Tema 3.

Factorii culturali de
influenţă asupra comportamentului
consumatorului.
3.1 Factori de influență ai comportamentului consumatorului
3.2. Cultura societății: conținut, componente și influențe asupra comportamentului consumatorului.
3.3 Influența subulturii asupra CC.
3.4 Cultura națională și globalizarea consumului
3.1 Factori de influență ai comportamentului
consumatorului
Diversitatea comportamentului consumatorului se poate explica și prin
varietatea factorilor care influenteaza direct sau indirect procesul decizional de
cumpărare și de consum.

Comportamentul consumatorului nu se poate explica, decât prin cunoasterea

sistemului de factori ce acționează în strânsa legatură și intercondiționare
reciprocă, dar modul în care acționeaza si mai ales locul si rolul pe care acestia
le au în sistem, sunt privite în mod diferit si de aceea întâlnim în literatura de
specialitate diferite clasificari ale acestor factori.
I. Dubois şi Jolibert grupează aceşti factori astfel:
factori individuali, în care includ: personalitatea, stilul cognitiv,
stilul de viaţă şi riscul perceput;
factorii mediului, care se referă la: factorii socio-demografici
(curba vieţii de familie, clasele sociale), grupuri de referinţă,
familia, mediul economic.
II. Kotler structurează factorii ce determină comportamentul consumatorului în 4
categorii:
factori culturali – reprezentaţi de: cultura, subcultura şi clasa socială;
factori sociali – care includ: grupuri de referinţă, familia, roluri şi statuturi;
factori personali – ce se referă la: vârsta şi stadiul din ciclul de viaţă, ocupaţia,
stilul de viaţă, circumstanţele economice, personalitatea şi părerea despre sine;
factori psihologici – desemnaţi prin: motivaţie, percepţie, învăţare, convingeri
şi atitudini.

F. Culturali
Externi
F Sociali
Factorii CC
F. Personali
Interni
F. Psihologici
III. Clasificarea pe care o prezintă R. Boier,
(Comportamentul consumatorului, Ed.Graphix,Iasi1994 p.30)
în cele trei grupe:
 Condițiile individuale ai comportamentului
consumatorului , care includ: nevoile și motivațiile,
personalitatea și imaginea despre sine, stilul de viață,
atitudinile și preferințele;
 Condițiile sociale, reprezentate de: familie, grupuri de
referință și lideri de opinie, rol și statut social, clase sociale;
 Condițiile culturale.
IV. Cătoiu I.(Catoiu, N. Teodorescu Comportamentul consumatorului, Teorie si practica Ed. Economica, Bucuresti 1997
p.2 -4), care consideră comportamentul de cumpărare influențat, de 2 tipuri de variabile : direct observabile și deduse prin
cercetările de tip interferential. Acesta, realizează următoarea tipologie complexă a factorilor ce manifestă influențe asupra
comportamentului consumatorului:
influenţe directe exercită:
 factorii demo-economici;
 factorii specifici mixului de marketing;
 factorii situaţionali, cum sunt:
 presiunea timpului,
 importanţa cumpărăturii,
 ocazia cu care se realizează cumpărarea.
influenţe deduse exercită:
 factorii de natură psihologică (endogenă) reprezentaţi de:
 percepţie,
 motivaţie,
 învăţare,
 personalitate,
 atitudine.
 factorii de natură sociologică (exogenă) definiţi prin:
 familie,
 grupuri de apartenenţă,
 grupuri de referinţă,
 clasa socială,
 subcultură, cultura.
V. De interes este și punctul de vedere al englezilor E. Hill și T. O Sullivan,
care pornesc de la premiza că mediul social al consumatorului, circumstanțele
individuale și psihologia se combină pentru a influența deciziile asupra
cumpărăturilor care trebuie să le facă. Aceștia disting trei categorii de factori :
 mediul social reflectat în : cultura, grupuri referentiale si clasa sociala;
 caracteristici personale definite prin : personalitate, stil de viata,
motivatii, atitudini si credinte, perceptie;
 circumstante individuale desemnate prin : sex, vârsta, ciclul de viata al
familiei, venit, educatie.
Fig. 1. Factorii ce influenteaza comportamentul consumatorului
3.2. Cultura societății: conținut, componente și influențe asupra comportamentului consumatorului.

 În lucrarea ”Principles of marketing ”, Philip Kotler şi Gary Armstrong apreciază

faptul că factorii culturali exercită cea mai profundă influenţă asupra comportamentului
consumatorului.
 In general noțiunea de cultura este raportata la o civilizație, o societate și cuprinde
totalitatea manifestarilor spirituale și intelectuale ale acesteia.
 Una dintre cele mai vechi definitii ale culturii este cea a lui Edward Tylor, care
defineste cultura astfel: „Cultura este acel intreg complex care cuprinde
cunostintele, credintele, arta, morala, legile, obiceiurile si orice alte capacitati si
obisnuinte dobandite de indivizii unei societati”.
 Ralph Linton definește cultura ca fiind „configurația comportamentelor invațate și a
rezultatelor lor, ale caror elemente componente sunt impartașite și transmise de
catre membrii unei societați date”.
 In opinia lui Margaret Mead, cultura reprezinta „un ansamblu de comportamente invațate, o suma
de convingeri, obiceiuri și tradiții, impartașite de un grup de oameni și dobandite succesiv de
cei care intra in acea societate”.
 Cercetatorul Geert Hofstede a definit cultura ca fiind „programarea colectiva a mintii, care
diferentiaza membrii unui grup uman de altul”.
 Parintele marketingului modern, Philip Kotler a definit cultura ca fiind „ansamblul valorilor de
baza ale perceptiilor, dorintelor si comportamentelor insusite de un membru al societatii de la
propria familie sau de la alte institutii importante”.
 Cultura reprezinta un fenomen intelectual colectiv, adica reflecta in plan spiritual modul specific
de existenta al unui grup, societati sau natiuni.
 Cultura are un impact puternic asupra activităţii de marketing.
 Marketingul presupune câştigarea de profit prin satisfacea nevoilor, dorinţelor umane şi cerinţelor
umane. Pentru a le satisface cât mai bine trebuie înţeleasă cultura pieţei-ţintă. O modalitate de
înţelegere a culturii este de a analiza componenentele acesteia. Mai relevante pentru impactul asupra
deciziilor privind mixul de marketing sunt următoarele componente ale culturii:
 Limba;
 Normele (educaţia, estetica, tradiţiile şi obiceiurile, religia, organizarea socială, moda);
 Sancțiunile;
 Valorile.
 Limba este componenta principală a culturii unui popor întrucât cea mai mare parte a culturii unei societăţi se
regăseşte în limbajul vorbit. Ea reflectă natura şi valorile culturii. Cunoaşterea limbii unei societăţi contribuie în
măsura determinantă la înţelegerea culturii acesteia.
 Normele sunt reguli care recomandă sau interzic anumite comportamente în situaţii specifice. De exemplu,
legislația unei țări, modul în care ne îmbrăcăm în diverse împrejurări derivă din sistemul de norme. Tot din cultură
provin şi obiceiurile alimentare
o Educaţia reprezintă procesul de transmitere a deprinderilor, ideilor şi atitudinilor, precum şi instruirea în
anumite discipline. Sistemul de educaţie al unei ţări reflectă în mare măsură gradul ei de cultură. Educaţia
determină orientarea, dorinţele şi motivarea oamenilor.
o Estetica se referă la ideile unui culturi privitoare la frumuseţe şi bun-gust, aşa cum sunt ele exprimate în
artă, folclor, muzică, dramă şi dans şi aprecierea specifică a culorilor şi formelor. Ea prezintă un interes
special pentru comerciantul internaţional datorită rolului pe care îl are în interpretarea semnificaţiilor
simbolurilor diferitelor metode de expresie artistică, a culorilor şi standardelor de frumuseţe din fiecare
cultură.
o Organizarea socială se referă la modul de înrudire şi de relaţionare a oamenilor. Rolul familiei în
societate, precum şi al membrilor în cadrul familiei variază semnificativ în funcţie de cultura unei ţări.
Gruparea pe vârste, rolul femeii în societate diferă şi ele mult în funcţie de cultură.
o Tradiţii şi obiceiuri. Pentru înţelegerea corectă a tradiţiilor şi obiceiurilor, comerciantul internaţional
trebuie să cunoască modul de gândire din acea cultură, istoria şi cultura ţării, modul de luare a deciziilor şi
timpul alocat acestora.
o Religia este unul dintre elementele cele mai sensibile ale culturii. Religia presupune existenţa unei forţe
supranaturale care ne guvernează vieţile. Ea defineşte idealurile de viaţă, care sunt reflectate la rândul lor în
atitudinile şi valorile societăţii şi indivizilor. Religia stă la baza similarităţilor culturale în ţările care
împărtăşesc aceleaşi credinţe şi comportamente.
 Sancțiunile - este răspunsul purtătorilor de cultură la gradul de conformare cu normele
culturale. Sancțiunile sunt pozitive (ordine, premiu, rang, recunoaștere populară,
popularitate, admirație, aprobarea etc.) și negative (închisoare, amendă, condamnare,
situații ridicole etc.)
 Valorile sunt credinţele şi opiniile despre ceea ce este „bun” sau „rău” în comportamentul
uman. Valorile esenţiale ale unei culturi sunt cele comune tuturor indivizilor, înrădăcinate
şi durabile. În marketing, valorile esenţiale ale unei culturi definesc modul în care sunt
văzute şi utilizate produsele, precum şi modul în care se stabilesc relaţiile pe piaţă.
 Oamenii au sute de opinii, câteva zeci de atitudini şi doar un număr restrâns de valori.

 O valoare este o reprezentare mentală a unui scop pe care un individ doreşte să-l atingă.

 Cercetări antropologice arată că există valori cu caracter personal, dar şi valori mai profunde,
cu caracter universal, prezente în toate culturile. Valori cu caracter personal ar putea fi dorinţa
noastră de a fi demni de consideraţie, dorinţa de a avea succes, de a fi performanţi, de a trăi
intens orice plăcere, de a duce o existenţă responsabilă în folosul celor din jur etc.

 Două precizări sunt importante:

În primul rând, nu orice dorinţă este o valoare. O dorinţă devine valoare atunci când
exprimă un scop important în viaţa individului. O carieră de succes, o familie, copii, bani
mulţi, sunt scopuri majore, în timp ce dorinţa de a avea un televizor mai bun sau de a pleca în
Franţa în excursie sunt doar trebuinţe sau motive de un rang ceva mai înalt. Valorile sunt
scopurile pentru care trăim.
În al doilea rând, o distincţie importantă este aceea între valori definite ca fiind „ceea
ce dorim" şi valori definite ca fiind „ceea ce este de dorit". Uneori, nu există nicio deosebire
între aceste două situaţii. Alteori însă, scopurile individuale sau de grup nu concordă neapărat
cu ceea ce indivizii sau grupurile consideră că este opţiunea morală cea mai potrivită.
 Valorile sunt transmise prin intermediul culturilor şi subculturilor. De aceea, ele
au un grad mare de stabilitate temporală şi tind să fie considerate ca pozitive sau
dezirabile de către aproape toată lumea. Ceea ce diferă însă este gradul de
importanţă pe care indivizii îl acordă diferitelor valori în raport cu propria lor
viaţă. Unii oameni pun mare preţ pe averi materiale, alţii pe o viaţă fără stres şi
obligaţii majore. Unii îşi doresc o familie, alţii acordă o importanţă mai mare
carierei.

 Psihologul Milton Rokeach (1968) a descoperit că oamenii deţin două seturi

distincte de valori organizate ierarhic: valori terminale şi valori instrumentale.
 Valorile terminale sunt scopurile ultimative pe care le urmărim în viaţă (fericire,
securitate emoţională, carieră profesională), iar valorile instrumentale sunt
scopuri-mijloace sau standarde comportamentale dezirabile, prin care încercăm
să atingem scopurile ultimative propuse (de exemplu curaj, ambiţie, politeţe,
responsabilitate etc).
 Implicaţii ale valorilor în activitatea de marketing
 Cercetătorii s-au străduit să găsească clasificări valorice cât mai relevante pentru
comportamentul de consum. Cea mai cunoscută este Lista de Valori (LOV), construită de
Lynn Kahle (1983) şi cuprinzând nouă valori de tip terminal.
 Scala identifică valorile dominante ale unei persoane:
1. Auto-consideraţie;
2. Auto-realizare;
3. Siguranţă;
4. Sentiment de apartenenţă;
5. Pasiune/devoţiune;
6. Sentiment de împlinire;
7. Distincţie şi plăcere;
8. Respect din partea altora;
9. Relaţii calde cu alte persoane.
 Există câteva probleme serioase în ceea ce priveşte tipologiile valorice. Valorile au un
caracter general. Ele pot explica un comportament în cadrul unui context social şi cultural de
ansamblu, dar nu pot explica de ce o persoană îşi cumpără la fiecare doi ani o maşină, iar o
altă persoană, cu orientări valorice similare, nu-şi cumpără niciun automobil. Valorile nu par a
avea o legătură prea mare cu preferinţa pentru un produs sau pentru o marcă specifică.
Tipologiile valorice nu sunt legate de consum în mod direct, ci numai într-un sens foarte
general.
De aceea, apelând exclusiv la valorile oamenilor, nu vom putea înţelege comportamentele
concrete de consum. Valorile au, totuşi, un rol major în influenţarea comportamentului uman şi de
aceea marketingul nu a renunţat niciodată la încercarea de a folosi valorile pentru a atrage
consumatorii spre anumite produse sau mărci. Calea utilizată este aceea de a lega atribute ale
produselor de valorile consumatorilor. Oamenii nu cumpără produse, ci beneficii.

 Ne dorim un Rolex fără baterii, care nu trebuie întors niciodată şi care are un ecran rezistent
la şocuri; dar aceste calităţi sunt total inutile dacă nu ne oferă un sentiment de libertate sau
lipsă de grijă. Un Rolex cu diamante, spre deosebire de unul placat cu argint, nu are nici o
semnificaţie dacă prezenţa diamantelor nu conferă purtătorului un plus de prestigiu sau
autoconsideraţie.
 Oamenii acţionează în vederea satisfacerii nevoilor lor. Iar nevoile sunt reprezentate
de valorile pe care le deţin. În limbajul de marketing, consumatorii acţionează în direcţia
atingerii beneficiilor pe care le caută. Beneficiile sunt sau derivă din atributele produselor. În
consecinţă, legătura dintre valori şi atribute este reprezentată prin lanţurile de mijloacescopuri
sau modele A-C-V (Wilkie, 1990, p. 216)
Un model sau lanţ A-C-V conţine trei trepte:
 (1) produsele oferă atribute (A) consumatorilor;
 (2) consumatorii receptează consecinţele (C) acestor atribute;
 (3) consecinţele ajută consumatorii să-şi satisfacă anumite valori (V).
 Cu cât producătorii reuşesc să lege mai puternic atributele produsului de valorile pe care
oamenii le consideră importante, cu atât produsele vor fi mai atractive pentru consumatori.
Această relaţie este valabilă şi pentru publicitate. Cu cât atributele şi consecinţele lor
portretizate în reclamă sunt mai puternic legate de valorile consumatorilor, cu atât ele au un
impact mai mare şi mai durabil asupra publicului-ţintă.
 Deosebirile valorice dintre diferitele grupuri sociale şi faptul că valorile se schimbă în decursul
timpului au implicaţii importante în activitatea de marketing
Măsurarea valorilor
 Pentru măsurarea valorilor, se folosesc anumite scale cu itemi valorici, iar respondenţii
sunt rugaţi să arate pe o scală cât de importanţi sunt aceşti itemi valorici pentru ei, personal.
Unii autori preferă ca, în locul evaluării scalate a fiecărui item, respondenţii să ierarhizeze
itemii în funcţie de importanţa pe care le-o acordă. Se consideră că evaluarea pe o scală
descrie nivelul absolut de asentiment faţă de valoarea respectivă, în timp ce ierarhizarea
stabileşte o ordine de prioritate a valorilor care au niveluri similare de susţinere. Oamenii sunt
adesea puşi în situaţia de a opta între alternative cu grade apropiate de importanţă subiectivă.
În asemenea situaţii de conflict, ei trebuie să facă alegeri prioritare. De aceea, ierarhizarea ca
metodă de măsurare este mai „naturală" şi mai sigură în cercetarea valorilor.
Problema cea mai dificilă este definirea itemilor valorici. Aceşti itemi nu trebuie să fie nici
prea generali, nici prea specifici. Dacă sunt prea generali, ei măsoară doar clişee culturale.
În studiile care folosesc scale de măsurare a valorilor, se recomandă utilizarea unor gradaţii
mai extinse, de regulă 10 puncte.

 Aşa se întâmplă, de pildă, atunci când întrebăm cât de importante sunt pentru respondenţi
viaţa, libertatea, sănătatea, propriii copii etc. Dacă itemii sunt prea specifici, atunci
surprindem mai degrabă atitudini, convingeri, motive sau opinii. Este cazul unor întrebări
legate de importanţa băuturilor răcoritoare, a alimentelor organice, a sportului sau a votului
uninominal
LISTA VALORILOR: LOV
Aceasta este o listă cu lucruri pe care unii oameni le doresc în viaţă.
Vă rugăm să citiţi lista cu atenţie şi să acordaţi o notă de la 1 la 10 pentru fiecare din aceste scopuri
posibile, în funcţie de cât de important este în viaţa dvs. de zi cu zi. Unu (1) înseamnă „neimportant",
iar 10 înseamnă „foarte important".

Neimportant Foarte important

1. A nu fi singur, a face parte

din grupuri familiale, de prieteni 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

2. Aventură 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

3. Relaţii calde cu alţi oameni 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

4. Auto-împlinire 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

5. A fi foarte respectat 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

6. Plăceri şi distracţii în viaţă 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

7. Siguranţă 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

8. Respect faţă de sine 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

9. Realizări personale 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1
 Acum, vă rog să recitiţi această listă şi să încercuiţi lucrul care este cel mai important
pentru dumneavoastră în viaţa de zi cu zi.
• Valorile 2, 4, 8 şi 9 reprezintă valori interne individuale.
• Valorile 1, 5, 7 reprezintă valori externe.
• Valorile 3 şi 6 reprezintă valori interpersonale.
Se calculează scoruri medii pentru toate cele nouă valori. Apoi, se calculează scoruri
pentru cele trei dimensiuni valorice reprezentate de valorile interne, externe şi
interpersonale. Ierarhizarea valorilor în funcţie de importanţă, făcută la sfârşitul
chestionarului, poate fi utilizată pentru ponderarea scorurilor medii ale celor
nouă valori din scală. Procentul deţinut de un item valoric în ierarhie devine un coeficient
de ponderare, pe care îl înmulţim cu scorul mediu al valorii respective. Rezultatul constă
într-o departajare a valorilor şi într-o ierarhizare mai corectă a acestora.
Sursa: Cercetarea de marketing – Petre Datculescu, pg. 80
 3.3 Influența subulturii asupra CC
 Cultura secundară sau subcultura reprezintă cultura unui grup mai restrâns de indivizi care
împărtăşesc sisteme de valori pe baza unor experienţe şi situaţii comune de viaţă.
 Subculturile se constituie pe baza unor factori diverşi, precum etnia, religia, aria geografică,
vârsta etc. Unele exemple de comportamente de consum diferite în funcţie de subculturi sunt
prezentate de autorii francezi Marcenac, Milton şi Saint-Michel .
Subcultura este luată în considerare pentru cunoaşterea diferenţierii cererii în profil teritorial,
chiar în ţările relativ mici, în care totuşi există particularităţi ale obiceiurilor şi tradiţiilor de
cumpărare şi consum.
În genere, se disting patru grupe de subculturi care îl definesc pe individ şi îi influenţează
comportamentul de consum:
 grupurile de naţionalităţi, care trăiesc în comunităţi largi, cu gusturi şi tradiţii etnice
specifice;
 grupuri religioase, cu preferinţe şi trebuinţe proprii;
 grupuri rasiale, cu stiluri culturale şi atitudini distincte;
 grupuri geografice, cu stiluri de viaţă caracteristice unor spaţii teritoriale.
 Astfel, în funcţie de naţionalitate, există comportamente diferite în privinţa
automobilelor : italienii se raportează mai degrabă afectiv la tabloul de bord iar
francezii sunt atraşi mai mult de elementele precise , marcate clar ale acestuia. În
Franţa, coniacul se consumă ca atare, ca digestiv iar japonezii şi alte naţionalităţi îl
beau îndoit cu apă. În multe ţări asiatice se prepară mâncăruri din insecte, şerpi etc.
 Credinţele religioase influenţează în mare măsură obiceiurile de consum : anumite
alimente nu sunt consumate (carnea de vită în India, carnea de porc de către evrei,
alcoolul este interzis de religia musulmană); de asemenea, produse şi practici legate
de planificarea familială sau igiena intimă feminină sunt dificil de promovat în zone
cu credinţe religioase refractare la acestea.
 În funcţie de zona geografică există numeroase diferenţe în privinţa consumului
de carne şi grăsimi (mai abundent în ţările nordice) , de legume şi fructe (cu
precădere în zonele sudice şi tropicale). Diferă, în funcţie de vârstă, interesul cu
privire la servicii bancare şi de asigurări.
 Studierea lor atentă permite ca strategiile concurenţiale să ia în considerare particularităţile
subculturilor, ceea ce poate contribui la mai buna satisfacere a consumatorilor cu produse şi
servicii concomitent cu eficientizarea activităţii producătorilor.
 3.4 Cultura națională și globalizarea consumului
 Poporul moldovenesc a creat de-a lungul secolelor o bogată și variată cultură spirituală și materială, care a reflectat gîndurile și
aspirațiile oamenilor, necesitățile și mentalitatea lor. Creația populară orală, tradițiile, obiceiurile, meșteșugurile, literatura, arta
plastică, muzica, teatrul, iar din secolul al XX-lea și cinematograful au înregistrat în evoluția lor succese remarcabile, mărturie fiind
operele artistice de valoare care au intrat în patrimoniul culturii naționale și universale.

 Folclorul în Republica Moldova are o puternică bază de origine daco-latină și cuprinde un sistem de credințe și obiceiuri populare,
concretizate în muzică și dans, în poezia și proza orală, mitologie, ritualuri, teatru popular etc. Acest patrimoniu cultural, în ansamblul
manifestărilor sale, constituie un domeniu amplu, de o valoare deosebită, al artei naționale, care nu numai a precedat formele ei culte,
ci a și continuat să se dezvolte în epoca modernă, asigurând culturii profesioniste substanța originalității ei etnice.

 Patrimoniul cultural al Republicii Moldova reprezintă o totalitate de valori și bunuri culturale (materiale și spirituale, mobile și
imobile) de importanță locală, națională și mondială, constituite pe parcursul istoriei: situri arheologice, case de locuit, conace,
cetăți, mănăstiri și biserici, lucrări de artă monumentală, monumente și instalații tehnice, ansambluri de construcție – piețe, străzi,
cartiere, sate și centre urbane sau zone etnografice cu arhitectură tradițională. Actualmente, în republică are loc reconsiderarea
atitudinii societății față de patrimoniul cultural și natural, față de diversitatea expresiilor culturale.

 Patrimoniul arheologic al Republicii Moldova este bogat în opere de artă de o vechime considerabilă. Au fost depistate mostre de
sculptură încă din perioada paleoliticului târziu. Ceramica culturii Cucuteni din perioada eneolitică este atestată în mai multe localități
ale Republicii Moldova și posedă valențe artistice incontestabile, prezentînd o întreagă mitologie în imagini.
 Industrializarea și internaționalizarea, sunt procese ce au determinat
globalizarea, au dus la faptul că în volumul consumului mondial a început să
crească proporția produselor omogene. Dezvoltarea turismului ce stimulează
activitatea de antreprenoriat în vederea satisfacerii nevoilor turiștilor străini,
poate determina standardizarea produselor și serviciilor.
 Adesea, acest lucru este însoțit de extinderea unei anumite culturi în alte țări (de
exemplu, restaurantele McDonald's de același tip, care se deschid în diferite țări
ale lumii).
 Utilizarea rețelelor media globale facilitează sarcina marketingului de a crea
mărci globale și evenimente omogene de promovare în mai multe țări.
 Unele mesaje publicitare și caracteristici specifice ale produselor corespund
într-o careva măsură abordării globale a publicității.
Acestea caracteristici pot fi rezumate după cum urmează:
 1) mesajul de comunicare se bazează pe similitudinea stilului de viață;
 2) publicitatea se adresează nevoilor umane și emoțiilor;
 3) produsul satisface nevoile și dorințele universale.
În prezent, pentru a fi competitiv pe o piață internă, o întreprindere trebuie să ofere
un produs care să fie competitiv pe piața mondială.
Atunci când intrați pe o piață străină, o firmă ar trebui să evalueze perspectivele
utilizării aceluiași marketing pe diferite piețe.
Dacă este posibil, firma va obține economii semnificative de la standardizarea
marketingului. O astfel de firmă poate lucra cu piața, utilizând segmentarea
intermarket - grupuri de consumatori identificate care nu se limitează la limitele
tradiționale de piață sau geografice. Astfel, activitățile de marketing ale companiei
se concentrează pe similitudinea reprezentanților ai diferitelor culturi. Această
abordare se numește Marketing global.
 În ceea ce priveşte produsele ecologice se remarcă faptul că la nivel mondial există un
număr aproximativ de 100 de ţări producătoare de produse agroalimentare ecologice, în
Europa aproape toate ţările au o ofertă, mai bogată sau mai redusă de astfel de produse.
 Principalul producător european este Germania cu un număr de 6.700 exploataţii, urmată
de Franţa cu 3.500exploataţii şi Italia cu 2.000 exploataţii.
 Vânzările de produse ecologice pe principalele pieţe ale lumii se ridică la aproximativ
10.455 milioane dolari, din care:
 Europa 5.255 milioane dolari,
 S.U.A. 4.200 milioane dolari
 Japonia 1.000 milioane dolari.
 Dar nu întotdeauna poate fi aplicat marketingul global, deoarece ezistă
diferențe de limbă, cultură, tradiții etc. Astfel, analiza identităților și
diferențelor culturale și etnice ale fiecărei țări dobândește un rol important în
marketingul modern.

Multumesc pentru atenție !!!