METABOLISM PROTEIC

(I)
• Proteine – generalități, structură, rol biologic
• Clasificarea proteinelor – tipuri de proteine
• Digestia și absorbția proteinelor alimentare
• Aminoacizi – structură și clasificare
• Mecanisme generale de biosinteză a aminoacizilor
• Mecanisme generale de degradare a aminoacizilor
• Metabolismul unor aminoacizi individuali – aminoacizi cu sulf
- aminoacizi aromatici
1
PROTEINE: lb. greacă „PROTEIOS” = „cel dintâi”
• Sunt macromolecule de prim rang

• Predomină în celule – reprezintă peste 50% din greutatea uscată a celulelor

de Escherichia coli

• Reprezintă cea mai complexă clasă de macromolecule după acizii nucleici

• Se găsesc în absolut orice celulă şi ţesut din organismul viu - răspândire

ubicuitară

• Sunt esenţiale pentru toate aspectele structurale şi funcţionale ale celulei

• Din punct de vedere chimic rezultă din policondensarea aminoacizilor =>

legătură peptidică

C NH
2
Aminoacid 1 Aminoacid 2

α
Reacție de condensare !!

Legătură peptidică
3
 Peptidă
Alanil-glutamil-glicil-lizina

Reacție de
policondensare !!
α

4
 PROTEINE - GENERALITĂŢI
• Sunt macromolecule de o infinită eterogenitate

• S-a demonstrat că la construcţia proteinelor participă ~ 20 de

aminoacizi fundamentali, aceiaşi (cu foarte puţine excepţii) la
toate vieţuitoarele, de la cea mai simplă bacterie până la om

• Prin policondensarea celor 20 de aminoacizi se obţin nesfârşite

combinaţii!

• Albert Jacquard (1984) face o serie de calcule:

În ipoteza că proteinele ar fi formate din 100 aa, prin

Albert Jacquard combinarea celor 20 de aminoacizi ar rezulta 10130 proteine !!
(1925 – 2013) 5
DAR !
Foarte multe proteine cunoscute sunt formate din sute sau mii de
aminoacizi !
Exemplu: Hemoglobina are ~ 594 aa

Deci în natură există şi mai mult de 10130 proteine teoretic posibile !

Jacquard continuă să facă şi alte speculaţii !

• Astfel presupune că fiecare combinaţie teoretic posibilă ocupă un

spaţiu de 1 mm3

• Deci universul nostru ar fi prea mic pentru a cuprinde totalitatea

variantelor teoretic posibile

„Ar fi nevoie de miliarde de universuri similare universului nostru”6

 „Doar o proporţie de proteine, cu totul şi cu totul neglijabilă a
fost supusă selecţiei naturale”

Cu toată multitudinea posibilităţilor de combinare a

aminoacizilor în lanţuri polipeptidice, la un anumit organism,
nu se realizează decât anumite secvenţe.
Care anume ?

- Numai acelea care pot participa la organizarea unor secvenţe

funcţionale compatibilă cu actualele scheme de viaţă.

- Numai acelea care sunt specificate de materialul genetic, de

ADN-ul parental. 7
 În concluzie,
• Lanţurile polipeptidice ale proteinelor nu sunt “polimeri” întâmplători,
de lungime nedefinită
Proteinele sunt produsul final al unui lung şir de evenimente extraordinare
care încep cu gena.
Fiecare aminoacid este „codificat” de o secvență specifică de 3 nucleotide
din molecula de ADN
O genă asigură sinteza unui singur lanţ polipeptidic

Secvența de aminoacizi
(proteină)

Secvența de baze azotate din

ADN (genă)

• Acest fapt demonstrează că restructurarea proteinelor mai poate

crea infinite forme de viaţă faţă de cele pe care le cunoaştem
8
ADN

ARN mesager

The linear sequence in DNA Encode

Proteins with Three-Dimension Structures
9
 Gena hexokinazei Secvența lineară de ADN codifică
ADN exprimarea structurilor proteice
tridimensionale
Trancrierea ADN în ARN
complementar

ARN mesager

Translația ARNm în lanț polipeptidic la nivelul

ribozomilor (aici are loc reacția de condensare între
2 aa, cu formarea legăturii peptidice!)

Schema generală a biosintezei proteinelor 10

 ORGANISMUL VIU ESTE UN ANSAMBLU ARMONIOS AL UNOR ÎNSUŞIRI CARE
CONSTITUIE CARACTERE:
În constituţia diferitelor structuri care condiţionează exprimarea caracterelor
– componentele de bază sunt proteinele !!!
De exemplu:
- prezenţa a cinci degete la o mână
- culoarea ochilor
- aspectul neted sau ondulat al părului
- existenţa Hb în hematii

ACIZII NUCLEICI ȘI PROTEINELE SUNT MACROMOLECULE

INFORMAȚIONALE (GENOTIPUL ȘI FENOTIPUL)

PROTEINELE AU PROPRIETĂŢI ANTIGENICE, deci este dificil de

11
administrat medicamente sub formă de proteine!!!
 Peptide

Lanţurile polipeptidice sunt definite ca peptide, atunci când sunt alcătuite

din mai puţin de 50 de aminoacizi.

-Oligopeptidele conţin mai puţin de 10 aminoacizi

-Polipeptidele, mai mult de 100 aminoacizi

Diferenţa dintre proteine şi peptide nu se bazează numai pe dimensiunile

lor diferite ci şi pe modul de biosinteză: peptidele pot fi creeate şi de
chimişti în laborator, in vitro, în timp ce proteinele sunt în mod obligatoriu
sintetizate de organismul viu!

În funcţie de numărul resturilor de aminoacizi din care sunt constituite, în

organismul uman există di-, tri-, tetra-, penta-, hexa-, etc şi polipeptide.

12
 Exemple de peptide cu rol biologic deosebit
Tripeptidele glutation (-glutamil-cisteinil-glicina)
tiroliberina (TRH- hormonul hipotalamic de eliberare al tirotropinei):

HN Acid piroglutamic

C O

NH
N
Histidina
CH2 CH
N
H
C O

N
Prolinamida

C O

NH2

Tiroliberina 13
Pentapeptide: endorfinele (peptide opioide) şi encefalinele
(neurotransmiţători
inhibitori cu efect analgezic)

Octapeptidele ciclice cu proprietăţi hormonale: oxitocina (declanşează

contracţiile muşchilor netezi) şi vasopresina, cu efect antidiuretic la nivel
renal, ambele secretate de lobul posterior al hipofizei:
Gly NH2
Nonapeptide: bradikinina, cu acţiune asupra
Leu musculaturii netede.
Decapeptida angiotensina I, constituită din 10
Pro aminoacizi, are o acţiune hipertensivă şi stimulatorie
asupra musculaturii netede.
Cys Asn
S
Asp – Arg – Val – Tir – Val – His – Pro – Phe – His – Leu
Gln
S Din categoria polipeptidelor fac parte hormonii
Ile
Cys Tyr hipotalamici şi hipofizari, hormonii pancreatici insulina
şi glucagonul, hormonii gastrointestinali (gastrina,
Oxitocina colecistokinina, secretina), etc.
14
Alte exemple de peptide cu rol biologic deosebit: peptidele antibiotice

- Anumite microorganisme sintetizează peptide, inhibitori ai sintezei proteice

-peptide ciclice având în structura lor aminoacizi din seria D
- tulpini din genul Bacillus sp. - capabile să sintetizeze oligopeptide ciclice care au acţiune
antibiotică puternică: gramicidinele
- Bacitracinele sunt polipeptide cu proprietăţi antibiotice
- Valinomicina este un antibiotic izolat din culturile de Streptomycines flulvissimus

- Penicilina este un dipeptid format din 2 derivaţi de aminoacizi, cu următoarea structură:

O
S CH3
R C NH CH CH C
CH3
Penicilinã
C N CH
R depinde de tulpina de Penicillium

legãturã O COOH
peptidicã

Legatura peptidică face parte din inelul beta-lactamic al penicilinelor și cefalosporinelor!

15
 Structura proteinelor
Conformația nativă a proteinelor, deci • Structura primară
stabilitatea proteinelor este determinată de • Structura secundară
condițiile de mediu în care ele trebuie să
funcționeze: pH, temperatură, concentrație • Structura terțiară
salină (osmolaritate)... • Structura cuaternară

Insulina – structura secundară

Insulina – structura terțiară =

forma activă, circulantă prin
care controlează nivelul
glicemiei !
Insulina – structura cuaternară-
forma stabilă de hexamer
(inactivă), în pancreas

Unul din conceptele centrale în Biologie este acela că structura dictează funcția!
16
 Structura proteinelor
Sunt definite mai multe nivele de organizare:
1. Structura primară, se referă la scheletul covalent al lanţului polipeptidic
şi la secvenţa de aminoacizi componenţi. Se specifică:

• numărul de aminoacizi
• felul aminoacizilor
• succesiunea în lanţ
a
• locul punţilor -S-S-
2. Structura secundară, rezultă din interacțiunea grupărilor – NH – și C=O
din legătura peptidică;
• este reprezentată de structuri ordonate, periodice (repetitive);
• legătura – NH – CO – este destul de rigidă, capată un caracter parțial de
legătură dublă, rotația liberă a atomilor în jurul acestei legături fiind astfel
împiedicată;
• lanțul peptidic își păstreză flexibilitatea prin rotația liberă în jurul

R1 O R2
legăturilor – CH – NH – și – C – CH – 17
 Plecând de la principiul că
aranjamentul cel mai stabil
este acela în care se realizează
cel mai mare număr de punți
de hidrogen, Pauling și Corey
(1951) au postulat două
structuri secundare pentru
lanțurile polipeptidice:
α-elicea și stuctura β.

18
 • Se pot forma legături de hidrogen între o grupare – NH – a unei legături
peptidice și gruparea C=O aparținând altei legături peptidice

N–H O=C

• există două tipuri de structuri secundare:

Keratina – 100% Fibroina – 100%

Mioglobina – 70%
Insulina – 38%
Chimotripsina – 15%

Structură secundară de tip α-helix tip - foaie pliată

 3. Structura terțiară
a proteinelor
• Reprezintă structura
funcţională ce imprimă
proteinei proprietăţi biologice

Ea este stabilizată prin:

• interacţii electrostatice
• legături de hidrogen
• interacţii de tip hidrofob
• punţi disulfurice
• interacţii între radicali polari

Tipurile de legături (interacții) fizico-chimice ce determină

structura terțiară a proteinelor 20
 Formarea punților disulfurice

Secvența de aminoacizi din insulină

Lanțul A este identic la om, porc, câine și iepure.

21
3. Structura terţiară:

• Înglobează structura secundară și definește raporturile dintre segmentele de

α-helix și structura β, modul de împachetare a lanțului polipeptidic;
• determină modul de organizare spaţială (tridimensională) a uneia sau mai
multor lanţuri polipeptidice cu structură primară şi secundară bine definite;
• determină tipurile de legături noncovalente stabilite între radicalii
aminoacizilor, care pot stabiliza conformaţia respectivă;
• există sub forma a două tipuri:

- structură globulară (ghem), cum este cazul albuminei, globulinei, etc

- structură fibrilară, când lanţurile polipeptidice se răsucesc în superhelix
formând fibre, cum este cazul colagenului și a keratinei;

22
 Celule

Filamente
intermediare
Protofibrile
Proteină cu structură globulară Protofilamente
(hemoglobina HbA umană)
Două lanțuri
împletite

Proteină cu structură fibrilară

(keratina din firul de păr)
23
4. Structura cuaternară :
• este specifică numai anumitor proteine denumite oligomere;
• sunt ansamblări non-covalente de subunităţi polipeptidice cu structură
terţiară (protomeri);
• pot lua naştere asocieri sub formă de: dimeri, trimeri, tetrameri, etc.

24
 Interacțiile fizice și chimice implicate în
stabilizarea macromoleculelor proteice
au un rol determinant în foldarea
(„împăturirea” sau „împachetarea”) cât
mai strânsă a moleculei, necesară pentru
a mări hidrofobicitatea proteinelor.
Foldarea contribuie la o stare energetică minimă a moleculei proteice!

My name is
Proteinele „chaperone” au rolul de a Chaperone
„asista” (ajuta) alte proteine în
maturarea lor, asigurând o pliere
tridimensională adecvată a lor !
25
 Stresul de orice natură (temperatură, pH, lipsa
oxigenului, toxicitate...) exercitat la nivel celular poate
induce pierderea conformației corecte, fiziologice a
proteinelor!
Numeroase proteine chaperone sunt proteine de șoc termic (Heat shock proteins – HSP) -
proteine care se exprimă în celule ca răspuns la variațiile de temperatură (stres celular).

HSP au un rol esențial în reglarea homeostaziei proteice și supraviețuirea celulei,

favorizând reorganizarea spațială a proteinelor după expunerea celulelor la stres!
26
 Protein folding is
“one of the great unsolved problems of science”

Alan Fersht
Sir Alan is one of the world’s leading
protein scientists. He was elected to the
Royal Society in his late 30’s in 1983 for
his work illuminating enzymic catalysis
and how enzymes attain high fidelity in
the translation of the genetic code.
The full power of his methods became
apparent in his contributions to the field
of protein folding and stability.
These studies opened the way to
development of novel therapies in
cancer and other diseases. He
currently works on mutations that
affect the stability and activity of the
tumour suppressor p53 and how
mutants may be “rescued” by small
molecule drugs.

27
“protein folding can be seen
as a connection between
the genome (sequence) and
what the proteins actually
do (their function)”
Exemple de cazuri de mis-folding
proteic cu consecințe patologice:

• Degradarea necorespunzătoare
• Localizarea intracelulară
necorespunzătoare
• Alterările structurale ce determină
caracter toxic
• Acumularea de amiloid (boala
Alzheimer, Creutzfeld-Jakob)
Protein misfolding is now implicated in the
majority of diseases not caused by an infectious
agent. 28
Julie S. Valastyan, and Susan Lindquist Dis. Model. Mech. 2014;7:9-14
29
© 2014. Published by The Company of Biologists Ltd
 Rolul proteinelor

Proteinele îndeplinesc în organism o multitudine de funcții!

30
 ROLUL PROTEINELOR

1. Au rol structural major:

• intră în toate structurile celulare: membrane celulare şi membrane ale
organitelor celulare;
• intră în structurile intercelulare ale ţesuturilor şi organelor (matricea
extracelulară);
• proteinele există într-o varietate moleculară şi macromoleculară foarte mare
asigurând diversitatea şi specificitatea de formă a tuturor fiinţelor vii.
2. Exercită acţiuni catalitice:
• enzimele sunt proteine care asigură o varietate infinită de reacţii biochimice
3. Au rol esenţial în asigurarea motilităţii vieţuitoarelor: proteinele contractile
(actina, miozina, tubulina) cu care organismele îndeplinesc activitatea
contractilă şi locomotorie.

31
4. Sunt factori de reglare a unor activităţi intracelulare, prin intermediul:
- hormonilor - polipeptide sau proteine mici
- receptorilor membranari - glicoproteine
5. Participă la procesul vederii (rodopsină, iodopsină)
6. Participă la procesul de hemostază (coagularea sângelui); factorii de
coagulare (fibrinogen, trombină)
7. Îndeplinesc funcţii de transport şi depozitare a unor compuşi chimici:
oxigen, CO2, lipide, glucide, vitamine, ioni metalici (hemoglobină,
mioglobină, feritină, hemosiderină).
8. Au rol în sistemul imunitar: anticorpii (imunoglobuline) - proteine
înalt specializate care mediază reacţii imunologice
9. Reprezintă o rezervă nutritivă şi energetică: Ex. cazeina, ovalbumina,
gliadina (proteină solubilă din semințele cerealelor), glutenul
10. Pot avea şi funcţii mai puţin obişnuite: fibroina (secretată de
păianjen), proteinele din gogoşile de mătase
11. Unele proteine sunt toxice: ricina (din seminţele de ricin) și gosipina
din seminţele de bumbac 32
 Proteinele ca „ținte” pentru acțiunea medicamentelor

Canale ionice Enzime Molecule Receptori

carrier

33
 Receptorii
• Elemente cu rol de „senzori” în procesele de semnalizare celulară,
în cadrul sistemului de comunicare chimică ce coordonează funcțiile
diferitelor celule.

• Sunt macromolecule proteice

Receptors

Receiving Proteins

34
 Clasificarea receptorilor
Pe baza
structurii
moleculare și a
naturii
legăturilor cu Canale ionice Receptori Receptori
Receptori
moleculele de tip „ligand- cuplați cu legați de
nucleari
gated” proteine G kinaze
specifice

4 Superfamilii
35
 Canale ionice

Structură

• Pentamerică, subunități
2α, β, γ, δ.
• 2 situsuri de legare a
Acetilcolinei situate între
subunitățile 2α.
• 2 helixuri α care participă
la formarea canalului ionic
• Masa moleculară a fiecărei
subunități 40-58 KDa.

36
 Receptori cuplați cu proteine G

• Structură:
• Lanț polipeptidic
• 7-α-Helixuri
transmembranare

• domeniu N-terminal (extracelular)

• domeniu C- terminal (intracelular)
2 domenii de legare a agonistului + 1 domeniu de legare a proteinei G
37
 Clasificarea proteinelor. Tipuri de proteine

Proteinele = polipeptide cu mai mult de 50-100 de aminoacizi, sunt

clasificate în două grupe principale I. HOLOPROTEINE

II. HETEROPROTEINE

Clasificarea proteinelor în funcţie de compoziţia şi structura chimică

38
 I. HOLOPROTEINE (proteine simple)
1. PROTEINE GLOBULARE
PROTAMINE: - gr. molec. mici ( ~ 1000 D);
- caracter bazic (datorită prezenţei în structura lor a aminoacizilor
diaminomonocarboxilici (lizina, arginina şi histidina), încărcare electrică
pozitivă;
- foarte solubile în apă;
- nu coagulează la cald;
- prezente în celulele germinale;
- localizare la nivel nuclear, formează complexe
nucleoproteice împreună cu ADN şi ARN (cromatina).
HISTONE: - gr. molec. mai mari (~ 10.000 D);
- caracter basic, încărcare electrică pozitivă;
- pot coagula la cald;
- prezente în celulele germinale;
- se găsesc numai în nucleul celulelor eucariote (nucleoproteine) şi în sângele
39
vertebratelor (în globina din hemoglobină).
ALBUMINELE:
- gr. molec. mari (zeci de mii de Daltoni);
- constituţia în aa este foarte variată;
- sunt foarte solubile în apă;
- coagulează la cald;
- pot fi asociate cu lanţuri glucidice;
- au o răspândire foarte largă
Exemple: Lactalbumina, serum albumina
~ 601 resuri de aminoacizi
GM = 60.000 Daltoni
- pHi = ~ 5
- la pH fiziologic încărcată negativ
- reprezintă ~ 55% din proteinele serice
- rol nutritiv și transportor pentru substanţe insolubile
40
GLOBULINELE:
- gr. molec. foarte mare (~ 1 milion Daltoni)
- solubile în soluţii saline diluate;
- pot fi asociate cu lanţuri glucidice;
- precipită în soluţie semisaturată de sulfat de amoniu;
- au o răspândire largă
Exemple: Ovoglobulina, Lactoglobulina
Serum globuline ~ 45% din proteinele serice
- prin electroforeză se separă în mai multe fracţiuni: a1, a2, β, γ

- Rol trasportor:
- metale: transferina (Fe)
ceruloplasmina (Cu)
- lipide: a şi β lipoproteine
41
- Gamma- globulinele: (20%) din proteinele serice – rol în apărarea imună
- 5 clase de imunoglobuline (anticorpi), produse de limfocitele B
• tetrameri (4 lanţuri, 2 câte 2 identice - H şi L)
• Ig G, Ig A, Ig M, Ig D, Ig E

C – domeniu constant
V – domeniu variabil
H, L – lanțuri „heavy” și „light”

Structura IgG

42
 2. PROTEINE SIMPLE FIBRILARE

Caracteristici generale:
-insolubile în apă;
-nu se hidrolizează enzimatic;
-reprezintă ~ 50% din totalul proteinelor din organism;
-intră în structurile de susţinere ale organelor, în oase,
articulaţii şi tendoane.

COLAGEN; ELASTINĂ; KERATINĂ

43
COLAGENUL:
-prezent în toate ţesuturile conjunctive;
-reprezintă ~ 25% din totalul
proteinelor;
-cea mai importantă proteină din punct
de vedere cantitativ;
-localizare extracelulară;
-insolubil în apă;
-se îmbibă în apă;
-la cald se transformă în gelatină;
-poate fi hidrolizată de pepsină;
-structură fibrilară ordonată;
-locul de sinteză – fibroblaste;
-lanţ ~ 1000 aa din care 33% glicină
20 – 25% hidroxiprolină şi hidroxilizină.
44
Structura colagenului a) secvența repetitivă Gly-Pro-4-Hyp
generează o structură secundară unică;
b) Modelul „space-filling”;
c) 3 helixuri identice răsucite spre dreapta;
d) Modelul „ball-and-stick” al ansamblului
de 3 helixuri. Glicina (roșu) se găsește la
zona de contact a celor 3 lanțuri.

45
Structura fibrilelor de colagen

Cele 3 lanțuri α-helix (tripluhelix)

răsucite pot conține aprox. 1000
aminoacizi.
Alinierea și gradul de cross-
linkare variază în funcție de țesut
și produce striații specifice,
vizibile la microscopul electronic.

46
ELASTINELE:
-prezente în ţesutul elastic, de susţinere,
pereţii vaselor de sânge;
-insolubile în apă;
-NU se îmbibă cu apă; Fibre de
-NU se transformă în gelatină; elastină
-NU pot fi digerate de pepsină;
-structură fibrilară haotică, cu Fibre de
colagen
legături încrucişate de tip special;
-conţin 30% glicocol; 10% prolină. Nuclei de
fibroblaste

47
KERATINELE:
-prezente în ţesuturi de susţinere TARI
(păr, unghii, lână, etc)
-NU sunt solubile în apă;
-NU suferă hidroliză enzimatică;
-formate din lanţuri tip α-helix şi foaie pliată;
-caracter bazic.

48
 II. HETEROPROTEINE (PROTEINE CONJUGATE)

FOSFOPROTEINE: conţin H3PO4 legat la grupările –OH ale serinei şi treoninei

• Rol în nutriţie şi în procesul de transport prin membrane
Exemple: Cazeina din lapte
Ovovitelina din gălbenuşul de ou
GLICOPROTEINE: conţin > 5% glucide
• Roluri:
- protecţie faţă de agresiuni termice sau mecanice
- proteine care diferenţiază grupele sangvine
- intră în structura receptorilor membranari
LIPOPROTEINE:
-intră în constituţia membranelor celulare
-lipoproteinele serice: transportul lipidelor (HDL, LDL, VLDL, chilomicroni)
49
CROMOPROTEINE: conţin grupări prostetice colorate,
cromofore

Exemple:
- pigmentul respirator: hemoglobina
- pigmenţii vizuali: rodopsina şi iodopsina
- proteine cu rol în procese redox:
citocromi, flavoproteine

- proteina musculară: mioglobina

50
 Digestia şi absorbţia proteinelor alimentare

Digestia – ingerarea, prelucrarea şi

dezintegrarea alimentelor complexe în
principii alimentare simple, care pot fi
utilizate la nivelul ţesuturilor şi
organelor în scop structural, energetic
şi funcţional

Absorbția = procesul de trecere a

substanțelor din intestin prin peretele
intestinal în capilarele din sânge, și
apoi în vena portă

51
• În cavitatea bucală – procese
mecanice, de sfărâmare şi
amestecare cu salivă (masticaţia)
=> bolul alimentar

Enzimele proteolitice
responsabile de degradarea
proteinelor sunt produse de
stomac, pancreas și intestinul subțire

Caracteristicile enzimelor proteolitice

digestive:
- sunt hidrolaze
- sunt secretate sub formă inactivă,
(zimogen), în care centrul activ este
„mascat” de un fragment peptidic
- pot fi exopeptidaze și endopeptidaze
52
Actiunea enzimelor proteolitice în diferite nivele ale tractului gastrointestinal

Proenzima Enzima Substratul Produșii

(zimogen)
Sucul gastric Pepsinogen Pepsina Proteine Polipeptide
(pH 1,5 - 2,5) Pepsinogen Gastricsina Proteine Polipeptide
(pepsina C )
Prolabfermentul Chimozina Cazeina din lapte Coagulează laptele
(Renina,
Labfermentul)
Sucul Tripsinogen Tripsina Polipeptide Polipeptide + peptide
pancreatic
Chimotripsinogen Chimotripsina Polipeptide Peptide
(pH 7,5 - 8,0) + peptide
Proelastaza Elastaza Elastina Peptide + aminoaczi
Pro- Carboxi- Proteine, Polipeptide, peptide +
carboxipeptidaza peptidaza polipeptide aminoacizi
Sucul - Amino-peptidaza Peptide Peptide + aminoacizi
intestinal
- Dipeptidaze Dipeptide Aminoacizi
53
(pH 6,2 - 7,3)
 În stomac – digestia se desfășoară sub acțiunea sucului gastric, care conține HCl și
enzime proteolitice: pepsină, chimozină (nou născuți), gastricsină (nou născuți) și
gelatinază.
• HCl (secretat de celulele parietale) are
rolul de a activa zimogenii, are efect
bacteriostatic și poate cauza
denaturarea proteinelor alimentare
• Pepsina
- endopeptidază, secretată sub formă
de pepsinogen (de glandele fundice);
- la pH-ul acid al sucului gastric şi sub
acţiunea autocatalitică a pepsinei,
pepsinogenul se transformă în
pepsină activă; pH optim 1,5 – 2,5
- scindează legăturile peptidice la care
participă aminoacizi aromatici şi
dicarboxilici, rezultând peptide cu
6 – 7 aminoacizi. La adult, pepsina are o acțiune
54
puternică asupra cazeinei din lapte!
 În intestinul subţire acţionează
enzimele pancreatice + enzimele intestinale

pH-ul ușor alcalin de la nivel duodenal este

determinat de sucul biliar și de bicarbonatul de
sodiu prezent în sucul pancreatic!

- Enzimele pancreatice sunt:

• tripsina
• chimotripsina
• elastaza
• colagenaza
• carboxipeptidaza

55
 ENZIMELE PANCREATICE
• tripsina + chimotripsina sunt secretate sub formă inactivă de tripsinogen şi
chimotripsinogen;
• tripsina + chimotripsina = endopeptidaze
• TRIPSINA - scindează legături la care participă un aminoacid
diaminomonocarboxilic (lizină, arginină) și un aa aromatic (tirozină,
fenilalanină);
• CHIMOTRIPSINA scindează legături la care participă aminoacizi aromatici
• Atât tripsina cât şi chimotripsina fac parte din grupul proteazelor care conţin
aminoacidul serina în centrul lor catalitic (Ser-195), deci sunt serin proteaze !
• CARBOXIPEPTIDAZELE scindează aminoacizii C- terminali = exopeptidaze

Sub acţiunea lor combinată rezultă peptide

56
cu număr mic de aminoacizi
- Enzimele secretate de mucoasa intestinală:
• aminopeptidaze (scindează aminoacizii N- terminali)
• dipeptidazele (acţionează asupra dipeptidelor)
• tripeptidazele (acţionează asupra tripeptidelor)
În sucul pancreatic şi cel intestinal se mai găsesc și enzime specifice: leucin
aminopeptidaza şi protaminaza care eliberează leucina şi arginina din lanţurile
polipeptidice denaturate de tripsină.
• În urma acţiunii combinate a acestor enzime, proteinele sunt scindate până
la aminoacizi.
AVANTAJE:
• se înlătură riscul de apariţie a reacţiilor de sensibilizare pe care le pot
da proteinele;
• se asigură fondul de aminoacizi din care se vor sintetiza proteinele
proprii ale organismului.
❖ Intracelular, catepsinele acţionează asupra proteinelor celulare,
biosintetizate. 57
 Localizarea proceselor de
digestie a proteinelor
alimentare de-a lungul
1,5-2,5
tractului digestiv

-8

58
 ABSORBŢIA PROTEINELOR
Sub formă de:

• aminoacizi
• dipeptide
• peptide mici
D-aminoacizii sunt absorbiți prin difuzie simplă, iar L-aminoacizii prin transport activ!

- Transportul activ, este realizat prin două mecanisme:

1. Mecanism major care este Na+- dependent (pompa Na+/K+), necesită ATP

2. Mecanism care necesită participarea glutationului, prin restul glutamil de la

acidul glutamic.
Glutationul participă la translocarea L-aminoacizilor în celulele din
intestin, rinichi și creier!
59
 Ciclul glutationului în procesul de absorbție a aminoacizilor
H
Gly-Cys- -Glutamil + R C COOH
Membrana celulei
SH NH2
intestinale
Glutation redus (GSH) Aminoacid
ADP + Pi

Gly-Cys  -Glutamil-transpeptidaza
ATP SH

Dipeptidaza

Glicocol + Cisteina -Glutamil- aminoacid

COOH Difuzeaza in plasma

ADP + Pi
CH2 ATP
CH2 H
O COOH R C COOH
HC NH2 N
H NH2
COOH Acid piroglutamic FICAT
Aminoacid
Acid glutamic Vena portă

60
 TRANSPORTUL AMINIOACIZILOR
După absorbţie prin peretele intestinal aminoacizii ajung la FICAT
(prin vena portă), unde sunt reţinuţi în proporţie variabilă (20 – 80%).
Ficatul controlează distribuția aminoacizilor în organism.

La nivel celular, aminoacizii pot urma diferite căi:

1. Încorporaţi în molecule proteice;

2. Degradaţi pe diferite căi;
sau

3. Rămân nemetabolizaţi în fondul metabolic celular.

61
AMINOACIZI

62
 Aminoacizii care intră în structura proteinelor din organismul uman:
20 de aminoacizi proteinogeni (codificați genetic)

Aminoacizi Simbol Simboluri Aminoacizi Simbol Simboluri

prescurtate prescurtate
Alanină Ala A Leucină Leu L
Arginină * Arg R Lizină Lys K
Asparagină Asn N Metionină Met M
Acid Asp D Fenilalanină Phe F
aspartic
Cisteină Cys C Prolină Pro P
Glutamină Gln Q Serină Ser S
Acid Glu E Treonină Thr T
glutamic (1935)
Glicină Gly G Triptofan Trp W
Histidină * His H Tirozină Tyr Y
Izoleucină Ile I Valină Val V
Cu litere bolduite: aminoacizii esenţiali
* aminoacizi semiesențiali (indispensabili numai la copii) 63
Din cei 300 de aminoacizi evidenţiaţi până în momentul de faţă în natură,
numai 20 intră în compoziţia proteinelor din organismul uman, ultimul -
treonina - fiind caracterizat, în anul 1935;

Pentru sinteza proteinelor care îi sunt indispensabile și desfășurarea

proceselor metabolice, fiecare specie are nevoie de un aport constant de
aproximativ 20-22 de aminoacizi principali.
• Plantele pot sintetiza aminoacizi prin fotosinteză, plecând de la azot,
dioxid de carbon şi alţi compuşi chimici;
• Organismele superioare nu pot sintetiza decât o parte dintre aceştia.

64
 Aminoacizii sunt: esenţiali – organismul uman nu îi poate
sintetiza, depinzând de aportul lor din alimente şi neesenţiali – se pot
sintetiza în organismul uman.
Cei 8 aminoacizi consideraţi esenţiali pentru om sunt: leucina,
izoleucina, lizina, metionina, fenilalanina, treonina, triptofanul, şi valina;
• Proteinele de origine animală sunt superioare celor vegetale prin
conținutul lor de aminoacizi!
La aceştia se pot adăuga aminoacizii pe care organismul îi
sintetizează în cantitate mică: arginina şi histidina, care sunt indispensabili
pentru nou-născuţi şi copii (aminoacizi semiesențiali).

Aminoacizii esenţiali trebuie incluşi în raţia alimentară pentru:

• a asigura creşterea optimă a organismele imature
• a menţine balanţa azotată echilibrată la organismele adulte

65
Q: How many amino acids are there?


66
 OMG
I have to learn
the names &
structures of all
20 !?!?

Seria L !

67
 SURSE DE AMINOACIZI ÎN CELULA ANIMALĂ

- Sursa exogenă (alimentară) este cea mai importantă

- Sursa endogenă – din degradarea proteinelor tisulare (proteine structurale,
enzimatice, oligo- și polipeptide) sub acțiunea enzimelor proteolitice
intracelulare denumite catepsine (catepsine A, B, C, D, E) cu pH optim = 6
• Aminoacizii rezultați din aceste hidrolize împreună cu cei obținuți din
alimentație alcătuiesc FONDUL COMUN DE AMINOACIZI, prezenți în lichidele
extracelulare, de unde celulele își extrag cantitățile necesare.
• O parte din aminoacizi sunt utilizați pentru biosinteza proteinelor specifice
• Cantitatea de proteine rămâne constantă de la o zi la alta (homeostazie)
• Bilanțul azotat al organismului = un raport constant între aport și
degradarea aminoacizilor
• În perioada de creștere bilanțul azotat este pozitiv.
68
 MECANISME GENERALE DE BIOSINTEZĂ A
AMINOACIZILOR
(numai pentru aminoacizi neesențiali !!)

I. Aminare DIRECTĂ (biosinteza acidului glutamic)

II. TRANSAMINAREA α-cetoacizilor (intermediari ai ciclului Krebs)

III. Transferul grupărilor cu un singur atom de carbon (biosinteza serinei)

IV. Hidroxilări (hidroxilarea prolinei, liziniei și fenilalaninei)

69
 I. Aminare DIRECTĂ

Biosinteza acidului glutamic, prin aminarea directă (reductivă) a acidului α–

cetoglutaric, în prezenţa enzimei glutamat dehidrogenaza (EC: 1.4.1.3).

În țesuturile extrahepatice are loc reacția de aminare reductiva, iar în FICAT

are loc reacția inversă, de dezaminare a acidului glutamic!

COOH COOH
CH2 (NADH + H+) Glutamat-DH CH2 (NAD +)
+
CH2 + NH3 + NADPH + H + NADP+ + H2 O
CH2
O FICAT
H2N CH
COOH COOH
Acid acetoglutaric Acid L-glutamic

Reacție implicată în eliminarea amoniacului (toxic) !

70
 Glu
COO - COO -
II. TRANSAMINAREA GPT +
C O H3N CH

CH3 CH3
COO - a -cetoglutarat COO
+ - Piruv at L-Alanina
H3N CH GOT C O a -cetoglutarat
Acetil-CoA
CH2 CH2

COO - COO
-
L-Aspartat Oxalilacetat
Glu

Malat Citrat

Formarea aminoacizilor din intermediari ai Fumarat

Izocitrat

ciclului acizilor tricarboxilici Succinat a -Cetoglutarat

COO -
Succinil-CoA
C O
Pe baza acidului glutamic se pot sintetiza alţi CH2
aminoacizi (alanină, acid aspartic), prin transferul Aspartat
CH2
de grupări amino de la acidul glutamic pe diferiți COO --
+ GOT COO -
cetoacizi acceptori proveniţi din ciclul Krebs sau din H3N CH
metabolismul glucidic. Oxalilacetat
CH2
CH2
COO -
71
L-Glutamat
 III. Transferul grupărilor cu un singur atom de carbon

Interconversia GLICOCOL - SERINĂ

+ H2O + PLP
+ N5- N10- CH2 - FH4
H2C COOH (-CH2OH) H2C HC COOH

NH2 OH NH2
serin-hidroximetiltransferaza
Glicocol Serinã

72
 V. Hidroxilări (Ex: hidroxilarea prolinei, liziniei și fenilalaninei)

Reacția necesită
participarea vitaminei C!

Reacție importantă pentru biosinteza colagenului!

Această modificare în structura prolinei crește stabilitatea structurii de triplu helix
a colagenului 73
 MECANISME GENERALE DE DEGRADARE A
AMINOACIZILOR

I. Căi de degradare ale grupărilor –NH2 și -COOH

1. Transaminarea
2. Decarboxilarea
3. Dezaminarea oxidativă
4. Dezaminarea deshidratantă și
desulfurantă

II. Căi de degradare ale componentei hidrocarbonate

componenta ternarã R CH COOH

NH2

74
 1. Transaminarea
Alanin aminotransferaza (ALT) sau glutamat-piruvat transaminaza (GPT) - enzimă specifică
ficatului, care difuzează excesiv în plasmă, în diferite afecțiuni hepatice.
COOH COOH
CH3 CH2
CH2
CH3 ALT (GPT) CH2
CH2 C O +
H2 N CH +
C O PLP COOH H2 N CH
COOH
COOH COOH
L-Alanina Acid a-cetoglutaric Acid piruvic Acid L-glutamic
Aspartat aminotransferaza (AST) sau glutamat-oxaloacetat transaminaza (GOT).
Cantități mari de GOT se găsesc în miocard. După un infarct miocardic, această
enzimă este eliberată în plasma sanguină, în concentrație mare.

COOH COOH COOH

COOH CH2 CH2
CH2
AST (GOT) CH2
CH2 CH2
+ C O +
H2 N CH C O PLP H2 N CH
COOH
COOH COOH COOH
Acid L-aspartic Acid a-cetoglutaric Acid oxalilacetic Acid L-glutamic
75
 2. Decarboxilarea aminoacizilor
-Are loc sub acțiunea decarboxilazelor piridoxalfosfat (PLP) dependente (liaze)
- Toți aminoacizii se decarboxilează => amine biologic active și biomolecule
importante pentru celulă
PLP
aminoacid decarboxilazã
R CH COOH R CH2 NH2
NH2 Aminã
CO 2 "biologic activã"
Aminoacid

Aminoacidul Produsul de decarboxilare Funcţia biologică

Acid glutamic -Aminobutiric (GABA) Neuromediator
Dihidroxifenilalanina (DOPA) Dopamina Neuromediator
Triptofanul Triptamina Neuromediator
5-Hidroxitriptofanul Serotonina Neuromediator
Tirozina Tiramina Neuromediator
Histidina Histamina Hormon tisular
Serina Etanolamina Constituent al fosfolipidelor *
Arginina Agmatina Produs de putrefacţie
Lizina Cadaverina Produs de putrefacţie
Ornitina Putresceina Produs de putrefacţie
Treonina Propanolamina Constituent al vitaminei B12
Acid aspartic -Alanina Constituent al coenzimei A şi al ACP
Cisteina Cisteamina Constituent al coenzimei A şi al ACP
76
3. Dezaminarea oxidativă a aminoacizilor => NH3

Dezaminarea oxidativă: L-aminoacid-oxidaza și D-aminoacid oxidaza

R CH COOH + Enz FMN R C COOH + Enz FMNH2

NH2 NH
Aminoacid Iminoacid

R C COOH + HOH R C COOH + NH3

NH O
Iminoacid Cetoacid
Enz FMNH2 + O2 Enz FMN + H 2 O2
O2
Catalaza
H 2 O2 H2O + 1/2 O2

Reactia globalã: R CH COOH + 1/2 O2 R C COOH + NH3

NH2 O
Aminoacid Cetoacid
77
4. Dezaminări deshidratante și desulfurante => amoniac și acid piruvic

în stările de inaniţie,
când celula utilizează
aminoacizii pentru
producerea de energie

COOH H2O PLP

a
Serin dehidrataza
H2N CH CH3 C COOH

H2C OH O
H2O Acid piruvic
L-Serina NH3

COOH PLP
H2O
a L-cistein hidrogen
H2N CH sulfid liaza (EC 4.4.1.15) H3 C C COOH

H2 C SH O
Acid piruvic
L-Cisteina H2S
NH3
78
 II. METABOLISMUL COMPONENTEI TERNARE
(a lanțului hidrocarbonat)

componenta ternarã R CH COOH

NH2

Din punct de vedere al capacităţii lor de a participa la procese de biosinteză

aminoacizii (AA) se împart în:
• AA glucoformatori – „scheletul ternar” se transformă în acid piruvic și acid
oxalilacetic, ce pot fi utilizați în gluconeogeneză: glicocolul, serina, alanina,
treonina, valina, ac glutamic, ac aspartic, prolina, HO-prolina, histidina,
arginina, metionina, cisteina, triptofanul
• AA cetoformatori – generatori de acetoacetil-CoA sau direct de acetil-CoA,
care prin condensare conduc la formarea de corpi cetonici: leucina și lizină
• AA care pot fi concomitent gluco- şi cetoformatori: izoleucina, lizina,
fenilalanina, tirozina, triptofanul
79
 Schema generală a CATABOLISMULUI aminoacizilor

AA pot fi grupați pe
baza produșilor finali
rezultați din
principalele căi de
degradare

- Căile catabolice
„converg” spre
formarea unor
produși intermediari
diferiți, în funcție de
condițiile metabolice
existente în celulă

80
 Metabolismul aminoacizilor - comentarii:

1. În afară de faptul că intră în constituția proteinelor, aminoacizii sunt utilizați de

celulă ca precursori în biosinteza unor importante molecule azotate: hem,
nucleotide, glutation, amine biologic active, etc
2. Aminoacizi în exces provenți din dietă NU sunt stocați sau excretați ca atare, ci
suferă un proces de dezaminare oxidativă, fiind transformați în diferiți α-cetoacizi:
acid piruvic, acid oxalilacetic sau acid α-cetoglutaric.
3. În celula animală, aminoacizii suferă degradări oxidative în următoarele situații:
- În cursul degradărilor normale ale proteinelor celulare;
- În cazul unei diete bogată în proteine;
- În cursul inaniției prelungite și în lipsa unui aport de glucide (in diabetul zaharat),
când proteinele celulare sunt utilizate ca substrat energetic.

Deci aminoacizii sunt, de asemenea, precursori în biosinteza glucozei (prin

gluconeogeneză), a acizilor grași și a corpilor cetonici, ei putând fi utilizați ca substrat
energetic în creier, mușchi scheletic și alte țesuturi (în cursul inaniției).

81
 Dieta hiperproteică !!!
• Catabolismul proteic este un proces endergonic, spre deosebire de
catabolismul glucidic și lipidic
• Dezavantaje:
– rinichii sunt suprasolicitați pentru a elimina acidul uric și ureea
care rezulta în catabolismul proteic
– Reducerea aportului de fibre determină probleme digestive
– Creșterea uricemiei poate determina acidoză
– Oboseală, deficit de concentrare, iritabilitate prin reducerea
aportului de carbohidrați și de potasiu
– Modificarea echilibrelor ionice cu risc major de pierdere a masei
osoase
• se recomandă creșterea cantității de apă baută pe parcursul zilei
82
 METABOLISMUL UNOR AMINOACIZI
INDIVIDUALI

Exemple
• Aminoacizi cu sulf: cisteină, cistină, metionină
• Aminoacizi aromatici: fenilalanină, tirozină

83
 AMINOACIZI CU SULF

Cisteinã L- Metioninã
aminoacid semiesential aminoacid esential

H2C HC COOH CH3

SH NH2 S
Cistinã (CH2)2

HOOC CH CH2 S S H2C HC COOH H2N CH

NH2 NH2 COOH

84
 NH2
CH3
Pi + PPi N
S N

(CH2)2 + ATP N N
S-adenozil CH3
H2N CH metionin O
sintetaza +S H2C
COOH
(CH2)2
L- Metioninã OH OH
H2N CH
Sulf-adenozil
COOH metioninã (SAM)

I. Biosinteza CISTEINEI
din alţi aminoacizi "CH3"

Sulf-adenozin
SH homocisteinã

(CH2)2

H2N CH Adenozinã
Marker de disfuncție
COOH
endotelială 85
L- Homocisteinã
 reacţie de
condensare
SH

HO CH2 H2O ( CH2 )2 S CH2

(CH2)2
H2N CH HC NH2
H2N CH + H2N CH
PLP
COOH COOH cistationin COOH COOH
sintetaza Cistationinã
L - Homocisteinã L - Serinã
Marker de disfuncție PLP + H2O
endotelială cistationinaza
CH2 OH
Homocisteina = produs toxic,
CH2 SH
poate fi fixat rapid cu ajutorul CH2
vitaminei B12 și a acidului folic
H2N CH
- când se regenerează H2N CH
metionina, sau transformată COOH
prin trans-sulfurare cu COOH
ajutorul vitaminei B6. L - Cisteinã L - Homoserinã
Aminoacid semiesenţial
86
 II. Transformările CISTEINEI
DEGRADĂRILE:
1) Dezaminare desulfurantă

CH2 SH CH2 SH CH3

NH3 H2S
H2N CH + H2O C O C O

COOH PLP COOH COOH

cistein
L - Cisteinã desulfhidraza Acid -mercapto Acid piruvic
piruvic

Metabolism
GLUCIDIC
(aminoacid glucoformator)

87
 2) Decarboxilare
CH2 SH
CO2 CH2 SH HSCoA
H2N CH

CH2 NH2 ACP

COOH PLP
L - Cisteinã Cisteaminã Acyl Carrier Protein

3) Oxidare blândă: 2 CISTEINĂ → CISTINĂ

NH2
NH2 S CH2 CH COOH
-2H
HS CH2 C COOH
+2H S CH2 CH COOH
H
NH2
-În celulele tinere: -SH
-În celulele senescente: -S-S-
88
 4) Oxidare intensă: → formarea TAURINEI

CH2 SH CH2 SO2H CH2 SO3H

H2N CH oxidare oxidare

H2N CH H2N CH
COOH COOH COOH

L - Cisteinã Acid L-cistein Acid L-cisteic

sulfinic

CO2

+ Colil~SCoA CH2 SO3H

ACID TAUROCOLIC
CH2 NH2
(ac. 2-amino-
Taurina etansulfonic)
Taurina - Larg răspândită în țesuturi, se găsește în
Acizi biliari conjugaţi
bilă, esențială pentru funcția CV, nervoasă, se
(+ acidul glicocolic) găsește în fructele de mare 89
5) Cisteina → GLUTATION
6) CISTEINA şi CISTINA → Rol plastic → stabilizarea moleculei proteice
• Structura a numeroase polipeptide şi proteine (insulină, scleroproteine,
fibrinogen)

7) CISTEINA → Structura a numeroase enzime

• centrul catalitic

8) În reacţii de DETOXIFIERE:
• Sub formă de N-acetilcisteină în procesul de detoxifiere al derivaţilor
aromatici halogenaţi (generează acizi mercapturici)

9) În reacţii de TRANSFER al grupărilor SULFAT (sursă de SO42- pentru

sulfotransferaze)
90
 prin forma sa activă SAM

Deficienţele în metabolismul metioninei pot avea consecinţe mult mai

severe în sinteza proteică decât oricare alt aminoacid
91
 Exemple de subiecte (întrebări)
din cursul de METABOLISM PROTEIC – 1

Aminoacizi, peptide și proteine

• Structura aminoacizilor. Aminoacizi esențiali, neesențiali și semiesențiali

• Structura primară, secundară, terțiară și cuaternară a proteinelor. Exemple
• Rolul proteinelor chaperon în stabilizarea structurii proteinelor
• Rolul biologic al proteinelor. Exemple
• Clasificarea proteinelor – tipuri de proteine, caracteristici
• Digestia proteinelor
• Glutationul – structura chimică și rolul în absorbția aminoacizilor la nivel intestinal

Metabolismul aminoacizilor

• Mecanisme generale de biosinteză a aminoacizilor

• Reacția catalizată de glutamat-dehidrogenază. Rol biologic
• Biosinteza cisteinei din metionină
• Interconversia glicocol-serină
• Hidroxilarea prolinei
• Reacțiile catalizate de aspartat aminotransferază (AST) și alanin aminotransferază (ALT) 92