Palatul Dogilor din Veneția

Palatul Ducal (în italiană Palazzo Ducale),

denumit anterior Palatul Dogilor (în italiană
Palazzo Dogale) pentru că acolo era sediul
dogilor, simbol al orașului Veneția și capodoperă
a goticului venețian, este o clădire monumentală
care se află în Piața San Marco, în sestiere San
Marco[1], între piazzetta omonimă și molo di
Palazzo Ducale, lângă Bazilica San Marco.

Caracterizat printr-un stil inspirat de arhitectura și bizantină și de cea orientală

ca urmare a intenselor relații comerciale și culturale dintre Republica Venețiană
și alte țări europene, el este de o frumusețe bazată pe un paradox estetic
inteligent și fizic, legat de faptul că masa grea a corpului principal este susținut
de coloane zvelte încrustate. Interiorul, acum parțial privat de operel care-l
decorau odată, păstrează încă o galerie de artă, ce cuprinde lucrări realizate de
cei mai renumiți maeștri venețieni, printre care Jacopo și Domenico Tintoretto,
Tiziano Vecellio, Francesco Bassano, Paolo Veronese, Giambattista Zelotti,
Jacopo Palma cel Tânăr, Andrea Vicentino și Antonio Vassilacchi.

Vechi sediu al dogilor și al magistraturii venețiene, fondat după 812, avariat de

mai multe ori de incendii și reconstruit, a urmat istoria Serenissimei de la
început și până la final. După anexarea Veneției la Regatul Italiei, clădirea a
trecut clădire sub jurisdicția statului și a devenit muzeu, păstrându-și această
ultimă funcție până astăzi; ea găzduiește sediul Muzeului civic al Palatului
Ducal, parte a Fondazione Musei Civici di Venezia (MUVE), vizitat în 2012 de 1
319 527 persoane.