Sunteți pe pagina 1din 3

Patrimoniul cultural național este format din totalitatea bunurilor care

reprezintă o mărturie și o expresie a valorilor, credințelor, cunoștințelor și


tradițiilor naționale, indiferent de regimul de proprietate al acestora.[1]
Principalele categorii de bunuri ce compun patrimoniul cultural național sunt:

 patrimoniul construit;
 patrimoniul arheologic;
 patrimoniul cultural mobil;
 patrimoniul cultural imaterial
Obiectele ce comun patrimoniul cultural pot fi în proprietate publică sau
privată, dar sunt supuse unor limitări referitoare la utilizarea
lor.[1] Administrarea listelor cu bunuri culturale incluse în patrimoniul cultural
național este făcută de Institutul Național al Patrimoniului.[2]
Institutul Național al Patrimoniului (INP) este o instituție guvernamentală
din Româniaînființată în anul 2009 prin comasarea Oficiului Național al
Monumentelor Istorice cu Institutul Național al Monumentelor Istorice.[1] În
anul 2011, Institutul de Memorie Culturală - CIMEC a fost comasat prin
absorbție cu INP.[1]

Despre stil si moda. Ce este stilul? Dar moda???


Latinescul stilus = condei metalic ce scria pe tablitele de ceara (stilou)
= amprenta originala (iscalitura inconfundabila) – pe operele de arta… la
inceput nu se semnau, toti mestesugarii se cunosteau dupa munca lor (scaun –
facut de… dupa model, stil…)
Stilul este expresia artistica a unei singure persoane, a unei colectivitati
de oameni, intr-o epoca anume, ce au un ideal artistic comun (a unei
generatii, romanesc, german, etc.)
Exista si exprimarea “schema stilistica”, fiind vorba de un curent artistic
ce cuprinde mai multe epoci – Baroc, Clasicism, Romantism…)
Uneori se gasesc mai multe stiluri in aceeasi cladire – ex. Catedrala
Catolica din Alba Iulia – fatada in stil romantic (sec. X-XII), altarul in stil
gotic (sec. XIII-XV) si gasim si elemente ale renasterii in arhitectura ei,
arcurile semicirculare (de la romani), sau frante (gotice), ferestre cu bolti (in
Transilvania).
Balcoanele iesite in strada si inchise cu geamuri sunt parte a amprentei
stilului turcesc!
La noi in tara stilul brancovean se distinge prin chenarele usilor
sculptate in piatra (Tara Romaneasca, sec. XVII), vazute la Palatul
Mogosoaia, Conacul de la Stoenesti, manastrirea Horezu. La Sibiu,
Sighisoara, Cluj intalnim stilul bizantin, romanic, gotic, baroc, rococo, vazut
la grilandele sculptate in piatra pe fatadele cladirilor (sec. XVIII), in clasicism
totul era sobru, coloanele inalte si mari (sec. XIX).
In perioada lui Napoleon al III-lea a fost folosit stilul eclectic, in care
“frumos insemna scump!”, unde intalnim stalpi ornati, bolti pictate, etc…
Atneul Roman (1888), Palatul justitiei (1895), Teatrul din Iasi (1896) sau
Palatul Postelor (1900) sunt cateva edificii care au fost construite de mari
arhitecti francezi ai vremii respective. La tara, stilul “caselor la curte” (o
familie), cu pridvor (tărnaţ).
Fişă de monument: numele, adresa, istoric (data c-ţiei, restaurării),
autorul, funcţia (utilitară, comunicare, artistică, stil, estetică), planul,
materiale folosite, proporţii (rapoarte la scară), decoraţiuni, mobilier, mijloace
de expresie (desene, rolul umbrei şi a luminii), etc.
Stilul neo-românesc – bazat pe sintagma “practice cu preţ minim”. În
1920 apar casele la curte (pentru câte o familie…). Întemeietorul Şcolii
Naţionale Româneşti este considerat a fi ION MINCU. Tot din această vreme
sunt şi liceele cu cantină şi internat, care se închid la ora 22 (şcoli de fete).
Există trei etape mari:
1. Perioada interbelică (anii 30) – supradimensionarea volumelor (nazismul
german, fascismul italian,
comunismul sovietic) te făcea să te simţi mic, prin clădirile grandioase
inspirate din Roma Antică (atunci stăpânitorii se considerau superiori prin
inteligenţă) – vezi clădirea guvernului!!!!
2. După al II-lea război mondial – Casa Scânteii (Casa presei), Arcul de
Triumf (emblemă a regimurilor
totalitare), Casa Poporului (opulenţă – sărăcie = supunere pt oamenii de
rând), blocuri asemănătoare, tip cutie… plicticoase.
3. După revoluţie – apar blocurile din metal şi sticlă – de obicei bănci şi
birouri – şi se revine la “case pentru o familie”, apărute de obicei la
cartierele de la marginea oraşului, cu piscină, terasă din lemn (foişor),
leagăn tot din lemn.
ARTA DE A PRIVI ESTE ARTA DE A TRĂI !!
Rolul acestui curs este de a vedea cu proprii voştri ochi, de a trai voi
personal întâlnirea cu arta, de a vă dezvolta prin exercitii de comunicare
artistice una din calitatile voastre, SENSIBILITATEA PERSONALA.
Ganditi-va la acest curs ca la un munte pe care il vedem zilnic dar nu ne
incumetam să-l escaladăm niciodată, astfel ne lipsim de bucuria unui peisaj
superb, a unei panorame asupra intregului. Tot asa este si cu arta, daca nu o
descoperi tu personal, te lipsesti de bucuria de a fi parte a unui intreg mai
mare care este viata exprimata prin istorie, civilizaţie, cultură, etc.
Arta provine din nevoia de exprimare a unei trăiri intense (numită şi
inspiraţie) a creatorului (impresii, senzaţii, sentimente, gânduri, amintiri…).
Organizarea activitatii pe baza unor proiecte obliga si obisnuieste elevii,
precum si profesorii, cu o munca independenta si responsabila, de cercetare si
apreciere a operelor de arta. Neexistand texte de invatat pe de rost, ci doar
seturi de intrebari si modele de aplicare, comunicarea artistica trebuie
realizata de fiecare in parte.
Folosirea educatiei artistice dobandite in clasele precedente pentru
cercetarea monumentelor artistice, istorice si culturale, aflate in preajma
scolii, impune, in penultima clasa de liceu, la sfarsitul studiilor, revizuirea
cunostintelor despre artele vizuale si, la nevoie, completarea lor, avand o
motivatie precisa. In acelasi timp, fixarea atentiei asupra unor statui, cladiri
sau diverse obiecte ii obisnuieste pe elevi sa priveasca in jur cu mai mare
atentie. Rasplata este nu numai aflarea unor informatii noi, ci si descoperirea
unei surse inepuizabile de bucurii, incepand cu spectacolul strazii si sfarsind
cu cel al colectiilor si muzeelor. Manualul ii invita, de fapt, pe elevi sa-si
petreaca timpul liber intr-un mod placut si interesant, sa dobandeasca
deprinderi care le vor fi utile pe tot parcursul vietii.
Metode de verificare a cunostintelor. (Cerinte de curs)
Cautarea valorilor artistice (care de obicei sunt repere simple in drumul
nostru) si aflarea creatorului lor, de unde le vine numele (tema ce o prezintă),
cand au fost realizate (cladite, sculptate, pictate, compuse), recunoasterea
fiecarui stil, – de obicei, muzee, biserici, monumente, edificii, case
memoriale. Ce alte lucrari a mai facut autorul, care este valoarea ei in creatia
personala si in cea locala sau nationala (universala)?
Puteti chiar redacta lucrarea voastra de cercetare intr-o alta limba si
postarea ei pe internet sau intr-o revista!!! Trebuie sa stiţi de ce vă încântă
acea lucrare, de ce o apreciati, ce e valoros la ea?
Expimarea parerii personale (individuale sau de echipa) este o calitate ce
va fi apreciata in expunerea voastra, modul de folosire a termenilor de
comparatie, apreciere. Pentru aceasta este necesar sa folositi internetul,
bibliotecile, sa ajungeti sa apelati chiar la arhivele locale, judetene sau din
patrimoniul national, sa folositi harta orasului, sa contactati martorii varstinci,
etc. (gandiţi-vă că sunteti reporter TV sau jurnalisti).
România e plină de valori de artă – impactul reclamei asupra turismului
(chiar local – dacă vine un vizitator în Dej, ce i-aţi arăta? Stiti ce arhitectura
au cladirile din orasul nostru, care sunt cele mai vechi cladiri sau in ce stil
sunt construite)
Pentru aceasta este nevoie de RABDARE, pentru a depista şi examina
toate detaliile artei. Aflaţi tâlcul, poezia, povestea din spatele lucrărilor de
artă (locale) şi poate că o potecă de azi va deveni autostradă pentru vizitatori
în viitor!!!! Adica poate prin studiul - demersul pe care il veti face voi, un
obiectiv, o lucrare, o cladire poate intra in atentia autoritatilor locale spre a fi
repus in circulatie, pus in valoare ca obiectiv turistic,etc.