Dreptul Financiar Public este totalitatea normelor juridice (actelor normative) care reglementează

modalităţile de constituire, administrare, repartizare (utilizare) şi control ale fondurilor băneşti ale
statului şi ale instituţiilor publice, destinate satisfacerii sarcinilor social-economice ale societăţii.

Norma juridică a dreptului financiar public

• Este o regulă de conduită stabilită prin lege, care cuprinde drepturile şi obligaţiile subiectelor
participante la raportul de drept financiar public şi a cărei respectare este asigurată de autoritatea de
stat.

• Are un caracter general şi impersonal;

• Conţinutul normei de drept financiar are aceeaşi structură logico-juridică ca a oricărei alteia:
ipoteză, dispoziţie şi sancţiune.

• Elementul specific normei juridice financiare este sancţiunea: amenda contravenţională, majorările
de întârziere, penalităţile, dobânzile, recuperarea prejudiciului în cadrul răspunderii materiale,
supravegherea activităţii economicofinanciare, executarea silită a debitorului rău-platnic etc.

➢ Aplicarea normelor de drept financiar public:

• aplicarea în timp: norma juridică financiară se aplică de la intrarea în vigoare, prin publicarea în
M.Of. şi încetează la momentul abrogării ei în mod expres, tacit sau implicit.

• aplicarea în spaţiu: aplicarea normelor financiare publice pe teritoriul ţarii care a emis norma şi
asupra activităţilor de natură financiară, bugetară derulate pe teritoriul României;

• aplicarea asupra persoanelor: principiul egalităţii tuturor persoanelor, indiferent de: naţionalitate,
origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială, cf. art. 16
alin. 1 din Constituţie: „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi autorităţilor publice, fără privilegii şi fără
discriminări…

Elementele RJ de drept financiar public

➢ Subiectele participante la RJDFP:

• subiectul activ: statul, reprezentat printr-o instituţie de specialitate în activitatea financiară,

investită cu atribuţii în procesele de constituire, repartizare, utilizare şi control ale fondurilor publice
ale statului;

• subiectul pasiv: persoanele juridice şi/sau persoanele fizice care interacţionează cu instituţiile
publice, ale statului, în procesul administrării finanţelor publice;

➢ Obiectul RJDFP constă în finanţele publice şi în actele normative şi operaţiuni specifice cu privire
la activitatea fiscală.

➢ Conţinutul RJDFP constă în drepturile şi obligaţiile subiectelor participante. Diferă de cele ale
altor raporturi juridice, întrucât se referă, aproape în exclusivitate, la constituirea, repartizarea,
utilizarea fondurilor băneşti.
Izvoarele dreptului financiar public

➢ Izvoare comune cu izvoarele altor ramuri de drept: • Constituţia; • Noul cod civil; • Noul cod de
procedură civilă.

➢ Izvoare specifice dreptului financiar public: • Legea 500/2002, privind finanţele publice,
republicată; • Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, actualizată; • Legea 94/1992,
republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi a României şi altele; • OUG, OG, HG,
ordine de miniştri etc.

➢ Izvoare internaţionale şi ale UE: • Tratatele şi Convenţiile internaţionale la care România este
parte semnatară şi aderantă; • Tratatul de aderare a României la UE; • Decizii ale Comisiei Europene,
Directive ale Consiliului şi Parlamentului UE. Drept financiar public Izvoarele dreptului financiar public
➢ Izvoarele neformale: jurisprudenţa, doctrina, morala (regulile de convieţuire socială). • Prin
excepţie, anumite hotărâri sunt creatoare de drept: - Conform art. 147 alin. (4) din Constituţie,
“Deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.” - Hotărârile
prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept ale Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie (art. 512-
514 Ncpc), care vizează tocmai aplicarea şi interpretarea unitară a normelor juridice; - Hotărârile
preliminare din dreptul UE pronunţate în vederea interpretării dreptului UE de către Curtea de
Justiţie a Uniunii Europene, în temeiul art. 267 lit. b) din Tratatul privind Funcţionarea UE.

Principiile dreptului financiar public

1. Principiul legalităţii: • Respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei prevăzute,

în principal, în următoarele documente: Carta internaţională a drepturilor omului, Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, Carta drepturilor fundamentale ale UE,
Tratatul de aderare la UE. • Taxele şi impozitele sunt stabilite numai prin lege, acestea fiind
principalele surse de venituri ale statului

2. Principiul planificării financiare (bugetare): • Planificarea se realizează prin Legea bugetară anuală.
• Presupune ca nicio cheltuială bugetară să nu poată fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare. •
La baza planificării financiare stau indicatorii de evoluţie economică şi financiară ale statului pe
perioada exerciţiului financiar anual.

3. Principiul controlului financiar: • Modul de utilizare a resurselor financiare ale statului, având în
vedere interesul public al acestora, trebuie verificat de instituţiile abilitate prin lege. • Curtea de
Conturi, organ specializat de control, exercită controlul asupra modului de formare, de administrare
şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. • Curtea de Conturi are
obligaţia constituţională de a prezenta anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune
ale bugetului public naţional din exerciţiul bugetar expirat, cuprinzând şi neregulile constatate. • Alte
instituţii cu atribuţii de control: Ministerul Finanţelor Publice prin ANAF, ANV, Garda Financiară,
Direcţiile locale de taxe şi impozite etc.

4. Accesul liber la justiţie: • art. 21 din Constituţia României “Orice persoană se poate adresa justiţiei
pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. Nici o lege nu poate îngrădi
exercitarea acestui drept”; • art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, “orice persoană
are dreptul că pricina sa să fie examinată echitabil, în mod public, într-un timp rezonabil, de către un
tribunal independent şi imparţial, stabilit de lege, care va rezolva fie contestaţiile asupra drepturilor
şi obligaţiilor cu caracter civil, fie temeinicia oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate contra ei.”;
• accesul liber la justiţie se realizează prin: scutirea plăţii taxelor de timbru, asistenţă juridică
gratuită, simplificarea procedurilor, realizarea unor formulare tipizate pentru a fi puse la dispoziţia
celor interesaţi etc

5. Principiul unităţii veniturilor şi cheltuielilor bugetare: • Veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu

într-un singur document, pentru a se asigura utilizarea eficientă şi monitorizarea fondurilor publice,
respectiv Legea nr. 293/2011 a bugetului de stat pe anul 2012; • Excepţii: – sumele provenite din
venituri proprii; – subvenţiile acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat,
bugetele fondurilor speciale; – sumele provenite integral din veniturile proprii ale instituţiilor publice.
Aceste sume se încasează, se administrează, se utilizează şi se contabilizează de către instituţiile
publice, potrivit dispoziţiilor legale.

Trăsăturile finanţelor publice:

a. caracterul obiectiv al finanţelor publice. În lipsa unor resurse proprii, obţinute prin mijloace
specifice, statul nu-şi poate îndeplini sarcinile;

b. caracterul universal al contribuţiilor la constituirea resurselor publice. La formarea fondurilor

necesare statului participă toate persoanele fizice şi/sau juridice ce deţin un bun impozabil şi/sau
realizează un venit impozabil;

c. caracterul obligatoriu al contribuţiilor. Prelevările de resurse la dispoziţia statului au caracter

obligatoriu;

d. cheltuirea fondurilor publice de către stat în interes general. Cheltuielile publice se fac în interesul
societăţii în întregul sau.

Aparatul financiar al statului

➢ Cuprinde întregul sistem de instituţii prin care se realizează politica financiară a statului.

➢ Este alcătuit din:

a. instituţii ale statului cu competenţă generală, care includ şi domeniul finanţelor publice:
Parlamentul, Guvernul, Ministerul Finanţelor Publice, Banca Naţională a României, Curtea de Conturi
a României, Consiliile judeţene, Consiliile locale etc.

b. instituţii ale statului cu competenţă specială, cu atribuţii exclusiv în domeniul finanţelor publice:
Trezoreria publică, Garda financiară, ANAF, Administraţiile finanţelor publice, Consiliul Fiscal.

Aparatul financiar al statului. Consiliul Fiscal.

➢ Este o instituţie independentă, înfiinţată prin legea nr. 69/2010 a responsabilităţii fiscal-bugetare,
republicată în 2015;

➢ compusă din 5 membri cu experienţă în domeniul politicilor macroeconomice şi bugetare supuşi

unor criterii stricte de eligibilitate.

➢ Membrii Consiliului fiscal sunt numiţi de Parlament pe o perioadă de 9 ani, la propunerea

Academiei Române, Băncii Naţionale a României, Academiei de Studii Economice Bucureşti,
Institutului Bancar Român şi Asociaţiei Române a Băncilor, care nominalizează fiecare o singură
persoană.
➢ Atribuţii: evaluează proiecţiile macroeconomice avute în vedere la fundamentarea prognozei de
venituri a bugetului general consolidat, estimează impactul măsurilor care pot influenţa soldul
bugetar, analizează execuţia bugetară şi măsura în care aceasta corespunde ţintelor propuse,
monitorizează respectarea regulilor fiscale, emite recomandări privind politica fiscală curentă şi
viitoare.

➢ Utilizarea banului public, teoretic, nu este o decizie arbitrară a unei autorităţi publice, ci are
caracter obiectiv, influenţat de necesităţile reale ale societăţii.

1. Funcţia de repartiţie: se realizează în procesul de formare şi repartizare a mijloacelor băneşti, în

momentul repartiţiei produsului social şi a venitului naţional.

2. Funcţia de control: necesitatea acestei funcţii reiese din faptul că fondurile constituite la dispoziţia
statului aparţin societăţii. Constă în verificarea modului în care resursele bugetare au fost colectate
prin veniturile publice, distribuite şi repartizate dar mai ales, cheltuite.

Se realizează de către instituţiile publice cu atribuţii în acest domeniu, prin forme de autocontrol şi
prin audit externalizat.