο=Φο/Φβ (5.1.1) De regulă, sunt utilizate 2 sau 4 ase-
tura necesară aprinderii şi funcţionării în care: Φθ=π·Φι (5.1.2) menea curbe, din planurile β=0...180°;
lămpilor cu descărcări (balasturi, star Φβ este fluxul emis de lămpi; n - numă- 90...275° sau β=0...180°; 45...225°;
tere, ignitere, condensatoare), elemen rul de lămpi; Φι - fluxul unei lămpi; 90... 270°; 135... 315°.
tele de conexiune electrice (socluri, Φο - fluxul luminos emis de CIL. Dacă CIL este nesimetric sunt nece-
cleme) şi conductele electrice; Sistemele optice ale CIL, nefiind per- sare mai multe curbe de distribuţie a
- dispozitivul optic ce are rolul de a fect reflectante sau transmiţătoare, fac intensităţilor luminoase, numărul lor
distribui, reflecta şi/sau transmite fluxul ca fluxul emis de corp să fie mai mic fiind ales în funcţie de gradul de nesi-
luminos asigurând, de asemenea, pro decât cel emis de surse. metrie. în acest caz intensitatea lumi-
tecţia vizuală a sursei. Uneori dispozi Curba de distribuţie a intensităţii lu- noasă este în funcţie de α şi β, α fiind
tivul optic asigură şi protecţia faţă de minoase (CDIL) reprezintă repartiţia in- unghiul de înălţime, iar β fiind unghiul
mediu: la lovire, la degajări de praf sau tensităţilor luminoase într-un plan care azimut (mai sunt notate si cu γ,ο).
umiditate etc. trece prin axa CIL. De exemplu, pentru CIL fluorescente
Corpul de iluminat trebuie să: Amplasând intensităţile luminoase liniare sunt suficiente 2 curbe (una
- aibă o formă plăcută, estetică; (Ια,β) în centrul de simetrie al corpului transversală β = 0-180° şi una longitu-
dinală /3= 90... 270°).
Curbele de distribuţie pentru corpu-
rile de iluminat interior şi exterior sunt
date de producători.
Aceste curbe, în majoritatea cazuri-
lor, sunt ridicate pentru cazul în care în
corpul de iluminat se montează o lam-
pă convenţională cu fluxul de 1000 Im.
Ele sunt date, de regulă, în coordonate
polare, pentru CIL obişnuite, şi coordo-
nate rectangulare, pentru proiectoare.
Coeficientul de amplificare Ca este o
caracteristică mai puţin utilizată, definit
cu relaţia:
Ca=lmx/lms, (5.1.3)
în care lmx este intensitatea maximă e-
misă de CIL, iar l ms este intensitatea
medie sferică,
U = (1/4π)·Φο (5.1.4)
Acest parametru dă o informaţie a-
supra modului de amplificare a
intesităţii luminoase.
Unghiul de protecţie al CIL este un-
ghiul în care ochiul nu priveşte sursa de
lumină, aşa cum se arată în figura 1.5.2. Clasificarea corpurilor purilor de iluminat obişnuite (cu o utili-
în tabelul 1.5.1. sunt indicate un- de iluminat zare generală), iar clasele C şi D grupa
ghiurile de protecţie minime, recoman- Din punct de vedere funcţional (sau corpurilor de iluminat speciale (cu o
date, în funcţie de luminanţa lămpilor şi al destinaţiei) se disting 4 clase de utilizare restrânsă şi specializată).
clasa de calitate privind limitarea orbirii. corpuri de iluminat pentru iluminatul: Din punctul de vedere al distribuţiei
Clasele de calitate A, B, C, D şi Ε co- A - interior; fluxului luminos, corpurile de iluminat
respund claselor de calitate din metoda Β - exterior; se clasifică astfel:
curbelor de luminanţa limită (cap. 8). C - mijloacelor de transport (auto, • după distribuţia spaţială a fluxului
Pentru alte tipuri de CIL, de exemplu, aero, navale etc.) (Φο) în cele două semisfere, inferioară
cele cu ecrane opale, protecţia vizuală D - iluminat special (din domeniul (Φ~) ş\ superioară (<T>~)(f\g. I.5.3).
este totală. Aceasta se realizează prin medical etc). • după distribuţia fluxului inferior Φ^,
difuzia luminii, obţinându-se o dimi- Clasele A şi Β formează grupa cor- corpurile de iluminat pot fi cu distribuţii
nuare substanţială a luminanţei sursei.
Curbele de luminanţa (CL) sunt, de
asemenea, o caracteristică importantă
a corpurilor de iluminat, ele servind la
aprecierea calităţii iluminatului din
punctul de vedere al orbirii directe ce
poate fi produsă de sursă (cap. 8).
Coeficientul de mentenanţă (Mt), ex-
primă faptul că fluxul luminos al corpu-
rilor de iluminat scade în timp. Scăde-
rea se datorează:
- îmbătrânirii lămpii, fenomen ce se
manifestă prin evaporarea filamentului
şi depunerea acestuia pe globul sau
tubul de sticlă, mărind coeficientul de
absorbţie al acestuia;
- îmbătrânirii dispozitivului optic, ce
duce la micşorarea coeficienţilor de re
flexie sau transmisie;
- depunerii de praf între 2 curăţiri
consecutive.
Acest coeficient este introdus în cal-
culele de proiectare astfel ca la expira-
rea duratei de funcţionare a lămpilor sis-
temul de iluminat să ofere condiţii op-
time pentru activitatea din încăpere. Re-
zultă că la instalarea sistemelor de ilu-
minat acestea trebuie să asigure condiţii
superioare celor prevăzute în norme.
Tabelul I 5.3. Clasificarea corpurilor de iluminat (după IEC*) din punctul de vedere al protecţiei la corpuri solide şi apă
Tipul de protecţie (IP)
Prima cifră caracteristică Protecţia persoanelor împotriva A doua cifră caracteristică Protecţia
atingerii sau apropierii de părţile active şi împotriva echipamentului din interior împotriva pătrunderii
contactului cu părţile mobile din interior; protecţia periculoase a apei
echipamentului împotriva pătrunderii de corpuri străine
0 Neprotejat 0 Neprotejat
1 Protejat împotriva obiectelor solide mai mici de 50 mm, 1 Protejat împotriva picăturilor de apă pe verticală
de ex.: mâna (dar nu împotriva accesului intenţionat)
2 Protejat împotriva obiectelor solide mai mici de 12 mm, 2 Protejat împotriva picăturilor de apă la un
de ex.: degetele unghi mai mic de 15°
3 Protejat împotriva obiectelor solide mai mici de 2,5 mm, 3 Protejat împotriva apei pulverizate
de exemplu, sculele, conductele ş.a. (cu diametrul sau
grosime mai mică de 2,5 mm)
4 Protejat împotriva obiectelor mai mici de 1 mm, de ex.: 4 Protejat împotriva stropirii cu apă
conductele cu diametrul sub 1 mm
5 Protejat împotriva prafului 5 Protejat împotriva jetului de apă
6 Etanş la praf 6 Protecţia împotriva valurilor puternice
7- 7 Protejat împotriva imersiunii **
8- 8 Protejat împotriva scufundării
* IEC - Comisia electrotehnică internaţională **
introducere temporară în apă
de la foarte intensiv (cu flux concentrat) dul de variaţie al funcţiei la = f(a), astfel: ţie de rapoartele de fluxuri N1, N2, N3
la foarte extensiv (cu o distribuţie e- j BZ1: /« = Imax cos4 α şi N4 definite de:
vazată) (fig. 1.5.4); de regulă, distribuţia BZ2: Ι α = Imax cos3 α
foarte intensivă este proprie proiectoa- BZ3: Ια = Imax cos2 α
relor, iar cea foarte extensivă, corpurilor BZ4: /«= l m ax cos 3/2 a
folosite pentru iluminatul rutier. Celelalte BZ5: l a = Imax cos α
distribuţii sunt proprii corpurilor de ; BZ6: Ι α = Lax (1+2 cosa)
iluminat obişnuite. BZ7: la = Imax (2+COSO) unde FC1...FC4 şi F sunt fluxurile
• după distribuţia intensităţii lumi- BZ8.' Ια = Imax cumulate caracteristice ale corpurilor
noase, mult utilizată de normele brita- BZ9: l a = Imax (1+sina) de iluminat cuprinse în unghiurile
nice şi de metoda CIE; se mai numeşte BZ10: l a = Imax sin α solide π/2; π; 3π/2; 2π şi, respectiv, 4π,
şi clasificarea BZ (British Zonal). Din a- ! De regulă, forma analitică la - f(a) a iar N1...N4 reprezintă numere întregi
cest punct de vedere corpurile de ilu- | CDIL nu se cunoaşte. De aceea înca- formate din primele două zecimale ale
minat se împart în 10 clase, după mo- drarea în clasa BZ se mai face în func- rapoartelor.
• după gradul de protecţie faţă de
mediu, care poate fi:
- electrică sau împotriva electrocutării
(tab. 1.5.2.); protecţia omului la atinge
rea şi manevrarea corpurilor de ilumi
nat creşte de la clasa 0 la III;
- faţă de pătrunderea corpurilor soli
de şi a apei - ce se exprimă prin gradul
de protecţie IPXX, unde prima cifră (de
la 0 la 6) indică protecţia pe care o asi
gură echipamentul corpului de iluminat
împotriva corpurilor străine, iar a doua
cifră (de la 0 la 8) indică protecţia îm
potriva pătrunderii apei (tab. 1.5.3.).
Cu cât prima cifră este mai mare cu atât omul este mai bine protejat la atingerea şi manevrarea corpului de iluminat. Cu cât
a doua cifră este mai mare cu atât apa (sub diferite forme) poate pătrunde mai greu la echipamentul e-lectric al corpului.
Pătrunderea apei la echipamentul electric ar duce la scurtcircuit, la deconectarea corpului de iluminat.
Mulţi fabricanţi de corpuri de iluminat dau gradul de protecţie IP prin 3 cifre, cea de a treia indicând rezistenţa corpului la
şocuri mecanice.
- faţă de pătrunderea mediilor ga
zoase cu pericol de explozie; din acest
punct de vedere corpurile de iluminat
se execută în două variante construc
tive:
* Exd (antiexploziv), capabil să reziste
la presiuni determinate de explozii in
terne, pentru a evita transmiterea aces
tora în mediul înconjurător. Acest tip va
avea armătura din oţel şi dispozitivul
optic din sticlă dură rezistentă la pre
siuni ridicate.
* Exe (cu siguranţă mărită), capabil să
evite pătrunderea gazelor sau ameste
curilor gazoase explozibile în interior
printr-o construcţie specială (eventual
cu suprapresiune) dublată de un sis
tem de siguranţă electrică pentru de
conectare în cazul depresurizării sale.
• după modul de montare, corpurile
de iluminat pot fi montate:
- aparent pe elementele de cons
trucţii:
* direct pe plafon: plafonieră;
* suspendat de plafon: lustră, cande-
labru;
* pe perete: aplică (dreaptă sau obli
că)
- îngropat în elementele de construc
ţie:
* în plafon, de regulă în plafon fals;
* în scafe: pe perete, pe stâlpi.
- pe stâlpi etc.
Plafoane luminoase
Plafonul luminos este un element ar-
hitectural realizat dintr-o placă transmi-
ţătoare din module, suspendată de
plafonul de rezistenţă al construcţiei