Constructii Ancheta Publica Contr456 Anexa B Exemple3 Revizuit PDF

EXEMPLE DE PROIECTARE A LUCRĂRILOR DE
INTERVENŢIE
CONSTRUCŢII CU STRUCTURA DE BETON ARMAT
Exemplul 3.Structuri cu pereţi de beton armat
EBA3-1
Cuprins
1 Prezentare structură ................................................................ pag. 3

2 Prezentarea condiţiilor de amplasament................................ pag. 7
3 Evaluarea seismică a structurii:
3.1 Prezentarea metodologie de nivel 3 ........................................ pag. 8

3.2 Evaluarea coeficientului R1 .................................................... pag. 9
3.3 Evaluarea coeficientului R2 ................................................... pag. 11
3.4 Evaluarea coeficientului R3
3.4.1 Prezentarea modelului de calcul ................................. pag. 12

3.4.2 Prezentare rezultate Calcul Static neliniar................... pag. 18
3.4.3 Prezentare rezultate Calcul Dinamic neliniar.............. pag. 26
3.4.4 Evaluarea coeficientului R3 ........................................ pag. 28
3.5 Concluzii ................................................................................... pag. 29
4 Propunerea unor soluţii de consolidare .................................... pag. 30
4.1 Consolidare prin metodă clasică (cămăşuire pereţi)............ pag. 31

4.2 Consolidare prin izolare seismică a bazei ........................... pag. 40
5 Concluzii .................................................................................... pag. 51
EBA3-2
1 Prezentare structură
Introducere
În exemplul de faţă se prezintă algoritmul de evaluare a performanţelor seismice a unei
structuri cu pereţi de beton armat proiectată în anul 1966 conform normelor româneşti în vigoare.
Problema principala a evaluării este estimarea capacităţii la forţă tăietoare a elementelor
structurale pentru clădirea în discuţie, estimare care s-a făcut conform metodologiei de nivel 3
(P100-3/2008) având la bază codul românesc în vigoare privind calculul pereţilor de beton armat
CR2-1-1.1 coroborat cu prevederile din codul P100-3. În paralel s-a determinat capacitatea la
forţă tăietoare şi conform coduri şi prevederi europene de evaluare a performanţelor structurii la
acţiunea seismică (EUROCODE8-3). Pentru exemplul de fata a fost considerata de interes
comparaţia intre valorile oferite de P100-3 si valorile determinate din conform codului EN1998-
3.
Exemplul de faţă face tratează atât problema evaluării seismice cât şi pe cea a consolidării
acestor structuri, consolidare ce se poate realiza prin metode clasice (cămăşuirea pereţilor
structurali), fie prin metode noi (la noi în ţară) ce presupun izolarea seismică a bazei.
Prezentarea structurii
Structura în discuţie este o structură cu pereţi de beton armat, proiectată în anii 60, fiind
caracteristică pentru structurile proiectate în aceea perioadă. Regimul de înălţime este de P+10E
iar conformarea în plan este prezentată în figura 1.
Modelarea structurii s-a făcut cu ajutorul programului Perform 3D în care au fost modelate
cu o comportare neliniară toate elementele structurale. Rezultatele prezentate în exemplu au fost
obţinute printr-o analiză static neliniară de tip Push-Over precum şi o analiză dinamică neliniară
Time History.
Se poate observa că sistemul de preluare al forţelor laterale induse de seismic este dominat
de doi pereţi puternic dezvoltaţi atât pe direcţia X cât şi pe Y. Cei doi pereţi au o secţiune de tip
T şi sunt dispuşi la capetele structurii. Pentru direcţia X aceştia sunt practic singurii pereţi ce
participă în preluarea forţei laterale iar pe direcţia Y mai apar o serie de pereţi lamelari. Fiind
puternic dezvoltaţi în plan aceşti pereţi prezintă în mod natural o capacitate foarte mare în
preluarea momentelor încovoietoare. Problema majoră care apare este dacă aceşti pereţi sunt
capabili să preia şi forţa tăietoare asociată acestor momente încovoietoare.
Considerând că răspunsul acestor pereţi cu secţiune T domină în mare parte răspunsul la
acţiuni laterale pentru întreaga structură (în special pe direcţia X), pentru studiul de faţă aceştia
au fost aleşi în evaluarea seismică, în continuare aceştia se vor numi pereţi DT.
Betonul utilizat pentru realizarea acestor pereţi este de tip B200 iar armătura este realizată
din oţel cu suprafaţă netedă de tip OB37. Planşeele de beton armat au o grosime de 9 cm în zona
apartamentelor şi de 13 cm în zonele de acces.
EBA3-3
Figura 1 : Plan cofraj etaj curent
Din punct de vedere al armării longitudinale şi transversale a acestor pereţi de tip DT în
tabelul următor se prezintă procentele de armare utilizate pentru fiecare etaj în parte.
EBA3-4
Longitudinal Transversal
Etaje
Bulb(%) Inima(%) Bulb(%) Inima(%)
0.65 0.38 0.188
P 0.497 0.334 0.107 0.223
0.863 0.334 0.134
0.668 0.214 0.094
E1-E2 0.447 0.254 0.188 0.126
0.485 0.254 0.094
0.631 0.048 0.094

E3-E9 nu există
0.389 0.111 0.188
0.631 0.216 0.094

E10 0.126
0.387 0.246 0.188
Tabel 1: Procente de armare longitudinal/transversal perete DT
Figura 2 : Secţiune perete DT
Se poate observa că în dreptul etajelor E3 până la E9 armătura transversală în inimă nu mai

este dispusă, fapt des întâlnit pentru clădirile proiectate în aceea perioadă. Din figura 2 se poate
EBA3-5
observa de asemenea că inima peretelui DT are o grosime mică (15cm) raportat la lungime (
730cm pe X şi 875cm pe Y).
În tabelul următor sunt prezentaţi factorii de participare modală corespunzători fiecărui
mod de vibraţie în parte. Trebuie menţionat faptul că în determinarea caracteristicilor modale ale
structurii s-a considerat pentru toate elementele structurale o rigiditate fisurată egală cu jumătate
din rigiditatea nefisurată (EbIb=0.5 EI).
Factori de participare modală

Mod T (s) (%)
UX UY RZ
1 0.59 0.02 69.74 0.02
2 0.56 25.06 0.00 45.86
3 0.48 49.66 0.05 23.64
Tabel 2: Perioada de vibraţie şi factorii de participare modală pentru primele trei moduri
Din tabelul 2 se poate observa că primul mod de vibraţie este pur de translaţie pe direcţia Y
în timp ce modul 2 respectiv modul 3 sunt caracterizate de un anumit grad de cuplare între
translaţie pe direcţia X respectiv torsiune.
Sistemul de fundare a clădiri este pe tălpi continue de beton armat cu o lăţime medie de
2.2m (sub pereţii structurali). Acest sistem este alcătuit dintr-un cuzinet de beton simplu (marcă
B140) respectiv tălpi continue de beton armat (marca B50). Armătura utilizată pentru armarea
tălpilor este de tip OL 38. Cota de fundare a structurii este de – 3.25, structura fiind prevăzută şi
cu subsol.
2 Prezentarea condiţiilor de amplasament

Clădirea selectată pentru a fi evaluată este amplasată în Bucureşti şi conform P100-1/2006
zona este caracterizată de o acceleraţie de vârf a terenului pentru proiectare ag = 0.24g şi o
perioadă de control(colţ) a spectrului de răspuns Tc = 1.6 sec.
Forma spectrului normalizat de răspuns elastic pentru acceleraţii asociat componentelor
orizontale ale mişcării terenului pentru municipiul Bucureşti este prezentată în Fig. 3.
EBA3-6
Figura 3 : Spectrul normalizat de acceleraţii pt. Tc=1.60 s, conform P100-1/2006
Clădirea este situată în sectorul 3 din Bucureşti pe strada Postăvarul (figura 4). Aceasta are
un regim de înălţime de 10 etaje, funcţiunea de locuinţe şi este realizată dintr-un singur tronson.
Clădirea a fost proiectată şi executată în anul 1966, proiectul de rezistenţă fiind elaborat de
Institutul Proiect Bucureşti (proiect număr 3505 din 1966).
Structura are o amprentă la sol de formă rectangulară, cu dimensiunile 24.50 m (pe direcţia
longitudinală) respectiv 19.00 m pe direcţie transversală. Înălţimea totală a clădirii este de 30.35
m.
Figura 4 : Strada Postăvarul, Sector 3 Bucureşti
EBA3-7
3 Evaluarea seismică a structurii:
Evaluarea seismică a structurilor de clădiri constă dintr-un ansamblu de operaţii care

trebuie să stabilească vulnerabilitatea acestora în raport cu natura şi modul de manifestare al
diferitelor categorii de hazard seismic pe amplasament. Evaluarea este precedată de colectarea
informaţiilor referitoare la geometria structurii, calitatea detaliilor constructive şi a calităţii
materialelor utilizate în construcţie. Pe baza informaţiilor prezentate anterior trebuie stabilit care
este nivelul adecvat de cunoaştere. P100-3/2008 defineşte trei niveluri de cunoaştere: KL1:
Cunoaştere limitată; KL2: Cunoaştere normală; KL3: Cunoaştere completă. Astfel, nivelul de
cunoaştere selectat determină metoda de calcul permisă şi valoarea factorului de încredere (CF).
În cazul structurii analizate există în arhive proiectul tehnic şi de execuţie complet.

Clădirea în discuţie a fost supusă unui proces amplu de urmărire a comportării în timp; iar după
fiecare eveniment seismic major ( 1977, 1986 respectiv 1990) un releveu complet al degradărilor
a fost făcut. Având în vedere toate aspectele menţionate mai sus precum şi faptul că autorii
exemplului de faţă au avut acces la rezultatele obţinute în cadrul unui studiu privind comportarea
post-elastică a aceleaşi structuri (studiu făcut în anul 1990 în cadrul institutului IPCT) s-a
considerat că există un grad ridicat de cunoaştere a structurii, grad corespunzător nivelului KL3.
3.1 Prezentarea metodologie de nivel 3
Metodologia de nivel 3 se aplică la construcţii importante şi complexe la care se doreşte o

analiză mai precisă a performanţelor seismice ale construcţiei şi la construcţii care nu îndeplinesc
condiţiile de regularitate care să permită utilizarea metodologiei de nivel 2.
Metodologia de nivel 3 implică evaluarea calitativă constând în verificarea listei complete
de condiţii de alcătuire structurală dată în anexele codului corespunzătoare structurilor din
diferite materiale şi o evaluare prin calcul care ia în considerare în mod explicit comportarea
inelastică a elementelor structurale sub acţiunea cutremurelor severe.
Pentru aplicarea metodologiei de nivel 3 este preferabil să se dispună de proiectul iniţial al
clădirii analizate, datorită necesităţii unor detalii de execuţie precise.
Se pot utiliza două metode de calcul şi anume:

- metoda bazată pe calculul static neliniar
- metoda bazată pe calculul dinamic neliniar.
În cazul structurii de faţă, având în vedere faptul că proiectul complet era disponibil
precum şi faptul că armarea pereţilor la forţă tăietoare este discontinuă pe înălţime s-a preferat o
evaluare de nivel 3 considerată mult mai exactă decât celelalte metodologii prezentate în cod.
Metoda de calcul static neliniar realizează:
EBA3-8
- evaluarea directă a structurii în ansamblul ei şi nu prin intermediul unor verificări pe elemente
structurale considerate individual. Rezultatul evaluării prezintă un grad de încredere superior
celui obţinut prin aplicarea metodologiilor de nivel 1 şi 2;
- verificarea structurii prin intermediul caracteristicii celei mai semnificative pentru răspunsul
seismic, respectiv deformaţiile structurii.
Metoda este indicată în cazul structurilor la care contribuţia modurilor superioare de

vibraţie este puţin importantă pentru comportarea în regim dinamic. În cazul structurilor la care
se aşteaptă amplificări dinamice majore a deplasărilor la anumite niveluri se recomandă folosirea
metodei calculului dinamic neliniar.

Gradul de îndeplinire a condiţiilor de conformare structurale, de alcătuire a elementelor
structurale şi a regulilor constructive pentru structuri care preiau efectul acţiunii seismice este
cuantificat cu ajutorul unui indicator. Acesta se notează cu R1 şi se denumeşte prescurtat gradul
de îndeplinire al condiţiilor de alcătuire seismică.
Pentru structurile din beton armat, criteriile şi condiţiile utilizate pentru determinarea
factorului R1<sunt enumerate în tabelul B.2. din Anexa B a codului P100-3:2008. Construcţiei
analizate i s-au atribuit următoarele punctaje:
(i) Condiţii privind configuraţia structurii – 30 de puncte (dintr-un maxim de 50)

Sistemul este redundant şi prezintă un traseu clar şi continuu a încărcărilor. Nu există
discontinuităţi pe verticală iar efectele de torsiune sunt moderate.
Ca puncte slabe, structura nu prezintă un număr suficient de zone potenţial plastice şi cel
mai important aspect ce trebuie menţionat este acela că structura prezintă diferenţe mari de
rezistenţă pe înălţime. Între etajele 3 şi 9 în inima pereţilor structurali nu există armătură
transversală pentru preluarea forţei tăietoare.
(ii) Condiţii privind interacţiunile structurii – 5 puncte (dintr-un maxim de 10)
Structura nu prezintă stâlpi scurţi captivi dar distanţa până la clădirile învecinate nu are
dimensiunea minimă impusă de cod. Pereţii nestructurali sunt legaţi rigid de structura de
rezistenţă.
(iii) Condiţii privind alcătuirea (armarea) elementelor structurale – 15 puncte (din maxim de
30)
Deşi pereţii structurali au grosimi egale cu 150mm iar încărcarea axială pe aceştia are
valori moderate, structura a fost depunctată în special din cauza faptului că pereţii
structurali prezintă tălpi extinse şi forme complicate în plan.
Distribuţia pe înălţime a momentelor capabile nu respectă variaţia cerută în codurile în
vigoare astfel încât să se asigure formarea unui mecanism favorabil de disipare a energiei
seismice. Rezistenţa la forţă tăietoare este mică şi insuficienţă pentru a mobiliza rezistenţa
la încovoiere.
EBA3-9
Înnădirea armăturilor nu respectă o lungime minimă de 45 de diametre iar procentele
minime de armare orizontală respectiv verticală nu sunt respectate.
(iv) Condiţii referitoare la planşee – 5 puncte (dintr-un maxim de 10)
Grosimea planşeelor de 9 cm nu respectă condiţia de grosime minimă dar cu toate acestea
având în vedere faptul că golurile din planşeu sunt reduse ca dimensiune se poate considera
că acesta îndeplini rolul de diafragmă infinit rigidă.
Armătura din planşeu nu este suficientă pentru a transmite forţele seismice la elementele
verticale, o serie de fisuri la nivelul acestor planşee a fost pus în evidenţă după fiecare
eveniment seismic major.
Cumulând punctajul obţinut la fiecare criteriu în parte obţinem valoarea indicelui R1=
30+5+15+5 = 55 puncte. Conform tabelului prezentat în codul P100-3:2008 şi conform indicelui
R1, structura poate să fie încadrată în clasa II de risc seismic. Conform aceluiaşi cod în Clasa II
de risc seismic se încadrează construcţiile care sub efectul cutremurului de proiectare pot suferi
degradări structurale majore, dar care, cu probabilitate înaltă, nu-şi pierd stabilitatea.
Tabel 3: Valori R1 asociate claselor de risc seismic (codul P100-3:2008)

Evaluarea stării de degradare a elementelor structurale se cuantifică prin calculul valorii
„gradului de afectare structurală - R2”. Determinarea lui se face pe baza punctajului dat conform
tabelului B.3 din Anexa B a codului P100-3, pentru diferitele tipuri de degradări identificate.
Alte tipuri de degradare pot fi considerate ulterior printr-o reducere a factorului R2.
Distribuţia punctajului din tabelul B.3 pe categorii de degradări este orientativă, inginerul
evaluator putând corecta această distribuţie atunci când consideră că prin aceasta se poate stabili
o evaluare mai realistă a efectelor diferitelor tipuri de degradări asupra siguranţei structurale a
construcţiei examinate.
Astfel pentru evaluarea factorului R2 s-au stabilit următoarele punctaje:
a. Fisuri şi deformaţii remanente în zonele critice (zonele plastice) ale stâlpilor, pereţilor
şi grinzilor. Se evidenţiază degradări moderate. Punctaj - 6 puncte (dintr-un maxim de
10 atunci când nu există degradări)
b. Fracturi şi fisuri remanente înclinate produse de acţiunea forţei tăietoare în grinzi. Se
EBA3-10
evidenţiază degradări majore. Punctaj - 0 puncte (dintr-un maxim de 10 atunci când
nu există degradări)
c. Fracturi şi fisuri longitudinale deschise în stâlpi şi/sau pereţi produse de eforturi de
compresiune. Se evidenţiază degradări minore. Punctaj - 15 puncte (dintr-un maxim de 20
atunci când nu există degradări)
d. Fracturi sau fisuri înclinate produse de forţa tăietoare în stâlpi şi/sau pereţi. Se
evidenţiază degradări majore. Punctaj - 0 puncte (dintr-un maxim de 30 atunci când
nu există degradări)
e. Fisuri de forfecare produse de lunecarea armăturilor în noduri. Nu se evidenţiază
degradări. Punctaj - 10 puncte (dintr-un maxim de 10 atunci când nu există degradări)
f. Cedarea ancorajelor şi înnădirilor barelor de armătură. Nu se evidenţiază degradări.
Punctaj - 10 puncte (dintr-un maxim de 10 atunci când nu există degradări)
g. Cedarea sau fisurarea pronunţată a planşeelor. Se evidenţiază degradări majore. Punctaj -
0 puncte (dintr-un maxim de 10 atunci când nu există degradări)
h. Cedări ale fundaţiilor sau terenului de fundare. Nu Se evidenţiază degradări. Punctaj -
10 puncte (dintr-un maxim de 10 atunci când nu există degradări)
Cumulând punctajul obţinut la fiecare criteriu în parte obţinem valoarea indicelui R2=
6+0+15+0+10+0+10 = 41 puncte. Conform tabelului prezentat în codul P100-3:2008 şi conform
indicelui R2 structura poate să fie încadrată în clasa II de risc seismic.
Tabel 4: Valori R2 asociate claselor de risc seismic (codul P100-3:2008)

3.4.1 Prezentarea modelului de calcul
Pentru o evaluarea cât mai riguroasă a structurii se propune ca principală metodă de
evaluare metodologia de nivel 3 prezentata in P100-3/2010, bazată pe calculul neliniar al
structurilor. Acest tip de calcul permite o evaluare globală a unei structuri şi o corelare mai
EBA3-11
exactă între cerinţele impuse de acţiunea seismică şi capacitatea structurii de a prelua aceste
solicitări. Metodologia de nivel 3 reprezintă cea mai avansată metodă de evaluare prezentată de
P100-3/2010. Metodologia este recomandată însă numai în situaţia în care există proiectul
original al structurii având în vedere necesitatea cunoaşterii cu precizie ridicată a armării
elementelor structurale.
Se recomanda ca primă modalitate de evaluare analizele static neliniare, întrucât acest tip
de analize sunt relativ uşor de realizat, timpul de analiza este mic, iar informaţiile oferite au un
grad sporit de transparenta.
Ipotezele calculului static neliniar

În continuare se vor prezenta ipotezele care au stat la baza calculului neliniar precum şi
cele luate în calcul la stabilirea eforturilor capabile pentru secţiunea de perete considerată.
• Rigiditatea de calcul:
Pentru elementele structurale s-a considerat o rigiditate în domeniul fisurat egală cu
jumătate din rigiditatea în domeniul nefisurat.
(EI)fis = 0.5 (EI)nefis - pentru toate elementele structurale
• Rezistenţele materialelor:
Din punct de vedere al rezistenţelor materialelor utilizate pentru determinarea eforturilor
capabile ale secţiunii de perete considerată s-au ales valorile medii afectate de factori de
siguranţă specifici fiecărei norme considerate în parte:
Cod Românesc (P100-3 şi CR2-1-1.1)
Conform normelor româneşti în vigoare rezistenţele materialelor luate în calcul pentru o

evaluare a performanţelor seismice ale unei structuri pe baza metodologiei de nivel 3 sunt cele
medii afectate de un coeficient de încredere şi un coeficient de siguranţă. Coeficientul de
încredere este funcţie de nivelul de cunoaştere al structurii (cunoaşterea planurilor de armare,
existenţa şi accesul la proiectul tehnic de execuţie etc.). Pentru structura analizată au exista
planurile originale de armare precum şi rezultatele unei expertize mai vechi efectuate după
cutremurul din 1977, din acest motiv s-a considerat că există un grad ridicat de cunoaştere a
structurii iar factorul de cunoaştere s-a ales CF = 1. Anexa B din codul P100-3 prevede ca la
determinarea forţei tăietoare capabile să se utilizeze rezistenţele medii şi rezultatul obţinut să fie
afectat de un coeficient global de siguranţă γ = 1.5 :
Vcap ef. = Vcap med / (CF * γ)
EBA3-12
unde: Vcap ef. – efortul capabil efectiv;
Vcap med. – efortul capabil obţinut cu rezistenţe medii;
CF – factor de cunoaştere;
γ – factor global de siguranţă;
Cod European (EuroCode 8 – partea 3)
Estimarea capacitaţii la forţa tăietoare a elementelor de beton armat si cu precădere a

pereţilor de beton armat la acţiuni ciclice a reprezentat o preocupare constanta pe plan mondial.
Din păcate, din cauza complexităţii comportării elementelor de beton armat la forţa tăietoare nu
exista la ora actuala un model de calcul unanim acceptat care sa ofere valori cu o precizie
acceptabila. In proiectare se prefera estimarea acoperitoare a capacitaţii la forţa tăietoare bazata
pe modele simple. Ca o excepţie codul european EN1998-3 de evaluare a performanţelor
seismice ale unei structuri existente, prevede utilizarea unei relaţii empirice determinate
experimental, pe un număr totuşi restrâns de cazuri. Pentru exemplul de fata a fost considerata de
interes comparaţia intre valorile oferite de P100-3 si valorile determinate din formula prevăzuta
in EN1998-3. Pentru estimarea capacitaţii la forţa tăietoare conform EN1998-3 s-au folosit
rezistenţele medii afectate de coeficienţi de siguranţă pentru material, γs = 1.15 pentru oţel
respectiv γc = 1.5 pentru beton.
Vcap ef. = funct( fym/ γs ; fcm/ γc)
unde: fym – rezistenţa medie la curgere a oţelului;
fcm – rezistenţa medie a betonului;
• Modelarea neliniarităţii:
Elementele structurale au fost modelate cu o comportare neliniară utilizându-se diferite
modele neliniare în funcţie de tipul elementului structural:
Elemente de tip bară (grinzi şi stâlpi)
Pentru acest tip de elemente s-au utilizat modelele de articulaţie plastică punctuală de tip moment
(M) pentru grinzi şi de tip forţă axială moment (PMM) pentru stâlpi. Pentru ambele tipuri de
articulaţii plastice s-a optat pentru o lege de tip elastic perfect plastic fără consolidare post-
elastică (Fig. 5).
EBA3-13
Figura 5 : Tipul modelelor neliniare utilizate la grinzi (stânga) şi stâlp (dreapta)
Elemente de tip perete
Pentru acest tip de element structura s-a optat pentru un model de tip fibră. În acest model
fiecare secţiune de perete a fost discretizată într-un număr de fibre ce au fost modelate să aibă o
comportare neliniară la încovoiere, respectiv o comportare liniară la forfecare. Pentru fiecare
fibră în parte s-a introdus coeficientul de armare longitudinală iar comportarea aleasă a fost de
tip elastic perfect plastic fără consolidare s-au cădere de capacitate.
Figura 6 : Model de fibră pentru un element de perete
Algoritmul utilizat pentru determinarea eforturilor capabile
În continuare sunt prezentaţi pe scurt algoritmii ce au stat la baza determinării eforturilor

capabile pentru secţiunea de perete prezentată mai sus. Rezistenţele utilizate în calcul sunt cele
prezentate mai sus.
EBA3-14
• Moment încovoietor
Pentru determinarea momentului încovoietor capabil s-a utilizat metoda generală de calcul.
Calculul a fost făcut cu ajutorul programului de calcul secţional Xtract.
• Forţă tăietoare
Determinarea forţei tăietoare capabile a secţiunii peretelui pentru cele două direcţii (X
respectiv Y) s-a făcut utilizând normative româneşti şi europene. În continuare se prezintă într-un
mod sintetic algoritmul de calcul prezentat în normativul românesc precum şi spre comparaţie
algoritmul recomandat de norma Europeană (EUROCODE 1998-3).
Cod Românesc (P100-3 şi CR2-1-1.1)
Calculul la forţă tăietoare se face în secţiuni înclinate În cazul pereţilor structurali cu

raportul între înălţimea în elevaţie a peretelui şi înălţimea secţiunii H/h>1, determinarea
capacitaţii la forţă tăietoare în secţiunile înclinate se face pe baza relaţiei:
Qcap= Qb + 0,8AaoRa
unde:
Aao = suma secţiunilor armăturilor orizontale intersectate de o fisura înclinată la

45º,incluzând armăturile din centuri şi armătura continuă din zona aferentă de placă
(înglobând două grosimi de placă de fiecare parte a peretelui) a planşeului, dacă fisura
traversează planşeul;
Qb = forţa tăietoare preluată de beton, care se ia cu valorile:
Qb = 0.3 b h σ0 < 0.6 b h Rt în zona A
Qb = b h (0.7 Rt + 0.2 σ0) > 0 în zona B.
σ0 – efortul unitar mediu în secţiune.
b, h – lăţimea respectiv înălţimea secţiunii de beton.
EBA3-15
Cod European (EuroCode 8 – partea 3)
Conform normei europene rezistenţa la forfecare a unui perete de beton armat este
determinată în funcţie de modul de cedare asociat:
• Rezistenţa la forfecare ciclică VR:
Rezistenta la forfecare ciclica, VR , se reduce cu cerinţa de ductilitate, exprimată în raport

cu factorul de ductilitate al săgeţii transversale, a deschiderii de forfecare sau al rotirii la capătul
elementului: µ ∆ pl = µ ∆ - 1. In acest scop µ ∆ pl se poate calcula ca raportul dintre partea plastica a
rotirii, θ, împărţită la rotirea la curgere, θy.
Expresia următoare se poate folosi pentru rezistenţa la forfecare:
VR =
1
γ el
{h2−L x min( N , 0.55 A f ) + 1 − 0.05 min(5, µ
c c
pl
∆ )  ⋅
v
 Lv 
0.16 max(0.5,100 ρtot ) ⋅ (1 − 0.16 min(5, h )) ⋅ f c + VW  }
 
unde:
γel - este egal cu 1.15 pentru elemente principale şi 1 pentru elementele secundare;
h - este înălţimea secţiunii transversale;
x – este înălţimea zonei comprimate;
N – este forţa axială de compresiune (pozitivă, luată egala cu 0 pentru întindere);
Lv= M / V reprezintă raportul moment / forţa tăietoare în secţiunea din capătul elementului;
Ac – este aria secţiunii transversale;
fc - este rezistenta de compresiune a betonului (MPa) vezi cap.3,
ρtot – este indicele de armare longitudinală;
VW - este contribuţia armăturii transversale la rezistenţă la forfecare, luată egală cu:
VW = ρW bW z fyW
în care:
EBA3-16
ρW – este coeficientul de armare transversală;
bW – grosimea secţiunii;
z – este lungimea braţului de pârghie intern;
fyW – este limita de curgere a armaturii transversale(MPa) vezi cap3.
• Rezistenţa la forţă tăietoare controlată de cedarea inimii VR,max
Rezistenţa la forfecare a peretelui de beton, VR, nu poate fi luată mai mare decât valoarea
corespunzătoare cedării prin strivirea inimii, VR,max, care, sub încărcări ciclice, se poate calcula
folosind următoarea expresie:
0.85 ⋅ 1 − 0.06 min(5, µ∆pl )   N 

VR ,max = ⋅ 1 + 1.8 min(0.15, )
γ el  A f
c c 
L
(1 + 0.25 max(1.75,100 ρtot )) ⋅ (1 − 0.2 min(2, v )) ⋅ f c bw z
h
Rezistenţa la forţă tăietoare sub încărcări ciclice controlată de zdrobirea inimii peretelui,
anterioară curgerii la încovoiere, este obţinută din expresia de mai sus pentru µ ∆ pl = 0.
3.4.2 Prezentare rezultate Calcul Static neliniar

Analiza static neliniară a fost făcută cu ajutorul programului de calcul structural Perform
3D. În acest program toate elementele structurale au fost modelate având o comportare neliniară.
Pentru modelarea pereţilor structurali s-a utilizat un model de tip macro cu fâşii, fiecare făşie
fiind de fapt o anumită zonă de perete pentru care s-a atribuit caracteristici geometrice şi de
material. Pentru fiecare secţiune de perete s-a definit de asemenea şi o lege de comportare
neliniară. Pentru elementele de tip grindă şi stâlp s-au utilizat modele de articulaţii plastice
punctuale dispuse la capetele elementului. Materialele utilizate în analiză au fost beton de tip
B200 respectiv armătură de tip OB37, legile de comportarea pentru fiecare tip de material s-au
ales cele date de către codul european EUROCODE2.
Structura analizată în exemplul de faţă prezintă un deficit cert de capacitate la forţă

tăietoare şi o capacitate mare la moment încovoietor (în principal datorită secţiunilor de pereţi
puternic dezvoltate). În modelul de calcul utilizat elementele structurale au fost modelate astfel
încât să avem o comportare în domeniul neliniar pentru componenta de moment încovoietor şi o
comportare în domeniul liniar pentru solicitarea de forfecare. Cu alte cuvinte în modelare s-a
EBA3-17
impus un mecanism de cedare din încovoiere. S-a preferat acest mod de modelare a structurii în
principal datorită faptului că unul dintre dezideratele procesului de consolidare este de a obţine
un mecanism de plastificare ductil (din încovoiere). Astfel din modelul de calcul se poate obţine
într-un mod direct forţa tăietoare asociată plastificării la încovoiere a peretelui cu alte cuvinte
forţa tăietoare cerinţă.
Analiza Push-Over s-a făcut pornind de la o distribuţie pe înălţime a forţelor

corespunzătoare modului de vibraţie fundamental pe direcţia în discuţie (modul 1 pentru direcţia
Y respectiv modul 2 pentru direcţia X).
În figura 7 se prezintă de asemenea şi o propunere de biliniarizare a curbei forţă –

deplasare. Biliniarizarea s-a obţinut prin egalizarea arilor de sub cele două curbe şi considerarea
unei rigidităţi iniţiale tangente la curbă. Prin biliniarizare s-a obţinut o forţă de curgere egală cu
Fy = 8460 KN , forţă ce corespunde unui factor cy = 0.21 (unde cy reprezintă raportul între forţa
de curgere şi greutatea totală a structurii).
Curba PD pt. x
10000
9000
8000
7000
Base Shear
6000
5000
4000
Curba PD
3000
Curba PD(bl)
2000
1000
0
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
Deplasare (m )
Figura 7 : Curba Forţă - Deplasare pe direcţia X
Pornind de curba biliniarizată prezentată mai sus s-au determinat cerinţele de deplasare
impuse structurii pentru trei nivele de performanţă SLS (Stare limită de serviciu) caracterizată de
un IMR = 50 ani, SLU (Starea limită ultimă) cu IMR = 100ani respectiv SLSV(Starea limită de
supravietuire) cu IMR= 475ani. Determinarea cerinţelor de deplasare s-a făcut cu ajutorul
programului SINEL în care s-au considerat 5 accelerograme artificiale compatibile cu spectrul.
Aceste accelerograme au fost scalate în PGA pentru a obţine gradul de intensitate corespunzător
nivelului de performanţă considerat. În tabelul următor se prezintă cerinţele de deplasare obţinute
pentru fiecare accelerogramă în parte şi pentru fiecare nivel de performanţă în parte:
EBA3-18
Cerinta deplasare Cerinta deplasare Cerinta deplasare
(PGA=0.24g) (PGA=0.12g) (PGA=0.36g)
Acc1 0.2043 0.0520 0.4852
Acc2 0.1549 0.0500 0.3149
Acc3 0.1214 0.0448 0.3474
Acc4 0.1075 0.0444 0.2885
Acc5 0.1536 0.0487 0.3069
Average (m) 0.1483 0.0480 0.3486
Drift demand 0.0049 0.0016 0.0115
Tabel 5: Cerinţă deplasare pe direcţia X
Trebuie menţionat că cerinţele de deplasare prezentate în tabelul 3 sunt în metri si au fost

obţinute considerând o perioadă fundamentală pe direcţia X egală cu Tx = 0.56s.
În figura următoare se prezintă curba obţinută pentru direcţia Y:
Curba PD pt. y
10000
9000
8000
7000
Base Shear
6000
5000
4000
Curba PD
3000
Curba PD(bl)
2000
1000
0
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
Deplasare (m )
Figura 8 : Curba Forţă - Deplasare pe direcţia Y
Prin biliniarizare s-a obţinut o forţă de curgere egală cu Fy = 7920 KN , forţă ce

corespunde unui factor cy = 0.19. În tabelul următor se prezintă cerinţele de deplasare obţinute
pentru fiecare accelerogramă în parte şi pentru fiecare nivel de performanţă în parte:
Cerinta deplasare Cerinta deplasare Cerinta deplasare

(PGA=0.24g) (PGA=0.12g) (PGA=0.36g)
Acc1 0.2360 0.0687 0.5124
Acc2 0.1818 0.0654 0.3396
Acc3 0.1535 0.0557 0.3847
EBA3-19
Acc4 0.1247 0.0480 0.3253
Acc5 0.1768 0.0595 0.3291
Average(m) 0.1746 0.0595 0.3782
Drift demand 0.0057 0.0020 0.0125
Tabel 6: Cerinţă deplasare pe direcţia Y
Deplasarile prezentate în tabelul 4 sunt în metri si au fost obţinute considerând o perioadă

fundamentală pe direcţia Y egală cu Ty = 0.59s.
Evaluarea performanţelor seismice (Calcul Static Neliniar)
La evaluarea performantelor seismice prin metodologia de nivel 3 se urmăresc:
• Identificarea tipului de mecanism.
• Verificarea cedărilor fragile din elemente.
• Evaluarea capacităţii de deformaţie plastica a elementelor.
Având în vedere că în cazul structurii analizate mecanismul de cedare la forţe laterale este
dominat strict de cedarea la forţă tăietoare a pereţilor structurali DT în continuare se prezintă
evaluarea prin calcul a capacităţii la forţă tăietoare a peretelui DT conform codului P100-3. De
asemenea pentru a forma o imagine mai amplă asupra capacităţii la forţă tăietoare a acestor
pereţi s-a considerat util ca aceasta să se determine şi conform codului european EUROCODE8-
3 .La final se va face o sinteză a rezultatelor şi se va prezenta o concluzie a procesului de
evaluare.
Direcţia X
• Evaluare conform codului românesc CR2-1-1.1 (coroborat cu P100-3)

Evaluarea structurilor existente la acţiunea seismică se face la noi în ţară conform codului
P100-3 COD DE EVALUARE SI PROIECTARE A LUCRĂRILOR DE CONSOLIDARE LA
CLĂDIRI EXISTENTE, VULNERABILE SEISMIC. Din punct de vedere al evaluării
performanţei seismice a pereţilor de beton armat se face trimitere la codul ce reglementează
calcului şi proiectarea pereţilor de beton armat din structuri noi (CR2-1-1.1).
Rezistenţele utilizate în evaluare capacităţii de preluare a forţelor laterale a peretelui în

discuţie (DT) au fost cele medii afectate cu un coeficient de încredere. Având în vedere că
nivelul de cunoaştere privind proiectul de execuţie al structurii studiate este ridicat (există date
privind armarea şi detalierea elementelor structurale) în procesul de evaluare s-a considerat un
nivel ridicat de încredere ce corespunde unui coeficient de încredere egal cu 1.
EBA3-20
În continuare se prezintă rezultatele obţinute la baza perete DT, considerând acţiunea
seismică pe direcţia X în ambele sensuri de acţiune. Rezultatele sunt prezentate printr-o curbă la
baza peretelui unde pe abscisă este rotirea (θ) în secţiunea de la baza peretelui iar în ordonată
forţa tăietoare (Ft) în aceeaşi secţiune.
De asemenea pe grafic sunt evidenţiate şi rotirile la bază corespunzătoare fiecărui nivel de

performanţă considerat.
DT-PushX stg-dr(Base) DT-PushX DT dr-stg (Base)
8000 7000
7000 6000
Forta taietoare (KN)

6000 PushX
CR2 5000 PushX
5000 2.5bhRt CR2
SLS(PGA=0.12g) 4000 2.5bhRt
4000 SLU(PGA=0.24g) SLS(PGA=0.12g)
SLSV(PGA=0.36g) 3000 SLU(PGA=0.24g)
3000 SLSV(PGA=0.36g)
2000 2000
1000 1000
0 0
0 0.002 0.004 0.006 0.008 0.01 0.012 0 0.002 0.004 0.006 0.008 0.01 0.012
θ (rad) θ (rad)
Figura9 : Curba Forţă – Rotire la bază perete DT
FT_DTc_SLU (CR2-1-1.1) FT_DTi_SLU (CR2-1-1.1)
E10 E10
E9 Qcap (CR2) E9
Qcap (CR2)
E8 E8
FT (IMR 100) FT (IMR 100)
E7 E7
E6 E6
Etaje
Etaje
E5 E5
E4 E4
E3 E3
E2 E2
E1 E1
P P
0 1000 2000 3000 4000 5000 0 2000 4000 6000

Forta taietoare (KN) Forta taietoare (KN)
Figura 10 : Diagramă Forţă tăietoare efectivă (SLU) şi Forţă tăietoare capabilă pentru DT
În figura 9 se prezintă curbele de forţă tăietoare – rotire la baza peretelui DT pentru ambele
sensuri ale acţiunii, compresiune în talpa profilului T (dreapta) respectiv compresiune în inima
profilului T (stânga). De asemenea pe figură este reprezentată capacitatea la forţă tăietoare a
EBA3-21
peretelui funcţie de rotirea secţiunii de la bază (notată cu CR2 - magenta) respectiv limita
maximă admisă de cod pentru nivelul de forţă tăietoare în perete (2,5bhRt - galben). Se poate
observa că pentru ambele sensuri ale acţiunii capacitatea peretelui este depăşită înainte de
atingere nivelului de rotire corespunzător SLS.
În figura 10 sunt prezentate de asemenea eforturile efective în perete pe toată înălţimea,

precum şi capacitatea la forfecare la fiecare etaj. Situaţia din figura 6 corespunde nivelului de
performanţă SLU.
Evaluare conform codului european EUROCODE8-3
Evaluare structurilor existente conform normelor europene se face ţinând cont de

prevederile din codul EUROCODE8 partea a treia. În acest cod capacitatea la forţă tăietoare se
consideră ca fiind valoare minimă dintre capacitatea considerând o cedare prin armătura dispusă
pentru preluarea efortului de forfecare (VR) şi capacitatea obţinută când se consideră o cedare
prin diagonala comprimată de beton (VRmax). În continuare se vor prezenta rezultatele obţinute
pentru acelaşi perete al structurii, peretele DT respectiv pentru ambele sensuri ale solicitării.
DT PushX-DTi (Base) DT PushX-DTc (Base)
7000
8000
7000 6000
PushX
6000 VR 5000 PushX
VRmax VR
5000 SLS 4000 VRmax
SLU SLS
4000 SLU
SLSV 3000 SLSV
3000
2000
2000
1000 1000
0 0
0 0.002 0.004 0.006 0.008 0.01 0.012 0 0.002 0.004 0.006 0.008 0.01 0.012
θ (Rad) θ (Rad)
Figura 11 : Curba Forţă – Rotire la bază perete DT
În figura 1 se poate observa că pentru sensul acţiunii care conduce la o compresiune in

talpă (figura 11 dreapta) capacitatea peretelui la forfecare este determinată de capacitatea
diagonalei de beton comprimat(VR,max – linia galbenă) la o valoare a rotirii asociată nivelului
SLS. Pe de altă parte în situaţia în care solicitarea conduce la o zonă comprimată în inima
peretelui (figura 11 stânga) capacitatea la forfecare a peretelui este dictată de componenta de
cedare prin armătură (VR – linia magenta) iar cedarea se produce la o rotire mult mai mică decât
rotirea asociată nivelului SLS.
EBA3-22
În figura 12 sunt prezentate diagramele de forţă tăietoare efectivă şi forţă tăietoare capabilă
conform EC8 pentru tot peretele DT, asociate Stării Limită Ultime, pentru ambele sensuri ale
solicitării. Se poate observa cum capacitatea la forţă tăietoare conform codului european este
influenţată de forţa axială din perete, dar având în vedere complexitatea formulelor propuse
pentru evaluarea capacităţii la forfecare precum şi a multitudinii de factori care intervin în aceste
formule, modul în care capacitatea la forfecare este influenţată de forţa axială este greu de
cuantificat.
FT_DTi_SLU (EC8-3) FT_DTc_SLU (EC8-3)
E10 E10
E9 E9
Vcap (EC8-3)
Vcap (EC8-3)
E8 E8 FT (IMR 100)
FT (IMR 100)
E7 E7
E6 E6
Etaje
Etaje
E5 E5
E4 E4
E3 E3
E2 E2
E1 E1
P P
0 2000 4000 6000 0 1000 2000 3000 4000 5000

Direcţia Y
În continuare sunt prezentate o serie de date obţinute pentru aceeaşi secţiune de perete
analizată pe direcţia Y de solicitare.
Din figura 13 se poate observa că pentru direcţia Y conform codului românesc peretele îşi
atinge capacitate (CR2 – linia magenta) la o rotire asociată stării limită de serviciu (SLS). Cu
toate aceste limita de forţă tăietoare admisă (2.5bhRt – linia galbenă) nu este atinsă.
EBA3-23
DT-PushY (Base)
4500
4000
3500
3000 PushY
CR2
2500
2.5bhRt
2000 SLS(PGA=0.12g)
1500 SLU(PGA=0.24g)
SLSV(PGA=0.36g)
1000
500
0
0 0.005 0.01 0.015 0.02 0.025 0.03
θ (rad)
FTy_DT_SLU (CR2-1-1.1)
E10
E9 Qcap (CR2)
E8
FT (IMR 100)
E7
E6
Etaje
E5
E4
E3
E2
E1
0 1000 2000 3000 4000

Din figura 14 se observă că la o rotire la baza asociată Stării limită ultime, pe baza evaluării
capacităţii la forţă tăietoare pentru toată înălţimea peretelui conform codului CR2 capacitate de
preluare a forţei tăietoare este depăşită aproape toate etajele.
EBA3-24
• Evaluare conform codului european EUROCODE8-3
DT PushY-DT (Base)
Forta taietoare (KN) 5000
4000
3000
2000 PushX
VR
VRmax
1000 SLS
SLU
SLSV
0
0 0.005 0.01 0.015 0.02 0.025
θ (Rad)
Din figura 15 se poate

FTy_DT_SLU (EC8-3)
observa că pentru direcţia Y
conform codului european peretele E10
îşi atinge capacitate la o rotire E9 Vcap (EC8-3)
apropiată stării limită de serviciu E8

FT (IMR 100)
(SLS). De menţionat faptul că E7
înainte de atingere a rotirii asociată E6

Etaje
E5
nivelului SLU sunt depăşite atât
E4
valorile forţei capabile controlată
E3
de cedarea armăturii (VR – linia
E2
magenta) cât şi valoarea forţei E1
capabile controlate de cedare prin P
diagonala de beton comprimată

0 1000 2000 3000 4000
(VR,max – linia galbenă).
Figura 16 : Diagramă Forţă tăietoare efectivă (SLU) şi

Forţă tăietoare capabilă pentru DT
Din figura 16 se poate observa că la o rotire la bază egală cu cea asociată stării limită
ultimă capacitatea de a prelua forţă tăietoare a peretelui calculată conform formulelor din codul
european este depăşită aproape pe toată înălţimea peretelui.
EBA3-25
3.4.3 Prezentare rezultate Calcul Dinamic neliniar
În această fază a studiului s-a dorit o verificare a rezultatelor obţinute prin calculul static
neliniar cu ajutorul unul calcul dinamic neliniar. Calculul dinamic neliniar a fost efectuat tot cu
ajutorul programului Perform3D.
Ipotezele considerate la calculul static neliniar privind rigiditatea structurii, modelarea

neliniarităţii respectiv rezistenţele de calcul considerate sunt valabile şi pentru calculul dinamic.
Pentru a modela comportarea histeretică a elementelor de beton armat s-a optat pentru un
model triliniar cu degradare de rigiditate.
Încărcarea seismică a fost modelată cu ajutorul accelerogramei înregistrate în timpul

seismului din 1977 la INCERC Bucureşti. Pe lângă accelerograma naturală şi pornind de la
aceasta au fost utilizate şi accelerograme scalate în PGA pentru a obţine nivelul acceleraţiei
corespunzătoare stărilor limită prevăzute de cod : Starea limită de serviciu (PGA = 0.12g), Starea
limită ultimă (PGA = 0.24g) respectiv Starea limită de supravieţuire (PGA = 0.36g). În
continuare se vor prezenta rezultatele obţinute prin analiza dinamic neliniară rezultate obţinute
pentru accelerograma naturală înregistrată în martie 1977 respectiv accelerograma scalată pentru
nivelul asociat la SLU (figura 17).
Accelerograme Input
3
VN_SLU0.24g
2
VN_Nat
Acc (m/s^2)
-1 0 5 10 15 20 25 30 35 40
-2
-3
Time
Figura 17 : Accelerograme input în analiza dinamică
În figura 18 sunt prezentate diagrame de forţă tăietoare pe direcţia X obţinute prin analiza
dinamic neliniară atât pentru accelerograma naturală (Stânga) cât şi pentru cea asociată SLU
(Dreapta). Se poate observa că prin calculul dinamic neliniar sunt confirmate concluziile la care
s-a ajuns în urma calculului static neliniar (cap.6). Capacitate la forţă tăietoare este depăşită pe
aproape întreaga înălţime a peretelui DT.
EBA3-26
Direcţia X
FT_Max/Min_VN77nat FT_Max/Min_VN77-0.24g
E10
Qcap(neg) E10
Qcap(neg)
E8
Qcap(poz) Qcap(poz)
E8
Ftneg(Natura) Ftneg(0.24g)
E6 FTpoz(Natura) E6
FTpoz(0.24g)
Etaje
Etaje
E4 E4
E2 E2
P P
-7500 -5000 -2500 0 2500 5000 7500 -7500 -5000 -2500 0 2500 5000 7500
Figura 18 : Diagramă Forţă Tăietoare Capabilă (Qcap) respectiv Forţă tăietoare efectivă (Ft) pe
direcţia X
Direcţia Y
FT_Max/Min_VN77nat FT_Max/Min_VN77-0.24g
E10 E10
E9
Qcap(neg)
Qcap(neg)
E8 E8
Qcap(poz)
E7 Qcap(poz)
E6 Ftneg(Natura) E6 Ftneg(0.24g)
Etaje
Etaje
E5
FTpoz(Natura) FTpoz(0.24g)
E4 E4
E3
E2 E2
E1
P P
-6000 -4000 -2000 0 2000 4000 6000 -6000 -4000 -2000 0 2000 4000 6000
Figura 19 : Diagramă Qcap respectiv Ft pe direcţia Y
În figura 19 sunt prezentate diagrame de forţă tăietoare pe direcţia Y obţinute prin analiza
dinamic neliniară atât pentru accelerograma naturală (Stânga) cât şi pentru cea asociată SLU
(Dreapta). De asemenea rezultatele obţinute confirmă rezultatele rezultate din calculul static
neliniar.
EBA3-27
3.4.4 Evaluarea coeficientului R3
Concluzia generală a evaluării seismice este că peretele analizat este înzestrat cu o
capacitate mare în preluarea momentului încovoietor (în principal datorită faptului că secţiunea
este puternic dezvoltată pe ambele direcţii) dar cu un deficit clar de capacitate la forţă tăietoare.
Codurile de evaluare utilizate în studiu au arătat că capacitatea la forţă tăietoare la baza peretelui
DT este atinsă pentru rotiri mult mai mici decât cele asociate Stării Limită Ultimă.
Conform definiţiei din codul P100-3:2008 indicele R3 se obţine din raportarea dintre
deplasarea laterale impuse structurii la vârf de solicitarea seismică asociată stării limită ultime şi
deplasarea laterală capabilă a întregii structuri. Cum se poate observa din rezultatele procesului
de evaluare, mecanismul de cedare asociat structurii analizate este unul de forfecare deci în
această situaţie raportarea indicelui R3 în deplasări devine irelevantă. Din acest motiv valoare
indicelui R3 s-a obţinut prin raportarea forţei tăietoare cerinţă asociată stării limită ultimă, la
forţa tăietoare capabile asociată fiecărui caz de solicitare. În cele ce urmează sunt prezentaţi
indicii R3 obţinuţi pentru fiecare situaţie de încărcare.
Direcţia X
877 877
SLU − DTI : R3 = = 0.18(18%) SLU − DTC : R3 = = 0.23(23%)
4813 3802
Direcţia Y
1048
SLU − DT : R3 = = 0.32(32%)
3183
Conform tabelului prezentat în codul P100-3:2008, conform indicelui R3 structura poate să

fie încadrată în clasa I de risc seismic. În această clasă fac parte construcţiile cu risc ridicat de
prăbuşire la cutremurul de proiectare corespunzător stării limită ultime.
EBA3-28
Tabel 7: Valori R3 asociate claselor de risc seismic (codul P100-3:2008)- în procente
3.5 Concluzii
În cazul structurii în discuţie, evaluarea seismică a confirmat presupunerile iniţiale privind
comportarea sistemului structural. Având în vedere că pereţii de beton armat analizaţi (DT) sunt
puternic dezvoltaţi în plan pe ambele direcţii, aceste posedă în mod natural o capacitate mare la
moment încovoietor. Principala problemă ce reiese ca o concluzie a evaluării seismice este lipsa
de capacitate în preluare forţei tăietoare impuse de acţiunea seismică. Această problemă a fost
relevată atât prin evaluare capacităţii peretelui conform normelor româneşti cât şi conform
normelor europene. Cu alte cuvinte orice strategie de reabilitare şi consolidare a structurii
presupune în primul rând asigurarea capacităţii de preluare a forţelor tăietoare de către pereţi.
De asemenea se poate observa că pe direcţia X a structurii (vezi fig.1) pereţii DT analizaţi

reprezintă singurele elemente structurale care preiau forţele seismice, din acest motiv pe această
direcţie lipsa de capacitate la forţă tăietoare prelevată prin calcul este mult mai mare decât pentru
direcţia Y.
Clădirea are o vechime de aproximativ 45 de ani, fiind proiectată într-o perioadă de timp în
care cunoştinţele inginerilor proiectanţi în domeniul ingineriei seismice erau limitate; prima
reglementare de proiectare seismică (P 13 - 63 apăruta inainte de proiectarea construcţiei
expertizate) având valori mult inferioare codurilor de proiectare actuale. În aceste condiţii,
construcţia a fost proiectata într-o concepţie preponderent gravitaţionala, reflectata în planurile
de execuţie ale construcţiei.
Intr-o perioada de exploatare relativ lunga, pe amplasamentul construcţiei s-au manifestata

trei cutremure importante, în 1977, 1986 şi 1990.
Deşi degradările vizibile ale structurii şi ale elementelor nestructurale sunt moderate
(indicatorul R2), aceste cutremure au avut, fără îndoială, efecte mai extinse, neevidenţiate prin
finisajele existente, asupra integrităţii elementelor structurale şi nestructurare.
Structura prezintă şi o serie de deficiente de alcătuire în raport cu prevederile codurilor de

proiectare actuale (sintetizate de indicator R1) şi de rezistenta/deformabilitate (vezi valorile
indicatorului R3). O alta deficienta majora a structurii este capacitatea extrem de mică la forţă
tăietoare a pereţilor structurali ceea ce conduce la o vulnerabilitate ridicată la acţiune seismice.
EBA3-29
Prin evaluarea indicilor R1 respectiv R2 s-a ajuns la concluzia generală că structura
evaluată poate să fie încadrate în clasa II de risc seismic. Evaluare indicelui R3 pune în schimb în
evidenţă un mecanism de cedare nefavorabil (de forfecare) şi de asemenea un deficit
semnificativ de capacitate la forţă tăietoare. Conform acestui indice structura face parte din clasa
I de risc seismic. Ţinând cont că prin lipsa evidentă de capacitate la forfecare structura prezintă o
vulnerabilitate ridicată în cazul unui eveniment seismic major, autorii consideră că o încadrare în
clasa I de risc seismic (RsI ) este mult mai aproape de realitate.
4 Propunerea unor soluţii de consolidare

Conform codului românesc P100-3 Volumul 2, consolidarea şi reabilitarea unei structurii
având sistemul structural realizat din pereţi de beton armat trebuie să realizeze în funcţie de
cerinţă :
- creşterea capacităţii la încovoiere;
- creşterea capacităţii la preluarea forţei tăietoare;
- creşterea ductilităţii (respectiv ca capacităţii de deformaţie a structurii);
- creştere rigidităţii.
În cazul structurii în discuţie, evaluarea seismică a confirmat presupunerile iniţiale privind

comportarea sistemului structural. Având în vedere că pereţii de beton armat analizaţi (DT) sunt
puternic dezvoltaţi în plan pe ambele direcţii, aceste posedă în mod natural o capacitate mare la
moment încovoietor. Principala problemă ce reiese ca o concluzie a evaluării seismice este lipsa
de capacitate în preluare forţei tăietoare impuse de acţiunea seismică. Această problemă a fost
relevată atât prin evaluare capacităţii peretelui conform normelor româneşti cât şi conform
normelor europene. Cu alte cuvinte orice strategie de reabilitare şi consolidare a structurii
presupune în primul rând asigurarea capacităţii de preluare a forţelor tăietoare de către pereţi.
De asemenea se poate observa că pe direcţia X a structurii (vezi fig.1) pereţii DT analizaţi

reprezintă singurele elemente structurale care preiau forţele seismice, din acest motiv pe această
direcţie lipsa de capacitate la forţă tăietoare prelevată prin calcul este mult mai mare decât pentru
direcţia Y.
Rezolvarea problemei privind preluarea forţei tăietoare de către pereţii de beton armat
presupune în esenţă două abordări diferite:
1. O abordare „tradiţională” ce presupune creşterea capacităţii peretelui prin

introducerea unor întăriri a elemente structurale cu rol în preluarea efortului
(cămăşuirea inimilor pereţilor), având însă în vedere ca aceste in cazul acestor
EBA3-30
elemente structurale să nu crească şi capacitatea la moment încovoietor (pentru
asigurarea unui mecanism de plastificare corect ).
2. O abordare ce presupune reducerea cerinţei, respectiv a nivelului de forţă pe care

structura trebuie să-l preia. Această reducere a cerinţei se poate realiza prin izolarea
seismică a structurii. Această izolare a structurii la acţiuni seismice se realizează cu
ajutorul unor dispozitive speciale numite izolatori seismici, care împreună cu o
amortizori de diverse tipuri pot să reducă semnificativ nivelul de forţe la care este
supusă structura în timpul unui eveniment seismic, şi de asemenea să asigure un
control al răspunsului structural mult mai mare.
În studiul de faţă ambele abordări au fost analizate iar rezultatele obţinute precum şi modul
efectiv de realizare a consolidării acestei structuri este prezentat în continuare.
4.1 Consolidare prin metodă clasică (cămăşuire pereţi)

Această abordare presupune dispunerea unor inimi de beton armat paralele cu inima deja
existenţă în vederea creşterii capacităţii de preluarea a forţei tăietoare a peretelui existent.
În continuare este prezentat într-un mod sintetic modul de proiectare a unei astfel de soluţii
de consolidare, precum şi verificarea ei printr-un calcul static neliniar. Trebuie menţionat faptul
ca pentru evaluarea capacităţii de preluare a forţei tăietoare se vor folosii de asemenea codurile
româneşti în vigoare precum şi codul european.
• Rezistenţele materialelor:
În vederea consolidării s-au ales ca materiale un beton de clasă C25/30 respectiv armătură
de clasă S500. În calcul s-au utilizat rezistenţele medii afectate de coeficienţi de siguranţă (vezi
capitolul 1).
• Rigiditatea elementelor:
Pentru elementele structurale nou introduse s-a considerat o rigiditate în domeniul fisurat
egală cu jumătate din rigiditatea în domeniul nefisurat.
(EI)fis = 0.5 (EI)nefis - pentru toate elementele structurale
• Modelarea neliniarităţii:
Modelarea neliniarităţii elementelor nou introduse s-a făcut similar cu modul în care au fost
modelate elementele existente.
EBA3-31
Dimensionarea cămăşuirilor de beton armat.
Dimensionarea cămăşuirilor din beton armat s-a făcut pornind de la deficitul de forţă
tăietoarea capabilă a pereţilor observat la mecanism. Dimensionarea s-a făcut conform codului
românesc de calcul a structurilor cu pereţi (CR2.1.1-1) şi s-a făcut o verificare a soluţiei şi
conform codului european EUROCODE8-3.
Algoritmul de dimensionare presupune următorii paşi ce trebuie să fie parcurşi:
1. Propunerea materialelor utilizate la consolidare (în cazul nostru beton clasa C25/30
respectiv oţel S500).
2. Determinarea deficitului de capacitate la forţă tăietoare a peretelui ce urmează să fie

consolidat (în cazul nostru determinarea deficitului de forţă tăietoare s-a făcut la
nivelul de forţe asociate SLU).
3. Determinarea unei grosimi a cămăşuirii necesare respectiv a unui diametru de

armătură necesar şi a pasului la care se dispune acesta (în situaţia de faţă s-a ales ca
normativ de calcul codul românesc în vigoare la data realizării acestui studiu pentru
a determina capacitatea noului element introdus, s-a ales o grosime respectiv un pas
de dispunere a armăturii şi s-a determinat diametrul necesar)
4. Stabilirea modului constructiv de punere în practică a soluţiei obţinută la punctul

anterior.
5. Reevaluarea seismică a structurii pentru a determină răspunsul sistemului structural

după consolidare.
În tabelele următoare se prezintă modul de dimensionare a cămăşuielii atât pentru direcţia

X cât şi pentru direcţia Y.
EBA3-32
SLU base pe Y SLU base peX
CR2 CR2
FT [KN] 5200 bexistent [mm] 150 FT [KN] 6384 bexistent [mm] 150
Qb [KN] 931.0025 bprop. [mm] 140 Qb [KN] 784.9804 bprop. [mm] 140
Qa [KN] 642.0141 pas prop. [mm] 150 Qa [KN] 531.846 pas prop. [mm] 150
QCap [KN] 1048.678 h [mm] 8750 QCap [KN] 877.8842 h [mm] 7300
2.5bhRt 2.5bhRt
4156.25 Ra m [Mpa] 586 3467.5 Ra m [Mpa] 586
[KN] [KN]
GS GS
Diferenta N [KN] -8393.8 Diferenta N [KN] -7134.41
-4151.32 -5506.12
[KN] AbVechi [m2] 3.55 [KN] AbVechi [m2] 3.55
AbNou[m2] 2.24 AbNou[m2] 2.24
GS
σGLDVechi [N/mm2] 1.298783 σ Vechi [N/mm2] 1.103915
σGLDnou [N/mm2] 2.364451 σGSnou [N/mm2] 2.009692
Rtm (Vechi) [MPa] 1.91 Rtm (Vechi) [MPa] 1.91
Rtm (Nou) [MPa] 2.6 Rtm (Nou) [MPa] 2.6
QbVechi [KN] 511.3957 QbVechi [KN] 362.6362
QbNou [KN] 620.6683 QbNou [KN] 440.1226
Aanec [mm2] 11958.86 Aanec [mm2] 16678.86
Aanec1rand [mm2] 173.3169 Aanec1rand [mm2] 290.5725
Фanec [mm] 10.50414 Фanec [mm] 13.60089
Фaef [mm] 12 Фaef [mm] 16
QCap [KN] 7316.764 QCap [KN] 8284.674
QCapTot [KN] 6060.562 QCapTot [KN] 6412.853
Diferenta [KN] 593 Diferenta [KN] 593
Tabel 8: Dimensionarea cămăşuielii pe direcţia X (dreapta) respectiv pe direcţia Y (stânga)
EBA3-33
Detalierea constructivă a soluţiei
După cum s-a arătat la punctul anterior se propune o soluţie de cămăşuire ce constă în
introducerea unei inimi de beton armat de grosime 14 cm ( 7cm de o parte şi de alta a inimii
existente) , inimă ce urmează să fie armată cu bare Ф16/15cm pentru direcţia X respectiv
Ф12/15cm pentru direcţia Y. Această cămăşuire trebuie să se realizeze astfel încât să nu
conducă la o creştere de capacitate la moment încovoietor.
În figura 20 este prezentat un detaliu privind modul de dispunere a cămăşii de beton armat.
Figura 20 : Dispunea elementului de B.A nou
Figura 21 : Armare pe direcţia X transversală
EBA3-34
În figura 21 este prezentat un mod posibil de realizare a armăturii orizontale pe direcţia X
din noul element de beton armat. La intersecţia elementului de B.A nou introdus cu inima
peretelui de pe direcţia Y pentru a se evita o perforare în exces a inimii existenta s-a preferat
dispunerea unei armături mai mari ca diametru dar la un pas mai mare (marca 2). Determinarea
diametrului necesar pentru marca 2 s-a făcut astfel încât să se asigure aceeaşi capacitate la forţă
tăietoare.
În figura 22 este prezentat un mod posibil de realizare a armăturii orizontale pe direcţia Y

din noul element de beton armat. La intersecţia elementului de B.A nou introdus cu inima
peretelui de pe direcţia X pentru a se evita o perforare în exces a inimii existenta s-a preferat
dispunerea unei armături mai mari ca diametru dar la un pas mai mare (marca 4).
Figura 22 : Armare pe direcţia Y transversală
Pentru că nu se doreşte o creştere a capacităţii la moment încovoietor a peretelui structural,

cămăşuirea de beton armat introdusă în vederea sporirii capacităţii la forţă tăietoare se va dispune
discontinuu pe înălţimea peretelui fără a se străpunge planşeele de etaj. De asemenea pentru a
evita sporirea capacităţii la moment încovoietor armătura verticală din elementul nou (armatură
dispusă din procent minim) nu se va ancora la capete.
Trebuie menţionat că la evaluarea conform EUROCODE 8 consolidarea a necesitat o

cămăşuire de o grosime de h= 300mm (15 cm de o parte şi de alta a inimii existente), armare
Ф14/15cm pe direcţia X respectiv Ф12/15cm pe Y şi a necesitat o clasă superioară pentru beton
(C30/37).
EBA3-35
Verificarea soluţiei printr-o analiza static neliniară
Pentru a verifica eficienţa soluţiei de consolidare propusă şi detaliată în figurile din

capitolul precedent s-a efectuat un nou calcul static neliniar. Ipotezele utilizate în analiză au fost
aceleaşi cu cele utilizate la etapa de evaluare.
Elementele noi din beton armat au fost introduse în analiză utilizând aceleaşi metode de
modelare a neliniarităţii. Prin introducerea acestor noi elemente de consolidare, pe lângă
creşterea capacităţii la forţă tăietoare a structurii, a fost crescută şi rigiditatea sistemului
structural.
În continuare se vor prezenta rezultatele obţinute pentru acelaşi perete structural (DT) ce a
fost prezentat la etapa de evaluare seismică.
Direcţia X

DT-PushX stg-dr(Base) DT-PushX dr-stg(Base)
9000 9000
8000 8000
7000 7000
6000 6000
5000 PushX 5000
CR2 PushX
4000 2.5bhRt
4000
CR2
3000 SLS(PGA=0.12g) 3000 2.5bhRt
2000 SLU(PGA=0.24g) 2000 SLS(PGA=0.12g)
SLSV(PGA=0.36g) SLU(PGA=0.24g)
1000 1000 SLSV(PGA=0.36g)
0 0
0 0.002 0.004 0.006 0.008 0.01 0.012 0 0.002 0.004 0.006 0.008 0.01 0.012
θ (rad) θ (rad)

În figura 23 sunt prezentate curbele Forţă – Rotire la bază pentru peretele DT pe direcţia X
când avem compresiune în inima profilului (stânga) respectiv în talpa profilului (dreapta). Se
poate observa că pentru ambele situaţii în discuţie soluţia de consolidare propusă îşi atinge
scopul de a creşte capacitatea la forţă tăietoare peste cerinţa impusă la nivelul asociat SLU (linia
maro verticală).
În figura 25 sunt prezentate curbele obţinute pentru peretele DT pentru direcţia X pentru
situaţia în care aven compresiune pe inima profilului (stânga) respectiv compresiune în talpa
EBA3-36
profilului (dreapta). Se poate observa că pentru ambele situaţii forţa tăietoare capabilă este mai
mare decât forţa tăietoare maxima asociata mecanismului de plastificare şi de asemenea se mai
poate observa că forţa tăietoare capabilă pentru ambele situaţii este controlată de componenta de
cedare prin zdrobirea diagonalei de beton comprimată (VR,max – linia galbenă).
DT PushX-DTi (Base) DT PushX-DTc (Base)
10000 10000
9000 9000
8000

8000
7000 7000
6000 6000
5000 5000
4000 PushX 4000 PushX
VR VR
3000 VRmax
3000 VRmax
2000 SLS 2000 SLS
SLU SLU
1000 1000 SLSV
SLSV
0 0
0 0.002 0.004 0.006 0.008 0.01 0.012 0 0.002 0.004 0.006 0.008 0.01 0.012
θ (Rad) θ (Rad)
FT_DTi_SLU (EC8-3) FT_DTi_SLU (EC8-3)
E10 E10
E9 E9
E8 Vcap (EC8-3)
E8 Vcap (EC8-3)
E7 FT (IM R 100) E7 FT (IM R 100)
E6 E6
Etaje
Etaje
E5 E5
E4 E4
E3 E3
E2 E2
E1 E1
P P
0 2000 4000 6000 8000 0 2000 4000 6000 8000
În figura 26 sunt prezentate diagramele de forţă tăietoare capabilă conform EUROCODE8-

3 şi forţă tăietoare efectivă pentru peretele DT la nivelul de forţe asociat stării limită ultimă SLU
respectiv pentru ambele situaţii de solicitare, compresiune în inima profilului (stânga) şi
EBA3-37
compresiune în talpa profilului (dreapta). Se poate observa că pentru soluţia de consolidare
propusă forţa tăietoare capabilă este mai mare decât cerinţa pentru întreaga înălţime a peretelui şi
pentru ambele situaţii.
Direcţia Y
Pentru direcţia Y de solicitare concluziile precizate la direcţia X rămân valabile în
continuare se vor prezenta rezultatele obţinute.

DT-PushY(Base)
12000
10000
8000
6000 PushX
CR2
4000 2.5bhRt
SLS(PGA=0.12g)
2000 SLU(PGA=0.24g)
SLSV(PGA=0.36g)
0
0 0.004 0.008 0.012 0.016 0.02
θ (rad)
FT_DT_SLU (CR2-1-1.1)
E10
E9
E8
E7
Qcap (CR2)
E6
FT (IM R 100)
Etaje
E5
E4
E3
E2
E1
0 2000 4000 6000 8000


Trebuie menţionat faptul că la evaluare soluţiei conform codului european soluţia de
consolidare propusă iniţial nu a fost suficienţă pentru a asigura o capacitate mai mare decât
EBA3-38
cerinţa la starea limită ultimă din acest motiv s-a propus o altă soluţie de consolidare (grosime
inimă 16cm respectiv armare Ф12/15 cm, clasă de beton C30/37.
În continuare se prezintă rezultatele obţinute conform codului european şi considerând în

calcul noua soluţie de consolidare.
DT PushX-DTi (Base)
9000
8000
7000
6000
5000
PushX
4000 VR
VRmax
3000
SLS
2000
SLU
1000 SLSV
0
0 0.004 0.008 0.012 0.016 0.02
θ (Rad)
FT_DTi_SLU (EC8-3)
E10
E9 Vcap (EC8-3)
FT (IM R 100)
E8
E7
E6
Etaje
E5
E4
E3
E2
E1
0 2000 4000 6000

Concluzii
În concluzie, prin introducerea unor noi elementele de beton armat sub forma unei
cămăşuiri de o parte şi de alta a inimilor existente creşte capacitatea la forţă tăietoare a întregului
EBA3-39
ansamblu structural. Cu toate aceste soluţia propusă este o soluţie ce presupune intervenţii
majore la elementele structurale ridicând o serie de dificultăţi de ordin tehnologic şi nu în ultimul
rând aceasta este costisitoare din punct de vedere financiar. De asemenea în cazul adoptării unei
astfel de intervenţii majore funcţiunea principală a clădirii, aceea de locuinţe, nu mai poate să fie
asigurată.
4.2 Consolidare prin izolare seismică a bazei
Concept izolarea bazei
In esenţă, izolarea seismică constă în instalarea unui sistem special care să decupleze
structura de mişcarea terenului cauzată de cutremure ce pot provoca pagube materiale şi/sau
omeneşti. Aceasta decuplare se obţine prin creşterea flexibilităţii laterale a sistemului împreuna
cu prevederea unui nivel potrivit de amortizare. În cele mai multe cazuri, deşi nu în toate, acest
sistem de izolare seismică este montat sub structură şi denumit “sistem de izolare a bazei” (figura
31).
Figura 31 : Concept izolarea bazei (structura neizolată – stânga respectiv structura izolată –
dreapta)
Izolarea seismică reprezintă o soluţie eficientă pentru o paleta largă de probleme de

proiectare antiseismică. De exemplu, în cazul clădirilor cu funcţiuni deosebite, a căror integritate
pe durata cutremurelor este vitală pentru protecţia civilă (staţii de pompieri, sedii de poliţie,
spitale, staţii de producere şi distribuţie a energiei etc.), nivelul redus de avariere a elementelor
structurale şi nestructurale impus poate fi obţinut prin folosirea unui sistem de izolare seismică
care limitează mult deformaţiile structurale şi cerinţele de ductilitate.
EBA3-40
In izolarea seismică, principalul scop este reducerea substanţială a forţelor seismice şi a
energiei transmise în structură. Acest lucru este obţinut prin aşezarea structurii pe un strat
izolator (care în final va fi dispus între structura şi fundaţie) cu rigiditate laterală foarte scăzuta
astfel încât, în timpul unui cutremur, când terenul vibrează puternic sub structură, în aceasta să
fie induse doar mişcări moderate. Datorita rigidităţii laterale scăzute a acestui strat de izolare
structura are o perioadă fundamentală mult mai mare decât perioada fundamentală a aceleiaşi
structuri dar cu baza fixata.(figura32)
rigid
flexibil
2 b – Structura izolata
2 a – Izolare ideala seismic Izolator
Figura 31 : Concept izolarea bazei
Creşterea perioadei fundamentale peste valoarea perioadei de colţ adică după domeniul de
amplificare dinamică duce la scăderea pseudo-acceleraţiei şi implicit a forţelor induse de către
cutremur în structura dar în acelaşi timp duce şi la creşterea deplasărilor.
Aceste deplasări se concentrează în mare măsura la nivelul sistemului de izolare, în

structura dezvoltându-se doar deformaţii mici . Valorile reale ale deplasării maxime,
neamortizate pot atinge şi 1 m în cazul unor cutremure severe. Amortizarea poate reduce aceste
valori la 50-400mm. Toate clădirile izolate seismic trebuie prevăzute cu un aşa-numit “gol
seismic” care să permită aceste deplasări în timpul cutremurelor.
Astfel, un sistem de izolare practic se obţine în urma unei negocieri între gradul de izolare
(în alte cuvinte gradul de reducere a forţelor seismice transmise în structură) şi deplasările
relative acceptabile la nivelul izolatorilor în timpul unui cutremur. Pe măsură ce rigiditatea
laterală a izolatorilor scade, mişcarea relativă a structurii faţă de teren poate deveni problematică
în cazul unor încărcări laterale aplicate deasupra cotei sistemului de izolare, precum acţiunea
vântului. Prin prevederea sistemului de izolare cu un nivel de amortizare potrivit şi rigiditate
laterala redusă se pot obţine deplasări acceptabile la nivelul izolatorilor concomitent cu un grad
mare de izolare. Un sistem de izolare seismică cu caracteristici histeretice de amortizare poate
asigura proprietăţile dorite: rigiditate laterală scăzută a izolatorului, amortizare considerabilă şi
EBA3-41
limitare a forţelor induse în structură în acţiunea seismica precum şi rigiditate laterală mare sub
acţiunea unor încărcări orizontale reduse pentru a limita mişcările induse de acţiunea vântului.
Dispozitive utilizate
În exemplu de faţă s-a preferat utilizarea unui sistem de izolare clasic alcătuit din izolatori
din cauciuc natural şi amortizor de plumb, sistem intens utilizat în Japonia. Deşi în practica
internaţională curenta se preferă utilizarea unor izolatori ce conţin un miez de plumb în interior,
în lucrarea de faţă s-a preferat utilizarea acestui sistem pentru a distinge în mod clar participarea
şi influenţa fiecărui tip de dispozitiv în parte.
Izolatori
Dispozitivele de izolare trebuie să posede:
- rigiditate laterala redusă pentru a obţine efectul dorit de decuplare a structurii de mişcarea
terenului
- rigiditate verticală mare pentru a permite transmiterea forţelor gravitaţionale la fundaţii în

condiţii de stabilitate.
Izolatori din cauciuc natural, NRB (Natural Rubber Bearing) fig.31
Aceşti izolatori sunt formaţi din mai multe

straturi de cauciuc natural cu grosimi cuprinse între
3 şi 9 mm, intercalate cu plăcute de oţel cu grosimi
între 2.5 şi 4.5 mm. Principalul parametru care
controlează rigiditatea verticală este coeficientul de
formă S1 care pentru un izolator circular de
diametru D şi grosime a stratului de cauciuc tR este
S1= D/4tR.
Figura 31 : Natural Rubber Bearing
Valorile uzuale ale lui S1 sunt cuprinse între 30 – 40 şi pot merge până la o valoare maximă
de 45. Rigiditatea verticală asociată cu valorile coeficientului S1 mai sus menţionate are valori
cuprinse între 2.5 – 3.0 · 106 kN/m. Al doilea coeficient de formă S2 este definit ca S2 = D/ntR (n
este numărul straturilor de cauciuc). Valorile S2 au o influenţă importantă asupra comportării la
flambaj a izolatorului. Valorile uzuale pentru S2 se afla în jurul lui 4 datorită faptului că pentru S2
> 4 nu există risc de flambaj.
Producătorii oferă în general trei tipuri de izolatori în funcţie de proprietăţile cauciucului

folosit. Modulul de elasticitate transversal poate fi ales dintre 0.35, 0.4 sau 0.45 N/mm2. Efortul
unitar de compresiune de lungă durată variază între 10 şi 15 N/mm2 iar cel de scurtă durată (sub
EBA3-42
acţiunea seismică) variază între 20 şi 30 N/mm2. Deformaţia de forfecare de proiectare este de
aproximativ 250-300% iar deformaţia de forfecare ultimă, corespunzătoare flambajului sau
cedării este de aproximativ 400%.
Izolatorii de tip NRB pot fi modelaţi în analiză structurală ca resorturi lineare. Deoarece
NRB nu posedă proprietăţi de amortizare semnificative este obligatoriu cuplarea acestora cu
amortizori.
Amortizori de plumb
Amortizorii de plumb sunt alcătuiţi dintr-o bara de

plumb răsucita şi curbata în forma de U prinsă la capete de
doua tălpi rigide. Forma curbată previne deformaţia plastica
localizată şi asigură o comportare histeretică stabilă pentru
un numar mare de cicluri.
Legea de comportare histeretică rezultată este modelată

ca o funcţie biliniară fără nici un fel de rigiditate post-
elastica. Diametrul barei de plumb variază între 180 şi 260
mm iar înălţimea zonei deformabile este de aproximativ 950
mm. Rigiditatea iniţială este destul de ridicată (între 12000 şi
32000 kN/m pentru diametru de 180 şi respectiv 260 mm).
Forţa tăietoare de curgere este relativ scăzută având valori
cuprinse între 100 şi 230 kN pentru diametre de 180 şi
respectiv 260 mm.
Figura 32 : Lead damper
Un avantaj major al amorizorilor de plumb este ca pot susţine un număr mare de cicluri cu
deformaţii mari fără degradări semnificative. Deplasarea maximă este de 600 – 800 mm. Nu
necesită reparaţii nici în urma unor deformaţii mari iar inspecţia vizuală este suficientă.
Datorita forţelor de curgere mici amortizarea asigurată de amortizorii de plumb este

modestă şi deseori aceştia sunt utilizaţi în combinaţie cu amortizori histeretici de oţel sau cu
amortizori vâscoşi. Datorită rigidităţii iniţiale semnificative amortizorii de plumb sunt proiectaţi
pentru a prelua frecventele forţe laterale mici produse de acţiunea vântului.
Proiectarea nivelului de izolare (metoda simplificată)
Proiectarea sistemului de izolare amortizare se face în primă fază printr-o metodă

simplificată ce constă în modelarea sistemului de izolare biliniar într-un sistem liniar cu rigiditate
secantă (figura 33). În primă fază se consideră că suprastructura situată deasupra nivelului de
izolare se comportă ca un solid rigid.
EBA3-43
Figura 33 : Echivalarea sistemului biliniar cu un sistem liniar echivalent
Aceasta metoda simplificata poate fi aplicată daca sunt îndeplinite următoarele condiţii:
1. Distanţa de la amplasament la sursa seismică potenţiala (falie) cea mai apropiată cu

o magnitudine Ms ≥ 6.5 este mai mare de 15 km.
2. Dimensiunea cea mai mare în plan a suprastructurii este de maxim 50 m;
3. Infrastructura este suficient de rigidă astfel încât efectele deplasărilor diferenţiale

ale terenului să fie minime;
4. Toate dispozitivele izolatoare sunt dispuse deasupra elementelor infrastructurii ce

preiau încărcările verticale;
5. Perioada efectivă, Teff satisface următoarele condiţii:
3Tf ≤ Teff ≤ 3s unde Tf este perioada fundamentala a suprastructurii cu baza fixata.
Dacă condiţiile de mai sus sunt îndeplinite atunci se poate trece la proiectarea efectivă a
sistemului de izolare. Această proiectare presupune parcurgerea unui anumit algoritm:
- Predimensionarea izolatorilor pornind de la limitarea efortului axial de compresiune

din gruparea de lungă durată : prin limitarea efortului axial în izolator se obţine un
diametru necesar iar prin impunerea unui factor de formă S2 (vezi subcapitolul
precedent) se determină o înălţime a dispozitivului;
N iz
σ iz = ≤ 150daN = σ iz .adm
Aiz
N iz πd2 N iz
Aiz = ⇒ =
σ iz .adm 4 σ iz .adm
EBA3-44
diz = 4 N iz / πσ iz .adm
d
S2 = ≅ 4 ⇒ hiz
hiz
- Pornind de la dimensiunile izolatorului se pot determina proprietăţile mecanice ale

acestuia
∆ F G ⋅ Aiz
F = ⋅ G ⋅ Aiz ⇒ = = k iz
h ∆ h iz
- Cu proprietăţile mecanice ale izolatorilor şi propunând un nivel de amortizare se

construieşte sistemul biliniar a nivelului de izolare.
- Sistemul biliniar se
echivalează cu un
sistem liniar (vezi fig.
33) şi cu ajutorul
spectrelor de
proiectare
recomandate de
normative ce
determină cerinţa de
deplasare pentru acest
sistem (algoritmul
este prezentat în
figura 34)
Figura 34 : Algoritm dimensionare izolatori
- După determinarea cerinţei de deplasare de la nivelul izolatorilor acesta se verifică cu

deplasare capabilă a izolatorilor, dacă aceasta este depăşită se redimensionează izolatorii
şi se repetă algoritmul de mai sus.
EBA3-45
Pe baza algoritmului prezentat mai sus s-a predimensionat sistemul de izolare şi amortizare
pentru structura studiată. În continuare se va prezenta soluţia propusă precum şi modul ales de
amplasare a dispozitivelor la nivelul infrastructurii.
Solutie izolare
Numar Iz 28
Diam Iz 500
Numar Am 20
Tip Am U-180
Tabel 5: Soluţia de izolare şi amortizare propusă
Sistem biliniar Sistem echivalent
F0(KN) 0 F0(KN) 0
Fy(KN) 2000 Fu(KN) 4021.042
Fu(KN) 4021.042 ∆0(m) 0
∆0(m) 0 ∆u(m) 0.281412
∆y(m) 0.008333 keff 14288.65
∆u(m) 0.281412 Teff(s) 3.527578
kNivAMR=k1 240000
kNivIZ=k2 7400.867
T1(s) 0.860729
T2(s) 4.901522
Tabel 6: Caracteristicile sistemului biliniar şi a sistemului liniar echivalent
Sistem Iz-Am
5000
4000
Forta (KN)
3000
2000
Sistem Biliniar
1000 Sistem Echivalent
0
0 0.05 0.1 0.15 0.2 0.25 0.3
Deplasare (m )
Figura 35 : Sistemul biliniar respectiv liniar echivalent
În tabelul 6 respectiv în figura 35 este prezentat sistemul biliniar obţinut precum şi sistemul
liniar echivalent utilizat în algoritmul metodei simplificate. În tabelul 5 este prezentată într-un
mod sintetic soluţia de izolare propusă (număr de amortizori respectiv de izolatori). Amplasarea
EBA3-46
izolatorilor şi amortizorilor la nivelul infrastructurii trebuie să se facă astfel încât să se evite
introducerea unor excentricităţi de rigiditate respectiv de rezistenţă la nivelul de izolare. Prezenţa
unor astfel de excentricităţi în nivelul de izolare poate că conducă la un răspuns al structurii
izolate în care componenta de torsiune să ocupe un rol important, fapt ce ar conduce la o cerinţă
de deplasare mult mai mare la nivelul izolatorilor dispuşi la colţurile structurii, deplasare ce nu a
fost cuantificată în nici un mod în etapa de dimensionare.
O modalitate de a dispune izolatorii şi amortizorii sub structură este prezentată în figura 36.
Figura 36 : Amplasare izolatori şi amortizori în plan
Evaluarea performanţelor seismice ale suprastructurii (metoda simplificată)
După proiectarea nivelului de izolare s-a trecut la evaluarea performanţelor seismice ale
suprastructurii considerând noul nivel de forţă obţinut prin izolare seismică. În primă etapă
evaluarea suprastructurii s-a făcut cu ajutorul metodei forţelor statice echivalente.
În urma izolării seismice se obţine o reducere a coeficientului seismic de bază, reducere

cauzată de flexibilizarea structurii, respectiv de introducerea structurii în zona de des-amplificare
a spectrul de răspuns.
• Considerarea acţiunii seismice
Acţiunea seismică a fost modelată cu ajutorul spectrelor de răspuns recomandate de codul

de proiectarea seismică:
EBA3-47
a g ⋅ β T eff
F = γ I ⋅ ⋅ λ ⋅η ⋅ M s tr
q s tr u c .iz
Unde:
γI =1.0 coeficient de importanţă a clădirii;
ag =0.24g acceleraţia de vârf a terenului în amplasament;
βTeff =0.707 coeficient de amplificare a acceleraţilor;
qstruct.iz = 1.5 factor de comportare a suprastructurii izolate;
λ = 1 factor de corecţie
η = 0.536 coeficient de corecţia a spectrului (ţine cont de amortizarea efectivă)
Mstruct – masa structurii
Având în vedere faptul că modul fundamental al structurii este izolat, cu alte cuvinte pe
modul fundamental structura are o mişcare de tip „solid rigid” (vezi figura 31) distribuţia forţei
tăietoare de bază de înălţimea structurii se face proporţional cu masa de etaj.
mi
fi = ⋅ F unde mi – masa nivelului i
Valorii ∑ m i utilizate în calcul sunt prezentate în tabelul de mai jos.
Greutate Masa Masa Ftniv
Etaje FTB (KN)
nivel nivel cumulata (KN)
E10 3320.9 338.5219 338.5219 331.96
E9 3690.5 376.1978 714.7197 368.90
E8 3690.6 376.208 1090.928 368.91
E7 3690 376.1468 1467.074 368.85
E6 3691 376.2487 1843.323 368.95
E5 3690 376.1468 2219.47 368.85
4021.00229
E4 3691 376.2487 2595.719 368.95
E3 3690 376.1468 2971.865 368.85
E2 3691 376.2487 3348.114 368.95
E1 3690 376.1468 3724.261 368.85
P 3691 376.2487 4100.51 368.95
Base 3956.86 403.3496 4503.859 395.53
Tabel 9: Forţele de nivel aplicate pe structura izolată (metoda forţelor static echivalente)
EBA3-48
Forţele prezentate în tabelul 9 au fost dispuse la nivelul centrelor de greutate ale fiecărei
diafragme de nivel, de ambele direcţii ale structurii. Forţele tăietoare obţinute în peretele DT au
fost comparate cu capacitatea la forţă tăietoare a peretelui obţinută conform capitolului 4 a
prezentului studiu. Verificarea s-a făcut la nivelul de forţe asociat stării limită ultime (SLU).
Rezultatele obţinute sunt prezentate în continuare.
Direcţia X
FT_DTi_SLU (CR2-1-1.1) FT_DTc_SLU (CR2-1-1.1)
E10 E10
FT(structIZ) FT(structIZ)
E9 E9
E8 Qcap (CR2) E8 Qcap (CR2)

E7 FT (IMR 100) E7 FT (IMR 100)
E6 E6
Etaje
Etaje
E5 E5
E4 E4
E3 E3
E2 E2
E1 E1
P P
0 1000 2000 3000 4000 5000 0 1000 2000 3000 4000

Figura 37 : Diagramă Forţă tăietoare efectivă (SLU) structură neizolată, Forţă

tăietoare efectivă (SLU) structură izolată şi Forţă tăietoare capabilă pentru DT
În figura 37 sunt reprezentate forţa capabilă calculată conform CR2 respectiv forţa tăietoare
obţinută pentru structura izolată FT(structIZ) pentru situaţia în care profitul DT este comprimat
în inimă (stânga) respectiv în talpă (dreapta). De asemenea pentru comparaţie în diagramă a fost
reprezentată şi forţa tăietoare obţinută pentru structura neizolată FT(IMR 100). Se poate observa
că deşi forţa tăietoare cerinţă pentru structura izolată este semnificativ redusă în raport cu
structura neizolată, capacitatea la forţă tăietoare calculată conform codului românesc este
depăşită. În situaţia în care avem compresiune în inima profitului (stânga) forţa tăietoare capabilă
este depăşită pe primele patru nivele, respectiv pentru situaţia în care avem compresiune în talpa
profitului (dreapta) capacitatea este depăşită pentru primele două etaje.
Se poate considera că în acest caz izolarea structurii nu rezolvă pe deplin problema lipsei
de capacitate la forţă tăietoare a peretelui fiind necesare în continuare măsuri de creştere a
capacităţii. O creştere a eficienţei soluţiei de izolare este un alt mod de rezolvare a problemei dar
având în vedere caracteristicile mişcărilor seismice de tip vrâncean (perioade de colţ mari)
această soluţie este greu de aplicat (presupune o flexibilizare suplimentară a sistemului de
izolare, fapt ce poate conduce la probleme de stabilitate pentru izolatori).
EBA3-49
FT_DTi_SLU (EC8-3) FT_DTc_SLU (EC8-3)
E10 E10
E9
FT (StructIZ)
E9 FT(StructIZ)
E8 E8 Vcap (EC8-3)
Vcap (EC8-3)
E7 E7 FT (IMR 100)
FT (IMR 100)
E6 E6
Etaje
Etaje
E5 E5
E4 E4
E3 E3
E2 E2
E1 E1
P P
0 1000 2000 3000 4000 5000 0 1000 2000 3000 4000 5000
Figura 38 : Diagramă Forţă tăietoare efectivă (SLU) structură neizolată, Forţă tăietoare
efectivă (SLU) structură izolată şi Forţă tăietoare capabilă pentru DT
În figura 38 sunt reprezentate forţa capabilă calculată conform CR2 respectiv forţa tăietoare
obţinută pentru structura izolată FT(structIZ) pentru situaţia în care profitul DT este comprimat
în inimă (stânga) respectiv în talpă (dreapta). De asemenea pentru comparaţie în diagramă a fost
reprezentată şi forţa tăietoare obţinută pentru structura neizolată FT(IMR 100). Se poate observa
că în cazul în care capacitatea la forţă tăietoare a peretelui este evaluată conform codului
EUROCODE8 partea 3 aceasta este mai mare decât forţa tăietoare cerinţă obţinută în cazul
structurii izolate, spre deosebire de cazul în care capacitate este calculată conform codului
românesc.
Direcţia Y
FTy_DT_SLU (CR2-1-1.1)
FT(St rucIZ)
E9
Qcap ( CR2)
FT (IMR 100)
E6
E3
P
0 500 1000 1500 2000 2500 3000 3500
F or t a t a i e t oa r e ( K N )
Figura 39 : Diagramă Forţă tăietoare efectivă (SLU) structură neizolată, Forţă tăietoare efectivă
(SLU) structură izolată şi Forţă tăietoare capabilă pentru DT
EBA3-50
FTy_DT_SLU (EC8-3)
E10 FT(StructIZ)
E9
Vcap (EC8-3)
E8
FT (IMR 100)
E7
E6
Etaje
E5
E4
E3
E2
E1
0 1000 2000 3000 4000

Figura 39 : Diagramă Forţă tăietoare efectivă (SLU) structură neizolată, Forţă tăietoare efectivă
(SLU) structură izolată şi Forţă tăietoare capabilă pentru DT
Se poate observa că şi pe direcţia Y avem aceeaşi situaţie ca pe direcţia X, respectiv forţa

tăietoare obţinută pentru structura izolată este mult mai mică decât cea pentru structura neizolată
dar în cazul evaluării capacităţii conform codului românesc această capacitate este depăşită pe
când prin evaluare conform codului european aceasta nu este depăşită.
5 Concluzii
Soluţia de reabilitate la acţiunea seismică prin izolarea bazei este o soluţie de care trebuie
să se ţină seama în momentul în care se stabileşte strategia de reabilitate şi consolidare a unei
clădirii. Deşi prin utilizarea unei astfel de soluţii de consolidare se reduce semnificativ nivelul de
forţe din suprastructură trebuie să se ţină seama că nu acesta este în mod necesar cel mai mare
avantaj al aceste metode. Cel mai mare avantaj al soluţiei de izolare seismică a bazei constă în
evitarea degradării structurale si nestructurale a unei clădiri, cu alte cuvinte structura îţi păstrează
funcţionalitate atât în timpul cât şi imediat după evenimentul seismic, fapt extrem de important
mai ales în cazul structurilor a căror funcţionalitate este imperios necesară imediat după seism
(spitale, staţii de pompieri, centre administrative de coordonare în cazul calamităţilor etc.). De
asemenea, această soluţie de consolidare poate reprezenta un bun candidat în cazul reabilitării
seismice a unor structuri rigide, cu rezistenta la forţa laterale considerabila, dar cu cedare fragila
fara posibilitatea de disipare a energiei induse de cutremur. Intervenţia este totuşi costisitoare,
deasupra stratului de izolare trebuind construita un sistem de grinzi de fundare, iar sisteme de
EBA3-51
fundare. Cheltuielile sunt însa justificate in cazul in care se urmăreşte păstrarea funcţionalităţii
structurii, sau a protejării conţinutului clădirii in cazul atacului unui cutremur important.
EBA3-52

Constructii Ancheta Publica Contr456 Anexa B Exemple3 Revizuit PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Constructii Ancheta Publica Contr456 Anexa B Exemple3 Revizuit PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EXEMPLE DE PROIECTARE A LUCRĂRILOR DE

CONSTRUCŢII CU STRUCTURA DE BETON ARMAT

Exemplul 3.Structuri cu pereţi de beton armat

1 Prezentare structură ................................................................ pag. 3

3.1 Prezentarea metodologie de nivel 3 ........................................ pag. 8

3.4.1 Prezentarea modelului de calcul ................................. pag. 12

3.5 Concluzii ................................................................................... pag. 29

4 Propunerea unor soluţii de consolidare .................................... pag. 30

4.1 Consolidare prin metodă clasică (cămăşuire pereţi)............ pag. 31

5 Concluzii .................................................................................... pag. 51

Bulb(%) Inima(%) Bulb(%) Inima(%)

0.65 0.38 0.188

P 0.497 0.334 0.107 0.223

0.863 0.334 0.134

0.668 0.214 0.094

E1-E2 0.447 0.254 0.188 0.126

0.485 0.254 0.094

0.631 0.048 0.094

0.631 0.216 0.094

Tabel 1: Procente de armare longitudinal/transversal perete DT

Figura 2 : Secţiune perete DT

Se poate observa că în dreptul etajelor E3 până la E9 armătura transversală în inimă nu mai

Factori de participare modală

1 0.59 0.02 69.74 0.02

2 0.56 25.06 0.00 45.86

3 0.48 49.66 0.05 23.64

2 Prezentarea condiţiilor de amplasament

Figura 4 : Strada Postăvarul, Sector 3 Bucureşti

Evaluarea seismică a structurilor de clădiri constă dintr-un ansamblu de operaţii care

În cazul structurii analizate există în arhive proiectul tehnic şi de execuţie complet.

3.1 Prezentarea metodologie de nivel 3

Metodologia de nivel 3 se aplică la construcţii importante şi complexe la care se doreşte o

Se pot utiliza două metode de calcul şi anume:

Metoda de calcul static neliniar realizează:

Metoda este indicată în cazul structurilor la care contribuţia modurilor superioare de

3.2 Evaluarea coeficientului R1

(i) Condiţii privind configuraţia structurii – 30 de puncte (dintr-un maxim de 50)

Tabel 3: Valori R1 asociate claselor de risc seismic (codul P100-3:2008)

3.3 Evaluarea coeficientului R2

Tabel 4: Valori R2 asociate claselor de risc seismic (codul P100-3:2008)

3.4 Evaluarea coeficientului R3

Ipotezele calculului static neliniar

(EI)fis = 0.5 (EI)nefis - pentru toate elementele structurale

Cod Românesc (P100-3 şi CR2-1-1.1)

Conform normelor româneşti în vigoare rezistenţele materialelor luate în calcul pentru o

Vcap ef. = Vcap med / (CF * γ)

Vcap med. – efortul capabil obţinut cu rezistenţe medii;

γ – factor global de siguranţă;

Cod European (EuroCode 8 – partea 3)

Estimarea capacitaţii la forţa tăietoare a elementelor de beton armat si cu precădere a

Vcap ef. = funct( fym/ γs ; fcm/ γc)

unde: fym – rezistenţa medie la curgere a oţelului;

fcm – rezistenţa medie a betonului;

Elemente de tip bară (grinzi şi stâlpi)

Elemente de tip perete

Figura 6 : Model de fibră pentru un element de perete

Algoritmul utilizat pentru determinarea eforturilor capabile

În continuare sunt prezentaţi pe scurt algoritmii ce au stat la baza determinării eforturilor

Cod Românesc (P100-3 şi CR2-1-1.1)

Calculul la forţă tăietoare se face în secţiuni înclinate În cazul pereţilor structurali cu

Aao = suma secţiunilor armăturilor orizontale intersectate de o fisura înclinată la

Qb = forţa tăietoare preluată de beton, care se ia cu valorile:

Qb = 0.3 b h σ0 < 0.6 b h Rt în zona A