Perioada de maximă înflorire o are la începutul secolului XX, când

este un important port de intrare-ieșire a mărfurilor din România.

Este accesibil navelor maritime de dimensiuni mici și
medii.Perioada care a urmat din secolul al XIX-lea a fost
înfloritoare pentru oraș, care cunoaște multe modificări și realizări:
pavaj și felinare pe străzi, farmacii, stație meteo, spital militar,
dobândirea statutului de oraș porto-franco în 1836, parcul
Belvedere, înființarea unor tipografii, a unei bănci, a unei cazarme
și a unui teatru, deschiderea unei școli de fete, a unui gimnaziu și
construirea docurilor, a căilor ferate și a mai multor
fabrici.

Tot la Brăila s-a pus în funcţiune prima uzină electrică, la numai

13 ani dupa inventia lui Edison si a avut tramvai electric; (1901).

O fabrica de celuloza din stuf –prima incercare de a valorifica

stuful din balta Brăilei, este deschisa tot la Braila in
1906.

Brăila este unul dintre primele oraşe româneşti care au beneficiat

de iluminatul public cu lămpi de petrol (1858).

Brăila a dat lumii nume sonore cu rezonanţă peste hotarele ţării

noastre: Nae Ionescu, Hariclea Darclee, Ana Aslan, Maria Filotti,
Panait Istrati, Mihail Sebastian, Fănuș Neagu sau Gheorghe
Munteanu Murgoci.

Marele inginer constructor Anghel Saligny a folosit pentru prima

oară betonul armat la construcţia de cheiuri şi dane pentru Portul
Brăila (1883-1892).
Cum a nimerit orbul Braila.

Aţi auzit vreodată de zicala <<e imposibil să nu găseşti drumul, când până şi orbul a nimerit Brăila>> ?

V-aţi înterbat vreodată de unde provine? O parte din localnici sunt de părere că zicala s-a născut datorită faptului că Brăila era
singurul port în acea vreme, deci singura cale comercială cu deschidere spre Dunăre şi mare.

Alţii admit existenţa unei legende care spune că în aces oraş micuţ de pe malul Dunării s-a născut un băieţel orb.

Părinţii l-au crescut bine şi au încercat să-i facă viaţa cât mai plăcută şi mai frumoasă. O singură dorinţă avea însă acest băiat,
aceea de a merge la o apă curgătoare.

Anii au trecut fără ca el să-şi poată îndeplini visul, până când într-o zi s-a gândit să plece singur şi să ajungă la acea apă.

A întrebat în jurul lui cum ar putea să găsească drumul şi cineva i-a spus să meargă încet şi să încerce să ţină drumul drept fără
a se abate de la cale, iar la capătul drumului va găsi apa la care dorea să ajungă. Astfel, el a mers până când, într-un târziu a
ajuns la Dunăre.