'l ll

rta
.l
1ta
L

.ot
l''ra

.l
7

l
a
 DE-A BABA OARBA

Sunt mici amindoi : Ciustino de zece ani gi Rosalba de iapte. Sunt

siraci, orfani ti streini.
Tatdl lor cinta din flagneti pe la porlile oamenilor;i cdpdta gologani.
Apa au venit tustrei. pe jos, din llorenla.
$-atunci Giustino era de gapte ani : el ;tia sd joace, sd-9i fringa mijlocul
9i si treacd frumos prin cerc, iar Rosalba nu ;tia decit sd ridi 9i sa bate din
palme tactul flagnetei. . . Dar toto bea prea mull vin, ;-atunci era urit Si reu
da, era foarte rdu tdtd atuncea. $i sara, cind n-avea nici un gologan, ei
nu trebuia si plinga, daci le era foame, pentru ce asta supara foarte mult
pe toto 9i-i bitea reu, de aceea a murit. . . $-un mog bitrin, care s a supirat
pe tdtd pentru c-a murit, a vrut sa leiamuzica, dar ei au plins a;a de mult
ca sd le-o dea, incit moSul le a dat o, 9i ei au plecat cu muzica ;i nu s-au
mai dus pe acolo niciodata, Acum ;id la o femeie batrini, departe-de parte,
tocmai la marginea ora;ului. Umbld toate zira cu muzico, gi sara se duc acasi
cu pine pi cu gologani. . .
Acestea mi le-a spus micul Giustino, c-o naivitate adorabila si-ntr o
romineasci pe care el o vorbea fdrmicdtor de stricat.
Eu am intilnit adeseori pe ace;ti sermani copii. El, intr un surtuc larg,
fdrd coloare ;i cu buzunarile spintecate, purtindu-ti anevoie muzica-n spate
ea, intr-o rochitd scurta din petici, qi c-un baidera; de lind vechi, pe care
Giustino i-l infdgoari in flecare dimineali, de doud ori in jurul gitului, il
lncruci;eazi peste piept gi il innoadi la spate, frumos, ca si nu receasc;,
$-amindoi merg, a;a tri;ti ;i perpelili, mititeii de ei, copilul inainte;i surioara
dupi el, 9-amindoi isi tirasc picioarele in nitte ciobote mari gi grele, pline
vecinic pedinafari;i pe dinleuntru de noroiul bilboacelor de prin mahalale.
Se odihnesc pe la raspintii.. , Giustino s-apleaci de ;ale, ;i-ncetinel
i;i pune muzica jos. Aliturea, UcuIi s-ataz-amindoi pe caldar'im. C-un fel
de frici uneori iti privesc imbrdcdmintea lor sdraci. Ei simt bine cA au ace-
Ieapi ginduri, de aceea foarte rar i9i vorbesc. Citeodatd privirile lor pornesc
al;turi gi s afundi in zarea cerului. Cind timpul e frumos, ei simt ceva ca
o mama bune, care std lingd dingii, 5i-i mingiie; co bucurie tristi, c-un
zimbet bolnav iti intind gitul ;i si incalzesc in soare chipurile lor galbene,
lungarele, bdtrine gi nespelate, cu ochii mici, impainjinili, ingropati sub
frunli inguste, cu urechile mari, cu umerii obrajilor scoSi ca la mongoli, ;i
cu brzele lungi. subliri, u5(dte (i vincte ca piatra.
Dar toamna se duce 9i vremea prinde a se-nispri. Cerul devine mai
posomorit, casele mai inchise, 5i oamenr mar .di.
Dupd o zi rece ti ploioasa, petrecute mai mult pe sub ganguri, ei se
hoterdsc si mai faca o incercare. Ciustino scoase-un suspin adinc gi ndbusit,
ca se nu-l audi mica Rosalba, i9i lui muzica-n spate,5-amindoi, fldminzi,
frigurosi 5i descuraja_ti, plecara, incetigor, de-a lungul stradelor ude ;i pustii.
Abia mai pd;esc, goviind, prin picla deasa ce ineace orasul amutit;
cade din ce in ce mai greu gi mai rece peste
de sus burnileazi
- intunericul
din;ii. Un vint, cu toane repezi, le zv'irle n obraz puzderia de stropi ti ei
iti indeasi pe dedesubt, la subliori, m'inu!ele lor ude 9i amorlite.
intr-o ulilA ?ntunecoase, la u9a unei cafenele, Ciustino invirtegte la
flagnetd Volurlle Dundrii, schimbindu-5i minele i trudite pi ducindu-;i-le pe
rind la gurd, ca se le dezmorleasci. Rosalba se zgrebulette pe la ferepti,
uitindu-se-nliuntru. Prin geamurile asudate abia strdbate o lumini bolnavd
;i fumurie ce se ineaca in picla de-afari. in apropiere, un cine nervos
i$i intinde gitul inainte )i insole;te c-un urlet prelung 9i sfisietor turluitul
fla;netei.
Giustino schimba cintecul, ;i Rosalba, tremurind, deschide uga si intra.
O duhoare grea ti incropita o izbi in fala ti, pentru 'intiia oard, chipurile
searbede 5i ochii holbali ai jucdtorilor de cdrti o infrico;au. Galbana, sfiicioasd,
inginind o milogeald fira vorbe, cergind cu ochii mai mult decit cu glasul,
ea-gi intindea talerul pe la toate mesele ;i nimeni n-o vedea 5i vaietele
cintecului de-afara i se jiluiau in urechi din ce in ce mai sfisietoare. Din
nou se-ntoarse oe la aceleasi mese.
Hai, pleaci de-aici I ii ziceau toti, rdstit.
19i lisi ncetigor mina-n jos, dezniddlduitd. Cind vru sd iasa, simli ce
i se taie picioarele sub dinsa, stdtu in loc;i privi dureros qi aiurit in juru-i.
 e,
t, EdAf]Fl5

I
I

rl

Unui om de llngd u56 i se fdcu mild gi-i dete cinci parale. Fla5neta tdcuse,
Copila se apropie de frate-so umiliti, pe lumatate moarti, ti cu un glas
lelinat, lntinzind Tn intuneric pumnul ln care stringea gologanul, ea suspind:
- Numai. . . crnci parale l. . . 1
 lYicul Ciustino isi ndbuqi in piept un oftat, tdcu gi, opintindu-se din
risputeri, i:i ridici in spate marea lui muzici. Niciodati nu ise peruse grea
ca in sara aceea. Amindoi se indreptari spre casa. La coll se oprir;. Fetita
intra gi cumpira un corn. incepuse o ploaie m:runte. Piciturile se inteteau
;i Ie improgcau obrazul din ce in ce mai repezi. Intrar; sub un gang. FetiJa
duse cornul la guri 5i vru se muste, dar i se paru prea mic, :i-l intinse
intreg lui frate-so, rugindu-l sd I manince el tot, pentru cd ei nu i-e foame.
Giustino, 5i el, se jura ca nu i-e foame de loc ;-o ruga se manince numai
ea. Sfirs ra prin a I rupe in doua. $i cum molfdiau ata, incet, ii podidi plinsul ;
uzi leoarci:i rebegili de frig, ei se imbritigari 5i, tremurind in intunericul
rece 5i mort, se stringeau, se inghesuiau unul intr-altul, ca si se,ncilzeascd.
Llcrimile sdrate li se amestecau cu ultima imbucdtura. Rdmasera aga citeva
minute. Ochii ii usturau 9i le ardeau in cap. lsi inghileau saliva, ce
le umplea gura c-un gust de legie. Timplele grele li se zbdteau, 9i
junghiuri asculite ii teiau, ca niSte cioburi de sticli, prin toate incheie-
turile.$i inimele amindurora se st[ingeau, rici gi lesuite, ca-ntr-o amorleald
de veci.
Dar ploaia nu mai contenea, gi ei trebuird sa plece. Prin smircurile
mocirloase ale ulilelor pustii gi fara felinare, mergeau incet, trudjli gi dezna-
dejduili, ascultindu-9i flegcditul ciobotelor mari si grele. Giustino inainte,
sfigiat de gindul cd sufere surioara lui ; Rosalba in urmi, muncitd de chinul
ci n are destula Dutere (d si duca pi ea muzica-n spate.
Jos, peo rogojind, linge vatra rece, cu hainele leoarcd pe din;ii, rupti
de oboseala, lihnili de foame gi stircili de frig, se culcari sd doarmi. Se
zgircira unul lingd altul, sub un 1ol prdfuit, 9i-5i suflau 'in pumni ca sa ti
dezghele degetele, De-afara se auzeau pleosciind picdturi mai mari si mai
dese. Vintul hilina u;a gi ferestile, gi-n bezna oddii se auzea regulat, suind
;i scoborind, sforeitul babei, care dormea dusa pe-un pitucean ingust de
scinduri. Copiii, multd vreme, rdmaserd de5tep1i. in capul lor {iuiau
cintecele fla;netei, ca ni;te glasuri triste, ce se jileau a foamete, a moarre,
g-a dezndddlduire. Din timp in timp tres;reau ca de spasmurr - si
flecare se uitase pe sine, pentru a se gindi la durerea celuilalt. Cit de
mult sufereau si cit erau de betrini, bielii copilagi * atit de mrci t atit de
nenorociti !...
B
 Cind se de$teptar, a doua zi, iii simlird obrajii inecali intr o lumini
calde. Soarele zvirlise un smoc de raze De cdDitiiul lor. Ei se sculari veseli,
int;ri-ti, ;i pornird de-acase plini de speranli 9i de curaj.
Era o zi frumoasi care le didea via1e. Albastrul cerului, cSldura soarelui
detteptau intr ingii amintirea dulce a fdrmecdtoarei lor 1iri, Ciliva copii se
jucau intr-o curte.
Giustino, voios 9i plin de incredere, i9i agezd flagneta in poarta 9i cintd.
O servitoare ii aduse trei gologani. Erau fericili. Mincara pe fug; brinzd
de-un ban gi pine de doi, ;i ochii lor se sorbeau, umezi gi sclipitori de bucurie.
La collul stradei, intr un mic maidan, se intilnird cu vro patru coPii
de sama lor, cari se jucau. Ei au inleles indati ci erau buni prieteni, deSi
se vedeau atunci pentru intiia oara. Cu ce sd inceapa?... lnvoiala se
facu iute.
Bobo oorbo ! Bobo oorbo / strigare voiogi cu to1ii, serind, bitind din
palme, ;i zvirlind cdciulele-n sus. Un copil i5i deznodd un testemel r de la
git. Ciustino ili atez; muzica deoparte 9i se lasi sel lege peste ochi. lYica
Rosalba privea nebund de bucurie. Ei uitaseri foamea, frigul gi suferinlele
de ieri. in ceasul acela nu mai erau streini, orfani, saraci ti n izbeligtea
nenorocirilor.
$i curn treceam pe-acolo, gindindu-ma la nicazurile mele, ma simlii
deodata cuprins pe la spate de doud mini mititele ;i slabe, 9 un glas nebunatic
strige: (rcom prins />. Dar simli indatd ca sunt ceva mai mare decit ceea
ce voia el si prindd, ti cum igi ducea minele la legiturd, ca sd gi-o ridice de
pe ochi, copiii nivalira spre el rizind $i Iipindu i:
-- Nu te desface l... Nu te desface 1...
Si eu am stat privindu i, pind ce 5i au ispravit jocul. Apoi am plecat
incet, cu Giustino li cu Rosalba, ;i cum mergeam aga cu dinSii, Giustino
imi insira pisurile lor, c o adorabild naivitate Si ntr-o romineasce farmdcator
de stricatd.

Drn volumul ,,NUVEIE '

I lesteme/ basma.
-
MOGTLDEA

Am invalat cu el in $coala primara. Nu-mi era drag, pentru c avea o

figurd riutacioasd gi pentru ci, de cite ori se uita la mine, se strimba, ceea
ce a f;cut intr-o zi se-mi para grozav de bine cind am v;zut pe d-nu Udrea
c-o datd mi I inSfaci de urechi gi I toarne << la bancd >>, Turnatul la banca
era teribil. 14icul vinovat era agternut cu pieptul pe capdtul bincii , un monitor
il linea bine de 51rumaz, altul de picioare, ;i domnu ii tregea cu varga la. . .
spate, ca sa goneascd mintea la cap. Uneori domnu se infuria stratnic de Tipe-
tele nenorocitului copil, 9 atunci vergile se rupeau una dupd alta, 5i asta I
necejea ti mai rau.. pe domnu, vezi bine.
Cambur I sh-mi aduci mini douizeci de nuiele bune; se nu te mai
-
vid cu paie de astea, c;fi rup urechile. Ai inteles?
Am inteles I

I
$-a doua zi bdiatul butnarului de la Podu Verde, Camburachi 6ogo/os,
venea cu maldarul la spinare.
Ce ochi de drac impelilat avea Mogildea; ti ca un viezure i9i risucea
capul, o clip; n,avea astimper. Biietii ii ziceau < Michiduti )). Nu puteam
pricepe unde dispirea el in timpu I recreatiei ;intotdeauna o zbughea pe poarti
cu ci.tiva tovaragi ti, cind se intorceau, aveau gi ei un aer misterios ti viclean...
Stiam ce <<tata> lui Mogildea e leg;tor de cdrti ti ce tade peste drum de
;coald. Mai auzisem cd < Michidu{i are dugheand in girliciul unei pivnili )),
dar fiindcd eu apucasem din capul locului si mi uit la el cu sfiald, ceea ce,
neapirat, il fdcu sd ma priveasce de sus, se stabilise de la sine intre noi
amindoi un fel de micd dugminie, care ne indirjea ti ne stringea pumnii pe
sub bancd, in atteptarea surdd a unei definitive incercdri de forle pe dealul
Tuguietei. Nu ;tiu de ce mi-era frica de el, degi era mai mic decit mine.
imi intrase-n cap c-are se me umileasci. Dar intr-o zi am repurtar o vtclone,
10 I Butnor dogar.
de care qi astezi clnd mi-aduc aminte parcd mA umple un sentiment de mln-
drie. D-nu Udrea ne exPlicose << prinderea lui lsus ln gridina de la Ghet-
seman i >.
Care ttie s-o spuie 9i el a;a?
-
Un moment de profundd ticere. Era primevard; beietii se u.itau la un
zarzer b;trln, care inflorise devreme.
E..

$i md scol, ridictnd doui degete; dar ce tare-mi bdtea inima ! 11

 Spune
- I

<< Domnu >'iti lasi plictisit capul Pe mina; monitorul de la banca intdi
imi arunce o cdut;turd infernald. imi dresei glasul gi ncepui. . .
Frumos trebuie s-o fi depdnat eu cici domnul Udrea i;i ridici odati
capul, 9i-mi spuse un ( bravo, piciule !> care-mi aduse tot singele n obraz.
- Spune-o si tu, Tebirce I

Modestia la o parte. . . n-avea de a face.

- legi afari, migarule I la-li ti catrafusele de acolo, spurciciune !Treci,
piciule, in locul lui 1... Asa ! $i poarfite frumos.
late-m5 s monitor pe banca a Vll a I ylulte bucurii am avut de_atuncea,
multe emotiuni mari gi fericite am apucat in fuga vielii, dar fericit mindru
9i
ca-n ziua aceea nu m-am simlit niciodati. Dupi ce-mi agezai cir,tile gi caietele
in bancd, inaintai binitor capul 9i-mi numarai supusii;erau opt. l,1d mai uitai
o dati bine:da, in celdlalt capdt al bdncii, care se chema cocdd... prrcepetr
de ce, era chiar e/ smolitul ii micul Mogildea. De astd data nu se mai
strimba la mine.
Mi se pa,u un an pini ' aud tlopoJelul.
Agadar, Michidufi era <in gidi > la mine; dimineata si demeaza eu
il ascultam, eu ii privegheam caietele, eu ii puneam note Ia invi{dturi 5i la
purtare, in catalogul meu, scris de <,Mo;u petrochi >> cu cele mai fTumoase
litere gotjce, ce am putut si vid vrodatd. Si fli student in clasa a ll-a pri-
mara, ti sA ai pe linga aceasti onoare
- ti opt biieti in ;dde, mi se pare
ci e de ce sa te fuduletti. Vi puteli inchipui cit de adinc ofensat rr .Un s[n!r,
cind un tic;los de alvitar mi-a strigat intr o zi de la spate: << Hei, mi bdielaq,
iti pica batista ! >> I.4-am intors, firegte, sa vdd ce e: imi atirna ceva, dar
nu era batista. Alvilarul pufni de ris. Ce dobitoc. . . S;-ri batd joc de-un
monitor ! Dar gi mama, zeu, pesemne cd nu mai ;tia altd croiald de
pantaloni I

Hai, nu vrei se vii cu noi ?

Unde ?

La mrne... la dugl-eara...
Ce limpede mi s-arat-acum in minte... sint douizeci si sase de ant. .
12 toate se dau la o parte... v;d cesuta lui f,logildea, o bab; ste la fereastrd
 tise uitd cu drag la noi, o bure de ploaie ne lustruie5te ghiozdanele de
glanl r, aud clanla de la portile pi pe Michiduld rdstindu-se era ta el
acasa:
Da' haide, intrali, ce dracu I

$i mergem cu totii in fundul ogrizii, o rala le;easci fuge naintea noastri,

mdceind, speriatd. . . Michiduli scoate-o cheie din buzunar, descuie lacatul
qi dd uga la o parte. O, ce minune ! Cine l-ar fi crezut ata de bogat?...
Pe polili albe de brad, de o parte qi de alta, in girliciul pivnilii, toate bund-
tetile pemintului. . . 9i cu ce rinduiali sint atezate I in cutioare de carton:
rahat, smochine, ro;cove, halva, migdale, cofeturi. . . Ochii lui Michiduta
sticlesc ca de pisicd. Ne-a;ezam jos pe treptele girliciului.
- Di mi de ;ase parale cofeturi de cele galbene. . .
Pe tevili de mucava micul negustor ?5i servette mugteriii cu o inde_
minare care md uime;te; el cintdregte tot ce d;.
Da' tu. . . ce vrei ? spune.
Eu me uit finte, c-o poftd de care mi e ruqine, la un botigor de icre
cit o nuci, asezat frumos pe-o frunzd de vi,td. Mi gindesc cd n-am
ntct un gologan ; ;i mi lasi gura apd.
-Te cred, drigufd, dar sint cam scumpe !... Ai parale?
De unde-a Stiut lYichidula ca eu poftesc la icre?... S apoi, de ce mi_o
fi vorbind a5a peste picior? Recunosc ci el e cel mai bogat si mai fericit
copil din lume, ;i simt pentru el o admiralie pe care-mi dau toat; osteneala
s-o ascund, dar ti eu sinl monitor...9i miine eu il ascult, eu.ii pui not;.,.
O, nelegiuit corumpitor de suflete, ispiti infernal; !
Cu v'irfu I briceagului, trei frimituri cit greuntele de popu5oi, numai
trei frimituri... uscate, pline de colb... N-am mincat icre a1a oune ce
cind sint 1.. . Nenorocitule, iti m;ninci con$tiinla gi gloria ta de monitor !

-- Banca a saptea !. . Cum a mers Mogildea ?

- Bine, domnule I

- Ce noti i-ai pus la geografie ?

Prima.
- Ce spui, frate ? la ie;i, l"logildea, la harti, sd vid eu minunea asta.
9i
t C/dnl- piele cu fata ru(iodta
"coperit;,u un slrdt dc.d(. 13
 dr1*,r,ht lata

. .-
ii;\[ri . I T -, L,
. -- --.-"r-'-t T

in clasi s-a fdcut lntuneric qi n-am mai $tiut nimic. Clnd m-am de$teptat,
eram ln genunchi la tabl;, urechile lmi ardeau ca focul, MichidulS din bancd
se strlmba la mine, iar eu aveam sentimentul ci mor.

Din volumul ,,CLIPE DE t/N/tIE"

 iN RluNur- cnAcruNulur

Pentru a treia oard'intilnesc azi pe batrina asta cu doi copilagi de mini.

Ce slabi i, sdraca, 9i de abia merge. E imbricatd intr-o calaveicd I din petici
toate, pe cap, o broboadi de lina galbuie, 9i-n picioare tiriie rdmdsitele
unor fo;ti ;o;oni. Copiii, gatili in vechitLiri de cepitat, palizi la fa1d, se uiti
cu ochii mari, speriali, pe Ia vitrinile pline de lucirii.
O, ce mila mi-e de copiii siraci, cari n-au jucirii de Criciun, ;i carora
Anul Nou nu le-aduce nici o bucurie. Si totusi nu-i aceasta cea mai trist;
pagind din viata lor I
Cum a9 vrea sd ;tiu ce gindesc ei acum ! . . . Probabil, ce gindeam
gi eu la virsta lor. lmi vid a;a de bine copildria mea in privirea lor
extaziate, in dorinliile gi priva!iile lor, in paloarea felei ;i in s;recia
imbricdmintei lor. $i merg dupi ei, l'ingd ei ; viala mea se amesteci-n
clipa astd cu a lor, b;lrina mr-e si mie buni(;. F o zi de moin;, parc;-i
primivari. Strada-i ticsit6 de lume. Trdsurile, pe doud lirurr, se miFca
incet, ca dupi mort. Prin privdlii e o imbulzeald t-o zarvi ameli-
toare. Se mire batrina de-atita sodom 2 . . . Ne-am oprit in fata unei
vitrine mari.
l, ce frumos e, bunicul;. . . Eu a5 vrea sa am arapu ila cdlare pe {ap. . .
Da' tu, Lizico, tu ce-ai vrea?
Eu?. . . Stai si !i spui, . . $i Lizica se uite ar\elita: parcd i,ar fi frici
se ia aga iute o hot;rire. Sini at'itea lucruri frumoase, ti toate i plac, toate
fac sa-i bati inimioara, de surprizi, de dorinli cari nu se pot realiza.
Eu vreau papuga aia mare cu pelSria rotie.
$i Lizica o arate cu degetul. Un popor de pipu5i, cu bralele intinse, cu
obrajii umflali 9i rumeni, par a privi mirate la noi, cu ochii lor de mdrgele.
scurteic6.
Cd{ovei(d
2
-
Sodom multime, sumedenie de oameni '15
 ;
t'
A
E
L
i
$
:i
i
) 4
'l
..'

ii
s
'{o f
:t,
&

i
;.
.,---'," t:cui rrdcn.-. isaagrif,u,t -,,j!"*-i

ln mijlocul lor, e una mai mare; fi std in picioare, $i are ciorapi, gi pantofi
de lac, gi e gdtite 1n rochie de metasd. . . Pe asta o vrea Lizica.
* Auzi, buniculd, lonel zice c6 papupa asta mare vorbe;te. . . Nu-i
aga cd pdpuqile nu vorbesc?
- Haideli, copii, nu ve mai uitali, ci astea nu-s pentru noi,..
-* Da' pentru cine-s, buniculi?
la. . , pentru cei bogali I
Da' noi nu slntem... bogali
- ?

$i se duc, Lizica mai intoarce capul, ca sd-9i ia adio de la pipuga ei.

16 lar eu md uit pe urma lor, glnditor..,
 lntr-un fund de mahala v6d o cocioabd veche, pleogtiti, lngropati ln
pemint plne ln ferelti ; geamurile slnt murdare, sparte 5i clrpite cu hlrtie;
lnliuntrul e o lumind v1ndt6, fumurie; pe perelii umezi slnt clriie de ploaie.
O rogojind ruptd acopere singurul pat gi singura mobild a acestei vizuini,
la cepdtli, lingd soba care-i mai totdeauna rece, slnt aruncate vraitte loale
vechi, cari miroase-a bolnav.
Acolo vdd intrlnd pe (< bunicula )) c-o pline la sublioarS, 9i cu cei doi
copilagi, cari nu $tiu $i nu pot lnca pricepe cum se face asta, cd nu slnt ti
ei ( bogali >. $i n-au de niciiri nici un ajutor, 9i nu-i o mlni de birbat s-aducd
o donili de api-n casd...
Si mline e Criciunul !

Din volumul ,,CtiPE DE t,Ni'TE,'

ciTrvA PARAZTTI

No. 1

lnalt, frumos, elegant gi pururea zimbitor, Se scoald la 11 si, cind e

zor mare, intr-o ore e gata. lYuscalul il aiteaptd la poartd. O, ce poza trium_
fatoare i9i ia No.'1 cind se rdstoarnd in trdsurd;i cu ce aer marlial rAspunde
la saluturile pieton ilor I
La teatru, nu-l vezi decit pe el. ln saloane, cocoanele il consulti asupra
tablour lor, mobilelor, rochiilor. . . No. 1 iti r;sucette mustata, face pe
gra,tiosul ti 5i dd pirerea cu ifos, cdci No. 1 e un june care are gust gi se
prrcepe la toate.
intr o seari, la lY me X, ii cade din carnet o, nu din gregeali, trine-
inteles
- o fotograf)e ; se pleaci iute l-o ia, ciutind in juru-i c o frici prefd_
cuta. O doamnd, intrigatd, il intreabd a cui e fotografla. No, 1 face pe miste-
riosul ; in fine cedeaza ;i languros, melancolic, cu aerul unui om care-;i
smulge din inimi un secret sfint, arat; la toata societatea fotografia unei
ministrese... Cocoanele toptesc prin colturi. No. 1 iese radios. Dac_ar
9ti ministreasa, ar pune pe fecior si-l dea afari ; dar nu gtie ;i-l poftegte o
dat; pe septimini la masd, 9i-i intinde mina ca unui om de treab5.
- De ce nu te-nsori ? il intreba, la o seratd intimd, M-me Y.
A, eu nu mi-am gdsit inca idealul I

!i No. 1 i;i dete ochii peste cap si simuld un suspin. O cocheti, de

cincizeci si noui de ani, ii arunca o ciutdturA sever;, care aduse putini
rogafd in obrajii juneiui... De cind nu mai rogise !
ln fiecare vard pleacd la bdi, ln straindtate. Dacd-i di mina... ba bine
canul
No. 1 n-are pin acum nici o profesie avuabild 1. Cu ce-o fl pletind trdsura
ii birtul ti hainele elegante si tot luxul in care se ldfdie;te?... Desigur, cu
bilete de bancd... dar de unde? Vezi, asta e un secret al lui.
La o parte, pietoni ! Trece No. 1.
18 I Avuobil (fr.)-care poate fl m;rturisit.
 Y,t

No.2
Face pe literatul. E directorul unei reviste care nu mai apare gi fabri-
cant de ode la zile mari. Cititorule, cind vei vedea ci sund la u5a ta ;i i;i
Sterge picioarele pe pret un june galant, cu joben ;i cu guler de samur la 19
 palton, un JUne inspirat a cdrui mutrd 1i i necunoscutd, s; stii ca_i e/. Vine
se-ti ofere o diplome de pregedrnte sau cel pulin de membru fundotor al
unei societdli flctive, care lucreazi de se prdp;derte pentru << culturo poDorului
romin >>. Si cum inima ta buna gi generoase nu poate riminea indiferenta
la glasul < poporului romin >, ata de bine reprezentat prin ferchegul No. 2,
va trebui sd te execuli cu cit te iarta fllotimiar... de la 40 de lei in sus_
E foarte activ gi foarte intreprinzetor.
larna organizeazi baluri < pentru fondul revistei > sub patronajul
bogalilor, care nu citesc cdrti rominesti.. . cd de alelalte se spetesc citindu_le.
Vara adunl subscriptii, adice tot un fel de franci, pentru bustul unui om mare,
care inse poate si mai astepte. Alalteieri, mi-a trimes ;i mie o chitante de
abonament, La grea ananghie trebuie sd fi ajuns. Dar azi dimineafa l-am
vAzut rdsturnat intr-o birjd apelpisita 5i m-a salutat . . ca un adevdrat erou I
Bravo tie, No. 2.

No. 3

Zice cd-i jurnalist. Nu l-am v5zut pe jos decit in incinta Camerei, ne{lind
permis nimdnui a intra in Cameri cu birja. Prefecli genti/r, dac-aveti vanitatea
si vi s-anunte la gazeti sosirea voastre n Capitald, adresati-vd tinerului
No. 3. il gasi!i la Cap;a intre orele 5 si 7 post-meridiane: <Simpaticul
prefect. .. > coste un pol. <Agerul ;i neobositul nostru prefect. . . > taie
ceva mai scump. Nenorocili cer;etori de slujbe, daca vreli sd trelli citeva
zile in cele mai frumoase iluzii, si gti.ti ca nu le puteJi cumpera pe un prel
mai moderat ;i mai potrivit cu mijloacele si cu aspiraliile voastre decit tot
la No. 3. E bun prieten cu toli mini;trii. Pe < Bimbiricd > la f6cut marl.
E dator pe doi ani la birt 9i croitorul i-a ficut al cincilea palton in socoteala
unei (<impaminteniri > care-n toate iernile se pune la ordinea zilei. Cind
il vezi r5sturnat in birji cu jobenul lui, cu havana lui, grav, cu bralele incru-
citate pe piept 9i cu picioarele prolipite in spatele birjarului, i1i vine si crezi
ce e cef putin mottenitorul lui Zapa. Altfel e biiat bun : asti vari, c'ind l-a
prins polilia c o micd escrocherie, el nu s-a suparat de loc. , . a inceput sa
ridi... voise sd fac-o forsd... de-o mie dou; sute de lei... Sperd si iasd
deputat la viitoarele alegeri. lYai gtii?

20 t Filotimie de(ni.ie, generozitate.

-
 j

No.4.
E din neam mare: << scoborit cu hirzobul din cer>>. Cu cartea nu s-a
Prea-mpecat, dar cu cdrJile. . . lucru mare ! De cind era mititel se prdpidea
cu pa gravuri. La opt ani j uca maca singur ; sunt un i i copii grozav de precoci.
- 71
La zece ani igi avea calul lui, un cal prea frumos care desigur era mai cuminte
decit el. La doisprezece ani pilmuia slugile, aga... ca sd,gi arate puterea.
La paisprezece ani, intr-un bal de copii, micul No. 4 in costum de marchiz,
cu spada la;old, se hoteri se-ti depuie inima-i inamorate la picioarele unei
domni;oare de saptesprezece ani : crudela pufni de ris. La optsprezece ani
rdmase orfan, bietul bdiat. La doudzeci 5i unu de ani igi puse in cap si
sperie Parisul cu averea lui. lntreprinderea aceasta I,a limpezit de tot intr-un
an. Nemaigisind pe nimeni sd-i faca nitel credit se-ntoarse-n 1ard. Cluburile
din Capitald cistigara un membru activ, neadormit de activ.. . << imprumu-
turile nationale )) cerute c-un tupeu nemaipomenit, ii asigurard lustrul,
splendoarea bet;toare la ochi, care adesea face minuni in <<inalta noastra
societate >>. La doudzeci 9i cinci de ani fu ales deputat: tocmai implinise
virsta. La Camerd nu is-a auzit gurila. ln baluri face furori. Cauta o zestre
de un milion ;i de cite ori are nevoie de un imprumut mai serios, spune
c-a gdsit-o. E convins cit poate un asemenea tip si {ie convins ce in
Iara noastrd nu e nici un om cinstit ti cd toli funclionarii, de la copist pin' la
ministru, nu sunt decit ( nigte parazili ! >. ii trec prin mine ?ntre patru ti
cinci mii de franci pe luni. Nu gtie singur nici de unde-i vin, nici unde se duc.

Dtn volumul ,,FILE RUPTE"

 NOTE

F rsa dr,lce si Ie pindesti l. ., EsLi aicr sl oriunde vrei 'in clipa

asta ti-n orice timp. Etti singur in mullime SI egti cu cine-.!i place in
s ingu ratate.
lat;, am trecut de jumdtatea vielii. 9i cu ce sete md reintorc la inceputul
ei I A, copiliria mea a fost tristd, a9a de trista ca n-a$ vrea s-o mai tr;iesc
aievea: dar mi-e nespus de drag s-o cuget. Depirtareadd farmec suferinlelor
prin cari am trecut, si cind me uit'in urma, la mine, imi par eroul unui poem
frumos,
La !ari, intr-un c;tun sardr, pe valea Similri, cu fala la drum. o casi
veche acoperit; cu trestie ; o selile intre doui odai podite cu scinduri de
stejar, in fund un iatac c-o fer;struie ce dd in livadd, perelii 9i bagdadiile
albe, prispa lipite cu lut, ograda largd, din sus de poarta heiurile gospodiriei,
de jur imprejur gard de nuiele incununate cu mirdcini, iar dincolo de gard, in
toate perlile, dealuri rotunde, cu dumbrdvi pe coame, cu holde-nvirstate pe
dulcea revdrsare a coastelor pind-n giragul de silcii de pe malul girlei
- acolo-i
toatd copileria mea, sdrmana mea copildrie !
Pldpind, bolnivicios de mic, suferind intr-una de friguri 5i de dureri de
cap, stam zile-ntregi la fereastri, infAturat intr un 5al, 5i mi uitam cu dor
la ceilalli copii cum alergau ;i se zbinluiau pe afard, spulberind colbul
de pe drum, sdndtogi, vioi, imbita_ti de libertate. Risetele lor zSomotoase,
fermecetoarea gdldgie a jocurilor lor, umbra ;i freamdtul copacrlor,
mugetul depdrtat al vitelor, ciripitul vrdbiilor gi razele soarelui veneau la
mine ca dintr o altd lume, o lume veseld si fericiti in care mie nu mi era
dat s; tr;iesc.
Vara numai, in zilele frumoase 5i calde de pe la miilocul verii, cind
m; simleam mai binigor, imi agternea mama o saltea pe prispd sub stra-
gina late din fala casei. Acolo mi vid adesea culcat, cu miinile pe prept, 23
 cu ochii pe jumatate inchigi, copil pe jumitate mort. Deasupra mea, lipit
de grindi, un cuib de rindunicd 9i-n margine, inghesuili unul intr-altul,
doi puigori in tuleie, cu cagul la guri, clipesc din ochi, somnorosi - s-o
date tresar cind vine rindunica, lacomi ;i speriali igi intind spre ea
pliscurile mari cdscate 9i piuie, ;i tremurd din aripioare. , . ce foame li-i
sdricutii de ei !
incet, parc-ar vrea sd m-adoarmd, a5a de lncet gi de dulce se clatini pe
pdrete umbra teiului de lingd scard. Din cind Tn clnd aud cumPdna de la fin-
tine scirliind, un chiot lung in depirtare, un ldtrat de ciine, un plesnet de
bici, 5i toate rdsund a;a frumos in aerul cald gi limpede al zilei, c6, fdri sd
inleleg de ce, imi vin licrimile Tn ochi, ;i pling, Un cildre! trece-n galoP.
Ascult cum sune copitele calului pe drumul uscat. A5 vrea si vdd, si-mi
umplu sufletul de mi;carea ;i de priveli;tile ce mi-nconjoard, dlr sint aga
de slab, mi-njunghie prin coaste ;i am Parc-o greutate Pe PiePt, md dor
vinele gitului ;i nu pot nici capul sd mi-l intorc. Tmi curg ldcrimile pe obraz
gi simt in gur; gustul lor sirat.
lYi gindesc la moarte, nu cu fricd, nici cu pirere de rdu, pentru mine
Eu m am deprins, in multele mele nopli de friguri ;i de nesomn, cu ideea c6
azi m?ine trebuie sd mi sfir;esc. .. sd adorm gi si nu md mai degtePt. Eu itiu,
stiu ce mA duc. Dar mi-e mild de mama, cA ea nu $tie,5-o vid cum se lupti
cu moartea mea fdra s o binuiascd. Biata mama, ce mult md lube;te ;i cit
sufere numai din pricina mea,
lata, o aud viind mai mult o simt decit o aud, a5a de-ncet Pdgette
S-aDropie; cum catd la mine, cum imi suride de cald,,parc5-mi vin raze de
soare de pe fala ei palida, din ochii ei mari, de o nespusd blindeld 5i bun;tate-n
privire. De nu m-ar cunoagte c-am plins l. ,

lngenunche la cdpdtiiul meu ;i-mi pune mina pe frunte. Mi-alind orice

durere cind vine lingd mine, ;i ce dulce mi-e si-i simt Palma ricoroasd lune-
cind incet pe fruntea mea infierbintatd
tu olecu]5 de supd, numai o lingurd? .
- Vrei mamd drage, nu Pot, zau nu Pot
Nu,
Dar caut se m-aret voios - Tncerc si-i surTd cu buzele mele uscate
ce-mi scir.iiie pe dinli.
Pricep dupi glas ;i dupi ochi c-a plins ;i ea . Mi se pare mie c-amindoi
24 ne-ascundem aceleagi ginduri, 9-aceleagi temeri, g-acelea;i lScrtmt.
 La noud ani, primele zile de senetate, O, nespusafericire de afi sdndtos,
de a te putea bucura de aer, de soare, de flori, de toate incinfitoarele frumu-
seti ale naturii ! Ca un ciine scapat din lant alerg, md tdvdlesc prin iarbd,
hoiniresc cit ii ziua de mare pe dealuri, pe dragile mele dealuri ce atita timp
au fost ispititoarele vedenii, fantasticele tablouri ale ochilor mei aprin;i de
frigu ri
.

Ciudat ! Eram apa de sigur c am s-ajung la cer cind m-oi urca in zarea
PaltiniSului. Vezi cum ma inSelam I E dincolo, pe cealalti culme de deal,
sprijinita marginea frumoasei bolti albastre. Stau pulin la chibzuri, md uit
inapoi spre casd, apoi la soare,9i-mi zic hotdrit : tot fecuieu drumu pin-aci, hai
g-oi vedea odatd de aproape cum se impreuha cerul cu pemintul. $-o iau repe-
gior pe curituri, ma las singurel in valea pustie, largd, luminoasa, cu totul
noua pentru mine, trec un piriiag gi iar incep sa urc i sus, inainte, v5d o pddure,
;i nu pricep de unde-a rasdrit. in urma mea soarele se lase tot mai jos, valea se
rdcore;te : o linigte ca de vis ma impresoara, nu zeresc o pasere zburind. Acum
bag eu de seami ce neclintire-i in aer, li ce tacere, gi cit de singur ma aflu
in toata intinderea asta de locuri neumblate. . . or fi vraiite, o fi tarimul
zmeilor sau al zinelor. , . poate-i un mare pecat ce fac eu, poate nu-i iertat
si calce picior de om pe-aici. lncep sd pd;esc mai incet, din cind in cind md
opresc, ascult, aud cum imi bate singele in urechi, me uit cu inima-ngrijatd
la pidure, cuget la mama ei cit ii de rea. . .pentru copii mai ales. Dar cum
sa intru eu in intunericul acesta de codru !la !... Un zgomot de vreascuri
rupte, un fo5net in frunzigul din apropiere inlemnesc pe loc. in fala
;i
mea ste un mo'neag c-o traistd-n spate. Se uitaEi el mirat la mine ca la o
aritare. Mi intreaba apoi blind :

- Da' ce cauti pe-aicea singur?

Dau si rdspund $i nu pot scoate-o vorbe, 9i nici sd 1ip nu pot, 9i nici sd
fac un pas. $-odate me podldegte plinsul ;i pling cu ldcrimi mari, tremurind
ca varga. S-apropie bdtrinul ti mI mingiie cu vorbe bune, pe cari eu de-abia
le aud. aga ca printr-o vijelie.
- Nu-{i fle frica, dragul moqului. Ce, nu ma cunogti pe mine? Eu sint
Gavrild Pdduraru. Hai, ci la d-voastrd veneam, cu traista asta de bureti...
Aculi suntem acasd. . . 1J
 :

.'e c,a- .,.

-^

.:

j ?
.i. :..
' '',,-Jt.
1., -,
, ,1.,;
t
*
va i
$-,
\rl
il

ll
h 4''
'l tfrF. :l

!t

'"t h

ln fala noastrd soarele apune, valea se umple de umbr5. Pe drum mi

descoase betrinul $i-i spun cum am vrut se vad dealul unde s-ajunge cerul cu
pamintul si locul de unde risare soarele.
Apoi, ii tare departe, zice mogul zimbind gi cletinind din cap, ;i puteai
-
se umbli mata mult 5i bine, ani lntregi puteai se te duci a;a, 9i nu mai ajungeai
acolo, cd de ce mergi, de ce se depirteaztr. Te amigegti. . . ai crede ci-i colea
- da-i numai aga o pirere. . .
Cum mi lntristau vorbele betrlnului !
Am intrat in sat pe la aprinsul lumlnirilor. Toli acasi erau tngrijali.
26 Mama pusese si mA caute prin fintin i . Alerga tulburati de colo-colo lntrebind,
fringindu-5i miinile ;i rostind vorbe fdri gir. Cind m-a vizut a TncePUt sa
plingi de bucurie. $i ce frumos m-a dojenit ti cum me seruta ti ma stringea
de duios la pieptul ei, parcd-i era teamd sd nu vie cineva si mi ia. Cddeam de
oboseali. Am adormit in bralele ei. 5i toate noaptea am visat numai prapestii
;i coclauri. Rataceam parci singur prin locuri necunoscute qi mi-era tare fric6
si nu m6-ntilnesc cu (< mama pldurii >.

l'1d-ntorc de pe dealuri descull, zgiriat, prefuit, dar lanto;, PeFind

soldele;te, in tactul zorit de foame al unui mar; pe care mi-l trimbilez
singur, suflind cit ce pot in mina-mi stinga adusd la gura in formd de cornet;
in dreapta-mi port arma, un bdJ de corn lustruit cu care me cred grozav.
Sint fericit cit nu me-ncape lumea: am descoperit intr-un fag bdtrin un
cuib de turturic;. Nu mai pot de nerdbdare sd spui acasd bucuria asta nou5.
-lYam5...
5i iatd-me-s inmermurit in prag. 5i stau a;a, mut, sastisit, cu ochii
boldili : din fundul odlii vine-nspre mine rizind un domn inalt, brun, cu
barbigon
- barbigonul, mai ales, face o puternicd impresie asupra mea,
pentru ce n-am mai vazut pin-acum decit la capre felul acesta de barbi.
lYama-n picioare, de linga fereastra, md invaluie intr-o cautiture de mingiiere
nespus de dulce 5i ride 5i e:.
- Uite la el, cum a rimas I Ce, nu-l cuno;ti ?... Frate-tdu, Costachi.
- De unde si-9i mai aduc-aminte !... Era mititel, o mind de om ;i
bolnav serdculu, si sunt cinci ani de-atunci ... Da' ce umbli tu asa ca un
pui de bodaprosti ?
Eu, la intrebarea asta, imi intunec fird sd vreau cdutitura gi cu mania
mea de a md observa pind Si-n momentele cele mai ridicole si .mai umili-
toare, simt cd mi s-a lungit botul din cale-afard Si-mi intorc fata spre parete,
ca sd nu mi vad-aga urit. (Hei, badila Costachi, zic eu in gindul meu, dacd
ma iai aga, mu mi scoli tu vorbulild din gurd, sd md pici cu luminarea >>,
Rispunde mama pentru mine. Inima ei bune ti delicatd inlelege numai-
decit ce-i in sufletul meu. 77
 Aga s-a deprins, se se poarte descull. Eu, drept si spun, mi bucur
de asta, c-atita ce aleargd, ciobote de fier sd i fac si tot le,ar veni de hac.
Pe urma-i mai sandtos aga. Lui ii trebuie migcare multi, aer mult.
IYd ia el apoi frate-meu deoparte, bini;or, mi saltd
;i m_a;aza pe gentl_
chiul lui, cu fala spre lumind, 9i-mi catd blind in ochi ;i_mi vorbe;te cu
multa dragoste linindu mi stinga drept spetar, cu dreapta netezindu_mi pdrul.
$i vine;i mama sd stea linga noi, mi,soarbe cu privirea, i;i lipe;te obrazul
de obrazul meu, g atita md lauda, ce foarte md rusinez;i mi doare-n suflet
ca nu sint asa cum spune m5muca. Oftez din adinc auzind o;i_mi iau stra$njci
hotarire-n mine ca astfel sd ma port de azi inainte, incit laudele ei sd fie
vorbe adevdrate,
Da'cu;coala cum stem, mi rog? intreabd bedila Costachi, ca;i cum
-
:r fi-ntple< rc o?nde<r e',
- Apoi cu gcoala - rdspunde mama oftind - de la toamn_om vedea
ce-om face, ci pin'acu, dd, de-abia ne-nflripardm.
Cum? Bdiat de noud ani, si nici mdcar sA citeasce nu gtie? Asta_i
ru;rne, mare rutrne.
Eu zic bodaprosti lui Dumnezeu cd I vdd in picioare. Cit am tras
-
(u boald lui. numai inrma mea :tie.
$i seara-mi spune b6di1a, cind mi duc sa md culc: < Se stii ce de miine
incepem la abecedar )).

Curios mi se pare, nu md pot deprinde cu g?ndul ca domnul acesta

mi-e frate. lmi vorbea mama de el, imi vorbea adesea de un frate care-i
in oaste la Bucure;ti, dar Bucure;tii pentru mine intra ?n domeniul basme-
lor, 'in orice caz era ceva aga de departe de pamint, ca niciodat5 nu mi-am
'inchipuit cd s-ar mai putea intoarce cineva de acolo. nici
$i mecar n-am cdutat
vrodate se-mi alcetuiesc in minte, pe dibuitele, figura lui bedila Costachr.
Aga, mi-a mai vorbit mie mama gi de un alt frate, Gheorghie5, care s-a inecat
in iazul de la Patra;cani. Era biiat merigor, de vro paisprezece ani, bilan la
chLp;i foarte destept. !a plecat singurel intr-o zi, ferd se-i bage de seamd
cineva din casa, ti cind a a]uns la iaz, ceasul cel rau se vede, s-a dezbracat
t-a intrat si se scalde,;-a scapat lntr o bulboaci, l-a aruncat apa o dat-afari,
gi vezind pe Neculai lvloraru c-aleargi spre el, cic-ar fl strigat tare : (. Scap;-ma,
28 bade Neculai, mai iute, mai . . . > $i iar s-a dat afund, ii iar a ietit zbitindu,se
 {y

cu moartea; dar plni si se dezbrace Neculai, cu licomie l-a tras apa

de istov pe bietul copil ;i dus a fost. Pe la toaci treceau nitte ligani pe
drum. Mama iedea pe prispi gi cosea. Deodate aude pe unul zicind: (< laca,
de-aice-i b6iatul care s-a lnecat >>. Ea scapi lucrul din mlni g-aleargd dupiei
gi-ntreabi lngrozitd: <(Ce spuneli voi? Ce biiat s-a lnecat? )). $i-n vreme ce
Iiganii se tot codeau cum si-i spuie, iate ce soseite din sus gi badea Neculaai,
pllng1nd, cu capul gol, cu hiinulele lui Gheorghieg ln bra1e. Tata nu era
acasd. Biata mdmuca ! . . . Trei zile s-a bocit umbllnd aiuritd De mal. 29
striglndu-gi lntr-una odorul pe nume. Oamenii riscoleau iazul cu pr;jini $i
cu nivoade. De-abia a treia zi pe seari l-au Dutut scoate . . ,

ln tdcerea nop.tii, lmi trag plapoma peste cap ;i-mi petrec toate astea prin
minte ca gi cum le-ag fi vizut aievea. Atit m; glndesc $-atita se amestece in
inchipuirea mea cele posibile cu cele imposibile, lncit m-a;tept ca-ntr-o zi
sA ved ce se deschide u;a deodatd $i intra rizlnd un bdiat bdlan, cu ochii mari
pi isteli, g-aud pe mama ziclndu-mi :
- Ce, nu-l cunogti ? . . . frate-teu Gheorghieg.

Din volumul ,,FILE RUPTE '

 toN

Taci, mama hii, nu mi mai boci atita, cd doar nu mi pornegti la

-
groapa.
$i nu-i era de alta, da' acu-i venea 9i lui sa plingd de lacrimile mi-sei,
;i ...
mai mare ruginea, cogemite flicdu, s5-l vadd fetele, Si mai ales Catrina
lui Balteg, plingind ca femeile.
Nimeni nu-l chema, nlmeni nu-l silea se ducea e/ de bunivoia lui,
-
5i nu era, la adecitelea, taiere de cap ci, slavd Domnului, Nituce al Saftii
-
n-a fost mai breaz decitel, nici Pintea, nici f{drgirit Buzatu, 9i s-au dus,
;i 5i-au ficut anii, ti nu le-a fost nimica, ba s-au intors mai zdraveni,
AFa-i, ca un om cuminte, griia lon. Dar ce duioasi era desP;rlirea
aceasta. De pus in cdrli nu altceva. Toate fetele din sat - dar toate -
-
venisera si-;i ia ziua bund de lael cd nu degeaba era lon cel mai mindru,
cel mai voinic 5i mai frumos fliciu de pe valea Dolii. $i una-i anina flori in
pilirie, alta-i a5eza prjminelile gi merindele in desage. Catrina a ingenun-
cheat sd-i lege mai strins nojilele de la opinci cind s-a ridicat era ro;ie ca
merul $i-i inotau in licrimi ochii mari, dulci, de o fermecdtoare blindelS
9i nevinovdlie. Cu stingdcie, ea scoase din sin un mdnunchi frumos de
du mitrile.
Si nu le lepezr pe drum, bddici . . . poarti-le in sin c6-s flori cu
noroc,
Si s-a uitat induiosat in ochii lui. O sord buni nu i-ar fl surls cu mai
curati qi mai sfinte dragoste.
Au pl'ins fetele, au plins ca dupi un mort in urma lui. Vezi, ca numai
prin povefti doari de-o mai il fost fepture omeneasci de sama lui lon. $i
statura lui, 9i chipul, $i vorba, ti firea lui, 9i jocul, 9i umblatul, toate toate
erau alcetuite la el ca sa-l deosebeascd de cealalta lume. Ca basmele ;i cinte-
cele colindau prin sate glumele gi t?lcurile lui de pe la gezdtori. Cine s-a tras lt
 cu el o data in deget, ori s-a apucat la trintd, a doua oara nu s-a mai
semetit. Nu s,a nascut inci voinicul care sa-l ingenunche pe lon, ori sd_l
clinteasci cu un deget indarat cind 5i-o inlepeni el, ca o birna de fier, piciorul
drept in pamint... Era mindru ;i frumos ca un zeu, cind i;i incruciga asa
bralele gi se uita cu linigte la cite patru-cinci vldjgani cari se opinteau 5i se
izbeau ln pieptul lui, ca-ntr,un zid de piatri: minuni, sa vezi cu ochii gi si
nu crezi, La Pagti, el singur purta scrinciobul cu ;ase polili lnclrcate, de
trosneau speteziile in miinile lui. lar duminica, la hord, veneau bltrlni de
peste noui dealuri sd priveascd la jocul lui, s-asculte chiotele lui,
Cum sd nu pling? Cum sa nu-mi fie inima ingrijatd, Catrino drag5,
cind mi gindesc cd el in viala lui n-a luat o palma, n-a suferit o ocard,
nimeni nu i-a zis macar dd-te moi incolo, ;-acu, ce-o sd fie, Doamne, 5i
cum o sd gtie el rdbda, cind l-or lua cu riul, cind s-or rdsti ;i s-or sluli
la dinsul, cd la melilie nu-i ca acasd, ;i poate,.. Of, mi se face intuneric
cind ma gindesc c-ar putea da cineva in el . . . nu qtiu . . . nu ttiu, Catrino
dragd, ce s-ar intimpla . . . Doamne fere;te !
$i amindoud 1gi flceau cruce, ca de spaima unui trasnet, unui cutremur
mare.

Dormili , ma ?
$i Florea liganul, care nici de data asta nu-ti isprdvise povestea, vdzind
cd nu-i mai raspunde nimeni, tdcu. Peste citeva minute sforiia 5i el. Numai
lon nu dormea. Cu fala-n sus, cu miinile impreunate sub ceafd, sta neclintit,
9i se gindea.
O sciDa el si din focul istii. Asa-i, nu s-a lovit socoteala de-acas6 cu cea
din tirg. ln satul lui era impirat, 9-arci a ajuns slugd la dirdala. lYuncegte el,
cd de muncit nu-i rugine, g-ascultd gi-i supus, gi-gi face ochii in patru cind
ii spune cineva ceva, ce asta o $tia el .de-acasd cd slujba cere invdldtura, ;i
invatdtura bdgare de seami - da' vorba-i cd el nu vede nici un spor s;
s-aleagd din toatd vrednicia lui. Slugiria gi mustruluiala de-aici treabd
-
s-o fl chemind, da'nu te face nici mai iscusit, nici mai om decit e$ti. Aici
nu-i socoteala nici de pricepere, nici de hdrnicie - aici nu se misoar; minte
cu minte gi voinic cu voinic . . . A, cum l-ar stringe el in brale pe badea
32 Ghi1i, serjentul, cind se vie vorba la o adicitelea... de-un care pe care.
 De ce-i trece ca un for prin inimd de clte ori se gindette la Ghile? l-e
frica de el ?. . . lon nu gi aduce aminte sa fl ttiut vrodatd ce,i frica. A5a nu gi,a
gdsit in nimenea potrivS, ata de ugor i-a pus la pimint pe toti cili s-au cercat
la trint; cu dinsul, aga de moi 5i de slabi i a simtit in bralele lui de fier pe cei
mai zdraveni gi mai falnici flicdi, incit el a ajuns la credinta cd, daca toati lumea
;i-ar da puterea unui singur om ;i omul acesta ar veni asuprd i cu minie,
lon, co bleandar gi co piedici colea, cum ;tie el, l-ar trimite si se duci
de trei ori de a berbeleacu. Hei, da'vorba i c; cu Ghite. . . e alta socoteal;,
nu merge a5a. Aici nu-i cu lopata, ii cu judecata. Aici golonul te smerette. . .
poate fl o stirpitura cel care I poarte, gi tu cruce de voinic, st iei piatra-n
mina;i s-o arunci nisip - stai smirna inaintea lui gi nici circ nu zici. . . saracii
soldali, mai diha decit vitele rabdi I Sdstai drept, neclintit, 9i si suferi
sa ti tragd palme ;i minere de sabie in obraz pini te podide;te singele
pe nas gi pe gurd, 9i si nu ltii de ce, 9i si n-ai dreptul si-ntrebi, ori si faci
o migcare. . .
Nu, Doamne feregte, el n-ar putea sd rabde una ca asta. De aceea s-a 5i
p;zit intotdeauna ca de foc sd nu dea vrun gres la ceva. A umblat el GhiJa la
'inceput sa-l ia gi pe el ata, ca pe ceilalli, da'a vdzut cd n-are ce cusur sa i
gdsedsca. . . ..
sr Parca
^,--i ir-ar
.- C .,,.^. ce
I| (rucd .l^ a(ra.
..r. /'_1,.:..
untld, r^rt.
bnt!,j, -^
re ^pdSLe-un picat !
$i prinse deodatd a se gindi cu dor, cu jale, la ai lui. lse parea c; n-are
sd mai vada niciodaU c6sula aceea curati, cu pdretii albi, stralucitori, din
marginea padurii ;i vitele lor grase, si hora cu fldcdii cei maj veseli gi cu fetele
cele mai frumoase. Satul, fineata, apa Dolii, padurea, toat; valea aceea de o
fermecdtoare linigte 5i merelie, i se arita acum departe, dincolo de hotarele
pim'intului, intr-o lumini de basme, care-l uimea; 5i din lumina aceea minu-
nata se desfdcea ca o zine, inalti, rumeni gi surizdtoare, Catrina lui Balteg,
cea mai cuminte gi maj frumoasd fatd din lume. Adormi cu gindul la ochii ei
negri, blinzi 9i mari ;i sfiicio5i ca de caprioara.
A doua zi era inspeclie. De cu noaptea toli erau in picioare. Soldalii,
zepdcili de recnetele sergenlilor, alergau in toate parlile, neStiind ce sa face
mai intii. ln sfir5it, dupi doud ceasuri de zbucium ;i de harmalaie, cazarma
era maturata, prequrile intinse ti toate lucrurile aSezate la locul lor. Acum
zorul 5i racnetele erau afard, in curte. Soldalii in giruri drepte, neclintite,

I Bleondi izbiture, brinci, imbrlnceald.

- 33
 \4b
W
Prg
\r
/.:
it,
\

vr

steteau smjrna, parcd erau 'impietrili. Sergenlii cu ghionturi ;i cu sfegtinii,

ii preg)1gau penlru inspeclie. Fra ger stragnic in dimineata aceea de pe la
mijlocu I lui decembre.
- Un' Ii-e nasturele de-aici ?
$irul de soldali se cutremurd. i-oli ?!i intoarser; capetele 9i priviri
inmirmurili spre acelasi punct.
lon se facuse alb ca hirtia. Ghi15, turbat, ll linea strins, cu mina stinga,
de mineca de ia care i lipsea un nasture.
in fulgerarea acelei clipe de groazi, lon a vezut pe mi-sa in genunchi
34 inaintea lui 5-a auzit deslu;it glasul Catrinei strigind: /onicdl Un pumn
zdraven ii zgudui creierii gi nu mai vAzu dec'it o rotea_te de foc inaintea
ochilor...

S-a de;teptat tn spital dupd trei sept;mini de friguri. l'la-sa-l bocea la

cdpitii. Miinile lui erau numai tdieturi, ii trupul negru de batii.
lonici, lonica, sufletul mamei, ce p;cate-a fost se tragem noi pe lumea
asta ?

Ce face Catrina ?

Ce sd facd, saraca? Plinge toate ziua.

--
lon inchise ochii, ca sd-5i aduca aminte de ce s-a intimplat. intr o clipd ;i
reconstitui toati scena. Auzea din toate perlile strig;te furioase, palme ples-
nind uscat pe obrajii tovardgilor lui ;i parci avea o presimlire ci in dimi-
neala aceea are sa-j vie gi lui rindul.
-
Florea ii taiase nasturul de la minecl; s-a cdit in urma gi i-a spus drept
ce GhiG-l pusese de mult la cale sI faci fapta asta. . .
Chipul lui palid se rumeni deodatl la amintirea pumnului primit, ca o
piatra, in mijlocul felei ; instinctiv bralele lui, amorlite de dureri, ficurd
o mi;care. . .
il vedea pe Ghi!5 cum se zbate sub genunchiul lui. lon ii lui capul 9i i-l
?ndoi pe spate cu putere, in aceeagi clipi auzi o trosnituri li simti ci s-a rupt
ceva in miinile lui ; il ucisese ; o ingrozitoare larme de trimbili ii cazu
ame!ir sub o grindina de lovituri. . .
Deschide ochii mari, se uitd lung gi duios la md-sa.
c-aga are sd se sfirgeasci... De-acu... ce-o fi o fi!
-$tiam

Din volumut ,,lN VILTOARE,'

SOCOTEALA

lon a plecat, bodogonind, la curte. Vrea si mai vad_o datd pe boier, vrea
s5-l mai intrebe.o dati, sa-l roage frumos sa-i deschidd qi lui capul, ca el e
prost si nu se dumireste in nici un chip, cum de nu se poate el mintui de
datoria in care s-a incurcat acum trei ani, clnd a luat de la curte doi ooli si
o mierld I de papugoi, ca sa aibi cu ce-ti scoate casa din iarni. in mintea lui.
ca pe un rdboj, stau insemnate zilele de munca, falcile de ar;ture, de prasile,
de cosit gi de secerat ; lanuri nemirginite i se impinzesc inaintea ochilor. . .
ca un rob a muncit, 5i el, 5i nevasta lui, 5i fata lui ; gj cu ce s_a ales? N_apuca
o dati si puie franc peste franc, cd vdtdjelul ii 5i lipea biletul galben de la
perceptor. l5i face iar socoteala; i se pare ciudat de tot: pe bun5 dreptate,
ar mai avea de luat, jar nu de dat. 5i cu toate astea, cind deschide boierul
condica ;i le ia pe scris iese altfel.
Nu mai departe decit azi dimineal;: socotesc ei ce socotesc, boierul cu
vechilul, ;i-l scot dator cu doua filci de arat, una de pra;ila, gi treizeci de zile
cu palma.
- Ei, te-ai dumerit, bade loane?
-...1,1-am dumerit. . .
Aga-i
- ?

Ala-i
- .

Dar cind a ajuns acasd, li-a fecut de iznoavd 2 socoteala, bibeste, cum
il taie capul, t,a vizut cd nu-i aga.
- Du-te, omule, ;i fii mai cu inimd, nu te mai l6sa si te imbolmijeasci
cu vorba- Ce dracu, noi belivi nu sintem, noi tr?ndavi nu sintem, gi nici cele
guri n-avem de ostoit, o fata,i la casa, g-aceea-i birbat _ pe ce se duce toati
munca noastrS? Gindefte-te cd miine ii vadeauas birului, gi vine si ne impli_
I ,Mlertd banilS.
-
2 De iznoovd
35
- din nou. de la capit, incd
3 Vadeu . rermen
o dati.
de plat6, scadenla.
 \

,'l

neascS, fin-ai o para chioard

- are sd ne v?nzd fi cenura din vatrd.
Biata Dumana a stlrpit de slabi, ii ies ciolanele prin piele; azi dimineald
am dezvdlit bordeiu ca sd-i dau o mini de ogrinji I ; cu ce-avem s_o
tinem toate iarna ?
I O{inji- resturi de paie, de fTn nemincate de vire. 37
 intoarce el lon, de la poartd, daci nu i-ar turui in cap vorbele astea
S ar
ca o darabani. Rari, impr;ttiali de vint, ca ni;te flori albe scuturate din
vizduh, cad primii fulgi de zipadd. Tot satul parcd doarme. Din cind in cind
se aude un muget lung, rdsunitor, aproape jalnic in mulenia trista a v;ii.
<<Acum, intr-un noroc.. ce-o fl o fl |> 9i iatd I iar pe badea lon, ca;i azi
dimineafa, stilpit lingd u;e, sastisit, invirtindu-si caciula in miini, ne;tiind
cum sa inceapa.
- Ei, ce-i jalba. . .?
- Apoi, ce sd {le, cucoane. . . iacd tot cu socoteala ceea.
lon tdcu gi-;i plecl ochii pe ciciulS. Privirea asprd, crunU, a boierului
ii ricise in ima.
Cum ? Ce biigui ?
Nu te-nleleg.
Vd sdrut miinile;i sd mi iertali, cucoane, da'iac5, noj nu;tim carte,
si daci aveti bunetate sA mai socotili o datd datoria ceea. . .ci, d5. . . sint
un om nevoie;. . . gi-i pecat de Dumnezeu.
-A;a?. , . Bine.
!i
boierul se sculi, ;i trase cu violenle de cordonul impletit care-atirna
deasupra patului. Servitoarea intre speriat;.
-
la cheami pe Costachi
Boierul, cu miinile in buzunar, se plimbi minios de colo-colo. lon, cu
och ii in jos, igi invirtette cdciu la, 9i-;i aduni in gind munca fdcuta, ban ii primili .
E o t5cere grea, apdsetoare, ?ncercatd de nelini5te. . . Figura de micelar
a lui Costachi vataful se arata ln privazul ugii.
- Auzi ci tot nu-i dumerit. Ialuidu-l la canlelarie, 5i fd-l sd-nleleagd odati I
lon sd vie dupi d?nsul. $i, ln cancelarie,
Costachi fdcu din cap semn
il intrebi scurt: <( Ce vrei ?>> - dar nu i lesa timp sd raspund;: ?n aceeapi
clipala il plesni peste gure, de-l podidi singele. Dupd citeva minute de << rdfu-
iala >>, un argat il scoase in brinci din ogradi, 9i-i azvirli ceciula peste poarte,
Bietul lon,;ovdind ca un om loropit de bduturi, cu capul gol, cu pdrul
smuls, desficut la piept, cu cdma;a plini de singe, o lu5 intii spre comuna,
dar pe la jumAtatea drumului se rdzgindi, ti-o cirmi spre cas5.
Safta ramase incremenita cind 1l vdzu. lYariuca incepu sd plingi cu hohot.
Da' ce-i asta, loane ?
Da, nevastS, ve'i gi tu ce-i.,. Socoteala boierului, nu l-ar mai ribda
38
-
cel-de-sus I
 lnnopteazi. La licdrirea unui opail tustrei stau jos, tn jurul unei mese
mici, rotunde, cu picioarele scurte. ln ochii lor stingi, pe felele lor trase,
e spaimi ;i disperare. Li-i frici parcd si se uite unul la altul. Oftlnd, Safta
frtnge tn trei o bucate de mimdligi rece, care se intinde. ln mijlocul mesei
e o strachina pe fundul cdreia a mai rimas o lird de mojdei, dar nimenea
nu-ntinge, gi nimenea nu scoate-o vorbd. Vintul duduie in horn. Afard fulgu-
ielte mereu. Vaca rage de foame ln bdtdture. Grivei urli-n poarti, a jale g-a
Pustiu.

Din volumul ,,CLIPE DE LINISTE"

OSTROVUL MARE. RUINI.

E noapte, o noapte calda, adinc;, lini;titi. Nu se mai aude decit respirarea

puternica a ma5inei si fitiitul somnoros al apei. Luminile intirziare ale satetor
clipesc, ca nigte licurici, printre crengile copacilor. Trecem pe lingd Ostrovul
Mare. ln bdtaia lunei, turla bisericii, satul, viile, pddurea, toate au ?nfetisarea
fanlastica a lucrurilor v;,/ute n vis.
Or fi Stiind oare pacinicii locuitori de pe acest ostrov, din ce vremi de
vijelie au rimas zidurile naruite, valurile de pdm?nt gi cele patru metereze
din preajma satului? Or fl binuind ei vreodate cd, de pe monedele pe cari
le gisesc, cind i;i sapa via sau ogorul, ii priveste chipul unui imperat roman
;i ci, subvechile ruini, pecare 5i intind ndvoadele lasoare, dorm atitea scumpe
amintiri din istoria neamului lor?
De la Severin pini dincolo de Galali, mai toate satele ti orasele noastre
de pe malul Dunirii sint ridicate pe ruini de acestea sflnte ziduri mincate
-
;i mormane de moloz - rdmase de pe urma'intinsei 9i glorioasei impirdlii,
ai carei legionari au v?nzolit limanurile mdrilor 5-ascunz;torile muntrilor,
zguduind pimintul sub tropotul cailor lor. firanii dundreni plugari,
pescari, impletitori de rogojini
-
i9i intiresc temeliile caselor cu cdramizi
-
scoase din vechile zidiri romane. . . de-acum doud mii de ani aproape !

DiN VOIUMUI ,,ROMINIA P]TOREASCA

 GIURGIU. CALUGARENII.

Sosim in fala oragului Giurgiu. fdrmurile se depdrteazd. Din co;urile

inalte ale fabricilor gilgiie rotocoale negre de fum,;i se risipesc molatic in
zarea nesfirgitd. Dundrea linigtita, largi, are aspectul unui lac frumos, poleit
de razele soarelui. Un 5es neted, verde, rdsare in mijlocul apei. E ostrovul
Son-Giorgto, pe care a stat odinioara un falnic castel, zidit de genovezi, stePi-
nitorii mirilor de-acum o mie de ani. ln dreptul acestei insule se intinde' Pe
cimpia din stinga, Giurgiu, sentinela capitalei la Dunare, vechea 5i zbuciu-
mata cetate, stapinitd cind de romtni, cind de turci, bdtute ti PUSA in flicdri,
cind de unii, cind de allii, . .
Pe-aici ;i-a intins pod peste Dunere, acum trei sute de ani. bitrinul 5i
nebiruitul Sinan papa-spaima cre;tinitalii. El venea cu oaste multe ti cu
vllva mare, hotdrit sd sfarme o date Pentru totdeauna, stdvilarele romine
din poalele Carpalilor, cuibul acesta de viteji, cari de-atita timP steteau streji
neadormite la porlile Europei apusene 5i nu ldsau Puterea semilunei sd-ti
intindi mai departe valurile-i cotropitoare. Pentru fericirea neamului nostru,
pe vremea aceea domn in lara Romineasci era Mihai Viteazul, una din cele
mai erojce figuri in istoria omenirii. Vizlnd el ce PotoP de oaste vine asuPr;-i
ti cugetind ca o lupt; in cimp deschis nu e cu Putinle, se retrase la citeva
ceasuri departe de Giurgiu, pe valea Neallovului, la locul numit Vadul
Cilugirenilor. Aici, drumul spre Bucuregti trecea Printre doui dealuri,
acoperite de pdduri. Valea era lnguste ti mlegtinoasS. La intrare era un pod
lung de lemn peste bdltoacele Neajlovului. Mihai trecu podul 9i se apezi
in strimtoarea aceasta, ca intr-o cetate. Putini erau la numir osta;ii lui,
dar inimogi, incercali in lupte, cu multd iubire de lard, ti hotiriti cu tolii a-9i
da scump viala. lmparlili in cete, a;teptau pe vrdjmaS 9i-;i pl6nuiau lovirile.
A patra zi, pe la nimiezi, pindarii de pe miguri zirir6 dinspre Giurgiu un
nor mare de praf intunecind vizduhul. Pe la toaci, oastea marelui. vlzir,
de zece ori mai numeroas; decit a lui Mihai, era impinzite la gura vadului, 41
 dincolo de pod. Din infunddturile codrului, rominii igi misurau vrdjmasul
cu care aveau si dea piept a doua zi. f.loaptea $i_o petrecure sfatuind
imprejurul focurilor. Cind se lumina de ziui, toli erauin picioare, nerib-
detori, gata de lu ptd.
Yarimea primejdiei ii infierbinte. Mihai se primbla Drintre ei. privirea
qi vorba lui dau sufletelor incredere si bratelor tirie.
Cu inimi, copii, 9i nu pierdeli nici o mi5care. Gindili-vd ci in cumpdna
berbaliei voastre at?rnd azi destinele tirii, mindria si viitorul neamului
nostru !. . .
Cumplitd a fost lupta, ;i mult singe s-a mai virsat pind sd se hotlrasci
biruinta acelei zile. De trei ori s-au izbit, din ce in ce mai indlrjrte 5i mai
furioase, ceie dou; armate. De trei ori neinfricosatele siruri ale lui Mihai
se rdped dincolo de pod 5i si despica drum cu palo;ele in gloatele adinci gi
dese ale lui Sinan. inibu;i1i 'insa cje covirsitoarea mullime a du5manului
care parea ca de ce o tai, de ce spore;te, rominii se retrag, incet,i cu rindu_
iale, in strimtoarea in care turcii nu indriznesc incE si se adinceasca. Se lasi
soarele spre asflntit. Printre copaci se vad ostagi iegindu-;i ranile in pripa,
nerdbditori de a-;i jertfi patriei cea din urma picetura de singe. in vale
viermuiesc turbanele. Sinan pa;a se pregete;te si treacd podul ;i si inainteze
cu toata armata. incep clipele marilor griji. in vremea asta, iati c; soseste in
tabdra rominilor o ceat; de rrei sute de pugca;i ardeleni. Ajutorul acesta,
venit la timp, e primit ca un semn dumnezeiesc. Acum, nu mai e un moment
de pierdut. lYihai isi irrtocmette iute rindurile, s-ataze in fruntea cdldretilor
gi, smulgind o secure din mina unui soldat, isi face cruce;i di pinteni calului.
Un freamdt lung, ca de stirnirea unui vint, cutremure pddurea. Turcii apu-
casere a-ti trece o frunte de oaste dincoace de pod. l"lihai se ripede voini,
cegte in ea, ti invirtelindu se ?si face loc cu calul gi cu bralul in multimea
insp;imintate, rateaza dintr-o lovitura de stingaci capul lui Cararman pasa gi
invdlmdse5te cu ai sai ;irurile rupte ii zapacite de iuteala izbirii. Sinan, fierbind
de minie, i;i ridicd grosul armatei ti trece podul. Mihai se face ca se retrage
ti-l lasd se inainteze pulin in strimtoare, unde multimea, neputindu-gi desfa-
;ura rindurile, nu mai era a;a de prime.ldioasd. Turcii incep sd se creadd
biruitori, cind deodati se trezesc izbili in fala de oastea invepeiat; a lui Mihai.
Puterea, 5i mai ales iuleala dtacului neatteptat, ii opre$te in loc; loviturile,
42 cari curg ca grindina, le iau vdzul.lipetele celor dinainte aruncd groazi in
sufletele celor din urmd. Mdcelul se lnfierbintd. Luptdtorii sint piept la piept.
Ochii scapdrd, 9i inimlle se indirjesc de o parte gi de alta. Adinc strdbate ln
gloati fulgerdtorul voivod, lds'ind d?rd de morli pe unde trece: ostatii lui
ucid cu minerul cind li se rupe spada. Ei lnainteazi mereu, spdrgind 9ir dupd 43
iir, impreitiind spaima 9i neorinduiali 1n oastea peglnd, care lncepe si dea
inddr5t ti si se invilmSgeascS. Cei din urmd, vdzindu se impingi spre pod, o
iau la fuga. Sinan se rdpede se-i intoarce. El rdcnegte, blestemi;i bate ln miSei
cu ghioaga-i de fier. Dar strigetul morJii r;suni mai tare. Oastea vizirului se
tulbure toatd, nApddite ca de-o furtuni. Rominii lovesc orbeste. pieoturi
ti capete trosnesc sf;rimate sub copitele cailor. lvlullimea, nebun: de groaza,
i$i cauti sciparea in fugi. Fricogii tir;sc pe eroi. La pod se lnghesuiesc si
treacd deodate cai, oameni gi tunuri. Se face o larmi 5-un invilmdgag, de nu
mai ltiu lncotro se se migte. ToJi poruncesc gi nimeni n_asculti. Unii mor
strivili de imbulzeali, allii s-azvirl in mocirld. Sinan, imbrincit, cade de pe
;
pod gi-'i rupe dinlii un supus il ia ln spate gi-l scapi. Soldali
$i pa;i fug
laolalti, ldsind gi arme gi steaguri in miinile rominilor, care-i gonesc, lovtn-
du-i de zor, pind clnd noaptea ia subt ocrotirea lntunericului ei sfarimiturile
ce mai rimisesere din marea oaste-a lui Sinan.
Mihai se intoarce incercat de trofee. Stelele clipesc peste billile de singe.
Batrinul, cruntul vizir, boce;te in cortu-i, rupindu-gi hainele de pe el. Niuc,
nepricepind ce-i asta, aiurit de durere, geme cldtinlnd din cap: <<Alah,
Alah l. . . > $i pe clnd spahiiil lui tremuri tupilali prin bel;rii, din tabera
rominilor se-nal1i tn linigtea noptii clntece de biruinli.

Din volumut ,,RoMtlNIA PITORWCA"

r Spohiu soldat din cavaleria turceascd.

-
 PE PLUTA DE LA DORNA LA PIATRA

- Dd-i drumu ! comandd mop Vasile de la cirmd, 9i Toader, desprin-

zlnd ginjulr din pociumb2, sPrinten se aruncd pe pluti, i5i face cruce;i infige
9i el lopata in valuri. Un dulce fior ne strebate, codrii fug inderdt, Pe obraz
simlim, ca o adiere de vint, suflarea rdcoroasd a migcirii. Nici nu 5tim cind
s-a gters, in urma noastrd, Dorna cea mlndri, cu schela de la Gura Arinului.
Departe, inainte, risar din neguri de bridet ( Pietrele Doamnei ! >>, turle
de castele, scinteietoare in lumina rumdne a diminelii ; nalt 5i intunecat,
malul din dreapta ne astupd vederea. Cu pdliria dati pe ceafd, cu bralele
incordate pe coada lungi a lopelii, adus Pulin de sPate sub coiocelu-i fdri
mineci, mog Vasile, cirmaci vestit pe care-l cunoaSte Bistrila de Patruzeci
de ani, cumpdnefte pluta in dunga nahlapilor, striSind lui Toader << dilci-
ugul >> (care poarte cirma dindarat) : ( La pidure I >> cind e si abatd la dreaPta.
<< La cimp I >> cind e sd lie spre stlnga iar la cotituri ne veste;te locurile

pe unde trecem ii strigitul lui, rdsundtor in Pustiul apei, pare ce Porun-

ceqte schimbarea priveliqtilor :
- Collul perdeaua
Ortoaia I
Deodatd de codru se d6 la o Parte: cdsule vesele se ivesc
pe podigul din dreapta, zdvoaie li ceiruri 3, strdbdtute de ceriri; sPUme-
gind, cu vuiet spdrgindu-se de bolovani, undele Ortoaiei s-azvlrl in Bistrila,
pe mal vedem femei torcind, inalte, zvelte, cu fala luminoasd' ca intr-un
tablou de Grigorescu, catrinle negre strtnse Pe;olduri, cimigi cusute cu
arnici, oe cap broboade albe.
U;or alunecim la stinga, ii scePdtdm'in genunea de sub < piatra Zmicu-
iesei )). Pluta5ii lasd << condeiele > din mlini gi privesc pe dealuri, nepis5-
r Ginli nuia mledioasd de lemn, pirlitd ?n foc ii bine restrcitS' Pe care o folosesc
-
uneori ldranil in loc de funie, pentru a lega Parii intre ei
I Pocrumb -1drut sau pa. b;tut in p6minl, de care se leaSe (evd
3 Ceir---(lmp imprejmuit cu gard, unde pasc caii. 45
 tori. Apa e lini, adinci, tecuta,
citeva minute inainUm incet, ald de incer.
ca n,ci nu simlim ce mergem. Dar iatd ci malul din dreapta purcede spre
nor, riul se de;teapia, cirrnaciul irr;facd visla !i o irnpllnti pieptiq in propta
torentului .,.
- Osoiu !

$i in fo;net de valuri trecem ca o segeat; prin lunca de arini, fuge

tdptanul cu satu-n spinare, fug o;tile de arbori ,i stincile spenate _ o
goand nebuni, fantastic;, ame!itoare. Ca pe fus muntii se inviftesc, macine
izvoare;i le toarDa in Bistrila in vremea asta pluta;ii lupte: in mt;carea
bra{elor lor, ?n toatd .yoiniceasca pi puternica incordare a picioarelor;i a
trupului lor vinjos, au ceva din mare!ia statuielor antice ale gladiatorilor
romani, Apa se domolegte,.. Vislagii l5i dau bineluri cu oamenii de pe
mal, se intreabi de-aie lor, iar boltile pidurilor parcd vorbesc si ele . . .
- Gura Sunetorii !
Sunind din unde se aruncd pirdul pe praguri de stinci, o clipa se vede
deasupra-i setucul risipit pe poatele Palmeqului, sr o noui priveliste ni se
deschide inainte. << Pietrosul >> lnalt, cu gheburile-i de cdmili, pare ce std
in drum sd ne agtepte.
- De ce i-or fi lancurile a9a rolcate, mos Vasile?
- Acolo sus, in frig, sint numai tirgi uscali de vinturi 9i_i cerrna ror a5a.
ln ;erpuiri largi se lndoaie stralucitorul riu, printre muntii intunecati
de codru.
Din clnd in cind se deschid vederi in lumini;uri . . .
Din jos de Cdlinetti, o lungidiride grohotis, naruit din coastele pietro_
sului, lmpinge Bistrita, strimtind-o, inghesuind_o in malul din stinga.
lnaintea noastrd, la cotul Cdprilii, apa se iulegte gi se involbureaza, iar
jocul valurilor albe, de departe, i1i pare un cird de gilte cari bat din aripi :
peste clocotul lor repede aluneci pluta, hartuindu_se ca o sanie. Scdpetem
iar intr-o genune oglindd in care vezi copacii cu virful in jos. Mog Vasile
-
bate cu muchea toporuiui in cuiele de la jug, apoi infige tliu5ul in grindi,
iqi leapadii cojocelul, scuip; in palme si apuci lopata.
- Collu Acrii !
Ca printr-un farmec, tabloul se schimbi, se trag pddurile in leturi,
9r un mrnunat decor de stinci se inalla ?n fala r)oastra. plugeite Bistrila
46 toati, n;pustindu-gi valurile ln ndprasnicele ziduri, si da si le spargi, din
ce in ce mai lnver;unati, dar stincile se joaca cu ea, o resping' o cheama'
o rdsucesc in loc: buimdcitd, se incolSce;te ca un tarPe ;i, dupi un sfert
de ceas, se pomenette bdtind din sPate, in acelagi zid de care s-a izbit intii'
ca 5i cum ar cerca, loi'indu-i din amindoui parlile, sa-l desfunde mat curind
9i sd deschidd cale dreapti valurilor viitoare Sus, deasupra noastr
a' iii
tremuri frunzulita citrva mesteac;ni subliri cresculi pe virfurile stincilor'
Din cotul Colbului intrdm'in strimtoarea floroasi de la Chei, gherdapurile
Bistrilei. in huietul valurilor, luptind din rasPUteri, mo9 Vasile mai Sase;te
timp s;-mi strige numele locurilor. . << Scara >>: din fruntea unei scafirlii
de piatre un brad igi intinde ramurile in jos ca nilte brate, de ele s-at'irne
plutalii 9i scapa, cind li se sparg plutele de stinci Tn Paretele din stinga
<( Coiful> igi virfuiegte turla-i vinete pe gangui unei vigauni. Sus,
pe Zinoaga'
din dreapta, arde << comoara de argint > a Bogolinului, un lugui ascullt,
ce lumineazd ca o flacirS alba, 5i de subt el, dintr o spintec;tura de stinci'
s-arunci in ios, insDumate, frumoasa cascad; numil; << f4oara Dracului >>'
Si toate minun5tiile acestea trec Pe dinaintea noastre cu repeztctttnea lucru-
rilor vizute in vis. legim din pribugiturile Cheilor Bistrila se odihneSte'
Mog Vasile igi Sterge fruntea de sudoare. ToaU figura lui e luminata de
mullumirea omului care a luptat cu moartea t a biruit-o Sti soarele-n
riscruce. Lunecdm in lini;te printre pdduri, pe sus se desfac poiene verzi'
rariqti de mesteacini albi ca fdcliile. La cTrjoiul Dohotdriei malul din dreapta
se pleaci, dezvalind prispe largi de pajigte sub poalele bradigului atirnat
'in urma, peste norodul de maguri, in tret arcuri
de coastele Pietrosului.
mari, i5i taie spinarile pe cer munlii Calimanului' care incheie Carpalii
l'4oldovei.
- Balta Fagului I

Un grind intunecos s abate la dreaPta, ti iati-ne in lumirrd. Sulili de

aur tremur; pe plnza latd, lucie, a riului. Viliind' vine pe-o riPa stincoasa
Piriul Ardmij . . . Trecem vilToarea de ia gura Piscului 5i strunga ostroa-
velor de la Cojoci, de unde se ridrci un drumeag spre schitul Rarau 9i de-acolo,
prin pddure, spre minunatul podi; inflorit de la << Pietrele Doamnei >>

trei turle ascutite, inflDte sus, in creasta cea mai inalti a muntelui Rariu,
pe care a stat ti s-a adiPostit odinioara voivodul Rare;, cu domnila lui'
Elena. Un deal rotund, imbracat in brazi, se culca in fala apei Bistrila'
cuminte, il ocolegte, fdcind un cot larg in dreapta, pe sub coama vinita, 47
 lr

t{
i,,\-n*.&Ch ". tl
t

zimluitd, a Pietrosului - se las5 molcom, strlnglndu-gi undele intre doud

ziduri de codru, li iese ln luminig la cotul Lilului.
Cdldarea !
-
O hord de miguri dezvilite prind Bistrita la mijloc. O clipd rlul doarme,
tolenit la soare, in miros de flnea1d. lncet, lncet ne soarbe brddigul din
fund, cotim ln umbri pe la gura ffrdului Riu, apa scade risfirlndu-se ln
larg pe matca-i bolovinoasi, grinzile lncep sd joace sub noi, se htrpctie
pe collii stlncilor, ti st;m. Fo$ne3c valurile de jur lmprejur, un clocot e riul.

- Am pus-o de mimSligi, zice mog Vasile, scirpinlndu-se 1n cap.

,+8 Di paru, Toadere, se seltem grinzile . . .
 Dar iate ce o plute ne a1unge din urme. Dalceutul iti scoate iute cirma
si nu i-o rupi. FIri sd vrem inchidem ochii. Un trosnet 9-o zguduituri
puternicd. Am pornit. Pluta care ne-a izbit remine inlePenita Pe acelea;l
stincr.
Dimbu Colaculu i !
-
Un munte invalit se-naltd stog in fala noastrd, Bistrita se indoaie
frumos pe sub codri, incovrigindu-se in jurul lui ca un ;arpe ce vrea sa 9i
mugte coada. Zarea se inchide, se intuneca din toate Pertile Numal in
urma noastre se rupe o strunga ln negura de cetini : prin ea se vdd in
fund, mare! incondeiate pe albastrul cerului, Pietrele Doamnei, incinse
de soare.

- La Cruce !
Intrem intr-o genune largi. lYunlii se descopdr. Privirile se odihnesc
pe inalte poieni scdldate in lumina. Din stinga, pe sub Tarnila gola;d, vine
spumegind Pirdul Crucii, din dreapta Barnirelul' sclipitoare fi5ie de argint
Trecem pe sub podul de lemn, ce leagd cele doua maluri, pe cari stau
presarate casulele unui sat. Lunecem pe sub dealul Ursului,5i iar nivdlesc
miguri din toate Par1ile, se mu;uroiesc in iurul nostru greoaie ;i mdtiha-
loase. Din clocotigul lor se inalld la dreaPta mindrul Barnar, in stinga Bitca
lui Tirsini. ffraie repezi s-azvirl cu vuiet in Bistrila. Stinci mari, floroase
i$i scot giturile din 'intunericul codrilor 9i s-apleaci in jos' ca nrlte camrle'
ce vor si bea apd.
Balta Cinelu i !
Riul face un virtej spre stinga gi-amulindu-9i valurile, ce rotesc in ochiurt,
adoarme subt un mal inalt de oiatrd. Pluta Dare ca std locului, atit de
lncet se migc6. Mo5 Vasile mai bocinegte in chingi, cearc; teria cirmei,
gi spune lui Toader s6 bage de seama la cot. Tn migcirile, in vorba 9i pe
figura lui se vede reculegerea, grija omului care va se stea in fala unei
primejdii mari, gi care-gi adund toate puterile pentru o luPtd hot;ritoare
$i in adinca, floroasa tacere a cuprinsului, ne uit;m la mun{ii imbracali in
codru, la soare, la cerul albastru, ca 5i cum am ciuta un semn, o Preves-
tire de sus a soartei care ne aSteapta. Alunecam din ce in ce mai repede
Scirliie vislele in juguri. Un grind inalt, luguiat, std drePt inaintea noastr;,
din spatele lui se ridicd doud lancuri golate, vinete, asculite. Tot mai
aproape, tot mai puternic, se aude intr-acolo mugetul apei. 49
 -- Toancele I

Pluta izbegte intr-un pet 1 dunga guvoiului, ;i repezindu-se in hart

tterge din fuga taragii2 apirdtori de sub <Pjatra lui Toader >, trece sageati
pfln cotul arcuit spre stinga ti intra voinicette in groaznica strimtoare de
la Toance. Un popor de stinci se ridica din fundul riului clocotitor gi sfigie
in zdrente toata pinza apei. Ca,n bolti rasund urletul valurilor intre inaltele
maluri de piatra. De pretutindeni, ;i tot mai multe 5i mai amenintitoare,
se napustesc dihdniile in calea noastri. lYos Vasile pare ci le imbrincegte
'in lituri cu Iopata, aga de voinicegte, aga de falnic i5i taie strung; printre
ele, !i n ametitoarea ruleal; cu care trecem collii 5i pragurile strimtorji,
b;trinul ti me;terul cirmaci pare o fdpturd din basme, un nizdrdvan, care
a luat pluta in ti]lpr l zboara cu ea peste stinci. Gonim la stinga. Deodati
valurile tac, se intinde Bistrila intre codri. igi intoarce mog Vasile fata-i lumi-
nat;, se uita in urma la lancurile Toancelor, gi, prujind3 a ris, clatina din cap.
- Hm I dihaniile naibii .,. sa ne riDuie si mai multe nu.
Luneci pluta ugor pe la gura Cdprilei, in stinga se lnalle Holda desco-
peritd, in dreapta cade perdeaua de brazi plna-n marginea apei. in urma
noastrd soarele se lasa pe zarea Barbarului. Lungi cariri de vepaie tre-
mura pe trimba de otel a Bistrilei. Pale de umbra se ldlesc pe magurr :
focuri clipesc in depertari. Dilcaugul igi aprinde luleaua gi-ngind lncetisor
o doina haiduceasca . . .
,,Sub poole de codru verde
Mitttel foc mi se vede,
Mititel st Potolit.
Tot de vainrct ocolit..."

le;im in larg. Cirmaciul implinta adinc lopata in valuri ; se intoarce

pluta in loc;i prinde la mal, in vatra Brogtenilor.

A doua zi plecam pin-a nu risari soarele. Trecem pe sub pod gi sci

patim in arcul ce se indoaie la stinga. Pe sus tivette poalele Haraoaiei goseaua
care duce, peste munLele Sci"rsoara. la Ialticeni. De o parte ;i de alta
1 lntr-un pe9 pe coasta, pe o parte, intr-o laturd.
2 Tarol stilp de z;gaz.
50 3 A prul a glumi, a face glume.
 r iT$#ff ?r+
1;

1
--<-{-'-',-

\ .\
"N

a rlului se intinde mindra atezare a satului Brogteni. De-aci incolo Bistrila

se tmbllnzeSte. De trei ori ti-au ridicat Carpalii falangele de stinci impo-
triva ei, de trei ori puternicele'i valuri au trecut biruitoare, 1n sunete de
fanfari, peste pribugiturile uria;elor zegazuri. Falnicd s-agterne acum lntre
bogatele-i maluri, impodobite de sate. De pretutindeni vin apele vdilor
sd i se lnchine. Tot mai largi ;i mai linigtitd se las; de vale. Printre pdduri
tace, ca s-asculte cintecul privighetorilor. ln lumini;uri, cheame caselefrun-
tagilor la prund ii noaptea, pe lun;, le spune povetti, )l
 Din jos de Cdrpinig, Bisrrita-fi taie cale dreaptd pini-n livezile Madeiului.
Soarele risare punind cununi {e aur pe crettetele codrilor. in urma noastra,
pe magurile depertate, se vad bungetelel de brldet, innegrind zarea ca
o aratura proaspit5. Privelistifermecitoare, cari nu se pot spune cu vorbe,
se deschid de pretutindeni, si fug, aluneci fantastic inddrdtul nostru, li
altele vin, si cele care vin ni se par si mai fermecdtoare. De pe plutd,
din goana, ochii nostri beau cu nesal frumuse{ile acestea, cari curg si
nu se mai sfir;esc, ;i ne pare rdu ca nu le putem lua, si le aducem cu noi
ti sa le ardtim lumii, a;a cum le vedem acum, in lumina, in miretia si linistea
asta dumnezeiascd, ;i sd spunem celor cari nu le cunosc, si nu ne Stiu :
- lata lara noastra ! . . Atunci ar
'intelege deodata, ca b;trinii
de pe zidurileTroiei,lavedereafrumoasei Elena, de ce s-au dat atitea lupte
5-atita singe s-a versat pentru ( bucatica asta de pimint ...

Pe o larga deschrzdturi in munJii din dreapta, lsi asterne Borca min-

drele-i gospodirii. Din fund alearga piraul, sdrind peste ?nalte zdgazuride
stinci, s-aduca Bistrilei stapine prinosu-i de unde. in stinga se intinde
Sabasa, intre doui dealuri descoperite: o linie ferata cara bustenil din
codru. Pe maluri sint schele de plute, ;-un pod peste riu, Din vale de
Farca;a, intre Birca Frumosului 9i Runcu Popestilor, BistriTa o rdteaza de
fuga, arunca pluta peste praguri, plesnind-o de apa,5i astfel, in jocuri si
cintece de valuri, intra in linutul Neamlului. Leit in zale de otel zoreste
Dreptul pe sub coastele Zahornii ; zburlindu-;i coama-i de argint s-azvirle
Calul peste scdrrle Cernegurii, gi-i ies in cale la hotar, Se bat nahlapii de
grinzi, in tact scirtiie cirma de la spate; ca o suveicd aluneca pluta pe sub
bolli de mesteacdni. Pe malul drept, in vatra Calugdrenilor, se inalla o
namila de stincd << Piatra Teiului )). Cic a vrut dracu odati sd iezeascd
Bistrila;i, rupind un hartan din Ceahldu, l-a luat de-a fedelegu gi s-a pogorit
cu el in puterea noplii, dar pe vale l-a prins cintarea coco;ilor, gi-a zbu-
ghit-o aghiu!a, lasind stana-n batdtura, de s-au crucit oamenii cind au
vizut-o a doua zi. Cotim la dreapta pe sub podul de la Gura Largului,
5i deodata ni se deschide inainte minunata priveligte a Ceahliului. Singur
;i posomorit, trufag stapinitor peste un popor de munti, ce par pe linga
52 1 Bunget pddure deasA, pddure secular;.
dinsul mu;uroaie, inillindu-;i crettetul in cer, scarmdnind norii in raghila
de stinci infipte pe fruntea-i ple;uvi, mindrul uriag farmecd riul, cu puterea
mareliei lui, gi-l face sd-;i uite drumul gi dorul de cimpie. De pe la ndmezi,
pine-n scepetatul soarelui ne poarte Bistrita tot pe lingl el pleaca ea
-
uneori, hotdrite se nu se mai ?ntoarce, gi iar se rlsgindqte,;i vine mai
aproape, aciurl vrajita pe sub poalele lui, rotindu-se in loc, scuturindu-5i
Platota-i strdlucitoare, aci suspininddin adinc, aci privindu-l lung, strigindu-1,
d?nd freamat pddurilor cu glasu-i de valuri. Tntr-un tlrziu i5i ia de seami,
gi pleace minioasd, vorbegte singura, se bate de maluri, urlind s-aruncd
toat6, cit ii de iat;, peste lnaltele praguri de la Bicaz ;i de la Lunca Strim-
buluj. NSlucesc pe t;pgane casulele satelor, prin vii herastraie, din intune-
cimi de codru rdsar mirele vechile mindstiri : << Plngiralii >, << Bisericanii >>,
castel fantastic pe virfu I unei mdguri, 5i mai in vale << Bistrita >>, dupi o
perdea de plopi. lnainte, Bitca Doamnei se abate la stinga si ne-arati
ora$ul
- cel mai frumos oras de munte al |4oldovei, culcat intredou;strdji
inalte : Pietricica si Cozla.
La asfinlitul soarelui stntem in Piatra. Pdmlntul umbld cu noi. Ceahldul,
ridicindu-9i falnic fruntea peste grinduri, ne prive5te lnca din negurile
departirii .

Din volumul ,,ROM1NIA PITORENCA'