Proiect EXCELDOC - POSDRU/159/1.

5/S/132397
Excelență în cercetare prin burse doctorale și postdoctorale

UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI

Facultatea de Energetică
Departamentul de Hidraulică, Mașini Hidraulice și Ingineria Mediului

Nr. Decizie Senat 244 din 01.07.2016

REZUMAT TEZĂ DE
DOCTORAT
Microbiologia apelor uzate

Wastewater microbiology

Autor: Amira Valentina GOGOANȚĂ

Conducător de doctorat: Prof. Em. Dr. Ing. Dan Niculae ROBESCU

COMISIA DE DOCTORAT

Preşedinte Prof. dr. ing. Adrian Badea de la UNIVERSITATEA

POLITEHNICA DIN
BUCUREȘTI
Conducător de Prof. Em. Dr. Ing. Dan de la UNIVERSITATEA
doctorat Niculae ROBESCU POLITEHNICA DIN
BUCUREȘTI
Referent Prof. dr. ing. Cristina de la UNIVERSITATEA
COSTACHE POLITEHNICA DIN
BUCUREȘTI
Referent Prof.dr.ing. Ion MIREL de la UNIVERSITATEA
POLITEHNICA DIN
TIMIȘOARA
Referent Prof.dr.ing. Lucian de la UNIVERSITATEA „DUNĂREA
GEORGESCU DE JOS” GALAȚI

Bucureşti
2016
 COMISIA DE ÎNDRUMARE

ÎNDRUMĂTOR Prof. Dr. Ing. Diana UNIVERSITATEA

Lăcrămioara ROBESCU POLITEHNICA DIN
BUCUREȘTI
ÎNDRUMĂTOR Ș.L. Elena Elisabeta MANEA UNIVERSITATEA
POLITEHNICA DIN
BUCUREȘTI

“If you don't like bacteria, you're on the wrong planet.”

― Stewart Brand

ABSTRACT: This thesis combines hydraulic, biological and thermodynamic

factors, and observes the influence of the interactions between them in the aeration
tank on the activated sludge and oxygen concentration distribution.
The necessity to correlate all factors correlating of different nature (chemical,
biological, hydraulic) stems from the condition of automatic control and optimization
technology of sewage treatment plants to increase energy efficiency.
It should be taken into account that aerobic biological treatment step occurs in an
aqueous environment, and removing organic matter and pollutants is performed by
microorganisms in the presence of oxygen and optimal conditions to support microbial
activities.
In the present thesis a new mathematical model is presented, and simulations on
extreme and optimum situations to observe the differences on oxygen and MLVSS
concentration distribution in the bioreactor. The conclusion after all simulations is that
temperature is an important factor that influences bacterial activities, and oxygen
concentration lower than 3[mgO2/L] results in pin floc forming, promotes filamentous
bacteria growth, bulking sludge and turbid effluent.
 Microbiologia apelor uzate 2016

Cuprins

LISTA DE NOTAȚII ..................................................................................................................... 3

INTRODUCERE............................................................................................................................ 4
CAPITOLUL I - DESCRIEREA CULTURILOR MIXTE DE MICROORGANISME
PREZENTE ÎN STAȚIILE DE EPURARE ALE APELOR UZATE ......................................... 5
1.1 Introducere ............................................................................................................................ 5
1.2 Scop și obiective ................................................................................................................... 5
CAPITOLUL II - PROCESUL ENZIMATIC ÎN MICROBIOLOGIA APELOR UZATE ........ 6
2.1 Introducere ............................................................................................................................ 6
2.2 Enzime extracelulare - ectoenzime și exoenzime ................................................................. 6
2.3 Substanțele polimerice extracelulare .................................................................................... 6
2.4 Concluzii ............................................................................................................................... 6
CAPITOLUL III - COMPOZIȚIA NĂMOLULUI ACTIV .......................................................... 7
4.1 Cercetările microbiologice în domeniul apelor uzate ........................................................... 8
CAPITOLUL V - MODELE MATEMATICE UTILIZATE PENTRU STUDIUL
PROCESELOR BIOLOGICE ÎN STAȚIILE DE EPURARE ALE APELOR UZATE ............. 9
5.1 Introducere ............................................................................................................................ 9
5.2 Modelul ASM1 ..................................................................................................................... 9
CAPITOLUL VI - CERCETĂRI EXPERIMENTALE ÎN STAȚIA DE EPURARE MIOVENI
....................................................................................................................................................... 10
6.1 Stația de epurare Mioveni - Localizare ............................................................................... 10
6.2 Tehnologii de epurare ......................................................................................................... 10
CAPITOLUL VII - CERCETĂRI EXPERIMENTALE ÎN LABORATOR .............................. 12
7.1 Introducere .......................................................................................................................... 12
7.2 Analize respirometrice ........................................................................................................ 12
7.3 Componentele sistemului BM-T ......................................................................................... 12
7.3.1Teste viteza de consum a oxigenului ............................................................................ 13
7.3.2 Test respirație endogenă .............................................................................................. 13
7.4 Analize microscopice .......................................................................................................... 14
CAPITOLUL VIII - CERCETĂRI MODERNE TEORETICE ȘI EXPERIMENTALE ÎN
MICROBIOLOGIA APELOR UZATE ....................................................................................... 15
8.1 Geometria bazinului de aerare ............................................................................................ 15
8.2 Dimensiuni difuzori ............................................................................................................ 15
8.3 Modelarea profilelor de concentrație ale oxigenului dizolvat ............................................ 16

1
 Microbiologia apelor uzate 2016

CAPITOLUL IX - SIMULĂRI MATEMATICE ........................................................................ 17

9.1 Modelare optimă - Concentraţie nămol activ = 3.5[g/L], Concentrație substrat = 0.584[g/L]
................................................................................................................................................... 17
9.2. Cazul 1 - Concentraţie nămol activ = 7.5[g/L], Concentrație substrat = 0.184[g/L] ......... 19
9.3. Cazul 2 - Concentraţie nămol activ = 7.5[g/L], Concentrație substrat = 0.584[g/L] ......... 20
9.4. Cazul 3 - Concentraţie nămol activ = 1.0[g/L], Concentrație substrat = 0.584[g/L] ......... 20
9.5. Cazul 4 - Concentraţie nămol activ = 1.0[g/L], Concentrație substrat = 0.184[g/L] ......... 21
9.6. Cazul 5 - Concentraţie nămol activ = 3.5[g/L], Concentrație substrat = 0.184[g/L] ......... 21
9.7. Cazul 6 - Concentraţie nămol activ = 3.5[g/L], Concentrație substrat = 0.584[g/L] – un
rând de difuzori oprit ................................................................................................................ 22
9.8. Concluzii ............................................................................................................................ 22
CAPITOLUL X - SIMULĂRI DISTRIBUȚIE CONCENTRAȚIE NĂMOL ACTIV LA
DIFERITE TEMPERATURI ...................................................................................................... 24
10.1 Ecuația de temperatură ...................................................................................................... 24
10.1.1 Rezultate distribuție concentrație nămol activ în bazinul de aerare la temperatura de
220C (anotimp cald) .............................................................................................................. 25
10.1.2 Rezultate distribuție concentrație nămol activ în bazinul de aerare la temperatura de
150C (anotimp răcoros) ......................................................................................................... 25
10.1.3 Rezultate distribuție concentrație nămol activ în bazinul de aerare la temperatura de
70C (anotimp rece) ................................................................................................................ 26
CONTRIBUȚII ORIGINALE ..................................................................................................... 28
11.3. Direcții viitoare de cercetare ............................................................................................ 28
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ................................................................................................... 29

2
 Microbiologia apelor uzate 2016

LISTA DE NOTAȚII

Enz Enzimă
Y Substrat [mg/L]
k1,k2,k3,k4 Constante de viteză specifice reacțiilor enzimatice
[Enz] Concentrația enzimei
[Enz*Y] Concentrația complexului enzimă-substrat
CBO Consumul biochimic de oxigen [mgCBO/L]
CCO-Cr Consumul chimic de oxigen [mgCCO/L]
ASM Activated sludge model
SPEX Substanțe polimerice extracelulare

H/M Raport hrană/microorganisme CBO5/kgMLVSS/ZI

Xi Materie organică particulată inertă [mg/L]

XS Substrat lent biodegradabil [mgCCO/L]
X Biomasă heterotrofă [mgCCO/L]
XD Biomasă rezultată din liza celulelor [mgCCO/L]

Si Materie organică inertă solubilă [mgCCO/L]

SS Substrat ușor biodegradabil [mgCCO/L]

YH Factor de conversie al biomasei heterotrofe [mg CCObiomasa/mgCCO]
fP Fracţia de biomasă transformată în produşi
H Viteza specifică de creştere heterotrofă [h-1]
bH Viteza de descreştere heterotrofă [h-1]
KS Constantă de saturaţie heterotrofă [gCCO/L]
MTS Materii totale în suspensie [mg/L]
BM-T Soft utilizat pentru respirometru
MLVSS Concentrația microbiană din amestecul de apă uzată și nămol activ [mg/L]
MLSS Concentrația de suspensii solide din amestecul de apă uzată și nămol [mg/L]
activ
SSV Suspensii solide volatile [mg/L]
qH Rata de absorbție a substratului organic solubil [mgCBO/mgSSV*h]]
Vm Volumul probei de apa reziduală [mL]
Vf Volumul probei de nămol activ [mL]
T Timp [s]
S(x,y,z,t) Sursa de substanță din sistem
Dm Coeficientul de difuzie moleculară a apei

C Concentrația de oxigen [mg/L]

εx,εy,εz Coeficienții de dispersie longitudinală, transversală respectiv
verticala curentului fluid în bazinul de aerare
u,v,w Reprezintă vitezele pe cele trei direcții tridimensionale [m/s]
x,y,z Sunt cele trei axe in tridimensional
∇ Gradient
Temp Temperatura [0C]
,, Vectori unitate
Div Divergenţă
L Lungimea bazinului de aerare [m]
H Înălțimea baiznului de aerare [m]
V Volumul bazinului de aerare [m3]
OUR Oxygen uptake rate (viteza de consum a oxigenului) [mg/L*h]
SOUR Specific oxygen uptake rate (viteza specifică de cosum a oxigenului) [mg/L*h]

3
 Microbiologia apelor uzate 2016

INTRODUCERE

În contextul actual al epurării apelor uzate există o necesitate continuă de adaptare și

perfecționare întrucât pe de-o parte, tehnologiile avansează și pe de altă parte, există noi poluanți
ce ajung în stațiile de epurare. Pentru epurarea eficientă a influentului trebuie luat în considerare
un număr foarte mare de factori de natură diferit, cum sunt cei hidraulici, biologici, biochimici și
chimici. Acești factori intensifică sau inhibă realizarea procesului biologic de epurare al apelor
uzate.
Studiile microbiologice au la bază un numitor comun, și anume, presupunerea că în apa uzată
există culturi de micoorganisme pure. Pe baza acestei presupuneri s-au realizat cercetări de
laborator ce relevă dezvoltarea și influența acestor culturi pure în bioreactorul unei stații de
epuare. Însă, privitor la parametrul microbiologic, în bazinul de aerare există culturi mixte de
microorganisme, o comunitate microbiană ce se dezvoltă utilizând materiile organice existente ca
hrană în influent. Din nefericire, biologul nu poate studia creșterea, înmulțirea și activitatea unui
grup mai mare de specii (culturi mixte) în laborator. Activitatea bacteriilor depinde de numeroase
interacțiuni interne legate de hidrodinamică, de creșterea microbiană, respirația endogenă,
caracteristicile nămolului activ, factorul de conversie al biomasei, transferul de oxigen și difuzia.
Prezenta teză dorește combinarea factorilor hidraulici, biologici și termodinamici și
observarea influența interacțiilor dintre aceștia.
Modelarea matematică este un instrument inestimabil pentru implementarea acestui studiu în
stațiile de epurare. Din literatura studiată se observă faptul că studiul epurării apelor uzate cu
nămol activ din perspectiva proceselor de bioconversie fizico-chimică și biologică este fascinant
pentru scopuri științifice și aplicații inginerești.
Obiectivul principal al modelării proceselor de epurare biologică cu nămol activ este
combinarea cunoștințelor privind dinamica procesului de epurare cu metodele matematice de
estimare și identificare, pentru a obține cele mai simple modele capabile să descrie reducerea
poluanților din apele uzate cu ajutorul microorganismelor din bioreactor cu acuratețe rezonabilă.
Scopul este studiul aprofundat al influenței factorilor biologici, hidraulici și termodinamici
asupra eficienței procesului de epurare și a distribuției concentrației de nămol activ în bainul de
aerare.
Studiul a avut la bază cercetări microscopice și experimentale în bioreactorul din Stația de
Epurare Mioveni, România, cu ajutorul cărora s-a identificat că în bazin există o cultură mixtă de
microorganisme, formată din ciliate de tipul Vorticella sp., Podophrya sp., Cinetochillum sp și
Aspidisca sp., flagelate de tipul Peranema sp., dar și de rotiferi.
Modelul realizat în această teză va oferi o bază științifică adecvată pentru dezvoltarea
viitoarelor modele și a ajustărilor, și de asemenea vor îndeplini o nevoie potențială pentru diferite
aplicații practice în domeniul epurării apelor uzate întrucât ia în considerare atât concentrațiile
substratului, cât și a microorganismelor din nămolul activ, rata de creștere a acestora, dar și
influența constantei de saturație și a factorului de conversie a biomasei de către microorganisme.
Acești parametri sunt simulați în funcție de condițiile mediului apos, concentrația de oxigen și de
coeficienții de dispersie. Înțelegerea factorilor ce determină prezența și funcționarea
comunităților microbiene în bazinul de aerare va avea un impact major în înțelegerea stabilității
procesului și în optimizarea întreținerii și adaptării bioreactorului la noi condiții sau situații.

4
 Microbiologia apelor uzate 2016

CAPITOLUL I - DESCRIEREA CULTURILOR MIXTE DE MICROORGANISME

PREZENTE ÎN STAȚIILE DE EPURARE ALE APELOR UZATE

1.1 Introducere

În stațiile de epurare cu treaptă biologică cel mai utilizat proces de epurare este cel cu
nămol activ. Acesta este folosit cu scopul îndepărtării materiei organice, oxidării carbonului și a
azotului. Tehnologia are în componență un bioreactor în care este introdus aerul (sau oxigenul)
cu ajutorul difuzorilor poroși, și un decantor secundar care permite sedimentarea flocoanelor de
nămol, realizându-se astfel separarea nămolului de apa epurată înainte de deversare.
Acest proces implică introducerea de aer sau oxigen în bazinul de aerare combinat cu existența
unei populații de microorganisme sub formă de flocon ce reduc conținutul organic al
influentului. Concentrația de oxigen introdus în bazinul de aerare ajută populația de
microorganisme să degradeze materia organică din influent. Floconul de nămol are o culoare
inchisă și este compus preponderent din protozoare, dar poate conține și amibe, spirochete și
vorticele. Un alt constituent major sunt rotiferele sedentare. De asemenea, reacțiile biochimice
ale celulelor microbiene se produc doar dacă oxigenul și substratul ajung până în centrul
floconului de nămol.

1.2 Scop și obiective

Scopul prezentei teze este identificarea distribuției concentrațiilor microorganismelor din

nămolul activ în bazinul de aerare în diferite condiții ale concentrației substratului, nămolului
activ sau a temperaturii.
Obiective:
 identificarea influenței temperaturii asupra distribuției concentrației nămolului activ în
bazinul de aerare;
 identificarea influenței concentrației de oxigen asupra distribuției concentrației de
nămol activ în bazinul de aerare;
 idetificarea coeficienților cinetici și stoichiometrici cu ajutorul respirometriei;
 validarea rezultatelor obținute prin intermediul modelării matematice în programul
FlexPDE.
În bazinul de aerare există cinci grupe majore de microorganisme:
 Bacteria - specii de bacterii aerobe capabile să îndepărteze nutrienții organici.
 Protozoa - bacterii dispersate care îndepărtează și consumă particulele organice
în suspensie.
 Metazoa - bacterii ce se regăsesc în special în sistemele ce presupun un timp de
retenție mai mare, cum este exemplul lagunelor.
 Bacterii filamentoase - bacterii ce se regăsesc predominant în masa apei uzate și
prezintă proprietăți de sedimentare foarte scăzute, dar tulbură efluentul
 Alge și Fungi - acestea apar în momentul în care există modificări semnificative
ale pH-ului în apa uzată.
Prezența și compoziția culturilor mixte de microorganisme influențează eficiența epurării apei
uzate. De asemenea, pe lângă acestea, compoziția nămolului activ influențează activitatea și
creșterea microbiană a acestora.

5
 Microbiologia apelor uzate 2016

CAPITOLUL II - PROCESUL ENZIMATIC ÎN MICROBIOLOGIA APELOR UZATE

2.1 Introducere

Studiul cineticii enzimatice este deosebit de important deoarece permite cunoaşterea

mecanismelor reacţiilor enzimatice, înţelegerea şi clasificarea proceselor metabolice şi
importanţa fiziologică a acestora pentru organism[1]. Măsurarea activităţii enzimatice se reduce
la studiul cineticii sau vitezei reacţiei catalizate.
Enzimele sunt catalizatori ai celulei vii, scopul acestora fiind accelerarea vitezelor de reacție
prin scăderea energiei de activare a reactanților.
Activitatea maximă a enzimelor se desfășoară în condiții adecvate, nu numai de substrat, dar
și de pH și temperatură. Majoritatea enzimelor își desfășoară activitatea specifică numai între
anumite limite de pH, având o activitate maximă la un pH optim. pH-ul optim are valori diferite
ce depind de tipul enzimei.

2.2 Enzime extracelulare - ectoenzime și exoenzime

Exoenzimele de tipul lipazelor, glucozidazelor, proteazelor[21,37], provin din una dintre

următoarele trei surse: influent, nămolul activ, sau enzimele secretate în mod natural de către
celule. Astfel, se regăsesc următoarele tipuri de enzime: exoenzime care sunt legate de suprafața
celulei microbiene(ectoenzime), în stare liberă(exoenzime) în apă, sau absorbite în substanțele
polimerice extracelulare (SPEX) din nămolul activ.

2.3 Substanțele polimerice extracelulare

Matricea floconului de nămol este constituită din SPEX (proteine, compuși humici,
polizaharide, lipide și acizi nucleici)[15][16][17][18]. Un rol deosebit de important în
imobilizarea enzimelor îl joacă compușii humici întrucât aceștia formează legături între enzimele
libere și enzimele imobilizate/fixe[14].

2.4 Concluzii

Materia organică din apa uzată este în principal compusă din proteine, polizaharide și lipide.
Se poate observa că în nămolul activ se regăsește o activitate enzimatică ridicată, pe când în
efluent se poate observa prezența exoenzimelor. Prezența activității enzimatice se datorează
asocierii enzimelor cu celulele microbiene din floconul de nămol activ.
Enzimele regăsite în nămol pot proveni din influent sau de la celulele bacteriene prezente în
nămolul activ care le secretă ca enzime extracelulare. Însă trebuie avut în vedere faptul că
activitatea enzimatică este influențată într-un mod definitoriu de compoziția influentului sau a
nămolului activ, iar performanța sistemului de epurare depinde de distribuția enzimelor și a
nutrienților din apa uzată.
Factorii chimici și biologici pot afecta de asemenea activitatea enzimatică în timpul epurării
apei uzate. O creștere semnificativă a cantității de biomasă în nămolul activ are efect asupra
concentrației enzimelor producând o îmbunătățire a activității enzimatice.

6
 Microbiologia apelor uzate 2016

CAPITOLUL III - COMPOZIȚIA NĂMOLULUI ACTIV

Înțelegerea factorilor ce determină prezența și funcționarea comunităților microbiene în

bazinul de aerare are un impact major în evaluarea stabilității procesului și în optimizarea și
operarea bioreactorului la noi condiții sau scopuri.
Aerarea are o funcție triplă, cea de furnizare de oxigen către microorgnismele aerobe în
reactor pentru respirație, cea de menținere a flocoanelor microbiene într-o stare continuă de
suspensie, ceea ce asigură contactul maxim dintre suprafața floconului de nămol și apa uzată și
de amestecarea care este continu, nu doar pentru a asigura distribuția uniformă a hranei, dar și
pentru menținerea unei concentrații de oxigen adecvate pentru asigurarea transferului de masă și
pentru dispersarea produșilor finali metabolici din floconul de nămol.
Pe măsură ce apa uzată intră în bazinul de aerare, se distribuie amestecul de apă uzată și de
biomasă microbiană în bioreactor. Aici, biomasa floculată iese rapid din starea de suspensie
pentru a forma un strat de nămol care este compus din solide în formă liberă, ce este apoi evacuat
o dată cu efluentul.
Nămolul are forma unei suspensii slabe ce conține între 0.5 și 2.0% solide uscate, și este
pompat afară foarte ușor. Pe măsură ce conținutul de solide crește, viscozitatea se mărește, iar
sedimentarea nămolului activ la peste 4% solide uscate este mai greu de realizat doar cu ajutorul
gravitației.
Cea mai importantă caracteristică în procesul de epurare cu nămol activ este natura floculentă
a biomasei bacteriene. Flocoanele de nămol nu doar ca trebuie sa fie eficiente în adsorbția
fracției de particule organice din apa uzată, dar trebuie să și separe rapid și eficient efluentul
tratat în decantor.
În anul 1993, Urbain et al.[18] a descoperit că în compoziția nămolului activ există compuși
polimerici extracelulari ce provin fie din liza celulelor, fie din influent. Trei ani mai târziu, în
anul 1996, Frolund et al.[19] a cuantificat substanțele polimerice extracelulare folosind tehnica
de extracție cu schimbul de ioni de rășină. De altfel, s-a descoperit și prezența ADN-ului și a
unor acizi uronici (compuși derivați din zahăr prin oxidare) în substanțele polimerice
extracelulare.
La modul ideal, procesul de epurare cu nămol activ ar trebui operat cat mai aproape de
condiția de hrană limitată pentru a încuraja respirația endogenă atunci cand microorganismele își
utilizează propriul lor material celular, astfel încât se reduce cantitatea de biomasă produsă.
În timpul fazei de respirație endogenă, rata de respirație va scădea la minimul necesar doar
pentru menținerea activității celulelor. Totuși , în condițiile normale de operare, creșterea
populației microbiene și acumularea de solide nebiodegradabile rezultă în creșterea cantității de
nămol activ produs.
Mecanismul de îndepărtare, asimilare sau mineralizare a nutrienților poate fi selectat utilizând
condiții de operare specifice, însă există câteva avantaje și dezavantaje. Spre exemplu, cea mai
rapidă metodă de îndepărtare a nutrienților este îndepărtarea materiei organice doar prin
asimilare. Acest procedeu însă produce un surplus de nămol, ceea ce conduce la costuri
operaționale mai mari pentru tratarea, separarea și îndepărtarea nămolului. Oxidarea completă
(mineralizarea) apei uzate este o metodă mai lentă și are nevoie de perioade de aerare mai lungi.

7
 Microbiologia apelor uzate 2016

CAPITOLUL IV - STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR IN DOMENIUL

MICROBIOLOGIEI APELOR UZATE

4.1 Cercetările microbiologice în domeniul apelor uzate

Procesul hidrodinamic (amestecare, omogenizare) de epurare biologică este deosebit de

complex și presupune existența fenomenelor fizice - transferul de masă al oxigenului și
substratului la nivelul celuleor, chimice - reacții de hidroliză , hidratare, oxido-reducere,
precipitare, coagulare, biochimice - reacții de oxidare a substratului, respirație endogenă,
inhibarea reațiilor enzimatice și hidraulice - regim de curgere, timp hidraulic de retenție, viteze
de sedimentare (Robescu - modelare 2009). Obiectivul principal al acestei trepte de epurare
biologică este îndepărtarea substanțelor solide organice nesedimentabile și stabilizarea materiilor
organice din nămoluri.
Unul dintre cele mai utilizare procedee de epurare biologică este cel cu nămol activ. Acesta
utilizează activitatea metabolică a unor grupe mixte de microorganisme capabile să degradeze
substanțele organice până la dioxid de carbon și apă. Aceste grupe de microorganisme reprezintă
biomasa ce include specii de protozoare, metazoare și ciuperci, ce își desfășoară activitatea
metabolică în bioreactor. Substanțele organice prezente în apa uzată poartă numele de substrat.
Acesta este compus preponderent din elemente principale (hidrogen, oxigen, azot), fosfor,
potasiu, magneziu, cât și vitamine și oligoelemente. Rezultatul final al epurării biologice este
reprezentat de degradarea substanței organice în procent de 40-60%, depinzând de tehnologia și
echipamentele din stația de epurare, sub forma materialului celular insolubil, sedimentabil,
precum și alți produși metabolici mai ușor de îndepărtat.
Deși procesul de epurare biologică poate presupune activitatea unor grupe de
microorganisme atât aerobe cât și anaerobe, prezenta teză se axează pe speciile aerobe prezente
în bazinul de aerare al stației de epurare Mioveni.
Optimizarea procesului biologic de epurare cu nămol activ are în vedere scăderea costurilor
energetice prin ajustarea factorilor biologici precum cantitatea de nămol activ și de substrat.
Robescu [modelare 2009] susține că optimizarea se realizează în două etape. Prima etapă constă
în alegerea sistemului optim din mai multe variante, iar în cea de-a doua etapă se realizează
dimensionarea optimă a unităților din sistemul adoptat. Aceste două etape au fost deja realizate
în cadrul stației de epurare Mioveni, iar elementul de noutate adus de acestă teză este
caracterizarea diversității microbiologice din bazinul de aerare. În anul 1992, Eckenfelder și
Grau[16] au descoperit câteva caracteristici tipice ale nămolului activ:
 particulele de materie organică diferă din punct de vedere al mărimii și compoziției
chimice;
există o cultură multi-speciată de bacterii, iar acestea formează floconul de nămol
activ;
 debitul, temperatura, concentrația și compoziția apei uzate fluctuează în timp;
 microorganismele prezente sunt capabile sa metabolizeze un numar foarte mare de
compuși organici și să oxidere/reducă compuși ce conțin azot, fosfor, sulf;
 există o mare varietate de posibilități în ceea ce proveste configurația reactorului.

8
 Microbiologia apelor uzate 2016

CAPITOLUL V - MODELE MATEMATICE UTILIZATE PENTRU STUDIUL

PROCESELOR BIOLOGICE ÎN STAȚIILE DE EPURARE ALE APELOR UZATE

5.1 Introducere

Performanțele de oxigenare și eficiența procesului biologic depind de geometria bazinului de

aerare. Problema principală în transferul de masă și în susținerea în stare de suspensie a
flocoanelor de nămol activ este cea a repartiției de viteze cu identificarea zonelor de viteză mică
și eventual maximă. În zonele cu viteză mică apar depozite de nămol prin sedimentarea
flocoanelor, iar în cele cu viteze mari apare turbulența accentuată- flocoanele de nămol activ pot
fi fragmentate. Sunt foarte multe cazuri în sistemul de aerare nu este proiectat conform formei și
dimensiunii bazinului de aerare aferent.
Simularea sistemului de epurare cu nămol activ ce include fenomene ca oxidarea carbonului,
nitrificare și denitrificare trebuie să țină cont de un număr mare de reacții între componentele
acestuia. Pentru a putea fi fezabil, modelul trebuie să ia in considerare predicții realiste iar
reacțiile trebuie să fie reprezentative pentru procesele fundamentale care se petrec în sistem. În
acest context, termenul "proces" este folosit pentru a descrie un fenoment distinct ce are influență
asupra unuia sau mai multe componente din sistem[1]. Modelul ar trebui să cunatifice
coeficienții cinetici, atât cei ce sunt dependenți de concentrație cât și cei stoechiometrici
(influența unei componente a sistemului asupra alteia într-o reacție). Identificarea proceselor
importante și selectarea corectă a coeficienților cinetici și stoechiometrici este etapa cea mai
importantă pentru realizarea unui model corect și fiabil.

5.2 Modelul ASM1

În anul 1983, International Water Association (IWA) a format un grup de cercetători cu

scopul de a dezvolta și facilita metodele practice de proiectare și operare a sistemelor biologice
de epurare ale apelor uzate.
Rezultatul acesui studiu a fost realizarea ASM1 (Activated Sludge Model 1)[4]. Acest model
utilizează 13 varibile și descrie procesul de îndepărtare a azotului și a carbonului din apa uzată.
Dezavantajul acestui model este complexitatea acestuia, ceea ce îl face dificil de utilizat într-
un sistem controlat. Totuși, a fost realizată o variantă simplificată a acestui model luând în
considerare influența parametrilor semnificativi pe o perioadă mai scurtă de timp, începând de la
câteva ore până la câteva zile. Datorită modificării scării de timp, s-a considerat că anumiți
parametri ce au o evoluție lentă sunt constanți, iar cei cu evoluție rapidă sunt neglijați[5].
Modelul ASM1 este un model clasic în care tehnicile de control folosite sunt aranjate
ierarhic, pe o structură cu trei nivele[8](Tabel 5.3) . Pe cel mai înalt nivel este calculată o
traiectorie stabilă a procesului pentru o anumită perioadă de timp. Pe nivelul de mijloc se
dezvoltă o traiectorie optimizată pentru oxigenul dizolvat și debitul nămolului activ recirculat. Pe
ultimul nivel se realizează controlul concentrației de oxigen dizolvat bazat pe referințe și valori
prestabilite. O abordare adecvată pentru acest tip de proces este bazată pe controlul strategiilor
de inteligență artificială[10-12].

9
 Microbiologia apelor uzate 2016

CAPITOLUL VI - CERCETĂRI EXPERIMENTALE ÎN STAȚIA DE EPURARE MIOVENI

6.1 Stația de epurare Mioveni - Localizare

Stația de epurare Mioveni este amplasată în Mioveni, județul Argeș, pe raza cartierului
Colibași, la 300 m de șoseaua Pitești-Câmpulung, în bazinul hidrografic Râul Doamnei ce
constituie emisarul. A fost pusă în funcțiune în anul 1985 și a fost proiectată pentru un debit
maxim de epurat de 166 [L/s] cu un randament de 89% pentru CBO5 si 78% pentru
suspensii[37].

6.2 Tehnologii de epurare

Noua Stație de Epurare este proiectată la un debit de 242[L/s].

Fluxul tehnologic cuprinde:
1.Treapta de epurare mecanică;
2.Treapta de epurare biologică;
3.Treapta de tratare a nămolului.
În treapta de epurare mecanică are loc eliminarea din apele uzate a corpurilor mari, a
impurităților care se depun și a celor care plutesc. În această treaptă se rețin suspensiile grosiere
și cele fine. Pentru reținerea lor se utilizează grătarele rare, sitele, separatorul de grăsimi,
deznisipatorul și decantoarele. Tot aici se găsește o instalație de preluat ape uzate fecaloide și un
bazin pentru desfosforizare chimică (adăugare de clorură ferică sau sulfat feros).

Fig. 6. 1 - Prelevare probă intrare în stația de epurare Fig. 6. 2 - Probă apa uzată intrare

Epurarea biologică este procesul tehnologic prin care impuritățile organice din apele uzate
sunt transformate de către o cultură de microorganisme în produși de degradare mai ușor de
îndepărtat(CO2,H2O). Rolul principal în epurarea biologică este deținut de către bacterii. Acestea
consumă substanțele organice din apele uzate și pot trăi în prezența sau în absența oxigenului.
Prelevarea probelor de nămol activ pentru realizarea analizelor microbiologice s-au realizat
la Stația de epurare Mioveni, în luna Iulie 2015.
Din bazinul de aerare, de deasupra unui difuzor, au fost luate probe de nămol activ cu
ajutorul unui prelevator special. Amestecul lichid de apă uzată și nămol activ a fost apoi
depozitat în recipiente de plastic (sticle de plastic de 0.5 L).

10
 Microbiologia apelor uzate 2016

Au fost realizate patru prelevări:

 Două prelevări de la suprafața liberă amestecului lichid din bazinul de aerare, fiecare
de câte 0.5L;
 Două prelevări de la 10 cm sub suprafața liberă a amestecului lichid din bazinul de
aerare, fiecare de câte 0.5L;
 Toate probele au fost ținute la o temperatură scăzută în frigider pentru a menține
floconul de nămol activ în suspensie, urmând apoi să fie analizate la microscop la
Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Protecția Mediului.

Fig. 6. 3 - Locuri prelevare bazin de aerare - Fig. 6. 4 Prelevare probe cu prelevator special
zona de nitrificare

Probele au fost recoltate din bazinul de aerare, zona de nitrificare. Din această zonă au fost
prelevate 4 probe de câte 0.5 L fiecare. Probele au fost depozitate în sticle de plastic și ținute la
rece până când au ajuns la laboratorul microbiologic.

Fig. 6. 5 Prelevare probe cu prelevator special din Fig. 6. 6 Containere plastic folosite pentru
bazinul de aerare depozitarea probelor de nămol activ

S-au realizat patru prelevări, două de la suprafața bazinului de aerare, iar celelalte două de la
o adâncime de aproximativ 10 cm de la suprafața liberă a bazinului. Această metodologie de
prelevare a fost necesară pentru a se putea observa ce grupe de microorganisme există pe fiecare
strat din bioreactor.
Al doilea set de prelevări s-a realizat în luna septembrie a anului 2015. Aceste probe au fost
analizate la respirometru în vederea obținerii valorilor ratei de respirație endogenă și a vitezei de
consum a oxigenului, precum și pentru calcularea coeficienților cinetici folosiți în modelul
matematic elaborat.
Probele pentru analiza respirometrică au fost prelevate din nămolul recirculat întrucât
metodologia prevede că această metodă este relevantă pentru obținerea datelor cu o eroare foarte
mică.

11
 Microbiologia apelor uzate 2016

CAPITOLUL VII - CERCETĂRI EXPERIMENTALE ÎN LABORATOR

7.1 Introducere

Rata de absorbție a oxigenului este un parametru ce poate fi folosit pentru evaluarea vitezei
activităților metabolice ce au loc în procesele de epurare ale apelor uzate cu nămol activ.
Scopurile acestor teste sunt:
 estimarea valorilor parametrilor cinetici și stoichiometrici;
 obținerea datelor necesare pentru evaluarea activității nămolului utilizând termenul de
rată de respirație endogenă a substratului;
 determinarea gradului de stabilizare a substratului după digestia aerobă;

7.2 Analize respirometrice

BM-T este un analizator respirometric de laborator[38]. Acesta poate fi un sistem complex

pentru proiectarea, modelarea, controlul și protecția proceselor biologice ce se desfăsoară în
stațiile de tratare a apelor reziduale. Poate fi utilizat de asemenea ca un echipament de testare
pentru reziduurile industriale.
Echipamentul are la bază un sistem deschis ce permite utilizarea acestuia într-un număr
nelimitat de aplicații, iar operatorul poate efectuă testele cu o flexibilitate absolută.
Principiul respirometriei are la bază aportul de oxigen al microorganismelor ce se găsesc în
nămolul activ din reactorul biologic al stației de epurare.
Utilizarea acestuia are la bază o metodă cu circuit închis, prin efectuarea de măsurători în
mod continuu al oxigenului dizolvat din nămolul activ precum și din alte amestecuri ce se
formează în reactor. Oxigenul dizolvat devine în această situație, rezultatul respirației
microorganismelor, în nămolul activ din substrat (materie organică și amoniac), precum și a
consumului necesar propriei supraviețuiri (respirație endogenă). La utilizarea acestui echipament
într-o stație de epurare (SEAU), se va instala automat o fereastră ce va permite vizualizarea,
analiza și diagnosticarea preceselor ce au loc sau ce pot avea loc în nămol în timpul tratării
apelor reziduale.

7.3 Componentele sistemului BM-T

Fig. 7. 1 - Oprire aerare și pornirea testului – În acest Fig. 7. 2 – Imagine concentrație oxigen în scădere
moment se oprește față de imaginile precedente

12
 Microbiologia apelor uzate 2016

7.3.1Teste viteza de consum a oxigenului

Proba a fost aerată timp de 30 de minute, apoi aerarea a fost oprită. Pentru o imagine corectă
vitezei de consum a oxigenului, softul BM-T de pe calculatorul atașat respirometrului a fost
pornit în timpul aerării.

T=200C

Fig. 7. 3- Grafic test viteza de consum a oxigenului; Fig. 7. 4 - Rezultate test viteza de consum a
Valorile tabelare sunt atașate prezentei teze la Anexa oxigenului în fereastra din softul BM-T
2.

7.3.2 Test respirație endogenă

După efectuarea testului de respirație endogenă au rezultat următoarele curbe:

T=200C

Fig. 7. 5 – Curba de respirație endogenă. Se poate Fig. 7. 6- Rezultate test respirație endogenă în
observa că testul s-a pornit în momentul pornirii fereastra softului BM-T. Informații suplimentare sunt
aerării, apoi la T=300[s] s-a oprit aerarea. oferite în Anexa 1 a prezentei teze unde valorile
curbei de respirație endogenă sunt afișate tabelar.

13
 Microbiologia apelor uzate 2016

7.4 Analize microscopice

Nămolul activ este constituit din flocoane formate din “sub-flocoane” având formă
neregulată și structură deschisă, prorpietățile identificate fiind guvernate de către rețeaua
dezvoltată de bacterii filamentoase.
Prezența spirochetelor poate fi considerată un indicator al proceselor de denitrificare, iar
dezvoltarea spirililor poate reprezenta un indicator al unui nivel situat sub concentrația de
3[mg/L] de oxigen în faza aerobă de epurare.

Fig. 7. 7 Imaginile microscopice Fig. 7. 8 - Imaginile Fig. 7. 9 Imaginile microscopice

ale nămolului activ - imagine microscopice ale nămolului ale nămolului activ (200x).
generală (40x) activ - flocoane (100x)

Din categoria bio-indicatorilor au fost observați următorii reprezentanți:

- ciliate fixe solitare: Vorticella sp. (frecvență moderată), Podophrya sp. (frecvență
redusă);
- ciliate libere mici: Cinetochilum sp. (frecvență redusă),
- ciliate târâtoare: Aspidisca sp. (frecvență redusă),
- flagelate: Peranema sp. și (frecvență moderată),
- metazoare reprezentate de către rotiferi (frecvență moderată).
Structura trofică identificată reflectă un nămol activ dezvoltat.
Rezultatele obținute în cadrul investigației microscopice indică o calitate moderată a
nămolului activ.

Fig. 7. 10 - Imaginile Fig. 7. 11 Imaginile Fig. 7. 12 - Imaginile

microscopice ale bio- microscopice ale bio microscopice ale bio-
indicatorilor nămolului activ: indicatorilor nămolului ctiv - indicatorilor nămolului activ
Vorticella sp- Peranema sp. (200x) rotifer (100x)

14
 Microbiologia apelor uzate 2016

CAPITOLUL VIII - CERCETĂRI MODERNE TEORETICE ȘI EXPERIMENTALE ÎN

MICROBIOLOGIA APELOR UZATE

8.1 Geometria bazinului de aerare

Bazinul de aerare are o formă dreptunghiulară cu următoarele dimensiuni:

• Lungime = 86[m];
• Lățime = 16[m];
• Înălțime bazin = 4.5[m];
• Înălțime apa în bazin = 3.3[m];

8.2 Dimensiuni difuzori

Dimensiunile standard pentru difuzori sunt[135]: b=0.076{înălțime difuzor},

d=0.34{distanța între difuzoare}, iD=0.34{diametru difuzor}, HI=0.05{disțanta de la radier la
care se montează difuzorul}[21]; Modelul de creștere bacteriană poate fi reprezentat sub forma
ecuației (8.6):

 (8.1)


Un termen important la care se pot raporta schimbări ale concentrațiilor substratului și ale
microorganismelor este YH.

(8.2)

(8.3)

X0, Y0 = concentrații inițiale ale celulelor respectiv ale substratului.

Astfel, rearanjând termenii din ecuația (8.1) substituind termenii corespunzători pentru
concentrația de microorganisme și pentru cea de substrat din ecuațiile (8.2) și (8.3) rezultă
ecuația (8.4):

(8.4)


Pentru realizarea distribuției profilelor concentrației de oxigen dizolvat și microorganisme

din nămol activ în bazinul de aerare s-au luat în considerare următoarele ipoteze:
 geometria bazinului;
 127 de difuzori circulari;
 concentrația oxigenului dizolvat;
 concentrația microorganismelor din nămolul activ;

15
 Microbiologia apelor uzate 2016

8.3 Modelarea profilelor de concentrație ale oxigenului dizolvat

Pentru modelarea profilelor de concentrație ale oxigenului dizolvat din bazinul de aerare se
pornește de la ecuația generală de dispersie:

(8.5)

unde C este concentrația de oxigen[mg/L], εx,εy,εz sunt coeficienții de dispersie longitudinală,

transversală respectiv verticala curentului fluid, iar mărimile se consideră mediate deorarece
mișcarea se realizează în regim de curgere turbulent, u,v,w reprezintă vitezele pe cele trei direcții,
x,y,z sunt cele trei axe in tridimensional, Dm este coeficientul de difuzie moleculară a apei, iar S
este sursa de substanță care intră sau iese din sistem. Deoarece este aproape imposibil de prezis
toți parametrii din ecuația generală de dispersie, se recomandă câteva simplificări.
Se pornește de la ecuația generală de dispersie. Se ia in considerare faptul că bazinul de
aerare are formă paralelipipedică, și curgere longitudinală[20]. Aerul este dispersat în apă cu
ajutorul membranelor de aerare situate pe fundul bazinului, conectate la o suflantă.
Prin urmare, se vor lua în considerare următoarele ipoteze:
 în bazin se realizează o mișcare permanentă din punct de vedere hidraulic;
 mișcarea este orizontală unidirecțională;
 sistemul este nestaționar din punct de vedere al transferului de masă;
 sistemul este staționar din punct de vedere biologic;
 în bazinul de aerare se realizează amestecarea perfectă și completă a fazelor;
 se realizează mișcare plană, ceea ce presupune faptul că apa curge în direcția axei Ox, cu
viteză constantă, iar bulele de aer se ridică în lungul axei Oy;
 termenul Dm poate fi neglijat deoarece se consideră că difuzia moleculară este neglijabilă
în raport cu difuzia convectiv turbulentă;
 termenul corespunzător dispersiei transversale poate fi neglizat deoarece se consideră că
fenomenele petrecute în plan 2D se realizează pe toate planurile;
 deplasarea ascendentă a bulelor de aer va forma un fenomen de tip gaz-lift, ceea ce va
intensifica amestecarea și transferul oxigenului în apă;
 dispersia axială apare datorită mișcării fluidului polifazic în lungul axei Ox și cea a
deplasării ascendente a bulelor de gaz [20];
 se consideră că < deoarece aerul este introdus în partea inferioară a bazinului;
 este introdus coeficientul k care reprezintă reducerea concentrației de oxigen datorată
reacțiilor de consum biochimic al materiei organice de către microorganisme.
Având în vedere ipotezele luate în considerare se poate simplifica ecuația generală de
dispersie a oxigenului și astfel se obține ecuația (8.6):

(8.6)

16
 Microbiologia apelor uzate 2016

CAPITOLUL IX - SIMULĂRI MATEMATICE

9.1 Modelare optimă - Concentraţie nămol activ = 3.5[g/L], Concentrație substrat =

0.584[g/L]

Pentru modelarea matematică a bazinului de aerare s-au folosit următoarele formule:

Pentru modelarea distribuției de oxigen dizolvat:

(9.1)

Pentru modelarea distribuției de nămol activ:

(9.2)


Ecuațiile (9.1), (9.2) au rezultat în urma aplicării ipotezelor de calcul asupra ecuațiilor
generale conform capitolului VIII pentru bazinul de aerare analizat. Cele două relații au fost
alese pentru prezentarea relației dintre concentrația microorganismelor și concentrația oxigenului
dizolvat și pentru analiza distribuției nămolului activ în bioreactor.
Coeficienții k și k1 sunt termenii corespunzători coeficienților de reducere a concentrației de
oxigen datorată reacțiilor de consum biochimic al materiei organice de către microorganisme.
Aceste valori au fost determinate prin calibrarea modelului cu ajutorul respirometriei. Pentru
modelul dezvoltat s-au folosit următoarele valori Ks=20,  =0.8, YH=0.67[22][23], calculate în
urma testelor OUR și Rsendo și a comparării acestora cu valorile standard din modelul ASM1.
Bazinul de aerare are următoarele dimensiuni:
 L=16[m];
 H=3.3[m];
 23 difuzori.
Variabilele au fost concentrația de oxigen dizolvat (notat C) și concentrația de microoorganisme
din nămolul activ (notat micro).
În FlexPDE au fost introduse următoarele ecuații și condiții la limită în fișierul script:
TITLE 'Difuzori' epsx=2
COORDINATES cartesian2 { coordinate epsy=95
system, 1D,2D,3D, etc } L=16{lungimea bazinului de aerare}
VARIABLES { system variables } k=0.001{concentratia de saturatie}
C { choose your own names } k1=1
micro H=3.3{inaltime bazin}
! SELECT { method controls } {A=8 adancime}
DEFINITIONS d=0.34{distanta intre difuzoare}
u=0.08 b=0.076{inaltime difuzor}
w=0.6 iD=0.34{diametru difuzor}

17
 Microbiologia apelor uzate 2016

HI=0.05 {distanta de la radier la care se micro:dt(micro)=micro*((niu*(S0*YH+X0-

monteaza difuzorul} micro)))/(Ks*YH+S0*YH+X0-micro) -k1
Ks=20 {constanta de saturatie ! CONSTRAINTS { Integral constraints }
niu=0.8 {viteza de crestere bacteriana} BOUNDARIES { The domain definition }
V=9081{volumul bazinului} REGION 1
S0=584{concentratia substratului la timpul START (0,0)
T0} value(C)=0
Q=41{m/s}{debit} value(micro)=2.5
YH=0.67 { LINE TO (0,H)
X0=4.0 {concentratia de substrat la timpul value (c)=0.001
T=T0} value(micro)=6
INITIAL VALUES LINE TO (L,H)
C=0.004 value(C)=0
micro=3.5 value(micro)=2.5
EQUATIONS LINE TO(L,0)
C:dt(C)+dx(u*C)+dy(w*C)=dx(epsx*dx(C) value(micro)=2.7
)+ dy(epsy*dy(C)) - k value(C)=0
LINE TO CLOSE

Deoarece o imagine a întregului bazin ar fi fost mai dificil de urmărit, modelările au fost
realizate pe lățimea bazinului de aerare.

a. b.
Fig. 9. 1 -Corelația dintre concentrațiile de oxigen dizolvat a. și nămolul activ b.

Evaluând figura 9.1. se poate observa o legătură între profilul concentrației de oxigen
dizolvat a., și profilul concentrației de nămol activ b. Aerul iese din difuzor cu concentrația de
0.0042[gO2/L], și pe măsură ce este consumat de către microorganismele din nămolul activ
ajunge să se unifrormizeze la valoarea de 0.0009[gO2/L] către suprafața bazinului. Acest
fenomen este direct proporțional cu consumul de hrană al microorganismelor.
Deoarece există o valoare ridicată de oxigen la ieșirea din difuzor, concentrația de
microorganisme este de 2.6[mg/L] crescând apoi, pe măsură ce consumă din oxigen până la 3.3
[mg/L] în mijlocul bazinului. Apoi se petrece un fenomen de suspensie între faze, stabilizându-se

18
 Microbiologia apelor uzate 2016

la valoarea de 3.5[mg/L] aproape de suprafața bazinului, însă, acestea intră în faza de

sedimentare, o dată cu liza celulelor și prin curentul ascendent al bulelor de aer, acestea sunt
împinse către partea inferioară a bazinului.
Faptul că microorganismele intră în faza de sedimentare explică existența unei concentrații
foarte mari în partea inferioară a bazinului rezultând, conform modelului matematic, o
concentrație de aproximativ 3.7[mg/L] nămol activ. Către suprafață, deoarece și concentrația de
oxigen scade dramatic, celulele nu mai au suport pentru îndepărtarea carbonului din apa uzată și
rezultă în scăderea concentrației de microorganisme din nămolul activ către 1.9[mg/L].

9.2. Cazul 1 - Concentraţie nămol activ = 7.5[g/L], Concentrație substrat = 0.184[g/L]

a. b.
Fig. 9. 2 -Corelația dintre concentrațiile de oxigen dizolvat a. și nămolul activ b.

În figurile 9.2.a. și 9.9.b. sunt reprezentate profilele concentrațiilor oxigenului dizolvat,

respectiv al nămolului activ. În acest caz, concentrația de nămol activ crește până la valoarea de
9.8[g/L]. Au fost introduse condițiile pentru nămolul activ de 7.5[mg/L], iar pentru substrat de
0.184[g/L]. Aceste condiții reflectă existența unei populații mari de microorganisme, dar puțină
hrană.
Deoarece nu au fost modificate condițiile pentru distribuția concentrației oxigenului
dizolvat, acesta a rămas neschimbat în comparație cu modelul optim cu care se face comparația.
Concentrația nămolului activ crește considerabil în acest caz, dar neavând cu ce să se
hrănească pentru a produce material celular nou acesta va ajunge în decantorul secundar
producând disfuncții în operarea întregului sistem de epurare. În bazinul de aerare concentrația
nămolului activ se stabilizează în centrul acestuia între valorile de 7.8[mg/L] și 8.8[mg/L].

19
 Microbiologia apelor uzate 2016

9.3. Cazul 2 - Concentraţie nămol activ = 7.5[g/L], Concentrație substrat = 0.584[g/L]

a b
Fig. 9. 3 - Corelația dintre concentrațiile de oxigen dizolvat a. și nămolul activ b.

În acest caz s-a păstrat concentrația mare de microorganisme din nămolul activ, modificandu-
se valoarea concentrației substratului la 0.586[g/L], valoare normală existentă în bazinul de
aerare. În comparație cu cazul 1, este evident faptul că distribuția concentrației
microorganismelor s-a modificat.

9.4. Cazul 3 - Concentraţie nămol activ = 1.0[g/L], Concentrație substrat = 0.584[g/L]

a b
Fig. 9. 4 - Corelația dintre concentrațiile de oxigen dizolvat a. și nămolul activ b.

Pentru evidențierea relației dintre concentrațiile de microorganisme din nămolul activ și de

substrat, în acest caz se menține valoarea optimă a concentrației substratului, însă se modifică
valoarea concentrației nămolului activ la 1.0[g/L].

20
 Microbiologia apelor uzate 2016

Acest caz evidențiază faptul că o populație mică de microorganisme poate epura apa uzată
din bazinul de aerare în aceleași condiții ca o populație optimă, doar dacă există o concentrație
optimă de hrană. Diferența este dată de concentrația nămolului sedimentat, care atinge o valoare
de 1.3[g/L], o valoare inferioară plajei de valori optime.

9.5. Cazul 4 - Concentraţie nămol activ = 1.0[g/L], Concentrație substrat = 0.184[g/L]

a b
Fig. 9. 5 - Corelația dintre concentrațiile de oxigen dizolvat a. și nămolul activ b.

Cazul 4 are ca modificări valoarea concentrației substratului, de la 0.584[g/L], cum era în

cazul anterior la 0.184[g/L]. Valoarea concentrației microorganismelor din nămol activ s-a
păstrat la valoarea de 1.0[g/L]. În acest caz se poate observa că valorile ambilor parametrii sunt
scăzute. Din modelul matematic rulat în programul FlexPDE au rezultat imaginile 9.5a si b. Se
poate observa faptul că rezultatele acestui caz sunt foarte asemănătoare cu cazul numărul 3, deși
există o concentrație mult mai scăzută de substrat.
9.6. Cazul 5 - Concentraţie nămol activ = 3.5[g/L], Concentrație substrat = 0.184[g/L]

a b
Fig. 9. 6 - Corelația dintre concentrațiile de oxigen dizolvat a. și nămolul activ b.

21
 Microbiologia apelor uzate 2016

Pentru acest caz s-au luat în considerare următoarele valori ale parametrilor. Pentru
concentrația de nămol activ s-a menținut valoarea optimă de 3.5[g/L], iar pentru concentrația
substratului s-a introdus în modelul matematic valoarea de 0.184[g/L].
Acest caz poate fi comparat cu cazul optim deoarece în bazinul de aerare există același profil
al concentrațiilor nămolului activ. Există o mică diferență față de cazul optim deoarece la
mijlocul bazinului se uniformizează concentrația nămolului activ la valoarea de 3.1[g/L]. Acest
caz evidențiază faptul că o concentrație optimă a microorganismelor din nămolul activ poate
epura eficient și o cantitate mai mică de substrat, ajungând la aceleași condiții ca și în cazul
optim.

9.7. Cazul 6 - Concentraţie nămol activ = 3.5[g/L], Concentrație substrat = 0.584[g/L] – un

rând de difuzori oprit

a b
Fig. 9. 7 - Corelația dintre concentrațiile de oxigen dizolvat a. și nămolul activ b.

Pentru ultimul caz s-a presupus că există o defecțiune la un difuzor. Observând figura se
constată că deasupra difuzorului defect se acumulează nămol activ sub formă de sediment.
Concentrația nămolului atinge valoarea de 3.7[g/L]. În comparație cu figurile rezultate din
rularea modeului optim se observă că microorganismele epureaza eficient apa uzată deasupra
difuzorilor activi, ceea ce evidențiază legătura dintre concentrația de nămol activ și cea de oxigen
dizolvat. În imaginile 9.7a. și 9.7b., cu zoom, se poate observa detaliat profilul concentrațiilor ale
oxigenului dizolvat și al nămolului activ.

9.8. Concluzii

Făcând o comparație între cazurile anterioare și cazul optim de epurare se poate ajunge la
următoarele concluzii:
 Distribuția concentrațiilor de oxigen în toate cele 6 cazuri este identică. Concluzia este că
o concentrație diferită de substrat sau de nămol activ nu produce nicio modificare în
distribuția concentrației de oxigen în bazinul de aerare.

22
 Microbiologia apelor uzate 2016

 În cazurile 1 și 2 se observă faptul că o concentrație foarte mare de nămol activ în bazinul

de aerare, nedepinzând de concentrația substratului, poate epura apa uzată, dar nu în mod
eficient. Aceste două cazuri sunt cele deficitare, deoarece o stație de epurare ar trebui
construită specific pentru un oraș/metropolă cu o anumită populație predefinită,
cunăscând anterior planului de dimensionare și concentrația, sursa, compoziția apei uzate
ce urmează a fi epurată.
 Cazurile 3 și 4 sunt foarte asemănătoare din punct de vedere al rezultatelor. În ambele
situații concentrația de nămol activ a fost menținută la 1.0[g/L]. Singura diferență de
valori fiind modificarea condiției inițiale, unde valoarea concentrației în cazul 3 pentru
substrat este de 0.584[g/L], iar pentru cazul 4 este de 0.184[g/L]. Concluzia după analiza
acestor două cazuri este că la acestă concentrație minimă de microorganisme epurare
poate fi eficientă și în cazul în care există o valoare a concentrației substratului mai mică,
dar și în cazul în care există excepții și apa uzată aduce o concentrație a materiilor
organice mai ridicată.
 Cazul numărul 5 este cel mai apropiat de cazul optim de modelare matematică teoretică.
În această situație, concentrația nămolului activ a fost menținută la 3.5 [g/L], iar
concentrația substratului a fost scăzută la 0.184 [g/L].
 Pentru cazul 6, în care un difuzor nu funcționează, modelul matematic evidențiază faptul
că epurarea în bazinul de aerare se realizează eficient. Însă apare întrebarea ce se va
întâmpla în momentul în care se repară defecțiunea la difuzorul care nu funcționează.
Teoretic, acesta fiind acoperit de nămol sedimentat ar trebui curătat înainte de pornire,
însă practic este imposibil de realizat acest fenoment deoarece ar tulbura sistemul de
epurare.
 Concluzia finală după analiza celor șase cazuri este că epurarea eficientă depinde de
existența în bazinul de aerare a unei populații de microorganisme situată între 1.0 și 3.5
[g/L], caz în care se va realiza îndepărtarea materiilor organice indiferent dacă acestea au
o concentrație cuprinsă între 0.184 și 0.584 [g/L]. O concentrație foarte crescută de
microorganisme provoacă dezechilibre în sistemul de epurare.
Se recomandă verificarea periodică a concentrației nămolului activ în bazinul de aerare.

23
 Microbiologia apelor uzate 2016

CAPITOLUL X - SIMULĂRI DISTRIBUȚIE CONCENTRAȚIE NĂMOL ACTIV LA

DIFERITE TEMPERATURI

10.1 Ecuația de temperatură

Pe lângă ecuația de dispersie a oxigenului și ecuația de transfer de masă (capitol
modelare) se introduce în prezentele modelări și ecuația de temperatură(10.1)[38]:
Pentru modelarea matematică a bazinului de aerare s-au folosit următoarele formule:

Pentru modelarea distribuției de oxigen dizolvat din bazinul de aerare:

(10.2)

Pentru modelarea distribuției de microorganisme:

(10.3)


Temp: Div(-K2* ∇ (Temp)) + 1* t(Temp) = 0 (10.7)

unde termenul 1* t(Temp) este considerat ca fiind un termen sursă în procesul termodinamic,
Div este gradientul iar K 2- conductivitatea standard pentru temperatură(K2=1)[38].
Se presupune că:
 aerul comprimat intră pe suprafața difuzorului cu o temperatură de aproximativ 300C;
 la suprafața bazinului este introdusă valoarea temperaturii mediului ambiant pentru a se
observa fenomenul de transfer de căldură;
 condiția la limită de pe pereții bazinului este ca temperatura sa fie egală cu 12 0C, întrucât
bazinele de aerare sunt proiectate pentru valori ale temperaturii de 10-120C[NP133].
Se urmărește temperatura amestecului din bazinul de aerare. Curbele de temperatură sunt
modelate pe verticala bazinului deasupra difuzorilor.

24
 Microbiologia apelor uzate 2016

10.1.1 Rezultate distribuție concentrație nămol activ în bazinul de aerare la temperatura de

220C (anotimp cald)

Fig.10.2 - Distribuția concentrației de nămol activ în Fig.10.3 - Distribuția temperaturii în bazinul de aerare
bazinul de aerare

Microorganismele din nămolul activ se regăsesc sub formă de flocoane în bazinul de aerare.
Aceste flocoane consumă materia organică cu ajutorul oxigenului, ajungând astfel, în momentul
în se ajunge la liza celulei să sedimenteze pe fundul bazinului de aerare. În cazul prezenței unei
temperaturi de 22 grade Celsius, activitatea microbiană este la capacitate maximă, deoarece
majoritate speciilor aerobe funcționează optim la temperaturi cuprinse între 18 și 250C. Se poate
observa sensul ascendent al oxigenului deasupra difuzorilor ce împinge celulele din nămolul
activ către suprafată. De aceea, concentrația de microorganisme de deasupra difuzorilor este mai
scăzută decât la suprafață. Condițiile la limită pentru temperatura din bazinul de aerare au fost
identificate depinzând de STAS-ul de proiectare. Bazinul de aerare este proiectat pentru
temperatura de 12 grade.

10.1.2 Rezultate distribuție concentrație nămol activ în bazinul de aerare la temperatura de

150C (anotimp răcoros)

Fig.10.5 - Distribuția concentrației de nămol activ în Fig.10.6 - Distribuția temperaturii în bazinul de

bazinul de aerare aerare

Pentru temperatura atmosferică de 150C, microorganismele încă se regăsesc în plaja de valori

optime pentru a susține activitățile microbiene. Se poate observa sensul ascendent al oxigenului

25
 Microbiologia apelor uzate 2016

deasupra difuzorilor ce împinge celulele microbiene din nămolul activ către suprafată. De aceea,
concentrația de microorganisme de deasupra difuzorilor este mai scăzută decât la suprafață.
Deasupra difuzorilor se regăsește concentrația de 2.45[g/L]. La mijlocul bazinului se poate
observa o concentrație a nămolului activ de 3.05[g/L]. Această concentrație este optimă pentru
funcționarea corectă a stației de epurare. Între difuzori, acolo unde nu există bule ascendente,
concentrația de nămol activ crește până la 3.35[g/L] doarece se petrece fenomenul de
sedimentare a celulelor microbiene. Pentru o temperatură a mediului de 150C se conturează o
curbă a distribuției temperaturii ce reprezintă o creștere de 1.50C de la fundul bazinului până la
suprafața acestuia.

10.1.3 Rezultate distribuție concentrație nămol activ în bazinul de aerare la temperatura de

70C (anotimp rece)

Fig. 10.8 - Distribuția concentrației de nămol activ în Fig.10.9 - Distribuția temperaturii în bazinul de
bazinul de aerare aerare

Ajungând deja la temperatura de 70C, se poate evidenția faptul că numai anumite specii de
microorganisme din nămolul activ sunt capabile să trăiască, iar această condiție influențează în
mod definitoriu eficiența procesului de epurare. Se poate observa sensul ascendent al oxigenului
deasupra difuzorilor ce împinge celulele microbiene din nămolul activ către suprafată. De aceea,
concentrația de microorganisme de deasupra difuzorilor este mai scăzută decât la suprafață.
Deasupra difuzorilor se regăsește concentrația de 2.30[g/L]. La mijlocul bazinului se poate
observa o concentrație a nămolului activ de 3.60[g/L]. Această concentrație este optimă pentru
funcționarea corectă a stației de epurare. Între difuzori, acolo unde nu există bule ascendente,
concentrația de nămol activ crește până la 4[g/L] doarece se petrece fenomenul de sedimentare a
celulelor mirobiene. Conform modelului matematic dezvoltat, se poate observa că datorită
schimbului de căldură de la suprafața bazinului, se ajunge la temperatura de 70C, iar la fundul
bazinului, temperatura a scăzut până la 10.50C.
 În cazurile 1 și 2 se observă faptul că o concentrație foarte mare de nămol activ în bazinul de
aerare, nedepinzând de concentrația substratului, poate epura apa uzată, dar nu în mod
eficient. Aceste două cazuri sunt cele deficitare, deoarece o stație de epurare ar trebui
construită specific pentru un oraș/metropolă cu o anumită populație predefinită, cunoscând
anterior efectuării planului de dimensionare și concentrația, sursa, compoziția apei uzate ce
urmează a fi epurată. Chiar dacă procesul de epurare se realizează, în bazinul de aerare

26
 Microbiologia apelor uzate 2016

rămâne o concentrație foarte mare de nămol activ care va consuma tot oxigenul, apoi este
posibil să intre într-o stare anoxică și să modifice sistemul, în cazul în care nu este introdusă
o concentrație optimă de aer. O altă variantă deficitară sistemului ar fi transportul unei mari
concentrații de nămol sedimentat în decantorul secundar. De asemenea, dacă acest decantor
nu este proiectat pentru acest volum de sediment, se va produce un șoc întregului sistem.
 Cazurile 3 și 4 sunt foarte asemănătoare din punct de vedere al rezultatelor. În ambele situații
concentrația de nămol activ a fost menținută la 1.0[g/L]. Singura diferență de valori fiind
modificarea condiției inițiale, unde valoarea concentrației în cazul 3 pentru substrat este de
0.584[g/L], iar pentru cazul 4 este de 0.184[g/L]. Concluzia după analiza acestor două cazuri
este că la acestă concentrație minimă de microorganisme epurare poate fi eficientă și în cazul
în care există o valoare a concentrației substratului mai mică, dar și în cazul în care există
excepții și apa uzată aduce o concentrație a materiilor organice mai ridicată.
 Cazul numărul 5 este cel mai apropiat de cazul optim de modelare matematică teoretică. În
această situație, concentrația nămolului activ a fost menținută la 3.5 [g/L], iar concentrația
substratului a fost scăzută la 0.184 [g/L].
 Pentru cazul 6, în care un difuzor nu funcționează, modelul matematic evidențiază faptul că,
în momentul în care ceilalți difuzori funcționează epurarea în bazinul de aerare se realizează
eficient. Însă apare întrebarea ce se va întâmpla în momentul în care se repară defecțiunea la
difuzorul care nu funcționează. Teoretic, acesta fiind acoperit de nămol sedimentat ar trebui
curătat înainte de pornire, însă practic este imposibil de realizat acest fenoment deoarece ar
tulbura sistemul de epurare. În momentul în care se repornește difuzorul oprit acesta va
spulbera tot nămolul acumulat și va produce pentru o scurtă perioadă de timp un șoc
sistemului de epurare biologic. Acest fenomen poate fi evitat prin operarea și managementul
efectiv al stației de epurare cât și prin atenta supraveghere a echipamentelor.
Concluzia finală după analiza celor șase cazuri este că epurarea eficientă depinde de
existența în bazinul de aerare a unei populații de microorganisme situată între 1.0 și 3.5 [g/L],
caz în care se va realiza îndepărtarea materiilor organice indiferent dacă acestea au o
concentrație cuprinsă între 0.184 și 0.584[g/L]. O concentrație foarte crescută de
microorganisme provoacă dezechilibre în sistemul de epurare.
Se recomandă verificarea periodică a concentrației nămolului activ în bazinul de aerare.
Concluzia finală după analiza celor șase cazuri este că epurarea eficientă depinde de
existența în bazinul de aerare a unei populații de microorganisme situată între 1000 și 3500
[mg/L], caz în care se va realiza îndepărtarea materiilor organice indiferent dacă acestea au între
184 și 584[mg/L]. O concentrație foarte crescută de microorganisme provoacă dezechilibre în
sistemul de epurare.
După analiza simulărilor cu diferite concentrații de oxigen, s-a ajuns la concluzia ca o
concentrație de oxigen mai mică decât 3[mO2/L] împiedică formarea corectă a flocoanelor de
nămol, și prin urmare afectează și eficiența procesului.
Se recomandă verificarea periodică a concentrației nămolului activ în bazinul de aerare.

27
 Microbiologia apelor uzate 2016

CONTRIBUȚII ORIGINALE

1. Teza prezintă sintetic și clar problemele degradării materiei organice pe baza studiului
enzimatic; materialul poate fi utilizat de studenți, masteranzi, doctoranzi și biologi din
SEAU.
2. Teza prezintă un studiu complet al populației mixte bacteriene - primele specii din lanțul
trofic- utilizate în procesul biologic de epurare, care împreună reușesc să degradeze
materia organică până la dioxid de carbon și apă.
3. A fost conceput un model matematic propriu adaptat condițiilor de pe teren, care a avut
drept scop să determine distribuția concentrației microorganismelor din nămolul activ în
corelație cu nivelul oxigenului dizolvat.
4. Deoarece temperatura este un factor fizic care influențează puternic mecanismele
activității biologice a nămolului activ, a fost conceput un nou model matematic care
asociază problemele de difuzie- dispersie a oxigenului, activitatea metabolică a nămolului
activ cu termodinamica.În acest mod, pentru prima dată, apare clară influența
temperaturii asupra activității de degradare a materiei organice.
5. S-au realizat cercetări experimentale la stația de epurare Mioveni de unde s-au recoltat
probe pentru analiză. Recoltarea s-a realizat cu un prelevator special, apoi au fost
depozitate în recipiente de plastic și menținute la temperatură constantă. Acestea au fost
apoi introduce într-o stație pilot cu difuzori de aerare, ce imită situațiile prezente la stația
de epurare.
6. Probele recoltate din bazinul de aerare, zona de nitrificare au fost analizate la microscop
pentru identificarea speciilor prezente în nămolul activ.
7. Pentru analizele respirometrice au fost recoltate probe din nămolul recirculat. Aceste
probe au fost de asemenea menținute în condiții fizice ce imită stația de epurare Mioveni
pentru o analiză cât mai precisă a parametrilor.
8. Au fost realizate teste pentru viteza de consum a oxigenului de către microorganismele
din nămolul activ și pentru rata de respirație endogenă. Apoi, aceste valori rezultate au
fost introduse în ecuații specifice pentru identificarea parametrilor cinetici și
stoichiometrici și introducerea acestora în modelul matematic propus.
9. În raport cu modelele prezentate în literatura de specialitate și analizate în prezenta
lucrare, modelul original ia în considerare și dinamica populațiilor de microorganisme
prezente în bazinele de aerare în prezența oxigenului, fapt care aduce o importantă
contribuție originală.

11.3. Direcții viitoare de cercetare

În urma analizelor și măsurătorilor efectuate la Stația de Epurare Mioveni, se dorește

implementarea unui program de monitorizare a indicatorilor microbiologici din bazinul de aerare
cu ajutorul unor senzori performanți, și îmbunătățirea culturilor de microorganisme cu alte
culturi modificare genetic și adaptate condițiilor prezente în stație.
De asemenea se dorește aprofundarea cercetării activităților enzimatice ce se petrec în
nămolul activ din bazinul de aerare.

28
 Microbiologia apelor uzate 2016

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

[1]. Boczar BA, Begley WM and Larson RJ (1992) Characterization of enzyme activity in
activated sludge using rapid analyses for specific hydrolases. Water Environ Res 64:792-
797
[2]. Meyer-Reil L-A (1992) Ecological aspects of enzymatic activity in marine sediments. In:
Chrdst RJ (ed) Microbial enzymes in aquatic environments. Springer, New York Berlin
Heidelberg, p 85
[3]. Schnttrer J, Rosswall T (1982) Fluorescein diacetate hydrolysis as an estimator of total
microbial activity in soil and litter. Appl Environ Microbiol 43 : 1256-1261
[4]. Teuber M, Brodisch KEU (1977) Enzymatic activities of activated sludge. Euro J Appl
Microbiol 4:185-194
[5]. Schnttrer J, Rosswall T (1982) Fluorescein diacetate hydrolysis as an estimator of total
microbial activity in soil and litter. Appl Environ Microbiol 43 : 1256-1261
[6]. Richards SR, Hastwell C, Davies M (1984) The comparative examination of 14
activated-sludge plants using enzymatic techniques. Water Pollut Control 83:300-313
[7]. 10. Obst U (1985) Test instructions for measuring the microbial activity in water
samples. Fresenius Z, Anal Chem 321:166-168
[8]. Nybroe O, JCrgensen PE, Hence M (1992) Enzyme activities in wastewater and activated
sludge. Water Res 26:579-584
[9]. Swisher R, Carroll GC (1980) Fluorescein diacetate hydrolysis as an estimator of
microbial biomass on coniferous needle surfaces. Microb Ecol 6:217-226
[10]. Jorgensen PE, Eriksen T, Jensen BK (1992) Estimation of viable biomass in wastewater
and activated sludge by determination of ATP, oxygen utilization rate and FDA
hydrolysis. Water Res 26:1495-1501
[11]. Wetzel RG (1991) Extracellular enzymatic interactions: storage, redistribution and
interspecific communication. In: Chrdst RJ (ed) Microbial enzymes in aquatic
environments. Springer, New York Berlin Heidelberg, p 6
[12]. Riffaldi R, Sartori F, Levi-Minzi R (1982) Humic substances in sewage sludges.
Environ Pollut 3:139-146
[13]. 16. Rudd T, Sterrit RM, Lester JW (1983) Extraction of extracellular polymers from
activated sludge. Biotechnol Lett 5:327-332
[14]. Goodwin JAS, Forster CF (1985) A further examination into the composition of
activated sludge surfaces in relation to their settlement characteristics. Water Res 19:527-
533
[15]. Urbain V, Block JC, Manem J (1993) Bioflocculation in activated sludge: an analytical
approach. Water Res 27:829-838
[16]. Li D, Ganzarczyk JJ (1990) Structure of activated sludge flocs. Biotechnol Bioeng 35:
57-65
[17]. Riffaldi R, Sartori F, Levi-Minzi R (1982) Humic substances in sewage sludges.
Environ Pollut 3:139-146
[18]. Nybroe O, JCrgensen PE, Hence M (1992) Enzyme activities in wastewater and
activated sludge. Water Res 26:579-584
[19]. Raunkj~er K, Hvitved-Jacobsen T, Nielsen PH (1994) Measurements of pools of
protein, carbohydrate and lipid in domestic wastewater. Water Res 28:251-262

29
 Microbiologia apelor uzate 2016

[20]. B. Fr¢lund • T. Griebe • P. H. Nielsen. Enzymatic activity in the activated-sludge floc

matrix. Appl Microbiol Biotechnol (1995) 43:755-761
[21]. Chrost RJ. Environmental control of the synthesis and activity of aquaticmicrobial
ectoenzymes. In: Chrost RJ, editor. Microbial enzymes in aquatic environments. New
York: Springer-Verlag; 1991. p. 29.
[22]. Watson SD, Akhurst T, Whiteley CG, Rose PD, Pletschke BI. Primary sludge floc
degradation is accelerated under biosulphidogenic conditions: enzymological aspects.
Enzyme Microb Technol 2004;34:595–602.
[23]. Gessesse A, Dueholm T, Petersen SB, Nielsen PH. Lipase and protease extraction from
activated sludge. Water Res 2003;37:3652–7.
[24]. Chrost RJ, Siuda W. Ecology of microbial enzymes in lake ecosystems. In: Burns RG,
Dick RP, editors. Enzymes in the environment: activity,ecology, and applications. New
York: Marcel Dekker, Inc.; 2002. p. 36.
[25]. D.L. Robescu,,F. Stroe, A. Presura,, Dan Robescu,”Tehnici de epurare a apelor uzate”
(Wastewater techniques for treatment of the wastewater), Ed Tehnica, 2011.
[26]. Dueholm TE, Andreasen KH, Nielsen PH. Conceptual model for the transformation of
long chain fatty acids and triglyceride in activated sludge. Water Sci Technol
2000;43:165–72.
[27]. Henze M, Gujer W, Mino T, Matsuo T, Wentzel M, Marais GVR. Activated sludge
model no. 2, IAWQ scientific and technical report no. 3. London: IAWQ; 1995.
[28]. Goel R, Mino T, Satoh H, Matsuo T. Enzyme activities under anaerobic and aerobic
conditions in activated sludge sequencing batch reactor. Water Res 1998;32:2081–8.
[29]. Boczar BA, Forney LJ, Begley WM, Larson RJ, Federle TW. Characterization and
distribution of esterase activity in activated sludge. Water Res 2001;35:4208–16.
[30]. Barjenbruch M, Kopplow O. Enzymatic, mechanical and thermal pretreatment of
surplus sludge. Adv Environ Res 2003;7:715–20.
[31]. Guellil A, Thomas F, Block J-C, Bersillon J-L, Ginestet P. Transfer of organic matter
between wastewater and activated sludge flocs. Water Res 2001;35:143–50.
[32]. Czerska B, Miksch K, Matsche N, Franz A. Application of enzymatic activity
measurements to biological phosphate removal from wastewater. Water Sci Technol
1997;36:87–95.
[33]. Kibret M, Somitsch W, Robra K-H. Characterization of a phenol degrading mixed
population by enzyme assay. Water Res 2000;34:1127–34.
[34]. Frølund B, Griebe T, Nielsen PH. Enzymatic activity in the activated sludge floc
matrix. Appl Microbiol Biotechnol 1995;43:755–61.
[35]. Dircks K, Henze M, Loosdrecht MCMV, Mosbæk H, Aspegren H. Storage and
degradation of poly-_-hydroxybutyrate in activated sludge under aerobic conditions.
Water Res 2001;35:2277–85.
[36]. Whiteley CG, Burgess JE, Melamane X, Pletschke B, Rose PD. The enzymology of
sludge solubilisation utilising sulphate-reducing systems:the properties of lipases. Water
Res 2003;37:289–96.
[37]. http://sedc-
mioveni.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=1237&Itemid=621
[38]. BM-T Respirometer Manual.

30