Coperta: Alexandra Corbu

Tradusă după originalul:

TEPONTAZ ZQZIMAZ THZ ZIBHPIAZ

lEPA MONH nAPAKAHTOY
 Egumena Vera Verhovski

Cuviosul Zosima
SIHASTRU DIN SlBCRia

Traducere din limba greacă

Pr. Victor Manolache

Carte tipărită cu binecuvântarea

Prea Sfinţitului Părinte GALACTION,
Episcopul Alexandriei şi Teleormanului

% w m
Editura Cartea Ortodoxă
2010
Descrierea C IP a Bibliotecii Naţionale a României
Avva Zosima / trad.: preot Victor Manolache. - G a la ţi: Egumeniţa;
Alexandria : Cartea Ortodoxă, 2010
ISBN 978-606-550-034-1
ISBN 978-606-529-123-2

1. Manolache, Victor (trad.)

2
 Prolog

Secolul al XVlII-lea a început în Rusia prin atacul

dinamic al ţarului Petru cel Mare (1682-1725) împotriva
instituţiilor tradiţionale ale societăţii şi vieţii ruseşti, prin
cunoscuta lui reformă ecleziastică, cu caracter protestant,
care a dat lovituri hotărâtoare monahismului rusesc. Politica
anti-ortodoxă şi filo-apuseană a lui Petru cel Mare a fost
continuată, oarecum mai dinamic,de cele trei femei care i-au
succedat la tron: Ana (1730-1740), Elisabeta (1741-1762)
şi Ecaterina (1762-1796). Totuşi, veacul acesta s-a încheiat,
în pofida aşteptărilor, cu înflorirea monahismului şi a vieţii
duhovniceşti. Centrele monastice pustiite (precum Valaam,
Koneviţ, ş.a.) au reînviat. Renumitul mitropolit Gavriil de
Retrograd (Petrof 1730-1801),pe care-l vom întâlni des în
paginile următoare, a contribuit cu entuziasm la această
renaştere monastică. Pronia lui Dumnezeu a ridicat două
mari personalităţi ascetice şi culturale. Sfântul Tihon din
Zadonsk (1724-1782) şi Sfântul Paisie Velicicovski (1722-
1794), care au jucat un rol esenţial în efortul de revigorare
a Bisericii Ruse şi al aşezării teologiei pe făgaşurile patris­
tice. Aceştia au moştenit de la înaintaşii lor duhovniceşti
tradiţia isihastă, care a contribuit la îndepărtarea diferitelor
curente religios-filosofice şi sociale - misticismul masonic,
umanismul protestant, romantismul german, ecumenismul
teocratic ţarist - curente ce au năvălit în Rusia secolului al
XlX-lea, imediat următor.
 Unul dintre vlăstarele acestei renaşteri monastice
este şi Avva Zosima (1767-1833), a cărui biografie o redăm
în acest volum.
Descendentul unei familii de negustori şi proprie­
tari de pământuri, dar totodată şi oameni evlavioşi, Zosima
nu s-a lăsat ademenit de bogăţii şi de viaţa desfătătoare
a plăcerilor. După o scurtă rătăcire tinerească prin hăţi­
şurile vieţii de societate, el a apucat cărarea cea strâmtă
a vieţuirii monahale şi a urmat-o cu consecvenţă până la
sfârşitul vieţii sale pământeşti. După ce s-a nevoit o vreme
în pustiul siberian, dând ascultare voinţei dumnezeieşti,
Zosima a întemeiat o mănăstire de călugăriţe. Şi după ce
a fost încercat în cuptorul prigoanelor şi al strâmtorărilor,
asemenea tuturor slujitorilor adevăraţi ai lui Dumnezeu, a
plecat la corturile cereşti în anul 1833, anul în care a ador­
mit şi Sfântul Serafim de Sarov, lăsând cu încredere tur­
ma sa cuvântătoare în mâinile proniei Domnului nostru
lisus Hristos şi ale Preacuratei Maicii Sale, Născătoarea de
Dumnezeu, Cărora Le-a slujit cu credinţă şi dragoste până
la ultima sa suflare.

SFANTA MĂNĂSTIRE PARACLITU

r :*■ '
'M-'S ’tKi, ‘ iî
renuşie’r
>J ' ■. '’-j-
'■
i ' - . l':-" U' '■ ■ • '• 'Ii i ' . vi - f ; ? : •■

-'-i'iiUH, •:-■'}. ' " . 'şi ■ ' r'^î/iV .Zr,‘.'/

M'- ,• . (U ci.; 'î :7 ;^ -i!'' 'v/'l.,; t i - : s f i V ' v n f

I' "■ i ■■'i-i-yt.' l i ■'•'■■ V i'5 i •'!,

l'; 'i- >:•- "■ ■ V -t-r--

■ '*• y cif c'm.S(i j eu.f.) jiJ m i
i •■•a'u p ă m u n îrş ti D u p y - , :-a thivoU'.o
■?e p n ^ h iii •■ip'-nan, M " - '■ ■a iii.iu ia i'e u u i 'n>'
i.. ..............>
,.f i-'i;-r o ;k ■i'llu ■:;. iic dui- i

^ '■''■■■■■■■
! ■i : .. .i, . .. . , - ,

'i:u ■'}n ' C i : i î i ! ‘ r >■ > j î V ’ ,' '( > • ' ->vr

'i ■■:■(■:' 'n'i ir: ■ rJ- rr p''iri:: yk ;r.. '■

'■’■vrl
'■ ""ure.r ..pro::..:, :.r ,1 p rtuu'' r- jh
u ;-i't

SfA A -"'Vi A A v'/\.

.4

miMm
 Familia binecuvântată

Avva Zosima a avut binecuvântarea de a se

naşte şi a creşte într-o familie cu părinţi de origi­
ne nobilă, înstăriţi, dar totodată credincioşi şi plini
de evlavie. Tatăl său, boghiaruT Vasile Danilovici
Verhovski, era eparhul de Smolensk. Mama lui. Ana
Ivanovna, se trăgea din bogatul neam de cârmuitori al
Monevskilor. De asemenea, amândoi erau vesti ti mai
mult pentru harismele lor duhovniceşti decât pentru
bogăţiile şi originea lor nobilă, ca unii ce nu vroiau să
adune „comori pe pământ, unde moliile şi rugina le
strică", ci îşi adunau comori veşnice şi nestricăcioase
„în ceruri". Astfel, şi-au risipit cu dărnicie banii lor,
făcând milostenii săracilor, împărţind daruri biserici­
lor şi mănăstirilor, precum şi ofrande bogate ţăranilor
lipsiţi. în felul acesta, încetul cu încetul, averea lor s-a
micşorat mult, însă nu se temeau, cu toate că aveau de
hrănit nouă copii, şase fete şi trei băieţi. Ei şi-au conti­
nuat fără şovăială faptele lor cele bune, având credin­
ţă deplină în pronia lui Dumnezeu.

' Boghiarii purtau titlul de nobili, se bucurau de prerogativa de

a fi mari proprietari de pământuri şi deţineau mari demnităţi în stat.
 Cuviosul Zosima
Drept aceea, au ridicat pe moşiile lor, la trei ver­
ste^ depărtare de casă, o biserică mare şi frumoasă, iar
sub acoperişul lor iubitor de străini îi primeau cu mul­
tă dragoste pe cerşetori, călători şi pelerini, ştergeau
datoriile ţăranilor lor şi plăteau datoriile mujicilor de
pe alte moşii^. Dacă cineva îşi pierdea recolta, fie din
pricina incendiului, fie din pricina altei calamităţi, ştia
că Verhovskii îl vor ajuta să-şi întreţină familia până la
venirea celuilalt an. Dacă un altul îşi pierdea calul sau
vaca, iarăşi alerga la ei, ca să-i înlocuiască animalul
pierdut. într-un cuvânt, oamenii aceştia aveau o ini
mă atât de bună şi milostivă, încât nu puteau să refuze
nimănui nimic. Doar un lucru cereau celor pe care îi
ajutau: să nu spună celorlalţi despre faptele lor bune.
Dar „nu poate o cetate aflată pe vârf de munte
să se ascundă." Faima despre bunătatea lor s-a răspân­
dit pretutindeni şi toţi vorbeau despre ei, cei mai mulţi
cu admiraţie, iubire şi recunoştinţă, şi numai foarte
puţini - cei invidioşi şi nerozi - cu pizmă şi răutate.
^ Versta este o unitate de măsurare a distanţei (o verstă = 1067
de metri).
^ In Rusia domnea atunci instituţia iobăgiei, o formă de robie
în care ţăranul cultivator aparţinea pământului şi era vândut împreună
cu acesta de către proprietar. Iobăgia a fost desfiinţată în 1861, la porun­
ca ţarului Alexandru al ll-lea (1855-1881). Vestita lege de desfiinţare a
iobăgiei din 19.02.1961 se spune că a fost plănuită de către mitropolitul
Filaret al Moscovei (1821-1867). El însuşi l-a influenţat pozitiv pe ţar
pentru punerea în practică a acelei schimbări sociale istorice. Cei cinci­
zeci de milioane de iobagi care au fost eliberaţi atunci au primit dreptul
să răscumpere moşiile pe care le cultivau.
10
Sihastru din Siberia
în afară de milostenie, ei se împodobeau şi cu
alte virtuţi creştineşti: iubeau în mod deosebit rugă­
ciunea, rânduielile bisericeşti şi cercetarea cărţilor
sfinte. Ana Ivanovna se hrănea cu adevărată râvnă din
Vieţile Sfinţilor. Pe lângă toate acestea, Verhovskii, ca
nişte buni părinţi, îşi creşteau copiii „povăţuindu-i în
legea Domnului, insuflându-le frica de Dumnezeu şi
ascultarea de poruncile Lui." Aceeaşi grijă părinteas­
că o arătau şi pentru copiii slugilor, precum şi faţă de
sătenii lor.
Naşterea Părintelui Zosima
Vasile şi Ana, aşa cum am spus mai înainte,
au avut şase fete şi trei feciori. Dintre aceştia, cel mai
mare a fost Filip, al doilea Ilie, iar al treilea şi cel mai
mic dintre toţi copiii a fost Avva Zosima. După Ilie
s-a mai născut încă un fiu, Grigorie, care a murit însă
la vârsta prunciei. Părintele Zosima s-a născut în anul
1767. Vasile, tatăl său, era înaintat în vârstă, având
aproape şaizeci de ani, iar Ana, mama sa, patruzeci.
într-o seară, pe când Vasile se ruga singur în
cămara sa, a auzit deodată un glas care l-a înştiinţat
despre marele dar însufleţit ce avea să-l primească de
la Dumnezeu.
- Vasile, vei dobândi un fiu! Ia seama să nu-1
înveţi ştiinţele lumeşti, ci doar Legea lui Dumnezeu!
Atunci Vasile a căzut la pământ, tremurând şi
plângând. Inima lui era plină de frică, recunoştinţă.
11
 Cuviosul Zosima
dar şi de supunere faţă de voia dumnezeiască. El i-a
împărtăşit şi soţiei sale taina cea sfântă şi de atunci aş­
teptau amândoi împlinirea făgăduinţei lui Dumnezeu.
Copilul s-a născut la 24 martie, în ajunul
Praznicului Buneivestiri. în această zi. Biserica noastră
face pomenirea Sfinţilor Părinţi Artimon şi Zaharia.
Şi astfel, părinţii i-au pus la Sfântul Botez numele
Zaharia. S-ar zice că acest nume sfânt a prorocit cu
timpul vieţuirea lui în sfinţenie de mai târziu.
Anii copilăriei
Un proverb plin de înţelepciune spune: „Ziua
bună se cunoaşte de dimineaţă". La fel şi vârsta copi­
lăriei lui Zaharia a prevestit cu timpul o viaţă neprihă­
nită, bineplăcută lui Dumnezeu, iar anii tinereţii i-au
vădit frumuseţea caracterului său. Simplu şi nobil în
purtări, Zaharia avea o inimă caldă şi simţitoare, şi cu
toate că din fire era blând, liniştit şi tăcut, uneori ini­
ma lui fierbinte îl făcea năvalnic şi iute la mânie.
Desigur, fiind copilul cel mai mic al familiei,
se juca cu fraţii lui, dar stătea mai mult împreună cu
părînţii. Deseori, îl găseaî stând pe genunchii tatălui
sau ai mamei sale.
Când Verhovskii discutau cu vizitatorii despre
diferitele probleme lumeşti, micul Zaharia se străduia
să-i urmărească cu o curiozitate copilărească. Dar nu
putea înţelege nimic, ca şi cum acele discuţii se purtau
într-o limbă străină.
12
Sihastru din Siberia
însă când mama sa îi citea cu glas tare din Vieţile
Sfinţilor, toate îi erau lesne de înţeles. O Influentă de-
osebită pentru sufletul său o aveau vieţile pustnicilor.
Inima lui începea să ardă de dorinţa de a le urma.
Deseori, înainte de cină, mergea singur în gră-
(.lină şi se ruga. Cu toate că pe atunci avea între şase şi
opt ani, părea că se roagă cu simţire. După rugăciune,
mânca fructe şi legume, iar când se întorcea acasă, re­
fuza să guste carne, ba chiar şi pâine. La observaţiile
părinţilor, răspundea cu o sinceritate copilărească:
- Mamă, astăzi ai citit viata acelui sfânt care vie-
ţuia în pustie şi mânca doar legume. Deoarece şi eu
vreau să mă nevoiesc în pustie, trebuîe să mă obişnu­
iesc de pe acum cu astfel de mâncare!
Dar părinţii, fără să se opună chemării lui
Dumnezeu, se nelinişteau pentru sănătatea lui. Deci îl
sileau să mănânce din toate, zicându-i:
- Zaharia, eşti încă foarte mic pentru o înfrâ-
nare atât de aspră. Pe de altă parte. Apostolul Pavel
scrie: „Mâncaţi tot ceea ce vi se pune înainte". Dar
însuşi Mântuitorul lisus Hristos a zis ucenicilor Săi:
„Mâncaţi cele puse vouă înainte".
Zaharia îi asculta fără să se împotrivească, cu
mângâierea că face aşa cum a poruncit Hristos. De
asemenea, mama sa îi amintea că ascultarea de pă­
rinţi este foarte plăcută înaintea lui Dumnezeu şi că în
viaţa monahală, mai presus de toate, se cere ascultare.
Astfel, de la vârsta copilăriei, Zaharia a iubit această
virtute.
13
 Cuviosul Zosima
Educaţia
Voia lui Dumnezeu cu soarta micului Zaharia
s-a descoperit limpede şi în ceea ce priveşte educa­
ţia lui. Era de opt ani când părinţii săi, voind să ofere
copiilor lor educaţia cea mai îngrijită cu putinţă, dar
şi să-i păzească de tovărăşiile rele, au chemat dascăli
ca să-i înveţe în casă, nevoind să-i trimită la şcoală.
Filip era atunci de treisprezece ani şi llie de unspreze­
ce. Aveau doi învăţători ruşi - un preot care îi învăţa
legea lui Dumnezeu şi un filolog pentru literatura şi
limba rusă - precum şi doi profesori străini, care îi în­
văţau latineşte, franţuzeşte şi nemţeşte.
Filip şi llie îşi însuşeau cu repeziciune toate cu­
noştinţele. Dar încă de la început, tatăl său nu l-a lăsat
pe Zaharia să studieze nimic altceva decât legea lui
Dumnezeu, aşa cum i se poruncise prin descoperire
dumnezeiască.
Ana Ivanovna, atât din slăbiciune femeiască,
cât şi din multa iubire faţă de fiul ei, nu putea să se
împace cu gândul că Zaharia va rămâne neînvăţat.
Folosindu-se de orice mijloc cu putinţă - rugăminţi,
lacrimi, mustrări - se străduia să-l convingă pe bărba­
tul ei să-şi schimbe părerea:
- Dacă Dumnezeu vrea să devină călugăr, zicea
ea, îl vor împiedica studiile? Dimpotrivă, cel învăţat
devine un călugăr mai conştient. Gândeşte-te, însă,
dacă în final se hotărăşte să rămână în lume, ce om va
fi? Nu va fi în dezavantaj faţă de ceilalţi? Şi când îi va
14
Sihastru din Sibriu
vedea pe fraţii săi învăţaţi, nu seva iiuIi)' m.i mi|
loastră că nu i-am oferit aceleaşi şansi- de n Iu.
Vasile s-a lăsat înduplecat şi l-a dai pe /,ili... m
•opilul de opt ani, învăţătorilor, ca să-i pretlea mj. I. |>
’iunea lumească.
De atunci, învăţăturile i-au dat miciiliilm
Zaharia prilejul nu atât să dobândească cunoşlinţe,
să se deprindă cu nevoinţa în smerenie şi ascultare.
Tu toate că studia cu bunăvoinţă, ascultare şi simţire,
istenelile lui rămâneau fără de rod. Ai fi zis că mintea
ni era cu totul ferecată, neputincioasă să primească
.i să-şi însuşească vreo cunoştinţă lumească. La lim-
>a franceză n-a putut înţelege sau memora câtuşi de
)uţin. La germană a arătat un progres foarte mic. Dar
i e lucru ciudat, în timp ce la toate celelalte discipline
ivea rezultate atât de slabe, la cele religioase înregis­
tra un mare progres!
în mijlocul acestor greutăţi, bunul copil a do­
bândit o smerenie adâncă, deoarece se socotea pe sine
leînsemnat, mai prejos decât fraţii săi şi mai slab la
minte decât toţi copiii. De asemenea, a învăţat să se
leprindă cu răbdarea, căci deşi se istovea cu studiul
lisciplinelor profane, depunând orice fel de efort şi
le strădanii, îşi dădea seama cu lacrimi că era incapa-
)il să înveţe ceva. Astfel, răbda în tăcere şi cu bărbă­
ţie chinul ruşinii, ocările şi mustrările dascălilor şi ale
părinţilor săi.
Doar când învăţa Legea lui Dumnezeu se um-
lea de bucurie. Progresul lui, cel puţin sub acest aspect,
li mângâia şi îi bucura pe părinţi şi pe preotul învăţător.
15
 Cuviosul Zosima
în acest fel a binevoit Dumnezeu să pregăteas
că din timp inima alesului Său, făcându-1 să iubeasd
legea Lui cea sfântă şi să jinduiască mai târziu dupi
dăruirea lui deplină faţă de Mântuitorul.
în cele din urmă, atât Vasile, cât şi Ana au înţe
Ies că puţina putere de a pricepe învăţăturile lumeşti <
lui Zaharia era îngăduită de iconomia lui Dumnezeu,
Desigur că nici nu i-au întrerupt studiile, pentru a nu
despărţi de fraţii săi, de care -1 lega o iubire fierbinte, da:
nici n-au mai dat vreo importanţă specială instruirii Iu
în ştiinţele clasice. Au cerut dascălilor să-i arate înţele
gere, iubire şi îngăduinţă, ca să nu-1 istovească fără mO'
tiv. De atunci înainte au lăsat în seama lui Dumnezei
dacă învăţa ceva sau nu din ştiinţele lumeşti.
în slujba ţarului
Când Vasile Danilovici, ajuns bătrân şi bolnav
a simţit că i se apropie sfârşitul, s-a gândit să-i căpă
tuiască pe fiii săi. De asemenea, s-a îngrijit să nu-i las<
mari greutăţi familiale Anei Ivanovna, de vreme c<
doar trei dintre fete se căsătoriseră, câtă vreme ceilalţ
şase copii se aflau încă acasă.
Verhovskii aveau rudenii şi prieteni buni îr
capitală, mai ales la curtea ţarului. Astfel, Vasile i-î
trimis pe cei trei fii ai săi la Petrograd. Zaharia nu ave«
atunci mai mult de cincisprezece ani.
Şi iată că micul slujitor al lui Dumnezeu ave<
de înfruntat încă o dată un nou stadiu de încercări, p<
16
Sihastru din Siberia
care le-a trecut cu smerenie, ascultare şi ml i a
Aproape neinstruit, puţin învăţat şi Imi^
fost silit să se întovărăşească cu tinerii din Iun .. i ,i
pitalei, foarte învăţaţi şi agitaţi, care cel mai adese. i se
arătau nepăsători faţă de morala evanghelică, dacă mi
erau cu totul necredincioşi. Zaharia trebuia să fie cu
mare luare-aminte, ca nu cumva să se lase influenţat
de cugetările şi de viaţa lor.
Cei trei fraţi, la cererea tatălui lor şi la inter­
venţia cunoscuţilor sus-puşi, au fost primiţi în Garda
împărătească şi chiar în acelaşi regiment. Ei vieţuiau
împreună într-o armonie şi dragoste minunată, avân-
du-le pe toate în comun, ca şi cum ar fi fost un singur
om. Datorită bunătăţii, nobleţii şi sensibilităţii lor, au
dobândit în scurt timp bunăvoinţa superiorilor şi pre­
ţuirea tovarăşilor lor.
Dar oare poate tinereţea, iubitoare de păcat şi
lipsită de experienţă, de susţinere şi ocrotire duhovni­
cească, să se împotrivească prea multă vreme ispitelor
lumii? Astfel, tinerii fraţi au fost atraşi de câţiva prie­
teni la jocul de cărţi şi au pierdut mulţi bani.
Din fericire, Zaharia, deşi era cel mai tânăr, a
simţit greşeala şi a părăsit definitiv această petrece­
re pierzătoare de suflet. în pofida sfaturilor lui, însă,
fraţii săi au continuat să practice jocurile de cărţi, iar
patima aceasta i-a cufundat în nefericire. Toţi banii şi
toate proviziile (mâncare, haine ş.a.) pe care le trimi­
teau părinţii lor le pierdeau la jocurile de cărţi.
Cu toate acestea, Zaharia nu s-a supărat
niciodată, nu i-a certat, nici nu le-a cerut fraţilor
17
 Cuviosul Zosima

partea lui. Dimpotrivă, devotamentul lui trecea cu

vederea nedreptatea, asigurându-i pe fraţi că nu-i
trebuie nimic, ba încă îi mângâia cu bunătate când
mustrările cugetului îi făceau să cadă în deznădejde.
De altfel, alegându-şi momentele potrivite şi folosin-
du-se de ajutorul unui bun prieten comun, n-a încetat
să-i povăţuiască, îndemnându-i să părăsească această
preocupare pierzătoare. In tot cazul, n-a dat pe faţă
neputinţa lor înaintea părinţilor, a superiorilor sau a
cunoscuţilor.
t
Această purtare a sa i-a făcut pe fraţii mai mari
nu numai să-l iubească din tot sufletul, ci să-l şi soco­
tească drept îngerul lui Dumnezeu pe pământ.

Moartea tatălui şi împărţirea averii

Fraţii Verhovski încă nu împliniseră doi ani de

când veniseră în capitală, când au primit vestea tulbu­
rătoare a morţii virtuosului lor tată.
Evenimentul i-a tulburat într-atât, încât, cu
ajutorul lui Dumnezeu, şi-au schimbat cu desăvârşire
modul lor de viaţă. Lumea şi desfătările ei nu-i mai
atrăgeau. Căinţa şi jalea au umplut de evlavie inimile
lor. Astfel, doreau să se întoarcă în ţinutul lor, ca să se
închine la mormântul tatălui şi s-o mângâie pe mai­
ca lor îndurerată. N-au făcut-o însă până când aceea
nu le-a trimis o scrisoare în care îi chema fără zăbavă,
silită de nevoia de a împărţi între ei averea lăsată lor
drept moştenire.

18
 Sihastru din Siberia

Primele zile în casa părintească au li

lie amintiri şi lacrimi. După aceea, Anna Ivan»
chemat pe fiii săi şi le-a spus:
- Copiii mei, vedeţi că sunt înaintată în vârsi.i
şi bolnavă, încât nu mă aştept să mai trăiesc mult. De
.iceea, cât sunt încă în viaţă, doresc să împărţiţi averea
intre voi şi astfel voi muri liniştită, ştiind că veţi conti­
nua să trăiţi în înţelegere şi pace, pentru că moşteniri­
le se fac deseori pricină de mare neînţelegere şi ceartă
între fraţi!
f

Copiii au primit dorinţa mamei lor ca şi cum

ar fi fost însăşi porunca lui Dumnezeu. Astfel, luând
binecuvântarea ei, au vrut să pună în rânduială cât
mai repede acest lucru. Ea însă i-a rugat să-l ia drept
mijlocitor pe unchiul lor, fratele ei.
- Mamă, te rugăm, au răspuns cei trei fraţi cu o
gură, lasă-ne să punem mijlocitor iubirea noastră fră­
ţească, nu avem nevoie de nimeni altul!
Ana a consimţit, le-a dat binecuvântarea şi s-a
retras în rugăciune.
Cei trei fraţi au rămas singuri într-o sală mare,
exact lângă dormitorul mamei lor. Averea părinteas­
că, câtă rămăsese, urma să fie împărţită doar între ei,
de vreme ce şi surorile le cedaseră partea lor, chiar
înainte de moartea tatălui.
Ana Ivanovna, singură în dormitorul ei, avea
urechile aţintite, ca să audă ce se va întâmpla. Dar
împreuna-lucrare a celor trei feciori a fost minunată.
Ana şi-a făcut înlăcrimată semnul Sfintei Cruci, mul­
ţumind în tăcere lui Dumnezeu Care a împiedicat

19
 Cuviosul Zosima

orice neînţelegere. Dar în timp ce aproape toate se

încheiaseră, deodată s-a auzit ceartă. Fraţii se certau!
- Eu sunt cel mai mare, vreau ca toată datoria să
fie a mea! spunea Filip înălţându-şi glasul.
- Nu voi renunţa! a strigat Ilie. Jumătate din da­
torie se cuvine s-o achit eu. Celui mai mic oricum nu-i
vom pune nimic în spate!
- Dar nu sunt fiu şi împreună-moştenitor cu
voi? s-a auzit glasul întristat al lui Zaharia.
Răscolită, Ana a năvălit în sală.
- Vedeţi ce faceţi? a zis ea cu ochii plini de la­
crimi şi cu glasul sfâşiat. Aţi ajuns să vă certaţi? Nu
v-am spus să-l puneţi pe unchiul vostru mijlocitor?
Fraţii s-au ridicat în picioare şi au stat cu respect în
fata
f ei.
- lartă-ne, mamă! au zis. Fii tu mijlocitoare între
noi acum şi opreşte cearta noastră!
Filip a luat cel dintâi cuvântul:
- Eu sunt cel mai mare, a zis, şi vreau să iau
singur asupra mea datoria tatălui nostru. Este mică şi
nu mă va împovăra în mod deosebit. Ci o privesc mai
lesne ca pe o îndatorire sfântă.
- Va fi mai uşor dacă datoria se împarte în două.
Dar şi mai drept ar fi ca fiecare să primească să achite
jumătate! a zis Ilie.
- Şi pe mine de ce mă excludeţi de la această
îndatorire sfântă? a protestat Zaharia. Nu sunt şi eu
fiul adevărat al fericitului nostru tată?
Ana asculta mişcată cum feciorii ei se certau nu
pentru dobândirea vreunei părţi mai mari de moştenire.

20
 Sihastru din Siberia

l i pentru întoarcerea unei mici datorii pe i .»

sase în urmă Vasile. I-a îmbrăţişat, i-a închin^
cele din urmă a hotărât ca toţi să achite în mod eg.il
datoria lăsată de tatăl lor. Astfel, împărţirea moşteni­
rii s-a sfârşit cu pace. Este important însă de menţio­
nat un amănunt ce descoperă tendinţele pustniceşti ce
stăteau tăinuite în sufletul tânărului Zaharia, precum
şi indiferenţa lui pentru lucrurile lumeşti. în casa lor
existau multe obiecte preţioase din argint, de diferi­
te feluri şi mărimi, precum şi câteva butoaie pline cu
miere. Zaharia, cu o simplitate copilărească, dar şi cu
o nobilă stăruinţă, i-a rugat pe fraţii săi să păstreze
toate argintăriile, ce erau de o valoare considerabilă,
şi lui să-i dea doar butoaiele cu miere. Filip şi Ilie au
cedat la rugăminţile lui cu multă greutate, deoarece
ştiau că Zaharia ar fi fost astfel nedreptăţit. Au con­
simţit
/ însă să-i dea mai târziu, când ar fi avut nevoie,
oricât argint i-ar fi trebuit.
însă de ce a refuzat Zaharia obiectele de argint
şi a preferat mierea? Deoarece s-a gândit că Domnul şi
Sfinţii Săi, cărora vroia să le urmeze, au mâncat miere,
aşa cum aflăm din Scripturi şi din Sinaxare, în timp ce
au dispreţuit bogăţia, aurul şi argintul.

21
 Cuviosul Zosima

Ispita şi visul

Pe de o parte, uşurătatea tinereţii, pe de altă

parte, viaţa în lume şi ispitele ei, se pare că au creat o
oarecare confuzie în sufletul lui Zaharia, aducându-i
gânduri de căsătorie. Dar, aşa cum povestea el însuşi
mai târziu, un gând tainic l-a oprit, făcându -1 să cuge­
te; „Dacă voi urma viaţa în căsătorie, va trebui să mă
îngrijesc de soţia şi de copiii mei. Dacă soţia mea are
un caracter dificil sau copiii nu ies buni, voi purta o
îndoită cruce. După aceea va trebui să mă îngrijesc de
moşii şi iobagi, care creează o grămadă de probleme.
Dar încă şi rudeniile, şi cunoscuţii, şi vecinii mă vor
tulbura cu pretenţiile şi prefăcătoriile lor!". Zaharia,
ca şi cum toate acestea s-ar fi întâmplat aievea, a fost
cuprins de o mâhnire de nesuferit. îşi dădea seama că
o astfel de viaţă nu-i putea aduce odihnă şi mâhnirea
se prefăcea în cutremur, cugetând că va vieţui astfel
până la moartea sa.
Dar la început era neputincios să se lepede de
gândul căsătoriei care, aşa cum era şi firesc, îl atră­
gea foarte mult. Deci se muncea şi se frământa, dând
această luptă în cugetul său şi neştiind ce să facă.
într-o seară, de Anul Nou, a văzut pe nişte ti­
neri şi tinere jucând cărţi şi străduindu-se să-şi ghi­
cească viitorul cu cărţile de joc. Voind şi el să afle ce va
fi cu el, a mers şi s-a încuiat singur în cameră, s-a ru­
gat mult timp cu credinţă fierbinte, şi-a făcut semnul
Sfintei Cruci pe trup, pe fereastră, pe uşă şi pe pat

22
 Sihastru din Siberia

şi liupă aceea s-a întins, aşteptând o înştiinţare »

I )iiinnezeu. A luat hotărârea nestrămutată ca în acea
noapte să îşi aleagă calea pe care să o urmeze în cea-
l.iltă vreme a vieţii
f sale.
- De-abia m-am aşezat să dorm, povesteşte el
însuşi, şi am văzut stând înaintea mea, lângă pat, o
tânără femeie. Era îmbrăcată într-o mantie albă lungă
şi zâmbea cu cuviinţă. Capul ei era acoperit cu totul
lie o năframă albă, atât de subţire şi diafană, încât prin
ea i se vedea limpede chipul, strălucind de o frumuse­
ţe paradisiacă. Şedea deasupra mea, plină de dragos­
te şi iubire. Ochii ei erau îndreptaţi în jos cu reţinere,
insă uneori îşi arunca privirea-i smerită şi nobilă către
mine. Cu acea vedenie m-am şi trezit, fiind cuprins
de o bucurie sfântă, neînţeleasă şi nemaiîntâlnită. Mă
simţeam ca şi cum m-aş fi născut din nou! In sufletul
meu nu mai exista confuzie sau mâhnire, nici nu mai
simţeam atracţie pentru vreo femeie. Acea Tânără ce­
rească mi-a umplut toată existenţa, dar atracţia mea
pentru ea nu ţinea de simţuri, ci era oarecum necunos­
cută, neprihănită, duhovnicească şi nespus de mân­
gâietoare. Am conştientizat că înaintea mea n-a fost
o fecioară de pe pământ, ci o făptură cerească, însăşi
întruparea neprihănirii şi a curăţiei. Din clipa aceea
nu m-au mai atras cele pământeşti. Sufletul meu zbu­
ra dincolo de hotarele lumii simţurilor, către ceva de
care nici eu nu-mi dădeam seama, însemnat şi sfânt!
Şi tocmai pentru că n-am înţeles, m-am încredinţat şi
m-am lăsat cu totul în mâinile lui Dumnezeu.

23
 Cuviosul Zosima
Moartea mamei
Ana Ivanovna n-a trăit mai mult de un an după
moartea soţului ei. S-a îmbolnăvit uşor în aparenţă.
Astfel, copiii ei lipseau, fără să bănuiască faptul că i se
apropia sfârşitul. Doar Zaharia era lângă ea.
în ultima zi a vieţii a cerut să se spovedească
şi să se împărtăşească, iar mai pe urmă, strângând la
piept icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi
îmbrăţişându-şi fiul dimpreună cu icoana, şi-a dat su­
fletul în linişte şi pace în mâinile Domnului.
Zaharia a rămas multă vreme deasupra trupu­
lui neînsufleţit al mamei sale, plângând cu suspine.
După aceea a sărutat mâinile acelea care l-au ţinut la
piept, dar care deja îşi pierduseră căldura, şi s-a ridi­
cat în picîoare. A luat icoana Preasfintei Născătoare
de Dumnezeu, a aşezat-o cu evlavie pe masă şi a înge­
nuncheat în faţa ei. S-a rugat cu lacrimi pentru odihna
sufletului mamei sale şi a încheiat cu aceste cuvinte:
- împărăteasa cerurilor, tu să fii acum Maica
mea. Ţie îţi încredinţez întreaga vîaţă!
Moartea Anei a însemnat şî moartea lui Zaharia
pentru lume. Ultimul fir de aţă care îl ţinea legat de
lume se rupsese, căci maica lui l-a rugat mereu să n-o
părăsească până nu îi va face mormântul.
Despărţirea aceasta l-a înrâurit profund. Toate
cele pământeşti i se păreau neînsemnate. Doar
moartea îl mai înfricoşa, precum şi aducerea-aminte
de înfricoşătorul ceas al despărţirii sufletului de trup.
24
Sihastru din Siberia
Drumul fraţilor săi
înainte să purcedem la istorisirea vieţii de după
iceea a Părintelui Zosima, să povestim pe scurt ce s-a
ntâmplat cu fraţii săi.
Filip, fratele cel mare, cu toate că deja se căsăto-
ise, era din nefericire neputincios să scape de patima
ocului de cărţi. în scurt timp, el şi-a pierdut astfel toa-
ă averea şi nu numai că n-a putut să achite datoriile
lărintelui său, ci le-a adăugat şi pe ale lui. S-a înda-
orat atât de mult, încât a fost silit să vândă şi ceea
e avea, chiar şi casa părintească, şi moşiile din jur.
Astfel Filip, chiar dacă avea un fond sufletesc bun şi
nobil, a fost distrus de singura lui patimă.
Deci, după ce a vândut ceea ce mai rămăsese
lin partea lui de avere şi a plătit toate datoriile, s-a
lus să lucreze la Moscova, sărac lipit pământului,
fatorită cunoştinţelor sale, el a fost numit şeful poliţi­
ei de frontieră. în postul acesta a arătat zel, bunătate,
pricepere şi spirit de dreptate, şi pentru aceste calităţi
)le sale n-a întârziat să devină respectat şi iubit de toţi.
în fiecare an, de ziua învierii, când se întorcea
de la Utrenie, îi vizita pe întemniţaţii din sectorul lui
şi le arăta un gest de iubire nemaiîntâlnită, aproape de
necrezut.
- Hristos a înviat, fraţii mei! le spunea deţinu­
ţilor, intrând în celulele lor. Domnul a coborât în iad
şi pe toţi i-a slobozit din legăturile lor. Aşadar, toţi
trebuie să simtă mila Lui! Deci vă eliberez şi eu până
25
 Cuviosul Zosima Sihastru din Siberia

1,1 I )Mininica Tomii. Vă rog doar să nu-mi răsplătit ii t'oa a simţit că puterile îl părăsesc şi s-a aşezat
binele cu rău! Dacă cineva dintre voi nu se întoarce ln(r-un jilţ.
ştiţi ce voi pătimi. Desigur că voi suferi pedeapsa d( Preotul a sosit şi Filip s-a mărturisit şi s-a împăr-
dragul iubirii pentru voi şi pentru Domnul Cel înviat (.■^şit. După aceea a cerut soţiei sale Noul Testament.
de Care nădăjduiesc că voi fi miluit în viaţa viitoare I a deschis la întâmplare şi a început să citească cu
dar şi cel care-mi va răsplăti binele cu rău va primi, p( itonţie, cu toată puterea pe care încă o mai avea. Şi
măsură, răsplata cea dreaptă de la Dumnezeu! istfel, aşezat în jilţ şi citind cuvântul lui Dumnezeu,
Cum să înfăţişeze cineva bucuria întemniţaţi­ .i-a dat duhul în pace, coborându-şi încetul cu încetul
lor pentru acel dar nesperat? în fiecare an, Filip ofe apul peste cartea deschisă.
rea această jertfă lui Hristos Cel înviat. Şi, o minune, Celălalt frate, Ilie, avea un caracter înflăcărat şi
iubirea lui biruia şi răutatea celui mai ticălos întem­ ninte pricepută la multe, încă şi o inimă bună, mi­
niţat: niciunul n-a evadat niciodată. Toţi se întorceac lostivă şi sensibilă. Uneori îl vedeai bine dispus, dar
cu recunoştinţă la celulele lor în după-amiaza din .ilteori, cel mai adesea, îndurerat şi gânditor. Este ade-
Duminica Tomei. ărat că dincolo de predispoziţia melancolică înnăs­
Mai târziu Filip a fost avansat şi a mers să slu­ cută, multe împrejurări ale vieţii îl influenţaseră pro­
jească la curtea ţarului, la Petrograd. Şi aici s-a făcut fund. Din pricina sensibilităţii sale exagerate, se pare
iubit de toţi, mai ales de împărăteasca văduvă Maria ă moartea părinţilor săi l-a zdruncinat adânc. Astfel,
Feodorovna, care a devenit şi naşa copiilor săi. Dar cu <>simţit deodată scârbă pentru lume, pentru zădărni­
toată poziţia sa înaltă, până la moartea lui a avut to­ ciile, tulburările şi grijile ei. Şi, împins de firea lui cea
varăşi nedespărţiţi cugetul smerit şi viaţa cea simplă iute, fără a sta prea mult pe gânduri, a lăsat lumea şi
Cheltuieli mari nu făcea, se ţinea departe de câştigul a început să caute modul prin care s-ar putea pregăti
necinstit şi banii care îi prisoseau îi împărţea ca milos pentru veşnicie.
tenie. Partea sa din averea părintească a vrut s-o lase
A sosit însă şi ceasul morţii lui şi, chiar dacă era lui Filip, care deja îşi pierduse averea la cărţi.
bolnav, se ţinea încă pe picioare. în ultima zi a vieţii, - Frate, l-a rugat, primeşte ca dar bunurile mele,
deoarece îşi presimţea plecarea către lumea cealaltă, in numele Domnului. Eu nu mai am nevoie de nimic,
şi-a trimis fiica să înştiinţeze preotul, o cunoştinţă pentru că voi deveni călugăr. Dacă nu le primeşti, le
de-a sa. între timp s-a spălat, a îmbrăcat haine cura­ voi vinde şi voi împărţi banii săracilor.
te şi s-a rugat lui Dumnezeu şi Preasfintei Născătoare - Dar cum să-i lipsesc eu pe săraci? a grăit Filip.
de Dumnezeu cu toată puterea sufletului său. După Voiesc mai bine să mor de foame decât să fac aceasta!

26 27
 Cuviosul Zosima Sihastru din Siberia

i-a spus într-un mod în care nu mai încăpea discuţie, I, desigur, nici ca să-i viziteze pe ai săi. S-a dus
în cele din urmă, ca să scape de grija şi de îr nil lin loc aflat puţin mai departe, într-o pădure dea-
târzierea pricinuită de vânzare, Ilie i-a lăsat averea It '.i acolo şi-a improvizat un sălaş în care să-şi petrea-
Zaharia. A împrumutat doar de la un cumnat de-£ a noaptea, având cu sine doar sacul de călătorie.
lui trei mii de ruble, pe care Zaharia s-a însărcinat să Tânărul şi sensibilul închinător a şezut sub um-
dea înapoi mai târziu. 'l a deasă a unui copac înalt şi a rămas acolo multă
Astfel, Ilie, în vârstă de abia douăzeci şi dc reme. în noaptea senină de vară şi sub lumina lunii,
de ani, a intrat în Mănăstirea Sfântului Avraam dii I .1 fixat crucea mare ce strălucea pe vârful bisericii,
Smolensk. Acolo însă, rudeniile şi cunoscuţii nu-i dă is.i lui şi micul lac ce îşi unduia valurile puţin mai
deau pace. De aceea, vieţuind ca frate în mănăstire leparte şi a căzut într-o cugetare adâncă. După aceea.
aceasta doar un an, s-a hotărât să plece departe de ti iiănd din sac hârtie şi creion, a scris în grabă, plin de
nutul său. nspiraţie, câteva versuri. în sfârşit, după ce a cântat
înainte să plece, Ilie l-a vizitat pe Episcopu (I glas duios câteva cântări de el alcătuite, şi-a aşezat
Partenie de Smolensk (Sopkofsky, 1761-1795), un on Irept pernă sacul de călătorie în care îşi ţinea şi banii
cu adevărat înţelept şi sfânt. Acestuia i-a descoperi I s-a întins să doarmă. Dar înainte de-a adormi, a udat
intenţia lui şi i-a cerut binecuvântarea. Bunul ierarh lământul grădinii din jurul său cu lacrimi fierbinţi,
socotind că dorinţa lui este bineplăcută lui Dumnezeul S-a grăbit să plece înainte de-a se face ziuă, ca
a binecuvântat cu bucurie plecarea lui la un schit, făA,,i nu-1 întâlnească vreunul din sătenii ce ieşeau la tre­
cută cu scopul de a cerceta un loc liniştit, departe dţnirile lor. îl iubeau mult şi-l durea inima pentru ei,
pământul părintesc. Când s-au despărţit, episcopu, ăci atunci când a plecat, l-au rugat cu lacrimi să-şi
i-a şoptit la ureche câteva cuvinte care s-au dovedii himbe gândul său.
profetice pentru viitorul său: Dar deodată, la o oarecare depărtare, a văzut
- în lume necazuri vei avea, dar ai curaj cireadă de vaci. Auzind fluieratul văcarilor, s-a în-
Domnul, Care a biruit lumea, va mântui sufletul tău! ors şi s-a pierdut în pădure. Lătratul câinilor aproape
Plecând din Smolensk, Ilie a trebuit să treace ă l-a trădat, dar a reuşit să scape fugind. Peste puţin
prin frumosul sat Lomphovo, care-i revenise lui îri mp a ajuns la un drum principal şi s-a depărtat de
urma împărţirii averii părinteşti. Acolo, după cum am oate satele cunoscute,
spus mai înainte, părintele lui ridicase o biserică. Atunci s-a îndreptat spre Roslavl şi Briansk. în
Dar Ilie n-a zăbovit deloc în acel loc, nici ca să >ădurile şi pustiurile acestor ţinuturi vieţuiau pust-
intre în biserică, nici ca să vadă vechea casă părintească lici vestiţi. I-a cercetat pe mulţi dintre ei şi a rămas

28 29
 Cuviosul Zosima Sihastru din Siberia

împreună cu dânşii multă vreme. Ilie a fost mişcc umandantul închisorii n-a întârziat să-l vadă şi să-i'
de felul vieţuirii lor şi a s-a folosit de neagoniseah ■liM seama de greşeala pe care o făcuse. Nobleţea geS'
simplitatea, smerenia, iubirea şi dăruirea lor faţă d 11111 lor, vorbirea distinsă, bună-cuviinţa firească, toat^
Dumnezeu. De asemenea, şi-a dat seama că era nepu idt'vereau autenticitatea hârtiilor lui.
tincios să urmeze un astfel de drum, ce nu se potrive Manifestându-şi adânca părere de rău, comaH'
deloc firii sale. Era atras de liniştea pustiei, dar viaţ <1.IMtul l-a luat pe Ilie în casa lui, găzduindu-1 mai
pustnicească nu oferea o mulţumire deplină tempe mile zile, iar când se pregătea să plece, l-a aprovi'
ramentului său aventuros şi cugetării sale complext lonat cu multe lucruri pentru drum. în continuări/
deprinse cu dezbaterile filozofice. Pe de altă parte, ne Ilie a vizitat multe mănăstiri şi lavre, dar cel mai miil*
voitorii cei simpli nu puteau risipi îndoielile lui, nic I lăinas la Kiev. Aici a învăţat meşteşugul sculpturi'
nu puteau satisface pretenţiile sale duhovniceşti. II li’înn. Sculpta icoane în miniatură şi în scurt timpa
Ilie a căutat un bătrân înţelept şi sfânt, capa ■venit atât de bun, încât crea adevărate capodopera
bil să-i ofere o îndrumare desăvârşită. In mâinile unu Acoasta a fost şi pricina pentru care a intrat pentru a
astfel de om ar fi avut curajul să se lase cu toată în loua oară în închisoare, dar de data aceasta el fiinri
crederea. Nu ştia însă că pe pământ nu există oamen el ce a greşit.
desăvârşiţi. Aceasta era marea lui greşeală. Căuta d Câţiva oameni dintr-o cetate au văzut midia
fapt un înger, dar îngerii nu există decât în cerur nstrumente pe care le folosea şi l-au întrebat ce faca
Astfel, a ajuns la Briansk. Din întâmplare, o grupă d (I ele. Fără să stea prea mult pe gânduri, el a răspuns
/ t evadase chiar atunci din închisoarea cetă u o glumă:
întemniţaţi
ţii. Aşadar, poliţia care se chinuia să-i prindă pe eva - Acestea mă hrănesc, cu ele imprim banii da
daţi, l-a prins şi pe Ilie. Actele pe care le avea cu are am nevoie!
consemnau că este căpitan în garda împărătească, da Răspunsul lui a fost de ajuns ca să-l bage în
înfăţişarea lui exterioară nu arăta acest lucru. Ave oînniţă: l-au luat drept falsificator de bani. înpofidn
înfăţişarea unui călugăr, în tot cazul ciudat, îmbrăca loii încercări, Ilie se afla într-o exaltare duhovniceaS'
într-un palton scurt, negru, larg, încins cu o cingătoar ă. Când s-a prezentat la tribunalul de judecată, a eX'
călugărească, cu picioarele goale, cu mustaţa şi păru 'licat cu seninătate:
mari, cu un toiag la subsuoară şi cu un sac de călători - Cu uneltele mele îmi câştig de fiecare dată
aruncat pe umeri. Fireşte că a fost considerat suspec lanii de care am nevoie. La aceasta m-am referit. De
L-au băgat în închisoare, într-o celulă întunecată 'ildă, când am nevoie de cinci ruble, sculptez o icoarâ
murdară, împreună cu alţi condamnaţi. Din fericire nică şi simplă. Când am nevoie de cincizeci de ruble/

30 31
 Cuviosul Zosima Sihastru din Siberia

împreună cu dânşii multă vreme. Ilie a fost mişcc ninandantul închisorii n-a întârziat să-l vadă şi să-şi
de felul vieţuirii lor şi a s-a folosit de neagoniseal» Ic.i seama de greşeala pe care o făcuse. Nobleţea ges-
simplitatea, smerenia, iubirea şi dăruirea lor faţă d lin ilor, vorbirea distinsă, bună-cuviinţa firească, toate
Dumnezeu. De asemenea, şi-a dat seama că era nepu uU'vereau autenticitatea hârtiilor lui.
tincios să urmeze un astfel de drum, ce nu se potrive Manifestându-şi adânca părere de rău, coman-
deloc firii sale. Era atras de liniştea pustiei, dar viaţ I.nilul l-a luat pe Ilie în casa lui, găzduindu-1 mai
pustnicească nu oferea o mulţumire deplină tempe miile zile, iar când se pregătea să plece, l-a aprovi­
ramentului său aventuros şi cugetării sale complexi lonat cu multe lucruri pentru drum. în continuare,
deprinse cu dezbaterile filozofice. Pe de altă parte, ne lie a vizitat multe mănăstiri şi lavre, dar cel mai mult
voitorii cei simpli nu puteau risipi îndoielile lui, nic i rămas la Kiev. Aici a învăţat meşteşugul sculpturii
nu puteau satisface pretenţiile sale duhovniceşti. n lemn. Sculpta icoane în miniatură şi în scurt timp a
Ilie a căutat un bătrân înţelept şi sfânt, capa evenit atât de bun, încât crea adevărate capodopere.
bil să-i ofere o îndrumare desăvârşită. în mâinile unt Aceasta a fost şi pricina pentru care a intrat pentru a
astfel de om ar fi avut curajul să se lase cu toată în Imia oară în închisoare, dar de data aceasta el fiind
crederea. Nu ştia însă că pe pământ nu există oamer i’l ce a greşit.
desăvârşiţi. Aceasta era marea lui greşeală. Căuta d Câţiva
/ oameni dintr-o cetate au văzut micile
fapt un înger, dar îngerii nu există decât în cerur uslrumente pe care le folosea şi l-au întrebat ce face
Astfel, a ajuns la Briansk. Din întâmplare, o grupă d II ele. Fără să stea prea mult pe gânduri, el a răspuns
/ / evadase chiar atunci din închisoarea cetă II o glumă;
întemniţaţi
ţii. Aşadar, poliţia care se chinuia să-i prindă pe eva - Acestea mă hrănesc, cu ele imprim banii de
daţi, l-a prins şi pe Ilie. Actele pe care le avea cu ,ire am nevoie!
consemnau că este căpitan în garda împărătească, da Răspunsul lui a fost de ajuns ca să-l bage în
înfăţişarea lui exterioară nu arăta acest lucru. Ave '•mniţă: l-au luat drept falsificator de bani. în pofida
înfăţişarea unui călugăr, în tot cazul ciudat, îmbrăca loii încercări, Ilie se afla într-o exaltare duhovniceas-
într-un palton scurt, negru, larg, încins cu o cingătoar .3. Când s-a prezentat la tribunalul de judecată, a ex­
călugărească, cu picioarele goale, cu mustaţa şi părr plicat cu seninătate:
mari, cu un toiag la subsuoară şi cu un sac de călători - Cu uneltele mele îmi câştig de fiecare dată
aruncat pe umeri. Fireşte că a fost considerat suspec >.inii de care am nevoie. La aceasta m-am referit. De
L-au băgat în închisoare, într-o celulă întunecată ; nldă, când am nevoie de cinci ruble, sculptez o icoană
murdară, împreună cu alţi condamnaţi. Din fericire nică şi simplă. Când am nevoie de cincizeci de ruble.

30 31
 Cuviosul Zosima Sibastrcr • v-ZU d in Siberia

sculptez o icoană mai mare, care necesită muncă mi •Suntoslugăde-a • căpitanului, ce a fost elibera-
minuţioasă.
/ lă, a răspunslligygj.|.j0 y g _ sk i.
A scos din sacul său câteva icoane terminat -Şiaceastad0 aici e s te într-adevăr lucrarea ta?
unele mici şi altele mari. Toţi cei de fată au rămas u
miţi de lucrările lui deosebite şi le-au cumpărat ţ a id o b â M c ^ n d it o asemenea pricepere?
toate la preţuri pe care el însuşi nici nu putea să şi necazu ri-JB rilor, în anii mei de pribegie.
închipuie, iar după aceea l-au lăsat liber. •'^qillUindplnrTiif = » 7 e ş t i ?
Ne este însă cu neputinţă a descrie toate căi -Aiciîncapitală, în. x ~ » ^ tr-u n mic apartament.
toriile şi păţaniile lui Ilie, căci zece ani întregi a rătăc -Decenuviisă l o c z :> o c u ie ş ti la mine? îţi ofer aco-
necontenit, străbătând pe jos aproape douăsprezec l'criş, ^ şi orice ai nevoie. Astfel,
mii de verste. Se pare că n-a existat în toată Rusia m; vei puteasâ-jicultivi arta S c — î n rnod ordonat şi fără griji.
năstire sau schit pe care să nu-1 fi vizitat! După toa llie,ini§cat(lebună— . ^ ^ t a t e a şi generozitatea gene-
aceste pelerinaje, s-a simţit neputincios să urmeze vii r.ilului,iadescoperitcine e r a şi i-a povestit multe în-
ţa monahală (a avut trebuinţă de zece ani pentru a pi i.implănăuiajasa,
cepe aceasta!). Deci s-a dus la Retrograd, unde, într-u Comandantui^ya c —o c e e a ş i mărinimie, i-a repetat
cartier mărginaş, aproape necunoscut, şi-a închiriat |iropunereajileaacceptsJ-tat.
cămăruţă. Acolo şi-a făcut atelierul, vânzând icoar fi 2 răm
asacolo v r e m e de aproape un an.
sculptate caselor bogate. Astfel, a trăit fără lipsuri, d Siivalofiliuhatâtde mori'^^rTcult, încât vroia să-l căsăto-
smerit şi liniştit. icascăcufasabună şi s e ; s ă - l facă moştenitor al ma­
Odată şi-a adus sculpturile spre vânzare în ca< rii lui averi.Daralta ej-a în s ă voia lui Dumnezeu.
unui general de armată, pe nume Suvalof. Când slu l'.piscopulPartenieii pmfp-i— „î n lume, necazuri vei
torii i-au arătat acele capodopere generalului, acesta .ivea!" şiiatăcăprofeţia li » r _ L u i s-a adeverit; comandan-
rămas atât de impresionat, încât a cerut să-l cunoasc iiil a nmritbniscşi ag'f£gp — in ten ţiile omeneşti au fost
personal pe creatorul lor. Ilie s-a prezentat în faţa li /,ăti ărnicitedeintervenţia dJfc» ciu m n e z e ia scă neaşteptată.
şi l-a salutat cu nobleţe şi respect. Suvalof a rămas in Dnpăacestevenime— înfricoşător, Ilie, ca un
presionat pentru a doua oară, acum de însuşi artistu om cu prindpi statornic^3 ^3 i ^ e , n -a vrut să încheie o
de înfăţişarea lui aristocrată, de trăsăturile expresi\ căsătorie dinmteres.Astf^sl f e l , s -a întors iarăşi în mica
care vădeau un om gânditor şi melancolic, de faţa li sa căiuărajăşimatelierul s ă u , înlocuind îndestularea
slabă şi palidă, dar fericită. cu sărăuaşislavacrin^Q^gg. g ^ s s t i a .
- Cine eşti? l-a întrebat generalul.

32 £ - 3
33
 Cuviosul Zosima
sculptez o icoană mai mare, care necesită muncă m
minuţioasă.
f ta, i\ răspuns Ilie Verhovski.
A scos din sacul său câteva icoane terminat
unele mici şi altele mari. Toţi cei de faţă au rămas u
miţi de lucrările lui deosebite şi le-au cumpărat {
toate la preţuri pe care el însuşi nici nu putea să şi
închipuie, iar după aceea l-au lăsat liber.
Ne este însă cu neputinţă a descrie toate căli
toriile şi păţaniile lui Ilie, căci zece ani întregi a rătăc
necontenit, străbătând pe jos aproape douăspreze(
mii de verste. Se pare că n-a existat în toată Rusia mi
năstire sau schit pe care să nu-1 fi vizitat! După toa
aceste pelerinaje, s-a simţit neputincios să urmeze vii
ţa monahală (a avut trebuinţă de zece ani pentru a pr
cepe aceasta!). Deci s-a dus la Retrograd, unde, într-u
cartier mărginaş, aproape necunoscut, şi-a închiriat
cămăruţă. Acolo şi-a făcut atelierul, vânzând icoar
sculptate caselor bogate. Astfel, a trăit fără lipsuri, d^
smerit şi liniştit.
Odată şi-a adus sculpturile spre vânzare în cas
unui general de armată, pe nume Suvalof. Când slu
torii i-au arătat acele capodopere generalului, acesta
rămas atât de impresionat, încât a cerut să-l cunoasc
personal pe creatorul lor. Ilie s-a prezentat în faţa h
şi l-a salutat cu nobleţe şi respect. Suvalof a rămas in
presionat pentru a doua oară, acum de însuşi artistu
de înfăţişarea lui aristocrată, de trăsăturile expresh
care vădeau un om gânditor şi melancolic, de faţa h
slabă şi palidă, dar fericită.
- Cine eşti? l-a întrebat generalul.
32
Sihastru din Siberia
- Sunt o slugă de-a căpitanului, ce a fost elibera­
- Şi aceasta de aici este într-adevăr lucrarea ta?
- Da, a mea.
- Dar unde ai dobândit o asemenea pricepere?
- La şcoala necazurilor, în anii mei de pribegie.
- Acum unde locuieşti?
- Aici în capitală, într-un mic apartament.
- De ce nu vii să locuieşti la mine? îţi ofer aco-
l'criş, hrană, îmbrăcăminte şi orice ai nevoie. Astfel,
vei putea să-ţi cultivi arta în mod ordonat şi fără griji.
Ilie, mişcat de bunătatea şi generozitatea gene­
ralului, i-a descoperit cine era şi i-a povestit multe în-
l.implări din viaţa sa.
Comandantul, cu aceeaşi mărinimie, i-a repetat
propunerea şi Ilie a acceptat.
El a rămas acolo vreme de aproape un an.
Suvalof îl iubea atât de mult, încât vroia să-l căsăto-
ri'ască cu fiica sa bună şi să-l facă moştenitor al ma­
rii lui averi. Dar alta era însă voia lui Dumnezeu,
l ipiscopul Partenie îi profeţise: „în lume, necazuri vei
avea!" şi iată că profeţia lui s-a adeverit: comandan­
tul a murit brusc şi, astfel, intenţiile omeneşti au fost
zădărnicite de intervenţia dumnezeiască neaşteptată.
După acest eveniment înfricoşător, Ilie, ca un
om cu principii statornice, n-a vrut să încheie o
căsătorie din interes. Astfel, s-a întors iarăşi în mica
sa cămăruţă şi în atelierul său, înlocuind îndestularea
cu sărăcia şi slava cu modestia.
33
 Cuviosul Zosima Sihastru din Siberia

Altă dată Ilie a sculptat o serie de miniaturi ci fi singurul ei f i u . După aceste dou.-\
toţi sfinţii ocrotitori ai familiei împărăteşti şi a oferit-i rmatoa trei----- tânără fiind şi lipsi|^^"'vituri grele ^
împăratului, care a rămas uimit în faţa frumuseţii ei ngură şi c u f t ^ - = » - r i d a t ă în tris te ţe , n - a *îe e x p e rie n ţa
impresionat de darul acesta, împăratul s-a îngrijit să- iiisireze c o r e c t= " a v e r e a . D e c i s-a tr e z iţ să-şi a d m i.^
facă îndată membru al Academiei de Arte şi să-i asi n sumă u ria ş ă v — p e n t r u c a re c r e d ito r ii este d a to a r^
gure o însemnată recompensă în bani. r^Vit toate b u r " * - ^ r i l e . M ilostivi i - a i ^
însă iată că din nou profeţia episcopului: „îi Din f e r i * = ^ i r e , în u lt im u l m o m e n t
lume, necazuri vei avea!" s-a adeverit. înainte de unui alt c u m n - ^ ^ ^ t d e is p r a v ă , a s a lv a t ^''ie,cu ajutorrr;^^
apuca să-şi încaseze banii, Ilie a căzut greu bolnai iverea surorii ^ r ^ ^ a l e şi a lu a t- o în propi-j'^tică p a rte diţ>^
şi a rămas la pat multă vreme. Astfel a aflat că, deş Iul cu în c e ţii- J L , s itu a ţia lu i economiţ^^sacasă. Şi
boala este într-adevăr o plagă grea, totuşi slava Iu , p r o p r i e t a t e l u i s-a în tin s şi a nuiî\j^^a îm b u n ă t^ ^
Dumnezeu revine după o nenorocire îndelungată iicoperământ) î n cin stea S fâ n tu liij„ P o c ro v s k '-*
Deci ce s-a întâmplat? N ă s c ă to a re i- d e D u m n e z e u . Bin^ ^coperăm âr\^
în vremea aceasta, o rudenie îndepărtată de-i iHimnezeu a - 5^ . z i t v ia ţa fa m ilie i lo r, k '^''ântarea l U |
lui Ilie, ce purta acelaşi nume cu dânsul, crezând d ;i evlavioasă. l U I O u p ă e x p e rie n ţe le ama^ ^’tică, s m e r it ^
Ilie va muri, s-a dus şi a încasat răsplata împărăteas lipsurilor şi s u i ^ ^ r i n ţ e l o r v ie ţii sale, ale p r ib e g ie i
că. Când omul lui Dumnezeu s-a făcut bine şi a afla 'lecompătimire milostivire şi iubire acum plij>^
înşelăciunea, n-a vrut să se certe cu rudenia sa, nic ’.'i nefericiţi. L e f
s t ă t e a aproape, îi mâ^^î'^ru cei săraQ^
să-şi apere drepturile. A voit mai bine să se întoarci plinede iubire,,^ î i găzduia cât doreau, pa cu c u v in t^
pe pământurile părinţilor săi şi să se întreţină din lu­ ledădeaîn dar sum ă de bani, după n^'^’^'^ând pleca\^
crul mâinilor sale. Au trecut astfel mulţi ani, iar dupi iiil.ilnea un săr-£ L C şi nu avea bani la el,ţ|Plelor. D a c ^
aceea a cunoscut o fată blândă şi evlavioasă, de nean delii gât şi-l d â-; —-uia acelui sărac. *a}şj ş a liiţ
nobil, dar nu bogată, pe nume Ecaterina Ivanovm Este imp> ►rtant însă să aducem
Raţinskaia, şi s-a căsătorit cu dânsa. iii'il din faptelS- lu
j.uj. i ue de xiiiujbieiue.
milostenie. Câsj^^rturie u.«-'«4ţs do^
în acea vreme, una dintre surorile sale se găse< leinii, a bătut u ş a lui un soldat ciun.''a, în tim p u ţ
într-o mare tulburare. Soţul ei, ofiţer superior delemn. Era î r r ^ t r > r ă c a t cu puţine zdrein^^luns în s ^ p ^
dispăruse de multă vreme într-o misiune militari liiRIliel-a b ă g ^ ^ - t înăuntru, a cerut să-i J'trem ura
primejdioasă şi urmele lui se pierduseră. Nu-i scrise­ ■''' să î r i - “t r u r e b e dacă cineva dinţ, '^că m â n c ^ r^
se, nici nu primise vreo veste despre el. Şi ca şi cun plusohaină p e :
t r u vrem e de ploaie, ^lui a v e ^ ît\
aceasta n-ar fi fost de ajuns, a murit pe neaşteptate deasoldatului î :
Lgheţat. Toţi cei ai cas^j^^te vroia
răspund
34
35
 Cuviosul Zosima

aveau una singură. Ilie, suspinând, s-a gândit în sinee

lui: „Eu, păcătosul, am două mantale, una veche, d(
purtare, şi una nouă, de bună. însă înaintemergătoru
Domnului nostru a zis: cel ce are două haine să dec
şi celui care nu are! Prin urmare, aş putea s-o dau pe
cea veche, dar îndrăznesc să-L îmbrac pe Hristos cu
zdrenţe? Nu! Prin urmare, în numele Domnului nos-
tru lisus Hristos, trebuie s-o ofer acestui sărac pe cea
nouă!". Şi într-adevăr, a dat soldatului haina cea bună
Mai târziu, însă, soţia lui a aflat din întâmplare
că soldatul acela era un beţiv şi a vândut haina la o
cârciumă, pe cincizeci de copeici. Deci s-a îngrijit s-o
răscumpere şi s-o întoarcă soţului ei.
- Altă dată, i-a zis, ar trebui să fii mai atent când
dai milostenie săracilor! Să ai discernământ când dă
ruieşti cuiva.
- Hristos era Cel Căruia I-am dat haina! a răs
puns Ilie. Şi cred negreşit că El a primit darul meu, cu
toate că mi-a fost adus înapoi prin mila şi dragostea
Lui.
Toată viaţa lui a fost plină de astfel de fapte
Sătenilor le era ca un părinte, iar soţiei şi copiilor săî
le arăta o iubire şi o delicateţe neţărmurită. Dar aproa­
pe întotdeauna era melancolic şi gânditor, cufundat
în gânduri de auto-reproş şi auto-osândire, deoarece
nu reuşise să urmeze viaţa monahală. Ilie avea mulţi
prieteni şi cunoscuţi care îl preţuiau şi-l iubeau, dar el
vieţuia de obicei însingurat. Cea mai mare parte a tim­
pului şi-o petrecea în casă, cercetând cărţi bisericeşti
şi scriind poeme religioase. Uneori făcea diferite lecţii

36
 Sihastru din Siberia

III opiii săi. Alteori interpreta partituri melancolice la

\iii.iiă sau cânta imne triste, pe care el însuşi le com-
l'iiiuM. Deseori petrecea nopţi întregi în rugăciuni şi
l.ii Iimi amare.
Vara îşi lua Psaltirea, hârtie, creion şi o toporiş-
■.1 VI se pierdea în pădure. Putea să rămână acolo şi o
/I înlreagă şi numai Dumnezeu ştia cum îşi petrecea
el I iMsurile. în tot cazul, când se întorcea acasă, adu-
I e.i i'u sine şi câteva poeme pline de evlavie: întâlneai
In e le iubirea fată de Dunmezeu, aducerea-aminte
de moarte, deşertăciunea lunaii, dorul vieţii veşnice.
1 iiieori aducea cu sine şi câte un cerşetor sau câte un
nu hinător rătăcitor pe care îl întâlnea pe drum, ca să-l
Iisiiăteze cu ceea ce avea mai bun.
La biserică mergea regulat, pentru că iubea
mult sfintele slujbe. Ţinea toate posturile, ca un călu-
y-,.ir, şi se socotea totdeauna vinovat că nu-şi împlinise
Mopul său sfânt încă de la început.
A adormit cu pace la cincisprezece ani de la căsă-
lorie, pregătindu-se prin spovedanie şi Dumnezeiasca
Impărtăşanie. A lăsat în urma lui o văduvă îndurerată
şi cinci copii mici, cel mai mare fiind o fetiţă de unspre­
zece ani. La şapte ani după dânsul a adormit şi soţia
lui. De atunci, pe orfanii lor i-au luat în grijă rudele,
ilar cel mai mult i-a ocrotit Preasfânta Născătoare de
Dumnezeu, sub acoperământul căreia au fost încre­
dinţaţi de părinţii lor aflaţi pe patul de moarte.

37
 Cuviosul Zosima Sihastru din Siberia

m»‘u, llie. Mă apropiam de biserica satului, când deo-

il.ilă am simţit o mână nevăzută lovindu-mă în piept
Ultima ispită şi lepădarea de lume
.ii.it de tare, încât m-am zdruncinat şi eram gata să cad
l.t pământ. în acelaşi timp am auzit limpede cuvintele:
însă este vremea să ne întoarcem la Zaharia şi'
Iu vei deveni călugăr!" Atunci am căzut pe gânduri
să ne amintim că, primind şi partea de avere a fratelui
>1 , cunintindu-mi de fratele meu, mi-am zis în sinea
său, llie, aşa cum am văzut, Zaharia avea acum două
m ea: „llie era mult mai capabil decât mine şi n-a rămas în
treimi din moştenirea părintească. Şi astfel a dat dia
lume". Atunci am înţeles bine cât de deşartă este viaţa
voiului, vrăjmaşul sufletelor noastre, încă un prilej că
lumească. Am fost chinuit de tristeţe şi de nehotărâ­
să-l războiască. Aşadar, încetul cu încetul, el a început
te, iar aceasta a durat o vreme. Dar Domnul, voind
să se mângâie cu gândul că va deveni un proprietar
bogat. Şi înlăuntrul inimii lui s-a aprins patima iubirii
•..1 mă întărească, a trimis un om din lume, lipsit de
■linţenie şi evlavie, şi prin gura aceluia m-a făcut să
de agoniseală. Dar era cu neputinţă să înăbuşe glasu
mă hotărăsc să părăsesc definitiv lumea. Unul dintre
conştiinţei care îl mustra şi de aceea se silea s-o liniş-^
t umnaţii mei, un om „libertin", desfrânat şi necredin­
tească cu gânduri precum acestea: „Desigur, voi avea
cios - chiar dacă era milostiv cu iobagii lui - mi-a spus
bogăţii, dar voi fi pentru lucrătorii mei supuşi un bun
intr-o zi, văzându-mi mâhnirea: „Zaharia, de ce te
stăpân. Le voi face daruri generoase, iar ei, plini de
chinuieşti? Doreşti să devii călugăr şi nu te hotărăşti?
recunoştinţă, se vor ruga pentru sufletul meu. Ei mă'
I iândeşte-te la acest lucru: spune în sinea ta că te faci
imploră să nu-i părăsesc şi să nu-i vând altor proprie­
monah, ce ai de pierdut? Dacă nu există viaţa veşnică,
tari de pământuri. Aşadar nu-i voi întrista dacă voi
(lupă cum cred eu, atunci îţi va părea rău doar că n-ai
face aceasta? Doar ei au rămas din familia mea şi, ca
Irăit în desfrânare, ca şi mine. Şi când murim, vom fi
stăpân al lor, sunt foarte legaţi de mine. Cu siguranţă
.imândoi egali. Dacă însă, aşa cum crezi tu, există via-
că Dumnezeu nu mă va osândi că nu le dispreţuiesc
|.i veşnică şi chinul veşnic, atunci vei avea de câştigat
lacrimile!".
lucruri de neînchipuit şi mai multe decât mine". Acel
însă în zadar se străduia să-şi împace cugetul şf
gând simplu i-a risipit toată confuzia şi s-a hotărât:
să-şi înveselească întristarea cu astfel de gânduri. încă
„Da, neapărat voi deveni călugări".
s-a aruncat şi în petreceri lumeşti, dar nici acestea nu
l-au mângâiat. Chemarea dumnezeiască i se descope-| Astfel toate piedicile au dispărut pentru
rea pretutindeni. Dar să-l lăsăm pe el însuşi să poves­ Zaharia. Dar nici cumnatul său n-a fost lipsit în final
tească ce s-a întâmplat în final: „Călăream odată pe un de Cereasca împărăţie, pentru că mai târziu, la bătrâ­
armăsar scump şi de rasă, pe care mi-1 lăsase fratele neţile lui, şi-a dat seama de toate greşelile, s-a căit

38 39
 Cuviosul Zosima

sincer şi a murit ca un creştin adevărat, împărtăşin

du-se cu Sfintele Taine ale Bisericii noastre.
Astfel că Zaharia, după ce a primit acest sfat
bun, n-a mai pierdut vremea. Conform dorinţei ioba
gilor săi, a lăsat moşia surorii şi cumnatului său, luând
cu sine doar patru mii de ruble. După aceea a plecat
pentru totdeauna din lume, dând ascultare chemări:
celei mari a lui Dumnezeu. Şi aceasta s-a întâmplat îr
anul 1786, pe când avea doar nouăsprezece ani.

40
 ' . U V ' *: ! i i

a jT s U n i. (;:i U i • < • > a u . i ; ; , ' « :a s ,,i a;ţu...'

.f ‘uu < . i r « v / a b i î ' d :
t CiJ ^iiiRÎl.'.l* ui>:. s:'>-î a a a "a,..’
4 n, -r ;î n a. T-»'-’ ’■•
. -V. , . : ' •-■-i ■ ».•
U.^Ui. îavi^■-'.c^i- •
t ■ •u n u 'ţ a ^ ; -a
f 1>;5Ă ii a' ;i Uini-:' .Ke
a'Miui.ă" ca- ,jaia.3har,-an-a
l'
■!eî fliwiii. a -r. i >i -ii ■ n-n- ;u;. /
■-.i-J -U V ;a<\ >■-... , .in.

SW
0{] s R:)fP^

li I.

'1
Nc:\

lik
 Nevoitorii pustiei

Aşa cum am povestit mai înainte, încă de la vâr-

i.i 1 opilăriei, Zaharia fusese sortit de Dumnezeu vieţii
■iislniceşti. De aceea pronia dumnezeiască n-a lăsat să
f '.I ingă, în valurile lumii acesteia, scânteia harului din
mm.i lui, care îl mâna spre pustie. Când citea vieţile
IMi ilor nevoitori, se minuna de vieţuirea lor pustni-
iMScă în locuri anevoioase şi inaccesibile, simţind în
( fliişi timp o atracţie nebiruită pentru acest fel de via-
\ Nu ştia însă cum să intre pe această cale. De aceea
,1 bucurat mult când a auzit că în pădurea din Briansk
M'ţuiau pustnici. Aşadar, s-a dus să-i întâlnească.
Cel mai bătrân dintre pustnicii din Briansk era
■•mmonahul Adrian pe care ceilalţi pustnici îl soco-
i MUdrept părintele lor duhovnicesc, lată cum descrie
nsuşi Părintele Zosima prima lui vizită acolo, con-
■mnată în biografia Bătrânului Vasilisc"*: „Părintele
\tlrian m-a îmbrăţişat cu faţă zâmbitoare şi cu dispoziţie
iibitoare de străini. înfăţişarea lui mi-a provocat teamă, ui-
iiire, admiraţie. Era îmbrăcat cu haine sărace, zdrenţuite,
aţa lui era galbenă şi uscată, trupul lui subţiat şi slăbăno-
il de nevointă.

A fost editată într-o publicaţie separată la Moscova, în anul

K49.

43
 Cuviosul Zosima
Sihastru din Siberia

Am vieţuit destulă vreme împreună cu el şi cu a

Astfel că Zaharia a pornit degrabă la Petrograd,
lalţi pustnici. Am luat seama cu interes la tot ceea cefăcei
ni i.iiul în inimă hotărârea statornică de a se întoarce
în fiecare zi, până în cele mai mici amănunte. Toate lucr
I .1 \i»‘}ui împreună cu acei pustnici binecuvântaţi.
rile lor erau simple şi neînsemnate, menite a împlini num
I’lecând, a luat cu sine şi o scrisoare de
cele mai simple trebuinţe ale firii. Hrana lor era sărăcăcio
I rarintele Adrian către fiul său duhovnicesc,
să şi postirea aspră. Rugăciunea le era neîntreruptă şi,
\Iliimandritul loasaf, egumenul Lavrei Peşterilor
afară de programul duhovnicesc zilnic, noaptea se sculi
l•■v(||ui, care se găsea atunci la Petrograd. în scrisoa-
devreme, trezindu-se unul pe altul pentru rugăciune. Du]
.1 i.\, părintele Adrian istorisea în amănunţime toate
măsura vieţuirii lor, sporeau şi în virtute. Părintele Adrii
l'iii'le şi necazurile prin care trecuse cu puţină vre-
şi ceilalţi părinţi erau plini de pace, blânzi, iubitori de fra
iif înainte să-l viziteze Zaharia.
iubitori de Dumnezeu şi smeriţi. Cu cât stăteam în preajn
în mod concret, câţiva preoţi răutăcioşi din ţi-
lor, cu atât mă umpleam de admiraţie şi frică pentru hari
IIII Începuseră o prigoană împotriva lui, împroşcân-
mele lor duhovniceşti.
II I cu cuvinte şi ocări înfricoşătoare, pizmuindu-1
O impresie deosebită mi-a făcut faptul că Părinte
Ii-IMrece mulţi boghiari evlavioşi îl aleseseră ca
Adrian a refuzat cu nobleţe banii pe care i-am oferit din to
Inhovnic. Printre altele, îl acuzau că primea şi mulţi
tă inima. Modul meu tineresc de a gândi şi cugetarea m
•mi pentru Taina Mărturisirii. Această veste a luat o
lumească au fost zdrobite de înălţimea purtării lui. N-a
M'inenea amploare, încât o bandă de tâlhari a atacat
putut să mă reţin şi am strigat de la sine: Ce minune!
iii.iptea chiliile lor sărăcăcioase, ca să răpească pre-
acest pământ există oameni care n-au nevoie de bani, pe\
piisa comoară ascunsă. Tâlharii l-au bătut sălbatic
tru că dispreţuiesc orice lucru trecător. Viaţa lor paşnică
părintele Adrian, lăsându-1 pe jumătate mort, l-au
senină, simplitatea impresionantă a inimii lor, respectul
II is pe un alt călugăr, pe părintele Barnaba, şi i-au
iubirea unuia faţă de altul, ascultarea fără cârtire şi devo
I ipit pe ceilalţi pustnici. N-au câştigat însă nimic din
unea nefăţarnică faţă de părintele lor duhovnicesc, Adria
.uilăţile lor, pentru că n-au găsit nicio rublă şi au ple-
ce se topea ca lumânarea în neobosita strădanie de a chive
•il astfel cu mâinile goale. Dar mânia lui Dumnezeu
nisi mântuirea lor - toate acestea mi se păreau o vieţuire (
fi ,1 lăsat nepedepsit păcatul lor, pentru că imediat
adevărat îngerească, mult dorită sufletului meu. De ace
lupă atacul acela au fost prinşi pe neaşteptate şi în-
gândeam: cât de fericit voi fi dacă Dumnezeu va îngăd
liişi în temniţă. Până atunci făcuseră nenumărate tâl-
să duc o viaţă lipsită de griji şi nestingherită ca şi aceşti
i.trii şi câştigaseră o avere uriaşă. Oamenii stăpânirii,
o viaţă de cugetare şi de doxologie închinată doar Lui, lib
II toate că îi căutaseră un timp, nu reuşiseră să-i prin-
de strâmtorările lumii".
la, pentru că erau foarte iscusiţi în a scăpa de curse.
44
45
 Cuviosul Zosima S ih a stru d in S ib e r ia

De aceea, după prinderea lor, au fost auziţi spunâni l'ti- a putea intra în viaţa monahală. După ce şi-a
„Pe mulţi i-am tâlhărit şi multe lucruri am răpit, d i'inciirat toate actele necesare, precum puiul ce zboa-
întotdeauna am scăpat uşor. Când i-am atacat îni i \ din cuib, tot aşa a alergat şi el spre pădurea din
pe aceşti călugări, ne-au prins, deşi n-am găsit nim Mii.insk.
să luăm. Se pare că Dumnezeu îi iubeşte şi i-a răzb\ Părintele Adrian deja plecase de acolo, dar pă-
nat degrabă!" Când Arhimandritul loasaf a aflat di înlcle Vasilisc, cu binecuvântarea duhovnicului său,
scrisoare toate aceste necazuri ale părintelui Adriai âtnas ca să-şi continue viaţa pustnicească. El nu era
le-a povestit cu amărăciune Mitropolitului Gavriil c n primejdie să devină ţinta invidiei omeneşti, nefiind
Petrograd (Petrov 1730-1801), iar acesta i-a scris pării Inhovnic, nici măcar preot, ci simplu monah.
telui Adrian, poftindu-1 la Petrograd. Bătrânul a ră In jurul părintelui Vasilisc au continuat să vie-
puns invitaţiei, împlinind porunca lui Hristos: „Cân mască la ceva distanţă de chilia lui şi ceilalţi pustnici,
vă alungă din cetatea aceasta, fugiţi în cealaltă". II inimile pline de nădejde în Dumnezeu, fără ca pă-
Mitropolitul l-a trimis la Mănăstirea Konev: înlc'le Adrian să-i mai povăţuiască de acum.
o mănăstire singuratică aflată pe una din insulele li Când Zaharia s-a întors de la Petrograd, s-a
cului Lantoka, poruncind stareţului să-l primească j s să-i vadă pe unii dintre acei pustnici în lăcaşele
Bătrân cu toată dragostea. III ile nevoinţă. L-au îmbrăţişat cu dragoste şi bucurie
I, aflând că se hotărâse să rămână împreună cu ei în
'IIştie, i-au spus cu o singură gură:
Primii paşi în viaţa monahală. - Copile, vei fi cu adevărat fericit dacă părintele
Avva Vasilisc . asilisc va primi să te ia ucenicul lui. El este steaua
•iistiei noastre, pilda noastră a tuturor, însă trebuie să
Dintre toţi pustnicii de la Briansk, Zaharia II bogată milă de la Dumnezeu, ca să poţi să-l îndu-
iubea cel mai mult pe părintele Vasilisc. Blândetel''‘‘ci- Noi de atâtea ori l-am implorat să primească să
simplitatea, dragostea, dar şi înţelepciunea lui, încâi ‘‘■e povăţuitor duhovnicesc, dar în zadar. Din mul-
tau inima tânărului Zaharia, care dorea, dacă era <j ' smerenie, refuză cu stăruinţă, spunând că este
putintă, să nu se despartă niciodată de acel om. Astfc Şi neînvăţat. Mai mult, preferă să vieţuias-
plecând spre Petrograd, el nu-i arătase încă părinteli linişte desăvârşită şi să fie întotdeauna singur cu
Vasilisc iubirea cea mare pe care i-o purta. )iimnezeu.
în capitală a rămas numai atât cât îi era de th Toate acestea au aprins chiar mai vârtos în ini-
buinţă ca să primească eliberarea din cadrul armat^'*' Zaharia dragostea, iubirea pentru acel Bătrân

46 47
 Cuviosul Zosima S ih a s tru d in S ib e r ia

şi dorinţa de a deveni ucenicul lui. Astfel, s-a dus III curând. Astfel, trebuia să se întoarcă în ţinutul lui,
el la chilie şi a căzut la picioarele lui. L-a implorat c i.u aceasta îi pricinuia o durere adâncă, căci el se ho-
lacrimi şi atât de stăruitor şi de convingător, încât 1 I li Ase să moară pentru lume, pentru rudenii şi pentru
pus într-o situaţie dificilă, l-a fost greu să se opui Ol ice lucru pământesc. De altfel, nici nu putuse pleca
rugăminţii fierbinţi a tânărului, deoarece îl ştia de m 1.1 -şi reînnoiască paşaportul, pentru că era bolnav şi
înainte şi simţea o simpatie specială pentru el, dar II ar fi rezistat unei astfel de călătorii anevoioase şi în-
temea să-l primească, lipsindu-se astfel de roadele ii ilclungate (de-abia începuse primăvara şi drumurile
hiei. în final, însă, două temeri l-au făcut să se înd CI.UI desfundate), dar şi pentru că n-avea bani pentru
plece: frica de a nu păcătui împotriva lui Dumneze călătorie.
respingând o râvnă atât de puternică pentru viaţa m Când Zaharia a auzit de problema părintelui
nahală, şi teama ca nu cumva refuzul lui să-l facă ^ .isilisc, s-a oferit bucuros şi plin de râvnă să-l ajute.
acel tânăr plin de zel să se întoarcă la viaţa din lurr I .1 promis să-i facă rost de paşaport cu orice jertfă şi a
N-a îndrăznit însă să-l primească degrabă ca ucer l'l(*cat în grabă, luând cu el şi actele Bătrânului.
al său, ca să nu-i smintească sau să-i întristeze pe cfl Câte greutăţi a întâmpinat, atât în decursul că-
lalţi fraţi pe care îi refuzase mai înainte. Ci l-a lăsat l.itoriei, cât şi în relaţiile cu împuterniciţii statului, nu
Zaharia să locuiască cu el o bucată de vreme, răstin '' poate povesti. Dar cu cât îi era mai greu, cu atât mai
în care tânărul s-a întărit şi mai mult în râvna pent: iiuilt stăruia în scopul său, arătându-şi astfel dragos-
viaţa pustnicească, simţind primele tresăriri ale iu b ir f ie rb in te pentru părintele său duhovnicesc,
depline faţă de Domnul. ti urmă a reuşit să-i procure mult do-
Părintele Vasilisc a depus multe osteneli, p ilul paşaport şi a luat degrabă drumul întoarcerii. A
cuvinte şi prin fapte, ca să-l iniţieze pe Zaharia în ti juns la Briansk bucuros, dar extenuat trupeşte, o ade-
nele vieţii monahale. ’ărată cârpă, şi a căzut degrabă la pat, neputând nici
Odată, într-o discuţie duhovnicească. Bătrân 1 se mişte. Făcuse cea mai mare parte a drumului pe
u
l-a dezvăluit părinteşte că se trăgea din ţinui cum era deprins cu traiul bun şi nefiind obişnuit
Kaliazinsk, din eparhia Tver, unde a şi lucrat în t® u vremea umedă şi cu osteneala trupească, sănătatea
cut ca agricultor angajat la stat. Plecase de acolo | ^ fost zdruncinată. A rămas la pat destulă vreme,
un paşaport de trecere speciaP, care urma să expi

nitul al Rusiei, trebuia să primească o viză specială de la autorităţile de

.lat şi să i se elibereze un fel de paşaport intern. Cu atât mai mult era
în acei ani, pentru ca cineva să călătorească dintr-un judeţ '•^''oie de viză pentru ca cineva să locuiască permanent într-un alt judeţ.

48 49
 Cuviosul Zosima S ih a s tru d in S ib e r ia

până când rugăciunile şi îngrijirile părintelui Vasilig ..Hreacă prin viaţa de obşte, în care poate dobândi
i-au readus sănătatea. it castă experienţă.
Bătrânul era mişcat de iubirea şi de jertfirea d Povăţuindu-1 astfel pe tânărul atlet al lui
sine a lui Zaharia. Aşadar, biruind şi ultimele ezităr I Ii istos, părintele Vasilisc l-a trimis într-o oştire sfân-
s-a hotărât să-l ţină definitiv lângă el. Dar, fiind ir D, ce avea drept călăuzitor un om iubit de amândoi:
ţelept şi îmbunătăţit în cele duhovniceşti, l-a sfătu I .1 trimis la Mănăstirea Koneviţ, unde era egumen pă-
să petreacă mai întâi o vreme într-o obşte, unde ar Imtele Adrian. Da, acel bărbat virtuos, împotriva vo­
putut învăţa răbdarea şi smerenia prin ascultare şi îr inţei lui, îşi asumase atunci stăreţia mănăstirii, ascul-
soţirea cu mai mulţi fraţi. Altfel, i-a spus el, nu numî l.ind de dorinţa părinţilor şi a Mitropolitului Gavriil!
că ar fi fost zadarnic, ci şi păgubitor, probabil şi pr: Astfel, înţeleptul şi ascultătorul Zaharia a por­
mejdios, să înceapă degrabă o viaţă de isihie în pusti< nit spre Mănăstirea Koneviţ, îmbrăţişându-1 cu lacrimi
- Du-te, copilul meu, pentru câţiva ani într- III ochi pe părintele Vasilisc. Era foarte mâhnit că se
mănăstire, căleşte-te în viaţa de obşte şi după acee despărţea de Bătrânul său iubit şi de liniştea pustiei,
vino iarăşi aici! l-a îndemnat Bătrânul. Şi eu am vie d.ir se liniştea şi se mângâia cu nădejdea întoarcerii.
ţuit mulţi ani în mănăstire, făcând diferite slujiri prii Cu adevărat, urma ca după ce se va lupta în
ascultare. Dar şi mai târziu, când am venit aici, în pă irena vieţii de obşte, să se întoarcă biruitor la Briansk,
dure, cu toate că am vieţuit în singurătate, am făcu împodobit cu laurii ascultării şi cu cununa răbdării
ascultare de părintele Adrian. Doar după aceasta mi- dobândite acolo. Căci atât textele Sfinţilor Părinţi, cât
dăruit Dumnezeu mult dorita viaţă de isihie, plină d ,i experienţa vie a luptătorilor lui Hristos, din cele mai
roade. vechi timpuri şi până astăzi, mărturisesc că nu se poa-
Atunci i-a înfăţişat lui Zaharia fără ocolişuri câ le arăta cineva biruitor „de unul singur" în războiul
suferă pustnicul şi cât este de încercat de ispitele \iluhovnicesc, dacă n-a învăţat mai întâi să se lupte cu
înfricoşătoarele închipuiri drăceşti. De asemenea, i- vrăjmaşul în rândurile oştirii de soldaţi ai lui Hristos.
vorbit despre stările sufletului şi trupului după cădt şj pentru ca cineva să dobândească smerenia - temelia
re, despre acedie, despre tristeţe şi frică, dar şi despr inturor virtuţilor - trebuie mai întâi să rabde de bună
mângâierile şi mijlocirile iubitoare ale Mântuitorului voie şi cu tărie umilinţele lui Hristos, slujind fraţilor
- Pentru a înfrunta cu bine toate acestea, a cort ,,'li ca „cel din urmă dintre toţi şi slujitorul tuturor",
tinuat Bătrânul, pustnicii au trebuinţă de discernă Doar după ce a spălat picioarele aproapelui poate să
mânt şi de mare experienţă duhovnicească. Prin uij ,iea împreună cu Hristos la Cina Cea de Taină a isihi-
ire, n-ar trebui ca cineva să devină pustnic înaint|,.i şi^ dacă îi va îngădui Hristos, va putea să-şi sprijine

50 51
 Cuviosul Zosima S ih a stru d in S ib e r ia

capul pe pieptul Celui Iubit, adică să se învredniceas­ I' găseşte în corturile cereşti, lângă Tronul Celui
că de vederea dumnezeiască. I'i r.iînalt. Astfel, vieţuia în bucurie şi frică, în dulceaţă
li /lirobirea inimii. Deseori, izbucnea în lacrimi de po-
- .\mţă. Din zi în zi, inima lui tinerească se aprindea tot
Şederea la Mănăstirea Koneviţ m.ii mult de dragostea dumnezeiască. Şi cum era din
iiii‘ liniştit, senin, înţelept şi reţinut, sporea, cu harul
Avva Adrian l-a primit cu mare bucurie pd Im Dumnezeu, foarte repede pe calea propăşirii du­
iubitul său Zaharia şi l-a rânduit în cinul monahal al lii ivniceşti. Se socotea mai prejos decât toţi, îi cinstea
fraţilor din Mănăstirea Koneviţ. Văzându-i râvna şi I'I* ceilalţi ca pe sfinţi, în timp ce pe sine se osândea ca
dorinţa de luptă, i-a dat binecuvântarea să ia parte la I>i‘ cel mai mare păcătos.
toate muncile pline de trudă ale fraţilor. Iar el, cu do Pentru aceste harisme era atât de iubit de pă-
rinţă fierbinte, nu se dădea înapoi de la nicio lucrare] Iiuţii mănăstirii, încât nimeni, nici bătrâni, nici tineri,
Când încheia însă o slujire, era întotdeauna mai obosit IUI putea să se abţină şi să nu-i arate, cu orice prilej,
decât ceilalţi, ca unul mai plăpând şi mai nedeprins cu Mcmăsurată iubire şi preţuire. Cu toţii îl socoteau un
o astfel de viaţă. Bătrânul, având dreaptă socoteală, a mic înger pe pământ. Părintele Adrian îl lăuda pe as-
luat seama la el şi pentru a-i ocroti sănătatea, i-a dat I lins, iar Zaharia, la rândul lui, se legase sufleteşte de
ca ascultare numai două slujiri: cea de prescurar şi de el, precum fiul de tată. Totuşi, primul loc în inima lui
paraclisier. Dar cu ce simţăminte şi cu câtă bucurie îşî il ocupa totdeauna părintele Vasilisc. Se simţea liniştit
împlinea slujirile lui! Toţi luau aminte la el, minunân- ^i fericit la Koneviţ, ţinea canonul călugăresc şi rându-
du-se. i.ila mănăstirii, avea un mare câştig din îndrumarea
Când pregătea prescura, se gândea că această părintelui Adrian, dar sufletul lui zbura mereu în pus­
pâine era destinată Jertfei Celei fără de sânge şi înfri­ tia din Briansk. Doar pentru aceasta tânjea din când în
coşătoare şi că Preasfântul Duh o va preschimba în când. în privinţa celorlalte nu cunoştea nicio tristeţe.
Trupul lui Hristos. Putea însă vrăjmaşul, născocitorul tuturor
Aşadar, socotindu-se pe sine nevrednic pen­ răutăţilor, să-l lase multă vreme în pace pe ostaşul
tru o astfel de slujire sfântă, simţea tulburare şi frică, lui Hristos? Deci i-a trimis o ispită puternică pe care
amestecate însă cu desfătare duhovnicească pentru) Zaharia n-o mai încercase până atunci, pentru că nu
bunăvoinţa specială pe care i-o arătase Dumnezeu. ' simţise, nici nu-şi putuse închipui vreodată cum ar fi
în acelaşi fel, când intra în biserică pentruj să ai o ură adâncă pentru un om. Dar se pare că era
a aprinde candelabrele şi candelele, i se părea că’ neapărată nevoie să treacă şi prin această experienţă

52 53
 Cuviosul Zosima S ih a s tru d in S ib e r ia

personală, ca să poată mai târziu să-i vindece pe cei­ ■III Ii- i'xistă pace şi iubire. Dacă Domnul ne-a poruncit
lalţi de această patimă ucigaşă. \ Mlbl m şi pe vrăjmaşii noştri, cât de nenorocit sunt
Părintele Adrian rânduise pe un bătrân ca să- i I m.iintea Lui, urându-1 fără pricină pe acel bătrân
înveţe pe Zaharia îndatoririle de paraclisier. Bătrâna im! . Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, am început
acela era un ţăran neinstruit, cu o purtare lipsită de de­ liiplă înverşunată, silindu-mă să resping atacurile
licateţe şi o părelnică lipsă de sensibilitate. împlinise li linii. în fiecare zi trebuia să-i predau bătrânului o
însă slujirea de paraclisier mulţi ani şi o cunoştea bine n -.i liră, făcându-i mătania până la pământ din obiş-
Pe Zaharia îl povăţuia ca pe un copil mic, dându-i IIIUliţă, cu un respect aparent. Dar cât de greu îmi era
uneori sfaturi de care nu era neapărată nevoie, priso- \ l.u' aceasta! Era atât de dureros, ca şi cum „m-ar
sitoare, precum: „Uite aici, copile, cum să pregăteşti I înţepat un ac". Bătrânul, neştiind adevăratele mele
lumânările!" sau „lată cum trebuie să te rogi şi cum să I nil mente, primea prescura cu dragoste, mă lovea
baţi mătanie stareţului!" sau „lată ce trebuie să faci în ■ nr peste cap şi îmi spunea: „Domnul să te mântuias-
Sfântul Altar" şi altele asemenea. .i, copilul meu!" Uneori mă îmbrăţişa uşor, ca semn
Deseori îl bătea uşor cu palma peste cap şi dacă li' iubire. Toate acestea erau însă pentru mine foarte
făcea cea mai mică greşeală, îl îndrepta şi îl mustra I plăcute. în final. Dumnezeu Şi-a făcut milă şi S-a
chiar şi în vremea slujbei, în faţa tuturor părinţilor. lăliit să mă izbăvească şi de acea silă. Văzând dure-
Astfel, Zaharia a fost aţâţat de diavolul ca să i. ,\ şi strădaniile mele, a alungat grabnic şi în chip
simtă antipatie pentru acel bătrân. Nu putea nici să- IIInu nat demonul urii din inima mea şi a schimbat cu
privească în faţă cu blândeţe. Drept aceea dispreţuia icsăvârşire sentimentele mele. în scurt timp am ajuns
nu numai îndrumările şi mustrările lui, ci şi orice cu- ,vl iubesc atât de mult pe bătrânul cel simplu, încât
vânt. „Am simţit că mă pierd", povestea el însuşi, „că ti am învrednicit să-l slujesc şi în boală, care s-a în-
mă sinucid duhovniceşte. N-am mai vărsat lacrimi de iu'iat cu chemarea lui la Domnul. în mâinile mele şi-a
bucurie şi de căinţă, ci lacrimi de amărăciune înaintea lat sufletul său".
Domnului. Când îmi încheiam slujirea, mă cuprin­ Din propria lui povestire aflăm că era nemilos
deau gândurile de vinovăţie, mă simţeam nevred­ II patimile, că punea succesele lui pe seama ajutoru-
nic chiar să mă apropii de Sfântul Altar. Mă topeam li lui Dumnezeu, că se războia cu conştiinciozitate
ştiind că Dumnezeu îşi întoarce faţa de la ură şi de la 1 înverşunare împotriva ispitelor. Dincolo de toate
ţinerea de minte a răului şi că în nici un caz nu primeşte icestea, îşi descoperea toate gândurile şi pornirile
rugăciunile şi jertfele unei inimi pline de duşmă­ lâtimaşe ale inimii sale părintelui Adrian, aşa cum ci-
nie. Pentru că Duhul Sfânt Se sălăşluieşte doar acolo ise în canoanele Sfântului Vasile cel Mare şi în Scara

54 55
 Cuviosul Zosima S ih a s tru d in S ib e r ia

Sfântului loan Scărarul. Acea mărturisire curată III iiorrată. De asemenea, slujind la Petrograd ca
smerită era, aşa cum descoperise, o armă atotputerni i superior al Gărzii împărăteşti, avea acolo mul-
că împotriva vrăjmaşului celui înţelegător. Părintele 1 iinoştinţe sus-puse. Deci ne putem lesne închipui
Adrian, prevăzând că Zaharia va deveni un man II se ruşina, se înroşea şi se fâstâcea el atunci când
pustnic, un vas al virtuţii şi al înţelepciunii duhov iiilâlnea cu vreun cunoscut de-al său care îl vedea
niceşti, l-a tuns în scurt timp călugăr, cu numele di Mifi gând în urma unui bătrân sărac şi purtând un sac
Zosima. IIi enţuit.
Oh! Ce bucurie nespusă şi ce veselie sfântă Astfel, l-au sufocat gândurile de cârtire şi de
umplut inima lui! Purta schima îngerească şi dorea s| iirmulţumire împotriva părintelui Adrian. Dar când
vieţuiască precum un înger fără de trup, în timp ce I ilat seama că începuse să fie biruit de vrăjmaşul
petrecea încă în trup. Avea ţeluri duhovniceşti înalţi Ui alor de rău, care semăna înlăuntrul lui astfel de
şi se silea să le împlinească. Dar îmbunătăţitul Avvi . .imluri, Zosima, plin de frică dumnezeiască, a căzut
Adrian l-a oprit cu înţelepciune, îndrumându-1 să păj l.i picioarele Bătrânului şi i-a mărturisit totul cu la-
şească pe calea de mijloc, împărătească, priveghind cti. i nni:
luare-aminte la viaţa şi lucrările lui. - lartă-mă, că nu sunt vrednic să te urmez! Tu
Ori de câte ori trebuia să meargă la Petrograd n .ijuns la despătimire, iar eu sunt stăpânit de iubirea
pentru diferite treburi. Bătrânul îl lua cu sine şi pale sine şi de slava deşartă. Mă ruşinez de veşmântul
Zosima, ucenicul său iubit. Dar şi aceasta a dat prilqi .ui sărac şi de sacul peticit pe care îl ţin, păşind în
diavolului să-l ispitească din nou pe tânărul călugăr. Im ma ta. Şi când întâlnesc vreun cunoscut de-al meu.
Părintele Adrian, chiar şi după ce a deveni mă topesc de ruşine. Patima iubirii de sine naşte înlă-
stareţ, nu şi-a schimbat câtuşi de puţin modul Iu imirul meu mânia şi furia, şi chiar osândirea, deoare-
de viaţă. în mănăstire, dar şi când mergea în cetatg c gândesc că porţi haine vechi ca să-ţi arăţi sfinţenia;
purta aceleaşi încălţări vechi şi haine zdrenţuite dflmai zămisleşte încă şi cârtirea, deoarece cred că mă
care se folosise în pustie. Cu toată vârsta şi neputinţa turţi cu tine ca să te lauzi că mă ai ucenic. O, părinte!
lui, călătorea de la Koneviţ până la Petrograd pe jos )acă ai şti cât mă chinuiesc aceste gânduri şi cât m-am
Părintele Zosima îl urma, purtându-i sacul de călăto- uptat ca să le mărturisesc! M-a oprit gândul că atunci
rie, care avea înăuntru cărţi şi alte câteva lucruri nece ,md le vei auzi, te vei scârbi de mine şi mă vei
sare. Chiar şi acest sac era vechi şi peticit. icărî. Acum însă văd că îmi sunt de folos şi iată.
Părintele Zosima, dimpotrivă, era un călugăi leşert mizeria inimii mele înaintea picioarelor tale.
tânăr, frumos la înfăţişare, de origine nobilă şi cu ţinut* \lici nu îndrăznesc să-mi cer iertare de la tine!...

56 57
 Cuviosul Zosima S ih a s tru d in S ib e r ia

Părintele Adrian l-a întrerupt şi l-a ridicat î
picioare:
- Nu-ţi pierde curajul, copilul meu! i-a spus c
dulceaţă. Nu te tulbura! Gândurile acestea nu sunt a
t
tale, ci ţi le-a strecurat vrăjmaşul. Luarea-aminte, aer 1 1 I msuşi. I-a descoperit că Numele lui lisus, însoţit
via şi sinceritatea ta mă fac să te iubesc şi să te preţi
iese mai mult decât înainte.
Şi Bătrânul l-a îmbrăţişat cu bucurie
II1 ( 111-1 pe tânărul monah arzând de dorinţa
Ii II luptele călugăreşti înalte şi de dorul de a birui
.Iunie şi patimile, i-a descoperit învăţătura patris-
I li •spre rugăciunea minţii şi a inimii, pe care o lu-
i'/vie, este arma duhovnicească cea mai puternică
uliu nimicirea atacurilor vrăjmaşului şi pentru paza
iii|ii

părintele Zosima, l-a aşezat lângă el, l-a m ângâiat! Părintele Zosima, cu binecuvântarea stareţului
l-a liniştit. După aceea i-a explicat că monahul trebui Ii i.m, a început să pună în lucrare cu râvnă rugăciu-
să fie ca un mort, mai ales când se găseşte întâmplăto .1 minţii şi să mediteze la textele patristice respecti-
în mijlocul lumii, să nu-i pese dacă va fi lăudat sa precum cel al Filocaliei, ale Sfântului Nil Sorsky,
dacă va fi osândit, dacă va fi cinstit ca un sfânt sau v I Sfântului Isaac Şirul şi ale altor Sfinţi Părinţi.
fi dispreţuit ca un făţarnic. Nu trebuie să se interesez inuci a simţit mai vie dorinţa vieţii isihaste în pustie,
de nimic altceva, decât numai de cum îşi va împlin >nlru că această lucrare sfântă are trebuinţă de isihie
făgăduinţele lui călugăreşti. ilf un îndrumător duhovnicesc experimentat, care
- Şi nu este neagoniseala una dintre acestea? 11 i i'rceteze fiecare mişcare a minţii şi a inimii. Altfel,
adăugat Bătrânul. N-am făgăduit să devenim sărac nul poate cădea cu uşurinţă în înşelare,
de bunăvoie, de dragul lui Hristos? în acest sens, în sufletul părintelui Zosima,
Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al părintelu »i bunul păstor, stareţul Adrian, nici nevoitorul
Adrian, ucenicul Zosima a câştigat încă o luptă duhov''l inte Silvestru nu-1 puteau înlocui pe bătrânul
nicească. De atunci, nu numai că nu a mai fost stăpâni'l inte Vasilisc. Astfel, vieţuind aproape trei ani în
de gânduri urâte faţă de părintele Adrian, ci se şi lupt dnăstirea Koneviţ, împlinind multe slujiri şi fiind
să-i semene, iubind cu sinceritate sărăcia şi simplitatea i'ercat de multe ispite, l-a rugat fierbinte pe părin-
La acea epocă, în Mănăstirea Koneviţ vieţui le Adrian să-i dea binecuvântarea sa pentru
zăvorât, în rugăciune neîncetată şi cercetarea Sfinte U)arcerea la Briansk. Bătrânul, cunoscând de la înce-
Scripturi, un ieromonah evlavios, părintele Silvestru it dorinţa lui, de Dumnezeu insuflată, pentru viaţa
Cu binecuvântarea stareţului Adrian, părintele Zosimi istnicească, n-a îndrăznit să stea împotriva chemării
a început să-l viziteze şi să discute cu el probleme duli Dumnezeu, chiar dacă îl pierdea pe cel mai bun
hovniceşti şi folositoare de suflet. Bătrânul acel^i^nic al său, încă lipsind mănăstirea de o pildă de

58 59

li
 Cuviosul Zosima S ih a s tru d in S ib e r ia

nevoinţă. I-a făcut însă o propunere pe care, se pan ■I(<M'.tv I,i se părea însă o binecuvântare că le cerea
pregătise din timp: ........I acum, când purta pe umeri responsabilitatea
- Ai răbdare şi mai rămâi puţin aici! Mă g, Mim întreţinerea unei mănăstiri şi a multor fraţi.
dese să fac, luând binecuvântarea Mitropolitului I ).ir părintele Adrian îşi pusese în gând să do-
călătorie în eparhia Smolensk, cu scopul de a .............. . o comoară însufleţită, de mare preţ pen-
colectă pentru mănăstirea noastră. Astfel, te voi 1 ...... i.Miăstirea sa, pe părintele Vasilisc. Deci l-a vizi-
cu mine şi-l vom vizita pe părintele Vasilisc şi pe < i m lăcaşul lui de nevoinţă împreună cu părintele
pustnici. Nădăjduiesc că-1 voi convinge să vină mu. Şi-au dat sărutarea iubirii cu lacrimi de bu­
noi la Koneviţ. Şi veţi putea vieţui amândoi aici, ni (.• I'moţia părintelui Vasilisc a fost profundă când
pustnici, undeva în zona mănăstirii. Ştii câte ţinuţi I mi.ilnit după atâta vreme pe vechiul lui îndrumă-
pustii şi împădurite există în marea şi izolata noas' I duhovnicesc ca egumen şi pe neuitatul şi tânărul
insulă! Aşadar, ce zici? m prieten ca monah. încă şi părintele Zosima simţea
Părintele Zosima n-a stat deloc pe gându i mi mai păşeşte pe pământ, ci că se găseşte în altă
propunerea părintelui Adrian îl mulţumea. Deci a i
mas la mănăstire şi a aşteptat să se împlinească ci După primele clipe fericite au urmat nesfârşite
spuse. iiMiijii duhovniceşti şi înştiinţarea reciprocă despre
Uf se întâmplaseră în răstimpul despărţirii lor. După
fiM, stareţul Adrian i-a cerut părintelui Vasilisc să-l
Părintele Vasilisc vine la Koneviţ mieze la Koneviţ. S-a străduit cu multă stăruinţă şi
I (n ice chip să-l convingă.
Stareţul Adrian n-a întârziat să-şi ţină făgăd - Te voi ajuta să vieţuieşti acolo mai bine decât
inţa. A luat binecuvântare să călătorească la Smolen ' > Insula noastră este izolată şi mănăstirea dispune
şi să facă o colectă printre credincioşi pentru nevo ' multe ţinuturi împădurite, nestrăbătute de oameni.
Mănăstirii Koneviţ. L-au însoţit părintele Zosima pune să se zidească acolo o chilie pentru tine şi
alţi câţiva dintre ucenicii săi. '>,i pentru Zosima, care, de asemenea, este atras de
Evlavioşii locuitori din Smolensk şi Brian '''la pustnicească. îl voi încredinţa în mâinile tale şi,
s-au bucurat nespus revăzându-1 pe părintele Adria sărbători, dacă doreşti, vei putea să vii în mănăs-
Când au aflat scopul călătoriei lui, i-au oferit cu m a p e n t r u priveghere şi Dumnezeiasca Liturghie. Şi
bucurie ceea ce puteau, amintindu-şi că atunci câi"l’^ vom împărtăşi la masa obştii de bucuria
vieţuia singur în pădure nu primea bani şi dani '^micului, te vei întoarce iarăşi la liniştea ta. Viaţa ta

60 61
 Cuviosul Zosima S ih a stru d in S ib e r ia

va fi izbăvită de griji şi necazuri. Mănăstirea noasi Din textele şi tradiţia Sfinţilor Părinţi este ştiut
îti va dărui orice lucru de care ai nevoie! ' Ml,II mare folos are cineva dacă vieţuieşte lângă pă-
Oferta stareţului Adrian era ademenitoare, di ■Milele său duhovnicesc, aflându-se în legătură nemij-
părintele Vasilisc n-a părut încântat s-o primeasi I ii.t cu el. Deci dacă nu te supui, cum să te socotesc
Nu credea că există un motiv serios ca să-şi schim iMil meu duhovnicesc? Neascultând de părintele tău,
locul de nevoinţă. /
■M|ii li'gătura duhovnicească ce te leagă de el.
- Şi aici sunt liniştit! a spus smerit, cu privi Auzind aceste cuvinte, părintele Vasilisc a dat
aţintită în pământ. Nu am niciun fel de tulbură] M.ipni, s-a mustrat cu lacrimi, şi-a cerut iertare şi a
Dumnezeu i-a luminat pe creştinii locului să-mi ar I i|', uluit să meargă cu el. Căci îndoită era legătura ce-1
te multă iubire şi milostivire. Nu simt deloc nevoia Ii e,.i ile dânsul: îl avusese duhovnic din primii ani ai
merg în alt loc, pentru că ei îmi aduc tot ceea ce ir ii|ii monahale, iar schima monahală o primise tot
este de trebuinţă. Pe de altă parte, aici îi am şi pe fr Im mâinile lui.
ţii mei duhovniceşti, pustnicii. Desigur că nu vieţuie Bucuria celor doi părinţi. Adrian şi Zosima, de-
aproape de mine, dar din când în când ne vedem şi 1 |M'.ca orice închipuire. L-au mângâiat cu dragoste pe
mângâiem unul pe altul cu graiuri duhovniceşti. Şic i’.il mtele Vasilisc, l-au liniştit că toate vor merge bine
mai important este faptul că sihăstria mea este înd I I au lăsat să se pregătească. Ei înşişi s-au dus să-şi
părlală şi izolată. Aproape că niciodată nu ajung o mlinue lucrarea colectării de ajutoare pentru mănăs-
meni aici şi, astfel, nimic nu tulbură viaţa mea linişti iiir. Când au terminat, stareţul Adrian l-a trimis pe
Cât timp au vorbit cei doi Bătrâni, ucenic usima în pădure ca să-l ia pe părintele Vasilisc şi să
Zosima a rămas tăcut, dar inima lui tremura de agjj’lt'ce împreună.
nie şi teamă ca nu cumva să fie silit să se despartă! Toţi pustnicii erau nemângâiaţi pentru pleca-
părintele Vasilisc. Dacă cel din urmă stăruia în refua 'Miubitului şi cinstitului lor frate de nevoinţă. Ei s-au
lui? Şi dacă stareţul Adrian, la rândul său, nu-1 l^ii Iunat cu toţii să-l îmbrăţişeze de despărţire şi cu
pe el, ucenicul, să rămână aici? Şi-a îndreptat mint icrimi i-au bătut mătănii, l-au sărutat şi l-au însoţit
către Dumnezeu, implorându-L pentru milă. Ni Miiă la marginea pădurii. L-au rugat apoi să îi pome-
păsa dacă se va nevoi la Koneviţ sau în pădurea d lească şi pe ei în rugăciunile lui. Când s-au îndepăr-
Briansk, dorea numai să fie împreună cu părinte <l rnai mult, bocetele lor răsunau în întreg pustiul.
Vasilisc. Vmă şi părintele Zosima, uitând de bucuria lui, a fost
între timp, stareţul Adrian a continuat cu stuişcat de durerea lor şi a izbucnit în lacrimi. Cei doi
ruinţă strădania lui, aducând noi argumente: 'ărinţi au luat-o la picior şi au dispărut în scurt timp.

62 63
 Cuviosul Zosima S ih a stru d in S ib e r ia

dar pustnicii stăteau în acelaşi loc, acolo la margine ili' întărită" şi „Vai de cel singur...!". Deşi L-am
pădurii, fixând orizontul cu inima frântă. Le uşul li pe Dumnezeu, n-am îndrăznit să primesc niciun
durerea doar amintirea cuvintelor părintelui Vasilisl I II ii, aşteptând ca El să mă înştiinţeze în chip tainic
rostite cu puţin înainte de plecare: !• este omul potrivit. Astfel, de când te-am întâlnit
- Vă voi iubi mereu, mă voi ruga pentru voi, ca | • Mu dată, încă foarte tânăr şi îmbrăcat cu haine lu-
voi pentru mine. Rămâneţi în pace, fie voia Domnului ■ I ,.ii, sufletul meu a tresărit într-un chip neobişnuit.
Dar pe cât de adâncă era tristeţea pustnicilo ' . .1 ilinlăuntrul meu îmi spunea cu stăruinţă că prin
pentru despărţire, pe atât de mare era bucuria star II I )omnul îmi va îndeplini cererea. Dar n-am vrut
ţului Adrian şi a celorlalţi fraţi pentru întâlnirea la >m.l sprijin pe sentimente nesigure. Am aşteptat ca
cu părintele Vasilisc. Ucenicul Zosima nu ştia cui ' 'iimmezeu să-mi descopere limpede voia Lui şi
să-l mulţumească lui Dumnezeu, Care-i dăruise u III im dat seama de puterea ta de jertfă când am avut
părinte şi un îndrumător atât de preţios în viaţa du , o)ie de paşaport. M-am minunat şi de înflăcărarea
hovnicească. Dar şi părintele Vasilisc, care răspunde ■II .linsă a inimii tale pentru viaţa pustnicească, dar
cu aceeaşi iubire la iubirea lui, i-a descoperit cu sinci I.lin încă nesigur. Astfel, te-am trimis la Koneviţ pen-
ritate că dacă nu era el, n-ar fi lăsat niciodată sihăstri III o ultimă încercare. Şi iată că, în final, ascultarea ta
şi pe pustnicii lui. I liMsă faţă de îndrumările mele, statornica şi neîm-
- Lacrimile şi rugăminţile mele drepte, a eoni i'iijinata ta dăruire faţă de mine, păcătosul, în ciuda
nuat, l-ar fi înduplecat pe stareţul Adrian să mă la! i lnr trei ani de despărţire, precum şi dorinţa stare-
acolo, cred acest lucru în chip nestrămutat. Penti mi 11 i Adrian de a te încredinţa în mâinile mele, toate
că nu aveam vreun motiv serios să părăsesc locul ii>rstea mi-au arătat limpede voia lui Dumnezeu. Şi
care m-am nevoit fără vreo tulburare. Doar drago .lilăjduiesc cu tărie că Acela ne va uni cu legătura
tea ta, bunul meu Zosima, a şters orice piedică şi m^ l.intă şi nedezlegată a iubirii duhovniceşti dintre tată
adus aici. Acum pot să îmi deschid inima înainta i Iiu. Preaslăvit să fie sfânt numele Său!
ta: întotdeauna am cerut de la Domnul să-mi trimil „Din acel moment", scrie părintele Zosima,
un ... - cum să spun? - un prieten duhovnicesc cai. m-am hotărât să nu mă despart de Bătrânul meu
să fie simplu, sincer, nevoitor, care să aibă râvnă ■'.înă la moartea mea sau a lui, să fac ascultare desă-
dorinţă pentru lupta duhovnicească şi care să caut -irşită faţă de el, să nu săvârşesc nici cel mai mic lu-
ca şi mine unirea cu Dumnezeu. Şi am cerut aceasj m fără binecuvântarea lui şi să nu-i ascund nici cel
deoarece este greu să vieţuiască cineva singur 8 n.ii neînsemnat gân d-într-u n cuvânt să-i încredinţez
isihie. Căci este scris: „Frate ajutat de frate este ca|n întregime sufletul meu, de dragul lui Hristos".

64 65
 Cuviosul Zosima
1 S ih a s tru d in S ib e r ia

I ' I i.lsplătit de Dumnezeu cu mari harisme, bine-

Viaţa pustnicească la Koneviţ in.itit.lri şi împlinirea rugăciunilor. Iar părintele
■' iim.i, cu adevărată smerenie, se socotea pe sine un
La Koneviţ, toţi părinţii s-au bucurat şi L-ai .... , văzând valurile harului ce îl scăldau atât de nă-
preaslăvit pe Dumnezeu, Care le-a trimis un dar atâ' iliiic pe părintele Vasilisc, prin lupta sa nedomolită.
de mare, o floare preţioasă a pustiului. Stareţul Adrian De aceea se minuna, iar acum îl cinstea şi mai
socotind o binecuvântare specială de la Dumnezeij MMIIi Desigur că practica şi el rugăciunea minţii, bu­
venirea în acel loc a acestor doi iubiţi fii duhovniceşti ni, mdu-se de mângâieri duhovniceşti, dar nu avea
n-a întârziat să-şi ţină făgăduinţa şi să le împlineasi^ pri ienţa vizitelor negrăite şi succesive ale harului,
dorinţa. ! I'• l-are o încerca părintele Vasilisc.
La două mile de mănăstire, într-un loc pustiu )l Astfel, şi-au urmat viaţa lor pustnicească, ur­
nelocuit, a zidit două chilii, una lângă alta. Pe tânăni( ii ui zi de zi treptele scării duhovniceşti. Nu putem
Zosima l-a încredinţat ascultării duhovniceşti a păriflj ll••.crie luptele tainice ale celor doi anahoreţi, prin
telui Vasilisc şi,după ce i-a binecuvântat, i-a trimis si ■ ne II adorau şi-L preaslăveau pe Dumnezeu în isi-
se nevoiască în viata lor isihastă.
r I liie, nici dragostea lor sfântă pentru Acela Care le în-
■
Dar smeritul Vasilisc, în pofida profundei lui liilcea inimile şi le uşura greutăţile. Adăugăm doar
iubiri părinteşti pe care o simţea pentru Zosima, ruj im fragment din cartea; „Descriere istorică a mănăsti-
1-a primit ca ucenic, pentru că-1 socotea deja înainta i ii Koneviţ" (pag. 42), publicată în anul 1822, ca să ne
în viaţa monahală, în discernământ şi în luminară l.u'om cel puţin o idee despre viaţa lor cea din afară,
minţii, în cunoaşterea Scripturilor şi în înţelepciu nu-i cea lăuntrîcă este de bună seamă insondabilă şi
nea duhovnicească, harisme ce-i făceau pe mulţi să m.iccesibilă: „Un pustnic mănâncă numai mâncare de
numească: „copil bătrân". De altfel, Zosima era d i'ost şi aceasta foarte puţină. Este îmbrăcat în zdren-
care i-a descoperit părintelui Vasilisc acea comoarî|i* şi tot ceea ce are nevoie îi procură mănăstirea pen-
ascunsă lui până atunci, a rugăciunii minţii şi a inijii ii care lucrează în timpul său liber. Viaţa lui se îm-
mii (pentru că, în pofida vieţii lui ascetice şi plăculjiurte între rugăciune, meditaţie şi lucrarea mâinilor,
lui Dumnezeu, părintele Vasilisc nu cunoscuse înql )coarece viaţa isihastă necesită răbdare şi un curaj de
această lucrare sfântă). Astfel, a fost despăgubit tt'xcepţie, pot s-o urmeze doar acei călugări care ard
întregime că a lăsat pustia de dragul tânărului să|le dorinţa pentru Dumnezeu şi pentru unirea cu El,
tovarăş de pustnicie. De atunci, folosindu-şi toate pi4 i'i a căror minte a fost luminată de har şi a căror ini-
terile pentru împlinirea acestei nevoinţe lăuntrice, ţnă nu s-a desfătat de patimi - mai cu seamă mânia.

I
66 67
 Cuviosul Zosima S ih a s tru d in S ib e r ia

invidia, acedia şi trufia. Cel iubitor de isihie vieţuieşM Părintele Zosima, fiind tânăr şi în putere, nu
singur în pustie, într-o chilie izolată, la o distanţă în< ,\|>.ise cu desăvârşire de îndatoririle lui faţă de mă-
semnată de mănăstire. în zilele noastre, astfel de mo­ ' 1 ,lire. Stareţul / Adrian îl însărcinase să călătorească
nahi sunt Vasilisc, Zosima Verhovschi şi Ieromonahul (l.ilă pe an la Petrograd, ca să-i viziteze pe susţină-
Silvestru". Imim mănăstirii şi să facă proviziile anuale de hrană
Folosindu-ne de textul de mai sus, consemnăm ( îmbrăcăminte. El însuşi nu putea să mai meargă în
aici că şi cunoscutul părinte Silvestru, luând binecu­ I i.ile, pentru că starea sănătăţii lui se înrăutăţise.
vântarea stareţului Adrian, s-a însotit mai târziu cu Părintele Zosima nu avea nici douăzeci şi
ceilalţi doi părinţi în pustie, ridicând a treia chilie, nu mei de ani când a început să călătorească singur la
departe de ale lor. l'i 1rograd. Cu toate că aceasta se întâmpla doar o dată
Dar să-l lăsăm acum pe părintele Zosima să ne l'c <m, iar după aceea se întorcea iarăşi în isihie, une-
povestească în chip nemijlocit un eveniment personal i'i I trebuia să rămână câte o lună sau şi mai mult în
al vieţii lui pustniceşti: „Vieţuind în isihie şi pace, nu I .ipitală. Şi nu era deloc nefiresc că pe tânărul călugăr
puteam înţelege de ce sufletul meu era încă neliniş­ li necăjeau gândurile necurate şi poftele trupeşti. Este
tit de ceva şi conştiinţa mea nu era odihnită. După ce insă vrednică de admiraţie statornicia cu care se lupta
m-am gândit şi m-am răzgândit, i-am spus Bătrânului; ,ia*st iubitor de curăţie împotriva celor trei mari vrăj­
- Socotesc că povara pe care o simt în conştiinţa maşi ai săi: lumea, trupul şi diavolul, şi cu ce biruinţe
mea se datorează banilor pe care i-am păstrat de când lăvite se împodobea, războindu-se împotriva lor!
eram în lume. Desigur că nu m-a preocupat aceasta nici­ Cu binecuvântarea părintelui Vasilisc, Zosima
odată, dar un călugăr nu poate să aibă avere. îi voi lăsa |iirase să nu privească femeie în faţă, până când nu va
pe toţi egumenului. Este un lucru binecuvântat, Avva^ înceta să-l necăjească gândul necurat de o clipă, pre­
Părintele Vasilisc i-a răspuns cu mulţumire: cum şi cea mai mică mişcare pătimaşă a inimii. Până
- însuşi Domnul te luminează şi te învaţă, ,1 lunci, îi fusese absolut egal dacă privea în faţă bărbat
Binecuvântat să fie Dumnezeu! sau femeie: „Dacă Domnul nu-mi va dărui nepătimi-
Şi imediat m-am dus şi am aruncat toţi banii la rea înainte de moarte, nu-mi voi încălca canonul meu
picioarele stareţului Adrian, nepăsându-mi ce va face până la sfârşitul vieţii!", spunea el.
cu ei. Şi tocmai atunci am simţit cum sufletul meu se Uneori cugeta: „Oare ce să însemne vedenia fe­
luminează, cum conştiinţa mea se odihneşte şi gându­ tei necunoscute pe care am văzut-o cândva? Ce s-ar fi
rile mele se liniştesc." I întâmplat dacă aş fi întâlnit pe cineva care să-i semene
chiar şi puţin? Nu cumva aş fi renunţat la viaţa mea

68 69
 Cuviosul Zosima S ih a s tru d in S ib e r ia

isihastă? Oare n-aş fi respins chemarea mea monaha­ Să descriem acum pe scurt chipul vieţuirii pust-
lă binecuvântată şi, asemenea unui înger căzut, m-aş Mi( ilor noştri la Koneviţ.
fi întors în lume şi m-aş fi căsătorit? Oh, Dumnezeul Petreceau cinci zile în linişte desăvârşită, fără să
meu! La ce mă gândesc eu, nenorocitul?" i.i a din chiliile lor. Sâmbătă seara mergeau la mănăs-
Amintirea acelei vedenii nu-i fugea din minte. iii<‘ pentru privegherea de toată noaptea. Duminică,
Astfel, deseori se tulbura şi deznădăjduia, până când ■lupă masa comună, primeau de la stareţ hrană pen­
a citit în viaţa Sfântului Grigorie Teologul că vedenia ^ ii n cinci zile, materiale pentru lucrul mâinilor, cărţi
unei astfel de fecioare cereşti înseamnă viaţa curată şi I-filtru citit şi se întorceau în pustnicia lor.
neprihănită. Câtă mângâiere a primit atunci! Cât s-a li­ Părintele Zosima învăţase la Petrograd meşte-
niştit sufletul lui! Acum dorea şi mai mult neprihănirea| iigul caligrafiei şi al legării de cărţi. De asemenea, era
şi nepătimirea. în taină, fără să ştie cineva, fără numai j| 11 li lemânatic la cioplirea obiectelor din lemn (căni, fur-
părintele Vasilisc şi a stareţului Adrian, a purtat pe tru­ - uliţe ş.a.). Părintele Vasilisc lucra vase din lut (farfu-
pul său, timp de trei ani, o cămaşă de pânză aspră, chi- j III, ulcioare ş.a.). Mai confecţionau coşuri, încălţări şi
nuitoare, făcută din fire de animal (din coadă şi coamă). - ulii din scoarţă de mesteacăn. în sfârşit, adunau fragi
Când se îmbrăca cu acea cămaşă, spatele i se umplea de ^ ii ciuperci în mari cantităţi, lucrând oarecum până la
răni adânci. Pe deasupra, îşi chinuia trupul lui tânăr cu I •lovire. Pe toate acestea le aduceau la mănăstire în
munci istovitoare şi cu privegheri de toată noaptea. Şi i lifcare sâmbătă.
îşi ţinea canonul său cel aspru, lată ce povestea el însuşi:; Părintele Zosima lega cărţile cu măiestrie şi
„Niciodată n-am privit, nici nu m-am apropiat de vreo pricepere. Astfel, mulţi îi aduceau cărţi ca să le lege.
femeie. Când, cu marginea ochiului prindeam vreo fi­ Şl în loc de altă plată, le solicita doar să nu le ceară
gură de femeie, îmi coboram privirea, cu pleoapele pe prea iute înapoi. Astfel, ţinea fiecare carte mult timp,
jumătate deschise, până când se îndepărta. Astfel, cu ha-1 11 cerceta cu atenţie, consemna fragmentele care-i plă-
rul lui Dumnezeu, m-am păzit timp de opt ani întregi. ■cau şi doar atunci o lega şi o înapoia proprietarului.
După aceea, mila lui Dumnezeu m-a eliberat de toate Niciodată însă nu primea cărţi lumeşti, ci doar religi­
gândurile necurate şi de tresăririle trupeşti." oase, patristice. Şi cum avea o memorie de excepţie şi
Şi, o, minune! înainte să împlinească treizeci şi o inimă cuprinzătoare, devenea tot mai bogat în cu­
cinci de ani, robul lui Dumnezeu, datorită luptei sale noştinţe duhovniceşti.
duhovniceşti, s-a învrednicit să ducă pe pământ o via­ ! Părintele Vasilisc, pe de altă parte, nu avea atâ­
ţă îngerească, cerească, vieţuind ca acolo unde „nu ţia aplecare spre cercetare. îşi consacra vremea mai
este bărbat şi femeie." jiimlt rugăciunii, atrăgând harul lui Dumnezeu prin

70 71
 Cuviosul Zosima

iiii|>lilalea şi smerenia lui. Pentru a ajunge însă cine-

\a la desăvârşita cunoaşterea duhovnicească, trebuie
mai întâi să se înconjoare de un zid îndoit, al smere­
niei şi al înţelepciunii. Şi acest zid îndoit se ridică de
obicei având ca materiale* de construcţie încercările şi
ispitele. Prin urmare, şi pârintele Zosima trebuia să fie
încercat cu încâ o isjiilă.
Până .iluiu i, demonul slavei deşarte nu-1 răz-
boisc i'u |>ulere, dar iată că a venit şi vn'inea lui. S-a
.ipropial tle el cu viclenia gândurilor de .1 ilreapta şi a
‘.eman.li in mintea lui cugete ame'.ln ,ile, evlavioase
l.i vedt're. Luptătorul lui Hrislos, nel'.muilor, le-a pri­
mit. Şi, astfel, i-a zis părintelui \'.i ili ■
- De ce să pierdem .il.ii.i \ om. -. n hu rul mâini­
lor şi mai ales cu adunare.i iuj‘,il.>i . 1. imiie ' I )e vreme
ce Domnul ne-a învrednit ii .1 mm im ..ilea pustni­
cească, trebuie să ne i'eiir,. m \ 1. m. . . n 1 iigăciunea.
cu citirea şi cu euj’.ei.m .1 l.i I 11111 M i I I r I I . I |ii din mă­
năstire au de lo.ile, nn .m n. .......... In. mi .-.i mâinilor
noastre. I ).ir şi |'eni 1 n mm. 1 | . 1a .. 1 . m| >eii i există
atâţia .lijii I )e <r .1 m u ( 1. . m ............... i.ilieabă?
1111'III I 1.111 1111m I I I' II m{ ii. .1 I iiaspunscu
in|ele|'( nmr I>.n mli Ii \ i i I........ 11 l i ilileindatO-
I II e,i '.ei li I n m m 111 1111. i.. i . I i■ .. 11 11m 11■.i şi ne-a
I>I <)| M I . I I I(•I I t t t • * ti MII I t. H I- I M 1)11 trebu­
ii I . Ii IiiiiH III I 11..I .. I. I 1 1 11, 1.11.11 .11 1.1".iora pe
.............. .l uni . . I '. 11II. I I. I.. 111. 11111>eşti şi
In. I 111 I 111 II1111..I I 1 . 111M I .11. 111.111I 11IIIn '.unt de
I" || li li I Ii . Iiniil I I. I i l i n In iinl .1 . 1 . I n 1 1 1 1\ I l i c e a S -
 S ih a stru d/n S ib e r ia

l'iistnici împreunau rugăciunea cu lucrarea mâinilor.

',>1 mai presus de acestea, cred că rugăciunile mele nu
>11 nt atât de bineplăcute lui Dumnezeu ca cele pe care
Ic aduc fraţii mei pentru mine. Deci, când mănâncă
(lin roadele ostenelilor mele şi se roagă pentru sufletul
meu păcătos, sunt sigur că Domnul îmi va arăta mai
mare milă!
Astfel, părintele Vasilisc consacra în fiecare zi
puţin timp pentru adunarea murelor şi a ciupercilor.
Liră să înceteze deloc rugăciunea lăuntrică. în fiecare
sâmbătă, când le aducea la mănăstire, bucuria şi re­
cunoştinţa părinţilor se preschimbau cu adevărat în
l ugăciuni pentru Bătrân, care-1 întăreau în lupta lui.
Părintele Zosima, nu numai că-1 osândea cu
gândul, dar uneori îl mustra şi în faţă, ca pe un isi-
hast decăzut şi atras de grijile lumeşti. Dar părintele
Vasilisc îl sfătuia cu bunătate:
- Cu ajutorul lui Dumnezeu, omul poate să se
roage lăuntric şi să-şi ţină mintea la Dumnezeu chiar
şi când adună mure. Nu doar chilia este potrivită pen­
tru rugăciune, ci şi pădurea, şi ogorul în care lucrăm.
Şi după ce ne terminăm treaba, ne închidem iarăşi în
chilie şi continuăm acolo rugăciunea cu mai multă
râvnă, după repaosul folositor, necesar din pricina os­
tenelii trupeşti.
Prin aceste sfaturi şi prin altele asemenea lor.
Bătrânul îl învăţa dinainte pe părintele Zosima să nu
aibă încredere în judecata lui, ci în experienţa Sfinţilor
Părinţi, a duhovnicului său şi a altor fraţi îmbunătă­
ţiţi. De asemenea, adăuga:

73
 Cuviosul Zosima

- Trebuie să ne adaptăm viaţa astfel încât să fim

în armonie cu condiţiile şi cu locul în care vieţuim. Şi
chiar dacă suntem pustnici, suntem legaţi duhovni-
ceşte de o obşte mănăstirească şi datori să luăm parte
într-un anume fel la ostenelile comune. După aceea,
aşa cum vezi, în locul nostru cresc foarte multe mure.
Dacă nu le adunăm, se vor pierde, iar fraţii trebuie
să parcurgă o mare distanţă ca să vină până aici să le
ia; şi nici timp n-au, fiind ocupaţi cu slujirile mănăs­
tireşti... Da, Zosima! Trebuie să fugim de tulburarea
lumească, nu însă şi de slujirile mănăstireşti!"
Părintele Zosima consemnează în continua­
re: „Cu toate acestea, eu, nefericitul, crezând mai
mult gândului meu decât argumentelor corecte ale
Bătrânului, am încetat să merg cu el să adun mure.
M-am închis în chilia mea şi posteam mai aspru, mă ru­
gam şi meditam mai mult. Dar urmările propriei mele
râvne pustniceşti (râvnă „lipsită de dreaptă-soco-
tinţă") şi ale împlinirii voii mele, călcând voia părinte­
lui Vasilisc, n-au încetat să apară; am început să simt o
nepăsare desăvârşită pentru rugăciune şi pentru orice
lucrare duhovnicească, întunecarea minţii şi tulbu­
rarea gândurilor, deznădejde, înstrăinare sufletească
faţă de Bătrân, conştiinţa chinuită de o povară înfrico­
şătoare. Şi am început să decad şi să deznădăjduiesc.
I ).)că mila lui Dumnezeu şi rugăciunile Bătrânului
nu m .ir fi ajutat să-mi dau seama de greşeala mea,
■r. Ii t ă/ut în inşelare deplină şi m-aş fi îndreptat spre
miMilc duhovnicească. I’enlni că, la un moment dat,
III lini|) I e ina g,ăsi‘am in .icea st.in' vri'ilnică de plâns.

74
 S ih a s tru d in S ib e r ia

mintea mea parcă s-a luminat. Inima mea a revenit în

starea de căinţă. Un sentiment de zdrobire de inimă
şi căinţă pusese stăpânire pe mine şi am început să
mă osândesc cu amar pe mine însumi. Am înţeles ce
nenorocire este pentru ucenic împotrivirea faţă de cu­
getarea şi calea statornicită de Bătrânul lui. La puţină
vreme, părintele Vasilisc a venit la chilia mea şi i-am
bătut mătanie, i-am mărturisit rătăcirea mea şi i-am
cerut cu lacrimi să mă ierte, lucru pe care l-a făcut
Imcuros. Şi atunci cumplita mea stare sufletească s-a
risipit ca fumul şi mi-am revenit cu desăvârşire. în ini­
ma mea domnea din nou seninătatea, bucuria, râvna,
iubirea şi ascultarea faţă de Bătrân".
De atunci, nimic n-a mai tulburat viata lor bine-
plăcută lui Dumnezeu, care se scurgea în înţelegere şi
pace sufletească. Şi amândoi au strălucit degrabă prin
virtuţile călugăreşti. Stareţul Adrian şi întreaga obşte
atât de mult îi preţuiau şi îi respectau, încât atunci
când veneau la mănăstire, lăsau toate treburile şi aler­
gau să-i îmbrăţişeze. Se întreceau care mai de care să-i
tragă de-o parte, ca să-şi deschidă inima sau să audă
din gura lor cuvinte folositoare şi mângâietoare. De
multe ori, însuşi stareţul Adrian îi lua la stăreţie, unde
petreceau vreme îndelungată în convorbiri duhovni­
ceşti. Nimic nu săvârşea stareţul Adrian până nu afla
mai întâi părerea lor.
însă „nu poate cetatea aflată pe vârf de munte
să se ascundă". în cele din urmă, cei doi pustnici de
la Koneviţ au ajuns vestiţi în tot ţinutul. La început

75
 Cuviosul Zosima

puţini, dar încetul cu încetul tot mai mulţi oameni ve­

neau în însulă ca să-i întâlnească. în fiecare dumini­
că şi sărbătoare, biserica mănăstirii era plină până hi
înăbuşire de oameni care voiau să-i vadă şi să audi1
un cuvânt de-al lor. Unii ajungeau şi până la locurile
lor de schivnicie, cerând rugăciuni, sfaturi şi mângâ­
iere în necazuri. Toţi aceştia le aduceau multe daruri,
bani, hrană, îmbrăcăminte şi altele, dar pustnicii nu
primeau nimic, ci le spuneau să le ducă la mănăsti­
re. Unii făceau astfel, în timp ce alţii, pe ascuns, lăsau
darurile lor în prag sau în spatele uşii. Pustnicii le gă­
seau şi le duceau ei înşişi la mănăstire.
Această slavă omene.iscă nu numai că nu-i mul­
ţumea, dar le era şi nesnln ilă I )i’ aceea s-au hotărât
să plece cu orice chip I an i iij’,al pe slarejul Adrian să
le dea binecuvânlaiva sa me.ii)',a in Slănini Munte sau
în sălbatici» Moldovă s.in m oi k <•alia insulă nelocuită,
dar acela i-a nigal:
- Mnnii nuu eo|)n, im pli iap eăci se apro­
pie moartea mea! Vă ro)-, ..i i.iin.iiirji până când
Dumnezeu mă va i/hăvi d«- pm.ii.i .ucstei vieţi. Şi
după aceea, când mă veţi iii)'.o>p.i mrip,e|i unde vă
va lumina El!
Au făcut ascnil.ne .1 a u i am a .r leptând să se
facă voia dumnezeiasi a
De altfel, la pnlma vi> m. i m |nl Adrian, sim-
ţindu-seneputiiu io s, a u imui.ii I > lu|iu .1 deegumen.
El s-a retras la măiia .iiu .1 •.............. m '' luaeova, unde
a primit marea si liim.i ................ ... luaud numele de
Alexie, şi a adoriml ( II p.n I m mul l l'
 S ih a s tru d in S ib e r ia

înainte să plece de la Koneviţ, le-a dat binecu-

Viintare părinţilor Vasilisc şi Zosima să se mute în alt
liH' mai pustiu, povăţuindu-i către sălbaticele şi nelo-
i niţele ţinuturi
/ ale Siberiei. Părintelui Zosima i-a dat
I jumătate din banii pe care îi lăsase - atâţia câţi
i.tmăseseră - spunându-i;
- la-i, căci acum îti vor fi de trebuinţă!
După aceea i-a trimis la Mitropolitul Gavriil,
|H> care îl înştiinţase de mai înainte, ca să ia binecu­
vântarea de a părăsi mănăstirea şi Mitropolia. Odată
împlinite acestea, au fost şterşi din catalogul mănăsti­
resc şi au primit documentele necesare pentru poliţie.
- Astăzi, fraţii mei, le-a spus stareţul Adrian, ni­
meni nu mai este liber, aşa cum era cu veacuri înain­
te, să călătorească sau să-şi ducă zilele ca închinător
sau pustnic oriunde voia. Noi însă am fost chemaţi
la o viaţă duhovnicească în libertate. Deci, mergeţi şi
desfătaţi-vă
/
în libertatea lui Hristos! Vă încredinţezr

ocrotirii Născătoarei de Dumnezeu. De aceea vă rog ca

la sfârşitul fiecărei rugăciuni să rostiţi şi troparul icoa­
nei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Kazan^.

‘ Icoana Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu din Kazan a

fost găsită în oraşul cu acelaşi nume în anul 1579, Mai târziu, în anul
1649, i s-a consacrat o sărbătoare în calendarul rusesc (22 octombrie).
Ziua de prăznuire este legată de marile evenimente ale vieţii naţionale
şi bisericeşti din viaţa poporului rus. Copii ale acestei icoane sunt cin­
stite cu evlavie adâncă în toată Rusia de către poporul credincios. Din
nefericire, icoana originală a fost furată de necunoscuţi şi a dispărut în
anul 1904.

77
 ]
Cuviosul Zosima

I-a îmbrăţişat, lăcrimând, şi după puţină vn n*

a părăsit mănăstirea din Koneviţ. Era anul 1796.
Până la numirea noului stareţ. Mitropolii»!
l-a numit locţiitor pe schevofilaxuF mănăstirii. în p*
rioada aceasta, toţi fraţii s-au apropiat de părinlcli
Zosima şi l-au rugat stăruitor să primească vrednuU
stăreţiei, după ce mai întâi va fi hirotonit preot. Uiiii
s-au pregătit să meargă la Mitropolit, ca să-l înştiinţe
ze de dorinţa lor. Câte lacrimi şi rugăminţi au trebuii
atât din partea lui, cât şi din partea părintelui Vasiiisc,
ca fraţii să se răzgândească. în cele din urmă, cu ininw
grea, aceştia au cedat, din respect faţă de virtutea ijl
chemarea lor isihastă. Le-au cerut doar să nu plece de
acolo. Astfel, cei doi părinţi au rămas la Koneviţ pei^
tru încă puţină vreme.
între timp, stareţ al mănăstirii a fost numit un %
anume părinte Bartolomeu şi când şi-a preluat înda <11
toririle, a făcut ceva îndrăzneţ: fără un motiv vădit,
a poruncit părintelui Zosima să cadă în genunchi în
faţa tuturor fraţilor. Acela a ascultat degrabă, făril
cârtire şi fără să ceară explicaţii. Probabil că stareţul
Bartolomeu socotea că s-ar fi împotrivit şi vroia astfel
să arate fraţilor ce pustnic plin de trufie preferaseră
pentru postul de egumen. Dar smerenia lui a avut un
rezultat contrar. Fraţii l-au cinstit şi l-au preţuit şi mai
mult pe părintele Zosima, în vreme ce împotriva egu­
menului au început să cârtească. Atunci acela s-a căit

’ Cel care are grijă de obiectele mănăstirii.

78
 S ih a s t r u d in Siberia

<iiii l.iptii lui, şi-a cerut iertare părintelui Zosima

obşti. Şi voind să-şi ispăşească greşeala, a
I li de atunci o grijă specială pentru buna vieţuire
Im tloi pustnici, înconjurându-i c u bunătate şi res-
I Aceasta reiese şi dintr-o scrisoare pe care părin-
osima a scris-o pustnicului Dositei®.

Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,

miluieşte-ne pe noi. Amin!

Iubite Avvă Dositei,

Slăvit să fie numele lui Dumnezeu! Datorită mile-
>hoj^ate ale Domnului nostru lisus Hristos şi mijlocirilor
trasfintei Născătoare de Dumnezeu, vieţuim departe de
razurile şi tulburarea acestui veac. Mila dumnezeiască*

* Avva D ositei (1753-1828) a devenit călugăr în pustiul

losţansk şi a vieţuit ca pustnic mai mult de patruzeci de ani în pădurile
in ţinutul Roslav. S -a distins prin simplitatea şi lipsa de grijă faţă de
ierurile lumeşti. A fost ucenicul unui avvă sfânt, preotul Nichita
I 1793), ale cărui moaşte s-au aflat nestricăcioase la cincisprezece ani
lupă adormirea lui. L a sfârşitul vieţii (1827), după cincizeci de ani de
npte ascetice în decursul cărora a fost trei ani întemniţat pe nedrept,
lărintele Dositei a îmbătrânit la schitul din Optina, unde vieţuiseră din
1821 vechii pustnici contemporani cu el, cunoscuţii stareţi Moise şi
\ntonie. S-a învrednicit de vedenii dumnezeieşti şi, cu puţin înainte să
moară, s-a arătat unei femei muribunde, care se găsea foarte departe, şi
a înştiinţat-o că ea se va vindeca, în timp ce el va muri în locul ei, aşa
cum s-a şi întâmplat.

79
 w

Cuviosul Zosima

ne-a umplut şi ne mângâie în orice chip, sufleteşte şi tru­

peşte.
Pentru ca să slăveşti şi tu pronia lui Dumnezeu şi
ca să-ţi vădesc nerodnicia mea, îţi voi descrie pe scurt viaţn
noastră în pustie, ştiind că ne vei ferici şi pe noi, şi locul cel
atât de potrivit luptelor duhovniceşti.
Stareţul Bartolomeu şi fraţii îi arată părintelui
Vasilisc şi mie multă iubire. Ei împlinesc cu râvnă orice
nevoie de-a noastră, a trupului şi a sufletului. Nu ne cer­
cetează în pustie, ca să nu ne tulbure liniştea - într-adevăr
mă ruşinez să vorbesc astfel despre mine, cunoscându-mi
nemernicia. Şi dacă vine vreodată cineva, o face cu bine­
cuvântarea stareţului, afară de unii închinători asemenea
nouă, pe care Domnul îi trimite până aici ca să mă îndrepte.
In mănăstire putem veni ori de câte ori ne îndeamnă
conştiinţa. Ea hotărăşte, de asemenea, vremea rugăciunii şi
i lucrării mâinilor noastre. Să ştii că ne silim pe noi înşine
a câte o lucrare a mâinilor, de teama ca nu cumva nelu­
crarea noastră să facă să ne supunem voii noastre. Toate
icestea le datorăm pogorământului iubitor de milostivire al
Taţilor.
Cât despre viaţa noastră duhovnicească, nu pot grăi
ndeajuns despre câştigul nemăsurat şi de folosul sufletesc
ie care îl aflu, aşa întunecai şi împietrit la inimă cum sunt,
h acest loc binecuvântat. Slavă lui Dumnezeu, printre al­
ele avem posibilitatea desei spovedanii şi a împărtăşaniei
’egulate, ca să ne vindecăm rănile sufletelor noastre de is-
hte şi gânduri. Mare este binecuvântarea de-a nu trebui
ă călătorim la mare distanţă, ca să aflăm preot. Stareţul
wstru, aşa cum ştii, a locuit câmlva în pustie şi a încercat

80
 S ih a s tru d in S ib e r ia

ispitele ei. Astfel, poate să înţeleagă acum pe cei ce sunt

ispitiţi în aceleaşi împrejurări. Mintea noastră nu este pre­
ocupată de griji, de chipul în care să ne agonisim cele de
trebuinţă, pentru că Dumnezeu ne dăruieşte mai mult de­
nii avem nevoie. Bani n-avem, de vreme ce,»cu harul lui
Dumnezeu, în mănăstirea noastră nu există nimic de cum­
părat, dar nici nimeni n-are nevoie să cumpere ceva. Pentru
eă nevoile oricărui frate, ca şi ale mele, sunt acoperite mul­
ţumitor de către slujitorul rânduit. De altfel, n-am întâlnit
oameni din lume care să se găsească în nevoie.
Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, poate fi păzită
sărăcia apostolică şi se poate duce o viaţă sfântă şi neagoni-
sitoare, în pace şi linişte, potrivit Tradiţiei Sfinţilor noştri
Bărinţi. Prin această viaţă, aşa cum au scris Părinţii noştri,
sufletul are mijloacele mântuirii în Hristos, este capabil să
intre în comuniune cu Dumnezeu, dobândeşte rugăciunea
curată, binecuvântata aducere-aminte, păzirea minţii de ră­
tăcirile deşarte, zdrobirea inimii şi bucurie întraolaltă, căin­
ţa pentru păcatele şi pentru viaţa lipsită de trezvie. Bucurie,
deoarece este o făptură raţională, aleasă de Dumnezeu
dintr-atăta mulţime de oameni, îndrumată într-o obşte mo­
nahală, primind ca cinste harisma de a se asemăna Sfinţilor
Părinţi şi urmând vieţuirea lor îngerească.
Dacă vreodată, din lucrarea vicleană a vrăjmaşului
sufletelor noastre, chiliile noastre se umplu de lucruri, le
adunăm pe toate cu uşurinţă şi le aducem la iconomul mă­
năstirii. Eu, în special, dacă se întâmplă să se înmulţească
în sufletul meu patima alipirii de vreun lucru - pentru că
sunt încă pătimaş, cu mintea şi cu conştiinţa întunecate
- las pustia mea şi alerg la mănăstire. Acolo, toată sărăcia

81
 Cuviosul Zosima

mea duhovnicească şi multele mele greşeli mi se descoperă

'impede, ca într-o oglindă. Acolo, văzând sfinţenia fraţilor,
m poate să mă atingă trufia sau iubirea de sine.
In obşte, fraţii vieţuiesc cu adâncă smerenie. Ei sunt
ievotaţi vederii lui Dumnezeu şi purced de bună voie şi în
:hip conştient pe calea omorârii patimilor, ca „oile la tăiere"
n ca următori ai patimilor lui Hristos. Unii, din iubire de
Dumnezeu, postesc cu mare asprime şi îşi lipsesc trupurile
or istovite şi plăpânde de somnul necesar şi de odihnă, iar
rupul lor străluceşte prin neprihănire. Alţii, precum cei
mnduţi în robie, legaţi cu lanţuri de dragostea dumnezeias-
'ă, se silesc pe ei înşişi zi şi noapte la treburile cele mai gre-
e, mai împovărătoare şi mai umilitoare. Iubirea de arginţi
e este necunoscută. îşi zdrobesc invidia şi urăsc trufia. De
mbuibarea pântecelui le este scârbă, ocolesc orice fel de în-
esnire sau dezmierdare. îşi calcă în picioare poftele, îşi ucid
ma cu orice prilej...
Cum să povestesc însă toate luptele tainice care
unt ştiute doar de Dumnezeu, Cunoscătorul inimilor?
Doar îmi înalţ glasul spre lauda celor care în orice ceas al
neţii lor şi prin orice lucrare caută să-L slujească şi să-L
'reamărească pe Creatorul lor.
Aşadar, folosindu-mă de însoţirea mea cu această
urmă binecuvântată a lui Hristos, mă întorc la viaţa mea
'ustnicească, purtând în minte luptele şi doririle fraţilor,
h comparându-le cu lenea şi nerodirea mea, sunt îndemnat
j nevoinţă şi postire mai aspră, osândindu-mă pe mine şi
ocotindu-mă de nimic.
Mi se pare că vieţuind aici, în insula noastră, avem
utinţa de-a urma cele două căi monahale, despre care scrie

82
 S ih a s tru d in S ib e r ia

t^fântul îsaac Şirul: „Este mai bine pentru unii să vieţuias­

că printre mulţi fraţi (într-o obşte), în timp ce pentru alţii
SCpotriveşte mai mult viaţa pustnicească".
Când vii din pustnicia ta la mănăstire, poţi să vezi
măsura ta duhovnicească, având drept criteriu principal
dacă şi cum îi judeci pe alţii. îi osândeşti sau îi socoteşti
îngeri, aruncând răspunderea pentru greşelile lor asupra
diavolului? Pentru că dacă aceia păcătuiesc din neputinţă
sau din înrâurirea diavolească, cu siguranţă se vor căi şi vor
intra pe calea cea dreaptă. Eu, dimpotrivă, osândindu-i, îm­
plinesc cu ştiinţă voia diavolului. Nu cumva viaţa mea este
lipsită de păcat? Nu! Şi când nu păcătuiesc. Dumnezeu este
Cel Care mă păzeşte şi mă opreşte. Dacă El mă părăseşte, voi
cădea în păcatele cele mai grele. Astfel, luând aminte cineva
la sine însuşi, poate să-şi cerceteze viaţa şi să vadă cât s-a
maturizat duhovniceşte, vieţuind ca pustnic în isihie.
Şi dacă din timp în timp oboseşte şi se plictiseşte de
izolare şi zăvorâre, poate să se mângâie mergând la mănăsti­
re şi discutând subiecte duhovniceşti cu fraţii de acolo, care
prisosesc în fapte bineplăcute lui Dumnezeu. Sufletul lui,
după ce primeşte din nou putere din cuvintele lorfolositoare
de suflet şi din purtarea lor cea asemenea îngerilor, se în­
toarce cu un nou curaj şi cu un cuget luptător în pustie. Şi
dacă, iarăşi, neputinţa lui îl sileşte să caute mai mari mân­
gâieri trupeşti, mănăstirea acoperă cu generozitate nevoile
lui. Nu este nevoie să călătorească pe ici şi pe acolo, rugân-
du-i pe oamenii din lume să cumpere lucrul mâinilor lui.
De asemenea, aşa cum spun Sfinţii Părinţi, pustni­
cul care ţine rezerve de bunuri în chilia lui pentru vreme

83
 Cuviosul Zosima

ie nevoie este nepotrivit pentru viaţa în isihie şi arată lipsă

ie înţelepciune duhovnicească şi de necredinţă în pronia lui
Dumnezeu.
In tot cazul, aici, cu harul lui Hristos, nici nu este
nevoie de aceasta. Egumenul nostru, om iubitor şi milostiv,
'mplineşte cu râvnă şi degrabă orice trebuinţă a noastră.
Astfel ne putem nevoi nestingheriţi în viaţa noastră isihas-
%
Aceia dintre pustnici care au propăşit duhovniceşte
ii au dorit să moară cu desăvârşire pentru lume au
:ăutat isihia desăvârşită, chemaţi la aceasta de glasul lui
Dumnezeu, precum marii sfinţi Arsenic şi Antonie. Dacă
Domnul a voit ca cei doi mari luminători să rămână în isi-
lie şi să nu iasă în lume ca să se facă folositori şi să-i lu-
nineze pe oameni, cu atât mai mult voieşte să rămână în
sihie cei ce n-au ajuns încă la înălţimea lor duhovnicească.
Desigur că există şi călugări de obşte care au dobândit vir-
uţile obşteşti şi doresc viaţa isihastă, dar continuă cu sme-
enie să rămână în obşte, tăindu-şi voia de dragul ascultării
i al folosului duhovnicesc al fraţilor lor.
La fel şi cei care sunt neputincioşi ca şi mine, îm-
mtimiţi şi robiţi de păcat, rămân, chipurile, în viaţa lor
sihastă, arătând câtă dreptate are cuvântul Avvei Isaac:
Pot să evit căderea fără de voie în păcat doar dacă mă le-
md de oameni şi de avere". Prin urmare, văzând Domnul
ă îmi caut mântuirea, nu mă va întări cu harul Lui, încât
ă ajung la maturitate duhovnicească şi la nepătimire? Mă
og iubirii tale să se roage pentru aceasta lui Dumnezeu!
Este adevărat, aşa cum scrie iarăşi Avva Isaac, că:
Cineva se foloseşte şi dacă vieţuieşte într-o obşte cu mulţi

H-l
 S ih a s tru d in S ib e r ia

alţii, pentru că şi el, răbdând cu tărie şi fără cârtire diferitele

ispite şi umilinţe, poate ajunge la maturitate duhovniceas­
că şi la nepătimire". Astfel, după învăţătura minunată a
Sfântului, omul poate alege modul de viaţă care i se potri­
veşte.
îl preamăresc pe Dumnezeu că mă aflu pe această
insulă. Este cea mai potrivită pentru viaţa isihastă, mai
mult decât continentul, pentru că aici nu vieţuiesc oameni
din lume, în timp ce acolo există, chiar şi la mare distanţă,
sate şi colonii, făcând inevitabilă tulburarea prin prezenţa
omenească şi urmările ei. în orice pădure s-ar refugia
cineva, oamenii care locuiesc în jur vor trece pe acolo, fie
ca să adune scoarţă de teP, mure, ciuperci şi alte plante,
fie să se plimbe în pădure - mai cu seamă grupuri de băieţi
şi fete - cântând urât, rostind ocări cu voce tare, chiar şi
făcând fapte blestemate. într-adevăr, am văzut cu ochii mei
astfel de tinere şi tineri neruşinaţi pe care diavolul îi aduna
cu obrăznicie, făcându-i gata pentru orice faptă urâtă. Prin
urmare, pustnicul va trebui să se găsească într-o continuă
priveghere şi trezvie, ca să se ferească de astfel de ispite,
atunci când vreo nevoie îl va obliga să iasă din chilia lui.
Dintre moşieri şi nobili, unii îi respectă pe isihaşti,
în timp ce alţii îi supără, îi osândesc şi îi vorbesc de rău. La
fel şi oamenii din popor, iobagii, mulţi dintre ei îi înfruntă
cu scârbă şi ură. Din toate acestea se primejduieşte atât cu­
răţia sufletească a ascetului, cât şi integritatea lui trupească.

Din scoarţa teiului, printr-o prelucrare corespunzătoare, se

fac funii.

85
 Cuviosul Zosima

Iarăşi, când sosesc vizitatori, trebuie să vorbeşti cu

! despre subiectele acestei lumi deşarte - despre femei,
jpii, bogăţie, sărăcie, datorii, nenumărate răutăţi şi per-
ertiri, care sunt păgubitoare pentru suflet şi cu desăvâr-
Ire potrivnice firii şi felului vieţuirii noastre. Trebuie, mai
Ies, să le dai şi sfaturi despre toate aceste chestiuni, lucru
reu şi primejdios. Pe de altă parte, dacă le pari folositor,
or începe să te viziteze chiar mai des, iar dacă nu,
eznădăjduiţi şi smintiţi, vor începe să-i vorbească de rău pe
îlugări, în special pe pustnici şi viaţa pe care ei o urmează,
ulind astfel, indirect, însuşi Numele lui Dumnezeu.
într-adevăr, dacă aş fi locuit într-un loc cu atâ­
rn probleme, mi-ar fi fost cu neputinţă să ocolesc ispite-
’ şi să nu sufăr vătămare sufletească, de vreme ce port
ică acest trup împătimit, cu toate simţurile şi poftele lui.
'.unoscându-se neputinţa noastră, s-a scris atât de mult
espre evitarea pricinilor patimilor, despre paza simţurilor,
espre necredinţa noastră, numai şi numai să ajungem la
cele culmi de dragul cărora am ales viaţa isihastă. Dacă
larele Antonie scrie că şi şuierul vântului printre ramuri
deranjează pe cei care sunt dedicaţi lucrării lăuntrice şi
^■ezviei, cum pot să aduc eu roade de mântuire, cu conştiin-
2 liniştită şi fără tulburare sufletească, atunci când mă
ăd pe mine însumi înconjurat de persoane şi situaţii care
ni tulbură inima şi îmi cheamă patimile? Aceasta este cu
utinţă doar celor care au ajuns la nepăliniire şi au atins
esăvârşirea, precum Sfinţii Apostoli şi marii ierarhi din
remurile vechi, nebunii pentru llristos şi alţi păstori plini
e har din vremurile mai noi. Acrşlia, în orice loc s-ar
' dus, rămâneau, prin harul lui I )iimnr.:cu, nevătămaţi.

8()
 S ih a s tru d in S ib e r ia

Pe cei care sunt însă nedesăvârşiţi şi neputincioşi, Sfinţii

Părinţi îi sfătuiesc într-un glas: „Este mai bine să vă păziţi
voi înşivă de rău, decât să faceţi altora binel" Aceasta în­
seamnă: evitaţi ceea ce vă supără conştiinţa.
Atât de priveghetori şi aspri erau sfinţii cu ei înşişi,
încât socoteau păcat fie şi numai a arunca privirea asupra
unui tânăr căruia nu-i dăduse mustaţa. Pentru ca să
lucreze desăvârşit această rugăciune a minţii, părăseau cu
desăvârşire lucrarea mâinilor, aşa cum aflăm dintr-o măr­
turisire surprinzătoare a Awei Isac, care scrie într-o omilie
de-a lui: „M-am mirat, auzind pe unii că fac şi lucrarea
mâinilor şi împlinesc şi canoanele de rugăciune, cu acrivie,
fără nicio abatere a atenţiei". Şi adaugă ceva foarte impor­
tant: „Eu însă, dacă mă ridic fie doar ca să aduc nişte apă,
mă şi tulbur în cuget".
Vezi, părinte, cum astfel de Părinţi şi Luminători
mari sunt tulburaţi şi de pricina cea mai neînsemnată?
Deci ce voi pătimi eu şi cei asemenea mie, vieţuind lângă
oameni? lartă-mă că nu sunt vrednic să te învăţ pe Sfinţia
ta, de vreme ce este ştiut că te găseşti deasupra curselor vrăj­
maşului, păzit de harul lui Hristos. Dar iubirea mea mare
şi sinceră pentru tine m-a făcut să uit de ticăloşia mea şi să
sparg tăcerea. Numai pentru că doresc să vii şi să vieţuieşti
aici lângă mine ţi-am scris toate acestea. însuşi Hristos îi
îndeamnă pe cei ce sunt legaţi cu legătura duhovnicească
a iubirii Sale să rămână nedespărţiţi, încredinţându-i cu
buzele Sale preasfinte că: „Unde sunt doi sau trei adunaţi
în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lori" Şi unde
este El, Părintele ceresc şi Creatorul nostru, acolo se află şi
împărăţia Cerurilor.

87
 Cuviosul Zosima

Aşadar, caut prezenţa robilor adevăraţi ai lui

Hristos, care mă pot ajuta să purced mai cu siguranţă pe
calea mântuirii. Fără Hristos, sufletul nu găseşte în niciun
loc odihnă. Şi din pricina putorii patimilor şi a păcatelor
mele, Hristos nu poate să Se sălăşluiască înlăuntrul sufle­
tului meu. Astfel, dacă mă învredniceşti să vieţuiesc îm­
preună cu tine, atunci cel puţin Hristos va fi lângă mine,
pentru că locuieşte înlăuntrul tău. Şi tu te vei ruga şi-L vei
implora să se apropie şi de mine, nefericitull
Te rog cu durere şi lacrimi, primeşte rugămintea
mea... Iarăşi, dacă pentru nevrednicia mea Dumnezeu nu în­
găduie împlinirea rugăminţii, te implor să nu mă uiţi în rugă­
ciunile tale. De dragul tău, poate că Dumnezeu mă va milui.
Cu toate cele mărturisite mai sus, dacă vieţuieşti cu
adevărat într-un loc bun, potrivit pentru lupta mântuirii,
mmâi acolol Atât eu, cât şi părintele meu, Vasilisc, nu do-
im decât să vieţuieşti până la sfârşitul vieţii tale într-un
oc care să te odihnească.
Ar fi o mare îndrăzneală să asemuieşti viaţa noastră
i Koneviţ cu viaţa pustnicească cea desăvârşită şi „răstig-
ită", aşa cum o descriu Sfinţii Părinţi, din pustia cea mai
’năuntru şi cu totul inaccesibilă. Acolo nu există mângâ-
ri, nu este atâta nevoie de lucrarea mâinilor, nu există ci-
va care să te viziteze, să te smulgă din lucrarea minţii,
ebuie să rabzi cu curaj atacurile sălbatice ale demonilor,
igurătatea, tristeţea şi acedia, pe care le naşte însingura-
' continuă şi nemângâiată. Primejdia din partea şerpilor
i altor animale, dar şi din partea tâlharilor sau a altor
făcători, îţi umple sufletul de frică. Lipsa este singura ta
re, coliba ta sărăcăcioasă nu are în ea nimic altceva decât

88
 S ih a s tru d in S ib e r ia

puţine cărţi - acestea sunt singura ta bucurie şi mângâie­

re. Nu ştii nimic despre rudeniile sau prietenii pe care îi ai
III lume, dacă sunt în viaţă sau au murit. Intr-un cuvânt,
iii murit pentru lume şi lumea pentru tine, după cuvântul
apostolic: „Lumea s-a răstignit pentru mine şi eu pentru
lume". In pustiul îndepărtat nu este niciun lucru vremelnic
şi deşert care să te mulţumească în chip înşelător, întune-
cându-ţi astfel mintea şi atrăgându-te departe de aducerea-
iiminte de Dumnezeu. Omul întreg, dimpreună cu cele trei
părţi ale sufletului său - partea raţională, partea simţitoare
şi partea poftitoare ->este cufundat în Dumnezeu sau se dă­
ruieşte căutării Lui iubitoare, atras de înţelepciunea, bună­
tatea şi pronia Lui, aşa cum se vădesc acestea în lucrările
dumnezeieşti. Prin urmare, omul îngenunchează înaintea
Lui şi-L roagă pentru milă, ajutor şi har, care îl vor ţine
până la sfârşit pe această cale mai presus de fire a vieţii lui.
Cred că Dumnezeu îi va dărui unui astfel de pustnic
darul lacrimilor şi al inimii zdrobite, ca o arvună pămân­
tească a bucuriei cereşti ce îl aşteaptă şi ca o răsplată a jert­
felor de bună voie pentru Dânsul. Prin urmare, o, părinte
Dositei, iubitorule al pustiei, dacă Dumnezeu îmi va arăta
această cale, o voi urma cu râvnă, fără gânduri sau ezitări,
lăsând aşa numita mea viaţă isihastă de acum. Vieţuind în
pustia cea dinlăuntru, poate voi ajunge şi eu, cel împietrit
la inimă şi nesimţitor, să cunosc frica de Dumnezeu şi să
conştientizez mai bine osânda ce pândeşte sufletul meu în
viaţa de apoi. Poate că Domnul îmi va dărui într-un astfel
de loc mai multă milă.
De altfel, nimeni nu poate dobândi atenţie curată,
cu o minte neîmprăştiată, dacă nu se smulge din gândurile

89
 Cuviosul Zosima

deşarte, provocate de pricini exterioare. Nu se poate ruga

lui Dumnezeu cu lacrimi fierbinţi de iubire, dacă nu păzeş­
te poruncile Lui, decât numai dacă aceasta i s-a dăruit în
chip harismatic ca dar. De asemenea, este greu să posteas­
că cineva atunci când se află în belşug de avuţii. Iar cu
stomacul plin nu poate face privegheri, fără de care mintea
nu se curăţeşte de confuzia şi întunericul ei. în sfârşit, ni­
meni nu ajunge la rugăciunea curată făcută cu lacrimi şi
cu inimă zdrobită, fără a avea mintea curată şi luminată.
Drept aceea socotesc că numai fugind de toate cele ce culti­
vă sau întăresc împătimirea şi neputinţa lui, omul poate să
se desăvârşească duhovniceşte, totdeauna cu ajutorul haru­
lui dumnezeiesc. Şi acest lucru se dobândeşte mai vârtos în
pustia cea mai adâncă, lipsită de oameni care să-l necăjeas­
că, să-l urască, să se minuneze de el şi să-l laude. Dacă cu
toate acestea - să nu fie! - îşi continuă viaţa lui neroditoare
şi leneşă, cel puţin va da răspuns înaintea lui Dumnezeu
numai pentru sine. Nu va fi socotit responsabil şi pentru
păcatele celorlalţi, de vreme ce n-a tras pe nimeni la păcat,
aşa cum se întâmplă adeseori cu cei ce duc o viaţă fără lua-
re-aminte, în mijlocul multor oameni.
Aşadar, cred că dacă pleacă cineva în pustiul cel
mai dinăuntru din iubire adevărată pentru Hristos, va vie­
ţui cu adevărat ca în Rai. Liber de piedici, se va desfăta cu
necontenita aducere-aminte de Dumnezeu şi se va îndulci
cu rugăciunea neîntreruptă, vieţuind „împreună cu El şi
întru El". Astfel, nu cu lacrimi de tristeţe, ci de bucurie, va
aduce cântări de doxologie Făcătorului şi Vindecătorului
sufletului său, sălăşluindu-se pe înălţimile munţilor, ca o
pasăre cerească. Despărţit de toate lucrurile şi persoanele.

90
 S ih a stru d in S ib e r ia

iHi aparţine doar Bunului Păstor, ca o oaie iubită a turmei

l.ui, pe care El o va duce la păscut şi o va sătura pe pajiştea
duhovnicească a harului Său şi a darurilor Sale cereşti.
Un om care vieţuieşte astfel nu va schimba pustia
nici pe palate împărăteşti, pentru că se află cu mintea în
împărăţia cerurilor. Nu doreşte aur sau pietre preţioase,
pentru că-L are înlăuntrul lui viu pe Hristos, Mărgăritarul
Cel mai de preţ, Care-l mângâie, îi dăruieşte pace, îl umple
de bucurie şi îl ocroteşte de orice rău. Nu se teme de fiare
şi de şerpi, pentru că ele i se supun şi sunt prietenele lui.
Zidirea toată se află sub slujirea lui.
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu îl ocroteşte
cu Sfântul ei Acoperământ. Sfinţii îl înconjoară cu mij­
locirile lor, îngerii îl socotesc ca un înger pământesc şi îl
păzesc ca pe fratele lor mai mic. Diavolul se cutremură
de luptele pe care le duce şi de puterea lui Hristos pe care
o are înăuntrul lui. Iadul nu are loc pentru acesta, pen­
tru că, deja curăţit prin nevoinţă şi spălat prin lacrimi,
se face moştenitor al cerului. De aceea priveşte moartea
cu dorinţă şi bucurie, strigând împreună cu împăratul
David: „Când voi merge şi voi vedea faţa lui Dumnezeu"
şi „în ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa Te do­
reşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule". Şi împreună cu
Apostolul Pavel: „Căci pentru mine viaţă este Hristos, şi
moartea un câştig". însuşi Domnul nostru şi-a început
lucrarea Sa în pustie. Iar ucenicul Lui iubit. Sfântul loan
Teologul, n-a vrut să lase viaţa sa pustnicească, aşa cum
scrie undeva Sfântul Petru Damaschinul, cu toate că a
fost chemat la predicarea Evangheliei, şi nu la viaţa în
pustie.

91
 Cuviosul Zosima

în pustie n-au mers doar sfinţii care au căutat pacea

şi comuniunea netulburată cu Dumnezeu, ci şi mari
păcătoşi, care au vrut să se dedice în întregime căinţei mân­
tuitoare, sfinţitoare şi înnoitoare. Să ne amintim de Sfânta
Maria Egipteanca, ca şi de acel Sfânt Părinte cu meşteşu­
gul de ţesător, care, căzând în desfrânare cu o călugăriţă,
s-a retras în pustia ce l-a înălţat până la ceruri şi l-a dat
lui Hristos, curăţit şi vrednic de împărăţia Lui. Astfel dc
exemple mă fac şi pe mine, cel mai mare păcătos, să pornesc
spre viaţa pustnicească desăvârşită, nădăjduind, părintele
meu, că Domnul mă va milui cu sfintele tale rugăciuni.
Ţi-am scris toate acestea, ca să înţelegi diferenţa
dintre viaţa noastră de aici, de la Koneviţ, viaţa ta lângă
sat şi viaţa în pustiul cel dinăuntru. Acum tu, cu lumina­
re de la Dumnezeu, fă alegerea cea mai folositoare pentru
sufletul tău, mergând acolo unde te îndrumă conştiinţa
ta, fiind de ajuns să vieţuieşti aşa cum vrea Dumnezeu şi
pentru Dumnezeu. îţi cer binecuvântarea şi rugăciunea. îţi
fac o adâncă mătanie duhovnicească şi te îmbrăţişez întru
Domnul, rămânând mereu robul tău cu totul devotat, eu,
păcătosul şi netrebnicul, cel ce vieţuiesc în trândăvie.
Zosima,
Konevit, 21 mai 1797

92
 S ih a s tru d in S ib e r ia

Peregrinări

în final, obosiţi de cinstirile şi laudele omeneşti

şi voind să-şi împlinească dorinţa lor înflăcărată de
mulţi ani de a pleca într-o pustie îndepărtată pentru o
viaţă cu linişte desăvârşită, părintele Vasilisc şi părintele
Zosima au cerut cuvenita binecuvântare mitropolitu­
lui Gavriil. Acela, cunoscând deja intenţiile lor de la
stareţul Adrian, le-a îngăduit să plece imediat, fiind
sigur că vor bineplăcea lui Dumnezeu prin luptele lor
călugăreşti.
Astfel, mulţumind şi preaslăvind pe
Dumnezeu, au lăsat mănăstirea Koneviţ, cu credinţă
nezdruncinată în pronia şi îndrumarea Domnului.
Primul loc al destinaţiei lor a fost Sfântul Munte,
renumitul Athon. Din nefericire însă, de trei ori au
încercat să treacă graniţele Rusiei şi tot de atâtea ori
au fost întorşi înapoi, întâlnind piedici de nedepăşit:
prima a fost războiul^, a doua o epidemie din pricina
căreia s-a oprit orice tranzit şi a treia, o dispoziţie a
înaltei conduceri de stat, care din pricini necunoscute
interzisese orice trecere a graniţelor în acel moment.
Creştinii iubitori de călugări, în special mosco­
vitul iubitor de Dumnezeu Atanasie Ivanovici Dolcov,

‘“Este vorba despre războiul de după tratatul de la Campofonoio

(1797) al coaliţiei Rusia - Anglia - Austria - Turcia împotriva Franţei,
care s-a încheiat cu tratatele de la Luneville (1801) şi Amiens (1802).

93
 C u v i o s u l Z o s i ma

le-a oferit de fiecare dată bani pentru nevoile călăto

riei până la graniţă. De altfel, când se întorceau, ei
înapoiau întotdeauna banii acelor oameni buni, care
se minunau de neiubirea lor de arginţi şi de modestia
lor.
In cele din urmă s-au hotărât să facă încă o în­
cercare: au trimis cerere scrisă Majestăţii Sale, ţarului
Pavel I” , cerându-i o viză specială de ieşire din ţară.
2ând şi aceasta a fost respinsă, au fost siguri că nu
:ra voia lui Dumnezeu să meargă în Sfântul Munte.
Vtunci s-au hotărât să găsească un loc de nevoinţă în
nunţii patriei lor. După ce s-au sfătuit, au cerut unor
orăbieri să-i ia cu ei şi să-i lase într-o insulă îndepăr-
ită şi nelocuită. Aceia, fiind oameni evlavioşi şi buni
suflet, au refuzat cu respect, dar şi cu hotărâre:
- Este posibil ca în insula voastră să acosteze
raţii. Dacă vă găsesc, vă vor duce în robie şi atunci,
loc de liniştea pustiului, veţi câştiga robia şi vă veţi
trece toată viaţa în mâinile necredincioşilor.
Cugetarea lor era dreaptă şi refuzul ferm.
tfel, amândoi părinţii s-au gândit că planul lor nu
i bineplăcut lui Dumnezeu. Atunci cugetul lor s-a
treptat spre părţile Siberiei, aşa cum le sugerase şi
intele lor duhovnicesc. Ştiau din hărţi, din cărţi
lin povestiri orale că în Siberia se află mari întin-
i nelocuite, acoperite cu păduri dese. Dar clima de

" Pavel I Petrovici ( 1754-lKOl), jarul Rusiei (1796-1801), fiul

cesorul la tron al vestitei Ircaterina a 11 a ( 17 6 2 -1796). A fost ucis
luza despotismului său şi a politicii sale (ilo-ră/.boinice.

94
 S ih a s tru d in S ib e ria

.icolo este nespus de aspră, frigul insuportabil, pri­

mejdiile multe şi pe deasupra „duhul este osârduitor,
(Iar trupul neputincios". Se nelinişteau şi se înfrico­
şau oarecum, având în minte ţinuturile îngheţate şi
tăcute, munţii înzăpeziţi în tot timpul anului, pădurile
întunecate şi nesfârşite, fără prezenţă omenească, dar
bogate în păsări şi în tot felul de jivine. Toate aceste
cugetări omeneşti, dar întemeiate, promiteau primej­
dii şi nenorociri pentru viaţa lor isihastă. Astfel, s-au
hotărât să nu pornească spre Siberia.
Cu gândul că poate Dumnezeu va binecuvânta
aflarea unui acoperiş sihăstresc într-un ţinut mai cald,
cu condiţii mai blânde, au început peregrinările pen­
tru căutarea lui.
Mai întâi au mers în Ucraina, iar la Kiev i-a pri­
mit părinteşte cunoscutul mitropolit Ierotei (Maliţki),
care le-a îngăduit să stea la Lavra Pecerska. Şi au ră­
mas acolo două luni. De la Kiev s-au îndreptat spre
Crimeea, trecând prin păduri şi mulţime de munţi,
însă nicăieri n-au găsit un loc care să-i mulţumească,
pentru că în acele părţi vieţuiau oameni de alt neam şi
necredincioşi.
După aceea au vizitat ţinutul izolat Mazdok,
însă n-au rămas nici acolo, pentru că se aflau neconte­
nit în primejdie din pricina atacurilor locuitorilor săl­
batici din munţi. In continuare, au mers la Tankanroc
şi în Astrahan şi, în final, au trecut pe lângă Kazan şi
au străbătut munţii Ural. Dar niciunde nu şi-au putut
face sălaş, nicăieri nu au găsit condiţii potrivite, nici
n-au fost înştiinţaţi în chip tainic de Dumnezeu că ar fi

95
 Cuviosul Zosima

voia Lui să rămână acolo. Şi astfel au plecat în Siberia,

dar nevoind să călătorească împreună cu ceilalţi oa­
meni din lume, care i-ar fi tulburat, ar fi grăit în deşert
şi ar fi spus cuvinte urâte, au cumpărat un cal şi au
urmat în linişte calea spre destinaţie.
Odată, cotind de la drumul principal pe un
drum mai mic, câţiva localnici i-au sfătuit să nu înainteze
singuri, pentru că în acele părţi erau în primejdie să fie
atacati de răufăcători.
Deci s-au oprit la un han, neştiind ce să facă.
Acolo însă au întâlnit pe proprietarii câtorva care ce
transportau mărfuri, dar care nu se hotărâseră încă
deplin unde vor merge să le vândă. Oameni cu cre­
dinţă simplă şi inimă bună, aceştia au cugetat în felul
armător; „Nu ştim unde vom primi preţ mai mare
centru mărfurile noastre. Deci dacă-i ajutăm pe aceşti
dujitori ai lui Dumnezeu, poate El ne va răsplăti,
ânduind un câştig mulţumitor în locul în care-i vom
luce". într-adevăr, caravana a luat calea pe care o ur-
nau cei doi părinţi, însoţindu-i mai mult de două sute
le verste şi hrănindu-i în toată călătoria.
Când au trecut de ţinutul primejdios, s-au des-
ărţit de acei negustori buni şi au continuat singuri
alea în stepă. La apropierea nopţii, au început să ma­
lteze mai repede, au ajuns ia o răscruce şi s-au oprit,
eştiind ce direcţie să apuce. în jur nu era nici ţipenie
3 om, niciun sat nu se zărea în faţa ochilor, ci-i încon-
ra doar stepa nesfârşită.
Deodată au văzut apropiindu-se un om şi, fără
-i întrebe nimic, le-a arătat calea şi s-a făcut nevăzut.

96
 S ih a stru d in S ib e r ia

Iar ei nici n-au apucat să-i mulţumească, nici să vadă

încotro se ducea şi s-au minunat. Apoi s-au privit cu
frică şi emoţie, înţelegând ce se întâmplase. Cu lacrimi
în ochi, ei I-au mulţumit lui Dumnezeu, Care le trimi­
sese ajutor în clipele grele: mai întâi pe acei negustori,
iar acum pe îngerul Său. Miluiţi fiind de pronia Lui
iubitoare, s-au lăsat deplin în mâinile Aceluia, siguri
că Dumnezeu le va îndruma paşii acolo unde va fi
voia Lui.
Astfel au ajuns în siguranţă la Tombolsk, unde
cunoscutul episcop yarlaam , fratele mitropolitului
Gavriil, i-a primit cu bucurie şi le-a dat binecuvântare
să rămână cât vroiau în Mănăstirea Ivanovsk. Iarna
era grea şi continuarea călătoriei cu neputinţă de
făcut. De aceea au petrecut iarna în mănăstire,
unde aveau chilii, şezând în linişte şi bună vieţuire.
Când a sosit primăvara, episcopul le-a dat voie
să se stabilească în orice parte a episcopiei vroiau, în
timp ce guvernatorul de Tombolsk le-a dat un act de
liberă mutare în toată eparhia. Astfel, s-au perindat
prin diferite ţinuturi, au trecut prin Isimsk, Cainsk,
Tomsk, Gheniseisk, Crasnaiarsk şi Couznieţk, unde,
în final, i-a apucat iarna următoare. Dorind să petrea­
că iarna în izolare, au mers patruzeci de verste depăr­
tare de sat şi, ajungând la o pădure uriaşă, şi-au făcut
acolo un mic bordei. Un sătean evlavios a făgăduit să
le procure mâncare toată iama şi să-i conducă înapoi
primăvara.

97
 Cuviosul Zosima

Peripeţii în pădurea siberiană

Dumnezeu, Atotcunoscătorul inimilor, desigur

că ştia credinţa şi ascultarea lui Avraam, precum şi
răbdarea şi evlavia lui Iov, dar încercându-i, a vrut să
vădească aceste virtuţi ale lor şi să le facă nemuritoa­
re, spre folosinţa tuturor oamenilor.
In acelaşi fel a vrut şi acum să încerce puterea
duhovnicească a acestor doi părinţi, voinţa, ardoarea
cea mare pentru lupta isihiei, răbdarea şi credinţa lor
în pronia Lui. Deci a îngăduit ca începutul vieţii lor
duhovniceşti să fie foarte greu şi plin de strâmtorări.
Străini, necunoscuţi, fără ocrotitori, fără bunuri
materiale, cu toate nădejdile lor puse doar pe seama
milostivirii lui Dumnezeu, au vieţuit în pădurea săl­
batică şi nesfârşită, adăpostiţi în bordeiul lor strâmt,
înfricoşătorul ger siberian îi înţepa până la oase.
Vijeliile cumplite şi uraganele se dezlănţuiau în jurul
lor. Dar focul iubirii de Dumnezeu, care ardea înlăun-
trul lor, nimicea frigul fizic. Asemenea păsărilor, şi-au
adăpostit puţina cantitate de mâncare în cuibul lor de
pământ. Dar la scurt timp, în pofida dietei lor foarte
simple, au văzut că rezerva de făină de secară era pe
sfârşite. Deci au început să adauge în făină coajă sfă­
râmată de ulm şi să facă pâine din acest amestec.
Din când în când pescuiaii în râul din apropi­
ere. La început prindeau câte un peşte mic, însă când
frigul s-a înteţit, n-au mai prins nimic.

98
 S ih a s tru d in S ib e r ia

N-a întârziat să se sfârşească şi aluatul pentru

pâine. Dar grija Părintelui ceresc s-a arătat din nou.
Exact atunci, săteanul de care am amintit mai sus şi-a
amintit de făgăduinţa lui şi a pornit cu carul să le adu­
că hrană. Dar şi pentru aceasta era trebuinţă de răb­
dare şi osteneală, pentru că zăpada era atât de mul­
tă, încât carul nu putea să ajungă până la coliba lor.
Ţăranul, după ce şi-a descărcat provizia la o distanţă
destul de mare de ei, a venit să le spună că trebuie să
o transporte ei înşişi. L-au urmat până la locul unde
lăsase lucrurile, i-au mulţumit fierbinte şi l-au îmbră­
ţişat.
Se simţeau neputincioşi şi istoviţi şi nu puteau
să transporte proviziile dacă mai întâi nu mâncau
ceva. Dar ce? Făină, tărâţe, ceapă şi sare, acestea erau
toate mâncărurile. Nădăjduiau că vor găsi puţină pâi­
ne, dar în zadar. Din fericire însă, „sărăcia te învaţă
meşteşugurile", părintele Vasilisc o ştia bine, pentru
că vieţuise de mic în sărăcie. Deci ce s-a gândit? A scos
veşmântul lui scurt, l-a întins pe pământ şi a ameste­
cat deasupra lui făină cu zăpadă. După aceea a aprins
focul şi a prăjit câteva lipii făcute din acel aluat neo­
bişnuit.
Au mâncat, au prins puţină putere şi au cărat
lucrurile cu greutate la colibă.
Anul, până în primăvară, s-a scurs în pace şi în
rugăciune. Aşteptau venirea săteanului înainte de pe­
rioada inundaţiilor, însă acela n-a apărut. S-au gândit
că boala sau moartea sau vreo altă piedică serioasă nu
i-a îngăduit să se îngrijească de ei.

99
 Cuviosul Zosima

Deci văzând că vremea trece şi râurile încep să

lunde ţinutul, s-au hotărât să iasă din pădure, pe de o
arte pentru că rezervele de mâncare se terminaseră,
r pe de altă parte pentru că vara ce se apropia cu paşi
îpezi era anotimpul ideal pentru a-şi căuta un loc po-
ivit de stabilire permanentă în pustiul siberian.
Satul cel mai apropiat se găsea la patruzeci de
îrste depărtare şi gândeau că vor acoperi această
istanţă în cel mult trei zile, căci pentru atât mai
/eau mâncare. Şi-au pregătit toate cele necesare pen-
u călătorie, şi-au împachetat lucrurile (cărţi, icoane,
ăticioare, farfurii, secure, amnare etc.), le-au pus pe
ate într-o mică sanie şi au pornit dis-de-dimineaţă,
apă canonul de rugăciune. înainte de-a pleca, au dat
c şi au ars coliba, ca să nu se stabilească acolo vre-
1 fugar, lucru ce ar fi făcut ca autorităţile poliţieneşti
cerceteze pentru cine fusese ridicată. Pustnici fără
cuinţă şi rătăcitori, ei trebuiau să fie prevăzători şi
evite orice fel de complicaţii. în mai puţin de o oră,
>rdeiul lor era înconjurat de flăcări. Acum aveau
că mai multe motive să plece.
De frică ca nu cumva să iasă din greşeală în
alaltă parte a şirului de munţi, unde satul cel mai
•ropiat se găsea la două sute de verste depărtare, ei
[ mers mult în direcţia opusă, aşa cum au aflat mai
rziu de la localnici, călătorind necontenit pe lângă
•ui de munţi, pe firul râului Tom.
Au mers trei-patru zile pe deasupra zăpezii,
văzând în jurul lor decât pădure deasă şi munţi
alţi. în final, şi-au dat seama că greşiseră drumul.

100
 S ih a stru d in S ib e r ia

Nesperând să găsească drumul cel scurt, care

i-ar fi scos din acel ţinut sălbatic şi pustiu, au început
să mănânce tot mai puţin, ca să nu rămână cu totul
lipsiţi de mâncare. Şi-au continuat drumul mai mul­
te zile, mâncând doar seara. Ajungând într-o parte de
ţinut oarecum ferită de vânt şi frig, acolo s-au oprit,
au aprins focul cu ramuri de pe jos, au pregătit puţină
mâncare şi au dormit iepureşte până în zori.
în acest fel au rătăcit o săptămână întreagă.
Pierduseră drumul cu desăvârşire şi mergeau orbeşte
sub un cer plumburiu, pe un vânt îngrozitor. Situaţia
lor era disperată, dar rugăciunea neîncetată pe care
o rosteau cu =gura şi cu inima îi susţinea în acele mo­
mente grele.
Şi-au continuat drumul, întâlnind de acum tul­
pini de copaci. Se găseau într-o pădure cu plopi, a că­
ror coajă este mai întunecată în partea nordică şi mai
luminoasă în sud şi după aceasta s-au orientat oare­
cum.
Când le-au rămas doar puţini pesmeţi şi câţiva
pumni de făină, şi-au pregătit de seara un terci îndoit
cu apă şi l-au mâncat agale, ca pe supă, spre a-şi păcăli
foamea. Părintele Vasilisc a mâncat şi din acesta foarte
puţin, ca să-i lase mai mult părintelui Zosima. Cel din
urmă şi-a dat seama şi, pentru ca să îndulcească gus­
tul, a început să adune fructe uscate şi putrede de fra­
sin care li se păreau foarte gustoase. Pentru că era însă
primăvară, cu greu au găsit câteva ici şi colo. Schiurile
scurte ale părintelui Vasilisc nu aveau cureluşa prinsă
bine şi urca foarte greu pe culmi. Deseori aluneca pe

101
 Cuviosul Zosima

ate şi aceasta îi mărea osteneala şi istovirea. Sania

lucruri o trăgea doar părintele Zosima, deoarece
aiurile lui aveau curelele solide. Dar la un moment
t, pe când înainta, a izbucnit în suspine. A lăsat sa-
j şi s-a ghemuit la pământ, ascunzându-şi faţa în
lini. Părintele Vasilisc a crezut că fusese biruit de
putinţă sau de deznădejde, darji-a fost aşa.
- Vai mie, Avva, dacă mor în acest pustiu! a zis
Mă tem că voi fi judecat precum sluga cea viclea-
, care a ascuns talantul ei în pământ. Cum voi da
;puns înaintea lui Dumnezeu, Care mi-a dat atâtea
risme şi eu nu le-am înmulţit? N-am niciun rod ca
arăt Stăpânului meu şi iată, că acum mă usuc aici ca
ochinul neroditor.
Părintele Vasilisc l-a mângâiat cu credinţa lui
'druncinată:
- Copilul meu, nu ne va lăsa Dumnezeu să
irim aici de foame. Oricum vom fi pedepsiţi de
mnezeu pentru păcatele noastre, dar într-alt mod,
aşa. Cel Care a hrănit pe israeliţi în pustie, oare nu
va hrăni şi pe noi acum? Hristos Cel Atotputernic,
ire a binecuvântat cele cinci pâini în pustie şi cu ele
iturat cei cinci mii de bărbaţi", poate să ne ţină în
ţă, chiar şi prin puţina mâncare ce ne-a mai rămas!
însă părintele Zosima s-a mai tânguit amar
i multe zile. S-a liniştit puţin doar după ce a făgă-
t din străfundul inimii lui că, dacă va supravieţui,
/a închina toate harismele slujirii lui Dumnezeu şi
oapelui. Atunci o linişte cerească s-a lăsat deodată
lufletul lui, împreună cu înştiinţarea tainică cum

102
 S ih a s tru d in S ib e r ia

că Domnul a primit făgăduinţa lui în chip bineplăcut.

într-o zi, vântul se pornise mai puternic ca
niciodată. A urmat o zăpadă deasă şi un îngheţ înfri­
coşător. Drumeţii noştri istoviţi coborau. Au lăsat în
urma lor pădurea şi au coborât prin văi şi munţi cu
vegetaţie joasă. Seara se apropia, de aceea s-au oprit
pe o culme şi au scrutat cu privirea în jur, căutând un
loc ferit, unde ar fi putut să-şi petreacă noaptea.
Deodată, curelele care ţineau schiurile scurte
ale părintelui Vasilisc s-au rupt şi ei nu au mai putut
înainta. Să le repare, în vijelia de gheaţă şi în întune­
ricul nopţii ce se lăsase, era cu neputinţă. Deci s-au
retras aproape^ de un .pâlc de tufe şi s-au uitat în jur,
ca să se aşeze acolo pentru noapte. Au adunat puţine
rămurele din locul din jur şi au aprins focul, ca să se
încălzească puţin, pentru că erau uzi până la piele şi
îngheţaţi. S-au întins lângă foc fără să mănânce, nă­
dăjduind să primească puţine puteri prin somn. Dar
vijelia a stins focul, acoperindu-i mereu cu zăpadă. Şi
de aceea n-au putut să închidă un ochi toată noaptea.
Când s-a luminat, au pornit iarăşi la drum, de două
ori istoviţi, flămânzi şi nedormiţi.
Apoi au ajuns la un râu îngheţat pe care tre­
buiau să-l treacă. Părintele Vasilisc era mai uşor, mai
mic la trup şi uscăţiv şi a trecut dincolo cu uşurinţă.
Părintele Zosima, însă, după ce străbătuse aproape
toată distanţa, s-a trezit deodată în apă până la gât.
Gheaţa, fiind mai subţire în acel loc, cedase sub gre­
utatea lui şi-i întinsese o cursă cu puţin înainte de-a
ajunge pe malul celălalt. Schiurile lui scurte s-au lipit

103
 Cuviosul Zosima

CU putere de fund şi au înţepenit. Credea că acolo îşi

va da ultima suflare. Atunci cei doi părinţi şi-au unit
inimile şi glasurile într-o rugă însufleţită:
- Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, au stri­
gat, Slăvită Stăpâna noastră, acum a venit ceasul tău,
ajută-ne!
Părintele Vasilisc a înaintat până la fratele său
căzut în cursă şi i-a întins mâna pentru ajutor.
- Poate că Maica Domnului mă va milui prin
mâna ta! a zis cu însufleţire părintele Zosima. Dacă
nu, voi lăsa mâna, ca să nu te trag şi pe tine în apă!
„îndată însă, o, minune!" povestea mai târziu
părintele Zosima, „am păşit pe mal atât de neaşteptat,
atât de repede, încât ai fi zis că n-am căzut niciodată
în apă. Nu pot să înţeleg cum am fost eliberat de schi-
urile scurte, ce erau legate de picioarele mele cu curele
din piele. Se pare că Domnul, de dragul Preacuratei
Maicii Sale, a vrut să-mi salveze viaţa, ca să descopăr
şi să-mi dau seama de harul cel bogat al Bătrânului
meu. Căci cum ar fi putut în chip firesc o mână bătrâ­
nească, neputincioasă şi istovită să tragă afară pe cine-
v^a cufundat până la gât în apă şi gheaţă, cu schiurile
’egate de picioare şi înţepenite în noroiul de pe fund?
\tât de adânc intraseră schiurile, încât după aceea
n-am chinuit nespus de mult ca să le scot cu un băţ
^ros, pe care l-am frânt în efortul meu".
Mângâiaţi de intervenţia mântuitoare a lui
dumnezeu, dar şi mai istoviţi din pricina acestei în-
âmplări, n-au putut să-şi continue călătoria. Sania se
tdase împreună cu toată provizia. Din fericire însă.

104
 S ih a s tru d in S ib e r ia

amnarul şi iasca erau la părintele Vasilisc şi de aceea

nu s-au udat. în acea parte a râului au găsit multe
lemne uscate. Părintele Zosima nu putea să taie lemne
cu hainele lui ude şi îngheţate, de aceea le-a scos şi a
rămas doar cu lenjeria de corp. Şi-a adunat cu oste­
neală puţinele puteri şi a început să alerge încoace şi
încolo ca să se încălzească. După aceea, a luat securea
şi a tăiat lemne din belşug. Părintele Vasilisc, încovri­
gat la pământ din pricina istovirii, nu putea să facă
nicio mişcare.
Au aprins un foc- mare şi s-au aşezat lângă el.
Şi-au uscat hainele şi s-au încălzit puţin, şi-au reparat
schiurile şi ău mâncat puţină supă de făină. Şi aici
şi-au petrecut o parte din noapte.
A doua zi erau neputincioşi să-şi care lucrurile,
de vreme ce şi fără ele de-abia puteau să se mişte. Deci
au lăsat sania sub un copac singuratic, care se distin­
gea cu uşurinţă. Dacă Dumnezeu binevoia să ajungă
în vreun sat, poate că ar fi găsit acolo vreun om bun,
doritor să le aducă sania. într-adevăr, au trimis mai
târziu pe cineva, dar n-a găsit-o şi de aceea puţinele
lor lucruri s-au pierdut pentru totdeauna. Au luat cu
ei doar o mică Evanghelie, cartea cu omiliile ascetice
ale Avvei Isaac şi ultimele bucăţi din pesmeţii lor.
Le-au pus în traista pe care o ducea părintele Zosima
şi au pornit cu mare greutate, târându-şi picioarele.
Niciunde nu se zărea vreo potecă, urme de
oameni sau animale. Aproape că-şi pierduseră orice
nădejde de supravieţuire, când s-au înţeles să facă
o făgăduinţă: dacă supravieţuiau, nu aveau să mai

105
 C u v i o s u l Z o s i ma

nănânce niciodată produse din lapte, afară de mari-

2 sărbători şi de perioadele în care Biserica impunea
ceasta în mod speciab^ ca reacţie împotriva ereticilor
ncratiţi, din care existau mulţi în Rusia.
După această făgăduinţă sfântă şi rugăciune
lerbinte, au purces încet - încet pe calea lor. Peste
iuţin timp au văzut cu bucurie înaintea lor un drum
arestier. Au stat să răsufle, dar părintele Vasilisc se
ăsea într-o stare nefericită.
- Părinte Zosima, a spus el fără vlagă, te rog să
ontinui drumul singur. Dacă faci economie, pesmeţii
i vor ajunge pentru încă două-trei zile. Acest drum
î va conduce cu siguranţă la un sat. Cel puţin tu să
upravieţuieşti! Dar şi eu, dacă rămân aici nemişcat,
icălzindu-mă lângă foc, am nădejde să mai trăiesc
uţin. Dacă trimiţi la vreme un animal să mă aducă,
robabil că mă vei mai apuca în viaţă. Lasă-mă aici, te
3g, şi pleacă!
Părintele Zosima însă nici n-a vrut să audă.
- Mai bine să mor aici lângă tine decât să te las!
spus el cu hotărâre. Pe cine am în viaţa aceasta, după
•umnezeu, afară de tine?
Astfel, după ce s-a oprit puţin, au pornit iarăşi
npreună. Şi n-au întârziat să distingă urme de câini,
ir aceasta le-a dat nădejdea că vor întâlni în scurt
mp un om. într-adevăr, peste puţin timp au văzut pe

Adică în ziua a douăsprezecea după Crăciun, în Săptămâna

rminată, în săptămâna Rusaliilor, în prima săptămână a Triodului şi în
iptămâna brânzei.

106
 S ih a s tru d in S ib e r ia

/.ăpadă urme de om, care de-abia se distingeau. Le-au

urmat şi au ieşit la un drum bătătorit. Erau siguri că
in scurt timp vor ajunge la un sat şi, preamărindu-L
pe Dumnezeu, au mâncat şi ceea ce rămăsese din pes-
meţi. Iarna nu se sfârşise cu desăvârşire şi mari por­
ţiuni din drum erau acoperite cu un strat alb. Astfel,
pierzând deseori drumul şi regăsindu-1 după ceva
rătăciri, au mers încă alte câteva verste. Şi deodată,
slavă Iubitorului de oameni Dumnezeu, au văzut de
departe un sat. Ce bucurie, ce uşurare! Ce bucurie su­
fletească au simţit! Au şezyat pe un trunchi de copac
căzut şi din ochii lor au început să curgă din belşug
lacrimi de recunoştinţă faţă de Dumnezeu şi faţă de
Preacurata Născătoate de Dumnezeu.
S-au târât pe jumătate morţi până la primele
case. Ţăranii auziseră despre pustnicii care îndrăzni­
seră să locuiască şi să-şi petreacă iarna în îndepărtata
pădure. Deci s-au cutremurat văzând în faţa lor acele
cadavre vii, cu hainele sfâşiate şi pline de apă, cu
trupurile uscate, cu feţele îngălbenite şi brăzdate, cu
ochii înnegriţi şi cufundaţi în orbite. Şi i-au găzduit
cu evlavie şi i-au îngrijit cu dragoste, i-au încălzit, i-au
îmbrăcat şi i-au hrănit. Dar ei nu puteau să mănânce
decât puţină mâncare.
Două zile mai târziu, îmbrăcaţi cu haine groase
şi călduroase, s-au îndreptat spre comandamentul de
graniţă şi de acolo spre oraşul Cuzniesk. Şi aici, oame­
nii s-au îngrijit de starea lor şi au făcut tot ce-au putut
ca să-i ajute. Pentru că erau atât de epuizaţi trupeşte,
două luni n-au putut să facă nimic, n-au putut nici

107
 ( ti V I n s III / o s i rn a

t iiir.ii)',.v nil I înghită mâncare obişnuită, ci doar

ii|'r II .IMII*, III c.intităţi foarte mici.
I'i‘i i|H‘ţia lor însă lăsase urmări şi în lumea su-
llrliMscă a fiecăruia dintre ei: amintirea de neşters a
păţaniei lor le pricinuia fără de voie o durere nede-
scrisă, o mâhnire care-i făcea să plângă de fiecare dată
cu suspine. Şi am spune că această durere sufletească
a ţinut mai mult decât cea fizică.
Au rămas aproape trei luni la Cuzniesk, până
când, datorită îngrijirii deosebite, şi-au revenit cu de­
săvârşire. în perioada aceasta de timp, nu doar neno­
rocirea prin care trecuseră, ci şi virtuţile lor - smere­
nia, bunătatea, simplitatea, neagoniseala - au trezit
simpatia, respectul şi iubirea întregii cetăţi şi a satelor
din jur. Atunci, cei doi părinţi, dându-şi seama de ati­
tudinea favorabilă generală a oamenilor de acolo, pre­
cum şi de oportunitatea pădurilor pustii din apropie­
re, s-au hotărât să se stabilească în acel loc. în ţinut nu
vieţuiau eretici, stilişti^^ sau oameni de alte credinţe,
decât numai creştini ortodocşi evlavioşi, gospodari,
muncitori, gata să-i ajute la construirea chiliilor lor
pustniceşti. Deci şi-au predat buletinele spre păstrare
Şefului Biroului guvernamental local şi au pornit să-şi
găsească locul care să-i odihnească. După ce au făcut
o rugăciune fierbinte. Dumnezeu le-a îndreptat paşii

Stiliştii sau rascolnicii (rascol = schismă) erau schisma­

tici ruşi care s-au despărţit de Biserica Ortodoxă din pricina faptului
că Sfântul Sinod al Bisericii Ruse, la iniţiativa patriarhului Nikon al
Moscovei (1652-1667), a făcut anumite modificări în cărţile liturgice.

108
 S ih a s tru d in S ib e r ia

dincolo de hotarele satului Tricarie, într-un loc care

se găsea la patruzeci de verste depărtare de Cuzniesk
şi treizeci de verste depărtare de Sindorovca. în afa­
ră de aceste două oraşe, nu exista în jur altă aşezare
omenească pe o rază foarte mare. Era un luminiş de
pădure, cu brazi şi cedri. Lacurile mari din apropiere
aveau peşti din belşug. Pământul era roditor, prielnic
pentru cultivarea legumelor, iar murele sălbatice se
găseau în mare cantitate. Aşadar, aici, cu ajutorul lui
Dumnezeu şi al localnicilor pururi râvnitori, au ridi­
cat în anul 1799 două chilii, punând început unei noi
perioade a vieţii lor pustniceşti.

Viaţa isihastă în pustiul Siberiei

lată ce scrie despre viaţa isihastă părinte­

le Zosima, povestind biografia părintelui Vasilisc:
„Cum să descrie cineva cu acrivie tainicele experienţe
duhovniceşti ale unui isihast! Slava, bogăţiile şi desfă­
tările tuturor împăraţilor pământului nu se pot com­
para cu bucuria negrăită şi cu pacea cerească a vieţii
eremite."
Pentru că numai atunci când nu vezi, nici nu
auzi, nici nu comunici cu lumea ce şi-a pierdut dru­
mul ei şi „este stăpânită toată de cel viclean", afli pa­
cea şi întreaga ta minte caută în chip firesc doar pe
Dumnezeu.
în viaţa pustnicească nu există nimic care să-l
împiedice sau să-l smulgă pe om de la slujirea lui

109
 Cuviosul Zosima

Dumnezeu, de la cercetarea textelor sfinte şi de l.i

căutarea vederii dumnezeieşti. Dimpotrivă, toate ii
mişcă să lupte pentru îndunmezeire. Pădurea deasă îl
ascunde de lume, calea curată şi neîntinată către cer îi
atrage privirea şi aprinde înlăuntrul lui dorul de-a si‘
muta în acel loc binecuvântat.
Dar şi atunci când ochii lui caută spre pământ
şi privesc făpturile lui Dumnezeu şi zidirea întreagă,
inima se înalţă din nou cu dragoste către Făcătorul
„cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi
nevăzute", simţind teamă înaintea înţelepciunii Lui şi
recunoştinţă pentru bunătatea Lui milostivă. Ciripitul
dulce al păsărilor îl atrage la rugăciunea de laudă şi la
psalmodia doxologică. Toată făptura conduce sufletul
nemuritor la unirea cu Creatorul ei Cel nemuritor.
Şi ce bucurie, ce frică este atunci când sufletul
se uneşte cu Dumnezeu! Ce iubire, ce desfătare, ce
rugăciune, ce luminare, ce fierbinţeală, ce cutremur,
ce lacrimi! Omul uită cu desăvârşire de sine şi de ori­
ce lucru pământesc. El vieţuieşte într-o altă lume, pe
care nu poate s-o descrie prin cuvinte, de vreme ce,
aşa cum este scris, „dorul dumnezeiesc se face odihnă
pustnicilor, a celor care sunt afară de lumea cea deşartă".
Acestea sunt roadele liniştii pustniceşti.
Dar oare se pot coace roadele unui pom ce nu
are deloc frunze? La fel şi viaţa lăuntrică a celor doi
pustnici era însoţită şi de o vieţuire exterioară pe mă­
sură. Trăiau în chilii de lemn, purtau haine vechi şi
aproape zdrenţuite, posteau cu asprime. Şi astfel, cu
harul lui Dumnezeu, toate li se păreau într-atât de

110
 S ih a s t r u d in S ib e r ia

uşoare şi bogate, încât deseori spuneau cu cutremur:

- Cum să vedem desfătarea cea veşnică, de
vreme ce petrecem atât de bine aici? Avem pace
desăvârşită, odihnă, libertate, îndestulare, nu trebuie
să ducem grijă nici de îmbrăcăminte, nici de locuinţă,
iar mâncarea noastră săracă se preschimbă în chip mi­
nunat şi netâlcuit, dobândind noi însuşiri prin care se
face mai gustoasă şi mai dulce.
Deci văzând că Domnul îndulcea chiar şi hrana
lor simplă de pustnici, se luptau duhovniceşte cu mai
multă râvnă şi devotament. însă deoarece vroiau să
dedice lucrării duhovniceşti chiar şi acest timp nece­
sar în fi'ecard^zi pentru pregătirea mâncării, iată ce au
făcut: toamna târziu, timp de o săptămână sau zece
zile, pregăteau toate cele necesare pentru hrana iernii.
Adunau fructele şi legumele din mica lor grădină, pre­
găteau napi, sfeclă şi orice trebuia fiert, în timp ce lă­
sau crude legumele şi cele asemenea acestora. Făceau
aluat şi coceau pâine din legume, suficientă pentru
toată iarna (cât au trăit în pustie, n-au mâncat pâine
din făină curată, ci întotdeauna aruncau în aluat şi le­
gume uscate şi mărunţite, din abundenţă). Pregăteau
şi terci. Şi pe toate acestea le lăsau afară, la frig, până
îngheţau. Siberia, în timpul iernii, se preface într-un
congelator uriaş, de vreme ce temperatura coboară
aici zeci de grade sub zero. Astfel, la acea temperatură
scăzută, pustnicii noştri puteau să păstreze hrana lor
timp de multe luni.
Lucrarea lor duhovnicească de dimineaţă se
încheia în jurul orei trei după-amiaza. Deci atunci

111
 Cuviosul Zosima

1.1 MU cu securea o bucată de pâine îngheţată şi o

alta de mâncare îngheţată, le încălzeau pe plitele lor
şi mâncau. Se gândeau câtă mâncare să încălzească.
După prânz se apucau de lucrul mâinilor până seara -
părintele Vasilisc confecţiona vase din lut şi părintele
Zosima obiecte din lemn. După aceea începeau iarăşi
lucrarea minţii, rugăciunea şi studiul. Se luptau cât
puteau cu somnul şi după aceea se culcau puţin, ca să
se scoale din nou după miezul nopţii şi să se dedice
rugăciunii. în loc de paturi, aveau bănci de lemn şi în
loc de perne, buşteni.
Vieţuiau în chilii separate, dar rugăciunile, me­
sele, lucrările şi atelierul lor erau comune, precum şi
puţinele lor bunuri. Câteodată, pentru mai multă li­
nişte, nu se întâlneau mai multe zile. Dar şi atunci se
înştiinţau unul pe celălalt pentru orele de rugăciune
şi mâncare, lovind în pereţii de lemn ai chiliilor cu un
toiag. Mai întâi bătea unul şi celălalt răspundea în ace­
laşi mod, arătând astfel că este bine şi că va fi cu el
în duh, la rugăciune sau la mâncare. în acelaşi fel se
trezeau unul pe altul şi noaptea. Astfel, deşi locuiau în
chilii diferite, duceau aceeaşi viaţă.
în timpul iernii, învăţând din experienţa
folositoare a deplinei liniştiri, rămâneau despărţiţi
cinci zile pe săptămână. Se întâlneau sâmbăta pentru
discuţii duhovniceşti şi mângâiere sufletească. Vara
se vedeau însă aproape în fiecare zi. Se despărţeau
doar atunci când se retrăgeau pentru rugăciunea indi­
viduală sau altă lucrare duhovnicească.

112
 S ih a s tru d in S ib e r ia

O dată pe an - la începutul Postului Mare, de­

oarece atunci râurile nu în^epeau încă să se umfle -
mergeau la Cuzniesk, unde rămâneau trei sau patru
zile, se spovedeau şi se împărtăşeau. în celălalt timp al
anului. Sfintele Taine le erau aduse de un preot, care
vizita din când în când pădurea lor.
De asemenea, primeau, deşi rar, vizitele unor
închinători evlavioşi, care întotdeauna vroiau să le
ofere ceva celor doi pustnici, dar ei nu acceptau nicio­
dată vreo rublă. Iar dacă erau siliţi să primească vreun
lucru ca să nu-i întristeze; se îngrijeau să le dăruiască
şi ei ceva în schimb, obiecte făcute de mâinile lor sau
peşti pe care îi prindeau în lacurile din apropiere. Pe
cât puteau, vroiafi să se hrănească şi să se întreţină
prin ostenelile lor, precum Sfântul Apostol Pavel.
La marile praznice, în mod special, primeau de
la unii mâncăruri de dulce (ouă, brânză, unt), oferin-
du-le în schimb doar rugăciuni şi mulţumiri, deoarece
socoteau acele ofrande drept mângâieri praznicale tri­
mise de Dumnezeu. în celelalte zile şi în special în pe­
rioadele de post ţineau o înfrânare aspră. Deseori pos­
teau trei sau cinci zile continuu, fără să pună nimic în
gură. Atunci se închideau în chiliile lor şi îşi hrăneau
doar sufletele cu rugăciunea inimii şi cu cercetarea
Scripturilor. Mai ales în timpul Postului celui Mare se
răstigneau trupeşte şi sufleteşte împreună cu Mirele
lor Cel răstignit.
Slăvită înviere, cea plină de toată desfătarea lui
Hristos, o prăznuiau solemn - bineînţeles singuri, în
pădurea nemărginită. După rugăciunea Miezonopticii

113
 Cuviosul Zosima

:ea de multe ceasuri, cu mătăniile în mâini, citeau

Jtrenia şi Ceasurile. După ce se odihneau puţin, pri-
neau putere şi mângâiere printr-o cină pascală, prea-
lăvind pe Dumnezeu.
în aceeaşi zi îşi adunau câteva lucruri necesare
Penticostarul, Evanghelia, câte o carte duhovniceas-
ă, o toporişcă, iască, o tigaie şi puţină mâncare), lăsau
hiliile lor deschise (ce aveau să le fure?) şi porneau
1 peregrinare, timp de două-trei săptămâni, prin pă-
uri, prin munţi, pe culmi, prin văi, prin vâlcele. Pe
nde treceau, cântau cu putere şi bucurie: „Hristos a
iviat", ce răsuna ca un imn de biruinţă în mijlocul
ustiului, vestind întregii zidiri învierea Ziditorului ei
1 alungând demonii din acele ţinuturi sălbatice, apă-
itoare şi neumblate de om. Când se însera, aprindeau
)cul, pregăteau o cină uşoară, mâncau şi, după ce se
igau, se întindeau pe pământul gol şi cădeau într-un
)mn liniştit. Credinţa lor în pronia lui Dumnezeu nu
sa loc în inima lor pentru frica de fiare sau şerpi.
Nici aurora cu lumina ei, nici vreo pasăre cu
ripitul ei nu-şi făceau simţite prezenţa înaintea rân-
Liielii Utreniilor Pascale săvârşite de ei: „Să luminăm
i luminare adâncă...". Pentru că, aşa cum spune
intarea, „Noapte întunecată eşti necredincioşilor,
ristoase, iar celor credincioşi, lumină întru desfăta-
a dumnezeieştilor Tale cuvinte". Astfel prăznuiau
iştile cele din afară. Este însă cu neputinţă a descrie
tieva praznicul şi sărbătoarea din străfundurile ini­
ilor lor! Şi, într-adevăr, cum să găsească cineva cu-
nte capabile să exprime viaţa lăuntrică a adevăraţilor

114
 S ih a s tru d in S ib e r ia

pustnici, despre care Biserica lui Hristos cântă;

„Viaţa pustnicilor fericită este, a celor care se întrari­
pează cu dumnezeiescul dor."
în afară de perioada pascală, vizitau sălbatica
natură siberiană şi câteva zile după Rusalii, la fel şi
la praznicele de vară. De asemenea, mergeau deseori
să taie lemne, să adune mure şi să culeagă roadele co­
pacilor, din care scoteau ulei. De multe ori întâlneau
animale sălbatice, precum căprioare, pisici sălbatice,
chiar şi urşi. Uneori, acestea ajungeau până la gră­
dina lor şi încercau să intre înăuntru, dar ei le alun­
gau lovind cu putere două ciomege. Cu ajutorul lui
Dumnezeu, niciodată nu s-au aflat în primejdii din
pricina fiarelor. Astfel, împărţeau cu ele în mod paş­
nic natura creată de Dumnezeu şi convieţuiau cu ele
în bună pace.
însă o altă fiară, cea fără de trup a iadului, nu
putea să rabde mai mult viaţa lor îngerească. De aceea
l-a lovit din nou sălbatic pe părintele Zosima, desigur
cu îngăduinţa lui Dumnezeu, Care vroia să-l încerce
cu orice fel de ispită. Astfel, duhul antihristic, care a
refuzat închinăciunea înaintea lui Dumnezeu în cer,
drept pentru care a şi fost izgonit de acolo, care răz-
boise cumplit Biserica noastră cu erezia antihristului
Arie şi care nu încetează niciodată să uneltească îm­
potriva slavei Fiului lui Dumnezeu, i-a întins acum
lui Zosima, luptătorul lui Hristos, o cursă puternică,
ţesută din gânduri de hulă.
Este o povară grea pentru o inimă care arde de
dragoste pentru lisus Hristos şi se hrăneşte cu dulcele

115
 Cuviosul Zosima

Si1n Nume, o povară greu de purtat pentru o minte

care îşi află odihna în aducerea-aminte de Dumnezeu,
pentru un suflet care priveşte în veşnicie, să audă ne­
contenit, fără de voia sa, şoapta ariană a diavolului;
„Hristos nu este Fiul Cel mai înainte de veci şi Logosul
lui Dumnezeu, ci o creatură", iar această şoaptă să fie
însoţită de nenumărate mărturii viclene, binecuvân-
tate la vedere, dar în fapt întunecate şi înfricoşătoare.
Părintele Zosima a stat şi împotriva acestei is­
pite cu neclătinată statornicie, fără să cedeze vreodată
v^răjmaşului, niciun moment, şi fără să accepte gându-
nle pe care acesta le sădea în mintea lui. Astfel, toate
iesfătările şi mângâierile dumnezeieşti s-au pierdut,
işa cum se pierde soarele în spatele norilor.
Dar fiind cercat în războiul nevăzut, el nu s-a
ulburat, nici n-a deznădăjduit, ci a cerut ajutorul părin-
elui Vasilisc. Şi împreună au făcut rugăciuni fierbinţi,
:erând intervenţia dumnezeiască, în timp ce părintele
?!osima a început cercetarea sistematică a textelor dog-
natice şi antieretice, ale sfinţilor teologi şi ierarhi ai
îisericii noastre: Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz,
oan Gură de Aur şi a altor Sfinţi Părinţi (până atunci
ercetase mai mult cărţi şi texte monahale, precum
dlocalia şi operele Sfinţilor Efrem şi Isaac Şirul, loan
icărarul, Simeon Noul Teolog, Varsanufie ş.a.).
O vreme, acel nor negru l-a strivit la pământ,
nsă aşa cum după furtună vine vreme frumoasă şi
lupă iarna grea şi întunecată, primăvara însorită, la
el şi după această încercare înfricoşătoare părintele
'osima a fost scăldat de lumina Soarelui Dreptăţii.

116
 S ih a s tru d in S ib e r ia

I )omnul, văzând răbdarea, statornicia, credinţa şi dă­

ruirea lui, l-a legat din nou cu putere pe începătorul
minciunii şi l-a izbăvit pe viteazul luptător de sub
tirania lui. Şi astfel, seninătatea s-a statornicit iarăşi în
inima pustnicului nostru, care şi-a continuat ca mai
înainte lupta lui pustnicească.
Aşa cum spunea mai târziu părintele Zosima,
datorită acelei ispite, a cercetat mult Omiliile exegeti­
ce ale Sfântului loan Gură de Aur, cele 14 Epistole ale
Sfântului Apostol Pavel, luând din ele îmbelşugat fo­
los. De atunci a simţit o evlavie specială pentru Sfântul
loan Gură de Aur şi obişnuia să spună cu simplitate:
- Păidnţelul meu. Sfântul loan Gură de Aur,
m-a ajutat în încercarea mea.
Citea întotdeauna cu însetare textele hrisos-
tomice, cu admiraţie şi teamă, însemnându-şi multe
fragmente din acestea.
Prin urmare, în acest fel s-a arătat încă o dată
cât de folositoare sunt toate ispitele pe care le îngădu­
ie Dumnezeu, dacă le înfruntăm corect şi cu curaj. De
pildă, încercarea de mai sus l-a învăţat în chip practic
pe părintele Zosima cum să liniştească, să îndrume,
să vindece, să mângâie şi să tămăduiască sufletele
învolburate de valurile gândurilor de hulă - aşa cum
a şi făcut mai târziu - dar l-a şi înarmat cu multe în­
văţături dogmatice şi teologice, făcându-1 un apărător
fierbinte şi nezdruncinat al Ortodoxiei împotriva dife­
ritelor erezii şi înşelăciuni.
După destulă vreme de împreună-vieţuire
pustnicească, în isihie şi singurătate, cei doi părinţi

117
 Cuviosul Zosima

s-au înduplecat de rugăminţile unui negustor înaintat

în vârstă şi l-au primit ca împreună-nevoitor cu ei. Era
alcoolic şi bea în fiecare zi atât de mult, încât cădea în
nesimţire. Le-a făgăduit însă că dacă îl vor ţine lân­
gă dânşii, nu se va mai atinge de vin. L-au simţit că
avea o credinţă fierbinte şi o hotărâre statornică să-şi
schimbe viaţa şi să se lupte pentru mântuirea sufletu­
lui său. S-au temut chiar că dacă îl vor alunga, ar pu­
tea muri din pricina vinului. Prin urmare, s-au înţeles
amândoi să-l primească, pentru ca Dumnezeu să nu
le pună pe seamă crima pentru pierderea lui, cerân-
lu-i făgăduinţa că-şi va ridica o chilie separată, puţin
nai departe. Astfel, nu-i va împiedica în rânduiala lor
sihastă. Oricât ar părea de necrezut, acel om, cu ha­
ni lui Dumnezeu şi cu rugăciunile părinţilor, n-a mai
aus în gura lui vin până la moarte.
După puţin timp s-a arătat un al doilea negus-
or, înaintat în vârstă, cu aceeaşi dorinţă. Pe acesta
-au primit uşor, pentru că ştiau viaţa lui bineplăcută
ui Dumnezeu, pe care o dusese în lume. Şi-a făcut şi
cesta o chilie lângă celelalte trei, dăruindu-se marilor
apte ascetice cu o abnegaţie de invidiat şi cu o înfrâ-
are nemaiîntâlnită. Deseori, înainte de-a se împărtăşi,
u mânca hrană, nici nu bea apă timp de trei,
atru sau cinci zile. în pofida vârstei lui înaintate, era
scultător, smerit şi chibzuit.
Astfel, părinţii erau mulţumiţi de neaşteptaţii
)r tovarăşi de nevoinţă.
La scurt timp însă, cu tristeţe şi cu dezamăgi-
î, au văzut că liniştea lor era ameninţată de vizitele

118
 S ih a s tru d in S ib e r ia

dese ale cunoscuţilor şi rudeniilor celor doi pust­

nici. Cel mai mult se necăjea părintele Zosima, care
nu se săturase încă de viaţa în linişte şi al cărui suflet
ardea de dorinţa deplinei însingurări. I-a desco­
perit şi părintelui Vasilisc gândurile şi dorul lui, iar
acela, încredinţându-se lăuntric de curăţia intenţiei
lui, i-a dat binecuvântarea să se retragă mai departe şi
să se nevoiască singur.
Astfel, părintele Zosima şi-a construit o chilie
mică, la patru verste depărtare de ceilalţi, într-un loc
sălbatic şi inaccesibil difi toate punctele de vedere, în-
lăuntrul unui şir des„de trestii înalte, înconjurate de
păduri dese'^şi bălţF Plecând, a văzut că locul său a
fost luat de un alt pustnic, care venise tocmai atunci şi
se încredinţase pe sine îndrumătorului duhovnicesc,
părintelui Vasilisc. Era tânărul Petru Miciurin, plin de
râvnă fierbinte şi dragoste dumnezeiască.^^ Deci pă­
rintele Vasilisc, văzând că a fost voia lui Dumnezeu să
vieţuiască lângă fraţi, spre a-i îndruma şi povăţui du-
hovniceşte, a rămas acolo, în timp ce părintele Zosima
a urmat viaţa înaltă a desăvârşitei isihii. Totuşi dra­
gostea lor frăţească întraolaltă n-a putut să-i ţină de­
parte unul de altul. De aceea s-au înţeles ca părintele
Zosima să vină la praznicele mari pentru a lua parte la
Privegherile de toată noaptea pe care le făceau fraţii.

Viaţa lui este descrisă într-o carte mică, cu titlul; “Amintiri

din viaţa şi luptele lui Petru Alexievici Miciurin, ale călugărului Vasilisc
şi ale lui lona cel nebun pentru Hristos”, editată de Schitul Intrarea
Maicii Domnului în Biserică din Kozelsk (Optina), Moscova 1849^.

119
 ( u V I n s (t I / o s I m a

III iii.iiiil I.) r inio.iiitl in pustia lui după masa iubirii.

I >.ii I pa milrli* Vasilisc, în ciuda vârstei şi a neputin-
!< i I u i , nu'igea cu diferite ocazii să-l vadă pe prietenul
său „în pustiul cel mai din afară." Părintele Zosima
scria, referitor la aceasta: „Nu pot să descriu cât de
mult doream şi iubeam acele vizite. Aşteptam ziua
rânduită ca pe ceva solemn şi sfânt. Ne îmbrăţişam
:u lacrimi de bucurie, mulţumeam lui Dumnezeu că
ae-a învrednicit să ne întâlnim şi ne strângeam frăţeş­
te în braţe unul pe altul, cu iubire sinceră. Cuvintele
lui îmi desfătau inima. Am urmat toate sfaturile sale,
’ără excepţie, supunând orice părere şi orice lucrare
i mea judecăţii lui. Iar dânsul îmi povestea cu amă-
lunte toate câte i se întâmplaseră de când ne văzusem
jltima oară. La urmă discutam despre viitor, despre
:eea ce era trebuitor vieţii noastre lăuntrice, despre
•ugăciuni, meditaţie, lucrul mâinilor, despre hrană şi
iespre toate nevoile noastre din pustie, pentru că nu
ăceam nimic fără să ne sfătuim unul cu altul. Astfel,
:easurile noastre petrecute în comun treceau cu o bu-
:urie negrăîtă şi pline de fericire. După rugăciunile
)bişnuite, luam cina împreună şi, când sosea ceasul
ă mă lase, cu durere şi anevoie, îl însoţeam o mare
listantă
/ de la chilia mea.
întorcându-mă pe cale, după ce ne despăr-
eam, mă străduiam să găsesc urmele picioarelor lui
i să păşesc peste ele, iar când intram în chilia mea, să-
utam tot ceea ce ţinuse în mâinile lui. Credeam că în
cest fel simplu voi câştiga ceva din binecuvântarea,
•ucuria şi sfinţenia lui. De multe ori mi se părea că îi

120
 S ih a stru d in S ib e r ia

aud glasul şi paşii în noapte, chemându-mă la ceasul

rugăciunii: „Doamne, lisuse Hristoase, miluieşte-ne
pe noi!".
Mă aruncam atunci şi strigam: „Amin", cre­
zând într-adevăr că venise şi stătea la uşa chiliei mele.
Odată, m-am repezit spre uşă ca să-i deschid - atât de
sigur eram că este acolo - dar repede mi-am dat sea­
ma că nu era nimeni.
Dar cel mai minunat este că aproape de fiecare
dată când dormeam greu şi eram în primejdie să nu
mă scol pentru rugăciunea de noapte, glasul lui mă
trezea. în cele din urmă m-am obişnuit atât de mult
cu auzul acelui glas,^ încât atunci când mă trezea, gân­
deam în sinea meaf^,Nu Bătrânul a venit, ci îngerul lui
este cel care mă trezeşte!".
Dar în pofida prieteniei duhovniceşti fierbinţi
care îi lega, cei doi pustnici au trecut şi printr-o ispită
care a încercat unitatea lor şi care puţin a lipsit să nu-i
ducă la o despărţire definitivă. Acest lucru nu trebuie
să ni se pară curios, nici să ne smintească, pentru că şi
ei au fost oameni. Să ne gândim că şi Sfinţii Apostoli
Pavel şi Barnaba au venit cândva de la o mare distanţă
şi „s-a făcut dezbinare între ei, încât era cât pe ce să se
despartă unul de altul".
Deci când părintele Zosima s-a retras în pustiul
îndepărtat, părintele Vasilisc s-a gândit să-şi impună
lui însuşi pe viaţă canonul înfrânării de la peşte şi de
la produse lactate, chiar şi de Paşti. Părintele Zosima,
însă, nu numai că n-a fost de acord cu hotărârea lui,
dar s-a şi străduit să-l îndepărteze de la împlinirea lui.

121
 Cuviosul Zosima
1
Atunci acela, contrar ştiutei sale cugetări smerite, s-a
indignat şi s-a amărât atât de mult de neînţelegerea
cu prietenul său, încât s-a gândit să-l lase şi să plece
pentru totdeauna departe, într-un alt loc. El îşi în­
dreptăţea dorinţa de a ţine o postire atât de aspră prin
exemplele pustnicilor mari din vechime, despre care
citim în Sinaxar, în Pateric, în Istoria Lausiacă şi în alte
cărţi. Intr-adevăr, aceia duseseră o astfel de viaţă pli­
nă de înfrânare.
Părintele Zosima însă îi amintea de canoanele
Bisericii, care se sprijină pe Tradiţia ei sfântă. Pentru
că la fel cum s-au alcătuit toate hotărârile canoanelor
bisericeşti, asemenea şi cele care prevăd întreruperea
postirii în anumite zile sau perioade ale anului nu
s-au făcut întâmplător, ci „prin înţelepciunea Duhului
Sfânt", fie spre cinstirea praznicelor mari, fie spre res­
pingerea acelor eretici cu tendinţe encratite, iraţionale
şi lipsite de iubire de oameni. Astfel, a mânca cineva
ceea ce este îngăduit şi când este îngăduit de Biserica
noastră, şi mai ales în cantităţi mici, nu poate nicio­
dată provoca vătămare duhovnicească, nici nu consti­
tuie stricarea vieţii de înfrânare. Pur şi simplu, dând
dezlegare, vădim concordanţa cugetării noastre cu
cea a Bisericii, precum şi un duh de ascultare smerită
faţă de canoanele ei. Prin astfel de argumente, părin­
tele Zosima a reuşit în final să-l convingă pe părintele
Vasilisc să părăsească intenţia lui. Astfel au dispărut şi
norii care umbreau trecător soarele prieteniei lor du­
hovniceşti. De atunci, nimic n-a mai tulburat legătura
lor iubitoare de Dumnezeu şi iubirea lor întraolaltă.

122
 S ih a s tru d in S ib e r ia

care era izvorul puterii şi al mângâierii în luptele şi

ispitele pustiei.
Părintele Zosima, fiind izolat în mijlocul naturii
sălbatice, suferea atacurile neîncetate ale vrăjmaşului ce­
lui înţelegător, luptând cu închipuiri şi năluciri demonice
înfricoşătoare. Prin acestea, diavolul urmărea să-l alunge
din locul nevointei lui, semănând înlăuntrul lui frica.
Aproape trei ani s-a războit cu vrăjmaşii cei ne­
văzuţi şi netrupeşti, care i se descopereau în chip vă­
zut şi trupesc, ca fiare înfricoşătoare, nu numai când
dormea, ci şi când era trelâz. Când stătea la rugăciu­
ne, înaintea lui se arătau diavoli monstruoşi şi fioroşi.
Când se aşeza să mănânce, îl înconjurau chipuri înfri­
coşătoare şi îngrozitoare, care urlau, chiuiau şi făceau
un zgomot asurzitor sau care îi smulgeau lingura din
mână şi se prefăceau a-i mânca mâncarea. Ziua şi
noaptea nu se bucura deloc de linişte.
însă viteazul atlet al lui Hristos, ştiind că toa­
te acestea erau meşteşugirile diavolului, nu numai că
n-a părăsit chilia, dar nici n-a urmărit să se întâlnească
mai des cu părintele Vasilisc. Acesta din urmă, în răs­
timpul obişnuitelor întâlniri, îl întărea şi îl îndemna să
lupte cu răbdare, cu statornicie, cu tărie şi rugăciune,
descriindu-i cât a suferit el însuşi de aceleaşi ispite,
timp de zece ani, în pădurile de la Briansk, când de­
monii înfuriaţi de cugetul lui neplecat au ajuns să-l
snopească sălbatic în bătăi.
Este adevărat că la începutul acestor atacuri,
părintele Zosima simţea teamă, dar lupta împotriva
ei cu chemarea neîntreruptă a Numelui lui lisus. Şi în

123
 Cuviosul Zosima

I ( Ic iliii urmă Domnul l-a întărit într-atât, încât frica.»

dispărut. Astfel îi privea pe demoni ca pe nişte muşte
sâcâitoare, care nu pot să vatăme pe cineva. Doar în
câteva rânduri a fost stăpânit de tristeţe şi gol sufle­
tesc, iar aceasta deoarece apariţia directă şi prezenţa
duhurilor viclene aduce întotdeauna o zdrobire şi o
beznă în suflet.
La sfârşitul celui de-al treilea an, Multmilostivul
Dumnezeu l-a eliberat cu desăvârşire şi din această în­
cercare. In anii care au urmat, chiar şi în vremea des­
părţirii sufletului de trup, demonii nu numai că nu au
reapărut, ci se şi înfricoşau de el, aşa cum mărturiseau
unii demonizati care-1 întâlniseră.
t

La sfârşitul acelei ispite. Dumnezeu a binevoit

să-i dăruiască asemenea mângâieri cereşti, atâta trez-
vie, atâta bucurie duhovnicească, atâtea vizite ale ha­
rului, încât a început să se teamă ca nu cumva să uite
de nevrednicia şi păcătoşenia lui. Prin urmare, în timp
ce vieţuia în Rai, se ruga să se sălăşluiască în iad. Şi
odată. L-a rugat pe Dumnezeu:
- Doamne, îngăduie-mi să cunosc durerea
care-i aşteaptă pe păcătoşi, astfel încât milele Tale
bogate să nu mă facă să uit cât de nenorocit sunt!
Doamne, arată-mi chipul acestei munci, ca să vieţu­
iesc cu frica ei cealaltă vreme a vieţii mele şi, astfel, cu
ajutorul Tău, întotdeauna să Te caut pe Tine.
Şi Atotputernicul Dumnezeu, „Cel Ce ascultă
întotdeauna pe cei care se tem de El", n-a întârziat să
împlinească cererea destul de neobişnuită a părintelui
Zosima. Astfel, el însuşi povesteşte: „într-o zi, am

124
 S ih a s tru d in S ib e r ia

simţit deodată o indispoziţie nespusă stăpânindu-mi

întreaga fiinţă şi pricinuind o durere necunoscută
şi foarte grea, „ca de moarte," sufletului şi trupului
meu. Era un chin înspăimântător, pe care cuvintele
omeneşti nu-1 pot descrie. Atunci sufletul meu a fost
înştiinţat tainic că acela era chinul iadului. Nu auzeam
nimic, nu vedeam nimic, un frig şi un întuneric tăcut
mi-au înveşmântat inima. Şi m-am topit, m-am stins,
m-am pierdut - ce rău înfricoşător era acela! Dacă ar
fi ţinut mai mult, mă tem că aş fi înnebunit sau aş fi
murit! Toate câte le spuh”’aici sunt foarte sărace în a
reda groaza acelui chinl
Plin de cutrenîur, am căzut înaintea Domnului,
străduindu-mă mă rog, dar n-am putut spu­
ne nimic, în afară de un „Doamne miluieşte",
care de-abia a ieşit de pe buzele mele împreună cu
un suspin deznădăjduit. Şi într-adevăr, „Cel grabnic
în milă" m-a miluit şi m-a izbăvit de chinul iadului.
Toate au pierit deodată, aşa cum veniseră - întuneri­
cul, povara, suferinţa, nefericirea... şi lacrimi din bel­
şug, de uşurare şi mulţumire au curs din ochii mei".
Mai târziu, părintele Zosima îşi amintea
deseori, cu zdrobire de inimă şi smerenie adân­
că, de acele momente îngrozitoare prin care a trecut,
deşi viaţa lui pustnicească se scurgea, cu harul lui
Dumnezeu, în pace, desfătare duhovnicească, binecu­
vântări cereşti şi rugăciuni dumnezeieşti.
A venit însă ceasul pe care Dumnezeu l-a ales
ca să pună „lumina în sfeşnic", astfel încât să lumine­
ze multe suflete.

125
 Cuviosul Zosima

începutul obştii călugărilor

Părinţii Zosima şi Vasilisc au vieţuit în pustie

douăzeci şi patru de ani întregi. Apoi, odată, mergând
în oraşul Cuznieţk, părintele Zosima a cunoscut o vă­
duvă nemângâiată, Anisia Koniukova, care de curând
îşi pierduse soţul şi doi copii mici. Străină de lume
şi cufundată în doliu, a venit plângând la milostivul
pustnic, cerându-i mângâiere şi îndrumare.
Părintele Zosima, amintindu-i îndemnul
Sfântului Apostol Pavel, a sfătuit-o să nu se mai re­
căsătorească, evitând astfel durerile grele sau altele
asemănătoare, ci să se dedice lui Dumnezeu, singurul
puternic s-o sprijine şi să-i împlinească, prin daruri
duhovniceşti, pierderea persoanelor iubite. Văduva
îmbunătăţită a primit să urmeze îndemnul Bătrânului,
rugându-1 însă să-şi asume îndrumarea ei pe calea vie­
ţii monahale, care îi era cu desăvârşire necunoscută.
Părintele Zosima a povestit întâmplarea părin­
telui Vasilisc şi a cerut ca întotdeauna sfatul lui. Acela
s-a bucurat şi a zis: „Slavă lui Dumnezeu! Există sufle­
te care doresc să slujească numai Lui."
După puţin timp de gândire, i-a dat binecu­
vântare părintelui Zosima s-o îngrijească duhovniceş-
te şi s-o înveţe pe văduvă principiile vieţii monahale.
Deoarece însă era cu neputinţă pentru lucrătorul isi­
hie! să meargă în oraş, care de altfel era foarte depar­
te, cei doi părinţi s-au gândit să-i propună Anisiei să
se mute în satul cel mai apropiat, Sindorov, aflat la

126
 S ih a stru d in S ib e r ia

treizeci şi două de verste de pustia lor. Aceea a primit

cu bucurie propunerea lor şi a venit în sat, unde a fost
găzduită în căsuţa unei familii evlavioase de ţărani.
Acolo venea când şi când părintele Zosima şi o povă-
ţuia, o iniţia pe calea monahală şi o îndruma prin sfa­
turile lui mântuitoare şi folositoare de suflet. Mai ales
se hotărâse ca după un timp să-i construiască o chilie
călugărească lângă sat. Atunci însă, în timp ce mergea
în oraş pentru o treabă, a fost invitat să facă o vizită la
casa consilierului public Vasiliev, care-1 cunoştea deja
bine. După ce l-a salutat pe.Bătrân cu respect şi poli­
teţe, consilierul i-a descpperit că fata lui avea dorinţa
fierbinte să d ^ in ă călugăriţă. Nu voia însă să intre în
mănăstire, ci să meargă la Sindorov şi să se nevoiască
împreună cu Apisia Kuniukova, sub îndrumarea pă­
rintelui Zosima.
Vasiliev i-a povestit cu lacrimi că el şi soţia lui
se străduiseră cu orice chip s-o facă pe fiica lor să se
răzgândească, dar în final, văzând-o neînduplecată,
s-au temut să nu devină teomahi (luptători împotriva
lui Dumnezeu) şi au încetat s-o silească. Şi astfel, îi
cereau acum părintelui Zosima s-o accepte ca novice
sub îndrumarea lui duhovnicească.
Bătrânul s-a străduit în orice chip să scape de
responsabilităţile cu care vroiau să-l împovăreze, re-
ferindu-se la greutatea vieţii în acel loc, la lipsa lui de
experienţă şi la neputinţă, ca şi la distanţa mare care
despărţea satul de schivnicia lui. Dar consilierul a
stăruit, rugându-1 s-o primească pe fiica lui ca pe pro­
pria lui fiică. între timp a apărut şi fata împreună cu

127
 Cuviosul Zosima

mama ei. Şi acelea au început să-l implore pe Bătrân

cu lacrimi. La refuzul lui stăruitor, mica Vasilieva a
căzut la picioarele lui, spunându-i:
- Părinte, dacă mă alungi, vei da seama înaintea
lui Dumnezeu pentru sufletul meu!
Cu toate acestea, părintele Zosima nu le-a dat
un răspuns definitiv, pentru că ştia că tatăl era un om
cu demnitate, cu principii şi inimă bună, însă mama
şi fiica erau diferite. Cea dintâi era neputincioasă la
minte, învârtoşată la inimă şi ciudată. Cea de-a doua
era foarte inteligentă, dar invidioasă şi răsfăţată. Deci
Bătrânul se temea că-i vor crea probleme şi de aceea
vroia să le evite. De aceea a plecat la Sindorov fără să
promită ceva.
A doua zi, împreună cu ţăranii şi lucrătorii, a
căutat un loc potrivit ca să-i ridice chilie Anisiei. Pe
neaşteptate au apărut şi cele două femei, voind să-l
întâlnească. Şi pentru că din nou au început să-l roage
în ciuda refuzului său, se afla pus într-o situaţie difi­
cilă. Lipsit de viclenie şi buimăcit, s-a gândit să cer­
ceteze dacă intenţia fetei era curată şi bineplăcută lui
Dumnezeu şi prin urmare a supus-o la o încercare, ca
;ă-i vadă ascultarea şi smerenia.
Acolo lângă ei exista o baltă mare, plină de apă
mpuţită şi necurăţii.
- Spală-ţi mâinile în acea baltă, i-a poruncit
lătrânul!
Tânăra Vasilieva, nepăsându-i de scumpetea
eşmintelor şi de calitatea lor, s-a grăbit să-l asculte,
-a aruncat spre lac, ca să-şi bage mâinile în apă, iar

128
 S ih a stru d in S ib e r ia

părintele Zosima de-abia dacă a apucat s-o oprească.

După aceasta a lăsat-o să locuiască pentru o bu­
cată de vreme cu Anisia, în timp ce el însuşi a alergat
la părintele Vasilisc şi i-a povestit toate.
- Se pare că aici lucrează pronia lui Dumnezeu!
a tras concluzia părintele Vasilisc. Să n-o alungi, iar
dacă-ţi va pricinui probleme şi necazuri, să spui în si­
nea ta că le-a îngăduit Dumnezeu. De unde ştii, poate
că pilda ei va mişca şi alte suflete să devină miresele
lui Hristos, lucru care-i^va-făce pe îngeri să se bucu­
re în ceruri. Iar tu s^ te-bucuri dacă Domnul te-a ales
să devii unealta voii-Sale. Aşadar, ajută cu râvnă şi
fără ezitări la porflirea acestei lucrări bineplăcute lui
Dumnezeu.
Acum, împăcat şi liniştit, părintele Zosima a
primit-o hotărât pe tânăra Vasilieva şi, la scurt timp,
şi pe fata altui negustor, pe orfana Evdochia P.
Acum nu mai era de ajuns o chilie, iar părinte­
le Zosima a fost silit să zidească o adevărată mănăs­
tire. Consilierul Vasilev a oferit lemnul şi patruzeci
de ţărani s-au oferit voluntar. Şi într-o singură zi au
construit o frumoasă clădire din lemn, cu cinci chilii
mici. A doua zi, alţi treizeci de oameni au făcut un gard
de lemn în jurul mănăstirii. Astfel, la mijlocul anului
1820, iubirea oamenilor a ridicat, fără bani şi pregătiri
multe, primul locaş sfânt al părintelui Zosima. Puţin
mai târziu, consilierul Vasiliev s-a îmbolnăvit grav şi
simţind că va muri, a trimis să-l cheme pe Bătrân.
- Părinte, plec, a spus fără vlagă. Ţie ţi-o încre­
dinţez pe fiica mea!

129
 Cuviosul Zosima

- Nu cumva vrei s-o vezi?

- Nu! Am oferit lumina ochilor mei lui
Dumnezeu şi nu îndrăznesc s-o smulg din mâinile
Lui, chiar şi pentru puţin, pentru că mă tem ca nu
cumva s-o stingă vântul acestei lumi.
După moartea lui, la îndemnul părintelui
Zosima, mica Vasilieva i-a eliberat pe toţi iobagii tată­
lui său şi a depus toţi banii pe care i-a moştenit - patru
mii de ruble - la bancă, pentru nevoile surorilor din
mica lor obşte. După puţin timp, în această obşte s-a
stabilit şi mama ei văduvă. La scurt timp au urmat şi
alte femei tinere, cu dorinţa de a sluji lui Hristos.
Toate vieţuiau cu dragoste, cu dăruire faţă de
scopul lor sfânt şi cu ascultare faţă de povăţuirile pă­
rintelui Zosima. Din nefericire însă, n-au întârziat să
apară câţiva nori negri la orizontul vieţii lor iubitoare
de Dumnezeu.
Cele două Vasiliev, mamă şi fiică - pe de o par­
te datorită caracterului lor dificil, iar pe de alta cu în­
râurirea celui viclean- s-au umplut de ură împotriva
Bătrânului, socotind învăţăturile lui despre ascultarea
şi smerenia monahală drept constrângere, iar în­
drumarea lui duhovnicească drept tiranie şi silire.
într-adevăr, se părea că „satana intrase în ele", pentru ,
că au plecat din mănăstire şi au început să-i adreseze.
cu furie injurii, străduin-du-se să ridice împotriva
lui nu numai surorile, ci şi pe sătenii din jur. însă, în
timp ce vrăjmaşul binelui se lupta să piardă lucrarea
lui Dumnezeu chiar la începutul ei, părinţii cei sfinţi
îi stăteau împotrivă cu ascultarea, îndelunga-răbdare.

130
 S ih a s tru d in S ib e r ia

fără ţinere de minte a răului, cu iubire şi cu rugăciuni

neîncetate. Şi în final au biruit. Pe neaşteptate, cele
două femei şi-au revenit şi s-au căit prin luminarea lui
Dumnezeu. S-au întors şi au căzut la picioarele părin­
telui Zosima, mărturisind rătăcirea lor şi cerându-şi
iertare. Şi atât el, cât şi părintele Vasilisc le-au arătat şi
mai mare iubire şi îngrijire, făcând tot ceea ce puteau
ca să le odihnească şi să le vindece rănile sufleteşti.
După aceasta, părintele Vasilisc l-a sfătuit pe
părintele Zosima să rămână Jângă surori o perioadă
mai îndelungată, ca să le^înveţe mai sistematic rându-
iala de obşte şi canoanele de rugăciune, îngrijindu-se
totodată şi dd^^mpliţvirea nevoilor lor practice şi mate­
riale. Atunci acelâ, descoperind în spatele îndemnu­
lui părintelui şî prietenului său duhovnicesc voia lui
Dumnezeu, şi-a jertfit mult iubita sa viaţă pustniceas­
că spre folosul şi mântuirea multor suflete.
într-o zi de iarnă, părintele Zosima se întorcea
la surori după o vizită făcută părintelui Vasilisc. Deja
cu o noapte înainte căzuse gerul şi toate îngheţaseră.
Luciul râului era ca sticla. Părintele Zosima, invocând
rugăciunea bătrânului Vasilisc, a coborât din căruţa
lui ca s-o uşureze şi a urmat drumul pe jos.
N-a înaintat nici două sazine^^ de la mal când,
deodată, gheaţa s-a spart, iar animalul, căruţa şi
părintele au căzut în apă. în acel loc fundul apei era
destul de adânc şi nu puteau să înainteze. Carul a

Veche unitate de măsură rusească, egală cu 2,13 metri.

131
 Cuviosul Zosima

lutit în deschizătura ce se crease, legat de animal,

ire era cufundat până la gât şi prins în spatele gheţii
itărite şi vârtoase. Părintele Zosima, agăţându-se de
ir cu amândouă mâinile, şi-a dat seama că nu se pu-
;a întoarce, pentru că era înconjurat de bucăţi dese de
heaţă spartă, purtată uşor de apa mişcătoare a râului.
Pericolul era evident, dar el n-a deznădăjduit,
Lcredea că Dumnezeu îl va milui, de vreme ce-i încre-
intase
/ ocrotirea surorilor. în fata
/ lui nu vedea decât
roartea, dar s-a supus cu smerenie voii dumnezeieşti,
ădăjduind într-o minune. Şi minunea s-a întâmplat!
)eodată, dincolo de orice aşteptare, animalul s-a dat
uţin înapoi şi s-a aruncat cu putere şi cu un avânt
ifricoşător asupra gheţii, spărgând-o. Desigur că ime-
iat s-a cufundat adânc în apă, dar văzând că a reuşit,
prins curaj şi şi-a continuat strădaniile. în acelaşi fel a
part bucată cu bucată toată gheaţa până la mal, ajun­
ând în final pe terenul tare. Astfel, l-a tras afară şi pe
lărintele Zosima, care fusese tot timpul prins de car.
Căzând la pământ, el a mulţumit fierbinte
Mântuitorului Hristos, Care-1 scăpase de la un înec si-
;ur. Dar n-a apucat să-şi tragă bine răsuflarea, că ani-
aalul, îngheţat cum era, a început s-o ia la galop. Şi
stfel, ud până la oase şi tremurând de frig, a început
ă alerge în urma carului, ca să se încălzească. Hainele
ui însă n-au întârziat să îngheţe bocnă din pricina fri-
;ului. Prin urmare, era cu neputinţă să mai înainteze
i s-a agăţat de car. Frigul şi vântul nu treceau însă
>rin hainele lui îngheţate şi aşa a ajuns la surori în
■tare bună, preamărind pe Dumnezeu.

132
 S ih a stru d in S ib e r ia

Mănăstirea din Turinsk

Atât Bătrânul, cât şi surorile n-au întârziat să-şi

dea seama că locul acela nu era potrivit pentru înte­
meierea unei obşti organizate. Biserică nu aveau, iar
pământul era proprietatea altora. Astfel, cu binecu­
vântarea părintelui Vasilisc, Avva Zosima a pornit
să caute fie vreo mănăstire veche nelocuită, fie vreo
aşezare potrivită pentru ridicarea unei mănăstiri de
femei. ^ '
Vieţuind atâţia ani în pustie, „singur doar cu
Dumnezeu", « e sirnţea acum atât de ciudat călăto­
rind în lume. O tristeţe stranie domnea înlăuntrul lui
şi toate i se păreau schimbate. Oamenii erau diferiţi,
mediul înconjurător împovărător, mişcarea obositoa­
re, viaţa nesuferită, iar el un cadavru viu.
Cu o astfel de stare lăuntrică a călătorit în toa­
tă eparhia Tobolsk, unde aproape toţi l-au primit cu
respect ş i iubire, ca pe îngerul lui Dumnezeu.
Când a trecut prin oraşul Turinsk, a observat
de departe o biserică şi o clădire veche, care se găseau
într-un loc izolat, l-a întrebat pe localnici şi aceştia
i-au spus că a fost cândva o mănăstire de bărbaţi, dar
în 1764 fusese părăsită şi preschimbată în biserică de
mir.
Poziţia ei pe culmea unui deal i-a plăcut mult.
Jos, într-o parte curgea râul Tura, iar în alte două părţi
se întindeau ogoare, livezi şi păduri. Doar într-o parte
se găsea oraşul Turinsk, nu foarte aproape.

133
 Cuviosul Zosima

între timp, locuitorii fiind înştiinţaţi de moti-

ml venirii Bătrânului, erau bucuroşi, pentru că vro-
au mult să reînvie mănăstirea lor. Dar şi părintele
?iosima era mulţumit, descoperind că acolo toţi erau
)rtodocşi, cei mai mulţi dintre ei buni creştini, plini de
)unăvoinţă şi simpli. Aşadar, mulţumit de acest loc şi
:u starea sufletească generală îmbunătăţită, l-a vizi-
at pe arhiepiscopul Ambrozie de Tobolsk (Keliebet,
. 806- 1822).
Episcopul l-a primit cu dragoste părintească. A
iscultat cu mare mulţumire intenţia părintelui Zosima
ie a înnoi mănăstirea Turinsk, preschimbând-o în ob­
şte de femei, şi pe loc şi-a dat acordul şi binecuvân-
area pentru aceasta. De aceea l-a sfătuit pe Bătrân să
neargă el însuşi la Petrograd şi să supună respectiva
:erere aprobării Sfântului Sinod.
- Desigur că şi eu voi face tot ceea ce îmi stă la
ndemână, l-a asigurat arhiepiscopul. Voi depune la
•ândul meu cererea şi o voi trimite la Departamentul
Sfântului Sinod, de competenţa căruia ţine. Dar chiar
iacă Sinodul aprobă şi ia act de argumentul Sfinţiei
Tale, mă tem că aceasta nu poate să se împlinească
:urând, pentru că au trecut deja mulţi ani de la pre­
schimbarea mănăstirii în biserică de mir şi toate câte
i aparţineau cândva - lanuri de grâu, livezi, iazuri de
^eşte - au fost date de atunci ţăranilor ce au devenit
lupă aceea enoriaşii bisericii şi garanţi pentru moş-
.enirea ei. Aşa cum vă daţi seama, este vorba despre
Dproblemă complicată, care va fi clarificată cu greu-
;ate. Dar să nu deznădăjduim, „Cele cu neputinţă la

134
 S ih a s tru d in S ib e r ia

oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu." Vă spun însă

încă o dată că ar fi mai bine să mergeţi în persoană în
capitală, la Sinod!"
Astfel, părintele Zosima a plecat spre Petrograd.
Renumitul oraş al Ţarului Petru cel Mare nu-i
uitase încă pe vestiţii călugări de la Koneviţ. Astfel,
părintele Zosima încă nu apucase să-şi facă bine apa­
riţia în capitală, înviat parcă din mormântul îndelun­
gatei isihii din pustie, că a şi atras atenţia generală
asupra sa. Vestea venirii lui s-a răspândit ca fulgerul.
Clerici şi mireni, oameni s«s-puşi şi neînsemnaţi do­
reau să-l vadă şi s^ l asculte pe vizitatorul minunat
din păduril&'5iberie'i."Toţi care-1 întâlneau îl salutau
cu respect şi entuziasm, iar o ceată de nobili adunaţi
într-un palat au trimis o trăsură să-l ia. Când s-a găsit
în mijlocul lor, aceştia au rămas extaziaţi de purtarea
lui neîndemânatică, de bunătatea lui nemărginită, de
smerenia lui fără margini, de cugetarea lui smerită,
de faţa lui strălucitoare, chiar şi de îmbrăcămintea lui
pustnicească simplă - toate au făcut o impresie pu­
ternică celor ce aparţineau aşa numitei clase nobile.
Acel călugăr simplu, neîngrijit şi sfătuitor, plin însă de
iubire, smerenie, seriozitate şi bunătate, îi făcea să tră­
iască sentimente necunoscute. Cuvintele lui, pe care
le primeau cu bucurie şi inimă fierbinte, erau atât de
convingătoare şi rodnice, încât multora le provocau
lacrimi şi pe unii îi aducea la pocăinţă.
Dintre clerici, Filaret, arhiepiscopul de atunci
al Moscovei (Drozdov, 1821-1867), iar după aceea mi­
tropolit, membru al Sfântului Sinod, a arătat un mare

135
 Cuviosul Zosima

interes pentru Bătrân. Acest ierarh înţelept şi luminat

i-a luat pe părintele Zosima sub ocrotirea lui părin-
iească şi l-a ajutat să-şi împlinească scopul, înaintând
;extul cererii sale spre aprobare Sfântului Sinod şi aju-
:ând în paralel la primirea unui răspuns favorabil.
Dintre nobili, principele Alexandru Nicolaevid
jaliţin, ministrul de atunci al cultelor, principele P. S.
Viesţerski, epitrop împărătesc în Sfântul Sinod, şi Stier,
:omandantul armatei, îl simpatizau mult pe Bătrân. La
) întâlnire cu ei, principele Galiţin l-a întrebat;
- într-adevăr, omul lui Dumnezeu, bătrânul
/ asilisc trăieşte? Şi întemeierea mănăstirii se face cu
iprobarea lui?
Atunci părintele Zosima i-a arătat principelui
» bucată de coajă de ulm pe care părintele Vasilisc
i scrisese binecuvântarea lui pentru călătoria la
’ebograd şi îi ura succes pentru împlinirea scopului
ău. Ii scria concret: „Doamne lisuse Hristoase, Fiul
ui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Iubite părinte
'osima, binecuvântarea lui Dumnezeu, arma nebi-
uită a chemării Numelui preadulce al lui Hristos, şi
mijlocirile Preaslăvitei Stăpânei noastre Născătoarea
e Dumnezeu să te însoţească în călătoria ta. Amin.
icum şi pururea, slujitorul tău păcătos. Te îmbrăţişez
m duh, mergi şi plineşte cu dragoste voia lui
)umnezeu. Amin! Trimite plecăciunea mea surorilor,
minteşte-ţi de mine în rugăciunile tale. Amin!"
Principele a luat în mâini bucata de coajă din
îmn de ulm, a sărutat literele pe care le scrijelise dea-
apra părintele Vasilisc şi a grăit cu emoţie;

136
 S ih a s tru d in S ib e r ia

- Acum toate se vor împlini!

Şi într-adevăr, arhiepiscopul Filaret şi princi­
pii Galiţin şi Mesţerski s-au prezentat însuşi ţarului
Alexandru^^, l-au înştiinţat despre această dorinţă şi
s-au îngrijit de aprobarea cererii. Porunca împărăteas­
că respectivă n-a întârziat să fie redactată: „în numele
Majestăţii Sale, Ţarul, se porunceşte reînfiinţarea mă­
năstirii Turinsk şi preschimbarea ei în mănăstire de
femei".
După aceasta, aprobarea sinodală era sigu­
ră, aproape formală. Astfet, părintele Zosima, dotat
cu toate documentele .-necesare pentru întemeierea
mănăstirii, călătorea^ peste câteva zile spre Tobolsk.
Arhiepiscopul Ambrozie fusese deja înştiinţat de

Alexandru I Pavlovici (1777-1825), ţarul Rusiei între anii

1801-1825, una dintre cele mai însemnate, dar şi mai controversate per­
sonalităţi ale istoriei secolului al X lX -lea. Refomiator liberal în primii
cincisprezece ani ai domniei şi monarh totalitar mai târziu, a devenit
conducătorul şi susţinătorul cel mai fanatic al renumitei „Alianţe sfinte”,
care sprijinea dreptul popoarelor de a-şi asigura propriul viitor. Astfel,
s-a împotrivit şi răscoalei greceşti din 1821. A murit la 01.12.1825, la
Tanganronk. Conform unei legende. Alexandru n-a murit, ci folosindu-
se de moartea unui locotenent din garda sa cu înfăţişare fizică asemă­
nătoare, s-a înţeles cu câteva persoane credincioase şi a prezentat trupul
locotenentului ca fiind al său. El însuşi a plecat pe ascuns, ducându-se
într-o mănăstire din Caucaz. Acolo a devenit călugăr şi a murit în anul
1856. Conform unei alte versiuni, a vieţuit în părţile Tomskului ca pust­
nic, sub numele de Teodor Cuzmici şi a murit în anul 1870. Legenda a
fost reconfirmată în anul 1920, când conducerea sovietică, deschizând
mormintele ţarilor din biserica garnizoanei Petropavlovsk, a găsit mor­
mântul lui Alexandru I gol.

137
 Cuviosul Zosima

către Sfântul Sinod despre hotărârea împărătească :si

sinodală. Atunci a înştiinţat îndată autorităţile locale,
poruncindu-le să predea mănăstirea Turinsk părinte­
lui Zosima.
Acum Bătrânul avea mănăstirea la dispoziţia lui
?i a descoperit cu satisfacţie că destule chilii erau încă în
stare bună şi dotate cu sobe. O mare parte a zidului de
piatră al mănăstiri era, de asemenea, neatins, ca şi bise-
•ica sub formă de cruce înscrisă, zidită din piatră, bine
ntreţinută şi monumentală. Acum însă nu mai vroia să
?iardă timpul şi a plecat degrabă spre Kuznieţk.
Cei doi Bătrâni s-au întâlnit cu nespusă bucu-
ie, după o despărţire de un an. Dar nici surorile nu
-au bucurat mai puţin pentru întoarcerea învăţătoru-
ui lor şi pentru veştile bune pe care le adusese.
între timp. Dumnezeu îi chemase la corturile
ereşti, unul câte unul, pe ucenicii părintelui Vasilisc.
dai întâi a adormit pustnicul mai bătrân, iar la scurt
imp i-a urmat şi celălalt. Apoi pe neaşteptate a plecat
pre veşnicie şi tânărul Petru Miciurin, după ce s-a
iptat în pustie cu deosebit zel doar nouă luni. Şi toţi
•ei au avut morţi binecuvântate, au plecat în pace şi
li nădejdea în mila lui Dumnezeu.
Astfel, cei doi Bătrâni, nedespărţiţi şi nesepa-
iţi acum, împreună cu surorile - erau deja două-
irezece - au lăsat ţinutul Kuznieţk şi au plecat spre
urinsk. Mai întâi însă părintele Zosima a mers să-şi
rămas bun de la preasfinţitul arhiepiscop Mihail de
kuţk (Burdukov, 1814-1830) şi să-i ceară binecuvân-
rea. Acel bun ierarh îi arătase o dragoste părintească

138
 S ih a stru d in S ib e r ia

neţărmurită şi adesea îi făcuse multe binefaceri. Câtă

vreme a trăit, a întreţinut cu el o corespondenţă du­
hovnicească fierbinte. Ajungând la Turinsk în anul
1822, părintele Zosima le-a rânduit pe toate surorile
în chilii, care erau mici, dar confortabile. Pentru el şi
pentru bătrânul Vasilisc a ridicat o chilie mică la opt
verste depărtare de mănăstire, într-un ţinut pustiu.
Acolo se retrăgea ori de câte ori pleca din mănăstirea
pe care se lupta să o pună în rânduială exterioară şi in­
terioară. A alcătuit un tipic pentru surori, întemeiat pe
canoanele Sfântului Vasil^ cel Mare şi s-a îngrijit atât
pentru mântuirea suŞetelor lor, cât şi pentru nevoile
lor de fiecare zi. Jrf-
ir

139
 mm n

\ 1
 Călătoriile la Retrograd
şi Smolensk

înainte de prima lui călătorie la Retrograd, în

timp ce se afla încă la Kuznieţk, părintele Zosima scri­
sese o scrisoare rudeniilor lui din Smolensk.
Timp de treizeci de ani, rudele lui nu primiseră
nicio veste sigură de la el.' T)6ar auziseră că pornise
spre Sfântul Munte, d aţîl opriseră la graniţă şi îl sili­
seră să se întoârcă. Np mai ştiau însă ce s-a întâmplat
după aceea. Mai ţâî^iiu au aflat de la un necunoscut că
în final ajunsese în Sfântul Munte şi murise acolo. De
aceea trecuseră numele lui în dipticele celor adormiţi
şi se rugau pentru el ca pentru un mort.
Pe de altă parte, nici părintele Zosima nu mai
auzise nimic despre rudeniile sale şi nu ştia cine trăia
şi cine murise.
Aşadar, a trimis o scrisoare adresată tuturor, în
care întreba în mod special despre iubitul său frate Ilie
- dacă era încă în viată sau nu, dacă intrase în mănăs-
tire sau rămăsese în lume etc.
între timp, copiii lui Ilie o pierduseră şi pe
mama lor, la şapte ani după adormirea tatălui. Fata
cea mare, care avea atunci şaptesprezece ani, a răs­
puns epistolei părintelui Zosima, povestind greutăţile
şi necazurile vieţii de orfan şi exprimându-şi dorinţa
puternică a tuturor orfanilor de a-1 vedea. A primit

143
 Cuviosul Zosima

scrisori chiar şi de la alte rudenii, care-i cereau stărui­

tor să-i viziteze.
Cu toate că părintele Zosima primise acele
scrisori de la rudenii înainte de prima lui călătorie la
Petrograd, nu se hotărâse atunci să-şi viziteze ţinutul
natal, care nu era foarte departe de capitală. Se sili­
se să se întoarcă la Kuznieţk, socotind pe primul plan
îndatorirea lui duhovnicească de a pune în ordine şi
de a aranja toate cele necesare pentru surori. Acum
însă le stabilise în mănăstirea Turinsk, cu părintele
Vasilisc ce vieţuia aproape de ele şi de aceea s-a gân­
dit să meargă din nou la Petrograd, pentru câteva ne­
voi ale mănăstirii, şi cu prilejul acesta să treacă şi pe
la Smolensk. în mod concret, trebuia să supună spre
aprobare Sfântului Sinod regula interioară a obştii,
să facă ceva pentru întoarcerea bunurilor imobile, ce
aparţinuseră cândva mănăstirii, şi să ceară numirea
de preoţi pentru nevoile liturgice ale surorilor, de vre­
me ce el nu era decât un simplu călugăr. în sfârşit,
primise acte şi binecuvântare de la arhiepiscopul de
Tobolsk pentru a face o colectă pentru lucrările de zi­
dire pe care trebuia să le facă neapărat la mănăstire.
Părintele Vasilisc, găsind că este necesară re­
zolvarea tuturor acestor probleme, a fost de acord cu
intenţiile lui şi i-a dat binecuvântarea să întreprindă
această nouă călătorie şi să-şi viziteze rudeniile.
De când primise scrisoarea copiilor lui Ilie, în
mintea părintelui Zosima se născuse o dorinţă tainică:
să ia cu sine la mănăstire pe una din fetele fratelui său,
desigur dacă aceea ar fi voit să se liotărască în mod

144
 S ih a s tru d in S ib e r ia

liber, şi s-o dăruiască astfel Mântuitorului lisus Hristos

şi Preacuratei Sale Maici. De aceea, în toată călătoria
lui se ruga fierbinte şi cu durere: „Preasfântă Stăpâna
mea, împărăteasa cerurilor, dă-mi această mângâiere:
luminează pe cel puţin una dintre fiicele fratelui meu
să mă urmeze la mănăstire. Arată-mi în acest fel, prea-
slăvită Stăpâna mea, că într-adevăr mă iubeşti pe mine,
nevrednicul, cu dragostea ta. Preasfântă Stăpână, as­
cultă rugăciunea mea, arată-mi mila ta!"

*■
%
Toate cererile Bătrânului au fost acceptate de
Sfântul Sinod,, care încredinţat în mod oficial în­
drumarea duhovnicească a obştii din Turinsk. în
acelaşi timp însă, s-au străduit să-l convingă să ac­
cepte preoţia.
- De vreme ce Sfinţia Ta, părinte, vei fi îndru­
mătorul lor duhovnicesc, i-au spus, cel mai potrivit
ar fi să fiţi hirotonit preot, încât jertfa Sfinţiei Tale în
mănăstire să fie deplină.
Părintele Zosima n-a respins direct propunerea
arhiereilor din Sinod. Când s-a găsit însă singur în ca­
mera în care locuia, smerita sa cugetare a pus stăpâ­
nire pe mintea şi inima, pe gândurile şi trăirile lui. Şi
astfel, se gândea: „Cum să îndrăznesc eu, nevrednicul
şi păcătosul, să săvârşesc o taină pe care Heruvimii
şi Serafimii nu îndrăznesc s-o privească şi de aceea,
atunci când ea se săvârşeşte, îşi acoperă ochii cu
aripile? Cum să mă apropii de Sfânta Masă, pe care o
înconjoară puterîle cereşti cu frică şi cutremur?"

145
 Cuviosul Zosima

Şi aceste gânduri au făcut ca întreaga lui fiinţă

să fie zdruncinate de un cutremur sfânt. Dar şi iubirea
lui dintotdeauna pentru liniştea pustnicească era încă
o piedică pentru el. Astfel, cugeta în sinea lui: „Dacă
primesc preoţia, va trebui să pierd odată pentru tot­
deauna nădejdea mea dulce că mă voi întoarce când­
va, mai devreme sau mai târziu, la liniştea mea iubită.
Acum mă mângâi cu gândul că după ce mănăstirea şi
surorile se vor întări, voi putea să mă retrag din nou
în pustie. Dacă voi deveni însă preot, îmi voi pierde
libertatea!"
Toată noaptea n-a închis un ochi, cufundat în
gânduri şi în rugăciune, iar a doua zi dimineaţa s-a
arătat înaintea Sfântului Sinod. Cu smerenie şi cu la­
crimi a refuzat hirotonia, invocând ca motive nevred­
nicia lui, precum şi intenţia de a se întoarce cândva în
pustie. Părinţii sinodali i-au respectat dorinţa şi n-au
stăruit în propunerea lor.
Aşadar, încheindu-şi treburile la Petrograd, a
pornit spre Smolensk şi s-a dus direct la clădirile ce
aparţinuseră cândva părinţilor săi. Aici mai trăiau
încă două surori mai mari, una cu soţul ei, înaintat în
vârstă şi bolnav, iar cealaltă necăsătorită, precum şi
copiii orfani ai lui Ilie, de care ele se îngrijeau. Dintre
aceştia însă, părintele Zosima n-a găsit pe niciunul
acolo. Cel mai mare dintre fraţi, care împlinise deja
nouăsprezece ani, slujea într-un regiment de infan­
terie. Cei doi băieţi mai mici, de zece şi unsprezece
ani, erau la şcoală, iar alte două fete de douăzeci şi
douăzeci şi şapte de ani erau în vizită la mătuşa lor.

146
 S ih a s tru d in S ib e r ia

care vieţuia la şaptezeci şi cinci de verste depărtare.

Mătuşile lor au trimis degrabă căruţă ca să le aducă
înapoi acasă.
Cele două surori au ajuns trei zile mai târziu şi
când l-au întâlnit pe părintele Zosima, au simţit o bu­
curie negrăită şi o teamă nemaiîntâlnită, care le um­
plea inimile. Au căzut la picioarele lui, iar acela, ca
un adevărat părinte, le-a ridicat şi le-a îmbrăţişat cu
lacrimi de bucurie. Şi imediat, neputând să se reţină,
le-a tras lângă el şi a început să le povăţuiască şi să le
descopere dorinţa lui sfântă.'
- Unde sunt acum părinţii voştri?
- Nu mai exiştă. Aşa vom muri cu toţii! Când
omul moare, păr«ăseşte fără voie tot ceea ce are în
această lume. Binecuvântat este însă acela care lasă de
bunăvoie lumea pentru Dumnezeu.
Din ochii lui curgeau lacrimi, ce cădeau ca o
ploaie cerească pe pământul uscat şi însetat al inimi­
lor celor două surori, rănite de lipsa părinţilor, pără­
sire pe care cu siguranţă pronia lui Dumnezeu o îngă­
duise ca să abată mintea lor departe de această lume
deşartă.
Dar n-a fost nevoie de multe cuvinte, căci
Iubitorul de oameni Dumnezeu, „Care împlineşte
voia celor care se tem de El şi ascultă rugăciunile lor,"
Şi-a arătat degrabă în chip minunat atotputernica Sa
milostivire, preschimbând pe neaşteptate inimile ce­
lor două fete. Mai întâi cea mică, iar după aceea şi cea
mare au izbucnit în suspine şi când şi-au revenit, şi-au
manifestat fără ezitare dorinţa:

147
 Cuviosul Zosima

- Suntem pregătite acum să ne dăruim

domnului pentru totdeauna, să devenim călugăriţe!
Astfel, părintele Zosima, de bucurie, a început
ă preaslăvească cu glas mare pe Preasfânta Fecioară
u cântarea Arhanghelului: „Cuvine-se cu adevă-
at să te fericim pe tine. Născătoare de Dumnezeu!"
’otodată a smuls de pe perete icoana Născătoarei de
)umnezeu - era icoana Maicii Domnului Odighitria
lin Smolensk^^ - şi fetele s-au închinat.
Cât timp se întâmplau toate acestea, sora că-
ătorită a părintelui Zosima şedea alături în aceeaşi
ameră, tristă şi tăcută. Când a auzit însă că cele două
ste se hotărâseră să devină călugăriţe, a început să
•lângă tânguitor şi a căzut la pământ, aproape în ne-
imţire. Părintele Zosima a ridicat-o uşor şi a mângâ-
it-O.
După aceea au strigat-o şi pe cealaltă soră şi au
iştiinţat-o despre cele hotărâte, dar şi aceea a

Maica Domnului Odighitria din Smolensk este una dintre

oanele Preacuratei, cu un istoric şi o însemnătate ecleziastică specială
2ntru poporul rus. Această icoană făcătoare de minuni a fost oferită în
ir de către împăratul bizantin Constantin al IX-lea Monomahul (1042-
354) fiicei sale Ana, când prinţesa bizantină a venit la Cemigov, unde
a căsătorit cu principele rus Vsevolod, fiul cel mare al lui laroslav,
larele principe al Kievului (1019-1054). Fiul Anei şi urmaşul lui
sevolod, Vladimir al Il-lea Monomahul (1113 - 1125), a purtat cu
lare solemnitate icoana Maicii Domnului Odighitria de la Cemigov
Smolensk, unde a aşezat-o în Catedrala Adormirii Maicii Domnului,
e atunci, icoana a fost numită; „Maica Domnului Odighitria din
molensk” şi a devenit cunoscută pentru multele minuni săvârşite.

148
r Sihastru din Siberia

reacţionat cu plânsete, aflând vestea plecării fetelor.

Atmosfera a rămas grea şi împovărătoare mai
multă vreme. Când prima tulburare a trecut, au servit
ceaiul şi mai târziu s-a pus tuturor cina. A doua zi, pă­
rintele Zosima le-a chemat pe surori ca să pregătească
ceea ce era necesar pentru o călătorie îndelungată. El
însuşi a mers în oraş, ca să le asigure de la comanda­
mentul local actele necesare.
în răstimpul absenţei lui, au venit de la şcoală
şi cei doi băieţi mai mici. Când fraţii au aflat că suro­
rile lor vor merge la mănăstire, şi mai ales în Siberia,
au început şi ei, la ţândul lor, să plângă cu suspine,
în acelaşi timp au venit şi alte rudenii, care au tăbărât
asupra fetelor, încefcând să le facă să se răzgândească.
Mai cu seamă fratele şi sora mamei lor declarau serios
că au toată îndreptăţirea să le împiedice să plece.
- Ce mergeţi să faceţi? le-a spus cu lacrimi un­
chiul lor, un om delicat, inteligent şi respectabil. Vă
aruncaţi în mare şi desigur, dacă ajungeţi la celălalt
mal, slavă lui Dumnezeu. Dar dacă vă înecaţi? Acum
încă staţi la mal. Deci aşteptaţi puţin şi mai cugetaţi.
Aveţi timp, sunteţi tinere...dar cum aţi putut să vă
hotărâţi/ fără să vă sfătuiţi
r mai întâi cu noi?
- Sfatul vostru n-ar fi schimbat nimic! au răs­
puns fetele. Nici noi înşine nu înţelegem ce prefacere
a avut loc înăuntrul nostru în câteva minute. Am sim­
ţit ceva necunoscut şi inexplicabil şi am luat hotărârea
noastră mişcate parcă de un imbold puternic, căruia
n-am putut să-i stăm împotrivă.

149
 Cuviosul Zosima

- Iată că acum v-aţi venit în fire şi o rămâneţi

acasă. Ie-a zis unchiul lor.
- Nu, nu putem s-o facem. Am luat hotărârea,
toate s-au sfârşit!
Unchiul însă a continuat:
- Vă înţeleg că sunteţi într-o situaţie grea şi vă
este ruşine să-l refuzaţi pe unchiul vostru, un călugăr
respectabil. Dar şi eu sunt unchiul vostru şi vă spun
că nu vă voi lăsa să plecaţi, orice-ar fi!
Acum fetele s-au gândit şi cu lacrimi au înce­
put să-l roage:
- Unchiul nostru drag, să nu faci aceasta! Te asi­
gurăm în credinţa lui Dumnezeu că nu plecăm de frică
sau de ruşine sau chinuite de mustrările de conştiinţă!
în momentul în care acest părinte sfânt ne-a închinat
cu icoana Maicii Domnului, iată că ceva a săgetat în
chip de neşters inimile noastre, într-un mod defini­
tiv şi statornic. De atunci, cu toate că simţim durere
pentru despărţirea de fraţii noştri şi de voi, nutrim o
credinţă atât de puternică în chemarea lui Dumnezeu,
că nimic nu poate să schimbe hotărârea noastră defi­
nitivă.
După multe rugăciuni şi lacrimi, unchiul s-a
înduplecat.
- Facă-se voia Domnului! a mai grăit şi le-a dat
binecuvântarea lui.
Trecuseră de atunci trei săptămâni şi în toată
această perioadă cele două fete au fost mistuite de
sentimentul chinuitor al iubirii de familie. Nu mân­
cau, nu dormeau şi plângeau foarte des. Când părintele

150
 S ih a s tru d in S ib e r ia

/osim a s-a întors de la Smolensk, le-a găsit într-o

stare jalnică, căci abia mai stăteau pe picioarele lor.
- Cel mai greu pentru noi, îţi mărturisim, pă­
rinte, este să-i lăsăm pe fraţii noştri mici. Fără noi vor
rămâne într-adevăr orfani de tot, fără niciun sprijin,
fără nicio bucurie!
- Nu vă temeti de astfel de lucruri, le-a întărit
părintele Zosima. Ia gândiţi-vă singure: dacă un îm­
părat pământesc cheamă pe cineva la slujirea lui, le va
lăsa neocrotite pe rudeniile apropiate ale acelui om?
Deci împăratul cerurilor eâle mai puţin milostiv decât
împăraţii acestei lumiŢVoi mergeţi să-L slujiţi, iar El îi
va părăsi pe fraţii voştri? Cred în chip nezdruncinat că
pronia lui Dumpezeu le va purta de grijă. Preasfânta
Născătoare de Dumnezeu va lua locul vostru în viata r

lor şi va face pentru ei mult mai multe decât aţi fi făcut

voi dacă aţi fi rămas în lume de dragul lor.
Astfel, n-au mai pierdut vremea şi după ulti­
ma încercare dureroasă, după despărţirea de rude, au
pornit toţi trei spre Moscova. înainte să plece, fetele
au trimis o scrisoare fratelui lor mai mare, care se gă­
sea cu regimentul lui la Kalumka.
La Moscova au fost găzduiţi în casa respecta­
bilului negustor Nicolae Atanasievici Samchin. Aici
le-a găsit fratele lor, care plecase de la regiment cu
poştalionul şi călătorise zi şi noapte, schimbând des
caii în călătorie, doar să le ajungă şi să le facă să se
răzgândească „de la cumplita lor hotărâre de a intra
în mănăstire". Când l-a văzut însă pe Bătrân şi a auzit
cuvintele lui de Dumnezeu insuflate, şi-a plecat capul

151
 Cuviosul Zosima

CU reţinere, ca un călugăr ascultător. A rămas lângă

ele câteva zile şi a fost găzduit în aceeaşi casă.
între timp, părintele Zosima, prelungind şede­
rea lui la Moscova pentru adunarea de fonduri pentru
mănăstirea Turinsk, a făcut ceva îndrăzneţ: a mers la
mănăstirea Simonov şi l-a rugat pe părintele Ilarion,
ajutorul egumenului Melchisedec, să le tundă pe ne­
poatele sale călugăriţe. Acela însă avea reţinerile lui.
- Nu ezitaţi, părinte! a încercat să-l convingă
părintele Zosima, pentru că fetele sunt în mod vădit
vase alese ale Născătoarei de Durrmezeu. Aceasta
mi le-a dat ascultându-mi rugăciunea. Şi Acesteia,
împărătesei cerurilor, i le dăruiesc şi i le încredinţez.
Ea le va sprijini...
Din ochii Bătrânului curgeau lacrimi, iar părin­
tele Ilarion, mişcat de credinţa adâncă şi de îndrăz­
neala sfântă a părintelui Zosima, a primit în final să le
tundă pe surori.
A doua zi dimineaţă, părintele Zosima, după ce
a primit consimţământul nepoatelor sale, le-a adus la
mănăstirea Simonov. Fratele lor le urma la oarece dis­
tanţă, tăcut şi înlăcrimat. Părintele Ilarion le aştepta,
într-un paraclis de priveghere al mănăstirii, cele
două fete au fost dăruite pentru totdeauna Domnului.
La ceasul în care au auzit noile lor nume călu­
găreşti: Vera (credinţă) şi Margareta, fratele lor a spart
pe neaşteptate tăcerea. A început să plângă cu suspine
?i a grăit:
- Acum toate s-au terminat, trebuie să fiţi ere-
dincioase Mirelui vostru ceresc!

152
 .S ih a stru d in S ib e r ia

De la Moscova, părintele Zosima a scris la

I’urinsk, înştiinţându-le pe surori că Dumnezeu a dă­
ruit obştii lor pe cele două nepoate ale sale, pe care
deja le-a tuns şi le aduce la mănăstire.
între timp. Arhiepiscopul Ambrozie renunţa­
se la scaunul arhiepiscopal din pricina bătrâneţii şi
a neputinţei. Ca nou întâi-stătător al Arhiepiscopiei
de Tobolsk a fost ales şi întronizat Ambrozie al-II-lea
(Rozdeţveski - Besţezerov, 1822-1825). Aşadar, acesta
a primit de la Sfântul Sinod un document oficial care
îi aducea la cunoştinţă încredinţarea oficială a mă­
năstirii din Turinsk părintelui Zosima, spre înnoirea
acesteia şi spre îndruţnarea duhovnicească a obştii ei
de femei. Bătrânul-ttebuia să le primească pe surori­
le începătoare, să hotărască de la început care dintre
ele îndeplinea condiţiile pentru viaţa monahală, să le
îndepărteze din mănăstire pe cele care n-aveau che­
mare, să se îngrijească de buna aplicare a rânduielilor
de obşte şi, în general, să-şi asume oarecum conduce­
rea mănăstirii, până ce, cu timpul, se va ivi vreo soră
vrednică de slujirea de egumenă. Până atunci, sub su­
pravegherea şi răspunderea părintelui, surorile cele
mai mari şi mai îmbunătăţite aveau să ocupe câte o
perioadă de timp demnitatea de stareţă, ca să-şi vă­
dească astfel harismele lor duhovniceşti şi călăuzi­
toare. în final, i se dădea poruncă Arhiepiscopului să
se îngrijească a întoarce mănăstirii întreaga ei avere
moştenită, precum şi să-i cedeze trei preoţi pentru ne­
voile liturgice ale surorilor.

153
 1
Cuviosul Zosima S ih a s tru d in S ib e r ia

Documentul sinodal reflecta evident preţuirea ne­

ţărmurită, respectul şi încrederea conducerii ecleziastice întâlnirea Bătrânilor^ problemele
în marele Avvă - un simplu călugăr! - dar şi bunăvoin­
începătorilor
ţa lui Dumnezeu şi ocrotirea Născătoarei de Dumnezeu,
care le rânduiseră pe toate cu multă uşurinţă.
Deja de a doua zi, părintele Zosima le-a luat pe
Părintele Zosima a rămas la Moscova o lună şi
nepoatele sale şi a pornit cu ele spre pustie, voind să-l
a adunat pentru mănăstire patru mii de ruble de la
întâlnească pe părintele Vasilisc. Urma să-l vadă după
oamenii iubitori de Dumnezeu şi de la creştinii iubi­
mai bine de un an. Le-a învăţat pe surori cum să-i facă
tori de monahi. Cu aceşti bani şi cu cele două surori,
mătanie şi să-i ceară binecuvântare. Când s-au apro­
a plecat spre Tobolsk, unde au ajuns toţi trei, după o
piat destul de sihăstria lui, l-au văzut deodată aplecat
călătorie obositoare cu trăsura poştală.
la malul râului, cu umerii ptecaţi, spălând ceva. S-au
Bătrânul l-a vizitat degrabă pe noul
apropiat fără zgom ot / -
Arhiepiscop, le-a prezentat pe surori şi i-a explicat cu
- Pentrh rugăjBunile Sfinţilor Părinţilor...! a
simplitate şi sinceritate toate cele legate de slujirea lui
strigat părintele Zosima.
şi de mănăstire. Bunul şi dreptul episcop le-a binecu­
- Amin! a răspuns părintele Vasilisc şi s-a ridi­
vântat pe cele două fete şi le-a dat aprobare să poarte
cat în picioare grabnic, recunoscând glasul iubitului
rasele călugăreşti. S-a arătat dispus să le dea în scurt
său tovarăş de suferinţă.
timp schima cea mică, dar părintele Zosima l-a rugat
S-au îmbrăţişat cu lacrimi, rostind rugăciuni
să amâne aceasta până ce se vor întări în mănăstire şi
şi preamărindu-L pe Dumnezeu, Care îngăduise ca
se vor dărui cu străşnicie slujirii vieţii monahale.
ei să se întâlnească din nou în viata /
aceasta. Surorile
Au lăsat Tobolsk-ul cu mulţumire pentru bună­
stăteau mai departe şi îi priveau mişcate. Părintele
tatea şi înţelegerea pe care le-o arătase înalt Preasfinţitul,
Zosima le-a recomandat îndată părintelui Vasilisc.
căci şi aceasta era o altă binecuvântare a lui Dumnezeu.
- Avva, îl cunoşti pe fratele meu, Ilie. Acestea
Nu pot fi descrise stările de emoţie şi de en­
sunt fetele lui. Harul lui Dumnezeu le-a îndrumat
tuziasm ale surorilor din mănăstire, atunci când s-au
spre viaţa monahală şi acum le încredinţez sfintelor
întâlnit cu Bătrânul şi cu nepoatele lui. Le-au primit
tale rugăciuni.
cu lacrimi de bucurie şi nu ştiau cum să-şi mai aratei
Le-a făcut semn surorilor să-i bată mătanie
bucuria pentru venirea lor. j Bătrânului, dar înainte să apuce s-o facă, acel lucră­
Toată acea zi a fost pentru mănăstire o mare
tor al smeritei cugetări a căzut cel dintâi la pământ
sărbătoare.
şi le-a bătut mătanie în chip firesc. Era îmbrăcat în

154 155
 C u v io s ui Z o s i m a

, j preţuirea ne
Documentul smodal reflecta e v id ® ii
ţărmuntă, respectul şi încrederea condi»^^^ b„na„oi„
!n marele Avvă - un simplucâlugăr! - j e Dumnezeu
ţa lui Dumnezeu şi ocrotirea Născătoaf^ .j^tâ
care le rânduiseră peloatecumultă u ş f^ ^ c o v a o lună ş,
PSnntele Zosima a rSmas la j e ruble de la
a adunat pentru mănăstire patru m l» ^ „ 4;
oamenii iubitori de Dumnezeu si d e * ^ x
ton de monahi. Cu aceşti bani şi cu ,,
a plecat spre Tobolsk, „„de au ajuns
călătorie
DX.obositoare
- 1 1 CUtrăsura
‘răsură poşta* x pe noul■
, . .
ţ
^ vizitat degt" - j_a explicat cu
Arhiepiscop, le-a prezent,pe surori
smiphtate Şl sinceritate ,„ate cele leg»»* p le-a binecu-
şi de mănăstire. Bunul ^ j jul epiî^"i,tare să poarte
vântatpeceledouăfe,e,i,erdalapf,^^^^^^^^^^
rasele Călugăreşti. S-a arătat dispus l-a rugat
timp schima
chima cea mică, dar părintele ^ în mănăstire
d.S d >1cUi. L şi
.
să amâne aceasta până ce se vor in . jnonahale.
se vor dărui cu străşnicie slujmi v ie ţii ‘ epem'rTbună-
Au lăsat ° “Isk-ul cu multul»^ itPreasfinlitul,
laleaş.mţelegereapeca,e|e,e„jt33eJli^
căci ş, aceasta era o al,
u po 1 escrise stările d e ^ ţunci când s-au
ţuziasm ale surorilor din„,5„5,ii„e, Le-au primit
întâlnit cu Bătrânul si n, v • • .
, . . j , nepoatele * g^-şi mai arate
cu lacrimi de bucurie şi „„ ş^au c u i’ ’
bucuria pentru venirea Iqj,
^năstire o mare
Toată acea z i ,
sărbătoare.

154
 Sihastru din Siberia

întâlnirea Bătrânilor,problemele
începătorilor
Deja de a doua zi, părintele Zosima le-alu^^P^.
nepoatele sale şi a pornit cu ele spre pustie, voind
întâlnească pe părintele Vasilisc. Urma să-l vadăd^^r
mai bine de un an. Le-a învăţat pe surori cum
mătanie şi să-i ceară binecuvântare. Când s-au apî*^'
piat destul de sihăstria lui, l^u,văzut deodată
Ia malul râului, cu umerft plecaţi, spălând ceva. 5'^'^
apropiat fără zgomot.;,'^
- Penfm rugăciunile Sfinţilor Părinţilor-' ^
strigat părintele Z'osima.
- Amin! a răspuns părintele Vasilisc şi s-afi^'"
cat în picioare grabnic, recunoscând glasul iubP''^^
său tovarăş de suferinţă.
S-au îmbrăţişat cu lacrimi, rostind rugăcii^’^'
şi preamărindu-L pe Dumnezeu, Care îngăduise
ei să se întâlnească din nou în viaţa aceasta. Surorile
stăteau mai departe şi îi priveau mişcate. Păritrle^^
Zosima le-a recomandat îndată părintelui Vasilisc.
- Avva, îl cunoşti pe fratele meu, Ilie, Acestea
sunt fetele lui. Harul lui Dumnezeu le-a îndruutrat
spre viaţa monahală şi acum le încredinţez sfiirte^or
tale rugăciuni.
Le-a făcut semn surorilor să-i bată mătanie
Bătrânului, dar înainte să apuce s-o facă, acel lucră­
tor al smeritei cugetări a căzut cel dintâi la pământ
şi le-a bătut mătanie în chip firesc. Era îmbrăcat în

155
 Cuviosul Zosima

Documentul sinodal reflecta evident preţuirea ne

ţărmurită, respectul şi încrederea conducerii ecleziastice
în marele Avvă - un simplu călugăr! - dar şi bunăvoin
ţa lui Dumnezeu şi ocrotirea Născătoarei de Dumnezeu,
care le rânduiseră pe toate cu multă uşurinţă.
Părintele Zosima a rămas la Moscova o lună şi
a adunat pentru mănăstire patru mii de ruble de la
oamenii iubitori de Dumnezeu şi de la creştinii iubi­
tori de monahi. Cu aceşti bani şi cu cele două surori,
a plecat spre Tobolsk, unde au ajuns toţi trei, după o
călătorie obositoare cu trăsura poştală.
Bătrânul l-a vizitat degrabă pe noul
Arhiepiscop, le-a prezentat pe surori şi i-a explicat cu
simplitate şi sinceritate toate cele legate de slujirea lui
şi de mănăstire. Bunul şi dreptul episcop le-a binecu­
vântat pe cele două fete şi le-a dat aprobare să poarte
rasele călugăreşti. S-a arătat dispus să te dea în scurt
timp schima cea mică, dar părintele Zosima l-a rugat
să amâne aceasta până ce se vor întări în mănăstire şi
se vor dărui cu străşnicie slujirii vieţii monahale.
Au lăsat Tobolsk-ul cu mulţumire pentru bună­
tatea şi înţelegerea pe care le-o arătase înalt Preasfinţitul,
căci şi aceasta era o altă binecuvântare a lui Dumnezeu.
Nu pot fi descrise stările de emoţie şi de en­
tuziasm ale surorilor din mănăstire, atunci când s-au
întâlnit cu Bătrânul şi cu nepoatele lui. Le-au primit
cu lacrimi de bucurie şi nu ştiau cum să-şi mai arate
bucuria pentru venirea lor.
Toată acea zi a fost pentru mănăstire o mare
sărbătoare.

154
 S ih a stru d in S ib e r ia

întâlnirea Bătrânilor, problemele

începătorilor

Deja de a doua zi, părintele Zosima le-a luat pe

nepoatele sale şi a pornit cu ele spre pustie, voind să-l
întâlnească pe părintele Vasilisc. Urma să-l vadă după
mai bine de un an. Le-a învăţat pe surori cum să-i facă
mătanie şi să-i ceară binecuvântare. Când s-au apro­
piat destul de sihăstria lui, l-au văzut deodată aplecat
la malul râului, cu umerifcpîbcaţi, spălând ceva. S-au
apropiat fără zgomot/
- Pentrd’ rugăciunile Sfinţilor Părinţilor...! a
strigat părintele Zosima.
- Amin! a răspuns părintele Vasilisc şi s-a ridi­
cat în picioare grabnic, recunoscând glasul iubitului
său tovarăş de suferinţă.
S-au îmbrăţişat cu lacrimi, rostind rugăciuni
şi preamărindu-L pe Dumnezeu, Care îngăduise ca
ei să se întâlnească din nou în viata / aceasta. Surorile
stăteau mai departe şi îi priveau mişcate. Părintele
Zosima le-a recomandat îndată părintelui Vasilisc.
- Avva, îl cunoşti pe fratele meu, Ilie. Acestea
sunt fetele lui. Harul lui Dumnezeu le-a îndrumat
spre viaţa monahală şi acum le încredinţez sfintelor
tale rugăciuni.
Le-a făcut semn surorilor să-i bată mătanie
Bătrânului, dar înainte să apuce s-o facă, acel lucră­
tor al smeritei cugetări a căzut cel dintâi la pământ
şi le-a bătut mătanie în chip firesc. Era îmbrăcat în

155
 Cuviosul Zosima

zdrenţe, în cap purta o scufie care cândva trebuie să (i

fost neagră, însă acum avea o culoare neprecizată. în
partea din faţă croise ceva ca un fel de margine, ca să-i
ocrotească ochii lui bătrâni şi neputincioşi de lumina
soarelui.
Şi au şezut toţi patru pe pajişte, lângă râu, iar
faţa Bătrânului era senină, privirea lui iubitoare şi în­
treaga lui făptură plină de bucurie. Părintele Zosima,
voind să descopere surorilor comoara tainică a sufle­
tului şi a vieţii părintelui Vasilisc, i-a zis:
- Părinte, n-am mâncat încă nimic de aseară. Ai
putea să ne oferi ceva?
- lertaţi-mă, a răspuns acela, dar am mâncat tot
:eea ce aveam, eu nesătulul, şi cred că n-am lăsat
limic pentru voi.
Părintele Zosima ştia dintotdeauna că mânca
nai târziu, şi de aceea a zis din nou:
- Dă-mi binecuvântare să arunc un ochi în chi­
la ta şi sunt sigur că voi găsi ceva.
Bătrânul n-a opus nicio împotrivire. Părintele
?iosima le-a chemat înăuntru şi pe nepoatele sale, ca
;ă le arate chilia. Cu frică, s-au găsit într-o cămăruţă
oasă, ce avea doar o ferestruică. într-un colţ se afla o
5 lită de pământ, iar în alta o rogojină subţire, pe pă-
nântul gol. La capătul rogojinii era un butuc ce folo-
lea drept pernă. Deasupra era agăţată o cruce de ara-
nă şi o icoană a Născătoarei de Dumnezeu.
Părintele Zosima a deschis plita şi a scos dină-
mtru o mică farfurie, în care era mâncarea Bătrânului:
juţine legume şi ciuperci sălbatice. Deasupra unei poliţe

156
 S ih a s tru d in S ib e r ia

au găsit şi puţin pesmet, pe care părintele Vasilisc îl

primise de la mănăstire. Surorile, care până atunci nu
văzuseră un pustnic ca acesta, au rămas mute de cele ce
au văzut.
Peste puţin, mâncau împreună cina călugăreas­
că umilă - părintele Zosima se îngrijise să aducă cu
el ceea ce trebuia - în timp ce părinţii discutau teme
duhovniceşti. într-adevăr, ce cină minunată şi neui­
tată a fost aceea, specială p ^ tru cele două călugări­
ţe începătoare, care cij putină vreme înainte încă mai
mâncau la maşa lor djţi' lume! Astfel, ascultau tăcute
cuvintele celor doi părinţi, cuvinte „mai dulci decât
fagurele şi decât mierea," sorbindu-le cu sete şi cu ne­
saţ înlăuntrul inimilor lor.
Insă, vrăjmaşul cel pizmaş n-a întârziat să se
pornească împotriva lor. Ca un potrivnic neîmpăcat
al mântuirii tuturor oamenilor, s-a pornit să stingă din
inimile surorilor flacăra încă slabă a iubirii dumneze­
ieşti şi să înăbuşe prima lor râvnă pentru dăruirea faţă
de Hristos. Sufletele lor erau încă pline de impresiile
şi de amintirile lumeşti. Prin acestea, diavolul a înce­
put să le războiască neîncetat şi fără milă, cufundân-
du-le în mânie, tristeţe şi melancolie. O povară cum­
plită purta în suflet sora cea mai tânără. Margareta,
stăpânită de dorul de casă. Pe lângă acesta, la puţin
timp a venit asupra ei şi un alt sentiment înfricoşător;
ura adâncă pentru părintele Zosima. Când acela a în­
cercat să se apropie de ea cu iubire, s-o mângâie şi s-o
sprijine cu învăţătura lui, i-a spus cu un glas tremurat
de tulburare şi amărăciune;

157
 Cuviosul Zosima

- Să nu mai zici nimic! Fiecare cuvânt de-al tău

îmi produce silă şi îmi străpunge ca o sabie inima! S'
eu însămi sunt nefericită pentru acest lucru, dar ce să
fac? Nu te simpatizez şi nu vreau să te mai văd sau să
te aud, Avva, şi nici călugăria nu-mi place! Ea înseam­
nă pentru mine o viaţă monotonă şi plictisitoare, de
parcă m-aş găsi în mijlocul mormântului, lertaţi-mă,
Avva, pentru toate şi rugaţi-vă pentru mine!
Cu toate că părintele Zosima suferea şi se neliniş­
tea pentru starea ei, sinceritatea ei lipsită de prefăcăto­
rie îl făcea să nădăjduiască mai mult că prin mijlocirile
Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorul o va izbăvi în fi­
nal de acea ispită. El însuşi a înmulţit rugăciunile pentru
ea, cerându-i şi părintelui Vasilisc, şi surorilor virtuoase
să se roage zi şi noapte pentru sora lor duhovnicească.
In acea vreme, părintele Zosima trebuia să
meargă din nou la Tobolsk, la Arhiepiscop, pentru
o problemă a mănăstirii. Chiar şi în răstimpul lipsei
sale, el îşi îndrepta mereu rugăciunea către Dumnezeu
pentru Margareta.
La praznicul Adormirii Maicii Domnului - pă­
rintele Zosima nu se întorsese încă - Margareta stătea
in biserică, lângă crucea Celui Răstignit şi se îngrijea
de lumânările ce ardeau în sfeşnic. Toată durata sluj­
bei de priveghere, faţa ei fusese galbenă şi fără expre­
sie, ca şi cum ar fi fost moartă. Şi deodată, la ceasul în
:are se cântau Mărimurile, Maica Domnului a săvârşit
minunea: lacrimi fierbinţi au început să curgă şuvoi pe
faţa Margaretei, care în acel moment s-a preschimbat,
î devenit neobişnuit de veselă şi împăcată cu sine, în

158
 S ih a stru d in S ib e r ia

li mp ce o culoare roşiatică i-a cuprins obrajii ei palizi.

- Ce ţi s-a întâmplat? a întrebat-o Vera când s-a
încheiat privegherea.
- Oh, Vera, sora m ea.. .nu pot să descriu! Mi s-a
descoperit deodată toată slava şi fericirea Născătoarei
de Dumnezeu în ceruri, în timp ce am auzit un glas
care-mi spunea: Ce te împiedică să te găseşti şi tu aici?
Născătoarea de Dumnezeu te va primi întru bucuria ei!
Atunci am simţit o bucurie cutremurătoare şi o pace
senină mi-a umplut inima. Şi acum, privind în jurul
mănăstirii, mă simt ca şi cpm m-aş afla în Rai. Chiar şi
văzduhul mi se pare maţcurat, iar pe surori le privesc
pe toate ca peingeri şLl'e iubesc atât de mult! Sufletul
meu doreşte să trăiâScă în continuare viaţa monahală
şi inima mea este plină de respect, iubire şi recunoş­
tinţă pentru părintele Zosima!
Iată cum Preaslăvita Maică a lui Hristos n-a lăsat
să fie ruşinată credinţa şi nădejdea slujitoarei ei devotate!
Când Avva Zosima s-a întors în mănăstire, a
doua zi după praznic, toate surorile au alergat să-l
întâmpine la poartă. întâi de toate, exaltată de bucu­
rie, Margareta s-a străduit degrabă să-i descrie în câte­
va cuvinte părintelui care se întorsese schimbarea ei,
aproape strigând:
- Părinte, vă iubesc din toată inima, iubesc via­
ţa monahală, simt dragoste pentru toate surorile, sunt
fericită şi veselă!
Nu este greu să-şi închipuie cineva uşurarea
Bătrânului când a auzit acele cuvinte. Prima lui grijă a
fost s-o cheme la o discuţie specială, ca să afle cum se

159
 Cuviosul Zosima

întâmplase înlăuntrul ei această minune. După ce a as

cultat toate amănuntele, L-a preaslăvit pe Dumnezeu,
Care arătase milă şi faţă de el, şi faţă de nepoatele sale,
pentru că între timp şi fata cea mare, Vera, din prici
na neliniştii şi a interesului pentru Margareta, uitase
de tristeţea ei şi-şi găsise mângâierea în iubirea părin­
tească şi în poveţele Bătrânului. De atunci, cele două
surori au devenit luptătoare încercate în arena vieţui­
rii monahale, fiind cele mai bune şi mai devotate uce­
nice ale părintelui Zosima.

A
începutul vieţii de obşte şi totodată
începutul necazurilor

Obştea cuprindea deja patruzeci de surori.

Părintele Zosima, văzând înmultindu-se turma lui
Hristos, dorea atât înălţarea chiliilor şi a altor clădiri
indispensabile, cât şi rânduirea şi organizarea
vieţii de obşte a surorilor, având ca temei canoanele
Sfântului Vasile cel Mare şi sfaturile Sfântului loan
Scărarul. Duhul acestor doi Sfinţi Părinţi era imprimat
în rânduiala-canon pe care Bătrânul o alcătuise şi care
primise deja aprobarea Sfântului Sinod. Prin urmare,
în duhul acesta, trebuia să le hrănească pe surori cu
lapte şi să le înveţe sistematic şi amănunţit principii­
le vieţuirii călugăreşti. Astfel, părintele Zosima a fost
silit să rămână lângă ele mai mult timp. De altfel, din
pricina vârstei şi a neputinţei trupeşti, îi era cu nepu­
tinţă să parcurgă în fiecare zi dpt verste, ca să ajungă

160
 S ih a stru d in S ib e r ia

in pustie la chilia părintelui Vasilisc. De aceea a ales

o casă veche care se găsea lângă grădina mănăstirii,
în afara zidurilor ei, pe care a rânduit-o drept chilie
provizorie.
Prezenţa lui respectabilă, exemplul său mi­
nunat, rugăciunea fierbinte, dragostea părintească,
neţărmurita bunătate, poveţele şi învăţăturile lui du­
hovniceşti, toate acestea aveau o influenţă adâncă în
sufletele surorilor, care acum îşi începeau lupta lor.
în fiecare zi mergeau la biserică cu un ceas
înainte de începutul Utfehiei. La primul ceas, fiind
încă noapte, însuşi -Băifânul trecea pe la chiliile lor
lovind uşor îfr uşi ^^ostind o rugăciune. Iar surorile
alergau la biserică lui Dumnezeu fără nicio întârzie­
re, pentru că, după tipicul mănăstirii, nu-şi scoteau
niciodată hainele, nici chiar pentru somn, în afară de
veşmântul greu de deasupra şi de încălţările din piele.
Astfel, când Bătrânul intra în biserică, surorile se aflau
deja acolo şi, una câte una, se aşezau în linişte la locu­
rile lor.
După Miezonoptică citeau Canonul de pocăin­
ţă al Mântuitorului lisus Hristos. La sfârşitul canonu­
lui se trăgea clopotul pentru Utrenie. Adesea, până la
venirea preotului. Bătrânul citea cu glas tare din învă­
ţăturile Sfinţilor Părinţi, spre zidirea surorilor. Alteori,
ele şedeau în tăcere şi-l aşteptau pe preot cu mătăniile
în mână şi cu rugăciunea lui lisus în minte. Bătrânul
vroia să pregătească sufletele lor pentru doxologia de
dimineaţă a lui Dumnezeu, fie prin rugăciune, fie prin
învăţătură duhovnicească.

161
 Cuviosul Zosima

După citirea celor şase psalmi, surorile ce aveau

slujire şi ascultare specială plecau, iar celelalte rămâ
neau în biserică până la sfârşitul slujbei. Toate aveau
datoria să participe la Dumnezeiasca Liturghie. După
amiază săvârşeau Vecernia, iar după aceea, întot
deauna, un canon rânduit de rugăciuni: Fericirile,
Paraclisul şi rugăciunea comună în tăcere, cu mătă-
niile, făcând închinăciuni mari.
în duminici şi la praznicele mari săvârşeau pri­
veghere. După ce săvârşeau Vecernia mică, se odih­
neau două-trei ceasuri, iar la ora nouă seara se adu­
nau iarăşi în biserică. Până la ora trei dimineaţa cântau
Imne Acatist, citeau din Psaltire şi din Noul Testament.
De trei ori, în pauza dintre rugăciuni, stăteau toate jos,
iar părintele Zosima le citea învăţături duhovniceşti,
în jur de ora trei dimineaţa ajungea preotul. Atunci
băteau clopotele pentru priveghere, conform tipicului
bisericesc consacrat. Când se încheia şi Dumnezeiasca
Liturghie, aproape de amiază, preotul ţinea crucea
şi, însoţit de surorile care cântau, mergea la masă şi
o binecuvânta, stropind-o cu agheasmă. După aceea
şedeau cu toţii la masă, ascultând în acelaşi timp din
vieţile sfinţilor sau din învăţăturile Părinţilor, pe care
o soră le citea din amvon. La ora aceasta, închinăto­
rii mireni plecaseră şi porţile mănăstirii erau închise.
După prânz şi până la vecernie, surorile puteau să se
odihnească. Apoi clopotele băteau de Vecernie şi por­
ţile se deschideau din nou pentru închinători.
Postirea lor era aspră, cu excepţia a şase săp­
tămâni de dulce din an; adică Săptămâna Luminată,

162
 S ih a stru d in S ib e r ia

săptămâna Rusaliilor, două săptămâni după Crăciun,

prima săptămână a Triodului şi săptămâna brânzei.
Lunea, miercurea şi vinerea din toate săptămânile
posteau cu asprime până la ceasul al nouălea, adică
nu mâncau, nici nu beau până la ora trei după amia­
ză (afară numai dacă era vreun praznic ce îndreptăţea
dezlegarea). La ora cincisprezece aveau masă comu­
nă, singura în zi, cu mâncare fără ulei. In perioadă
Rusaliilor, în aceste zile aveau masa la aceeaşi oră,
dar cu ulei, în timp ce fiecare soră primea în plus şi o
bucată de pâine de grâu^îa. Postul cel Mare, ajunarea
era şi mai aspră: m ^ c ^ e uscată o dată în zi, în afară
de sâmbătă ^dumiriiCă. Părintele Zosima avea o ha-
rismă specială de,2f le insufla în inimi râvna şi dorul
pentru luptă, mi prin silire sau prin asprime, ci prin
dragostea lui părintească şi prin exemplul lui bun. De
aceea, şi mica oştire a tinerelor luptătoare nu numai că
nu simţea constrângere din pricina canonului aspru
al vieţii lor, ci dimpotrivă, întrecându-se una pe alta
în nevointă, se dedau mereu la nevointe şi mai mari.
Una cerea binecuvântare să nu guste mâncare cinci
zile, alta trei zile. A treia cerea binecuvântare să doar­
mă pe un pat de scândură, cu un butuc drept pernă.
Altele primeau binecuvântare să nu se întindă deloc,
ci să doarmă aşezate pe scaun, iar altele dormeau cu
totul în picioare, legate cu funie de nişte stâlpi, ca să
nu cadă.
Toate purtau aceleaşi veşminte simple, niciuna
nu avea bani sau altă avere. Darurile pe care le pri­
meau de la rudenii sau de la închinători aparţineau

163
 Cuviosul Zosima

tregii obşti. Fiecare lua parte, după puterile ei, la tre-

irile şi la slujirile mănăstireşti. Cea mai mare desfă-
re şi singura lor mângâiere era drumeţia prin pădu-
: la sihăstria părintelui Vasilisc, unde mergeau atât
i să asculte cuvintele lui folositoare de suflet, cât şi
1 să pescuiască în râu sau să adune mure şi ciuperci.

în timpurile mai vechi, unui mare pustnic i s-a

escoperit că în vremurile din urmă călugării nu se
or mai îndeletnici cu marile lupte şi osteneli, ci vor fi
lântuiţi prin necazuri şi încercări.
Deoarece Dumnezeu Atotştiutorul ştia de mai
aainte că acel entuziasm şi acea râvnă de la început a
urorilor nu va ţine până la sfârşit, din pricina nepu-
inţei omeneşti, că nu le va mai aduce un folos atât de
nare, din cauza lipsei de smerenie, le-a îndrumat pe o
iltă cale, cea a luptelor, a prigoanelor şi a strâmtorări-
or.
Cu îngăduinţa lui Dumnezeu, vrăjmaşul sufle-
elor noastre şi-a pregătit în taină cursele lui şi în cele
din urmă a declarat război deschis împotriva părinte­
lui Zosima, folosindu-le ca instrumente pe cele două
Vasiliev, mamă şi fiică, ce n-au putut să biruiască sau
să-şi ascundă iubirea de stăpânire şi invidia lor inex­
plicabilă faţă de Bătrân. Iată cum s-a întâmplat exact;
conform tipicului mănăstirii, nicio soră nu putea să
primească vizitatori în chilia ei, nici chiar pe proprii
părinţi, fără binecuvântare. De asemenea, surorile nu
puteau să trimită sau să primească scrisori şi pachete

164
r
S ih a stru d in S ib e r ia

fără ştirea Bătrânului. Regula aceasta a mănăstirii era

încălcată sistematic de către cele două Vasiliev, care
primeau - uneori şi pe ascuns - o fată din oraş, cu care
se împrieteniseră.
Odată, două surori vârstnice, care fuseseră
trimise în oraş pentru treburile mănăstirii, au aflat
din întâmplare că acea fată, mergând să se închine la
Verhoturighie şi Obolak, ar fi trecut prin Tobolsk, de
unde a luat un pachet mare, sigilat, de la mama şi fiica
Vasiliev. Cele două călugăriţe au simţit că se întâmplă
ceva ascuns şi au conviits-o pe fata cea neştiutoare şi
lipsită de viclenie şă la(f devină instrumentul vreunei
ispite. Aceeă^''nevi^vată şi simplă cum era, le-a dat
pachetul despre dare ea însăşi nu ştia ce conţinea, de
frică să nu păcătuiască cumva fără voia sa şi să pro­
voace indignarea Bătrânului şi a surorilor.
Şi cu mare uimire şi durere, părintele Zosima şi
câteva dintre surorile mai mari, deschizând pachetul
prin îndreptăţirea pe care le-o dădea regula mănăstirii,
au găsit dovezile unui plan mârşav; un act în alb,
care avea doar în partea de jos semnăturile mamei, ale
fetei şi numele a încă două dintre călugăriţe, în ace­
laşi duh cu ele. Cuprindea de asemenea o scrisoare
lungă a celor două Vasiliev către o rudenie de-a lor,
preşedintele P. al tribunalului din Tobolsk, căruia îi
cereau să se folosească de hârtia semnată de ele în alb,
ca să alcătuiască în numele lor un raport către episco­
pul din Tobolsk. în scrisoarea lor enumerau acele
puncte pe care vroiau să le conţină raportul; în primul
rând, că toate surorile erau nemulţumite de prezenţa

165
 Cuviosul Zosima

)ărintelui în mănăstire. în al doilea rând, că era în-

Ireptăţită dorinţa surorilor să aibă stareţă - şi lăsau să
e subînţeleagă că cea mai potrivită în acest rang era
ina dintre ele. în al treilea rând, că Bătrânul, deşi nu
ra preot, primea spovedaniile surorilor (aşa numeau
fiărturisirea gândurilor pe care surorile o făceau din
ând în când în faţa Bătrânului). în al patrulea rând,
ă Bătrânul cheltuia în mod nechibzuit mulţi / bani ai
lănăstirii, pentru clădiri, dintre care multe pentru
ine. în al cincilea rând, că Bătrânul tine stilul vechi,
entru că introdusese în tipicul mănăstirii câteva ele-
rente caracteristice schiturilor de stilişti. în al şaselea
md, că nu le respecta voia şi le constrângea.
Acestea erau doar punctele principale ale ra-
ortului lor. După ce au scris multe altele împotri-
a Bătrânului, au cerut rudeniei lor, preşedintele, să
dauge ceea ce considera şi el mai potrivit pe hârtia
1 alb pe care o semnaseră, cerându-i în final episco-
ului să-l îndepărteze pe Bătrân din mănăstire şi să
înduiască o stareţă - aici Vasiliev fiica nu s-a pu-
it abţine să nu consemneze că mama ei, văduva unui
însilier, era firesc să ocupe acest loc, datorită vârstei,
nportanţei şi poziţiei ei sociale.
Când surorile au citit scrisoarea, s-au întristat
s-au tulburat foarte tare. Au izbucnit în lacrimi şi
)uneau cu amărăciune:
- De ce nu vorbesc deschis şi nu-şi exprimă cu
nceritate nemulţumirile lor? De ce ne implică pe toa-
în această istorie? Niciuna dintre noi n-o vrea stare-
! Avva, n-avem nimic împotriva ta şi nu vrem să ne

166
r
S ih a stru d in S ib e r ia

lipseşti de îndrumarea ta! Cu ajutorul lui Dumnezeu,

vom arăta lipsa de adevăr a pretenţiilor lor.
Părintele Zosima doar s-a retras şi s-a rugat, iar
după aceea le-a chemat pe toate surorile, le-a cerut şi
acestora să se roage şi, în final, a zis:
- Mă voi duce să le văd, le voi face cel dintâi
mătanie şi le voi spune să dăm totul uitării. Probabil
că astfel inimile lor se vor înmuia şi conştiinţele lor
vor fi mişcate spre împăcare!
Când a intrat însă în chilia lor, amândouă l-au
salutat cu frică şi iritare,*>c^ci deja fuseseră înştiinţate
de către fată că pachetul era în mâinile Bătrânului. Şi
nevoind să să îv eze^ l puţin aparenţele, l-au împroş­
cat pe Bătrân cu -6 ploaie de acuzaţii şi cuvinte mur­
dare, urlând şi ţipând şi nelăsându -1 să scoată niciun
cuvânt. Bătrânul s-a întors înlăcrimat în chilia lui, fără
să poată face nimic, şi din nou a îngenuncheat şi s-a
rugat.
între timp, cele patru femei - cele două Vasiliev
şi cele două complice ale lor - au închiriat cai şi au ple­
cat galopând spre Tobolsk. Atunci părintele Zosima
i-a scris o epistolă Arhiepiscopului, rugându-1 să facă
dreptate şi să se arate nepărtinitor, iar împreună cu
scrisoarea i-a trimis şi pachetul ce conţinea materialul
compromiţător pentru cele care puseseră la cale cursa.
După o lună, cele patru femei s-au întors la mă­
năstire, însă cum? Fuseseră tunse călugăriţe de arhi­
episcopul însuşi şi aduceau cu ele o scrisoare pentru
Bătrân, prin care i se dădea poruncă să le primească
cu milostivire, să le dea chiliile pe care le-ar fi voit şi

167
 Cuviosul Zosima

;ă le îngăduie toate libertăţile şi lejeritatea care le-ar 11

ăcut mulţumite. Bătrânul a ascultat cu smerenie po-
"unca arhipăstorului, dar sufletul lui era trist, pentru
:ă acelea îl ridicaseră împotriva lui pe cel pe ajutorul
:ăruia se bizuia ca să pună în ordine mănăstirea.
Cele două Vasiliev se arătau triumfătoare şi
:u toate că se străduiau să nu creeze dispute şi ten-
iiuni, se purtau faţă de Bătrân cu un dispreţ vădit.
Dimpotrivă, surorile încercau să le răspundă cu o iu­
bire caldă şi cuviincioasă.
Dar istoria nu s-a încheiat aici. Bătrâna Vasiliev
i început să facă dese vizite în oraş, fără voie şi bine-
:uvântare, unde făcea cunoştinţă cu negustori bogaţi
;i proprietari de pământuri, primind de la aceştia -
Dumnezeu ştie în ce moduri - bogate ofrande în bani.
\^stfel, aceasta şi fata ei, Rahela, căci acesta era numele
)e care îl primise la călugărie, s-au rupt cu desăvâr-
ire de viaţa obştească a mănăstirii. Aşadar, primeau
n chip liber vizitatori pe care îi găzduiau în noile lor
hilii spaţioase. Mai mult, se străduiau să le câştige de
)artea lor şi pe acele surori pe care le bănuiau a nu fi
levotate Bătrânului, asigurându-le că „împărăţia lui
'a lua degrabă sfârşit". Căci făcuseră respectiva adre-
ă la Arhiepiscop, care fusese convins de argumentele
or şi din zi în zi urma să trimită decizia de osândire
lefinitivă.
între timp. Bătrânul se topea de mâhnire pentru
lezordinea care domnea în mănăstire. Aflând că cele
louă Vasiliev făcuseră recurs la Arhiepiscop şi aştep-
au hotărârea lui, a început să se gândească: „Se pare

168
 S ih a stru d in S ib e r ia

că slujirea mea nu este bineplăcută lui Dumnezeu şi a

venit ceasul şi împrejurarea ca să mă întorc în pustie".
Şi a descoperit gândurile lui surorilor, care au
început să plângă amar şi să-i spună că nu -1 vor lăsa,
ci-1 vor urma în pustie, chiar şi în pribegie, dacă ame­
ninţarea celor două Vasiliev se îndeplinea.
într-adevăr. Bătrânul a scris două cereri asemă­
nătoare în conţinut - una Arhiepiscopului de Tobolsk
şi cealaltă Sfântului Sinod - prin care cerea slobozirea
lui de îndatorirea de îndrun^tor duhovnicesc al obştii
şi binecuvântarea de^a se^ntoarce în pustie. Din nou,
dacă nu a c ce s a u să-i sfobozească, cerea să intervină
şi să îndepărteze ac^l'e persoane care tulbură pacea în
mănăstîre şi împiedică desfăşurarea obişnuită a pro­
gramului rânduielii de obşte. Multă vreme însă n-a
venit răspuns nici de la arhiepiscop, nici de la Sfântul
Sinod şi, astfel, toţi au început, vrând nevrând, să se
obişnuiască cu starea care se crease, căci aşa cum spu­
ne proverbul: „Să nu dea Dumnezeu omului câte poa­
te să ducă". Desigur că în realîtate nu se obişnuiseră
cu situaţia, dar aşa cum se întâmplă în cazurile ce nu
pot fi schimbate, încetul cu încetul se ajunge la starea
de a le trata cu nepăsare.
Fireşte că cele două Vasiliev şi „ucenicele lor"
erau socotite de surori drept nişte străine, căci ele în­
sele se rupseseră de vîaţa de obşte şi duceau viaţa lor
separată. De altfel, la poruncile Bătrânului, surorile se
străduiau să nu le provoace sau să le creeze nemul­
ţumiri. Se purtau cu nobleţe şi respect reţinut. Astfel,
toate în mănăstire arătau liniştite şi Bătrânul continua

169
 Cuviosul Zosima

>ă se ocupe de problemele mănăstirii şi să se îngrijeas-

:ă de toate nevoile ei. Cel mai important era însă fap-
:ul că le povăţuia şi le susţinea pe surori în răbdare,
imerenie, neţinerea de minte a răului şi în supunerea
deplină faţă de voia lui Dumnezeu. El însuşi, înfrun-
ând acea încercare cu o iubire de vrăjmaşi vrednică
ie admiraţie, cu rugăciune neîntreruptă şi credinţă
statornică, doar din când în când era auzit spunând:
- Eu îl ştiu doar pe Domnul şi pe Sfânta Lui
Vlaică. Când ea va binevoi şi va dori, va împărţi
dreptatea. Dacă însă voia ei este să fiu încercat, cum
/oi îndrăzni să stau împotriva proniei lui Dumnezeu?

Alungarea părintelui Zosima din

mănăstirea de la Turinsk

într-o zi, pe neaşteptate, au sosit la mănăstire

:rei preoţi. Erau protoiereul F. din Tobolsk, membru al
Zonsistoriului bisericesc, un arhimandrit din Tiumen
;i epitropul Arhiepiscopiei din Turinsk. Aceştia au in-
Tat direct în biserică şi au poruncit Bătrânului şi tu-
uror măicuţelor să se adune acolo. Când s-au adunat
:u toţii, aceia au citit cu glas mare un act oficial, prin
:are Sfântul Sinod îl însărcina pe arhiepiscopul de
Fobolsk să se ocupe cu desfăşurarea cercetărilor des­
pre lucrurile care se întâmplau în mănăstirea Turinsk.
episcopul îi însărcinase pe acei trei preoţi să pună
n aplicare porunca sinodală şi să înceapă ancheta.
\stfel, cei doi au plecat şi a rămas doar protoiereul,

170
 S ih a s tru d in S ib e r ia

care a început imediat rechizitoriul, obligându-le pe

surori - în afară de cele două nepoate ale părintelui
Zosima şi de cele două Vasiliev - să depună un jură­
mânt. După aceea a poruncit Bătrânului să părăsească
o vreme mănăstirea, cât timp vor fi cercetate surorile,
ca să nu le influenţeze. înainte de anchetă, părintele F.
şi-a petrecut aproape toată ziua vorbind în mod spe­
cial cu cele două Vasiliev. în continuare au fost anche­
tate, una câte una, surorile care depuseseră jurământ.
Cunoscând integritatea şi sinceritatea mona­
hiilor, Bătrânul era liniştită *Cine ar fi crezut însă
că răutatea şi minciuna îşi vor da mâna ca să-şi
bată joc de acele s u f l ^ simple şi lipsite de vicleşug?
însă exact aceasta s^a şi întâmplat, pentru că la sfârşi­
tul anchetei, când Vera şi Margareta le-au întrebat pe
surori ce se întâmplase, acelea au povestit cu simpli­
tate şi sinceritate că se străduiseră să arate nevinovă­
ţia Bătrânului, aşa cum ştia şi putea fiecare dintre ele.
Şi când le-au întrebat din nou dacă declaraţiile lor au
fost consemnate exact aşa cum au spus, au confirmat
că exact aşa s-a întâmplat. Cât de mare a fost însă ui­
mirea tuturor când, în continuarea discuţiilor, s-a aflat
că niciuna dintre surori nu citise propria declaraţie
scrisă şi că nu numai cele heînvăţate, ci şi cele instrui­
te semnaseră hârtia fără s-o citească. Desigur că atunci
când nepoatele Bătrânului le-au atras atenţia că este
posibil ca cele scrise să nu coincidă cu cele afirmate
de ele, au considerat că este imposibil, căci însuşi pro­
toiereul F. consemnase ceea ce au spus în declaraţii
şi după ce le-a citit, le-a dat poruncă să le semneze.

171
 Cuviosul Zosima

S-au supus „pentru că ne-a fost ruşine să arătăm c.l

nu avem încredere în el", au spus femeile curate l.i
suflet. Când şi-au dat seama ce urmări negative a avui
pentru Bătrân o astfel de încredere, au cerut cu stăru
inţă protoiereului F. să-i îngăduie chiar şi unei singure
călugăriţe citirea declaraţiei ei. Acela însă a pretins că
cererea lor nu poate fi satisfăcută, pentru că legea nu
prevedea acest lucru.
- Sfinţia voastră însă, i-a răspuns cu curaj Vera,
aţi lucrat conform dispoziţiilor legale atunci când
n-aţi îngăduit niciunei călugăriţe să citească declaraţia
înainte de a o semna?
Protoiereul, pus într-o situaţie delicată, a rămas
puţină vreme tăcut, apoi le-a făgăduit că le va arăta
hârtiile cu declaraţiile lor a doua zi dimineaţă, pentru
că deja le trimisese în oraş. Astfel, le-a lăsat şi s-a în­
tors acasă.
Surorile l-au aşteptat cu nerăbdare a doua zi di­
mineaţă, dar el plecase în aceeaşi noapte spre Tobolsk.
înainte să plece, l-a chemat pe părintele Zosima să
răspundă învinuirilor celor două Vasiliev. Răspunsul
Bătrânului la orice argument al lor era atât de limpede
şi de convingător, încât era suficient ca să desfiinţeze
cu desăvârşire raportul lor acuzator.
După anchetare, în aceeaşi zi, toate călugări­
ţele se adunaseră într-o chilie şi discutau. La un mo­
ment dat, cu uimire, dar şi cu durere, ele l-au văzut
pe fereastră pe părintele Vasilisc îndreptându-se spre
locul de anchetă, deşi abia putea să se mişte. Se ţâra
pe picioarele lui, sprijinit pe două bastoane, scheletic

172
 S ih a s tru dit) S ib e r ia

şi neputincios din pricina bătrâneţilor şi a slăbiciu­

nii. Câteva surori au alergat să-l ajute şi să-l aducă în
biserică, unde-1 aşteptau anchetatorii. Acuzatoarele
ceruseră anchetarea lui pentru că, ştiind că părinte­
le Vasilisc îşi pierduse paşaportul, vroiau să demon­
streze că părintele Zosima îl ţinea ilegal pe Bătrân în
mănăstire. Această învinuire a lor era însă nefonda­
tă, pentru că bătrânul Vasilisc îşi procurase deja de la
autorităţile de stat un alt act legal (lucru pe care cele
două Vasiliev nu-1 cunoşteau), chiar dacă nu locuia
în mănăstire, ci la opt versţe^epărtare. în mănăstire
venea, bineînţeles, iarţia, pentru câteva luni, în peri­
oada marilor îr^gheţurî;,pentru că la această vârstă nu
mai putea îndura f r i^ l cumplit. însă chiar şi atunci,
nu locuia înlăuntrul mănăstirii, ci în chilia părintelui
Zosima, care se afla între grădini, la poalele dealului.
Astfel, acest pustnic în vârstă de nouăzeci de
ani, cu optzeci de ani petrecuţi în pustie, atotcunoscut
pentru viaţa lui sfântă, n-a scăpat acum de această ul­
timă încercare sufletească: de anchetarea sub acuzaţie
gravă a iubitului său prieten şi tovarăş de nevoinţă.
Părintele protoiereu F. s-a purtat totuşi cu nobleţe şi
respect faţă de dânsul, pentru că în afară de mărturia
generală a virtuţilor lui, bătrânul avea şi acte oficiale
în ordine. Când l-a întrebat despre părintele Zosima,
el a răspuns doar atât:
- Patruzeci de ani am trăit împreună şi n-am
văzut la el nicio greşeală!
Şi n-a mai adăugat nimic altceva, căci dăduse
declaraţia cea mai clară şi cea mai doveditoare. Iar

173
 Cuviosul Zosima

această declaraţie s-a arătat decisivă - aşa a îngăduii

Dumnezeu în iconomia lui cea nepătrunsă.
După anchetarea pustnicului, bătrânul Zosini.i
şi surorile n-au ştiut multă vreme cum decurgea ca
zul. în final, protoiereul F. a depus demersul lin
Arhiepiscopului. Astfel s-a scurs întreaga vară, fără să
aibă vreo ştire despre încheierea cazului.
între timp, viaţa în mănăstire era senină şi
atmosfera paşnică, pentru că răbdarea, smerenia şi
iubirea părintelui Zosima pentru acuzatorii săi le zi­
dea şi le liniştea pe toate surorile. Pe cele două Vasiliev
nu numai că nu le certau, ci le abordau totdeauna cu
îndelungă-răbdare, cu amabilitate şi calm.
- „Nu vă lăsaţi biruiţi de rău, ci biruiţi răul
cu binele!" le spunea Bătrânul, repetând cuvintele
Apostolului Pavel. „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecu­
vântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă
urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigo­
nesc", adăuga după aceea, raportând acestea cuvinte
atotînţelepte ale Domnului la principiile vieţii lui şi la
simţirea
f inimii lui.
Să ne amintim însă şi să povestim aici despre un
semn, un eveniment cu totul minunat, care a prevestit
Bătrânului şi surorilor despre cele ce aveau să urmeze.
Cu aproximativ o lună înainte de venirea an­
chetatorilor, la vremea Vecerniei, o soră a auzit un bu­
buit ciudat, înfundat, în biserică. Le-a vestit şi pe cele­
lalte surori, şi pe Bătrân, dar ei n-au crezut-o. Bătrânul
i-a zis că trebuie să fi fost o închipuire sau o înşelăciu­
ne demonică şi a sfătuit-o să uite.

174
 S ih a s tru d in S ib e ria

După puţine zile însă, alte două-trei surori au

auzit acelaşi geamăt, mai trist, mai îndurerat şi mai
1
jalnic. După aceea au început să-l audă toţi, tot mai
des. La orice Vecernie şi Utrenie, în special când citeau
Psaltirea, dar şi în alte ceasuri, auzeau acel sfâşietor
geamăt de durere, uneori în spatele strănii, alteori în
spatele sobei şi de câteva ori în spatele altarului. Era
întotdeauna înfundat, ca şi cum ar fi venit din perete
sau din podea, şi părea că se mişcă dintr-o parte în
alta. La început, pe surori le cuprindea groaza când
îl auzeau, dar cu timpul s-ai^pbişnuit cu el într-atât,
încât îl socoteau un to var^ melancolic inevitabil.
într-o d^minid^/Aainte de venirea anchetato­
rilor, fiind încă hoaj)^. Bătrânul era singur în biserică.
Atunci a auzit glasul cunoscut, însă nu tânguindu-se
îngrozitor, ci psalmodiind cu tânguire. Acel cântăreţ
necunoscut se auzea mai întâi în spatele Sfintei Mese
şi după aceea, ca şi cum ar fi trecut liniştit prin perete­
le altarului, se îndepărta agale, cântând mereu, până
când nu se mai auzea.
Acel fenomen misterios a ţinut două luni, o
lună înainte şi o lună după venirea anchetatorilor.
După aceea nu s-a mai auzit deloc. Se pare că era un
fel de preînştiinţare despre problemele şi necazurile ce
aveau să lovească mănăstirea. La sfârşitul verii, a ajuns
la mănăstire copia unei hotărâri a Sfântului Sinod,
care consemna următoarele: „Deoarece Preşedintele
General urmează să supună cazul Sfintei Mănăstiri din
Turinsk atenţiei şi cercetării împăratului, din porunca
căruia mănăstirea a fost încredinţată Avvei Zosima, şi

175
 Cuviosul Zosima

deoarece nu este cunoscut când Majestatea Sa va lua

respectiva hotărâre. Sfântul Sinod, spre a feri mănăs­
tirea de urmările tulburării interioare, dispune prin
prezenta decizie ca până la venirea hotărârii împără­
teşti, părintele Zosima să fie eliberat de îndatoririle lui
de îndrumător, alegându-se o egumenă provizorie, cu
toate responsabilităţile şi îndreptăţirile vredniciei ei.
De asemenea. Sfântul Sinod porunceşte conducerii
bisericeşti locale. Arhiepiscopului de Tobolsk, să ia
toate măsurile necesare ca să asigure liniştea şi nor-
malitatea în mănăstire."
Peste puţin timp au venit din partea
Arhiepiscopului cei trei clerici cunoscuţi: arhimandri­
tul de Tiumen, epitropul arhiepiscopiei din Turinsk şi
protoiereul F. Ei au citit în mod oficial în faţa întregiî
obşti un act al episcopului, prin care poruncea înde­
părtarea părînteluî Zosîma din mănăstire. Bătrânul
era obligat nu numai să plece, ci să şi semneze o de­
claraţie prin care făgăduia că nu va veni înapoi pe as­
cuns sau pe faţă, că nu va mai avea nicio legătură cu
surorile şi că nu va mai face niciun raport sau recurs la
Sfântul Sinod. Odată plecat. Bătrânul putea să ia cu el
toate actele şi bunurile personale, în timp ce epitropia
preoţilor va consemna printr-un proces verbal special
toate câte se vor găsi în mănăstire. Ca egumenă avea
să fie aleasă una dintre surori, însă nu dintre cele care
au rămas credincioase Bătrânului, acestea fiind exclu­
se de la sine de la alegere. Pentru ca să evite orice
reacţie a surorilor, epitropia le obliga să semneze
şi ele un act prin care declarau că nu vor face niciun

176
 S ih a stru d in S ib e r ia

recurs la vreun organ de conducere, în timp ce le in­

terzicea să aibă în chiliile lor hârtie, cerneală şi tocuri
de scris. Epitropia mai avea însărcinarea să cerceteze
toate chiliile şi să confişte aceste obiecte, oriunde
le-ar fi găsit. în situaţia oricărei împotriviri la aplica­
rea tuturor acestora. Bătrânul avea să fie exilat într-o
mănăstire îndepărtată.
Poruncile Arhiepiscopului le-au tulburat pe
surori, în timp ce Bătrânul era liniştit, chiar dacă sim­
ţea durere pentru acestea.
Arhimandritul a cş£ut să se facă imediat ale­
gerea egumenei, nefiind luate la socoteală surorile pe
care actul ep^copall^excludea. Astfel, au rămas can­
didate la stăreţie d«4r cele două Vasiliev şi cele două
ucenice ale lor, lucru care arăta evident intenţiile şi
scopul Arhiepiscopului. Surorile l-au înştiinţat pe ar­
himandrit că nu doreau să fie conduse de cele două
Vasiliev şi că nu intenţionau să ia parte la o batjocură
de alegere. Atunci arhimandritul, ignorând proteste­
le lor, le-a rânduit practic o egumenă. După aceea a
luat de la părintele Zosima toate cheile şi le-a predat
împreună cu bunurile mănăstirii, în afară de o sumă
pe care Bătrânul a refuzat s-o predea. Erau economiile
fraţilor săi de sânge, pe care i le încredinţaseră când
plecase din lume. Arhimandritul s-a arătat îngăduitor
cu aceasta şi n-a stăruit să-i predea şi acea sumă. în
sfârşit, după ce l-au obligat pe Bătrân să semneze un
act cu condiţiile lor, i-au poruncit să plece.
Părintele Zosima, în faţa tuturor, în biserică, a
stat puţină vreme în faţa îcoanelor de la catapeteasmă

177
 Cuviosul Z o s i ma

ii s-a rugat în tăcere, d u p ă aceea s-a întors către mi

•ori, le-a bătut mătanie p â n ă la pământ şi le-a spus, m
îchii înlăcrimaţi şi cu g lasu l spart:
- Bucuraţi-vă şi iertati-m ă!
Acele cuvinte parcă le-au trezit pe surori din 1,
:argie, căci până atunci stătuseră palide, nemişcate şi i.i
;ute ca nişte pietre. Toate împreună au izbucnit în siis|.i
ne şi au căzut la picioarele lui, spunându-i într-un|>l,i
- Nu, Avva, nu pleci! Nu te vom lăsa!
Iar câteva l-au ap u cat de veşminte şi l-au ţinui
pe loc.
Arhimandritul, văzân d că se creează o astfel ih
tulburare şi agitaţie, i-a am intit Bătrânului cu asprim,
că trebuie să plece imediat. Iar acela, după ce s-a elili.
rat cu greutate, a ieşit în grabă din biserică.
Ignorând poruncile conducătorilor bisericeşti
surorile au alergat în urm a lui, plângând. Preoţii îns.i
le-au silit să se întoarcă şi le-au închis în biserică. 1 ).
pe fereastră, l-au văzut pe unul dintre preoţii măn.v
tirii conducându-1 pe Bătrân într-un loc depărtat i
necunoscut. Aşa cum s-a aflat mai târziu, l-a dus l.i
sihăstria părintelui Vasilisc. Dar surorile nu ştiau pr
atunci lucrul acesta, crezând că Bătrânul a fost trinn
în exil, aşa cum ameninţaseră cele două Vasiliev. Den
închise astfel în biserică, unele şedeau pe pardoseai.^
pe jum ătate leşinate, altele se aruncaseră la picioarr
le m em brilor epitropiei cu rugăminţi fierbinţi, iar al
tele îngenuncheaseră în faţa icoanelor, cerând de l.i
D um nezeu dreptate şi ocrotire. în faţa acestor mani
festări ale lor, se pare că arhimandritul a fost mişcat şi

178
 Siberia
d ---------- -
IBă îng.»<1n nepoate ale
.... să-1 V s-a s fătuit însă cupro-

I'ii'căaln .1 ^ ^
<I'' arefuzai " ‘“ v i e T O - ţ ^ ■ ^oam. T o tu şi, la scurt ttmp, .-;î
<-n,| durei.M b r T ^^rliir,lpr?ir- ci io.a
le-a îndemnat
îndemnat
ţrv mănăstire, n-aveauîngă-
ii.câtliiitţ b c Y iV e » - V i. ^£^^2 mănăstirii
' ' , ' 0 .v e a să le lase liberei p t e
'"ISO ai •, ^-şiîr^lineascădorinţa.
"' ^^-aubucuraloarecumdepro-
V era,, M « K a r « 3 t ^ ţ - ' C e l e l a l t e surori W pita-
....'“ " l i r i t - x i j j f » „ 5 ss nu le piardă, F lînsS
" '“™ “n « f l i a t e ,c L * s = - t ^ tovarăşe iubite, Gtainite
''■ tn, şi p e cele
aminte de vechilelorzile
un colţ, e le îşj
d e obşte şi îşi udau batistele
i'H'uvantate ale v ^ ^ ţ ^ \ t e l e cădeau dinnoulapicioa-
uliU'rimi de d u r e r i * -^^rutându-i mâinile Ş' uigân-
1"1»' arhimandritu\-|j:x. Tl, ^
lşiimplorândn_-T*
- Urrde l-a, P« pe dascăliinas-
"«’ Adu-l înapoi — . 1 , (le
> S‘lisăP™gemmeKupenlra
-ficinuit-o!
•'irereape care r \ e - - a i 1 ^ a u făcut pe arhimandrit să le
Toate a c e s t . « e milă de ele. Comportamentul
iiirupătimească ş i ■i
a
.
a 1 - ™ ; j . mai
devenit îngăduitor. S-a
____ I î_,ri!rliiitnr
“* ^ ..A , . -£..-1.Î-Alăt-
S-a în m u iat
. o u utit asA .s At. şi,l , »făcând
Ş t e a i i u încă r . efort
U l L a uun întâr-
...........

răduit să le l i n i ^ a început să le separeunacâte

ual ca să afle a d e e fiecare în parte, spreaseîn-
''ua şi să le î n t r ^ ^ ® j l r e Bătrân şi despre problemele
' redinţa din noi_t
"tănăstirii.
179
 Cuviosul Zosima

şi s-a rugat în tăcere, după aceea s-a întors către su­

rori, le-a bătut mătanie până la pământ şi le-a spus cu
ochii înlăcrimaţi şi cu glasul spart:
- Bucuraţi-vă şi iertaţi-mă!
Acele cuvinte parcă le-au trezit pe surori din le­
targie, căci până atunci stătuseră palide, nemişcate şi tă­
cute ca nişte pietre. Toate împreună au izbucnit în suspi­
ne şi au căzut la picioarele lui, spunându-i într-unglas:
- Nu, Avva, nu pleci! Nu te vom lăsa!
Iar câteva l-au apucat de veşminte şi l-au ţinut
pe loc.
Arhimandritul, văzând că se creează o astfel de
tulburare şi agitaţie, i-a amintit Bătrânului cu asprime
că trebuie să plece imediat. Iar acela, după ce s-a elibe­
rat cu greutate, a ieşit în grabă din biserică.
Ignorând poruncile conducătorilor bisericeşti,
surorile au alergat în urma lui, plângând. Preoţii însă
le-au silit să se întoarcă şi le-au închis în biserică. De
pe fereastră, l-au văzut pe unul dintre preoţii mănăs­
tirii conducându-1 pe Bătrân într-un loc depărtat şi
necunoscut. Aşa cum s-a aflat mai târziu, l-a dus la
sihăstria părintelui Vasilisc. Dar surorile nu ştiau pe
atunci lucrul acesta, crezând că Bătrânul a fost trimis
in exil, aşa cum ameninţaseră cele două Vasiliev. Deci,
:nchise astfel în biserică, unele şedeau pe pardoseală
oe jumătate leşinate, altele se aruncaseră la picioare-
e membrilor epitropiei cu rugăminţi fierbinţi, iar al­
ele îngenuncheaseră în faţa icoanelor, cerând de la
Dumnezeu dreptate şi ocrotire. în faţa acestor mani-
estări ale lor, se pare că arhimandritul a fost mişcat şi

178
 S ih a s tru d in S ib e r ia

era gata să îngăduie cel puţin celor două nepoate ale

Bătrânului să-l viziteze. Când s-a sfătuit însă cu pro-
toiereul şi epitropul arhiepiscopiei despre gândul lui,
se pare că a fost influenţat negativ de aceştia, pentru
că le-a refuzat şi această favoare. Totuşi, la scurt timp,
văzând durerea lor, s-a înduplecat şi le-a îndemnat
altceva: cât timp locuiau în mănăstire, n-aveau îngă­
duinţa să-l vadă pe Bătrân, dar în afara mănăstirii
puteau s-o facă, de aceea avea să le lase libere să plece
ori de câte ori voiau, ca să^şf împlinească dorinţa.
Vera şi MargajfctafS-au bucurat oarecum de pro­
punerea arhk^andr^lui. Celelalte surori însă plân­
geau nem ângâiate/ae teamă să nu le piardă, pe lângă
Bătrân, şi pe cele două tovarăşe iubite. Ghemuite
într-un colţ, ele îşi aduceau aminte de vechile lor zile
binecuvântate ale vieţii de obşte şi îşi udau batistele
cu lacrimi de durere. Altele cădeau din nou la picioa­
rele arhimandritului, sărutându-i mâinile şi rugân-
du-1 şi implorându-1:
- Unde l-ai trimis pe părintele, pe dascălul nos­
tru? Adu-1 înapoi, nu ne sili să plângem mereu pentru
durerea pe care ne-ai pricinuit-o!
Toate acestea l-au făcut pe arhimandrit să le
compătimească şi să-i fie milă de ele. Comportamentul
lui s-a înmuiat puţin şi a devenit mai îngăduitor. S-a
străduit să le liniştească şi, făcând încă un efort întâr­
ziat ca să afle adevărul, a început să le separe una câte
una şi să le întrebe pe fiecare în parte, spre a se în­
credinţa din nou despre Bătrân şi despre problemele
mănăstirii.

179
 Cuviosul Zosima

între timp, în această confuzie totală, cele două

Vasiliev arătau ca pierdute şi buimăcite. Vasiliev -
mama încerca să se apropie de surori, să le vorbească
şi să le arate simpatie, dar nu era în asentimentul nici-
uneia. La fel, fata ei, Rahela, era palidă şi tăcută. în fi­
nal, cea din urmă, nemaisuportând scenele dureroase
ce se desfăşurau în faţa ochilor ei, a plecat şi s-a închis
în chilie.
în ziua următoare, arhimandritul, împlinin-
du-şi făgăduinţa, le-a îngăduit nepoatelor Bătrânului
să plece din mănăstire. Deşi se pregăteau să plece, în-
lăuntrul lor se luptau bucuria cu tristeţea - bucurie
pentru că se vor întâlni cu Bătrânul şi tristeţe pentru
că le lăsau pe surorile lor.
Urmau să meargă în casa unei bune creştine,
doamna Andricova, soţia unui funcţionar din Turinsk,
care era tânără, neavând decât douăzeci şi cinci de
ani, inteligentă, cu inimă bună, cu frică de Dumnezeu
şi sensibilă. Venea deseori la mănăstire şi era printre
puţinii oameni cu care surorile legaseră o prietenie
strânsă, în urma binecuvântării Bătrânului. Aflând
toate întâmplările, ea le-a rugat pe nepoate să rămână
în casa ei, de vreme ce plecau din mănăstire. Iar acum
ele o înştiinţaseră să trimită un mijloc de transport ca
să le ia. Şi într-adevăr, aceea a trimis degrabă o trăsu­
ră. Plecând, cele două surori i-au cerut arhimandritu­
lui să vină la chiliile lor şi să se încredinţeze că n-au
luat cu ele nimic din ceea ce aparţinea mănăstirii. De
altfel, nu aveau nimic altceva în afară de icoane, câte­
va cărţi, obiecte făcute de mâna lor şi puţine haine.

180
 S ih a stru dirr S ib e r ia

Deci, în timp ce împachetau şi îşi transportau

la trăsură lucrurile lor sărăcăcioase, Rahela a ţâşnit
dintr-un colţ şi i-a făcut semn din cap Verei să o ur­
meze. A dus-o într-o chilie goală din apropiere şi, cu
răsuflarea tăiată, a început să-i mărturisească;
- Dacă aţi şti ce se întâmplă acum înlăuntrul
meu!...
Şi imediat a izbucnit în suspine, care o
înăbuşeau la orice cuvânt:
- Ce iad înfricoşător există în inima mea. Ah!
Dacă ar fi nevoie de viaţă fhea, ca să plătesc pentru
lacrimile şi suspinele.^voastre, cu bucurie aş jertfi-o!
Pentru Durwnezeu,^i3pune-mi ce să fac?
Văzând-Q.»^e Vera plângând tăcută, a izbucnit
în vaiete şi mai puternice;
- înţeleg! a urlat ea zdrobită. Nu suportaţi să
vorbiţi unui monstru ca mine! Ştiu că şi simpla mea
prezenţă vă creează tulburare sufletească, dar milos­
tivi ti-vă
/ de mine! Acum sunt mai nefericită decât voi!
- Mai e puţin şi ne vei considera de trei ori feri­
cite! a spus cu amărăciune Vera. Când viaţa noastră s-a
răsturnat şi am pierdut toate, tu vorbeşti de fericire?
- Da, a întrerupt-o Rahela, pierzându-1 pe
Bătrân, aţi pierdut şi pe tatăl, şi pe mama, şi pe în­
drumătorul duhovnicesc, şi patria voastră! Şi starea
voastră de acum este foarte grea, pentru că fiind alun­
gate de aici din pricina mea, nu aveţi niciun acoperiş
sigur. Dar cu toate acestea sunteţi mai fericite decât
mine, căci n-aţi pierdut odihna conştiinţei şi nădejdea
cea dulce în mila lui Dumnezeu Care vă va despăgubi

181
 Cuviosul Zosima
1
pentru durerea de acum! Eu însă sunt chinuită de
o deznădejde înfricoşătoare, de sălbatice mustrări de
conştiinţă, de căinţa întârziată şi zadarnică! Lacrimile
acestor surori neprihănite şi lipsite de ocrotire vor
însemna osândirea mea la înfricoşătoarea Judecată a
lui Dumnezeu. De pe acum vieţuiesc în iad şi n-am
pe nimeni cu care să-mi împart durerea. Trebuie să
ascund de toti / focul care-mi arde măruntaiele. Mama
mea a început deja să mă bănuiască şi m-a certat cu
asprime, de frică să nu ţin cumva partea Bătrânului.
Când îl vedeţi, să-i spuneţi că sufăr aşa de multe zile
şi că în tot acest răstimp n-am dormit aproape deloc
şi n-am mâncat nimic. Dacă nu mă iartă sau cel puţin
nu mă înştiinţează printr-un mic semn că poarta mi­
lei dumnezeieşti nu s-a închis definitiv pentru mine,
atunci să mor măcar de foame. Pentru că într-un fel
sau altul, sufletul meu tot se va pierde.
Când vorbea, din ochii ei curgea şuvoi de lacrimi.
Dar pe neaşteptate, uşa s-a deschis şi în prag s-a arătat
arhimandritul. Rahela, voind să-şi ascundă tulburarea,
a plecat în grabă, fără să spună niciun cuvânt. Uimit, ar­
himandritul a întrebat-o pe Vera despre ce vorbiseră, iar
ea, mişcată de mustrările de conştiinţă ale Rahelei şi de
părerea ei de rău, i-a descoperit toate cu de-amănuntul.
Aşadar toate erau pregătite pentru plecarea ce­
lor două surori. Arhimandritul a mers la biserică, unde
se adunaseră toate, şi le-a spus Verei şi Margaretei;
- Mai întâi veţi depune mătanie egumenei, îi
veţi săruta mâna, iar după aceea le veţi saluta şi pe
celelalte surori.

182
 S ih a stru d in S ib e r ia

Acelea au îndeplinit ascultătoare tot ceea ce li

se poruncise şi acest lucru i-a provocat arhimandritu­
lui uimire şi admiraţie, pentru că se aştepta ca ele să
se împotrivească. Mai mult de o oră au ţinut îmbrăţi­
şările de despărţire, urările reciproce şi ultimele făgă­
duinţe/ ale surorilor. Pe arhimandrit nu-1 răbda inima
să le despartă degrabă.
în final, când Vera şi Margareta s-au urcat în
trăsură şi se pregăteau să plece, s-a întâmplat ceva
neaşteptat: Rahela, care stătea şi urmărea scena de
departe, a căzut în nesAîîftire la pământ. Mama ei,
înspăimântată, a , sărijr'ca s-o ajute. Arhimandritul a
dat poruncă^ă fie^^să la chilia ei, în timp ce el însuşi
a rămas acolo până când cele două surori s-au înde­
părtat.
Nepoatele Bătrânului s-au îndreptat către casa
iubitoare de străini a soţilor evlavioşi Andronicov, nă­
dăjduind că Dumnezeu le va readuce în scurtă vreme
la mănăstirea lor. Soţii le-au primit cu multă bucurie.
Dar şi surorile s-au umplut de veselie când au fost în­
ştiinţate că, aşa cum li se spusese, părintele Zosima se
găsea în pustia părintelui Vasilisc.
Arhimandritul trecea deseori pe la casa soţilor
Andronicov şi le vedea. De la el au aflat că Rahela era
grav bolnavă, că a cerut să se spovedească şi să se îm­
părtăşească, apoi că l-a rugat să-i îngăduie să-l întâl­
nească pe părintele Zosima, pentru că vroia să-i cere
iertare. Şi arhimandritul i-a făgăduit că aşa va fi.
într-o zi, după acea discuţie. Bătrânul a venit să
le vadă pe nepoatele lui. Ce bucurie şi ce mângâiere

183
 Cuviosul Zosima

simţit după despărţirea lor amară! N-au apucai

să-şi spună prea multe lucruri, că arhimandritul
mit şi l-a luat pe Bătrân la mănăstire, ducându-1
;ct la chilia bolnavei Rahela.
Au rămas singuri şi au vorbit destulă vreme,
Rahela şi-a cerut iertare.
- în ceea ce mă priveşte pe mine, i-a zis Bătrânul,
ert din toată inima. îmi cer şi eu iertare de la tine
:ă te-am întristat. Dar cum pot să te iert pentru toate
:ste întâmplări? Gândeşte-te şi tu; dacă aş fi suferit
ar eu, ai fi putut afla pacea d u p ă vorbirea cu mine.
ir cum se poate odihni conştiinţa ta acum, după toa-
această tulburare, după v ă rs a re a atâtor lacrimi şi
inul atâtor suflete? De aceea trebuie să le acorzi o
tisfacţie. Smereşte-te, m ărturiseşte-ţi păcatul în faţa
turor şi Dumnezeu te va ierta.
- Dar aceasta mai poate sch im b a acum situaţia?
- Tu fă-ţi datoria, i-a ră s p u n s Bătrânul, şi lasă-le
e toate celelalte în mâinile lu i D um nezeu!
- Dar mama mea este în că p ă ţâ n a tă şi refuză să
Bîmpace cu Sfinţia Voastră.
- Nu! O ştiu bine pe m a m a ta, va face tot ceea
e îi ceri.
După acea discuţie, p ă r in te le Zosima a lăsat
nănăstirea şi s-a întors din n o u la nepoatele sale.
în aceeaşi noapte, a rh im a n d ritu l a văzut în vi-
5ul său un călugăr evlavios, c i a r necunoscut, care stă­
tea în faţa lui privindu-1 î n c r u n t a t şi care i-a poruncit
ameninţător; „Retrage-ţi în v in u ir e a faţă de Bătrân!
Este nevinovat!" înfăţişarea s f â n tă şi chipul aspru al

184
 S ih a stru d in S ib e ria

ncelui călugăr necunoscut l-au făcut pe arhimandrit

să se trezească înfricoşat.
A doua zi dimineaţă l-a chemat pe epitropul
arhiepiscopiei şi i-a povestit visul lui. Dar cu ce ui­
mire a aflat că şi acela îl văzuse în somn pe acelaşi că­
lugăr, spunându-i cuvinte asemănătoare, cu singura
diferenţă că epitropul l-a recunoscut pe călugăr;
era părintele Vasilisc. Ce mai aşteptăm? a strigat arhi­
mandritul. Să mergem degrabă să-l întâlnim.
Mai târziu, când epitropul arhiepiscopiei l-a în­
tâlnit pe pustnicul înaintat în vârstă, s-a întors către
arhimandrit şi i-a şoptit; '** '
- Este e x ^ t cel pfe câfe l-am văzut în visul meu!
După aceea i-^i/vorbit cu respect Bătrânului,
care n-a grăit decâtpuţine cuvinte smerite şi n-a adus
deloc vorba despre părintele Zosima.
Când a plecat, arhimandritul i-a oferit puţini
bani şi l-a rugat să-i primească pentru nevoile lui, dar
el i-a refuzat cu nobleţe, bătându-i mătanie;
- lartă-mă, părinte! Dar, cu mila lui Dumnezeu,
în toată viaţa mea n-am avut nicio copeică în chilie. Şi
cred că până la sfârşitul vieţii Dumnezeu nu mă va
părăsi pe mine, păcătosul!
Arhimandritul i-a primit înapoi, uimit şi fără
glas.
- lertaţi-mă! a spus din nou Bătrânul Vasilisc şi,
primind binecuvântare, s-a întors în chilia lui.
Acea întâlnire l-a schimbat în chip sensibil pe
arhimandrit. în aceeaşi seară a mers la casa soţilor
Andronicov şi i-a dat voie părintelui Zosima să rămână

185
 Cuviosul Zosima

simţit după despărţirea lor amară! N-au apucai

;ă să-şi spună prea multe lucruri, că arhimandritul
zenit şi l-a luat pe Bătrân la mănăstire, ducându-l
rect la chilia bolnavei Rahela.
Au rămas singuri şi au vorbit destulă vreme,
•Rahela şi-a cerut iertare.
- In ceea ce mă priveşte pe mine, i-a zis Bătrânul,
iert din toată inima. îmi cer şi eu iertare de la tine
ică te-am întristat. Dar cum pot să te iert pentru toate
este întâmplări? Gândeşte-te şi tu: dacă aş fi suferit
)ar eu, ai fi putut afla pacea după vorbirea cu mine.
ar cum se poate odihni conştiinţa ta acum, după toa-
această tulburare, după vărsarea atâtor lacrimi şi
linul atâtor suflete? De aceea trebuie să le acorzi o
itisfacţie. Smereşte-te, mărturiseşte-ţi păcatul în faţa
ituror şi Dumnezeu te va ierta.
- Dar aceasta mai poate schimba acum situaţia?
- Tu fă-ţi datoria, i-a răspuns Bătrânul, şi lasă-le
e toate celelalte în mâinile lui Dumnezeu!
- Dar mama mea este încăpăţânată şi refuză să
2 împace cu Sfinţia Voastră.
- Nu! O ştiu bine pe mama ta, va face tot ceea
e îi ceri.
După acea discuţie, părintele Zosima a lăsat
lănăstirea şi s-a întors din nou la nepoatele sale.
în aceeaşi noapte, arhimandritul a văzut în vi­
ul său un călugăr evlavios, dar necunoscut, care stă-
ea în faţa lui privindu-1 încruntat şi care i-a poruncit
;meninţător: „Retrage-ţi învinuirea faţă de Bătrân!
iste nevinovat!" înfăţişarea sfântă şi chipul aspru al

184
 S ih a stru d in S ib e r ia

acelui călugăr necunoscut l-au făcut pe arhimandrit

să se trezească înfricoşat.
A doua zi dimineaţă l-a chemat pe epitropul
arhiepiscopiei şi i-a povestit visul lui. Dar cu ce ui­
mire a aflat că şi acela îl văzuse în somn pe acelaşi că­
lugăr, spunându-i cuvinte asemănătoare, cu singura
diferenţă că epitropul l-a recunoscut pe călugăr:
era părintele Vasilisc. Ce mai aşteptăm? a strigat arhi­
mandritul. Să mergem degrabă să-l întâlnim.
Mai târziu, când epitropul arhiepiscopiei l-a în­
tâlnit pe pustnicul înaintatj^îit vârstă, s-a întors către
arhimandrit şi i-a şopt^:
- Este exaict cel care l-am văzut în visul meu!
După aceea i-4 vorbit cu respect Bătrânului,
care n-a grăit decât puţine cuvinte smerite şi n-a adus
deloc vorba despre părintele Zosima.
Când a plecat, arhimandritul i-a oferit puţini
bani şi l-a rugat să-i primească pentru nevoile lui, dar
el i-a refuzat cu nobleţe, bătându-i mătanie:
- lartă-mă, părinte! Dar, cu mila lui Dumnezeu,
în toată viaţa mea n-am avut nicio copeică în chilie. Şi
cred că până la sfârşitul vieţii Dumnezeu nu mă va
părăsi pe mine, păcătosul!
Arhimandritul i-a primit înapoi, uimit şi fără
glas.
- Iertaţi-mă! a spus din nou Bătrânul Vasilisc şi,
primind binecuvântare, s-a întors în chilia lui.
Acea întâlnire l-a schimbat în chip sensibil pe
arhimandrit. în aceeaşi seară a mers la casa soţilor
Andronicov şi i-a dat voie părintelui Zosima să rămână

185
 Cuviosul Zosima

cât vroia cu nepoatele lui. De asemenea, i-a înştiinţat

că egumena şi toate surorile ceruseră ca Bătrânul şi
nepoatele lui să ie facă o vizită la mănăstire pentru
privegherea de toată noaptea, pentru ziua duminicii,
şi că puteau să meargă după voie.
Sosirea lor în mănăstire a provocat un entuziasm
general. Chiar şi egumena a venit şi i-a salutat cu
bunătate. Rahela însă nu s-a arătat.
După priveghere, egumena Vasilieva i-a che­
mat pe părintele Zosima şi pe nepoatele sale în chi­
lie, unde, împreună cu fiica ei, a căzut la picioarele
Bătrânului, cerându-i iertare. Iar în faţa pocăinţei lor,
el a arătat multă smerenie.
Atunci Rahela a scos la iveală o scrisoare pre­
gătită pentru Arhiepiscop şi a citit-o cu glas tare. Era
scrisă şi pusă pe seama mamei ei. In acea scrisoare,
Vasiliev mama îşi lua asupra ei toată greşeala, mărturi­
sind că ea provocase răscoala şi cearta în mănăstire prin
minciunile şi bârfele îndreptate împotriva Bătrânului,
dar că în final tânguirile sufletelor nevinovate ale su­
rorilor treziseră conştiinţa ei adormită şi îi pricinuiseră
un martiriu sufletesc de nesuportat. De aceea îi cerea
acum Preasfinţiei Sale s-o împace cu Dumnezeu şi cu
conştiinţa ei, repunându-1 pe Bătrân în scaun şi îndrep­
tând în orice chip nedreptatea pe care o suferise.
Milostivul părinte Zosima a fost mişcat de acel
chin nemilos ce o mistuia pe dinlăuntru. Deci a ru­
gat-o să rescrie epistola cu expresii mai blânde.
- Nu, Avva, i-a răspuns aceea! Nu vă fie milă de
mine, pentru că ieri seară, când am terminat această

186
 S ih a s tru d in S ib e r ia

scrisoare, am simţit că mă uşurez şi ai fi zis că o piatră

grea s-a prăvălit şi s-a îndepărtat de pe inima mea.
M-am simţit mai liniştită. Şi acum, privindu-te pe tine
şi pe surori, mă simt împăcată. Preţul acestei liniştiri
este descoperirea şi mărturisirea vinovăţiei mele, fără
niciun fel de indulgenţă pentru mine!
Scrisoarea au trimis-o Arhiepiscopului cu pri­
mul transport al poştei. De asemenea, au trimis o
depeşă celor trei membri-preoţi ai epitropiei, înştiin-
ţându-i despre împăcarea |gr, Epitropia însă a refuzat
să ia act fără înştiinţarea’ premergătoare şi aprobarea
episcopului.^ ' '
între timp, două Vasiliev şi-au mărturisit
greşeala în faţa tuturor surorilor. Şi într-o zi, la trape­
za mănăstirii, Rahela a căzut plângând la pământ şi
le-a implorat pe surori cu zdrobire de inimă s-o ierte,
zicând: „Sunt vrednică de tot dispreţul vostru şi dacă
toate mă veţi scuipa, voi îndura, pentru că mi se cuvi­
ne orice umilinţă!"
/

Atunci a povestit ca la o mărturisire publică cu

ce răutate şi vicleşug alcătuise rapoartele ei împotriva
Bătrânului, ca să-şi împlinească dorinţa de a-1 alun­
ga din mănăstire şi a prelua conducerea acesteia, ea
şi mama ei. A citit şi câteva planuri ticluite ale acelor
rapoarte.
Căinţa ei sinceră şi osândirea de sine au presă­
rat balsam în sufletele obosite ale surorilor.
Puţin mai înainte le liniştise şi arhimandritul,
asigurându-le că prin noile declaraţii cazul se va închi­
de în scurt timp, urmând ca Bătrânului şi nepoatelor

187
 Cuviosul Zosima

lui să li se dea voie să se întoarcă definitiv în mănăs­

tire.
Atunci părintele Zosima le-a îndemnat pe su­
rori să vieţuiască în înţelegere şi pace în mănăstire,
recunoscând-o ca egumenă pe Vasilieva.
- Acum, cu mila lui Dumnezeu, ne-am împăcat!
le-a spus Bătrânul. Nu veţi mai vieţui împreună cu
„vrăjmaşele", ci cu surorile care au acelaşi suflet ca şi
voi!
Aşteptând hotărârea oficială a forului biseri­
cesc, care să le îngăduie să se stabilească din nou în
mănăstire, Vera şi Margareta au mai rămas o vreme
în casa soţilor Andronikov. Acum însă mergeau neîm­
piedicate la mănăstire şi participau la slujbe.
în acest răstimp, arhimandritul şi ceilalţi mem­
bri ai epitropiei au făcut un control amănunţit asupra
averilor şi economiilor mănăstirii. Părintele Zosima,
cu toate că Sinodul însuşi îl absolvise de orice respon­
sabilitate, a pus de bună voie la dispoziţia epitropiei
registrul de cheltuieli şi încasări. Le-a mai mărturisit
anchetatorilor că în afară de diferitele sume consem­
nate în acte şi de dobânzile bancare, a cheltuit mai
mult de optsprezece mii de ruble, adunate de el însuşi
cu mii de osteneli, pentru lucrările de ridicare şi înăl­
ţare a mănăstirii. Astfel, din această sumă netrecută
în registre, construise patru locuinţe noi de lemn, o
nouă împrejmuire de lemn, o fierărie şi un arhonda­
ric, în timp ce depozitase pentru viitoarele lucrări mai
mult de două sute de mii de butuci, o mare cantitate
de lemn şi alte materiale de construcţii.

188
 S ih a s tru d in S ib e r ia

Controlul făcut şi constatarea epitropiei, întoc­

mită după mărturisirea celor două Vasiliev, aduceau
mărturii nezdruncinate despre nevinovăţia părintelui
Zosima. Membrii epitropiei erau puşi acum într-o
situaţie dificilă. Arbimandritul deja îşi schimbase
părerea şi începuse să vorbească pretutindeni despre
nevinovăţia Bătrânului. Epitropul Arhiepiscopiei,
care nu îndrăznea să-l privească în ochi de ruşine,
i-a cerut căit iertare. Şi locuitorii din Turinsk, aflând
acum adevărul, se foloseau de orice prilej ca să-i arate
respectul şi simpatia lor^ Din nefericire, doar protoie-
reul F. nu-şi schimbase.5entimentele fată de el.
Arhii»^ndrittil' a rămas o lună întreagă în mă­
năstire, şi-a întregjttaportul şi i-a scris Arhiepiscopului.
Cel din urmă, însă, care avea faima de om bun, se pare
că a rămas cu desăvârşire surprins de noua întorsătu­
ră a lucrurilor. Fiind în mare încurcătură, i-a trimis ar­
himandritului o scrisoare, prin care îi cerea mai multe
lămuriri şi îi recomanda să-l îndepărteze pe părintele
Zosima din mănăstire până la încheierea cazului şi
pronunţarea unei hotărâri definitive. Cuvintele lui
erau acestea: „Să-l sfătuiţi cu plecăciune pe Bătrân,
în numele meu, că ar fi bine să plece provizoriu din
Turinsk şi să se mute în alt ţinut!".
Arhimandritul i-a arătat Bătrânului scrisoarea
venită de la Arhiepiscop şi l-a îndemnat să asculte şi
să meargă împreună cu nepoatele lui la Tiumen, ca
să nu fie bănuit drept pricinuitor de tulburare în ob­
şte. El însuşi s-a angajat să le cedeze o locuinţă în mă­
năstirea lui, ca să rămână cât ar fi fost nevoie. Fără

189
 Cuviosul Zosima

multe ezitări. Bătrânul a primit să meargă la Tiumen.

în afară de nepoatele lui, îl urmau, cu binecuvântarea
arhimandritului, Anisia, cea mai mare dintre surorile
mănăstirii, şi încă altele două.
Cu o zi înainte de-a pleca, au mers să-şi ia rămas
bun de la bătrânul Vasilisc. Părintele Zosima a căzut
în genunchi în faţa lui şi a început să plângă. Cu mâna
lui tremurândă, Avva Vasilisc l-a însemnat cu semnul
Crucii, l-a ridicat şi l-a strâns la piept şi au stat ast­
fel îmbrăţişaţi câteva momente, tăcuţi şi înlăcrimaţi,
îndureraţi pentru noua despărţire, dar mângâiaţi de
certitudinea că toate erau îngăduite de Dumnezeu
pentru mântuirea lor. După ce s-au mângâiat şi s-au
întărit unul pe celălalt, părintele Zosima a grăit:
- Când se va încheia această întâmplare, voi
veni să te iau. Nu ştiu dacă Domnul mă va readuce la
Turinsk sau mă va îndruma în altă parte, însă, oriun­
de m-aş duce, nu te voi lăsa, ci te voi lua cu mine!
- Sunt bătrân şi neputincios, a răspuns părinte­
le Vasilisc, dar câtă vreme mai trăiesc şi respir, nu mă
voi despărţi de tine!
Plecând, părintele Zosima a simţit că inima i se
strânge de durere, în timp ce înlăuntrul lui s-a născut
sentimentul neplăcut că nu-1 va mai revedea pe bătrâ­
nul pustnic în viaţă.
A doua zi le-au salutat pe surorile ce rămâ­
neau în urmă. Teama că părintele Zosima nu se va
mai întoarce la Turinsk le făcea să plângă amarnic.
Arhimandritul, mişcat de starea lor de tristeţe, întor-
cându-şi faţa spre fereastră, a plâns şi el. După aceea.

190
 S ih a stru d in S ib e r ia

ca să le mângâie, le-a făgăduit solemn că dacă

Bătrânul nu se va mai întoarce, el însuşi le va da voie,
dacă doreau, să se ducă după el. Această făgăduinţă
le-a liniştit pe surori, însă a tulburat-o nespus de mult
pe stareţă, care, aşa cum vom vedea, a făcut mai apoi
tot ce i-a stat în puteri ca să împiedice plecarea lor din
mănăstire, provocând o nouă tulburare şi noi proble­
me.
Astfel, Bătrânul şi cele cinci surori au plecat
spre Tiumen, oraş aflat la două sute de verste depăr­
tare de Turinsk, şi s-au staiâlit într-o locuinţă aproa­
pe de mănăstire, pe (^r^rhim andritul le-o cedase cu
bunătate. ^
între timp, două Vasiliev au primit de la
rudenia lor, preşedintele P., o scrisoare în care îi cerea
Rahelei să-l viziteze în cel mai scurt timp. Totodată le
ruga, sau mai bine zis le impunea, să nu scrie cuiva
celălalt raport din scrisoare, până se întâlnesc cu el.
Rahela s-a grăbit să plece la Tobolsk cu spe­
ranţa că preşedintele o va ajuta să-l convingă pe
Arhiepiscop despre nevinovăţia părintelui Zosima,
însă s-a înşelat. Tulburată, la întoarcere a trecut pe la
Tiumen, ca să-l vadă pe Bătrân şi pe surori.
în acele zile de la începutul lunii decembrie, ar­
himandritul lipsea, fiind dus şi el la Tobolsk, la ziua
onomastică a Arhiepiscopului Ambrozie. Plecând, i-a
făgăduit Bătrânului că va interveni pentru el în faţa
Stăpânului.
Deci Rahela i-a găsit singuri şi le-a descoperit
ceea ce se întâmplase în călătoria ei:

191
 Cuviosul Zosima

- Când v-am creat problemele, toţi m-au ajutai

şi astfel planurile mele mârşave s-au împlinit! Acum,
însă, nu numai că nimeni nu vrea să mă ajute, dar mă
şi îndeamnă să repet calomniile, ticluind noi rapoarte
împotriva Sfinţiei Voastre. Toate rudeniile mele sunt
atât de pornite împotriva Bătrânului, încât ar fi mulţu­
mite dacă l-ar vedea în temniţă. Din pricina eforturilor
şi intrigilor mele. Arhiepiscopul, deşi în străfunduri
este un om bun, s-a înverşunat în chip înfricoşător îm­
potriva lui. Deci atunci când a primit scrisoarea mea,
s-a tulburat peste măsură. Dar şi anchetatorul, proto-
iereul F., este foarte mânios pe mine.
Rahela a stat puţin pe gânduri şi după aceea a
adăugat:
- N-am reuşit să fac nimic bun, dar cel puţin nu
voi face mai mult rău... Vă rog, ţineţi-mă aici lângă
voi! Vă voi urma pretutindeni, arătând astfel tuturor
nevinovăţia Sfinţiei Voastre şi propria mea vinovăţie!
Părintele Zosima însă i-a dat poruncă să se în­
toarcă la Turinsk şi să stea împreună cu mama ei.
Când a plecat, surorile l-au sfătuit pe Bătrân să
se folosească de pocăinţa ei şi s-o pună să scrie o scri­
soare către Sfântul Sinod, arătând adevărul în toate
amănuntele. Dar acela n-a fost de acord cu ele.
- Am poruncă de la Domnul să mă rog pentru
cei care mă nedreptăţesc, iar nu să-i vatăm! Dacă o
pun să alcătuiască o astfel de scrisoare, şi pe ea o voi
expune mai mult, dar şi Arhiepiscopului îi voi crea
necazuri. Probabil că Sinodul îl va mustra, deoarece
a alcătuit un raport nefavorabil despre mine fără să

192
 S ih a stru d in S ib e r ia

cerceteze cazul în profunzime. Dar cum pot să fac un

astfel de rău arhiereului lui Dumnezeu?
- Dar de ce arhiereul lui Dumnezeu lucrează cu
nedreptate? au îndrăznit să murmure câteva surori.
Părintele Zosima, după ce le-a mustrat aspru
pentru cârtirea lor împotriva Arhiepiscopului, a găsit
prilejul potrivit să le povăţuiască:
- Dumnezeu să vă păzească chiar şi de un gând
împotriva episcopului sau împotriva oricărei alte pu­
teri şi stăpâniri. „Căci nu este stăpânire decât numai
de la Dumnezeu; iar ce^e.ce'Sunt, de Dumnezeu sunt
rânduite. Pentru acee^ cel ce se împotriveşte stăpâ­
nirii se împotriveşte, rânduielii lui Dumnezeu. Iar cei
ce se împotrives^^^i vor lua osândă". Mai mult, gân-
diţi-vă şi la acest lucru: Cine a fost marele Constantin?
Un om sfânt şi întocmai cu Apostolii. Şi cine a fost
Patriarhul Atanasie al Alexandriei? Un dascăl al lumii
întregi şi un stâlp al Bisericii. Iar cel dintâi l-a exilat pe
cel de-al doilea, însă amândoi s-au arătat sfinţi. Mai
vreţi şi un alt exemplu? Cine au fost loan Gură de Aur
şi Epifanie al Ciprului? Mari ierarhi şi Sfinţi Părinţi ai
Bisericii noastre. Epifanie însă a pornit prigoană îm­
potriva lui loan Gură de Aur şi puţin a lipsit să nu
ia parte la Sinodul nedrept de la Stejar, unde l-ar fi
osândit dacă Domnul n-ar fi deschis tainic ochii su­
fletului său şi nu l-ar fi înştiinţat despre nevinovăţia
Patriarhului. Aşadar, de ce vi se pare ciudat că sunt
prigonit eu, care nu sunt un Atanasie sau un loan Gură
de Aur, ci un păcătos, vrednic de tot dispreţul? Pronia
Lui nepătrunsă ne este totdeauna spre mântuire, atât

193
 Cuviosul Zosima

rin binefaceri, cât şi prin încercări. Oamenii sunt

oar instrumentele împlinirii voii Lui. De aceea, chiar
i când ne vatămă, trebuie să-i socotim mari biuefăcă-
îri şi să ne rugăm pentru ei. Să-i pomenim în rugă-
iuni mai mult pe cei care ne nedreptăţesc decât pe cei
are ne fac binele. Pentru că cei din urmă, prin fapta
)r bună, trecătoare, îşi asigură aici, pe pământ, răs-
lata veşnică în cer numai pentru ei înşişi. Cei dintâi
asă ne dăruiesc nouă fericirea veşnică, pentru că ne
arătă de păcatele noastre prin suferinţele pe care ni
‘ pricinuiesc. Nedreptăţindu-ne şi prigonindu-ne, nu
IC nimic altceva decât să ne împingă cu sila în îm-
ărăţia cerurilor, cu toate că astfel sunt în primejdie
i se cufunde ei înşişi în iad. Deci cum să nu le arăţi
îcunoştinţă şi cum să nu te rogi Domnului să-i milu-
iscă? Surorilor, să ne lăsăm în tot chipul în voia lui
'umnezeu, cu smerenie şi răbdare! Să ne punem toa-
‘ nădejdile noastre în ocrotirea Lui părintească şi în
:operământul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu!
Odată cu plecarea Rahelei de la Turinsk, a venit
arhimandritul de la Tobolsk. L-a asigurat pe Bătrân
i a reuşit să schimbe părerea Arhiepiscopului, însă
a sfătuit să meargă el însuşi la Tobolsk, pentru ca
)ate să se încheie cu bine. l-a mai spus că a făcut tot
îea ce i-a stat în putere ca să schimbe mersul rău de la
iceput al lucrurilor în faţa Consistoriului bisericesc,
e baza mărturiei ulterioare a celor două Vasiliev.
In urma acestor veşti, părintele Zosima s-a ho-
rât să-l viziteze pe Arhiepiscop împreună cu suro-
le.

194
 S ih a s tru d in S ib e r ia

Plecarea la Domnul a
părintelui Vasilisc

Se pregăteau pentru călătorie când, deodată,

au primit vestea despre părintele Vasilisc. Doar cel
care ştia cât îl iubea părintele Zosima ar fi putut să
înţeleagă durerea lui. Totuşi a primit vestea despre
pierderea Bătrânului cu sânge rece, cu stăpânire de
sine, cu naturaleţe şi cu supunere faţă de hotărârea
lui Dumnezeu. Doar cât&va lacrimi vărsate în tăcere
arătau jertfa sfântă ă ihîmii lui faţă de părintele şi
prietenul săiTfnort^/'
Astfel, în 16c să meargă la Tobolsk, părintele
Zosima şi surorile au plecat în grabă spre Turinsk,
voind să apuce înmormântarea părintelui Vasilisc.
Arhimandritul le-a dat binecuvântarea respectivă, cu
condiţia
/ să se întoarcă în scurtă vreme la Tiumen.
Au ajuns la patru zile după adormirea
Bătrânului şi l-au găsit încă neîngropat. Trupul lui
rămăsese neschimbat, cald şi moale. Faţa lui era atât
de senină, încât credeai că se cufundase într-un somn
dulce. Nimeni nu putea să se apropie de el fără să sim­
tă teamă.
Părintele Zosima a chemat un pictor şi i-a cerut
să facă portretul Bătrânului, de vreme ce atâta timp
cât a fost viu, n-a acceptat aşa ceva. Astfel, a rămas ne­
îngropat încă trei zile, mereu în aceeaşi stare. „Cinstită
este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui," spu­
ne psalmistul. Asemenea a fost şi în cazul părintelui

195
 Cuviosul Zosima

/asilisc, pe cât de smerită şi simplă i-a fost viaţa, pe

itât de slăvit i-a fost sfârşitul.
Fusese vestit cu mult timp înainte despre moar-
ea lui, dar nu vorbise nimănui limpede. Doar cu două
:ile mai înainte îi descoperise aceasta unui ţăran evla-
dos care îl vizita deseori, care venea să se folosească
le învăţătura lui şi să-l slujească, împlinindu-i toate
lorinţele. Din pricina iernii grele, acela rămăsese în
hilia părintelui Zosima de la poalele muntelui.
Ţăranul a cerut binecuvântare ca să se întoarcă
a casa lui, dar Bătrânul i-a spus cu tâlc:
- Iubitul meu, dacă ai găsit o corabie plină de
omori, n-o scăpa din mână!
Ţăranul a înţeles că vorbea despre răsplata lui
le la Dumnezeu, deoarece îl slujise în ceasurile din
irmă. Astfel, a răspuns:
- Mă voi întoarce în scurt timp, părinte! Mâine
limineaţă, când bat clopotele de Utrenie, voi fi aici.
- Vei veni, dar corabia deja va fi plecată din
lort. Bunul ţăran a bănuit ceva şi a rămas împreună
u el.
Stareţa l-a vizitat în ajunul morţii lui şi s-a ară-
it bucuroasă să-i trimită un preot.
- Dumnezeu să te răsplătească pentru binele
e care mi-1 faci, mie, străinului! i-a spus părintele
'asilisc.
- îl voi trimite duminică, după slujbă.
- Dacă vrei, fă astăzi această milă cu mine, pen-
■u că nu voi mai apuca altă zi, i-a descoperit limpede
ătrânul.

196
 S ih a stru d in S ib e r ia

într-adevăr, preotul a venit în acea zi, l-a măr­

turisit, i-a făcut Sfântul Maslu şi l-a împărtăşit.
Duminică, cu puţin înainte de-a bate clopotele
pentru Utrenie, Bătrânul şi-a dat ultima suflare, făcân-
du-şi semnul Sfintei Cruci. Mâna dreaptă i-a căzut
într-o parte, dar degetele i-au rămas unite - prime­
le trei strânse împreună, iar celelalte două îndoite în
palmă.
Pregătind trupul părintelui Vasilisc pentru în­
mormântare, la şapte zile după moartea lui, părintele
Zosima şi surorile l-au fidăcat din patul mortuar, ca
să-l îmbrace cu schim^ monahală. Atunci mâinile şi
picioarele lui;,s-au mlădiat cu o mlădiere incredibilă,
în timp ce întreg ţ^fipul lui era încă moale şi cald.
Deşi nimeni nu-i înştiinţase, la înmormântare
au venit mai mult de patru sute de oameni. L-au în­
mormântat în spatele altarului bisericii, în partea de
nord. Moaştele lui au fost duse la groapă de părin­
tele Zosima şi de surori şi toate se luptau să-l atingă,
chiar şi puţin. în timpul slujbei de înmormântare, faţa
părintelui Zosima era schimbată, ca şi cum ar fi lăsat
pământul şi ar fi zburat cu duhul în alte lumi. Tăcut,
a lăsat doar lacrimile să se scurgă neîncetat pe faţa lui
galbenă, ce strălucea de bucurie duhovnicească.
S-a întristat profund că n-a fost lângă Bătrân în
ultimele lui momente. Ţăranul însă l-a mângâiat, asi-
gurându-1 că Bătrânul îşi aducea întotdeauna aminte
de el şi îl pomenea ca şi cum ar fi fost lângă el. De
asemenea, l-a înştiinţat că deseori se ridica din patul
lui, îngenunchea, îşi înălţa mâinile la rugăciune şi

197
 Cuviosul Zosima

murmura în linişte câteva cuvinte neînţelese. în acele

ceasuri părea cuprins de o bucurie şi o pace cereas­
că. Faţa lui devenea strălucitoare şi veselă, iar inima
lui, plină de preasfântul şi preadesfătatul Nume al lui
lisus Hristos, bătea atât de puternic, încât tot pieptul
lui răsuna.
Părintele Zosima s-a întristat chiar mai mult,
deoarece pierduse prilejul de-a afla de la prietenul
său despre lucrările harului, ce umpluseră şi mişcase-
ră inima lui curată cu puţin înainte de mutarea sa de
la cele trecătoare la cele veşnice.
Bătrânul a plecat în această stare, predându-se
şi cufundându-se în rugăciune, dar întins în pat, pen­
tru că nu mai putea să stea în picioare.
La două zile după îngropare, părintele Zosima
şi cele patru surori s-au întors la Tiumen. A cincea,
Anisia, a rămas la mănăstire, fiind cea mai mare, ca
să se îngrijească de celelalte. în răstimpul şederii lor la
Turinsk, atât Bătrânul Zosima, cât şi cele două Vasiliev
au scris două declaraţii de împăcare şi le-au trimis cu
poşta arhiepiscopului Ambrozie şi Sfântului Sinod.

Vizita la Arhiepiscopul de Tobolsk

La puţine zile după întoarcerea lor la Tiumen,

au plecat spre Tobolsk. Au ajuns acolo la mijlocul lu­
nii ianuarie şi au tras la o casă, aşteptând ziua în care
episcopul îi va primi. Acesta n-a întârziat să-i cheme
la el şi părintele Zosima l-a vizitat împreună cu cele

198
 S ih a s tru d in S ib e r ia

două nepoate ale lui. Primindu-i, episcopul le-a arătat

bunătate şi nobleţe.
- îmi pare foarte rău, Avva, că nu te-am cunos­
cut mai bine de mai-nainte! Să ştii că n-am avut in­
tenţia
/ să-ti/
fac vreun rău. Doar am trimis Sinodului
raportul pe care mi l-au adus anchetatorii. Le-a privit
pe surori şi ochii i s-au umplut de lacrimi.
- Credeţi-mă, le-a ^sigurat, că-mi este nespus
de milă de voi. Fără rflănăstire, într-un loc străin şi
atât de tinere! Dar nu'pot să schimb nimic! Rugaţi-vă
lui Dumnezeu şi /şi^teptaţi hotărârea Sfântului Sinod,
căci Domnul nu Vă va părăsi!
- Preasfinţite Părinte, a zis părintele Zosima,
deoarece hotărârea Sfântului Sinod poate să întârzie,
îngăduiţi, vă rog, ca eu să mă retrag în pustie, iar su­
rorile să meargă în patria lor.
- Acestea pot pleca, dar tu nu poţi să pleci în
niciun loc până nu vine hotărârea!
- Atunci şi noi vom rămâne aici până va fi
aceasta, au spus surorile.
Părintele Zosima i-a cerut Arhiepiscopului
binecuvântarea de-a rămâne provizoriu într-o casă
din Tobolsk, şi acela le-a dat-o fără ezitare.
La scurt timp, au început să-i viziteze în casa
unde locuiau multe femei şi fete evlavioase din cele
mai bune familii din Tobolsk. îi slujeau cu râvnă în
tot ceea ce aveau nevoie, cerând în schimb Bătrânului
doar două cuvinte de folos.
Acesta şi cu surorile îşi urmau cu credincioşie
programul lor călugăresc de slujbe. îşi făceau în fiecare

199
 Cuviosul Zosima

'A canonul, citeau Utrenia şi Vecernia şi mergeau într-o

biserică din apropiere pentru Dumnezeiasca Liturghie,
n afară de biserică, nu vizitau pe nimeni şi nici nu ie-
:eau. îşi petreceau timpul cercetând cărţi duhovniceşti
;i lucrând cu mâinile, iar lucrul lor îl luau după aceea
dzitatoarele evlavioase şi le vindeau, dându-le banii.
\stfel, au trăit în linişte şi pace o perioadă de timp.
Dar n-a trecut mult timp şi a început să revină
Temea necazurilor şi a lacrimilor, vremea răbdării şi
I îndurării.
Starea de lucruri s-a schimbat prin moartea
leaşteptată a Arhiepiscopului Ambrozie care s-a îm-
•olnăvit brusc şi în câteva zile a murit. Când a aflat
lespre moartea lui, părintele Zosima a lăcrimat şi a
aurmurat cu tristete:
- Ca şi Sfântul Epifanie al Ciprului, n-a trăit ca să
adă hotărârea...! Vai de mine, păcătosul, însă, că nu
unt precum părintele meii. Sfântul loan Gură de Aur!
Dar nu s-a împlinit o săptămână de la moartea
arhiepiscopului, şi ce-au aflat? Pe neaşteptate, murise
i arhimandritul de la mănăstirea din Tiumen! Astfel,
itreg cazul părintelui Zosima a rămas în mâinile pro-
liereului F., care, vai, îi era potrivnic pe faţă!
După această neplăcută stare de lucruri, duş-
lanii neîmpăcaţi şi nepocăiţi ai Bătrânului au început
ă lucreze iarăşi împotriva lui, nepăsându-le de împă-
area lui cu rudeniile lor.
în oraş n-a întârziat să se răspândească vestea
ă Bătrânul va fi exilat în scurt timp la Solovk. Surorile
■au tulburat, dar Bătrânul le-a liniştit:

200
 S ih a s tru d in S ib e r ia

- Nu vă tulburaţi! Nu voi fi exilat, pentru că nu

sunt vrednic de soarta Sfântului loan Gură de Aur!
M-aş socoti fericit pe mine însumi dacă Dumnezeu ar
îngădui să urmez pătimirile marelui ierarh! Dar pen­
tru nevrednicia mea şi pentru micimea voastră sufle­
tească, Preamilostivul Dumnezeu nu va îngădui să
fim ispitiţi peste măsură!
într-adevăr, la scurtă vreme şi într-un chip
neaşteptat, preşedintele P., care îl prigonise atâta pe
Bătrân, şi-a luat transferul de la Tobolsk într-un judeţ
îndepărtat, unde s-a m utarcu toată familia lui. Şi
astfel, a rămas doar protbiereul F.
între tifhp, cândV^asilieva a aflat că Arhiepiscopul
a murit, a cerut de* la guvernatorul de Turinsk să con-
fişte buletinele şi alte acte oficiale ale surorilor, ca să
împiedice plecarea lor din mănăstire. Acelea au decla­
rat însă că actele lor le avea părintele Zosima. Atunci
egumena a cerut părintelui protoiereu F. să le ia şi
să le ţină în arhiva lui. Protoiereul F. a cerut degrabă
Bătrânului să-i predea actele, aşa cum s-a şi întâmplat.
Fxact atunci Bătrânul şi surorile care locuiau
împreună la Tobolsk au primit o scrisoare de la sora
Anisia, care îi înştiinţa că au fost supuse din nou con­
strângerii şi purtării rele. Le-a povestit că, la cererea
stareţei, mai-marele locului pătrunsese cu obrăznicie
în chilia ei, răsturnase şi stricase mobilele şi confisca-
se icoanele, cărţile şi celelalte lucruri care aparţineau
Bătrânului şi lor şi care erau păzite provizoriu de ea
însăşi. Cârmuitorul pusese o gardă de cazaci în jurul
mănăstirii, astfel încât nido soră să nu poată pleca.

201
 Cuviosul Zosima

Părintele Zosima, dându-şi seama că sor.i

Anisia, cu toate strădaniile ei, nu putea să le ocrotească
şi să le sprijine pe surori în acea nouă încercare, s-a ho
tărât să trimită în sprijinul ei pe nepoata sa. Margareta.
Deci aceea, urmând poruncile lui, nu s-a dus să rămâ­
nă în mănăstire, ci s-a stabilit în apropiere, într-o casă
mică, unde locuiau două femei cunoscute lor, necăsă­
torite şi înaintate în vârstă, foarte evlavioase şi virtu­
oase. In fiecare zi însă mergeau la mănăstire pentru
Dumnezeiasca Liturghie şi prin venirea lor părea că
toate surorile au înviat. A vizitat-o pe egumenă şi i-a
bătut mătanie, fără să arate niciun fel de nemulţumire.
A vorbit şi cu surorile, liniştindu-le şi mângâindu-le.
- Bătrânul este în duh cu voi! le-a asigurat ea.
Se roagă şi se îngrijeşte de voi. Ca mărturie a grijii lui,
m-a trimis aici pe mine ca să vă fiu sprijin!
Surorile au mai prins curaj. Cele care rămăseseră
credincioase Bătrânului erau încă ucenice, adică nu
primiseră tunderea în monahism. Prin urmare, nimeni
nu avea dreptul să le ţină cu sila în mănăstirea pe care
o conducea nedorita stareţă. De aceea s-au hotărât s-o
părăsească, una câte una, la răstimpuri diferite, ca să
nu se creeze tulburare.
Stareţa, văzându-le că pleacă, a alergat din nou
după ajutor la cârmuitor. Acesta le-a chemat pe une­
le surori la secţia de poliţie şi a încercat să le înspăi­
mânte cu ameninţări şi înfricoşări, însă n-a reuşit să
le înduplece. I-au declarat hotărât că nu mai doreau
să rămână la mănăstire şi că se vor întoarce la casele
lor părinteşti. Acolo vor aştepta pronunţarea hotărârii

202
 S ih a stru d in S ib e r ia

pentru părintele Zosima pe care îl vor urma într-o altă

mănăstire. Margareta a adus la cunoştinţa Bătrânului
toate aceste întâmplări.
în acele zile a venit la Tobolsk un nou guverna­
tor, Dimitrie Nicolaevici Bantis - Kaminski. Bătrânul
i-a trimis degrabă un raport în care scria că surori­
le, nefiind tunse în monahism şi înscrise în registrul
mănăstirii, se supuneau încă jurisdicţiei conducerii
politice, şi nu a celei ecleziastice. De aceea cerea să le
fie redate actele şi lucrurilg,, reţinute abuziv de către
Consistoriul bisericesc. ^
Guve^atoruV-găsind cererea îndreptăţită şi
legală, a făcut întrg^are Consistoriului ecleziastic, ce­
rând să afle de ce acele fete, deşi mirence, erau obliga­
te să rămână fără voia lor în mănăstire şi de ce le fuse­
seră confiscate actele. în loc de răspuns, Consistoriul
a trimis toate actele la biroul guvernatorului, care le-a
predat Bătrânului. Lucrurile lor însă, pe care le confis-
case cârmuitorul de Turinsk, nu le-au fost date înapoi.
Puţin mai târziu a venit şi hotărârea Sfântului
Sinod pentru părintele Zosima. Aşa cum se aşteptau.
Bătrânul primea poruncă să predea stareţei tot ceea
ce aparţinea mănăstirii şi să plece. însuşi împăratul
Alexandru Pavlovici consemnase cu mâna lui pe actul
sinodal; „Părintele Zosima să părăsească Mănăstirea
din Turinsk!". în tot cazul, nu l-au lăsat să plece din
Tobolsk înainte să semneze o declaraţie pe propria
răspundere prin care promitea că nu va mai merge
niciodată în oraşul Turinsk, nici nu se va amesteca în
vreun fel în treburile interioare ale mănăstirii.

203
 Cuviosul Zosima

Plecarea la Moscova

Bătrânul Zosima era liber şi, ca un pui de pa­

săre, ar fi zburat iute în pădurile schivniciei lui iubi­
te, dacă nu l-ar fi ţinut îndatorirea lui sfântă de a le
ocroti pe surori şi a le rândul spre locul descoperit de
Dumnezeu.
S-a hotărât să călătorească singur la Moscova,
cu diligenta poştală, ca să caute refugiu. Pe Vera a lă-
sat-o cu celelalte trei surori la Tobolsk, dându-i po­
runca să depună o nouă cerere guvernatorului şi să
ceară înapoierea lucrurilor pe care le confiscase câr-
muitorul din Turinsk. Când le vor fi primit, urmau să
meargă la Turinsk, să le ia şi pe celelalte surori şi să
pornească toate împreună cu caii lor spre Moscova,
unde el însuşi le va aştepta. Pentru acest motiv i-a
predat Verei actele surorilor, acte pe care până atunci
le ţinuse el însuşi.
Dar pornind într-o călătorie atât de îndepărta­
tă, nu putea să n-o salute pe Margareta şi, prin inter­
mediul ei, pe toate celelalte surori. Deci a ţinut calea
spre Turinsk şi s-a oprit într-un sat aflat la aproape
cinci verste depărtare de oraş, pentru că, aşa cum
ştim, i se interzisese să meargă acolo. Din sat a trimis
să o cheme pe nepoata lui, care încă locuia în casa ce­
lor două femei evlavioase.
Fericita Margareta a alergat să-l întâlnească pe
Bătrân şi pe sora Anisia. Şi au stat de vorbă până târ­
ziu în noapte. Dar deodată a apărut un detaşament de

204
 S ih a s tru d in S ib e r ia

cazaci, trimişi de conducătorul local, care l-a prins cu

brutalitate pe părintele Zosima şi l-a dus, fără nicio
altă procedură, la închisoarea din Turinsk.
Tulburate şi buimăcite de arestarea neaşteptată
şi fulgerătoare a Bătrânului, Margareta şi Anisia n-au
putut să facă nimic altceva decât să se întoarcă acasă,
în oraş. Câte lacrimi n-au vărsat acolo! Toată noap­
tea n-au închis un ochi, agonizând pentru Bătrân.
Nu ştiau nici din ce pricină îl închisese, nici unde îl
duseseră. în zori, o bună creştină, soţia unui cazac, a
venit şi a căutat-o pe Maţgstreta, spunându-i ce se în­
tâmplase: Vasilieva, aflând că Bătrânul venise în acel
ţinut şi se oprise în afj^a oraşului - nu era greu să afle,
pentru că îl cunoşteau mulţi - s-a temut ca nu cum­
va să le răscoale pe surori. Deci voind să le ascundă
acestora venirea lui, i-a cerut cârmuitorului să ia une­
le măsuri preventive. Iar acela, fără să chibzuiască, a
trimis să-l prindă şi să-l închidă într-o celulă a secţiei
de poliţie, neţinând seama de vârsta şi de veşmântul
lui. Margareta a plecat în grabă spre secţie, în halul în
care se afla, dar l-a găsit pe Bătrân, contrar aşteptări­
lor, liniştit şi bine dispus.
- Linişteşte-te! i-a spus cu dragoste. Cu ajuto­
rul lui Dumnezeu, nu mi se va întâmpla niciun rău!
Du-te doar s-o găseşti pe soţia comandantului poliţiei,
care, aşa cum ştii, este fata guvernatorului. Aceasta ne
cunoaşte şi ne iubeşte. Explică-i că am semnat o decla­
raţie pe propria răspundere prin care m-am însărcinat
să nu vizitez oraşul Turinsk. Am însă dreptul să vin în
împrejurimi, ceea ce am şi făcut. Deci, prinzându-mă.

205
 Cuviosul Zosima

m-au nedreptăţit, dar m-au şi adus în oraş, unde

nu-mi este îngăduit să intru. Să ia seama că este posi­
bil să dea de necazuri prin ceea ce au făcut!
Margareta n-a trebuit să-i explice soţiei co­
mandantului poliţiei cum se desfăşurase întâmpla­
rea, pentru că aceea, văzând-o, i-a spus că ştia totul
şi că Bătrânul deja fusese eliberat. Margareta, întor-
cându-se acasă, l-a găsit acolo pe părintele Zosima şi,
în aceeaşi zi, el a plecat spre Moscova, în timp ce ea
a rămas la Turinsk, aşteptând-o pe Vera. însă câteva
dintre surorile care locuiau la mănăstire, aflând des­
pre plecarea părintelui Zosima, şi-au pus puţinele lu­
cruri în saci, i-au luat pe umeri şi au plecat departe de
Turinsk. Se înţeleseseră să se întâlnească într-un loc
sigur al drumului şi să călătorească împreună până la
Moscova.
între timp, Vera, care rămăsese la Tobolsk, a
făcut o nouă plângere către guvernator, cerând îna­
poierea lucrurilor. Acela, după ce a cercetat cazul, a
alcătuit un rechizitoriu aspru către conducătorul din
Turinsk, mustrându-1 pentru confiscarea abuzivă a
averii Bătrânului şi a surorilor. în acelaşi timp, i-a dat
poruncă să înapoieze degrabă acea avere celor nedrep­
tăţiţi şi să le lase libere cu desăvârşire pe surori, astfel
încât să rămână în mănăstire doar cele care doreau.
Cu acel proces verbal al guvernatorului în mâi­
ni, Vera şi surorile au plecat spre Turinsk. Cârmuitorul
local era bolnav şi-l înlocuia provizoriu judecătorul.
Acesta a dus imediat la îndeplinire poruncile guver­
natorului.

206
 S ih a s tru d in S ib e r ia

Printre altele, le-a adus şi trei catâri. Deoarece

însă nu erau suficienţi pentru călătoria lor, câţiva ţă­
rani buni la suflet le-au mai dat câţiva.
/
Trei ţărani
/ mai
în vârstă, unul din ei fiind cel care îl îngrijise pe pă­
rintele Vasilisc cu puţin înainte să moară, le-a însoţit
până la Moscova.
La Perm s-au întâlnit toate surorile - erau două­
zeci şi două - şi au înaintat împreună până la Kazan.
Acolo s-au oprit ca să se odihnească, deoarece erau
istovite de osteneala călătoriei. Din Kazan, au trimis
o scrisoare părintelui Z o s ^ « la Moscova, prin care îl
înştiinţau că peripeţi^e ţor se încheiaseră şi că multe
dintre ele veneau deja’să-l întâlnească.
între timp, părintele Zosima, care ajunsese fără
probleme la Moscova, se prezentase mai întâi în faţa
vechiului său cunoscut şi binefăcător. Arhiepiscopului
Filaret al Moscovei. Ierarhul acesta milostiv şi iubitor
de Dumnezeu l-a primit părinteşte şi i-a dat găzduire
în Mănăstirea Ţuntov. Aici a primit scrisoarea surori­
lor din Kazan.
Bucuria lui pentru sfârşitul peripeţiilor era
amestecată cu o oarecare nelinişte pentru viitorul ne­
cunoscut. Surorile veneau, dar unde să le ducă? Unde
să le găsească un acoperiş potrivit, chiar şi provizoriu?
într-o dimineaţă, necăjit şi tulburat, a tras la mă­
năstirea Simonov, unde arhimandritul Melchisedec
(Sacolnicov, f 1852), egumenul de atunci (1821-1851)
şi toţi fraţii îl iubeau. Un glas tainic l-a înştiinţat că
aceia îl vor ajuta.

207
 Cuviosul Zosima

Tot drumul s-a rugat Preasfintei Născătoare de

Dumnezeu să nu treacă cu vederea mica turmă sărac.'!
şi fără acoperiş, care se dăruise slujirii sale şi Fiului ei.
Ajungând la mănăstire, şi-a deschis inim.i
înaintea egumenului Melchisedec şi a proistamenului
în vârstă, părintele Gherasim (Kniazev, f 1829), cel cv
fusese egumen mai înainte de el (1810-1821). Aceia,
deşi îl ascultau cu multă simpatie şi înţelegere, nu
ştiau cum să-l ajute.
Când a început Dumnezeiasca Liturghie,
Bătrânul a mers în biserică şi acolo, în faţa icoanei
Preabunului lisus, şi-a vărsat tot necazul.
Pe când se ruga fierbinte, deodată, la puţin timp
după imnul heruvimic, părintele Gherasim a venit în
grabă lângă el şi i-a şoptit la ureche:
- Avva, am găsit un loc pentru surori! Mi-am
amintit că o doamnă, o cunoştinţă de-a mea, văduvă
în vârstă de şaizeci de ani are o casă goală şi surorile
se pot adăposti provizoriu acolo. Sunt sigur că le va
primi. O să-i scriu sau mai bine vom merge s-o găsim
împreună.
Părintele Zosima n-a putut să-i răspundă
nimic, ci i-a spus doar înlăcrimat:
- Dumnezeu să vă răsplătească!
Imediat după Liturghie, s-a dus s-o întâlnească
pe doamna Bahmieteva, căci aşa o chema. De-abia se
întorsese şi ea de la biserică şi în mintea ei se învâr­
teau neîncetat cuvintele Evangheliei, pe care le auzise:
„Cel care primeşte pe aceşti copii în numele Meu, pe
Mîne Mă primeşte!" Auzise şi citise mai demult

208
 S ih a stru d in S ib e r ia

acele cuvinte, dar niciodată nu-i făcuseră atâta impre­

sie ca în ziua aceea. „Şi cine nu va primi cu bucurie nu
doar unul, ci mulţi copii în numele Domnului? Este de
ajuns ca El să-i trimită!"se gândea în sinea ei.
Atunci au înştiinţat-o că venise părintele
Gherasim. Şi aproape că n-a apucat să se mişte din
locul ei, când l-a văzut intrând năvalnic. A apucat-o
de mână şi a condus-o într-un mic birou. Niciodată
nu-1 văzuse aşa.
- Ascultă! i-a zis aproape fără să răsufle. Ştii
cine a venit în casa ta? Zosima, vestitul pustnic din
Siberia! Primeşte-Lşi d-ă-i găzduire!
Mişeătă pârţă în străfundurile inimii ei, femeia
iubitoare de străini, bucuroasă că Domnul îi trimisese
în aceeaşi zi ceea ce-şi dorise, a întrebat nerăbdătoare:
- Unde este?
A dat să iasă afară, dar părintele Gherasim a
reţinu
/ t-o.
- Aşteaptă! i-a zis. Nu este singur. Are împreu­
nă cu el aproape douăzeci de suflete.
Femeia s-a apropiat, crezând că se referise la
douăzeci de călugări. Oarecum buimăcită, a întrebat
din nou:
- Foarte bine, dar unde este?
Au ieşit în grabă din birou şi atunci Bătrânul
s-a arătat înaintea lor. A salutat-o smerit pe doamna
Bahmieteva cu o mică metanie şi i-a grăit rugător:
- De dragul lui Hristos, daţi găzduire la două­
zeci de străine, fete sărace şi fără acoperiş, care s-au
dăruit lui Dumnezeu şi nu au „unde să-şi plece capul".

209
 Cuviosul Zosima

Când aceea l-a auzit vorbind despre fete, s-a

?ucurat mult. în plus, înfăţişarea nobilă şi smerită a
pustnicului cu părul cărunt, palid şi chinuit, a trans-
pus-o într-o stare de evlavie, încât cu lacrimi de bucu-
■ie a încuviinţat degrabă, fără să se gândească deloc şi
ără să întrebe care şi de unde erau aceste fete.
- Poftiţi, vă rog! Casa mea întreagă este a voas-
:ră!
Au şezut şi Bătrânul i-a povestit toate câte se
ntâmplaseră până atunci. Aceea, înţelegând ce viaţă
iuseseră ucenicele lui, a dat poruncă să se înconjoare
:u un gard de lemn casa goală care le aparţinea - era
lituată lângă cea în care locuia ea însăşi - ca să fie
istfel mai izolate şi mai netulburate în vieţuirea lor
iuhovnicească.
Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu Care a lumi-
lat-o pe femeia cea bună, s-a găsit un acoperiş provi-
i:oriu pentru surorile ce au ajuns în final la Moscova
a începutul lunii februarie a anului 1826, după o călă-
orie obositoare, dar fără piedici, ce ţinuse două luni.
Doamna Bahmieteva le-a primit ca o mamă
idevărată şi le-a stabilit în casa ei. Câţiva alţi cunos-
:uţi ai Bătrânului le-au oferit hrană şi alte lucruri tre-
)uitoare, acoperind astfel nevoile lor elementare. Prin
irmare au locuit aici în linişte şi în siguranţă întreaga
arnă. Primăvara, când pământul se uscase, părinte-
e Zosima venea deseori să le viziteze din Mănăstirea
funtov.
lată însă că cel viclean a încercat să le creeze
arăşi probleme, dar din fericire, fără sorţi de izbândă.

210
 S ih a stru d in S ib e r ia

Adică a început să circule prin Moscova ştirea că

Bătrânul era eretic şi că a atras la erezie şi pe acele
tinere femei. Atunci rudeniile şi cunoscuţii doamnei
Bahmieteva au certat-o şi au ispitit-o, mustrând-o că
i-a primit în casa ei. însă minunata femeie nu numai
că nu s-a lăsat deloc influenţată de aceste bârfe, ci le-a
şi răspuns tuturor cu siguranţă:
- Socotesc că am făcut ceva bun prin faptul că
le-am purtat de grijă. Au cerut să rămână în casa mea
în numele lui Hristos şi eu, de asemenea, le-am primit
tot în numele lui Hristoş. ©acă le-aş fi alungat, ce răs­
puns aş fi dat la înb'icpşătoarea Lui Judecată? Atunci
Hristos mi-ac fi zis;>,;Străin am fost şi nu M-ai primit,
cu toate că aveai.ef^casa goală!"
Cu cât îi cunoştea mai mult pe surori şi pe
Bătrân, cu atât îi preţuia, îi respecta şi îi iubea mai
mult, văzând limpede cât de nefondate erau bârfele
care circulau pe seama lor.
în vremea aceea, în primăvara anului 1826, a
început să vină la Moscova mulţime multă de popor
şi de oficiali, ca să ia parte la încununarea oficială a
împăratului Nicolae P*. Doamna Bahmieteva i-a pro­
pus Bătrânului să le trimită pe surori la casa ei de la

'* Nicolae I Pavlovici (1796-1855) a fost unul dintre cei mai

autarhici ţari. Politica lui externă a fost filo-războinică, iar cea internă
tiranică şi inumană. A fost numit: “călăul poporului rus”. A fost însă
şi călăul Bisericii, pentru că le-a smuls ierarhilor sinodali aproape ori­
ce putere de decizie. Astfel, a pus un reprezentant de-al său în Sfântul
Sinod, care a exercitat o slujire bisericească dictatorială.

211
 Cuviosul Zosima

ţară, aflată la şaizeci de verste de Moscova, ca să evite

zgomotele şi aglomeraţia din lume, lucru pe care ele
l-au acceptat cu mulţumire.
Cu o zi înainte să plece, ea le-a îmbrăţişat şi s-a
urcat într-o mică trăsură, spunându-le că merge să se
închine la un schit din Ecaterinsk. Le-a lăsat toţi caii şi
trăsurile ei ca să meargă cu ele la ţară.
Bătrânul şi surorile au plecat a doua zi la amia­
ză. Apropiindu-se de destinaţia lor, au întâlnit câţi­
va oameni cu cai. Aceştia le-au spus că erau slujitorii
doamnei Bahmieteva şi că, urmând porunca ei, le vor
da alţi cai, pentru că ai lor sunt obosiţi şi drumul pe
care-1 mai aveau de făcut era foarte greu. într-adevăr,
şi-au schimbat caii şi şi-au continuat drumul.
Erau foarte aproape de casă, când două-trei
surori au crezut că o văzuseră pe însăşi doamna
Bahmieteva trecând în grabă prin balcon. Şi nu s-au
înşelat, căci au văzut-o ieşind afară bucuroasă şi urân-
du-le bun venit, ţinând în mâini icoana Sfântului
Apostol Codrat, căruia îi închinase casa ei de la ţară.
Le-a bătut mătanie, le-a sărutat şi le-a condus
înăuntru, unde era pregătită cina cu peşte, pe care ea
însăşi îl gătise.
A petrecut împreună cu ele câteva zile şi după
aceea s-a întors la Moscova. Plecând, i-a înştiinţat pe
toti
/ că ar fi fericită dacă s-ar hotărî să rămână în casa
ei pentru totdeauna.

212
 S ih a stru d in S ib e r ia

întemeierea mănăstirii
lângă Moscova

Atât dragostea părintească a Arhiepiscopului

Filaret al Moscovei, cât şi ocrotirea generoasă a mul­
tor creştini moscoviţi iubitori de Hristos, l-au făcut pe
părintele Zosima să ia decizia întemeierii obştii sub
jurisdicţia eparhiei Moscovei. Nu l-a mulţumit însă
oferta doamnei Bahmieteva, pentru că locul acela era
foarte sălbatic, neprimitor, băltos şi acoperit pe mare
distanţă cu pădurFşi■tufăriş. în apropiere nu exista
niciun râu, ftu pu^6âu fi plantate culturi, iar legume­
le nu creşteau atolo. Dar ceea ce era mai important
era faptul că biserica cea mai apropiată se găsea la pa­
tru verste depărtare şi drumul care ducea acolo era
atât de noroios, încât toamna şi primăvara nu putea
fi circulat. Astfel, cu binecuvântarea Arhiepiscopului,
Bătrânul a început să caute un loc mai potrivit.
în oraşul Vierev existase cândva o mănăstire ce
fusese distrusă în anul 1812. Se mai păstra însă o parte
din zid, în timp ce biserica sub formă de cruce treflată
fusese înnoită şi preschimbată în biserică de mir.
însuşi mitropolitul îi indicase acea mănăstire. Dar din
nou părintele Zosima n-a fost mulţumit. întâi de toa­
te, pentru că la Vierev existau mulţi schismatici, după
aceea pentru că la mică distanţă de mănăstire se fă­
ceau târgurile oraşului şi, în final, pentru că preoţimea
locală nu vroia să fie lipsită de o biserică parohială.

213
 Cuviosul Zosima

Continuându-şi cercetarea. Bătrânul a vizitat

Mănăstirea Alexandrov. Dacă le-ar fi rânduit pe su­
rori acolo, ar fi putut să se stabilească el însuşi în pus­
tiul din apropiere, de la Mahrisţkaghia şi să le viziteze
din când în când. Dar şi aici a găsit multe piedici şi
împotriviri. A mai căutat puţin timp, dar în tot locul
întâlnea o dificultate sau alta. De aceea s-a întors fără
aiciun rezultat.
A vorbit despre strădaniile lui deşarte surorilor
?i doamnei Bahmieteva, care venise să le vadă. După
:e l-a ascultat, acea femeie iubitoare de Hristos i-a zis:
- Părinte, omule al lui Dumnezeu, nu ţi-am spus
limic mai înainte, ca să nu te opresc din căutarea ta.
\cum însă îţi voi descoperi gândurile mele. Aşa cum
>e pare, nu este scris să rămâneţi în alt loc decât numai
a această moşie pustie a mea. Urmărind evenimente-
e, vei vedea şi tu limpede iconomia lui Dumnezeu,
rare v-a pregătit de atâţia ani acest loc. în acelaşi an
n care voi ati mers în satul Sindorov din Cuznietk, eu
im cumpărat acest pământ băltos, inaccesibil şi nero-
iitor. Dacă mă întrebaţi de ce l-am cumpărat, n-aş şti
re să vă răspund, pentru că am destule moşii frumoa-
le, care de altfel sunt mult mai aproape de Moscova.
De atunci până astăzi am depus atâtea osteneli şi am
ăcut atâtea cheltuieli pentru acest loc sterp, că şi eu
nsămi mă pierd cu gândul şi mă întreb de ce. Două
;chipe de lucrători pe care i-am angajat au lucrat o
^ară întreagă ca să cureţe pădurile şi tufişurile care
ăceau drumul de netrecut. O sută de oameni au săpat
anale în jurul moşiei, după ce mai întâi au găsit un

214
 S ih a s tru d in S ib e r ia

loc potrivit pentru scoaterea apei. Şi eu am fost acolo

neîncetat, supraveghind toate lucrările.
După ce a fost curăţată cea mai mare parte a
ţinutului şi au fost secate bălţile, am lăsat destule fa­
milii de ţărani să se stabilească aici şi să cultive pă­
mântul. Am zidit această casă şi am făcut o cisternă de
apă, am săpat o fântână şi am cultivat o grădină. Şi în
vremea în care voi aţi plecat din Siberia, am plecat şi
eu de aici, ca să locuiesc în Moscova. Aşadar, nu este
limpede faptul că Domnul m-a pus să pregătesc acest
loc pentru voi, fără să v|[j2 unosc?
Şi nu num ai^tât dar cu puţine zile înainte de-a
veni să mă î n t â l n i ţ i ; v i s a t că am adunat mărgărita­
re risipite şi le-ap?^trecut printr-o sită - mărgăritarele
sunt surorile pe care Domnul mi le-a încredinţat să le
adun în casa mea. Dar şi când aţi venit aici, am visat
că în acel luminiş ( a arătat cu mâna un loc din pădu­
re), tu, Avvo, şi cu mine am plantat o nouă livadă. Tu
puneai copacii în pământ, citind o rugăciune la rădă­
cina fiecăruia dintre ei, şi eu te urmam. Deci vă ofer
din toată inima acest loc, faceti-vă aici mănăstire!
Părintele Zosima şi surorile i-au mulţumit miş­
caţi şi, fără să stea mult pe gânduri, au acceptat pro­
punerea ei. Câteva surori mai slabe cu duhul şi mai
pretenţioase, gândindu-se la acel loc sinistru şi inac­
cesibil, care nu le oferea nicio mângâiere omenească,
n-au fost de acord, dar au fost sfătuite de Bătrân:
- Surorilor, luaţi seama! Oare nu ne oferă
Dumnezeu în pustiul acesta viaţa cea mai liniştită?
Cu toate că aici ne aşteaptă fără îndoială lipsuri.

215
 Cuviosul Zosima

pătimiri şi o muncă aspră, vom fi răsplătiţi printr-o

'nsingurare şi o linişte binecuvântată. Să-L preaslă-
k^im pe Dumnezeu, căci Acesta ne va ajuta în toate, şi
n problemele duhovniceşti, şi în cele lumeşti, dăru-
ndu-ne milele Sale cele bogate!
Cuvintele Bătrânului erau întotdeauna hotărâ-
oare. Şi astfel, la scurt timp, cu încuviinţarea tuturor
surorilor, cu binecuvântarea păstorului lor şi cu spri-
inul economic al diferiţilor donatori, au început să
:onstruiască mănăstirea.
Au ales ca locul cel mai potrivit o văioagă pe
:are au secat-o de apă, lăsând patru canale adânci şi
ate, pe care le-au folosit după aceea şi ca jgheaburi
)entru spălat. în canale se mai găseau şi mulţi crapi
lin care pregăteau din când în când prânzuri gustoase.
La puţin timp au mai săpat o fântână, din care
coteau apă rece, limpede şi bună la gust şi au con-
truit un gard de lemn în jurul văii. Locul se învecina
lin trei părţi cu pădurea şi dintr-o latură cu locuinţele
ăranilor care cultivau pământul.
înăuntrul acestui gard de lemn s-a înălţat prima
lădire din lemn cu chilii. Astfel> în ajunul Praznicului
ntrării Maicii Domnului în Biserică, s-au mutat din
asa doamnei Bahmieteva în acele chilii.
Datorită ofrandelor în bani ale creştinilor evla-
ioşi, toate aceste lucrări au fost făcute de lucrători
'lăţiţi. Dar şi părintele Zosima, cu securea sau cu sapa
1 mână, era mereu primul la treabă.
Cu toată povara acestor griji, însă. Bătrânul
i surorile n-au neglijat programul lor duhovnicesc.

216
 S ih a s tru d in S ib e r ia

Vecernia, Utrenia, rugăciunile cu mătăniile se făceau

continuu, după rânduială. Iar în nopţile lungi de iarnă
se ocupau cu cercetarea şi copierea cărţilor sfinte şi cu
lucrul mâinilor.
Părintele Zosima, prin învăţăturile şi exemplul
lui, se lupta acum mai sistematic să transmită uceni-
ţelor lui virtuţile tăcerii, ale smereniei, ale iubirii şi as­
cultării. Toate primeau fiecare cuvânt al lui cu credin­
ţă şi simplitate, ca şi cum veneau din gura lui Hristos
însuşi, dar îndeplineau şi mulţimea de ascultări cu
râvnă şi devotament. ţ '
în duminici ;şi M praznice, mergeau pe jos
sau cu trăsura la bfserica de mir, ca să ia parte la
Dumnezeiasca Liftirghie şi să se împărtăşească.
Parohul evlavios, care era duhovnicul Bătrânului şi
al surorilor, le-a dat binecuvântare să stea în cafasul
corului, separat de poporul din biserică.
Mai târziu, arhimandritul Atanasie (Petriev
1 1832), egumenul Mănăstirii Donsk (1823-1832), le-a
dăruit o cruce mare de lemn cu Cel răstignit pe ea.
Bătrânul a aşezat-o într-un mic paraclis pe care l-au
ridicat într-un loc pustiu, destul de departe de mănăs­
tire. Acolo surorile mergeau din când în când, ca să se
roage netulburate.
Nutrind, aşa cum ştim, o iubire şi o evlavie
neţărmurită faţă de Născătoarea de Dumnezeu, pă­
rintele Zosima a închinat mănăstirea Preacuratei, şi
în mod special „Odighitriei", pentru ca surorile să-şi
amintească totdeauna că Maica Domnului a fost în-
drumătoarea lor în viata monahală. De asemenea, să

217
 Cuviosul Zosima

nu uităm că el însuşi se trăgea din Smolensk, unde

icoana Maicii Domnului cu acelaşi nume era cinstită
în mod special.

Boala şi sfârşitul părintelui Zosima

Bătrânul Zosima s-a ostenit trei ani de zile, pri­

veghind la întemeierea noii obşti. Deseori călătorea pe
jos la Moscova, ca să ceară ajutorul diferiţilor donatori
şi organelor de conducere. Câţiva cunoscuţi l-au între­
bat odată:
- Avva, de ce nu te linişteşti puţin, ci „te îngri­
jeşti şi te sileşti de multe?"
- Fiecare lucru la vremea lui, a răspuns. Acum
este vremea ostenelilor şi a grijilor, căci mai bine este
să mă întorc eu în lume, decât fecioarele care s-au dă­
ruit lui Dumnezeu! Voi fi fericit dacă voi muri la vreun
colţ de drum, jertfindu-mi astfel viaţa pentru întărirea
acestor slujitoare ale Domnului, pentru mântuirea lor
şi pentru organizarea obştii mănăstireşti!
Văzând lupta şi dăruirea lui, un moscovit
evlavios şi iubitor de Hristos, Simion Longhinovici
Liepeschin, s-a oferit să dăruiască obştii toate cele
necesare, astfel încât părintele să se odihnească şi să
se liniştească. Bătrânul i-a mulţumit cu lacrimi lui şi
soţiei sale evlavioase. De atunci, rar mai trecea pe la
Moscova. Când a văzut că toate cele necesare erau
asigurate, cu ajutorul lui Dumnezeu, şi că viaţa suro­
rilor intrase în rânduială, clădirile fuseseră înălţate.

218
 S ih a s tru d in S ib e r ia

grădinile prinseseră formă, tipicul slujbelor şi pro­

gramul duhovnicesc al surorilor era respectat în tota­
litate, că ascultările şi slujirile se împlineau întocmai,
atunci s-a întors şi el la o viaţă mai liniştită. Le lăsa pe
uceniţe şi se închidea singur în chilia lui cinci zile pe
săptămână sau pleca cu totul din mănăstire şi-şi pe­
trecea întreaga zi în pădure, întorcându-se doar seara
la chilia lui. Uneori venea sâmbătă, lua parte la sluj­
bele de duminică, iar seara pleca din nou. De aseme­
nea, sărbătorile le petrecea cu surorile. Când venea,
găsea prilej ca să le mâi^gâie, să le povăţuiască, să le
îndrume, să răspuijdă^la întrebările lor, să le dezle­
ge problemele. Şi a c e s ta o făcea întotdeauna cu înţe­
lepciune nemărgirtîtă, cu discernământ, cu pricepere,
cu smerenie, cu dragoste părintească, cu pogorământ
faţă de neputinţa omenească, cu răbdare faţă de repe­
tarea greşelilor, cu atenţie sporită pentru fiecare suflet
în parte. Deseori mergea şi le ajuta la adunatul ciuper­
cilor sau al paielor sau la curăţirea pădurii. Pe drumul
de întoarcere, văzându-le obosite şi înţelegând cât de
greu le era să-şi facă pravila de seară, citea el însuşi
cu glas tare Pavecerniţa, Obedniţa şi toate rugăciuni­
le stabilite de tipic, mergând în linişte prin pădure şi
prin locurile pustii.
însă sufletul Bătrânului jinduia mereu după
pustie. Surorile îl înţelegeau, pentru că de fiecare dată
când le vorbea despre viaţa pustnicească în isihie,
ochii lui se umpleau de lacrimi.
- Oh, pustie, pustie...iubita mea pustie! spunea
el. M-am despărţit de tine, aşa cum se desparte un

219
 Cuviosul Zosima

copil de mama lui adorată! Se pare că am fost lipsit de

tine din pricina nevredniciei mele!
- Avva, vei avea mai mare plată de la Dumnezeu
dacă ne mântuieşti pe toate aici decât dacă te mântu-
ieşti pe tine singur în pustie! îi spuneau surorile.
- Nu deznădăjduiesc pentru mântuirea mea şi
nu stau împotriva voii lui Dumnezeu, dar îmi este cu
neputinţă să simt acea dulceaţă a inimii, acea mângâ­
iere duhovnicească, acea bucurie lăuntrică nespusă în
oricare altă parte în afară de pustie! O, dacă aş putea
să vieţuiesc un an, un singur an, înainte de moartea
mea, în pustie. Surorilor, lăsaţi-mă să mă duc!
Atunci acelea cădeau la picioarele lui plângând:
- Pentru Dumnezeu, nu ne părăsi Avva!
Dumnezeu te va răsplăti!
Totuşi, cu cât Bătrânul simţea că i se împuţinea­
ză puterile trupeşti, cu atât îşi dădea seama că înlăun-
trul lui dorinţa şi tânguirea pentru pustie se înteţeau
mai tare. Astfel, în final s-a hotărât să călătorească
spre îndepărtata şi renumita Mănăstire Solovk, să vie­
ţuiască acolo un an, în apele îngheţate şi sălbatice ale
Mării Albe, iar apoi, după un an, să se întoarcă, dacă
Dumnezeu va îngădui. Lacrimile surorilor, izbucni­
te atunci când le-a vestit hotărârea lui statornică, nu
l-au mai înduplecat. A luat un cal să meargă până la
Moscova, numai ca să scape în cel mai scurt timp de
suspinele lor. De la Moscova s-ar fi dus la Solovk pe
jos, purtând doar un sac pe umeri. In ziua plecării lui,
surorile erau fără glas şi buimăcite. în ceasul în care
a plecat, au izbucnit în tânguiri, de teamă că nu-1 vor

220
 S ih a s tru d in S ib e r ia

mai revedea. Bătrânul, cu inima strânsă, le-a salutat în

grabă. După aceea s-a urcat pe cal, l-a strâns puternic
şi a plecat galopând. Când surorile nu se mai vedeau
şi nu se mai auzeau, şi-a continuat agale şi în linişte
calea, cufundându-se în sentimentele şi gândurile lui.
Iubirea şi smerenia lui, amândouă roadele ace­
luiaşi har, păreau acum că se luptă în chip ciudat una
împotriva alteia. Iubirea îl mişca pe părintele Zosima
să se plece cu compătimire şi durere spre surori, sfă-
tuindu-1 să nu le lase încă, fiind începătoare şi lipsite
de experienţă. Pe de alt^ parte, smerenia, spunându-i
că este nevrednic 4ie r^pectul şi de încrederea lor, îl
îndemna să.-plece cteparte, într-un loc necunoscut, ca
să scape de c in s t i omenească şi să moară ca un
străin, neavând pe nimeni să-i închidă ochii. Dar din
nou, iubirea îi striga: „Ce se va întâmpla dacă surorile
pe care le-ai lăsat în urmă se vor împuţina sufleteş­
te, vor pleca din mănăstire şi se vor risipi ca oile? Nu
vei da seama pentru ele în faţa lui Dumnezeu?" După
aceea venea presentimentul morţii, care-i amintea:
„într-un fel sau altul, tot le vei lăsa când vei muri!"
Luptându-se cu astfel de gânduri, nu dorea
decât să descopere care era voia cea sfântă şi bineplă-
cută a lui Dumnezeu. Deci a făcut o rugăciune fier­
binte pentru aceasta şi s-a hotărât să urmeze sfatul
Sfântului loan Scărarul, adică să ceară cu credinţă pă­
rerea unui om duhovnicesc şi să accepte cuvântul lui
ca venind din gura lui Dumnezeu.

221
 Cuviosul Zosima

S-ar fi dus la mitropolitul Filaret^^ dacă acesta

n-ar fi lipsit atunci din Moscova, căci plecase la Petrograd
să ia parte la Sfântul Sinod. Astfel, părintele Zosima s-a
gândit să-l viziteze pe Avva Filaret, stareţul Mănăstirii
Novospaski, recunoscut şi respectat pentru înţelepciu­
nea, discernământul şi experienţa lui în viaţa monahală.
Pe drumul către mănăstire, a întâlnit un para­
clis al Maicii Domnului din Ivir (Portăriţa). A stat şi
s-a rugat fierbinte în faţa sfintei icoane, rugând-o pe
Maica Domnului să-i descopere voia lui Dumnezeu
prin gura părintelui Filaret.
Când s-a găsit în faţa Bătrânului îmbunătăţit,
părintele Zosima i-a bătut mătanie adâncă şi a vorbit
cu sinceritate şi curăţie despre necazul lui. Iar acela,
după o scurtă cugetare, i-a zis statornic şi hotărât:
- De dragul lui Dumnezeu, nu lăsa sufletele pe
care Acela ţi le-a încredinţat! Intoarce-te, căci dragos­
tea, ascultarea, credinţa şi respectul pe care acestea ţi
le arată sunt spre folosul lor, iar pe tine nu te vatămă.
De ce vrei să le lipseşti de plată pentru toate acestea?
Dar şi moartea, chiar şi mormântul tău pot aduce fo­
los şi sprijin păstoriţilor tăi!
Sfatul Avvei Filaret l-a liniştit pe părintele
Zosima, de vreme ce îi făgăduise lui Dumnezeu şi lui
însuşi că va primi cuvintele Bătrânului ca venind de
la Dumnezeu.

” Arhiepiscopul Filaret al Moscovei a fost ridicat în anul 1826

la slujirea de Mitropolit.

222
 S ih a s tru d in S ib e r ia

N-a mai rămas multă vreme la Moscova, ci li-

niştindu-se sufleteşte, s-a întors la mănăstire, unde
le-a găsit pe surori plângând. Şi ce bucurie au simţit
când l-au întâlnit! Era ca şi cum ar fi înviat din morţi.
Bătrânul le-a mărturisit sincer ce scopuri a avut când a
plecat şi cum părintele Filaret îl întorsese la mănăstire.
Totuşi, întorcându-se, surorile vedeau cu dure­
re că Bătrânul îşi pierdea, zi după zi, puterile, se îngăl­
benea, devenea neputincios, se topea ca lumânarea.
Acum, când Ie învăţa, vorbea mai mult despre moarte,
veşnicie şi nădejdea în ,mila lui Dumnezeu.
- Fericit este cel care are înştiinţare despre mila
lui Dumnezeji, mai înainte de moarte! spunea el.
Şi când îl îpttebau care este natura unei astfel
de înştiinţări, răspundea:
- Aceasta este cu neputinţă de tâlcuit. Tot ceea
ce vine de la Dumnezeu nu poate fi tâlcuit în cuvin­
te. Ştii că eşti un păcătos şi un nevrednic, că sufletul
tău este vestit tainic că a fost iertat şi că a primit mila
dumnezeiască.
- Părinte, Sfinţia Ta ai primit o astfel de înştiin­
ţare? l-au întrebat câteva surori mai simple.
- Fie ca Dumnezeu să mi-o dăruiască mai
înainte ca sufletul meu să plece! a răspuns Bătrânul.
Nu mai putea să lucreze ca mai înainte. Totuşi, din
interes şi dragoste părintească, mergea să le cerceteze
pe surorile care lucrau. Odată a mers cu un car în ogo­
rul în care surorile secerau. Şi o soră i-a zis:
- Părinte, voi încărca carul cu paie, ca să dai de
mâncare cailor în această seară. A ascultat cu bucurie

223
 Cuviosul Zosima

cuvintele surorii, însă când s-a urcat din nou în

car, animalul s-a smucit brusc şi Bătrânul şi-a pierdui
echilibrul şi a căzut pe spate, aruncat la pământ. S-a
rănit rău, dar a putut cu greutate să se ridice. îl durea
înfricoşător, dar le-a liniştit pe surorile înspăimântate,
încredinţându-le că n-a pătimit nimic serios. S-a urcai
cu greutate în car şi s-a îndreptat spre mănăstire. Din
acea zi, starea sănătăţii lui s-a înrăutăţit. A devenit
mai galben, simţea dureri insuportabile în pântece şi
şi-a pierdut cu desăvârşire pofta de mâncare.
Peste puţin timp s-a hotărât să meargă la
Moscova. N-a spus din ce pricină, dar după moartea
lui au aflat că a făcut această ultimă călătorie
ca să-şi ia rămas-bun de la binefăcătorii mănăstirii, în
mod special de la familia Liepeschin, cerându-le să nu
le părăsească pe surori.
Când s-a întors, s-a ivit nevoia urgentă de-a
merge cineva la Smolensk pentru o problemă a mă­
năstirii. Bătrânul, epuizat cu desăvârşire după călă­
toria la Moscova, n-a mai avut puterea să se supună
unui alt efort şi de aceea a trimis-o pe Vera. Aceea,
plecând, plângea nemângâiată, pentru că se temea că
nu-1 va mai prinde în viaţă. Dar el a mângâiat-o, zi-
cându-i:
- Ne vom întâlni din nou, buna mea Vera! Te
încredinţez lui Dumnezeu şi Preacuratei Sale Maici!
Astfel, la puţin timp după plecarea ei, a căzut
în patul suferinţei. Şi cu toate că se simţea atât de ne­
putincios, încât nu putea deloc să se ridice în picioare,
le-a interzis surorilor să intre nechemate în chilia lui.

224
 S ih a s tru d in S ib e r ia

Vroia să-şi petreacă ultimele zile singur cu Dumnezeu.

Margareta însă nu l-a lăsat. în primele zile a stat
într-o chilie vecină, de unde îl auzea rugându-se şi
plângând. Chiar şi în timpul somnului rostea cu glas
tare rugăciunea: „Tatăl nostru", Rugăciunea lui lisus,
sau altă rugăciune, adresată Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu. în final, pierzându-şi tot mai mult puteri­
le şi văzând-o pe Margareta tulburată şi suferind, i-a
îngăduit doar ei să rămână lângă dânsul. înrăutăţirea
rapidă a stării lui o făcea pe Margareta să se teamă
ca nu cumva să moară ngîmpărtăşit. El însă i-a citit
gândul şi i-a zis:
- Te ţgmi săVrm mor neîmpărtăşit? Nu te ne­
linişti, îţi VOI spi^e când va veni vremea. Şi când
aceea a chemat-6 pe altă soră ca s-o ajute la slujirea
Bătrânului, el le-a asigurat:
- Nu vă veţi osteni multă vreme, numai încă
trei zile!
Deseori îl zdruncina o durere puternică în
dreptul pântecelui. Atunci faţa lui se schimba, dar nu
striga, nici nu cârtea. Doar îşi fixa privirea la înălţime,
asupra icoanei Mântuitorului, numită „Smerenia cea
din urmă" şi şoptea:
- Părinte, Făcătorul meu, ce înseamnă pătimiri­
le mele faţă de ale Tale...? Deci dăruieşte-mi răbdare.
Dumnezeul meu!
în ajunul morţii, le-a trimis pe surori să cheme
un preot. S-a spovedit şi s-a împărtăşit, iar când preo­
tul a plecat, a rămas singur cu Margareta. Atunci şi-a
ridicat ochii, şoptind:

225
 Cuviosul Zosima

- îti mulţumesc. Doamne! în toată viata mea că-

lugărească nu m-am alipit de nimic pământesc. Plec
fără teamă sau durere. Şi ţie, fiica mea, îţi urez să fii la
fel! a grăit întorcându-se către Margareta.
- Dar ce s-a întâmplat, Avva? a întrebat aceea.
Sufletul tău a primit înştiinţare din partea milei lui
Dumnezeu?
- Acest lucru îl va şti sigur doar în vremea ieşi­
rii lui.
- Nu ascunde de mine, Avva.
- Nu-ţi voi ascunde, dar până ce nu mor, să nu
spui nimănui!
După aceea le-a chemat pe surori ca să-şi ia ră­
mas bun şi, când au venit toate, le-a dat ultimele sfa­
turi, îndemnându-le să vieţuiască cu smerenie şi iubi­
re, încheind apoi cu aceste cuvinte profetice:
- Nu vă veţi risipi după plecarea mea. Dumnezeu
va binevoi să ridicaţi aici o biserică frumoasă şi mă­
năstirea se va întări temeinic. Maica Domnului, Căreia
v-am încredinţat, vă va arăta mila ei şi se va preaslăvi
numele ei în acest loc.
Surorile, plângând, l-au întrebat:
- Avva, şi acum în grija cui ne laşi?
- Vă las în grija Verei. Aceasta vă va sluji în
locul meu, ca egumenă a voastră. V-o mai las şi pe
Margareta ca mângâiere! Şi a mai adăugat apoi cu
glas slab, din pricina neputinţei:
- Rugaţi-vă să fie binecuvântată călătoria mea,
surorilor! Să ne luăm rămas-bun.

226
 S ih a stru d in S ib e r ia

S-au apropiat una câte una, l-au sărutat -

pentru prima şi ultima oară, pentru că în toată viaţa
lui, nu lăsase vreodată nici mâna să i se sărute - şi au
ieşit din chilie.
Margareta ieşise puţin mai devreme fără să-l
îmbrăţişeze. Nu răbda să fie de faţă la o astfel de scenă
emoţionantă. A alergat departe şi a plâns singură, la
poarta mănăstirii. Când s-a întors însă, a început să se
căiască şi să aibă mustrări că n-a primit de la el săruta­
rea de despărţire şi ultima binecuvântare. Bătrânul îi
cunoştea gândurile şi de.,aceea i-a zis:
- Linişteşte-te, copilă! Nu voi muri fără să-mi
iau răm as-l^n de la tine!
După aceea a pus-o să-i citească Canonul
Născătoarei de Dumnezeu pentru ieşirea sufletului
din trup. Când a terminat, i-a făcut semn să îngenun­
cheze lângă el, a închinat-o şi a sărutat-o părinteşte. în
ultima noapte, privirea lui era tulbure şi în ochii lui
de-abia se mai păstra o scânteie de viaţă. Era însă de o
seninătate fără margini.
- Nu vedeţi nimic care să vă înfricoşeze?
închipuiri demonice sau ceva de acest fel? a întrebat
Margareta.
- Nu! De ce să mă tem de vreme ce o am pe
Maica Domnului ocrotitoare nebiruită? Când sunt
împreună cu ea, nu mă tem de nimic. Cu aproape o
oră înainte să-şi dea sufletul, a chemat-o pe Margareta
lângă el şi i-a zis liniştit:
- Mor cu nădejde.
- Aţi primit înştiinţare, Avva?

227
 Cuviosul Zosima

- Deja ţi-am spus. Ce vrei mai mult?

La câteva minute înainte de ieşirea sufletului
său, a căzut în extaz şi părea că avea înainte o vedenie
minunată, pentru că arăta ca şi cum cineva îi urează
cu bucurie bun-venit. Deodată i-a zis Margaretei:
- Ridică-mă!
Aceea s-a temut ca nu cumva să cadă şi să se lo­
vească şi de aceea le-a chemat în ajutor pe surorile care
şedeau în chilia alăturată. Au ajuns într-un minut, dar
Bătrânul era deja aşezat în pat, sprijinit de Margareta.
A cerut icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
din Kazan. A luat-o în mâini cu dor, şi-a lipit buzele
de ea şi, întorcându-şi capul în partea dreaptă, a sus­
pinat uşor şi şi-a dat sufletul în mâinile Mijlocitoarei
sale cereşti.
Era 24 octombrie 1833, ziua Praznicului Icoanei
Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor întristaţi", ora
patru după-amiaza, când Bătrânul a plecat înainte să
'mplinească 67 de ani de viaţă pământească. în chip
Tiinunat, în jurul patului său mortuar s-a aşternut o tă-
:ere adâncă, o linişte sfântă şi o atmosferă încremenită,
furorile, care plângeau atât de uşor chiar şi în faţa gre-
atăţilor celor mai neînsemnate, stăteau acum tăcute,
:inându-şi parcă răsuflarea în chilia întunecată, unde
ioar o lumânare pâlpâia, tremurând şi fumegând.
Tăcerea s-a spart şi întunericul s-a risipit doar
jtunci când, puţin mai târziu, trupul mort a fost pre­
gătit după tipicul monahal şi aşezat în coşciug. Atunci,
a lumina bogată a multelor lumânări aprinse, toate
m izbucnit într-o tânguire nemângâiată. Din pricina

228
 S ih a s tru d in S ib e r ia

plânsului îndelungat, Margareta a leşinat. Când şi-a

revenit, ea cea dintâi a început să citească Psaltirea.
între timp ajunsese şi la Moscova vestea mor­
ţii Bătrânului. Şi toţi câţi l-au iubit şi l-au cinstit cu
evlavie au fost cuprinşi de o durere adâncă. A cincea
zi de la adormirea lui, au ajuns la mănăstire şi bine­
făcătorii Simeon Longhinovici Liepeskin şi Dimitrie
Nicolaevici Samkin, precum şi principesa georgiană
Tamara^*^.
Au rămas uimiţi văzând frumuseţea şi dulcea­
ţa de pe chipul celui mQrb-Era asemenea unui sfânt pe
care de-abia îl prioseşe somnul. I-au ridicat mâinile şi
le-au sprijinit pe f^nţile lor, voind în acest fel să pri­
mească o ultimăftnecuvântare de la cel drept.
Bătrânul a rămas neînmormântat vreme de mai
multe zile pentru că toţi aşteptau întoarcerea surorii
Vera. Văzând că nu mai venea, s-au hotărât să-l în­
mormânteze în a şasea zi, după Vecernie, lângă para­
clis. Acest lucru îl ceruse el însuşi, cu puţin înainte să
adoarmă. „Ştiu că n-aveţi putere să-mi împliniţi do­
rinţa, adică să mă înveşmântaţi într-o piele şi să mă
aruncaţi în pădure, de aceea vă rog să mă îngropaţi
lângă paraclis şi, astfel, ploaia care va cădea de pe aco­
periş îmi va uda groapa", le spusese el.
însă mormântul lui n-a fost udat atât de ploa­
ie, cât de lacrimile surorilor orfane. Mai ales Vera,

în capitolul următor vom relata cum a cunoscut-o Bătrânul

pe principesă şi ce legături a avut cu ea.

229
 Cuviosul Zosima

ntorcându-se în a douăsprezecea zi de la moartea lui,

i căzut deasupra gropii încă proaspete ce adăpostea
rupul lui şi a început să se tânguie amar. Dumnezeu
ngăduise într-un chip negrăit să nu-1 mai revadă în
iceastă viaţă.
O, câte zile, câte săptămâni, câte luni au trecut
)ână când surorile şi-au revenit din durerea cea mare
îentru pierderea propriului lor Moise care le dusese
lin robia faraonică în pământul făgăduinţei, de la via-
a deşartă din lume la viaţa monahală!

Ridicarea bisericii şi recunoaşterea

oficială a Sfintei Mănăstiri

în vremea încercărilor din Siberia, părintele

Zosima le spunea adesea surorilor:
- Să avem răbdare, copilele mele, va veni şi cea-
;ul mângâierii, al voii dumnezeieşti, iar atunci vom
:ânta cu uşurare: „Cântare de biruinţă să cântăm toţi
ui Dumnezeu, Cel Ce a făcut în chip minunat margi-
lile părhântului cu braţul Său cel preaînalt."
Şi şi-au amintit cu desfătare şi admiraţie de cu-
/intele Bătrânului, de noaptea întunecată şi îngheţată
ie 20 noiembrie 1826, când au sosit în locul rânduit
le pronia dumnezeiască, moşia doamnei Bahmieteva,
;i au făcut prima lor priveghere într-o chilie smerită
iin mijlocul pădurii sălbatice şi înzăpezite. Au prăz-
luit şi Intrarea în biserică a Maicii Domnului, iar ir-
nosul cântării a doua a praznicului era exact acesta:

230
 Sihastru din Sil)rn.\
r
„Cântare de biruinţă să cântăm toţi". Cum m^ailnr.<
Bunul Dumnezeu să se stabilească acolo exact în .uv.i
zi, nici mai devreme, nici mai târziu!
Când Bătrânul a adormit, mănăstirea, deşi des­
tul de bine organizată, era mică şi sărăcăcioasă.
Ansamblul mănăstiresc nu avea biserică şi de
aceea nici gând să primească o recunoaştere oficia­
lă din partea forurilor ecleziastice şi împărăteşti. De
aceea surorile au vietuit /
cu smerenie sub ocrotirea
părintească a Mitropolitului Filaret, sub îngrijirea
duhovnicească a bunu^ui*arhimandrit Antonie, egu­
menul Lavrei Sfii^tei^reimi şi a Sfântului Serghie,
precum şi aa ajutoful bănesc al familiei Liepeskin, al
familiei Samlcin^-âî reginei şi principilor Georgiei^^ şi
al altora.
în tot cazul, cu toate că se părea că împlini­
rea ultimelor cuvinte profetice ale Bătrânului nu era
aproape, s-au arătat câteva semne dătătoare de spe­
ranţă. Unul dintre ele era şi acesta: evlaviosul diacon
al bisericii de mir a văzut în vis că se găsea ridicat pe
nori, exact deasupra mănăstirii, ţinând în mâinile lui
icoana Născătoarei de Dumnezeu, numită „Semnul

Georgia, împărţită până la sfârşitul secolului al X V IlI-lea în

mai multe regate mici, devenise în acel timp teritoriu rusesc. Primul
rege al Georgiei de Răsărit, Heraclios al Il-lea, în anul 1783, aşezase
fragilul său stat sub ocrotirea Rusiei, care îl încorporase în teritoriul
ei în anul 1801. De atunci. Rusia a cuprins treptat toate celelalte mici
teritorii ale ţării. Astfel, titlurile menţionate aici, de regină şi principi ai
Georgiei, nu aveau decât o însemnătate istorică şi onorifică.

231
 Cuviosul Zosima

dumnezeiesc"^^. Icoana era scăldată într-o lumină

strălucitoare, ale cărei raze ajungeau până la pământ
şi luminau mănăstirea. Trezindu-se, şi-a zis în sinea
lui: „într-adevăr, acest loc va fi slăvit de Preasfânta
Născătoare de Dumnezeu şi ceasul voii lui Dumnezeu
a sosit!"
O moscovită înaintată în vârstă şi evlavioasă,
doamna T., îşi pierduse pe unica ei fiică. Aceasta,
înainte să moară, o rugase pe mama ei să facă din toţi
banii ce i-ar fi revenit fapte bineplăcute lui Dumnezeu.
Deci doamna T. a căutat multă vreme un loc în care
să se aducă neîncetat jertfe întru pomenirea sufletului
fiicei ei. In final a auzit despre mănăstirea din pustie,
care nu avea biserică. Şi cu toate că nu-1 cunoscuse nici
pe Bătrân, nici pe surori, fiind luminată de Dumnezeu,
a oferit pe loc mănăstirii nouăsprezece mii de ruble,
cu rugămintea să fie folosiţi pentru ridicarea biseri­
cii. I-a încredinţat banii duhovnicului ei, protoiereul
parohiei înălţarea Domnului din Moscova, iar acela,
la rândul Iui, i-a predat Mitropolitului Filaret. Bunul
ierarh, mulţumit şi mişcat, a dat poruncă să înceapă

în icoana aceasta, Născătoarea de Dumnezeu este repre­

zentată cu mâinile deschise şi înălţate la rugăciune, în timp ce Micul
lisus Se găseşte la pieptul ei, înconjurat de slavă. Este vorbă despre un
model iconografic cunoscut la noi sub numele de: „Maica Domnului
din Vlaheme”. în Rusia, această icoană a Maicii Domnului se nu­
meşte: „Semn dumnezeiesc” (semn, mărturie) - semnul ocrotirii şi al
milei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu faţă de neamul omenesc.
Denumirea aceasta i s-a dat icoanei în secolul al X ll-lea, când a salvat
în chip minunat oraşul Novgorod de la o distrugere şi cucerire sigură.

232
 S ih a s tru d in S ib e r ia

în cel mai scurt timp înălţarea bisericii. Exista însă o

piedică: deoarece ţinutul acela nu fusese locuit nici­
odată înainte, conform legislaţiei în vigoare, nu avea
îndreptăţire legală să ceară de la stat aprobare pentru
ridicarea bisericii. Arhiepiscopul, voind să depăşească
dificultatea aceasta, le-a întrebat pe surori:
- Nu cunoaşteţi nicio persoană sus-pusă, care
ar putea să ceară ridicarea unui paraclis particular în
numele ei?
Ele i-au vorbit despre prinţesa Tamara a
Georgiei. < '
- Ah, este foş:rtş,-bine! Folosindu-ne de numele
ei, toate sunFjuşor db împlinit! a grăit Mitropolitul.
Principescţ.-Tamara nutrea un mare respect faţă
de Avva Zosima, pentru că în timp ce acesta trăia, o
vindecase de o boală aducătoare de moarte. Minunea
se întâmplase pe când Bătrânul mergea cu treburi la
Moscova. Principele Heraclios, fratele ei, îl întâlnise
pe Bătrân şi îl adusese la palatul lor. Acolo o găsise pe
prinţesă în nesimţire, cu fierbinţeală mare. Medicii îi
preziseseră sfârşitul. Bătrânul s-a întristat mult, pen­
tru că ştia că atât bolnava, cât şi toată familia princiară
erau oameni evlavioşi, smeriţi şi filantropi.
Fraţii ei, care stăteau lângă ea, l-au rugat pe
Bătrân să-şi pună mâinile peste dânsa şi să se roage
pentru însănătoşire. Acela, din smerenie, a refuzat din
toate puterile şi a vrut să plece. Dar principii l-au ţi­
nut cu forţa, i-au luat mâinile şi le-au pus pe capul ei.
Părintele Zosima protesta şi striga: „Ce faceţi? Sunt
un păcătos nevrednic!" însă când mâinile lui au atins

233
 Cuviosul Zosima

fruntea bolnavei, aceea şi-a revenit, l-a recunoscut, i-a

zâmbit şi i-a cerut binecuvântarea. Bătrânul s-a grăbit
să plece şi să se întoarcă la mănăstire, ca să scape de
cuvintele lor de admiraţie şi de recunoştinţă. în scurt
timp, principesa s-a făcut bine cu desăvârşire. Ea
însăşi le-a descoperit surorilor din mănăstire minunea
vindecării ei, pentru că părintele nu le spusese nimic.
Astfel, monahiile nu-şi închipuiau acum că
principesa cea virtuoasă şi evlavioasă ar putea să le
refuze vreo favoare. însă diavolul se luptă întotdeau­
na şi în orice chip să împiedice faptele bune şi caută
să găsească punctul cel mai sensibil al sufletului ome­
nesc, ca să-l lovească direct acolo.
Spre mirarea lor, pe neaşteptate, principesa s-a
simţit jignită de cererea surorilor şi a răspuns:
- Nu pot să împrumut numele meu pentru a
primi bani care nu sunt ai mei! Dacă eram destul de
bogată, aş fi zidit mult mai devreme o biserică mănăs­
tirii Bătrânului, întru pomenirea sa, fără să-mi spună
nimeni. Dumnezeu însă nu mi-a dat mijloacele finan­
ciare şi, în acest fel, nu m-a chemat să ajut!
- V-a dat însă un nume atât de mare! i-au amintit
surorile. Şi prin el puteţi să slujiţi lucrarea aceasta a ico-
nomiei lui Dumnezeu! Cel care a primit de la Dumnezeu
bogăţie trebuie să-L slujească prin bogăţie, cel care a pri­
mit sănătate şi putere, prin ostenelile trupeşti, cel care a
primit harisma cuvântului, prin învăţătură. Fiecare oferă
lui Dumnezeu talantul pe care l-a primit de la El însuşi.
Şi Maiestatea Voastră, prinţesă iubitoare de Hristos, să
vă oferiţi numele nobil şi înalt lucrării lui Dumnezeu!

234
 S ih a stru d in S ib e r ia

Aceea a rămas puţin tăcută, fără să arate că este

de acord, dar în cele din urmă a încuviinţat pe neaş­
teptate şi a primit să semneze respectiva cerere. Şi pe
loc tulburarea şi încruntarea ei au dispărut. In acelaşi
moment a devenit senină şi voioasă. De atunci, în toată
viaţa ei a fost mulţumită şi L-a preaslăvit pe Dumnezeu
că ajutase şi ea la ridicarea bisericii mănăstireşti.
După primirea aprobăriiîmpărăteşti. Mitropolitul
s-a ocupat de primirea binecuvântării Sfântului Sinod.
Şi cu banii doamneţ Ţ.^-au cumpărat în numele princi­
pesei Tamaj;^ alte şâisprezece deseatine de păm ânP în
jurul proprietăţii .pi care o dăruise doamna Bahmieteva
şi care avea o prelungire de nouă deseatine. Intre dona­
tori s-a creat însă o dispută asupra locului în care trebu­
ia să se zidească biserica. Doamna Bahmieteva o vroia
lângă gardul de lemn, ca să fie mai aproape de casa ei.
Principesa Tamara şi fratele ei, Heraclios, preferau să
fie în mijlocul mănăstirii. Neînţelegerea lor a rezolvat-o
Mitropolitul, care le-a grăit:
- Bătrânul Zosima a stabilit el însuşi locul! a zis
el hotărât, şi a dat poruncă să se zidească biserica dea­
supra mormântului ctitorului mănăstirii.
Au închinat-o Sfintei şi de viaţă Făcătoarei
Treimi, aşa cum le sugerase Bătrânul. El le spusese:
„Prima biserică pe care o veţi ridica în mănăstire s-o
închinaţi Sfintei Treimi, iar pe a doua s-o închinaţi

O descalină este echivalentă cu aproximativ unsprezece mii

de metri pătraţi.

235
 Cuviosul Zosima

Preaslăvitei Născătoare de Dumnezeu, Odighitria din

Smolensk."
Biserica de piatră, foarte frumoasă, a fost ridi­
cată până la încheierea anului şi a fost târnosită îndată
de Mitropolitul Filaret. După aceea, la îndrumările
acestuia, regina Tamara a Georgiei a făcut o cerere că­
tre Sinod, cerând binecuvântare pentru întemeierea
unei obşti de maici, menţionând că îi dăruieşte aces­
teia biserica ei particulară şi tot ţinutul din jur care îi
aparţine. Sinodul n-a întârziat să accepte cererea ei şi
să aprobe întemeierea obştii mănăstireşti, care s-a in­
stituit în mod oficial, prin poruncă împărătească.
De atunci, Simeon Longhinovici Liepeskin,
omul binecuvântat de Dumnezeu, a început să dăru­
iască mănăstirii şi surorilor mari sume de bani. A con­
struit de jur-împrejur un zid de piatră, mai ales că bi­
serica se găsea exact între partea de nod şi sud. în faţa
porţii centrale, în partea de vest, a construit o mare clă­
dire de piatră, precum şi alte două clădiri mai mici. A
cumpărat livezi, ferme cu legume lângă Moscova, care
asigurau mănăstirii un venit regulat, mic, dar sigur. A
mai dăruit mii de ruble pentru acoperirea diferitelor
nevoi ale surorilor şi pentru plătirea preoţilor slujitori.
La puţini ani după aceea, locuitorii mai bătrâni
ai satului Riskovo au început să-şi amintească faptul
că în 1812, când a avut loc atacul francezilor, ascunse-
seră icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului,
Odighitria, într-o pădure deasă, exact în locul în
care era acum mănăstirea. Odată, pe când stăteau de
pază în pădure şi priveau spre icoană, un bătrânel

236
 S ih a s tru d in S ib e r ia

mic la trup şi cărunt a trecut pe acolo şi a zis; „Aici,

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu îşi va preaslăvi
numele ei cel sfânt!" şi imediat s-a făcut nevăzut.
Păzitorii, uimiţi, s-au întrebat de unde venise şi cum
a dispărut aşa, deodată, acel necunoscut misterios, de
vreme ce şi locul era inaccesibil, împădurit, băltos şi
nu avea nici cărare. Dar odată cu trecerea timpului,
întâmplarea s-a uitat.
Când surorile au auzit de acea istorie, au luat
binecuvântare de la Mitropolit ca să ducă în procesiu­
ne icoana din pădure pâ^ia-m ănăstire şi să facă acolo
un paraclis. Când S ţă p ^ a îngerilor a intrat în mănăs­
tirea ei, o feipeie pe cate Maica Domnului o vindecase
în acelaşi an a fo^lum inată să-şi asume cheltuielile
pentru ridicarea unui mic paraclis închinat ei. Astfel,
la puţină vreme, un paraclis al Preasfintei Născătoare
de Dumnezeu, Odighitria, s-a înălţat pe zid, deasupra
porţii principale. Acolo a fost aşezată şi a rămas până
astăzi (1889) şi o icoană veche, făcătoare de minuni, cu
acelaşi nume, dăruită de către mama donatoarei, mult
înaintată în vârstă.
Astfel, Mănăstirea Sfintei Treimi şi a Maicii
Domnului Odighitria a dobândit, conform dorinţei
ctitorului ei, şi o a doua biserică, închinată Preasfintei
Născătoare de Dumnezeu Ocrotitoarea, aflată deasu­
pra zidului, ca să amintească surorilor de cuvintele
acatistului, pe care părintele Zosima le repeta dese­
ori; „Zid eşti fecioarelor. Născătoare de Dumnezeu
Fecioară, şi tuturor celor care aleargă la tine!"

237
 mm B

— A .'* ■ • k-

\ \ ,<■ ■ • ’.t-y iţ .
...i

\ \

\
■■ ■ ^ 0 ^ ^ ^

•; / -r
 Mici învăţături, povestiri şi întâmplări
din viaţa Bătrânului Zosima

Cuvântul Avvei Zosima era simplu şi precis,

nemeşteşugit, fără prefăcătorie, dar întotdeauna cu­
prinzător şi convingător. Astfel, obişnuia să spună:
- Dacă există pe lume ceva mai lipsit de raţiune
şi întunecat, aceea este«fSţ)tul că nu ţinem poruncile
lui Dumnezeu cele^'uşoare, mulţumitoare şi mângâie­
toare, în tinlp Ce î^d'emnurile diavolului, grele, amare
şi chinuitoare, le*irnplinim cu râvnă, la gândiţi-vă: cât
de mângâietor şi mulţumitor este să vieţuieşti în iu­
bire sfântă! Şi, dimpotrivă, cât este de amar şi de chi­
nuitor să vieţuieşti în invidie şi răutate! Dacă ai ales
neagoniseala, ai scăpat de griji şi mâhniri. Dacă vâ­
nezi bogăţia, vei muri de alergătură, angoasă, respon­
sabilităţi şi nelinişti. Vieţuieşti în neprihănire şi înţe­
lepciune? Atunci conştiinţa ta este liniştită şi sufletul
tău este luminat de strălucirea harului lui Dumnezeu.
Vieţuieşti întru stricăciune? Chinurile conştiinţei te
tulbură şi alungă harul dumnezeiesc. Ai smerenie?
Eşti iubit şi de Dumnezeu, şi de oameni, care preţu­
iesc şi caută prietenia ta. Eşti plin de egoism? Atunci şi
Dumnezeu, şi oamenii îşi întorc faţa de la tine, în timp
ce inima ta, iubitoare de sine şi mândră, nu poate să
cunoască vreodată pacea. în final, ce este mai lipsit de
durere? Să cedezi când te nedreptăţesc sau să te cerţi

241
 Cuviosul Zosima

şi să te baţi? Ce este mai bine? Să fii tăcut şi smerit

sau flecar şi grăitor de cuvinte deşarte? Ce este mai de
folos? Să arăţi în toate o înfrânare plină de discernă­
mânt sau să te dedai oricărui fel de desfrâu, desfătare
şi abuz? Vă voi da un exemplu; doi oameni mănâncă,
unul mâncăruri bogate, felurite şi bine pregătite, ce­
lălalt mâncăruri simple şi uşoare. Şi amândoi, după
ce se satură, se opresc. Se pune însă întrebarea: în
următorul moment, cu ce este primul mai fericit sau
mai câştigat decât al doilea? Al doilea are cu siguran­
ţă un stomac mai uşor, simte bucurie şi îşi asigură o
sănătate îndelungată, şi mai ales fără să cheltuiască
timp şi bani pentru mâncarea lui, în timp ce primul
a depus atâta osteneală şi a cheltuit atâţia bani nu­
mai ca să-şi vatăme sănătatea prin mâncărurile multe
şi grele! Vă mai aduc un alt exemplu: un om poartă
veşminte simple şi sărace, iar un altul haine bogate şi
scumpe. Care dintre cei doi se simte mai confortabil şi
mai liber? Veşmintele bogate nu sunt decât o povară
grea, nu doar pentru minte şi suflet, ci şi pentru trup.
Trebuie să iei seama neîncetat să nu le şifonezi, să nu
le rupi sau să le murdăreşti. Odată îmbrăcat cu ele, nu
îndrăzneşti să te mişti aşa cum vrei, să te întorci, să
te sprijini, să te aşezi oriunde. Trebuie să te tot gân­
deşti la veşmântul tău, ca să nu-1 strici. Prin urmare
eşti liber? Purtând însă un veşmânt simplu, poţi să te
ocupi cu treburile tale fără a avea o grijă specială. Şi
odată ce ai obosit, poţi să stai sau să te întinzi liber pe
ogor sau pe pământ, fără să-ţi pese dacă le vei murdă­
ri. Neavând mintea aţintită la hainele tale, ea se poate

242
 S ih a stru d in S ib e r ia

ocupa cu ceva mai bun şi mai de seamă. Vedeţi, dar,

că Domnul, cerându-ne în viaţa aceasta cele uşoare,
mulţumitoare şi lesnicioase, ne făgăduieşte ca răspla­
tă pentru acestea bunurile cereşti şi veşnice, în timp
ce dimpotrivă, tot ceea ce este demonic se arată greu,
vătămător şi chinuitor şi aici, dar şi în viaţa cealaltă,
pregătindu-ne amară răsplată. Prin urmare, suntem
sau nu nerozi şi fără de minte? Căci dispreţuim voia
lui Dumnezeu, cea dreaptă şi uşoară, şi împlinim voia
diavolului, cea rea şi plină de greutate. Prin urmare,
cu dreptate ne pedepseşte Dreptul Judecător!
După Pavecerniţă, Bătrânul le aduna câteodată pe
surori şi le îjayăţa, felosindu-se ca pretext de viaţa sfântu­
lui sărbătorit sau.dfe praznicul zilei. Le vorbea fără pregă­
tire, simplu, natural, dar cu entuziasm fierbinte şi sfânt.
Odată, în ziua de opt noiembrie, le-a spus ur­
mătoarele:
- Surorilor, astăzi prăznuim Soborul Sfinţilor
îngeri. Prin urmare, astă-seară, după ce veţi mer­
ge la chiliile voastre, să cugetaţi în tăcere la astfel de
lucruri: ce slavă, ce bucurie, ce cinste, ce fericire au
îngerii în ceruri! Cum să nu ne bucurăm şi să nu ne
desfătăm şi noi, cunoscând că avem nădejdea şi putin­
ţa de-a ne uni pentru totdeauna cu ei, de-a face parte
din ceata lor şi de-a ne bucura împreună, privind faţa
lui Dumnezeu şi preamărind veşnic Preasfântul Lui
Nume, ca şi aceia? Ah, ce fericire ne aşteaptă!
Aici, cuvintele lui au fost întrerupte de suspine.
A tăcut pentru puţină vreme, căzând pe gânduri, iar
după aceea a continuat:

243
 Cuviosul Zosima

- Dar deja ne găsim pe această cale. Deja aparţi-

vieţuirii îngereşti. Oare nu pentru aceasta suntem
;i mai fericiţi oameni de pe pământ? Aruncaţi un ochi
itre lume şi vedeţi câţi trăiesc fără să aibă idee despre
)ate câte ne-a descoperit nouă harul lui Dumnezeu,
espre câte trăim în inima noastră păcătoasă şi des-
re câte aflăm din Scripturi şi din învăţăturile Sfinţilor
oştri Părinţi! Dar şi câţi trăiesc privind adevărul în
iţă şi dorind să se dăruiască lui Dumnezeu, dar sunt
npiedicaţi de legătura diferitelor îndatoriri şi griji lu-
aeşti! Pe noi, însă, ce ne împiedică să moştenim bu-
uria îngerească fără de margini şi să gustăm de pe
cum fericirea veşnică? Nimic! Toate depind de voin-
a şi de lupta noastră! Dumnezeu a făcut tot ceea ce
i ţinut de El: ne-a izbăvit de lume şi de ispitele ei, a
rimicit orice piedică şi ne-a adus în tagma îngereas-
:ă, ocrotindu-ne cu puterea Lui. Ce lipsă de mulţumi-
■e am arăta dacă am dispreţui iconomia milostivă a
Domnului faţă de noi! Am fi vrednici de pedeapsa Lui
cea dreaptă! într-adevăr, ce ne împiedică să fim bine-
plăcuţi înaintea Lui? Nu cumva ne cere ceva greu? Nu
cere nimic mai mult decât să-L iubim din toată inima
pe El, Binefăcătorul şi Mântuitorul nostru şi de ase­
menea, să avem între noi iubire, înţelegere şi îngădui-
re sufletească. Astfel, ne vom asemăna Sfinţilor îngeri
şi ne vom învrednici a ne desfăta de fericirea lor!

244
 S ih a stru d in S ib e r ia

Bătrânul a mai adăugat:

- în actele de pomenire ale sfinţilor martiri se
spune adeseori: „O, mucenici ai lui Hristos, unde sunt
chinurile, unde este mucenicia voastră? Au trecut ca
visul! Şi acum vă desfătaţi pentru veşnicie împreu­
nă cu Domnul!" Noi, surorilor, ce vom arăta în ziua
înfricoşătoarei Judecăţi, dacă nu vrem să răbdăm cu
bărbăţie, de dragul Domnului nostru lisus Hristos,
puţină osteneală sau puţină durere sau o boală uşoa­
ră? Aşadar vrem să ne găsim în locul ceresc al sfinţilor,
al celor care şi-au vărgat sângele lor pentru Hristos,
noi, cei care nu ră b ^ m nici cea mai mică tăiere a
voinţei, caţe nu afătăm nici cea mai mică renunţare
la slăbiciunile pdâstre? Şi dorim să fim împreună cu
aceia care au răbdat tăierea mădularelor şi alte chinuri
înfricoşătoare? în tot cazul, vom fi sau cu sfinţii, sau
cu demonii! Un al treilea loc nu există!
Prin urmare, să ne luptăm pentru mântuirea
noastră, căci avem o singură viaţă şi un singur suflet!

Odată, Bătrânul împreună cu două-trei surori a

vizitat casa unui demnitar, cerând o oarecare înlesnire
pentru mănăstire. întorcându-se, surorile l-au între­
bat: „Părinte, de ce aţi tăcut atât de mult? V-aţi pur­
tat ca şi cum aţi fi vrut să evitaţi pe unul sau pe altul
(au pomenit numele celor câteva persoane cunoscute)
dintre cei care erau acolo şi doreau atât de mult să vă
cunoască şi să vă asculte!"

245
 Cuviosul Zosima

Bătrânul a răspuns cu cuvintele psalmistului:

- „N-am umblat după lucruri mari, nici după
ucruri mai presus de mine" (Psalmul 130:1), sunt
)rost şi „fără de minte", sunt „ca un dobitoc înaintea
^a". (Psalmul 72:22)

Odată, s-a întâmplat să se găsească la masa

mui creştin iubitor de călugări împreună cu alţi câţi­
va fraţi. Aceştia, pe toată durata prânzului, au dis-
utat probleme duhovniceşti. El însă n-a scos niciun
:uvânt. A stat simplu şi smerit, cu privirea plecată. Pe
Irumul de întoarcere, surorile care fuseseră cu el la
naşă i-au zis:
- lertaţi-ne, Avva, dar ne-a cuprins mirarea.
Jfinţia ta ai fi vorbit mai bine şi mai folositor decât
icei călugări. Aşadar, de ce ai tăcut?
- Dacă n-au putut să se folosească de tăcerea
nea, nici de cuvintele mele nu s-ar fi folosit! a răspuns
lătrânul.

Când a aflat că cineva s-a folosit de învăţătura

/
ui şi şi-a îndreptat viaţa, a zis:
- Eu ştiu că sunt nepriceput şi nărod. Dacă
îste însă nevoie. Dumnezeu grăieşte şi printr-un mă-
jar. Se referea la cunoscuta întâmplare din Vechiul
festarhent cu profetul Valaam.

246
 S ih a s tru d in S ib e r ia

Dacă vreo soră se mâhnea pentru că era ne­

dreptăţită, îi spunea:
- Smereşte-te! Şi se vor smeri înaintea ta cerul
şi pământul.

Din nou, dacă vreo altă soră se întâmpla să facă

ceva bun, căutând subconştient lauda celorlalţi, şi îi
spunea Bătrânului: „Ia uite, Avva, ce frumos este lu­
crul acesta!", el răspundea:
- Frumos, dar n^ şi veşnic! Orice lucru de aici
ne grăieşte: nu mă iubiţi, căci voi pleca de la voi!
Şi îi\^ltă situâţie asemănătoare repeta:
- Toate siţBPl bune, dar vom muri şi nu ne vom
mai întoarce aici! Deci la ce folosesc toate acestea, dacă
nu suntem bineplăcuţi înaintea lui Dumnezeu?

Bătrânul spunea din nou:

- Nu putem să privim cu un ochi spre cer şi
cu altul spre pământ. în acest fel nu putem să avem
sufletul nostru alipit şi de cele pământeşti, şi de cele
cereşti. Trebuie să alegem şi să căutăm pe unul dintre
ele: sau cerul, sau pământul!

Dacă apărea vreo neînţelegere între surori, le

mustra, zicându-le:
- Nu vă ruşinaţi? Toate cele pământeşti sunt
trecătoare. Credeţi că merită osteneala să vă amărâţi

247
 Cuviosul Zosima

pentru acestea? Nu vă asemănaţi dobitoacelor pe

care Ie cunoaşteţi, care privesc doar spre pământ!
Căci acestea au fost create astfel încât să nu poată pri­
vi spre ceruri. Dacă noi, care am fost creaţi să privim
doar spre ceruri, ne alipim de pământ, atunci ne facem
asemenea dobitoacelor şi suntem mai vrednici de milă
decât acestea, care n-au raţiune şi suflet nemuritor!

***
Să nu vă interesaţi doar de postire şi de pri­
veghere! spunea adesea surorilor. Mântuitorul lisus
Hristos n-a spus: „Sunteţi ucenicii Mei dacă postiţi",
ci „dacă aveţi dragoste unul faţă de altul". Nici diavo­
lul nu mănâncă vreodată, nici nu doarme, dar împli­
neşte mereu lucrarea lui satanică! Deci dacă n-avem
iubire şi smerenie, pe care nici diavolului nu le are,
atunci prin postire şi priveghere, pe care le are şi dia­
volul, vom deveni şi noi mai mult diavoli!

Mai spunea Bătrânul:

- Să nu uitaţi cuvintele Domnului: „Acest neam
de demoni nu iese decât cu rugăciune şi cu post".
Aşadar, unind postirea cu rugăciunea, vom putea să
ne izbăvim cu harul lui Dumnezeu de pătimirile noas­
tre demonice.

Tâlcuia Bătrânul cândva: „A se lăuda cineva cu

postirea este nebunie!" Un meşteşugar se poate lăuda

248
 S ih a stru d in S ib e r ia

CU multele sale unelte dacă nu face cu ele o lucrare

bună şi folositoare? La fel şi postirea, ca şi toate
ostenelile trupeşti, sunt doar uneltele virtuţii, nu
virtuţile însele.

Deseori, mai spunea şi aceasta;

- Să nu pierdeţi timpul preţios al vieţii! Să vă
rugaţi, să postiţi, să vă osteniţi cu smerenia, iubirea
şi simplitatea. Căci va veni sfârşitul nostru, neştiut, şi
atunci ne vom căi amajnic pentru vremea pe care am
lăsat-o să se piardă.^
c.
Odată, a povestit următoarea întâmplare:
- Am auzit de un stareţ virtuos şi cu discer­
nământ în mănăstirea căruia vietuia f un frate care se
ducea deseori la fierarul mănăstirii, călugăr şi aces­
ta, şi-l ruga stăruitor să-i facă lanţuri de fier. Vroia să
le înfăşoare în jurul trupului său, pe sub veşminte, ca
prin această chinuire trupească să se facă bineplăcut
lui Dumnezeu, aşa cum credea, şi să-şi mântuiască su­
fletul.
Când fierarul n-a mai putut să-l refuze, s-a dus
la stareţ şi i-a descoperit intenţia fratelui. Iar acela i-a
zis: Dacă mai vine cu aceeaşi cerere, trage-i o palmă
cât poţi de tare! Dacă o suportă fără să cârtească, fă-i şi
alte lanţuri. Dacă se mânie însă, spune-i: „învaţă mai
întâi să rabzi jignirile şi atunci îţi va fi de folos să porţi
lanţuri!" Fierarul a făcut tot ceea ce i-a spus stareţul.

249
 Cuviosul Zosima

iar fratele nu numai că s-a mâniat când a prinait palma,

ci i-a şi întors-o înapoi. Atunci fierarul l-a făcut
atent şi l-a certat pentru purtarea lui, iar acela a plecat
şi nu l-a mai necăjit."
într-adevăr, a explicat părintele Zosima, răbda­
rea în necazuri şi nedreptăţi este mai înaltă decât lan­
ţurile şi cămăşile din păr de animal. Hristos nu ne-a
dat poruncă pentru astfel de lucruri, ci ne-a porun­
cit să iubim pe vrăjmaşii noştri şi să ne rugăm pen­
tru aceştia. Da, trebuie să-i cinstim ca pe binefăcătorii
noştri, pentru că ei, prin paguba pe care o pricinuiesc
sufletelor lor, ajută la mântuirea sufletelor noastre.

într-o duminică. Bătrânul se întorcea de la

surori spre chilia lui îndepărtată, însoţit doar de
Margareta.
A deschis uşa chiliei şi şi-a dat seama dintr-o
privire că fusese tâlhărit. îi furaseră totul: ghetele,
uneltele, securea, vasele de lemn, ceasul de perete, ro­
gojina pe care dormea, chiar şi perdeaua de la fereas­
tră şi o bucată de stofă moale, neagră.
S-a întors către Margareta şi i-a zis:
- Lasă-mă un pic şi te voi striga peste puţin
timp. în sertarul mesei avea şi banii mănăstirii, trei­
zeci de ruble în total, şi a văzut că şi pe aceştia îi lua­
seră.
A îngenuncheat şi s-a rugat câteva minute pen­
tru hoţ, iar după aceea a strigat-o pe Margareta şi i-a
zis surâzând:

250
 S ih a s tru d in S ib e r ia

- Ai vrut să-mi scuturi şi să-mi cureţi chilia, clar

vezi cât de curată este? Altul ţi-a luat-o înainte!
Margareta, văzând că-i furaseră toate, a între­
bat mirată:
- Avva, de ce nu mi-ai spus de la început şi m-ai
lăsat afară?
- Pentru că mai întâi am vrut să mă rog pentru
hot./
După câteva zile, din pricina unor certuri care
au izbucnit în satul vecin, hoţul s-a predat şi a fost
descoperit. Dintre lucrurile Bătrânului, s-au mai găsit
doar perdeaua şi rc^ojina. Celelalte dispăruseră.
Comandantul-poliţiei l-a vizitat pe părintele
Zosima, ca să-i i^ 6 declaraţie, iar ei nu l-a lăsat să
intre în chilie până ce nu l-a silit prin rugăminţi să-i
tăgăduiască pe cuvânt că hoţul va fi iertat.
- Nu ştiu ce faceţi în celelalte cazuri, dar nu
vreau să fie pedepsit nimeni din pricina mea! a grăit
Bătrânul.

Cineva i-a dăruit unei surori un pachet cu o ju­

mătate de kilogram de plante de ceai. Aceea, fără să spu­
nă nimic Bătrânului, l-a păstrat în buzunar câteva zile.
Conştiinţa ei însă nu era liniştită şi de aceea n-a îndrăz­
nit să bea deloc din acel ceai. în final, l-a luat şi l-a oferit
Bătrânului, descoperindu-i ispita şi cerându-i iertare.
în acel moment, în chilia ei era aprinsă soba de
gătit.

251
 Cuviosul Zosima

- Vrăjmaşul a râs de tine, i-a zis Bătrânul, râzi

şi tu de el! Aruncă cu mâinile tale întregul pachet în
sobă şi te vei linişti!
Sora a făcut-o fără ezitare şi, deşi în primele
momente i-a părut rău de ceai, după aceea a simţit
pace în inima ei.

Două surori, de loc din Siberia, au fost si­

lite să meargă acolo pentru a rezolva o problemă,
întorcându-se la mănăstire, au adus cu ele o grămadă
mare de îmbrăcăminte pe care, conform regulamen­
tului, au predat-o la veşmântărie. Mai târziu. Bătrânul
a aflat că surorile acestea ceruseră un tratament pre­
ferenţial pentru darul lor făcut mănăstirii. Deci a che-
mat-o pe cea mai mare şi i-a zis:
- Dacă vreţi să mai rămâneţi aici, atunci luaţi fără
întârziere toate câte aţi adus şi duceţi-le la Moscova.
Acolo vindeţi-le, împărţiţi banii săracilor şi veniţi îna­
poi cu mâinile goale. Dacă nu sunteţi de acord, atunci
şi tu, şi sora ta să vă luaţi lucrurile şi să mergeţi la altă
mănăstire. La început, sora s-a tulburat mult din prici­
na poruncii aspre a Bătrânului. în final însă a acceptat,
i-a bătut mătanie şi a făcut aşa cum i-a zis. A vândut
veşmintele la Moscova, a împărţit banii oamenilor să­
raci şi s-a întors la mănăstire, unde părintele Zosima a
primit-o cu dragoste părintească.

252
 S ih a stru d in S ib e r ia

O altă soră, bună şi simplă la inimă, s-a găsit

într-o mare ispită: vrăjmaşul, urător al binelui, a se­
mănat în inima ei o scârbă şi o antipatie adâncă faţă
de Bătrân. Ezitând să-i descopere, ea cădea din zi în
zi în mai mare deznădejde şi tristeţe. In cele din urmă
a prins curaj, s-a dus la părintele Zosima, a căzut la
picioarele lui şi l-a rugat cu suspine:
- Părinte, pentru Dumnezeu, dă-mi binecuvân­
tare să plec de aici şi să merg la Kiev!
- Şi de ce vrei atât de mult să pleci acolo? a în­
trebat-o el. ^ '
- Pentru că aki iju mă voi mântui, mă voi pierde!
- Să fijLi dai crezare acestui gând, a continuat
părintele Zosima,^! este de la vrăjmaşul!
- Nu, Avva, mă pierd cu adevărat, căci la ce
mântuire pot să mă aştept când te urăsc atât de mult,
încât nu pot nici să te privesc, nici să aud glasul tău?
Simt neîncetat înlăuntrul meu o duşmănie, o răutate,
o silă faţă de tine, care mă ţine în continuă tulburare,
în timp ce gândesc: „Ce vrea acest mojic care se găseş­
te între noi?"
Bătrânul a surâs şi a liniştit-o părinteşte. A în-
credinţat-o că Dumnezeu nu-i va socoti păcat aceas­
tă stare a ei, pentru că nu este altceva decât războ­
iul vrăjmaşului. Deci a îndemnat-o să se liniştească
şi să aştepte cu rugăciune şi smerenie ceasul în care
Dumnezeu o va izbăvi de război. Şi sora s-a liniştit
oarecum, însă războiul s-a înteţit, tulburând-o şi vlă-
guind-o sufleteşti'.
 Cuviosul Zosima

- Ai răbdare! Rabdă! îi spunea Bătrânul. Dacă

nu cedezi vrăjmaşului şi nu pleci, vei primi cununa
duhovnicească!
- lartă-mă, Avva! Dar despre ce cunună îmi
vorbeşti? îmi grăieşti despre iubirea şi interesul faţă
de tine, când eu nu pot să te văd în faţa ochilor?!
- Să nu dai crezare gândurilor tale, a sfătuit-o
acela. în realitate, tu mă iubeşti. Dacă nu, atunci din
ce pricină plângi şi suferi? Dacă antipatia pe care o
simţi faţă de mine ar fi izvorât din inima ta, oare mi-ai
fi vorbit vreodată cu atâta sinceritate despre ea? Nu!
O vei fi ascuns făţarnic în orice chip, în timp ce
te-ai fi străduit, în spatele meu, să mă bârfeşti înaintea
surorilor, ca să le ridici împotriva mea. Ai fi căutat şi
alţi părinţi, înaintea cărora m-ai fi osândit, ca să te în­
dreptăţeşti pe tine însăţi şi să primeşti de la aceştia si­
guranţă, justificându-ţi plecarea ta de aici. în această
situaţie, într-adevăr, duşmănia pe care o simţi faţă de
mine ar fi fost a ta. Acum însă - ţi-o spun cu siguran­
ţă - vrăjmaşul este cel ce o seamănă în inima ta. Deci
nu-1 asculta, linişteşte-te, şi Dumnezeu să ceară de la
mine socoteală pentru acest păcat!
După un an întreg, Multmilostivul Dumnezeu
a izbăvit-o cu desăvârşire pe acea soră de ispită şi i-a
dăruit atâta credinţă şi devoţiune fată de Bătrân, că de
atunci înainte nu numai că s-a aflat printre ucenicele
lui cele mai bune, ci şi în ultimele momente ale vieţii lui
s-a învrednicit să-l slujească împreună cu Margareta.

254
 S ih a stru d in S ib e r ia

Un tânăr, rudă apropiată a părintelui Zosima, ora

evlavios şi de bună credinţă. însă educaţia lui lumească,
pregătirea ştiinţifică şi dorul aprins pentru cunoaştere
l-au făcut să caute înţelesul tainelor dumnezeieşti ne­
cuprinse şi i-au creat o oarecare confuzie a gândurilor.
Vorbind cu Bătrânul, i-a descoperit intenţia şi
confuzia lui, iar acela i-a răspuns;
- Dacă mintea ta ar putea să-L cunoască pe
Dumnezeu, însuşirile şi tainele Lui, atunci ce fel de
Dumnezeu ar fi Acesta? Şi ce sentimente ai fi nutrit
faţă de un astfel de Dumpgzeu, care n-ar fi Dumnezeu?
Pentru că El estş Creatorul nostru şi Dumnezeu
Adevărat. §i tocmm.cie aceea este necuprins şi neapro­
piat. Pentru că p^fe Dumnezeu, El este şi Atotsfânt,
Atotbun, Atotputernic, Atotînţelept, Atotcunoscător.
Pentru că este Dumnezeu, El este absolut, nevăzut,
necuprins, nemărginit, spiritual, neschimbător, pre­
tutindeni prezent, având existenţa de la Sine. Aşa
cum spune şi marele Atanasie, tocmai fiindcă este
Dumnezeu, El este şi înţelepciune, adevăr, lumină,
virtute, dreptate prin Sine însuşi. închei cu vestite­
le cuvinte înţelepte şi lămuritoare ale Sfântului loan
Damaschinul: „Dumnezeirea este nemărginită şi ne­
cuprinsă şi doar Duhul lui Dumnezeu o cunoaşte".
Acest lucru să ţi-1 aminteşti întotdeauna!

Acelaşi tânăr a trecut cândva printr-o criză de

îndoială legată de credinţa lui. Deci a mers din nou la
Bătrân şi i-a zis;

255
 Cuviosul Zosima

- lartă-mă, dar nu pot să cred în aceste lucruri

înfricoşătoare pe care le consemnează sinaxarele:
meşteşugiri satanice, apariţii drăceşti şi celelalte
povestiri despre creaturi ciudate, lată, pentru ca să
mă conving, am urmărit să-l văd şi eu pe demonul cel
înfricoşător şi respingător. Dar, deşi vreme de multe
zile nu m-am rugat într-adins şi nu mi-am făcut cruce
înainte să dorm, nu numai că n-am văzut demoni, nici
treaz, nici în somn, dar m-am şi desfătat de cel mai
dulce şi mai liniştit somn din viaţa mea.
- Dar acesta este exact modul în care a râs de
tine şi te-a înşelat! a răspuns părintele Zosima. Ia
gândeşte-te bine: ce-ar fi câştigat diavolul dacă ţi s-ar
fi înfăţişat? Doar ţi-ar fi tulburat şi ţi-ar fi înfricoşat
inima ta tinerească. Tu însă, de frica lui, ai fi alergat
la Dumnezeu şi I-ai fi cerut ajutorul prin rugăciune,
cu credinţă mai statornică şi cu îndoielile tale risipi­
te. Astfel, cel rău ar fi plecat biruit şi ruşinat de un
tânăr. Dimpotrivă, nearătându-se înaintea ta, a câşti­
gat multe. Ţi-a întărit îndoiala şi te-a dus cu gândul la
concluzia că nu există. Şi trebuie să ştii că pentru ni­
mic altceva nu se osteneşte atât de mult, decât pentru
a-şi ascunde propria existenţă. Pentru că în războiul
pe faţă şi în atacurile frontale, acesta se arată a fi un
vrăjmaş neprimejdios. însă, prin războiul lui viclean
şi ascuns, multe suflete pierde! Această explicaţie a
Bătrânului l-a întărit pe tânăr în credinţă.

256
 S ih a stru d in S ib e r ia

Odată au venit la mănăstire, ca să se închino-

vieze, două surori după trup. N-a trecut în.să multă
vreme şi s-a descoperit că amândouă erau deinoui/,i
te. Şapte-opt surori trebuiau să fie neîncetat lân­
gă ele, căci atunci când le apucau crizele demonice,
se băteau, îşi sfâşiau trupurile, alergau să se arunce
în canale sau în fântână, săvârşeau fapte cumplite.
Surorile, neştiind ce să facă cu ele, erau deseori silite
să le lege.
Insă când părintele Zosima ieşea din chilia lui
şi se îndrepta spre ele, tjplnavele, chiar dacă nu-1 pu­
teau vedea - căcŢchilia lor era departe şi ferestrele lor
dădeau îryparteâ-ppusă - simţeau apropierea lui, se
retrăgeau într-pn colţ şi începeau să tremure, ascun-
zându-se sub masă sau în spatele scaunelor. Atunci
surorile care le aveau în grijă i-au spus Bătrânului:
- Avva, noi ne dăm seama când veniţi încoace,
pentru că imediat se liniştesc şi se ascund! Se pare că
demonul se teme de Sfinţia / Voastră!
- Să nu credeţi astfel de lucruri! le-a întrerupt
el. Vrăjmaşul se străduieşte astfel să mă înşele şi pe
mine şi să mă facă să cad în slavă deşartă. Dar nu vei
râde de mine, blestematule...! Ştiu că sunt păcătos, că
doar harul lui Dumnezeu umileşte puterea ta!
Alteori, surorile, după ce mai întâi se întâlneau
cu Bătrânul pentru vreo problemă şi primeau bine­
cuvântarea lui, mergeau la demonizate. Şi imediat
acelea devi'ueau mai prudente şi ziceau:
- V-ali dus la Bătrân... mirosi ti a Bătrân!
 Cuviosul Zosima

Doamna Bahmieteva l-a îndemnat pe părintele

)sima să le citească exorcismele şi rugăciunile bise-
:eşti respective, spunându-i că toţi creştinii botezaţi
i primit putere împotriva demonilor, după cuvintele
ântuitorului lisus Hristos: „Iar celor ce vor crede, le
)r urma aceste semne: în numele Meu demoni vor
goni, în limbi noi vor grăi, şerpi vor lua în mână şi,
uar ceva dătător de moarte de vor bea, nu-i va vă-
tma; peste cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor
ice sănătoşi" (Marcu 16:17).
Dar Bătrânul evita în mod smerit s-o facă, răs-
unzând că acest har se cuvine doar celor ce au vredni-
ia preoţească, pe care el n-o primise de la Dumnezeu.
- Sunt atât de păcătos şi de necurat, spunea el, în-
ât dacă îndrăznesc să încerc ceva atât de nepotrivit pen-
ru măsura mea, mă tem ca demonul să nu intre in mine!
Având însă credinţă nezdruncinată în pute-
ea lui Dumnezeu şi în mijlocirea Preacuratei Maicii
5ale, le-a dus pe surorile demonizate la Pereghiaslavl
- Zaleski, la icoana făcătoare de minuni a Născătoarei
de Dumnezeu, vestita: „Panaghia Feodorovskaia"^'*,

Este vorba despre o altă icoană istorică a Maicii Domnului

din Rusia, făcătoare de minuni. La începutul secolului al X ll-lea,
aceasta se afla la Gorodeţ, în ţinutul Nizni-Novgorod. însă în secolul
al X lll-lea , în timpul unei incursiuni mongole asupra mănăstirii, icoa­
na s-a mutat în chip minunat la Kostroma. Când mongolii au ajuns şi
acolo (1260), conducătorul local, pe nume Vasile, a luat icoana din ca­
tedrala Sfântului Teodor, unde se găsea, fapt pentru care se şi numeşte
Feodorovskaia, şi adus-o în mijlocul oştirii sale, pentru binecuvânta­
re şi întărire. Dintr-o dată, pe câmpul de luptă, chipul Născătoarei de

258
 S ih a s tru d in S ib e r ia

unde surorile s-au învrednicit să fie eliberate de de­

monii ce le chinuiau.

}(•»(•
Părintele Zosima susţinea
/ că ucenicii trebuiau
să ţină făgăduinţele pe care le făcuseră lui Dumnezeu,
iar Bătrânii şi stareţii erau datori să încerce cu atenţie
un suflet mai înainte de a-1 primi în cinul monahal.
Referitor la acest lucru povestea:
- Cândva, pe dând călătoream împreună cu
părintele V^ sxMsc ’J l^ rămas pentru puţină vreme în
pustiul din Sanapfâr, unde am auzit multe lucruri mi­
nunate despre Bătrânul Teodor^®. Printre altele, fraţii
ne-au spus următoarele: „Odată, părintele Teodor l-a
chemat pe un frate începător din mănăstire şi i-a spus:
ţi-am dat posibilitatea să vieţuieşti un an întreg lân­
gă noi. Acum trebuie să-mi spui adevărul: conştiinţa
ta îţi descoperă că poţi să-ţi afli mântuirea în această
mănăstire? Inima ta se arată binevoitoare fată r de fraţii
/
din obşte? Eşti gata să mi te predai cu toată fiinţa ta şi
să-mi descoperi cu sinceritate gândurile tale? Fratele

Dumnezeu a reflectat o lumină atât de puternică, încât mongolii au

orbit, au intrat în panică şi au luat-o la fugă. De atunci, icoana, care
a săvârşit şi multe alte minuni, a devenit vestită în toată Rusia şi este
cinstită cu evlavie deosebită, ziua ei de prăznuire fiind 14 martie.
Bătrânul Teodor din Sanaxar ( f 1791), marele aristocrat
din secolul al XVI 11-lea devenit călugăr, a vieţuit ca pustnic în pădurile
din Roslavl şi Sarov. A suferit prigoane şi exil şi a lăsat în urmă mulţi
ucenici; Macarie tlin l’ensosa, Teofan de la Lacul Nou, Ignatie Oloneţ
şi alţii.

259
 Cuviosul Zosima

căzut la picioarele părintelui Teodor şi a mărturisit

1 tristeţe: Nu, Avva, nu am primit o astfel de
iştiinţare lăuntrică! Atunci acela i-a zis: deşi ne
?ti folositor - pentru că era un fierar priceput - se
are că Dumnezeu nu binevoieşte să rămâi aici.
•u-te să-ţi găseşti mănăstire şi avvă după conştiinţa
i şi slujeşte acolo Domnului din tot sufletul tău! I-a
at binecuvântarea lui şi l-a lăsat să plece, ară-
indu-i multă iubire şi înţelegere". în amintirea şi în
lima mea - a continuat părintele Zosima - s-a întipă-
t înţelepciunea şi discernământul părintelui Teodor.
)upă ce cineva a fost încercat timp de unul, doi sau
■ei ani, după ce şi-a arătat cu sinceritate dorinţa şi dis-
ozitia lui statornică de a se dărui vieţuirii monahale,
upă ce a făgăduit din tot sufletul că va rămâne pe
iaţă în ascultare faţă de părintele său duhovnicesc şi
îţă de toată obştea şi a fost rânduit între fraţii obştii,
[nul ca acela niciodată să nu-şi trădeze făgăduinţele
i să se despartă de dânşii.

Pentru a le da curaj surorilor ce se osteneau

nult în slujirile lor. Bătrânul le-a povestit următoarea
ntâmplare:
- într-o mănăstire am întâlnit un avvă ce avea
lujirea de iconom. Şi am observat cu uimire că în ghe-
ele lui răsărise iarbă proaspătă^^. Mai târziu am aflat

încălţările acestea sunt confecţionate din coji de copaci, în

irincipal de mesteacăn.

260
 S ih a stru d in S ib e r ia

că monahul acela se ostenea slujind cu o dăruire vred­

nică de admiraţie, lucrând la moară adesea până la
miezul nopţii, măcinând secară şi făcând făină. După
ce-şi făcea treaba, fiind obosit, dormea puţine ore, aşa
cum se găsea. Iarba crescuse din seminţele ce cădeau
în încălţările
/ lui. întotdeauna îmi amintesc de acest că-
lugăr şi-l ţin ca pildă de cinstire şi lucrare.

Altă dată/a povestit din nou:

- k-am apucat la Mănăstirea Koneviţ pe un
bătrân ce intrâse în mănăstire cu totul neînvăţat.
Şi de când a devenit călugăr, o ruga zi şi noapte pe
Maica Domnului să-l ajute să înveţe literele, făgădu-
indu-i că în fiecare zi, până la sfârşitul vieţii lui, îi va
citi Acatistele. Şi într-adevăr, Multmilostiva Stăpâna
noastră, Născătoarea de Dumnezeu, i-a îndeplinit
dorinţa, iar el citea în fiecare zi Imnul Acatist. După
aceasta i-a cerut să-i mai împlinească şi o altă rugă­
minte: „Stăpână a lumii. Maica lui Dumnezeu,
m-ai învrednicit să învăţ literele şi să te preaslă-
vesc. Dă-mi acum şi altă mângâiere: să mor în ziua
Adormirii tale!" Şi într-un an, în postul Sfintei Mării,
s-a pregătit şi s-a împărtăşit chiar în ziua de 14 august,
în ajunul Praznicului. Şi era absolut sănătos. în aceeaşi
noapte, la privegherea sărbătorii, a cântat foarte
frumos împrt'ună cu fraţii, căci era şi bun cântăreţ. La
cântarea .1 noua ile la canoane, pe care o psalmodiau
ambele slrăm împreună în mijlocul bisericii, conform
tipicului mana;.I I I lor, t'ra şi bătrânul printre ei. Dar
ii

'i.i
 Cuviosul Zosima

and au început irmosul celui de-al doilea canon: „Tot

eamul omenesc să salte cu duhul", picioarele au în-
eput să-i tremure şi fraţii l-au ţinut să nu cadă. Dar în
celaşi moment şi-a dat sufletul în mâinile Preasfintei
Jăscătoare de Dumnezeu.

- De ce omul nu este niciodată mulţumit

/ cu cele
e care le are? se întreba Bătrânul. Deoarece sufletul
li n-a fost creat pentru lumea aceasta şi lucrurile pă-
lânteşti nu pot să-l odihnească. „Cel născut din duh,
uh este". Şi pentru suflet, care este suflarea Sfântului
•uh înlăuntrul omului - căci Dumnezeu a suflat în
iţa lui suflare de viaţă şi omul s-a făcut suflet viu
pentru suflet, zic, toate cele materiale şi trecătoare
m t nemultumitoare. Orice i-ai dărui dintre cele ma-
iriale, tot nemulţumit va fi şi va căuta altceva. Doar
umnezeu îi este familiar, doar El poate să odihneas-
i sufletul său.

Spunea iarăşi:
- Cel care râvneşte împărăţia cerurilor, unul ca
:esta caută bogăţia lui Dumnezeu, dar pe Dumnezeu
isuşi nu a ajuns să-L iubească încă de-ajuns.

* it- *
Cândva, o soră i-a spus cu durere:
- Ah, Avva! Ce acedie, ce plictiseală simt în cea-
il acesta!

262
 S ih a s tru d in S ib e r ia

- Ţi S-a întâmplat pentru că până acum nu L-ai

iubit încă pe Dumnezeu. Dacă o femeie îl iubeşte adânc
pe bărbatul ei, atunci nici sărăcia, nici suferinţele, nici
chiar temniţa n-o socoteşte grea, ci îi este de ajuns că
se găseşte împreună cu el. Grea este doar despărţirea
de bărbatul ei iubit. Şi nici bogăţia, nici bucuriile nu
pot s-o mângâie când vine vorba de despărţire. Deci
dacă iubirea omenească are astfel de urmări, atunci ce
vom spune despre dragostea dumnezeiască cea atot­
puternică? lubeşte-ly-pe Dumnezeu şi pune-L în inima
ta, şi atunci nu vei'mai simţi plictiseală, ci mereu bu­
curie şi fericire duhovnicească.
- Avva, şi cum pot să-L iubesc pe Dumnezeu şi
să-l fac loc în inima mea?
- Mai întâi, iubindu-le pe surori - „Pentru că
cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe
Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iu­
bească" (I loan 4:20). După aceea, prin purtarea ta
simplă şi smerită, pentru că Dumnezeu locuii'şte în
inimile smerite. „Aproape este Domnul ile cei umi­
liţi la inimă şi pe cei smeriţi cu duhul îi va m.mlui "
(Psalmul 33:17).

O soră, întorcându-se de la Moscova, uiule se

dusese cu o treabă a mănăstirii, i-a spus Bătrânului:
- Acum câteva zile m-am dus la o parohie mos­
covită pentru Vecernia şi Liturghia de-a doua zi. Dar
am rămas uimită, t ăci nici nu cântau bine, nici nu ci­
teau cu atenţi*' . .! Şi se grăbeau tare şi săreau multe

>»(.)
 Cuviosul Zosima

intre cântări...! Ce să vă spun, vă mărturisesc că i-am

idecat în gândul meu!
- Aceia nu cântau bine, dar nici tu nu te-ai ru-
at după cuviinţă! i-a făcut observaţie Bătrânul. Pe
ne să te osândeşti, pentru că cel care se roagă cum se
uvine nu este preocupat de cum cântă sau citesc alţii.
>acă mintea şi inima ta erau dăruite lui Dumnezeu,
acă ai fi stat într-un colţ şi, ca vameşul, te-ai fi gân-
it doar la păcatele tale, rostind cu zdrobire de inimă:
Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătoasa!",
tunci n-ai fi luat seama la ceea ce se întâmpla în jurul
iu şi, cu atât mai mult, n-ai fi avut îndrăzneala să-i
sândeşti pe ceilalţi!

**
Voind să le mişte pe surori spre o mai mare ne-
oinţă şi dăruire, părintele Zosima le-a vorbit despre
ilinţa pe care o arăta Bătrânul Vasilisc asupra pro-
riului său trup: „Chiar şi la bătrâneţile lui adânci se
ipta să biruiască neputinţa trupului. Mătăniile cano-
ului său erau o adevărată cruce pentru el. Astfel, îşi
icea în sinea lui: „Câtă vreme pot, le voi face. Poate
este puţin nu voi mai fi în stare să mă mişc." Şi, fă-
ându-şi curaj şi cerând întărire de la Dumnezeu, fă-
ea primele mătănii, tânguindu-se de durere. Dar îşi
icea în sinea lui: „Mai poţi încă!" şi continua. Şi cu
ât înainta, cu atât mai uşoare i se păreau mătăniile.
.a urmă, nu numai că nu simţea durere sau istovire,
i devenea uşor ca puiul de pasăre. Astfel, îşi făcea
aătăniile aproape zburând.

264
 S ih a s tru d in S ib e r ia

Şi inima lui se înfierbânta atât de mult de iubi­

rea fată de Dumnezeu, încât credea că nu se mai află
pe pământ, ci în alte lumi. Peste puţină vreme ajungea
într-o astfel de stare a rugăciunii fierbinţi şi pline de
har, încât rămânea uitat multă vreme în scaun, ră­
pit de lucrarea neîncetată a rugăciunii şi a prezenţei
dumnezeieşti din inima lui. Vedeţi ce roadă avem
când ne silim pe noi înşine? Pentru că viaţa monahală,
precum ne spune şi Sfântul loan Scărarul, este „silirea
necontenită a firii". Dar şi Mântuitorul însuşi a spus;
„împărăţia cerurilor sfe m cu sila, şi cei ce se silesc o
răpesc pe ea!" /

Voind să aprindă în inimile surorilor dragostea

pentru privegherile şi rugăciunile de noapte, le amin­
tea de profetul David care, deşi ca împărat era împo­
vărat de atâtea probleme şi griji, nopţile şi le închina
rugăciunii, aşa cum reiese din psalmii săi; „La miezul
nopţii m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru jude­
căţile dreptăţii Tale" (Psalm 118:62). „Ziua am strigat
şi noaptea înaintea Ta" (Psalm 87:1), „Noaptea mi-am
adus aminte de numele Tău, Doamne" ş.a.
Din când în când, părintelui Zosima îi plăcea
să cânte din Canonul cel Mare al Sfântului Andrei
Criteanul Irmosul cântării a cincea: „Că întuneric s-a
făcut mie şi negură adâncă noaptea păcatului; ci ca pe
un fiu al zilei arată-mă pe mine. Mântuitorule..."
- Da, surorilor, le spunea el, nu treceţi cu ve­
derea, gustaţi dulceaţa şi mângâierea privegherii şi a

265
 Cuviosul Zosima

rugăciunii de noapte, când toată natura este cufunda­

tă în întuneric, când toate sunt liniştite, tăcute, ca şi
moarte. Cum se mută atunci sufletul, în această tăcere
de noapte, în cealaltă lume, ca să-L întâlnească Singur
pe Mirele Care „vine în miezul nopţii"!

într-o dimineaţă, părintele Zosima s-a dus să se

roage în paraclis, unde aşezase crucea cu Mântuitorul
răstignit. însă a uitat să închidă în urma lui uşa cu ză­
vorul. Peste puţină vreme, neştiind că Bătrânul este
acolo, o soră a intrat şi l-a văzut îngenuncheat în faţa
Celui răstignit, scăldat în lacrimi, cu capul plecat şi
cu mâinile încrucişate. S-a întors îndată să plece, ca să
nu-1 tulbure. El însă şi-a dat seama de prezenţa ei şi i-a
zis:
- Aşteaptă în afara porţii!
Puţin mai târziu. Bătrânul a ieşit, s-a aşezat pe
o treaptă de piatră şi a început s-o povăţuiască:
- Dumnezeu a rânduit să afli astăzi cum trebu­
ie să ne rugăm Mântuitorului nostru răstignit. Iată,
ne apropiem de El, Cel Care ne spune bun venit cu
mâinile întinse, parcă deschizându-Şi braţele să ne
primească, îşi pleacă capul să ne asculte, îşi închide
ochii, ca să nu vadă păcatele noastre. îşi ţintuieşte pi­
cioarele, ca să nu Se depărteze de nevrednicia noastră,
îşi deschide cu suliţa poarta inimii Lui, ca să-Şi rever­
se bogată mila şi îndurarea Sa asupra noastră.
Să te gândeşti la dragostea Lui neţărmurită
care L-a ţintuit pe cruce. Şi dacă eşti precum vameşul.

266
 S ih a stru d in S ib e r ia

şopteşte-I cuvintele rugăciunii tale cu zdrobire de ini­

mă. Dacă eşti precum cananeeanca, strigă stăruitor şi
sâcâitor, precum aceea. Dacă eşti precum desfrânata,
spală-I în tăcere picioarele cu mirul lacrimilor tale.
Dacă eşti precum fiul risipitor, vino-ţi în sine şi alear­
gă fără zăbavă la El, ca să se te îmbrace „cu veşmântul
cel dintâi". Prin urmare, mergi acum, soro, şi te roagă,
şi să nu te împiedici de mine!
Şi surâzând, a lăsat-o pe soră să intre în para­
clis, iar el a luat-o către pădure.

f “ 1»^
***
Aceeaşi soră î-a spus cândva, îndurerată:
- Avva, Cfi^ă fac, căci sunt biruită de limba mea,
flecăresc şi grăiesc în deşert? Sunt mâhnită tare pentru
aceasta şi de fiecare dată iau hotărârea să mă îndrept,
dar iarăşi cad!
- Să-ţi aminteşti de ceea ce a spus Mântuitorul,
că pentru fiecare cuvânt deşert vom da seama în Ziua
Judecăţii. Aleargă la ajutorul Lui şi de câte ori păcătu-
ieşti, tot de atâtea ori să te şi pocăieşti. Ai căzut de mii
de ori? De mii de ori să te pocăieşti!
- Deseori spun ceva folositor de suflet, însă
deşi încep cu cuvinte duhovniceşti, peste puţină vre­
me, fără să înţeleg de ce, alunec în grăire deşartă sau
în osândire, în obrăznicie sau în lăudăroşenie... După
toate acesle.i mă stăpâneşte supărarea şi mânia. Ce să
fac, căci n il p o l mă indrept?
- Penliii ».i '.ă mveţi să vorbeşti cu atenţie şi
ceea ce tn'lmn', - nrvoie m.ii întâi să înveţi să taci! a
 Cuviosul Zosima

sfătuit-o Bătrânul. Oricât de cald ar fi în chilia noastră,

dacă deschidem prea des ferestrele, se va răci. în ace­
laşi fel, dacă deschidem o sticluţă cu parfum, în scurtă
vreme se va evapora. De aceea zice profetul: „Pus-am
gurii mele pază... Amuţit-am şi m-am smerit şi nici de
bine n-am grăit şi durerea mea s-a înnoit.. (Psalmul
38:2-3). Auzi ce zice? Adică m-am hotărât să nu scot
din gura mea nici chiar cuvinte bune. Şi atunci, conti­
nuă profetul: „înfierbântatu-s-a inima mea înlăuntrul
meu şi în cugetul meu se va aprinde foc" (Psalmul
38:4). Se întâmplă aceasta pentru că, aşa cum spune
Calist Catafighiotul, „Cuvântul bun este mai prejos
decât tăcerea plină de discernământ!" Desigur că mai
presus de tăcerea gurii este tăcerea minţii, atât de
înaltă, pe cât este sufletul faţă de trup. Căci este posi­
bil ca, în timp ce se păstrează tăcerea gurii, mintea să
ticluiască înăuntru gânduri şi cugetări.
- Cum ajunge însă mintea să tacă?
- Ascultă cum: prin nevoinţa neîncetată şi prin
păzirea cu râvnă a vieţii monahale, mintea sporeşte
treptat în vederea făpturilor - de la cele sensibile la
cele inteligibile, de la cele zidite la cele nezidite - ca
să sfârşească în vederea lui Dumnezeu. Şi atunci când
se bucură de strălucirea şi slava dumnezeiască - căci
se buimăceşte şi se miră, văzându-se pe sine pre-
schimbându-se şi întinzându-se spre nemărginire,
aflându-se în întregime în Dumnezeu - fireşte că
tace. Astfel, cu toate că lucrarea minţii este să cugete,
însă atunci când ajunge în Dumnezeu, cugetarea se
opreşte, deoarece Dunmezeu Cel nemărginit nu poate

268
 S ih a s tru d in S ib e r ia

fi înţeles
f
de mintea cea creată. Atunci mintea se odih-
neşte, este răpită de Duhul Sfânt într-o stare nedefini­
tă şi negrăită. Mintea pătrunde în inimă şi-L vede pe
Dumnezeu fără vedere, în chip nemijlocit.
Tot astfel îl va privi şi sufletul nostru pe
Domnul, atunci când va ieşi din trup şi va purcede
spre ceruri. însă câtă vreme ne aflăm în trup, acesta
se cade să slujească sufletului. Şi este cu neputinţă să
ajungem la tăcerea minţii dacă nu începem mai întâi
cu tăcerea gurii, având dreaptă-socoteală. Iată de ce
se roagă prorocul: „Pune,'Doamne, strajă gurii mele
şi uşă de îngrădire îjnprejurul buzelor mele!" (Psalm
140:3)
Sora a m«fî grăit:
- Avva, îmi amintesc că un pustnic, A w a
Agaton, a purtat trei ani de zile o piatră în gură, ca să
înveţe să tacă. Dă-mi şi mie binecuvântare să fac ceva
asemănător, ca să mă învăţ să-mi înfrânez limba mea
nenorocită!
- îţi dau binecuvântarea să porţi Piatra, a zis
Bătrânul, iar Piatra este Hristos. Adică să ai întot­
deauna pe buzele tale rugăciunea lui lisus. Aceasta
te va ajuta, mai mult decât orice piatră, nu doar să
dobândeşti tăcerea, ci să te şi îndrepţi în toate. Nu
trebuie să urmăm cu uşurinţă practicile speciale ale
unor sfinţi, soluţiile pe care le-au folosit în vieţile
lor, însă canoanele pe care le poruncesc Sfinţii
Părinţi ai Bisericii, pe acestea suntem datori să le ţi­
nem. Niciodată n <im primit poruncă să ţinem pietre
în gură, dar am lo‘.i mvăjaţi să avem întotdeauna pe
 Cuviosul Zosima

Duzele noastre, în mintea şi în inima noastră. Numele

iui lisus. Şi nu numai monahii, ci şi mirenii! „Ruga-
d-vă neîncetat!" ne spune Apostolul Pavel nouă, tutu­
ror. Rugăciunea lui lisus ne învaţă nu numai tăcerea
:uviincioasă şi binecuvântată, ci şi orice fel de bine.
- Bine, dar există şi tăcere necuviincioasă şi lip­
sită de binecuvântare?
- Există atunci când, aşa cum spune Avva
Pimen, un om tace, dar inima lui este plină de osândi­
re. Acesta flecăreşte continuu. Aşa cum, dimpotrivă,
atunci când un om vorbeşte de dimineaţă până sea­
ra, dar nu spune nimic de prisos şi nefolositor, acesta
ţine tăcerea: „Căci din prisosul inimii grăieşti gura".
Prorocul David, care a grăit: „Pune, Doamne, strajă gu­
rii mele", a spus într-o altă împrejurare: „Buzele mele
au le opri. Doamne...!" De aceea şi Solomon, înţelep­
tul său fiu, a adăugat: „Vreme este a plini toate!" Dacă
toţi sfinţii, bărbaţii cei plini de Duhul Sfânt, ar fi tăcut,
atunci cum L-ar mai fi preaslăvit pe Dumnezeu? Cum
ar mai fi propovăduit credinţa, cum ar fi cunoscut oa­
menii legea dumnezeiască? Cum ar fi crezut necredin­
cioşii, cum s-ar fi pocăit păcătoşii? Prin urmare, sfinţii
au grăit, dar au făcut-o fiind luminaţi de Duhul Sfânt,
Care este „Duhul înţelepciunii. Duhul priceperii",
„Lumină şi Viaţă şi Izvorul vieţii duhovniceşti", „Foc
împărţit prin limbile de foc ale harurilor", aşa cum
spune o stihiră de la Laudele Praznicului Rusaliilor.
Dacă ne-am aminti mereu de ceea ce ne-a spus
Domnul, că „din cuvintele tale te vei îndreptăţi", pre­
cum şi că Dumnezeu este pretutindeni, atunci fie de am

270
 S ih a s tru d in S ib e r ia

vorbi, fie de am tăcea, am face-o numai spre slava Lui

Cândva, o soră s-a plâns părintelui Zosima

despre alta:
- Părinte, de ce oare aceea nu mă suferă? Ce
i-am făcut?
- Cine ţi-a zis că nu te suferă? Greşeşti, acest
gând este de la cel rău, nu-1 primi! a zis Bătrânul.
- Nu, Avva. Are ceva cu mine. O arată şi cuvin­
tele, şi purtarea ei, dar şynim a mea o ştie limpede!
- Bine, să presupunem că ai dreptate. Dar
du-te în pădure şt^^rigă: „Sora mea iubită!" Ecoul îţi
va răspunde a c ^ ş i lucru. După aceea strigă din nou:
„Nebuna, nemernica!" Şi ecoul îţi va repeta aceleaşi
cuvinte. Crede-mă că în relaţia dintre două suflete, în
comunicarea lor reciprocă, se întâmplă acelaşi lucru
ca şi cu ecoul. Deci, ia mai întâi seama la inima ta şi vei
descoperi că este într-adevăr plină de prejudecăţi faţă
de sora ta. Prin urmare, mai întâi de toate, umple-ţi
inima de pace şi dragoste pentru aceea, şi să fii sigură
că-ţi va răspunde cu aceleaşi sentimente.
- Ce să fac, Avva? Sunt şi eu nefericită că n-am
în inimă iubire pentru sora mea.
- Nu ai iubire? Fă cel puţin faptele cele din afa­
ră ale iubirii! Ai aflat că are nevoie de ceva? Oferă-i!
V-aţi certat pentru o problemă? Cedează tu. Te-a mus­
trat? Osândeşte-te pe tine şi cere-i iertare. Dar mai
presus de toate, să te rogi neîncetat pentru ea, zicând:
„Mântuieşte-mă, Doamne, cu sfintele ei rugăciuni, şi pe

271
 Cuviosul Zosima

mine!". Atunci, de bună seamă că Dumnezeu va schim­

ba inima ta. Dar şi dacă, după toate acestea, sora nu se
împacă cu tine, vei avea în tot cazul cugetul liniştit.
***
De asemenea, o altă soră se plângea Bătrânului:
- Avva, acea soră se poartă foarte aspru şi exi­
gent cu mine, încât mă zăpăcesc şi cad în păcate.
- Dar să ştii că n-o face din duşmănie faţă de
line, te iubeşte mult, dar caracterul ei este mai aspru
şi modul ei de comportare mai lipsit de delicateţe. Dar
nu te supăra, fiecare om are caracterul lui!
- Insă pe mine mă tulbură o astfel de purtare.
- Eh, atunci..., s-a mâniat cu înţelepciune
Bătrânul, sileşte vrabia să cânte precum privighetoa­
rea.
* * it-
O soră l-a rugat:
- Avva, slobozeşte-mă de ascultarea mea! Sunt
foarte nerăbdătoare şi iute la mânie. Deseori mă
mânii şi le jignesc pe surori cu limba mea neînfrâna­
tă. Doar când mă voi închide în chilie, cu ajutorul lui
Dumnezeu şi cu rugăciunile tale, nu voi mai supăra
pe nimeni. Bătrânul Zosima i-a răspuns:
- Nici şarpele nu muşcă atunci când se găseşte
în cuibul lui, însă rămâne tot şarpe şi otrava se află
înlăuntrul lui. La fel şi patimile care n-au fost biruite
prin luptă şi prin harul lui Dumnezeu, nu numai că
nu pleacă în liniştea chiliei, ci se şi înteţesc.
- Atunci ce să fac, Avva?
- Cere ajutor de la Domnul pentru îndreptarea

272
 S ih a s tru d in S ib e r ia

ta. Şi după fiecare cădere, să ceri iertare fără zăbavă de

la sora pe care ai întristat-o, să te smereşti, să-ţi zdro­
beşti inima, să te osândeşti pe tine însăţi şi nu vei fi
lipsită de mila dumnezeiască!

- lartă-mă, Avva! se plângea o soră. Sunt dez­

nădăjduită, pentru că am plecat din lume ca să fug de
ispite, dar acum văd că în mănăstire sunt mai multe
ispite, chiar dacă de alt fel.
- Atunci aleargă^acolo unde nu este diavolul!
i-a zis cu înţelepciune părintele Zosima. Acolo să te
mântuieşti şi s ă ,Moşteneşti împărăţia cerurilor, căci
doar acolo nu v^i mai avea ispite. Cât suntem în viaţa
de aici, ne vom lupta în tot locul cu ele!

» (• }(■ X-

Când Bătrânul plănuia sau începea vreo lucra­

re şi surorile spuneau formula obişnuită: "Dumnezeu
să le primească pe toate de-a dreapta", el răspundea:
- Dacă este voia lui Dumnezeu, atunci neapărat
lucrarea se va împlini. Dacă nu este, atunci nici mie
nu-mi este de folos!

273
 ■' '■ t i S j u -v iw A u V l,:___ ________ _ -

;t)' Rv- ■; ^ ' f W î / b iŞ^t'î

■ofh,:: it-fie
■Vb--.'‘5j'n'rŞ-î|iS??iîf's«iî y<f 3^ţy'.!nA>,o !:4't.e'',3*.r;jni
’GDf*R{S~ .(''■fl'iU'b <-iur: fe'JîH'îlI

- ' ■. . :::^ .-v‘ . ■» - ■■ ^ ■■- ...’ ■ ■• - ■■'

-^b'b frttrr? r:-,y;ş'ri;âbr U.. '-y/» V^.rî>Ri'£t;î '-
sb j^uVfiiî'Gy 'jbtii'^ Hsfc to o lq ''f" îV iîvfnyq ,ttu?b|f-.‘jÂn
âtlurb' i’îHti jrtiiîi
■■^'>obu;eidcui)T>.v^rU .
tău
is icl> ,§fî‘qftf
jfe .>b tyG&-?hîH6>:iiqî^i
'oio; n' îqi*-;irc baDi.A ••
uj*? oldo îfirr iaoM yîylfctftcj yr.:i?3qo!s(ful tr. ?.■%
băo ;'sbţi')3Jtyj Vîş«=-a'>3-,.dm' li? h
iicfl'Vni’fîR'-f'fi?'’ l O -A^Ţpr’isyvG ir,-rf f^v
■ hnoi ■2v'' '■'

a-i'-ui o : / i' f 'm q :t jn î h m ' n ÎL t iiJ ^ fsmâiît>n t .n O •

j^^,^VJrGniuQ''''.2J^r'in?;do T^lnm'roi 'trScm/qv'yrâfi'Hi-i
'■'^j^'i^brrbqfiRTfe -'i'-yb ;>îtv-jî e n ' f>y-şG*;.S'ri'^q
; >rysynfeî J( t ifr^Tt KdK<t - ^
.jîj-f- o-'a" bn;:}.v . ;1?:y-’tjA .inffqb'JÎ jr / o«

a:
 Cuprins

Prolog....................................................................................... 5

P w e a îw â i
Familia binecuvântată......................................................... 9
Naşterea Părintelui Zosima............................................. 11
Anii copilăriei...................................................................... 12
Educaţia................................................................................. 14
/V ' , -1^ **
In slujba ţarului..........b....................................................... 16
Moartea tatălui şî.îiiipărţirea averii............................... 18
Ispita şi vfsul....j^.r.............................................................. 22
Moartea mamei.................................................................... 24
Drumul fraţilor
/ săi............................................................. 25
Ultima ispită şi lepădarea de lume............................... 38

P w ea a w va
Nevoitorii pustiei............................................................... 43
Primii paşi în viaţa monahală. Avva Vasilisc............ 46
Şederea la Mănăstirea Koneviţ.......................................52
Părintele Vasilisc vine la Koneviţ.................................. 60
Viaţa pustnicească la Koneviţ.........................................66
Peregrinări............................................................................93
Peripeţii în pădurea siberiană.........................................98
Viaţa isihastă în pustiul Siberiei.................................. 109
începutul obştii călugărilor........................................... 126
Mănăstirea din Turinsk...................................................133

275
 P®wa a w ia
Călătoriile la Petrograd şi Smolensk...........................143
întâlnirea Bătrânilor, problemele începătorilor.......155
începu-tul vieţii de obşte şi totodată
începutul necazurilor......................................................160
Alungarea părintelui Zosima din
mănăstirea de la Turinsk................................................ 170
Plecarea la Domnul a părintelui Vasilisc................... 195
Vizita la Arhiepiscopul de Tobolsk.............................198
Plecarea la Moscova......................................................... 204
întemeierea mănăstirii lângă Moscova...................... 213
Boala şi sfârşitul părintelui Zosima.............................218
Ridicarea bisericii şi recunoaşterea
oficială.a Sfintei Mănăstiri.............................................. 230

a paw
Mici învăţături, povestiri şi întâmplări din viaţa
Bătrânului Zosima........................................................... 241

276
 Distribuţie:
S.C. Egumeniţa S.R.L.
O.P. 3
C.P. 301
800730 Galaţi
tel./fax: 0236-326.730
e-m ail: editura@egumenita.ro
www.egumenita.ro
9^

Tipărit la
S.C.EURIKA £UROOIP$$.r.i .
Galaţi, Str. Unirii nr. 183
Tel./Fax: 0236.462799
e-mail: ofnce@evrikagalati.ro