MODELUL CARE ÎȚI POATE SCHIMBA FUNDAMENTAL VIAȚA (036)

8 January 2018 Seramis Sas Dezvoltare personală, MINI-CURSURI PRACTICE

Nu de puține ori amintesc studenților că dezvoltarea personală începe cu meditația cu mantre și

boluri tibetane. Alternativ, pot face analiză psihologică cu un profesionist dedicat explorării de
abisuri psihice. Dacă adaugă metode proiective și regresii hipnotice, cu certitudine vor pătrunde
misterele vieții. Ajung, astfel, în situația fericită de a-și înțelege viața în profunzime și trăi fericiți
până la adânci bătrâneți. Frecții la picior de lemn în care, de asemenea, credeam cu sfințenie,
fiind deosebit de mintos și bine școlit în psihologie. Au trecut de atunci vreo șapte ani, suficient
timp pentru revizuire sau ”reboot & reinstall, then restart”, vorba unei prietene.

Am descoperit că psihologia veritabilă, acea disciplină care contribuie în mod real de observabil
la îmbunătățirea vieții (în sens larg), își are începuturile în antichitate. Ca toate științele,
începuturile ei sunt în filosofie, complet neglijată în școlile de psihologie. În continuare, vei afla
de modelul lui Epictet, unul care trece testul empiric chiar și în zilele noastre.

În Discursuri, Epictet ne lămurește despre cele șapte funcții ale minții care asigură funcționarea
optimă a mașinăriei mintoase din creier. E un fel de psihologie la purtător, utilă vieții de zi cu zi.
Imediat vei înțelege de ce:

Alegerea – să faci și să gândești just

Refuzul – tentațiilor

Dorința – să devii mai bun

Repulsia – negativismului, influențelor rele și a ceea ce nu-i autentic

Pregătirea – pentru ce urmează sau orice se poate întâmpla

Țelul – principiul ce ne ghidează și cea mai înaltă prioritate

Consimțirea – să devii liber de decepții vizavi de ceea ce se află în controlul tău sau în afara lui,
fiind gata de acceptare a celei din urmă.

Ai bifat la fiecare din cele șapte funcții? Deoarece asta are de făcut mintea ta aici, în fiecare zi.
Bifele sau răspunsurile au darul să contureze o filosofie de viață, un ceva ce lipsește cu
desăvârșire la îngrijorător de mulți tineri de astăzi. Cel puțin așa îmi spun mie datele statistice
despre prevalența depresiei.

”Ce poate, atunci, polua și împiedica funcționarea ei?”, se întreabă Epictet și răspunde: ”Nimic
altceva în afară de propria-i decizie coruptă”. Tu, în calitate de director executiv al mașinăriei care
ești, ai grijă să bifezi la toate cele șapte puncte. Spre exemplu, când iei decizii, sunt ele luate în
urma unei gândiri juste? Vezi și tu că prima cu a doua merg împreună. Ce alegi să refuzi și ce
alegi să ai? Dacă te nelămurește justețea, te poți gândi la propriile valori (nu cele din bancă). Pe
ce pui preț în viața ta și simți că acel lucru e aproape de inima ta? Și ajungi, astfel, la funcția șase
din lista lui Epictet. Ea călăuzește alegerea (funcția 1). Poți refuza tentații și căuta să fii o
persoană mai bună în timp ce respingi negativismul și tot ce te influențează înspre ”rău” și care
n-are legătură cu autenticitatea. Faci ca viața ta s-o așezi sub lupa unei auto-reflecții critice
constante ca să poți gândi și acționa just.

Orice scop va fi derivat din funcția șase. Orice scop devine, astfel, valoros prin aceea că se leagă
de principiul călăuzitor. Pot fi, și sunt de obicei mai multe, iar viața cuiva devine, astfel, mai
bogată spiritual. Deoarece, principiile aparțin lumii spirituale, nu materiale că nu poți pune mâna
pe ele, nu le vezi, nu le miroși, dar poți experimenta emoții pozitive când le urmezi.

Funcția cinci ține de o atitudine mentală specială: pregătirea în baza anticipării unor evenimente
viitoare. Îți e pe undeva cultivată? Într-un ghiveci? Glumesc. De ex, să te pregătești pentru
dispariția unei persoane dragi din viața ta. Să te pregătești pentru un accident grav ce s-ar putea
întâmpla cu tine; să te pregătești pentru bătrânețea ce se apropie și altele. ”La ce lucruri
îngrozitoare vrei să mă gândesc!”, vei striga la mine cu revoltă. ”Nimic grav nu se va întâmpla.
Totul va fi bine”, repeți, poate, în fiecare zi și, fără îndoială, gândești pozitiv. Evenimentele vieții
nu depind de gândurile tale. Știai? Nu, n-are legătură cu bazaconia ”materializării gândurilor”.
Acesta e universul magic, preferatul misticilor și gurușilor, dar și al unor copii cu card de
identitate care încă mai refuză să crească și să reflecteze, spre exemplu, asupra celor șapte
funcții ale minții.

Fără atenție și grijă (mindfulness) la funcția șapte, ne așteaptă un ocean de nemulțumiri cu valuri
de dezamăgiri (și câțiva rechini). Mulți oameni înoată zilnic și se îneacă adesea cu ele. Își revin a
doua zi și o iau de la capăt. Sar să înoate, se îneacă, își revin și așa își petrec zilele până la groapă
cu anticameră la spital. Sunt și unii care alunecă pe panta defetistă. Își fac cruce și trimit rugi
bunului și unicului zeu, cel al creștinilor. Din banii lor și ai tuturor, demnitarii noștri prieteni cu
slujitorii Domnului ridică un mastodont de clădire numit Catedrala Neamului, un fel de spital
sfânt cu funcții educative pentru neamul nostru… mai mult al lor. Nu întâmplător locația ei se
înfrățește la distanță de doi pași cu Casa Poporului. Doamne ajută!

Dar funcția șapte ne îndeamnă să devenim liberi de decepții. Aici o intra și imago-ul divin,
alături, bineînțeles, de alte fantasme și iluzii? Mulți semeni atribuie acestui imago controlul vieții
lor. În acest caz, concepția lui Epictet nu face nici cât o ceapă degerată pentru aceștia. Dar nu lor
mă adresez, ci ție, imaginându-mi că ești un cititor care a realizat că un imago divin e ceea ce
este cu adevărat: o imagine, un cuvânt și, per ansamblu, o poveste. Nici măcar frumoasă și justă,
nici plină de iubire, dacă frunzărești vechiul testament. Am comentat mai pe larg despre funcția
șapte prin alte articole.

Observam că din acest model lipsește funcția emoțiilor. Dragul meu Epictet, ai omis inima, sediul
sentimentelor noastre! Și ea tot în cap se află, grecule, dacă la cap te referi. Mă pricep la
anatomie, nu crezi? Modelul nu cuprinde (și bine mai face) ceea ce prea mulți psihologi, după
gustul meu, au comentat și despicat firul în paisprezece. Ne dorim să conștientizăm emoții și să
le auto-reglăm, să ne simțim, cum altfel, bine, să ne creștem well-being-ul, așa și mai departe… ?
Ce urmează? Nu acest ”simțit bine” contează în final, că te-am luat la rost. Simțitul tău bine,
acest well-being emoțional, trompetat pretutindeni, e auto-referențial. Eu, eu, eu, eu, eu….
pricepi? Ai început să te simți prost?

Nu fericirea proprie (sau iluminarea) merită atenția și efortul tău, ci împlinirea și fericirea altora,
lucruri, stări ori situații la care tu pui umărul după puterile tale. Că nu toți avem bicepși, tricepși
și deltoizi, unii mai sunt și guvizi!

Uite cum mă faci să reiau cuvintele lui Dalai Lama. Ceea ce faci tu sau ceea ce urmează să faci
poate contează pentru alții. Prin acțiunile tale poți contribui la binele altor oameni, viețuitoare și
plante. Mai contează așa tare ce simți tu? Că ai o teamă, că te îngrijorezi, că jenează sau
rușinează, că supărarea că nu știi totul și altele pe aceiași linie de gândire simțitoare.

Repet acuma ceea ce, de altfel, zeci de studii de psihologie pozitivă confirmă cu insistență. Ce?
Confirmă maxima lui Platon despre cum contribuția la binele altora ne aduce și nouă binele. Cine
gândește că prin ceea ce face contribuie la binele celor din jurul său, va fi mai probabil fericit
decât cel care se concentrează doar și doar asupra lui. ”Put others first” e primul principiu de
care poți ține seama ca să poți trăi fericit(ă). Și cu toate astea, oamenii continuă să se îngrijească,
câteodată obsesional, de eu, eu, eu, eu, eu… ”Cine sunt eu?” e laitmotivul din multe școli și
programe în psihologie, dezvoltare personală și psihoterapie. Mă gândesc că toți acești formatori
și lectori n-or fi la curent cu iluzia eului. Deși important sinele (eul) conceptual, rămâne o
poveste în creierul fiecăruia. Pentru cine crede că merită, că poate inspira alți muritori, poate
scrie o autobiografie. Viețile altora pot reprezenta surse de inspirație pentru noi, cei de azi. Mă
opresc că intru în altă poveste. Să trec la final.

Te întreb ca temă de reflecție: Ce ai vrea să adaugi acestui model?